3 Feluri de Salate Servite La Curtea Domnească Acum 350 de Ani.
2
3 feluri de salate servite la curtea domnească acum 350 de ani. După furtuna de duminică, m-am temut că limba mielului pe care o cresc în jardinieră pe balcon a fost grav afectată. Frunzele acesteia, în ciuda aspectului lor fioros datorat perișorilor vizibili, sunt foarte fragile, iar vântul făcuse prăpăd. Dar, încă de a doua zi, ciuruite și îndoite cum erau, au început să-și revină și - ceea ce mă încântă mai tare - au apărut primele flori. Cu ocazia asta vreau să vă povestesc cum Borago officinalis, cunoscută astăzi ca limba mielului, altă dată numită boranză (termen asemănător cu cel din alte limbi europene), de la care se folosesc atât florile cât și frunzele datorită gustului lor proaspăt, ca de castravete, are o foarte veche istorie culinară la noi în țară. Dovada sunt aceste trei feluri de salate, servite la curtea domnească din București acum 350 de ani și consemnate (cel mai probabil) de mâna stolnicului Cantacuzino, într-un manuscris datat pe la finalul secolul al XVII-lea. De atlfel și cea mai veche carte de bucate în limba română cunoscută în prezent. "Învățătură de a face multe feliuri de sălături după vremi Sălată de lăptuci, pe deasupra cu oţet, cu untudelemn şi flori de boranză au de limba boului (n.r. Anchusa officinalis). Sălată iar de lăptuci, tăiate în părţi, puse în strachină înprejur şi în mijloc iarbă grasă (n.r. Portulaca oleracea) şi alte erburi bune şi pre marginele lăptucilor flori de boranză au de limba boului, pe deasupra cu oţet, untudelemn, sare şi zahar. Sălată de amestecătură de lăptuci, foi de boranză, iarbă grasă, foi de mătăcină (n.r. Melissa officinalis), vârfări de molotru (n.r. Trigonella sp.), izmă, foi de bob şi erburi ce vei mai vrea, tăiate mărunt, pe deasupra cum s-au zis şi la sălata de lăptuci."
description
retete vechi
Transcript of 3 Feluri de Salate Servite La Curtea Domnească Acum 350 de Ani.
3 feluri de salate servite la curtea domnească acum 350 de ani.
După furtuna de duminică, m-am temut că limba mielului pe care o cresc în jardinieră pe balcon a fost grav afectată. Frunzele acesteia, în ciuda aspectului lor fioros datorat perișorilor vizibili, sunt foarte fragile, iar vântul făcuse prăpăd. Dar, încă de a doua zi, ciuruite și îndoite cum erau, au început să-și revină și - ceea ce mă încântă mai tare - au apărut primele flori.
Cu ocazia asta vreau să vă povestesc cum Borago officinalis, cunoscută astăzi ca limba mielului, altă dată numită boranză (termen asemănător cu cel din alte limbi europene), de la care se folosesc atât florile cât și frunzele datorită gustului lor proaspăt, ca de castravete, are o foarte veche istorie culinară la noi în țară.
Dovada sunt aceste trei feluri de salate, servite la curtea domnească din București acum 350 de ani și consemnate (cel mai probabil) de mâna stolnicului Cantacuzino, într-un manuscris datat pe la finalul secolul al XVII-lea. De atlfel și cea mai veche carte de bucate în limba română cunoscută în prezent.
"Învățătură de a face multe feliuri de sălături după vremi
Sălată de lăptuci, pe deasupra cu oţet, cu untudelemn şi flori de boranză au de limba boului (n.r. Anchusa officinalis).
Sălată iar de lăptuci, tăiate în părţi, puse în strachină înprejur şi în mijloc iarbă grasă (n.r. Portulaca oleracea) şi alte erburi bune şi pre marginele lăptucilor flori de boranză au de limba boului, pe deasupra cu oţet, untudelemn, sare şi zahar.
Sălată de amestecătură de lăptuci, foi de boranză, iarbă grasă, foi de mătăcină (n.r. Melissa officinalis), vârfări de molotru (n.r. Trigonella sp.), izmă, foi de bob şi erburi ce vei mai vrea, tăiate mărunt, pe deasupra cum s-au zis şi la sălata de lăptuci."
Fiecare din aceste salate dovedește, din nou, cât de rafinat și modern se mânca în trecutul european, inclusiv al nostru. Firește că preparatele din manuscrisul brâncovenesc erau dedicate meselor domnești și boierești, însă, de data aceasta cel puțin, ingredientele erau cât se poate de modeste: flori și ierburi ce puteau fi găsite cu ușurință în flora spontană de către oricine.
