ConŃinutul stărilor mentale

� ConŃinuturi propoziŃionale� RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor

propoziŃionale

ConŃinuturi propoziŃionale I

� ExplicaŃiile cauzale ale comportamentului prin referire la stările atitudinale (“Ioana şi-a luat umbrela, deoarece crede că plouă”) presupun că există o legătură cauzală între conŃinutul propoziŃional al unei (unor) stări atitudinale şi comportamentul de explicat.

� ConŃinuturile propoziŃionale par a fi entităŃi abstracte, înrudite ontologic cu obiectele matematicii, cum sunt numerele şi mulŃimile.

� EntităŃile abstracte par a nu avea capacităŃi cauzale proprii.

ConŃinuturi propoziŃionale II

� O propoziŃie în sens gramatical (sentence) este o entitate care aparŃine unui limbaj (în formă scrisă sau vorbită) şi care este corectă şi completă din punctul de vedere al gramaticii acelui limbaj.

� În acest sens, trebuie să distingem între propoziŃii-instanŃă şi propoziŃii-tip.

� ZĂPADA ESTE ALBĂ este o instanŃă a unei propoziŃii-tip a limbii române, o altă instanŃă a acestei propoziŃii-tip fiind zăpada este albă.

ConŃinuturi propoziŃionale III

� Un enunŃ (statement) este o rostire declarativă a unei propoziŃii-instanŃă de către un vorbitor al unui limbaj.

� Ioana poate produce enunŃul că plouă, rostind, cu intenŃie declarativă, o instanŃă a propoziŃiei-tip a limbii române “plouă”.

� Nu orice rostire a unei propoziŃii are intenŃie declarativă: putem folosi propoziŃii pentru a pune întrebări, a da comenzi etc.

ConŃinuturi propoziŃionale IV

� Un conŃinut propoziŃional (proposition) este înŃelesul unui enunŃ în contextul în care este făcut acel enunŃ.

� Atunci când Ioana produce enunŃul “Zăpada este albă”, enunŃul ei exprimă acelaşi conŃinut propoziŃional exprimat de enunŃul “Snow is white” produs de un vorbitor de limbă engleză.

� ConŃinuturile propoziŃionale sunt introduse prin clauze-că: “Ioana spune că zăpada este albă”, “Este adevărat că zăpada este albă”.

� Dacă nu este pericol de confuzie cu sensul gramatical, în loc de conŃinut propoziŃional vom folosi propoziŃie.

ConŃinuturi propoziŃionale V

� PropoziŃiile sunt entităŃi abstracte, înrudite ontologic cu obiectele matematicii, cum sunt numerele şi mulŃimile.

� Numerele nu sunt obiecte fizicale existente în spaŃiu şi timp: nu putem vedea sau atinge numărul 3, nu putem interacŃiona cauzal cu numărul 3 şi acest număr nu-şi schimbă proprietăŃile în timp (este etern şi imuabil).

� Totuşi, atunci când spunem că există un număr natural mai mare decât 2 şi mai mic decât 4, se pare că recunoaştem existenŃa numărului 3.

� PropoziŃiile par să aparŃină aceleiaşi categorii ontologice: putem înŃelege propoziŃia că plouă, dar nu o putem vedea sau atinge, deoarece nu există în spaŃiu şi timp. (Putem vedea şi atinge o instanŃă scrisă a propoziŃiei-tip în sens gramatical “Plouă”.)

� Totuşi, atunci când spunem că Ioana crede că plouă, dar Monica nu crede că plouă, se pare că recunoaştem existenŃa propoziŃiei că plouă (există ceva ce Ioana crede şi Monica nu crede).

RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor propoziŃionale I

� Atunci când explic acŃiunea Ioanei de a-şi deschide umbrela invocând opinia sa că plouă, se pare că stabilesc o legătură cauzală între propoziŃia că plouă şi comportamentul Ioanei.

� Întrucât propoziŃiile sunt entităŃi abstracte şi entităŃile abstracte nu au capacităŃi cauzale proprii, un conŃinut propoziŃional al unei stări atitudinale nu poate avea un impact cauzal asupra comportamentului pe care se presupune că îl explică acea stare.

RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor propoziŃionale II

� O cale de a rezolva dificultatea constă din a distinge între relevanŃa cauzală şi eficacitatea cauzală.

� O entitate are relevanŃă cauzală, dacă referirea la acea entitate joacă un rol non-redundant în explicarea cauzală a unui fenomen, în timp ce o entitate are eficacitate cauzală, dacă acea entitate are capacitatea efectivă de a cauza un fenomen.

� Se poate susŃine că propoziŃiile nu au eficacitate cauzală, dar au relevanŃă cauzală, în măsura în care referirea la propoziŃii este non-redundantă în explicaŃiile cauzale ale comportamentelor.

RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor propoziŃionale III

� Cum se poate ca referirea la o propoziŃie – o entitate abstractă – să fie non-redundantă în explicaŃia cauzală a unui comportament?

� Referirea la numere este non-redundantă în explicarea cauzală a fenomenelor fizice în care apar cantităŃi (lungimi, viteze, mase etc.), întrucât acestea trebuie să fie măsurate şi deci exprimate numeric.

� Numerele invocate în aceste explicaŃii nu sunt ele însele printre cauzele fenomenelor explicate.

� Prin analogie, am putea considera propoziŃiile ca “măsuri” ale opiniilor şi a altor stări atitudinale, prin care putem înregistra diferenŃele dintre astfel de stări, tot aşa cum putem înregistra diferenŃele de mărime dintre cantităŃi fizice prin numere.

RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor propoziŃionale IV

� Analogia nu este perfectă:

1. Putem alege diferite unităŃi de măsură pentru cantităŃi fizice, astfel că nu există un anumit număr care să caracterizeze în mod unic mărimea unei astfel de cantităŃi. Prin contrast, nu este arbitrar ce propoziŃie alegem pentru specificarea conŃinutului unei opinii.

2. DiferenŃa dintre mărimile relative ale cantităŃilor fizice este obiectivă şi fixată, independent de alegerea unei unităŃi de măsură (putem spune că o bucată de bronz cântăreşte de două ori mai mult decât o alta). Prin contrast, nu putem compara opiniile în privinŃa asemănării sau diferenŃei dintre conŃinuturile acestora independent de alegerea anumitor propoziŃii pentru specificarea conŃinutului acestora.

RelevanŃa cauzală a conŃinuturilor propoziŃionale V

� Unii filosofi susŃin că stările atitudinale pot fi concepute prin analogie cu instanŃele propoziŃiilor în sens gramatical.

� InstanŃele propoziŃiilor în sens gramatical sunt şiruri de semne fizicale cu localizare spaŃio-temporală definită, cărora le putem atribui conŃinuturi propoziŃionale, în măsura în care sunt părŃi sintactice ale unui limbaj înzestrate cu înŃeles.

� Stările atitudinale sunt privite ca itemi cu trăsături sintactice, materializate în structura neuronală a creierului într-un “cod neural” şi pe care creierul le foloseşte în generarea comportamentelor, tot aşa cum un computer foloseşte mesaje în cod binar pentru a genera mişcări ale imprimantei.

� Prin urmare, dacă putem atribui conŃinuturi propoziŃionale instanŃelor codului neural, o stare atitudinală ar avea trăsături fizicale şi deci ar putea avea capacităŃi cauzale efective.

� Ipoteza existenŃei “codului neural” este înalt speculativă.

Concluzii

� Modul de gândire simŃului comun sau al “psihologiei populare” cu privire la explicarea comportamentelor implică ideea că stările atitudinale cu conŃinuturi propoziŃionale abstracte pot fi invocate în mod legitim în explicarea cauzală a comportamentului persoanelor.

� Totuşi, se pare că există o dificultate serioasă în a explica felul în care conŃinuturile propoziŃionale au relevanŃă cauzală asupra comportamentelor.

� Aceasta nu înseamnă că trebuie să abandonăm modalităŃile explicative ale “psihologiei populare”, aşa cum ne îndeamnă materialiştii eliminativişti, deoarece, după cum am văzut în lecŃia despre stări mentale, aceasta nu este o opŃiune coerentă.