1. Proprietatea și dreptul de proprietate.2. Noțiunea dreptului de proprietate și caracterele juridice ale dreptului de proprietate.3. Atributele dreptului de proprietate.4. Obiectul dreptului de proprietate.

1)Proprietatea în sens economic – raportul de însușire de către individ a bunului material, adică raportul social în cadrul căreia se realizează această însușire.

Proprietatea ca categorie juridică – totalitatea normelor juridice ce stabilesc posibilitatea sau imposibilitatea apartenenței bunurilor materiale, intărind juridic starea economică de însușire a bunurilor.

1) Normele constituționale – cosfințesc principiile fundamentale ale dreptului de proprietate art. 9, 46.

2) Normele administrative – au ca scop reglementarea modului de dobindire și încetare a dreptului de proprietate.

3) Normele penale, administrative și civile – au ca scop apararea dreptului de proprietate.4) Normele civile – care stabilesc caracterul, conținutul și limitele împuternicirilor proprietarului

(reglementează relațiile de proprietate).

Clasificarea relațiilor de proprietate:

1) Relații statice – sunt relațiile aferente a cărei persoane în posesiunea bunului exprimă apartenența lor. (drepturile și obligațiileproprietarului și cum el le exercită)

2) Relații dinamice – sunt aferente trecerii bunului de la un proprietar la altul. (contractele translative de proprietate)

2)Noțiunea dreptului de proprietate prin prisma hotăriii curții constituționale: dreptului de proprietate aparține persoanelor fizice, juridice, statului, unităților administrativ-teritriale asupra unor bunuri mobile sau imobile care exercită asupra lor atributele dreptului de proprietate dreptul de posesiune, dispoziție și folosință în mod exclusiv, perpetuum prin putere proprie și în interes propriu în condițiile legii. Deosebirile dintre atributele proprietarului și titularii de alte drepturi care sunt înzestrați cu aceste atribute:

1) Proprietarul exercită atributele sale în putere și în interes propriu, iar titularii de alte drepturi exercită în baza legii și în baza voinței proprietarului. De aici se impune o noțiune doctrinară: dreptul de proprietate – un drept subiectiv care conferă titularului exercitarea în putere proprie și în interes propriu a atributelor dreptului de proprietate asupra bunurilor în condițiile legii.

Caracterele dreptului de proprietate sunt rezultă din art. 315-316:

1) Caracter absolut – opozabitate tuturor. În comparative cu celelalte drepturi reale conferă titularului atributele dreptului de proprietate. Concluzie: dreptul de proprietate nu este absolut în sensul ca proprietarul poate face orice cu acest bun.

2) Caracter exclusiv – proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate de unul singur fără a fi necesară intervenția sau concursul altor persoane.

3) Caracter perpetuum – art 315 (2) 1. Dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. Alin (4) 315. Dreptul de proprietate durează atîta timp cît există bunul indiferent de schimbarea proprietarului.

3)1)Dreptul de posesiune -

2)Dreptul de folosință -

3)Dreptul de dispoziție -

Particularitățile împuternicirilor proprietarului:

1) Conținutul împuterinicirilor proprietarului este stabilit de lege.

2) Proprietarului exercită aceste împuterniciri desinestătător.

3) Limitarea împuternicirilor.