· 3 EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureºti, 2012 FRIEDERICH WEINBERG CHARTA PÃCII CODUL PÃCII,...
26
www.editurauniversitara.ro CHARTA PÃCII CODUL PÃCII, COLABORÃRII ÎNTRE POPOARE ªI A COEXISTENÞEI PAªNICE A CELOR DOUÃ SISTEME
Transcript of · 3 EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureºti, 2012 FRIEDERICH WEINBERG CHARTA PÃCII CODUL PÃCII,...
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
CHARTA PÃCII
CODUL PÃCII, COLABORÃRII ÎNTREPOPOARE ªI A COEXISTENÞEI PAªNICE
A CELOR DOUÃ SISTEME
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
3
EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2012
FRIEDERICH WEINBERG
CHARTA PÃCII
CODUL PÃCII, COLABORÃRII ÎNTREPOPOARE ªI A COEXISTENÞEI PAªNICE
A CELOR DOUÃ SISTEME
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
4
Colecþia
Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu
Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)
© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte dinaceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare
Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]
Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiWEINBERG, FRIEDERICH
Charta Pãcii : Codul pãcii, colaborãrii între popoare ºia coexistenþei paºnice a celor douã sisteme / Friedrich Weinberg. -Bucureºti : Editura Universitarã, 2012
ISBN 978-606-591-447-6
94(100)
DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065914476
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
5
TABLA DE MATERII
PARTEA GENERALÃ
Prefaþã ................................................................................................... 13
Capitol introductiv: Istoricul Pãcii ºi al luptelor Popoarelor .............. 25Capitolul I: Angajamentul popoarelor ................................................. 38
DECLARAÞIA DE PRINCIPII A POPOARELOR
TITLUL IDespre pace ºi colaborare între popoare .............................................. 42Capitolul I: Despre pacea popoarelor .................................................. 42Capitolul II: Colaborarea între popoare ............................................... 43Capitolul III: Foruri Supreme internaþionale de asigurare ºi conso-lidarea pãcii între popoare .................................................................... 44Capitolul IV: Despre Organizaþia Naþiunilor Unite ............................. 44Capitolul V: Despre Consiliul Mondial al Pãcii .................................. 45Capitolul VI: Relaþiunile dintre O.N.U. ºi Consiliul Mondial al Pãcii 46
TITLUL IIDespre coexistenta paºnicã a celor douã sisteme: Capitalismul ºi socia-lismul .................................................................................................... 47Capitolul VII: Condiþiuni pentru asigurarea coexistentei paºnice a celordouã sisteme ......................................................................................... 47Capitolul VIII: Asigurarea lichidãrii paºnice a oricãror diferende întrepopoare ................................................................................................. 47Capitolul IX: Autodeterminarea popoarelor ........................................ 48Capitolul X: Despre naþiune ................................................................. 48
TITLUL IIIDespre coexistenta paºnicã a capitalismului ºi socialismului ............ 49Capitolul XI: Condiþiuni pentru asigurarea coexistentei paºnice a celordouã sisteme ......................................................................................... 49Capitolul XII: Tratative paºnice pentru lichidarea diferendelor dintreState ...................................................................................................... 50Capitolul XIII: Autodeterminarea popoarelor ..................................... 50
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
6
Capitolul XIV: Dezarmarea generalã, Pactul Pãcii, întrecerea paºnicãîntre cele douã sisteme ........................................................................ 51Capitolul XV: Interzicerea armei atomice ºi a oricãror arme bacterio-logice, chimice de exterminare în masã ............................................... 52
TITLUL IVMijloace pentru realizarea pãcii, colaborãrii ºi coexistentei paºniceîntre popoare ......................................................................................... 53Capitolul XVI: Colaborarea între popoare pe târâm cultural, economicºi social ................................................................................................. 53Capitolul XVIII: Asigurarea minimului de existentã pentru fiecarecetãþean ................................................................................................. 56Capitolul XIX: Asigurarea ºi drepturile la locuinþã ale fiecãruicetãþean ................................................................................................. 57Capitolul XX: Asigurarea schimbului liber între state, asigurarealegãturilor comerciale internaþionale .................................................. 58Capitolul XXI: Lichidarea paºnicã a oricãror diferende de drept interna-þional între popoare prin tratative ºi schimb de experienþe ................. 58Capitolul XXII: Miniºtrii pãcii, ºtiinþei ºi culturii ............................... 60Capitolul XXIII: Serviciul obligator în apãrarea Pãcii ........................ 62Capitolul XXIV: ªcolile Pãcii, ªtiinþei ºi Culturii .............................. 62Capitolul XXV: Bugetul Pãcii, ªtiinþei ºi Culturii .............................. 63Capitolul XXVI: Tratatele de prietenie, de neagresiune ºi de dezarmareîntre popoare ......................................................................................... 64Capitolul XXVII: Asigurarea securitãþii popoarelor, tratat general cuprivire la securitatea colectivã a popoarelor în lume.......................... 65
TITLUL VRãzboiul, înaltã crimã împotriva Pãcii ºi umanitãþii. .......................... 66Capitolul XXVIII: Acþiunea de rãzboi ................................................ 66Capitolul XXIX: Violenta ºi forþa armatã, arme de rãzboi. ................ 67Capitolul XXX: Rãzboiul atomic ........................................................ 67Capitolul XXXI: Rãzboiul cotropitor, rãzboiul agresiv, definireaagresorului ºi agresiunea ...................................................................... 68
TITLUL VIÎntrebuinþarea energiei nucleare ºi atomice în slujba Pãcii, ªtiinþei ºiCulturii. ................................................................................................ 73
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
7
Capitolul XXXI bis: Era atomicã - Era Pãcii ...................................... 73Capitolul XXXII: Fondul atomic ......................................................... 74
TITLUL VIILuna Pãcii ºi a coexistenþei paºnice între popoare .............................. 75Capitolul XXXIII: Schimburi culturale - Congrese Culturale ............ 75Capitolul XXXIV: Expoziþii internaþionale, conferinþe internaþionaleale Miniºtrilor Pãcii, ªtiinþei ºi Culturii ............................................... 76
TITLUL VIIIDreptul internaþional al popoarelor. Mijloacele de sancþionare ºi deexecutare ale duºmanilor pãcii, marii criminali ai Pãcii, Colaborãriiºi Coexistentei paºnice între popoare .................................................. 78Capitolul XXXV: Tribunalul Internaþional al Popoarelor, Competenþaºi modul de activitate ........................................................................... 78Capitolul XXXVI: Componenþa Tribunalului Internaþional alPopoarelor ............................................................................................ 79Capitolul XXXVII: Modul de sesizare al Tribunalului Internaþionalal Popoarelor ........................................................................................ 80Capitolul XXXVIII: Modul de judecare al Tribunalului Internaþionalal Popoarelor ........................................................................................ 81
TITLUL IXCãile de atac împotriva hotãrârii Tribunalului Internaþional .............. 82Capitolul XXXIX: Recursul - Plebiscitul internaþional al popoarelor 82Capitolul XL: Executarea hotãrârilor date de Plebiscitul internaþionalal popoarelor ......................................................................................... 84Capitolul XLI: Brigãzile Pãcii, Executorii Pãcii ................................. 85
TITLUL XOrganele de administraþie, de conducere, de executare ale CoduluiPãcii ...................................................................................................... 86Capitolul XLII: Adunarea Generalã a Codului Pãcii .......................... 86Capitolul XLIII: Atribuþiile Adunãrii generale ................................... 86Capitolul XLIV: Modul de activitate al adunãrii generale .................. 88Capitolul XLV: Înaltul Consiliu al Pãcii ............................................. 89Capitolul XLVI: Secretariatul general al Codului Pãcii ...................... 90
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
8
TITLUL XIRatificarea ºi semnarea Chartei Pãcii - Codului Pãcii ......................... 91Capitolul XLVII: Ratificarea ºi semnarea Codului Pãcii .................... 91Capitolul XLVIII: Sediul Adunãrii Generale ºi a SecretariatuluiGeneral ................................................................................................. 92Capitolul XLIX: Asociaþia Internaþionalã a Partizanilor CoduluiPãcii, colaborãrii între popoare ºi a coexistentei paºnice a celordouã sisteme ......................................................................................... 92
PARTEA SPECIALÃ
CRIMELE IMPOTRIVA PÃCII ªI ALE UMANITÃÞIIªI PEDEPSELE RESPECTIVE
TITLUL ICrimã împotriva Pãcii .......................................................................... 94Capitolul I. Crima împotriva Pãcii prin declarare de rãzboi ............... 94Capitolul II. Crima împotriva Pãcii prin instigare, tãinuire la acþiuneade rãzboi ............................................................................................... 95
TITLUL IICrimã împotriva Pãcii prin împiedicarea colaborãrii între popoare ... 97Capitolul III. Crimã împotriva colaborãrii între popoare prinîmpiedicarea relaþiilor de prietenie ...................................................... 97
TITLUL IIICrima împotriva Pãcii prin împiedicarea coexistenþei celor douãsisteme .................................................................................................. 98Capitolul IV. Nerespectarea tratatelor de alianþã ºi prietenie interna-þionalã dintre popoare .......................................................................... 98
TITLUL IVCrimã împotriva Pãcii prin favorizarea înarmãrilor ............................ 99Capitolul V. Înalta crimã împotriva dezarmãrii .................................. 99
TITLUL VCrimã împotriva Pãcii ºi a relaþiilor de prietenie între popoare .......... 100Capitolul VI. Crima împotriva Pãcii prin încãlcarea suveranitãþiinaþionale ºi a egalitãþii între popoare ................................................... 100
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
9
TITLUL VIÎnalta crimã împotriva Pãcii prin împiedicarea dezvoltãrii ºtiinþei ºiculturii între popoare ............................................................................ 102Capitolul VII. Crimã împotriva Pãcii prin împiedicarea dezvoltãriiînvãþãmântului ...................................................................................... 102Capitolul VIII. Crimã împotriva Pãcii prin împiedicarea dezvoltãriiªtiinþei ºi Culturii, precum ºi a schimburilor culturale ºi ºtiinþificeîntre state .............................................................................................. 102
TITLUL VIIÎnalta crimã împotriva Pãcii prin producerea ºi folosirea energieiatomice, hidrogenice ºi altor arme de exterminare în masã ............... 103Capitolul IX. Înalta crimã împotriva Pãcii prin întrebuinþarea armeloratomice ................................................................................................. 103Capitolul X. Înalta crimã împotriva Pãcii prin întrebuinþarea armelorcu hidrogen ........................................................................................... 104Capitolul XI. Înalta crimã împotriva Pãcii prin întrebuinþarea mate-rialelor dezagreabile de exterminare în masã a populaþiunilor .......... 105Capitolul XII. Înalta crimã împotriva Pãcii ºi a umanitãþii, prinîntrebuinþarea armei bacteriologice, chimice, ca arme de exterminareîn masã .................................................................................................. 105Capitolul XIII. Înalta crimã împotriva Pãcii ºi a umanitãþii, prinîntrebuinþarea energiei atomice, cu hidrogen ºi armelor de exterminare,în afara progresului uman, împotriva ºtiinþei ºi a culturii ................... 106
TITLUL VIIIÎnalta crimã împotriva Pãcii ºi a umanitãþii, prin sabotarea soluþionãriipaºnice a conflictelor internaþionale .................................................... 108Capitolul XIV. Înalta crimã împotriva Pãcii prin împiedicarearealizãrii Pactului Pãcii ........................................................................ 108Capitolul XV. Crima împotriva Pãcii prin împiedicarea soluþionãriipaºnice a conflictelor între popoare ..................................................... 109
TITLUL IXCrimã împotriva Pãcii prin împiedicarea dezvoltãrii muncii deasistentã sanitarã ................................................................................... 110Capitolul XVI. Împiedicarea muncii ºtiinþifice de asistenþã sanitarã .. 110
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
10
TITLUL XCrimã împotriva Pãcii prin împiedicarea mãsurilor de redresareeconomicã între popoare ...................................................................... 111Capitolul XVII. Crimã împotriva Pãcii prin sabotarea mijloacelorde dezvoltare a popoarelor din punct de vedere economic ................. 111Capitolul XVIII. Crimã împotriva Pãcii prin împiedicareacomerþului internaþional ....................................................................... 113
TITLUL XICrimã împotriva Pãcii, comisã prin împiedicarea mãsurilor de pregãtireºi educare a tineretului pentru apãrarea Pãcii ...................................... 114Capitolul XIX. Crimã împotriva Pãcii prin sabotarea serviciuluiobligator în apãrarea Pãcii ................................................................... 114Capitolul XX. Crimã împotriva Pãcii prin împiedicarea ºi sabotareaÎnvãþãmântului ºi a ºcolilor Pãcii, a instituþiunilor de Pace ºiCulturã a Universitãþilor Pãcii ............................................................. 115
TITLUL XIISabotarea bugetului Pãcii ..................................................................... 116Capitolul XXI. Crima împotriva Pãcii prin sabotarea bugetuluiPãcii ...................................................................................................... 116
TITLUL XIIINerespectarea dispoziþiunilor date de cãtre organele prevãzute înCodul Pãcii ........................................................................................... 118Capitolul XXII. Înalta crimã împotriva Pãcii, comisã prin neexecutareaºi nerespectarea organelor de conducere prevãzute în prezentul Cod 118
TITLUL XIVCrimã împotriva Pãcii comisã de cãtre salariaþi. ................................. 119Capitolul XXIV. Crimã împotriva Pãcii comisã de salariaþi prinacþiuni în favoarea rãzboiului .............................................................. 119Capitolul XXV. Crima împotriva Pãcii comisã de salariaþi carepropagã rãzboiul atomic ....................................................................... 120Capitolul XXVI. Crima împotriva Pãcii comisã de salariaþi prinîmpiedicarea dezvoltãrii ºtiinþei ºi culturii .......................................... 121
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
11
Capitolul XXVII. Alte crime împotriva Pãcii comise de salariaþiicare împiedicã colaborarea ºi coexistenta paºnicã .............................. 122Capitolul XXVIII. Alte crime împotriva Pãcii comise de salariaþi ..... 123
TITLUL XVCrima împotriva Pãcii comisã de cãtre cetãþeni. ................................. 124Capitolul XXIX. Crima împotriva Pãcii comisã de particulari, prininstigare la rãzboi ................................................................................. 124Capitolul XXX. Alte crime comise de cetãþeni împotriva Pãcii ......... 125
Postfaþã ................................................................................................. 128
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
13
PREFAÞÃ
Autorul acestor pagini îºi face o datorie de onoare în a evocapersonalitatea ºi ideile unui eminent jurist pe care l-a cunoscutpersonal, membru al Baroului de avocaþi Bucureºti. FriederichWeinberg (1900-1964), care în anii 1953-1954 a elaborat ºi apropus adoptarea unei Charte ºi unui Cod al Pãcii.
Absolvent al Facultãþii de Drept din Bucureºti, obþinândlicenþa în drept la 10 iulie 1923. Friederich Weinberg a practicatavocatura pânã la decesul sãu, cu excepþia unei perioade în care –suferind vicisitudinile regimului de dictaturã a fost radiat dinrândurile avocaþilor, din motive rasiale.
A desfãºurat o bogatã activitate publicisticã în domeniuljuridic publicând articole în „Pandectele române”, „Tribunaavocaþilor”, „Gazeta tribunalelor, „Orizonturi”, „Contemporanul”º.a. În cadrul Baroului de avocaþi din Bucureºti a îndeplinit,începând din 1954, sarcina de secretar al Comitetelor de luptãpentru pace. Din 1956 a devenit membru al Secþiunii de dreptInternaþional a Asociaþiei Juriºtilor din România.
Lucrarea sa „Carta pãcii - Codul pãcii” a fost prezentatãconducerii Baroului de avocaþi Bucureºti în 1953, deºi lucrareas-a bucurat de o frumoasã apreciere în rândul specialiºtilor ºi alconducerii Baroului de avocaþi, propunerile formulate nu au fostînsuºite de factorii de decizie ai timpului.
Fire modestã, dedicat profesiei, familist de excepþie ºi om deculturã, Friederich Weinberg ºi-a dedicat întreaga viaþã – în pofidavicisitudinilor vremurilor în care a trãit - ideilor pãcii, elaborând
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
14
douã documente importante, care îºi pãstreazã valoarea pânãastãzi. Personalitatea sa a fost evocatã de cei care l-au cunoscut,printre care profesorul George Sofronie dar ºi de autorul acesteievocãri, într-o ºedinþã a Uniunii Juriºtilor din România, care aavut loc în anul 1986.
1. Consideraþii generale privind concepþia lucrãrii
Opera de codificare a dreptului pãcii întreprinsã de FriederichWeinberg cuprinde „Charta Pãcii-Codul pãcii, colaborãrii întrepopoare ºi a coexistenþei paºnice a celor douã sisteme”. Însumeazão declaraþie de principii, un angajament al popoarelor ºi un numãrde 59 de capitole, grupate în 11 titluri ºi 187 articole precum ºi oa doua lucrare „Carta pãcii” (Partea specialã) cuprinzând 30 decapitole, grupate în 15 titluri ºi 135 articole.
Ideea de bazã pe care sunt fundamentate aceste remarcabiledocumente este aceea cã pacea trebuie sã devinã „dreptulinternaþional al popoarelor”, starea de fapt ºi de drept a întregiiomeniri. În aceste condiþii, vechea doctrinã „si vis pacem parabellum” trebuie înlocuitã cu principiul „si vis pacem para pacem”.
Mult timp nedreptãþite, transformate în masã de manevrã aleunor rãzboaie pustiitoare, care au provocat nenumãrate victime,popoarele sunt chemate în zilele noastre sã devinã stãpânelepropriului lor viitor condamnând cu hotãrâre atât rãzboaiele, câtºi orice alte manifestãri care ar pune în pericol pacea popoarelor.
Evocând o paralelã cu infracþiunile sancþionate de dreptulintern Friederich Weinberg se întreabã: „Dar cine pedepseºteoare crima uriaºã, crima colectivã împotriva umanitãþii, care esterãzboiul? În numele cãrui text de lege sunt împuºcaþi, omorâþi,mitraliaþi, milioane, zeci de milioane de suflete nevinovate? Înnumele cãrui text de lege ºi în numele cãrui drept sunt bombardate
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
15
oraºe ºi sate, sunt arse în flãcãri spitale, ºcoli, facultãþi de ºtiinþãºi culturã? În numele cãrui text de lege se pregãtesc bombeleînfiorãtoare puternice, cu puteri de foc uriaºe, care vor aruncaplaneta în aer? (pag. 4).
Propunând legiferarea ºi condamnarea oricãror acte criminalecare ameninþã pacea popoarelor, autorul se pronunþã în favoareaelaborãrii unui document atotcuprinzãtor. care pe de o parte sãgaranteze apãrarea ºi menþinerea pãcii, iar pe de altã parte sãsancþioneze pe cei care comit orice fel de acþiuni de naturã sãpericliteze pacea. Dupã cum aratã în mod convingãtor autorul în„Capitolul introductiv” al lucrãrii sale „Codul pãcii” este chematsã asigure liniºtea popoarelor, sã ocroteascã munca lor, sãcoordoneze marea acþiune pentru progres asigurând victoriadeplinã a frontului uriaº al întregii umanitãþi împotriva maladiilor,împotriva ºomajului, împotriva sãrãciei ºi a înrobirii popoarelor”(pag. 6).
De asemenea, sunt de remarcat consideraþiile pe care autorulformuleazã în încheierea acestui capitol introductiv: „Codul pãciiva asigura respectarea relaþiilor internaþionale, va garantasuveranitatea naþionalã, va ocroti principiul neamestecului înafacerile interne ale altor State, precum ºi principiile egalitãþii îndrepturi ale tuturor popoarelor. El va constitui astfel pavãza deapãrare a pãcii într-o lume nouã, lumea ºtiinþei, culturii, lumeaprogresului” (pag.7).
2. Mecanisme interne ºi internaþionale de apãrare a pãcii
Pronunþându-se cu hotãrâre pentru apãrarea pãcii popoarelor,Friederich Weinberg are în vedere întãrirea rolului unor organismeexigente, ca de pildã O.N.U.. Consiliul Mondial ai Pãcii, dar ºicrearea unor noi structuri la nivel intern ºi la nivel internaþional.
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
16
Aceastã organizaþie îºi are originile în primul CongresMondial al intelectualilor pentru pace, convocat la 6 august 1948,la Wroclaw. Ea reprezintã de fapt o coaliþie de miºcãridemocratice, independente ºi nealiniate. În 1996, CongresulMondial al Pãcii care a avut loc la Mexico-City, ºi-a redefinitsarcinile, în noile condiþii, printre obiectivele sale înscriindu-seacþiunea pentru pace, dezarmare ºi securitate globalã, dar ºi pentruindependenþã naþionalã, justiþie economicã ºi socialã, protecþiamediului, drepturile omului ºi moºtenirea culturalã.
La nivel intern el propune crearea în fiecare þarã a unor“miniºtri ai pãcii, ºtiinþei ºi culturii”, instituirea unui serviciuobligatoriu pentru apãrarea pãcii, crearea unor ºcoli ale pãcii”,ºtiinþei ºi culturii, ca ºi a unor institute de pace ºi culturã, în fiecareþarã. La nivel mondial propune încheierea unui tratat general cuprivire la securitatea colectivã a popoarelor lumii, un „Pact alPãcii” între cele cinci mari puteri, membre ale Consiliului deSecuritate al O.N.U. ca ºi a unor tratate bilaterale de prietenie,neagresiune ºi dezarmare între popoare.
Autorul mai preconizeazã instituirea unei „Luni a pãcii ºi acoexistenþei paºnice între popoare”, organizarea unor expoziþiiinternaþionale, întâlniri paºnice, conferinþe internaþionale aleminiºtrilor ºtiinþei ºi culturii.
Ca mijloc de sancþionare a celor care comit crime împotrivapãcii se are în vedere instituirea unui Tribunal International alPopoarelor, considerat „forum suprem de judecatã al popoarelor”ce urma sã funcþioneze pe baza unui statut. Acest tribunal ar fiurmat sã fie compus dintr-un numãr de judecãtori desemnaþi defiecare þarã prin plebiscit naþional alegerea lor urmând sã fieratificatã de Adunarea Generalã a Codului Pãcii, de O.N.U. ºiConsiliul Mondial al Pãcii.
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
17
În timp ce toate statele ar fi urmat sã fie reprezentate printr-un singur delegat. O.N.U. ºi Consiliul Mondial al Pãcii ar fi urmatsã fie reprezentate, ºi ele, prin câte doi delegaþi, aleºi pe bazã deplebiscit. Preºedintele Tribunalului Internaþional ar fi urmat sãfie ales în unanimitate de cãtre delegaþii judecãtori ai þãrilorsemnatare, aceastã alegere urmând sã fie ratificatã de AdunareaGeneralã a Codului Pãcii de O.N.U. ºi de Consiliul Mondial alPãcii.
Pe lângã Tribunalul Internaþional al Popoarelor ar fi urmat sãfuncþioneze ºi un numãr de cinci „procurori ai umanitãþii”, aleºide Adunarea Generalã a Codului Pãcii, iar ulterior confirmaþi deO.N.U. ºi de Consiliul Mondial al Pãcii. Tribunalul urma sã fiesesizat în mod direct de popoare prin ample memorii - dar ºi deprocurorii umanitãþii ºi marile instituþii internaþionale.
Dreptul de apãrare ar fi trebuit sã fie garantat în toate cazurile.Hotãrârile s-ar fi dat cu majoritatea absolutã de voturi, deciziilefiind redactate într-un termen de maximum 10 zile de la dareahotãrârii iar hotãrârea urmând sã fie redactatã în cele cinci limbioficiale ale O.N.U.
Împotriva hotãrârii datã de Tribunalul Internaþional alPopoarelor, condamnatul, procurorii umanitãþii, partea civilã ºidin oficiu O.N.U. sau Consiliul Mondial al Pãcii ar fi pututintroduce recurs în termen de 15 zile de la pronunþarea hotãrâriidate. Recursul ar fi fost introdus la o „comisie de recurs”, compusãdin cinci magistraþi, iar apoi judecat de toate popoarele lumii subforma unui „Plebiscit International al Popoarelor”, care ar fi urmatsã se organizeze în fiecare þarã. Toþi cetãþenii de la vârsta de 16ani ar fi fost obligaþi sã se pronunþe asupra recursului respectiv,ceea ce ar fi fãcut ca „fiecare cetãþean sã devinã astfel judecãtorºi exponentul voinþei de pace a întregii omeniri” (art. 134).
Hotãrârea popoarelor, concretizatã în Plebiscitul Internaþionalal Popoarelor, urma sã fie tradusã în toate limbile, publicatã în
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
18
buletinul Oficial al Tribunalului Internaþional, adusã la cunoºtinþãîn toate instituþiile ºi ºcolile pãcii. Aºa cum se precizeazã înarticolul 140: „Plebiscitul Internaþional al Popoarelor devine astfelexpresia realã a voinþei de pace, a judecãrii întregii omeniri, aagresorului, sau al poporului, care nerespectând hotãrârilepopoarelor, împiedicã ºi frâneazã progresul omenirii, atentândastfel la Pacea umanitãþii”
Ca mecanisme internaþionale de aducere la îndeplinire ahotãrârilor. Codul Pãcii menþioneazã Comisia superioarã aplebiscitului internaþional ºi brigãzile pãcii, sau executorii pãcii.
Detaliind ideea organelor de asigurare a unei structuriinternaþionale de pace, Friederich Weinberg propune urmãtoareleorgane de conducere ale Codului Pãcii: Adunarea Generalã (încare fiecare þarã are dreptul la nouã delegaþi), înaltul Consiliu alPãcii, compus din zece membri, Tribunalul Internaþional alPopoarelor – despre care am amintit –, Comisia Supremã aPlebiscitului Internaþional al Popoarelor care organizeazã aducereala îndeplinire a celor decise, precum ºi Secretariatul Codului Pãcii,care urma sã acþioneze independent de guverne, ºi care trebuia sãse îngrijeascã de traducerea în viaþã a hotãrârilor adoptate.
Printre mecanismele internaþionale Friederich Weinberg areîn vedere ºi crearea în scopul de difuzare ºi popularizare a ideilorCodului Pãcii, a unei „Asociaþii Internaþionale a partizanilorCodului Pãcii”. Este de asemenea de menþionat cã în ceea cepriveºte ratificarea ºi semnarea Codului Pãcii se prevede semnareaacestuia de cãtre popoare prin reprezentanþii lor legali, în numãrde trei „chiar dacã n-au aprobarea guvernului respectiv. Dupãcum se aratã în art. 183 din acest proiect. „Delegaþii, reprezentanþiiorganizaþiilor de mase, precum ºi ai organizaþiilor sindicale dinþara respectivã, care reprezintã astfel majoritatea poporuluirespectiv dornic de a face parte ca membri ai Codului Pãcii, vorputea semna în numele þãrii lor în mod legal valabil”.
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
19
3. Idei fundamentale ºi principii directoare
Codul Pãcii însumeazã, printre altele o serie de idei directoarefundamentale, care pun în luminã viziunea democraticã, de largãperspectivã, cu privire la relaþii internaþionale pe care o are autorulsãu. Astfel, chiar în primul articol al Codului Pãcii se aratã cãpacea „este starea de fapt ºi de drept a existenþei popoarelor. Înarticolul 3 se precizeazã cã raporturile de colaborare între popoarese desfãºoarã „prin relaþii culturale, economice ºi politice,întemeindu-se pe principiul egalitãþii în drepturi ºi al autodeter-minãrii lor”.
Un accent, deosebit putem întâlni în cadrul Codului Pãcii inlegãturã cu principiul egalitãþii ºi neamestecului în treburileinterne, coexistenþei paºnice a unor þari si popoare, asigurareasoluþionãrii paºnice a oricãror diferende, latã, de pildã,interesantele prevederi ale art. 14 din Carta Pãcii, care definescautodeterminarea popoarelor. „Popoarele, proclamã cã numaipoporul singur are dreptul sã hotãrascã propria sa soartã”.Nimeni nu are dreptul de a se amesteca cu sila în viaþa altuipopor, de a-i nimici instituþiile, de a-i schimba prin forþãmoravurile ºi obiceiurile, de a-i pune restricþii în folosinþalimbii ºi de a-i diminua drepturile. Viaþa poporului esteorganizatã de cãtre el însuºi ºi în virtutea principiuluiautonomiei, el este suveran în acþiunile sale, iar toatePopoarele sunt egale în drepturi, sub toate formele (subl. ns.V.D.).
Dezvoltând aceastã idee, art. 26 mai precizeazã cã toate statelese bucurã de suveranitate deplinã, adicã de starea de independenþãfaþã de oricare altã putere, atât înãuntrul cât ºi în afara graniþelorstalului”. Sintagma este reluatã de fapt ºi în art. 29, care prevedeexpres cã: „toate statele sunt suverane ele nu au deasupra lor nicio altã putere mai mare. Ele sunt egale între ele ºi-ºi unesc toate
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
20
eforturile lor pentru menþinerea ºi asigurarea pãcii, pentruprogresul uman, pentru colaborarea cea mai largã între ele”.
Prevederi de principiu se întâlnesc în legãturã cu interzicereaarmei atomice, armelor bacteriologice, chimice ºi de exterminareîn masã.
Pe planul preocupãrilor sociale, o idee interesantã este aceealegatã de „asigurarea minimului de existenþã pentru fiecarecetãþean” (art. 50). Aceastã obligaþie ar urma sã revinã guvernelortuturor statelor, fiind garantatã ºi supervizatã de câte un institutde asigurare ºi protejare a muncii, care va trebui sã existe în fiecareþarã.
În mod corelativ, la nivel mondial ar urma sã fie înfiinþat uninstitut internaþional de asigurare ºi de protejare a muncii, careva examina statisticile întocmite în domeniul ºtiinþei, artei, culturiiºi pe teren economic. Asemenea statistici ar fi trebuit sã fietransmise în mod obligatoriu Institutului central de asigurare ºiproteguire a muncii, pendinte de O.N.U ºi de Consiliul Mondialal Pãcii, împreunã cu propunerile ºi soluþiile adecvate, consideratea fi necesare. De menþionat sunt ºi prevederile art. 52 legate deasigurarea ºi drepturile de locuinþã ale fiecãrui cetãþean,propunându-se ca în acest sens sã fie desfãºurate largi campaniide construcþie, dupã un plan întocmit de Institutul internaþionalde asigurare ºi proteguire a muncii.
Elemente de pionierat întâlnim în art. 53 din Capitolul XX,care este intitulat „Asigurarea legãturilor comercialeinternaþionale. Acest important articol a cãrei valoare estedemonstratã din plin de evoluþiile recente, proclamãdesfiinþarea barierelor vamale, fiind exceptate numai acelemãrturii strategice, care prin esenþa lor pot constitui saualimenta propaganda sau acþiunea de tulburare a pãcii”. Estedezvoltatã ideea cã numai prin schimbul liber poate fi realizatbelºugul ºi progresul, preconizându-se înlãturarea tuturor
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
21
restricþiilor pentru dezvoltarea comerþului intern ºi pentruconsumul intern al fiecãrui stat.
4. Interdicþii, sancþiuni
Datã fiind orientarea lucrãrii pe care am menþionat-o înnumeroase capitole ºi articole ale Codului Pãcii, ca ºi ale Pãrþiispeciale, sunt consacrate interdicþiei rãzboiului, considerat Înaltãcrimã împotriva pãcii ºi umanitãþii”. Sunt incriminate acþiuneade rãzboi, violenþa ºi forþa armatã, rãzboiul atomic, rãzboiulagresiv.
Totodatã, de remarcat sunt ºi prevederile art. 88 pct. 3, carese referã la actele de agresiune economicã, constând printre alteleîn încãlcarea suveranitãþii ºi independenþei economice,ameninþarea bazelor vieþii economice a unui stat, efectuarea faþãde un anumit stat a unor acþiuni care împiedicã exploatarea decãtre acel stat a bogãþiilor sale naturale sau naþionalizarea acelorbogãþii.
Cu referire la situaþiile care nu pot determina, în nici un caz ojustificare a unui act de agresiune, sunt enunþate printre altelemiºcãrile revoluþionare, rãzboiul civil dezordinile sau grevele,instaurarea sau menþinerea într-o þarã oarecare a unui anumit regimspecific, economic sau social.
Ocupându-se în mod special de rãzboiul nuclear. Codul Pãciirelevã pericolul deosebit ºi gravitatea nu numai a folosirii armelornucleare, dar ºi al unei ameninþãri cu folosirea acestora.
„Partea specialã” cuprinde o largã enumerare a acþiunilor cepot periclita pacea ºi coexistenta paºnicã a popoarelor. Astfel,sunt enumerate ca fapte infracþionale îndreptate împotriva pãciipopoarelor, declararea de rãzboi, instigarea, tãinuirea,împiedicarea colaborãrii între popoare, nerespectarea tratatelorde alianþã, crimele împotriva dezarmãrii, nesocotirea suveranitãþiiºi egalitãþii în drepturi a popoarelor.
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
22
În legãtura cu crimele împotriva pãcii este de notat cã art. 1din Partea specialã defineºte ca subiecþi ai acþiunii de declararede rãzboi, conducãtorul unui stat, membrii unui guvern, precumºi acela care deþine o calitate oficialã în stat. În legãturã cuinvadarea armatei a unui teritoriu strãin, art. 2 incriminarea are învedere „conducãtorii unui stat”. Asemenea formulãri se regãsescîn art. 6, 7 ºi 9, care conþin prevederi ce fac vorbire despre calitateaoficialã a unor persoane. Cât se poate de relevante ni se par ºiprevederile art. 9, care se referã la persoanele oficiale care acceptãcomisioane sau daruri, sau orice alte foloase, în scopul îndepliniriiactelor contrare interesului naþional.
Reþin atenþia în mod deosebit ºi prevederile art. 14, care dispunurmãtoarele: „Comite crimã împotriva colaborãrii între popoare,cel care deþine o calitate oficialã în stat, care calcã sub orice formã,suveranitatea naþionalã a altui stat constrângându-l de a acceptacondiþiuni de exploatare, de subjugare, sau de înrobire economicãºi socialã sub orice formã”.
În Partea specialã se mai întâlnesc ºi alte tipuri de infracþiunilegate de favorizarea înarmãrilor, încãlcarea principiilor referitoarela dezvoltarea relaþiilor prieteneºti între popoare, împiedicareadezvoltãrii ºtiinþei, culturii ºi învãþãmântului, folosirea energieiatomice, a energici hidrogenice ºi a altor arme de exterminare înmasã, sabotarea soluþionãrii paºnice a conflictelor internaþionale,sabotarea încheierii unui „Pact al pãcii” între cele cinci mari puteri,împiedicarea muncii de asistenþã sanitarã, a mijloacelor dedezvoltare economicã a popoarelor, a comerþului internaþional.O prevedere de pionierat, pe care nu putem sã nu o menþionãm –raportându-ne la epoca respectivã – este aceea din art. 75, înconformitate cu care „Comite crimã împotriva pãcii, cel caredeþine o calitate oficialã în stat, care prin actele ºi faptele sale,direct sau indirect, împiedicã libera dezvoltare a comerþuluiinternaþional, fie prin mãsuri productive, fie prin taxe vamale
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
23
excesive, frânând astfel activitatea comerþului liber al schimbuluicomercial între state”.
Din vasta arie a infracþiunilor internaþionale ce pot aduceatingere pãcii mai pot fi menþionate împiedicarea mãsurilor depregãtire ºi a tineretului pentru apãrarea pãcii, sabotareaînvãþãmântului, a ºcolilor pãcii, a instituþiilor de pace ºi culturã,a universitãþilor pãcii, a bugetului pãcii º.a.
5. Din cele arãtate mai sus se vãdeºte cu pregnanþã faptul cãjuristul român Friederich Weinberg, promotor al adoptãrii unordocumente angajante, prin care pacea trebuie ocrotitã ºi garantatã,nu era nici pe departe un simplu „vizionar” care cãuta sãdemonstreze valoarea pãcii ºi sã-i convingã pe oameni debeneficiile ei, ci ºi un jurist pragmatic, întemeiat pe o vastã culturãºi cu un spirit deosebit de analizã, care la momentul ºi la timpulrespectiv a ºtiut sã selecteze un numãr de modalitãþi atât juridice– cât ºi extrajuridice, educative, instituþionale care ar fi putut sãasigure dreptului la pace o dezvoltare stabilã ºi de duratã.
Evident în momentul în care au fost elaborate cele douãdocumente ale juristului român Friederich Weinberg, Românianu dispunea încã de posibilitãþile necesare pentru a promova peplan diplomatic o iniþiativã privind elaborarea unui Cod ºi a uneiCharte a pãcii. Ascendentul influenþei sovietice asupra Românieiera încã prea puternic atunci pentru a putea permite promovareaunui document care fãcea vorbire despre rãspunderea ºefilor destate, a unor înalþi demnitari, despre cerinþa promovãrii egalitãþiiîn drepturi a popoarelor, despre interzicerea amestecului întreburile interne, despre promovarea liberã a comerþuluiinternaþional. La Kremlin era încã interzis sã se vorbeascã despre„pãdurea Katyn”, iar „Raportul secret” a lui Hruºciov despreperioada lui I.V. Stalin avea sã fie prezentat de abia în 1956, lacel de al XX-lea Congres al P.C.U.S.
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
24
Oricum ar fi, prin perspectiva istoriei, ideile lui FriederichWeinberg îºi pãstreazã importanþa lor ºi astãzi, nu numai teoreticã,dar ºi practicã, aplicativã. Militând cu hotãrâre pentru adoptareaunor mãsuri ferme de apãrare a pãcii, pentru incriminarea actelorde agresiune atât militarã, dar ºi politicã sau economicã, FriederichWeinberg se manifestã ca un precursor al unor idei ºi conceptecare de abia mulþi ani mai târziu au putut sã-ºi gãseascã recu-noaºterea ºi consacrarea. Fiind mai puþin cunoscutã de publiculdin þara noastrã ºi în special de tânãra generaþie, opera luiFriederich Weinberg se cere a fi studiatã, cunoscutã ºi apreciatã.El se înscrie, neîndoielnic, în galeria marilor specialiºti, a juriºtilorcare au militat pentru cauza pãcii, astfel încât multe dintre ideilesale valoroase rãmân adevãrate repere ale unor viitoare cercetãri,opera sa meritând sã fie pe deplin reconsideratã ºi transmisã sprestudiu ºi exemplu multor generaþii.
Articolul regretatului Prof. Victor Duculescu a apãrut în:„Caiete de drept internaþional” Nr. (3) 2 Anul II 2004 pag.92–96 REVISTA: – Facultãþii de ªtiinþe Economice ºiAdministrative din cadrul Universitãþii Eftimie Murgu, aSocietãþii Române pentru Protecþia Bunurilor CulturaleREªIÞA – ROMÂNIA ºi a Asociaþiei Experþilor EuropeniAgreaþi PARIS–FRANÞA.
Prof. univ. dr. Victor Duculescu
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
25
PARTEA GENERALĂ
CAPITOL INTRODUCTIV
Mişcarea luptei pentru pace, iniţiată şi condusă la început
de către Comitetul Mondial al partizanilor Păcii - şi apoi de
către Consiliul Mondial al Păcii, constituie o cotitură, un drum
nou plin de lumină în istoria popoarelor.
Istoria ne arată că, veacuri de-a rândul, masele au fost
înlăturate de la conducerea statului, doleanţele lor au fost
înăbuşite prin forţa armată iar, justele lor revendicări au fost
denaturate, falsificate prin acţiuni de dezbinare, ură de rasă, de
clasă ce au luat forme din ce în ce mai violente în decursul
timpurilor. Fascismul şi hitlerismul s-au manifestat cu violente
şi masacre, reprezentând interesele personale ale pretinşilor
conducători, care, la adăpostul unor false teorii, criminale, au
asmuţit Popoarele unul împotriva celuilalt, au dezlănţuit
ultimele două războaie, încercând să însele conştiinţa maselor
largi, înăbuşind în valuri de sânge orice încercare de rezistentă.
Aceşti criminali, uzând de forţa organizată armată, au
creat teorii care, proslăvind forţa şi brutalitatea, au ridicat la
rangul de lege uciderea maselor, prin discriminări rasiale,
promovând genocidul, înecând omenirea în valuri de sânge.
Abatoare şi spânzurători, crematorii şi lagăre, perfecţionarea
armelor de foc împotriva ştiinţei şi culturii, oraşe şi sate întregi
ruinate şi rase de pe pământ, sute de milioane de morţi, zeci şi
zeci de milioane de invalizi, fiinţe smulse din rândurile
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
26
oamenilor, din rândul vieţii, iată bilanţul celor două războaie.
Dar, cine oare, ar putea arăta şi cântări imensa suferinţă umană,
doliul fără de sfârşit al mamelor, al văduvelor, al copiilor fără
părinţi, care au întunecat sufletele şi inima popoarelor,
victimele ultimelor două războaie?
Ştiinţa a dezrobit din întunericul adânc în care au fost
ţinute popoarele, conştiinţa lor, arătând rolul nefast pe care l-au
jucat pretinşii conducători, grozăviile, violentele şi masacrele,
întrebuinţate de aceştia împotriva omenirii pe care au
exploatat-o până la sânge, servindu-se de războaie, ca de
mijloacele cele mai apropiate, pentru realizarea scopurilor lor
de îmbogăţire şi de asuprire a maselor.
Popoarele îşi pot crea şi făuri singure istoria lor atunci
când slujesc cauza păcii, cauza apărării sfinte a Patriei lor,
când luptă cu entuziasm fierbinte, împotriva agresorilor şi
cotropitorilor, care urmăresc exploatarea şi distrugerea popoa-
relor.
După cel de al doilea război mondial, Popoarele sătule de
atâtea suferinţe, ruină şi sânge, au înţeles să-şi concentreze
voinţa lor uriaşă, unindu-şi puterile pentru a decide ele însele
de propria lor cauză.
O învăţătură nouă, creată pe realităţile vieţii, izvorând din
experienţa popoarelor, a fost sintetizată şi a pătruns ca un far
luminos conştiinţa întregii omeniri:
„Pacea poate fi salvată, Pacea trebuie salvată dacă
Popoarele îşi vor lua cauza în propriile lor mâini şi o vor
duce până la capăt".
Conştiinţa popoarelor, pătrunsă de forţa lor uriaşă, de rolul
principal ce-l joacă în arena istoriei, a chemat la viaţă sute şi
sute de milioane de oameni, la apelul înflăcărat al marelui front
al partizanilor Păcii. Această mişcare nobilă condusă astăzi cu
mână fermă de către Consiliul Mondial al Păcii, înfăţişează
noua istorie a omenirii. Popoarele egale în drepturi, libere pe
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
27
soarta lor, vor să colaboreze unele cu altele, vor să trăiască în
pace, vor să lupte nu unul împotriva celuilalt cu armele ucigaşe
ale morţii, ci ele îşi unesc intr-o supremă încordare, toate
gândurile, toate forţele lor, pentru progresul ştiinţei şi culturii,
pentru asigurarea unei vieţi fericite, pentru întreaga omenire.
Prin asigurarea păcii între popoare, prin colaborarea lor, prin
coexistenta paşnică a celor două sisteme, prin dezvoltarea la
maximum în slujba fericirii umane, a ştiinţei şi culturii.
Trecutul întunecat, arată că războaiele, diplomaţiile şi aşa
zisul drept internaţional, au fost armele de luptă ale pretinşilor
conducători, ce au jucat rolul nefast de a frâna mersul
popoarelor înainte, de a sabota elanurile creatoare ale maselor
populare, care au fost ţinute în întuneric, în ignorantă, în
exploatare, în sărăcie şi înrobire totală.
De la scrierile regilor asirieni, ce constituiau ordine pentru
masele largi, până la ambasadorii de care depindeau pacea şi
războiul; de la învăţăturile Indiei antice a lui Manu, care ne
arată că: „Pacea şi antipodul ei (războiul) depinde de
ambasadori, căci numai ei creează şi pun la cale, cearta dintre
aliaţi. În mâna lor se află destinele din cauza cărora se menţine
pacea între regi sau izbucneşte războiul". De la războaiele
Greciei vechi, care constituiau o armă extrem de puternică în
mâinile preoţimii grece, îndreptată împotriva acelora ce ar fi
pricinuit vreun rău templului lui Apollo, unde toţi membrii unei
amficţioni legaţi prin jurământ, trebuiau să ia parte la
războaiele sacre, până la tratatele şi alianţele militare şi politice
numite „Simachii", până la persoanele trimise împreună cu
ambasadorii (vestitorii, presbeis, actorii), care erau întotdeauna
uneltele oarbe şi docile în mâinile conducătorilor, tratatele de
agresiune şi de neagresiune ale lui Filip, până la reprezentanţii
diplomaţi ai Romei vechi (legaţii, oratores); de la edictele
romane ale Romei vechi până la raporturile de independentă
feudale, în care caracterul diplomaţiei reprezenta specificul
ww
w.ed
itura
univ
ersit
ara.r
o
28
regimului feudal bazat pe serbie, până la epoca barbarilor, cu
marele cadouri pe care delegaţii le primeau în diplomaţia
Bizantină; de la diplomaţia papală până la tratatele principilor
de la Kiev, care în tratatele încheiate cu vecinii arătau o
dragoste reciprocă „până când soarele străluceşte şi lumea toată
trăieşte"; de la alianţele matrimoniale ale principilor ruşi cu
casa domnitoare a principilor vecini; de la tratatele comerciale,
odată cu apariţia oraşelor germane comerciale, care urmăreau
stabilirea raporturilor comerciale între oraşele ruseşti şi
negustorii germani, până la tratatele din secolele XI - XIII,
întărite prin jurământ pe cruce şi care urmăreau numai
interesele statelor respective ale conducătorilor, până la
legăturile Rusiei Nord-Estice cu Bizanţul, când biserica rusă şi
Patriarhatul de la Constantinopole capătă o influentă deosebită;
de la tratatele între principii din secolele al XIV-lea şi XV-lea,
în care locul fiecărui principe în regimul feudal era determinat
de dreptul de familie fixat deasemeni prin tratate, se întinde
acelaşi fir conducător: principii concentrau în mâinile lor
toate raporturile, toate puterile pentru folosul lor personal.
Puterea uriaşă a papalităţii, ridicarea cruciadelor, mişcare de
mari proporţii, care sub forma cavalerilor şi a altor instituţiuni,
au stabilit forţa bisericii papale, au asigurat izvoare mari de
venituri pentru întărirea papilor în lupta contra împăraţilor.
Războaiele s-au ţinut lanţ, ele au fost întotdeauna armele de
luptă ale regilor, ale împăraţilor, ale papilor împotriva unui
pretins duşman.
În aceste războaie, Popoarele nu aveau nici un rol, nici un
amestec decât acela de a servi ca masă de manevră, carne de
tun, în realizarea scopurilor de dominaţie ale aşa zişilor
conducători.
Secolele XVI, XVII şi XVIII, scot pe arena istoriei noi
principii, care în realitate camuflează aceleaşi interese ale
clasei dominante.
