APAAPA

APA e sângele Pământului... Fii atent la „răzbunarea sângelui“...! (Ion Pachia-Tatomirescu)

CUPRINS

1. Starea naturală2. Transformări termice3. Proprietăţi fizice şi chimice. Importanţă şi

utilizări-tratarea interdisciplinară 4. Molecula de apă5. Apa ca solvent6. Apa potabilă7. Electroliza apei8. Poluarea apei9. Bibliografie

Starea naturală

• Apa este foarte mult răspândită în natură, în toate cele trei stări de agregare: sub formă de gaz sau vapori - ceaţă, aburi şi nori, sub formă lichidă în râuri, mlaştini, lacuri, mări sau oceane şi sub formă solidă sau gheaţă.

• Ea acoperă mai mult de 70% din suprafaţa Pământului atât lichida cât şi solidă fiind necesară vieţii de pe Pământ si intră în alcătuirea organismelor vii.

TRECEREA DE LA O STARE DE AGREGARE LA ALTA

MOLECULA DE APĂ

• Multe secole apa a fost considerată ca un element.

• În 1781, fizicianul englez Cavendish a arătat că apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scânteii electrice.

• În 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă.

• În 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen.

Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H.

Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

APA CA SOLVENT

Apa este considerată cel mai bun dizolvant pentru substanţe.

Apa potabilăSurse de apă potabilă:

- apele de suprafaţă (izvoare, râuri, lacuri, mări)

- apele subterane (oferă apa de cea mai bună calitate)

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească apa potabilă:

- Incoloră - Duritate totală 20° dg

- Limpede - Să spumeze cu săpunul

- Inodoră - Să nu întărească legumele la fiert

- Cu gust plăcut - Puţin mineralizată

- Ph 7-8 - Să nu conţină substanţe organice şi

germeni patogeni

• Rezervor de colectare a apei. Conţine argilă, alge, bacterii. • Saturator. fierul dizolvat este oxidat, formând un precipitat. • Bazin de amestec. Se adaugă sulfat de aluminiu pentru a precipita argila şi clor pentru a distruge bacteriile. • Bazin de sedimentare. Particulele de argilă se depun. • Filtrare. apa este filtrată prin straturi de nisip fin. • Bazin de clorurare. Se adaugă din nou clor pentru distrugerea bacteriilor. Clorul este un agent oxidant puternic şi reacţionează cu bacteriile. • Bazin de stocare. • Toalete 33%; Chiuvete şi baie 48%; Curãţenie 10%; Gãtit şi bãut 1%.

Instalaţiile de tratare a apei nu pot elimina impurităţile solubile în apă, ca de exemplu azotaţii. De aceea apa deversată de pe terenurile agricole în râuri este controlată pentru a verifica dacă azotaţii dezalcalinizaţi sunt în limitele admisibile.

ELECTROLIZA APEI

• În prezenţa curentului electric apa se descompune în hidrogen şi oxigen. Procesul poartă numele de ELECTROLIZĂ.

• Reac ia prezintă ț importan ăț practică, fiind o metodă de preparare a hidrogenului şi oxigenului.

POLUAREA APEI

• Apa din natură trebuie să fie curată, adică să nu conţină substanţe toxice, dăunătoare vieţii.

• Surse de poluare:- poluanţi industriali;- poluanţi agricoli;- resturi menajere;- ape reziduale menajere;- combustibilii din motoarele navelor;- substanţe radioactive.

• Efectele poluării:- modificări climatice;- afectarea echilibrului ecologic;- afectarea vieţii omului (boli, epidemii);- afectarea vieţii animalelor şi a plantelor.

• Respectarea legilor ţării în domeniul ocrotirii factorilor mediului înconjurător este o îndatorire a fiecărui om.

VĂ MULŢUMESC!