Feodor Mihailovici Dostoievski

ETERNUL SO�

I Velceaninov Sosi vara, iar Velceaninov — în ciuda a�tept�rilor sale — se v�zu

re�inut la Petersburg. C�l�toria pl�nuit� de dânsul în sudul Rusiei fusese z�d�rnicit� �i sfâr�itul procesului s�u nici nu se întrez�rea. Procesul acesta — o pricin� cu mo�ia — c�p�tase o întors�tur� cât se poate de proast�. Cu vreo trei luni mai înainte, lucrurile p�reau cât se poate de simple, aproape f�r� nici un risc, dar dintr-o dat� totul se schimb�. "A�a-i acuma, toate au început s� se schimbe în r�u!" repeta adesea Velceaninov, cu r�utate, fraza asta. Tocmise un avocat priceput, bine pl�tit, celebru �i nu se uita la bani. Dar, ner�bd�tor �i plin de neîncredere, se apuc� s� se ocupe singur de proces. Alc�tuia �i scria jalbe, pe care avocatul le arunca la co�. Alerga pe la autorit��i, culegea informa�ii, �i, probabil, încurca lucrurile, pentru c� în cele din urm� avocatul începu s�-i fac� repro�uri �i s�-l trimit� în viligiatur�. Dar el nu se putea hot�rî s� plece la vil�, în viligiatur�. Praful, z�pu�eala, nop�ile albe care zdruncin� nervii— iat� cu ce se desf�ta el la Petersburg. Locuia undeva în preajma Teatrului Bal�oi, într-un apartament închiriat de curând, care nu-i era pe plac, "nimic nu-mi reu�e�te!" spunea el. Ipohondria îi sporea zi de zi; de altfel, avea de mult înclinare pentru starea asta sufleteasc�.

Era un om care tr�ise intens �i din plin, trecut de mult de prima tinere�e, avea vreo treizeci �i opt sau treizeci �i nou� de ani, iar aceast� "b�trâne�e", cum îi spunea el, venise "aproape pe nea�teptate". Singur în�elegea c� îmb�trânise nu atât datorit� num�rului anilor, ci — ca s� zicem a�a — prin calitatea acestora �i c�, chiar dac� începuser� s�-l lase puterile, asta era mai mult pe plan spiritual decât fizic. Ca înf��i�are ar�ta �i acum chipe�. Era înalt �i bine f�cut, cu p�rul blond, des, f�r� nici un fir alb în cap �i cu o barb� blond�, cam pân� la mijlocul pieptului. Când îl vedeai pentru întâia oar�, î�i p�rea stângaci �i del�sat. Dar, privindu-l mai cu luare-aminte, distingeai într-însul un domn, perfect st�pân pe sine, �i care primise cândva cea mai aleas� educa�ie. Gesturile lui Velceaninov erau �i acum degajate, sigure, chiar gra�ioase, cu tot aerul s�u dobândit de om posac �i neîndemânatic. P�stra pân� în ultimul timp o încredere în sine de nezdruncinat, de cea mai arogant� spe�� monden�, pe care nici el însu�i poate n-o b�nuia, de�i era un b�rbat nu numai inteligent, dar chiar cu scaun la cap uneori, aproape cult �i înzestrat cu net�g�duite calit��i. Fa�a lui alb� �i rumen� se distingea în trecut printr-o ging��ie feminin� care atr�gea aten�ia femeilor. Ba �i acum câte cineva, privindu-l, exclama: "Ce om s�n�tos, rumen �i înfloritor la chip!" Totu�i omul acesta "s�n�tos" fusese biruit cu totul de ipohondrie. Ochii s�i mari �i alba�tri fuseser�, cu vreo zece ani mai înainte, foarte cuceritori. Erau atât de limpezi, veseli �i lipsi�i de orice îngrijorare, încât atr�geau involuntar privirea oric�rei per-soane care avea de-a face cu dânsul. Acuma îns�, în preajma vârstei de

patruzeci de ani, limpezimea �i bun�tatea se stinseser� aproape cu totul în ochii ace�tia, împrejurul c�rora începuse s� se urzeasc� o re�ea de mici zbârcituri. În ochii lui se iviser� dimpotriv� un cinism de om obosit �i nu des�vâr�it de moral, o viclenie, adesea o ironie �i înc� o nuan��, inexistent� înainte vreme: o umbr� de durere �i de triste�e vag�, parc� f�r� obiect, dar foarte adânc�. Aceast� triste�e se accentua mai ales când r�mânea singur. �i, ciudat lucru, omul acesta guraliv, vesel �i distrat pân� acum vreo doi ani, care povestea minunat istorioare pline de haz — nimic nu dorea ast�zi mai mult decât s� r�mân� singur. P�r�sise dinadins o seam� de cunoscu�i, pe care �i ast�zi i-ar fi putut p�stra, de�i situa�ia lui b�neasc� ajunsese cu totul precar�. Aceast� atitudine i-a fost determinat�, într-adev�r, �i de vanitate. De altfel, neîncrederea �i vanitatea lui n-ar mai fi putut suporta vechile cuno�tin�e. Dar, încet-încet, în singur�tatea în care se afla vanitatea sa nu numai c� nu se mic�ora, ci, dimpotriv�, degenera într-o vanitate cu totul aparte, de un soi cu totul nou: începuse s�-i sufere uneori datorit� unor cauze cu totul diferite celor dinainte, cauze nea�teptate �i care nici nu putea fi concepute mai demult, ni�te cauze "superioare" celor actuale... "dac� exist� într-adev�r, ca s� zicem a�a, cauze superioare �i inferioare..." ad�uga el însu�i.

Da, ajunsese �i aici. Se r�zboia cu un fel de cauze superioare, la care pe vremuri nici nu s-ar fi gândit. În con�tiin�a sa, el numea superioare toate "cauzele" pe care (spre propria-i surprindere) nu le putea lua în râs în sinea lui — lucru care nu se mai întâmplase înainte — da, numai în sinea lui. În societate era altceva! �tia prea bine c�, dac� împrejur�rile ar fi prielnice, atunci chiar a doua zi, cu toate hot�rârile tainice �i pioase ale con�tiin�ei sale, ar renega în gura mare aceste "cauze superioare" �i el însu�i, cel dintâi, le-ar lua în b�taie de joc, nerecunoscând desigur nimic. Asta era într-adev�r a�a, cu toate c� avea într-o oarecare m�sur�, chiar foarte important�, o independen�� de cugetare, cucerit� în ultima vreme de la "cauzele inferioare" care-l st�pâniser� pân� atunci. Deseori, Velceaninov, sculându-se diminea�a din pat, se ru�ina de gândurile �i de sentimentele avute în timpul insomniei de peste noapte. (De altfel, în ultima vreme, suferea mereu de insomnie.) De mult b�gase de seam� c� ajunsese extraordinar de b�nuitor în toate cele, �i-n lucruri importante, dar �i-n bagatele, de aceea se hot�rî s� aib� cât mai pu�in� încredere într-însul. Totu�i se petrecur� unele fapte c�rora nu li se putea contesta realitatea. În ultima vreme, uneori noaptea, gândurile �i senza�iile sale se preschimbau aproape cu totul în compara�ie cu cele obi�nuite �i îndeob�te nu sem�nau de loc cu cele din prima parte a zilei. Acest lucru îl uimi �i îl f�cu s� se adreseze unui doctor vestit, un bun cunoscut al s�u. I se dest�inui, bineîn�eles, mai mult în glum�. Medicul îi r�spunse c� schimbarea gândurilor �i a senza�iilor, ba chiar dedublarea lor în nop�ile de insomnie �i în genere noaptea este un act curent la oamenii "care gândesc �i simt puternic"; c� o seam� de convingeri din întreaga via�� se modific� uneori brusc sub influen�a melancolic� a nop�ii �i a insomniei; c� dintr-o dat� se iau uneori din senin cele mai fatale hot�râri. Toate acestea merg bineîn�eles pân� la o anumit� limit� �i dac� persoana cu pricina ajunge s� perceap� prea puternic aceast� dedublare, provocându-i o sufe-rin��, acesta-i un simptom indiscutabil c� maladia s-a declan�at; �i prin urmare e necesar s� se întreprind� neap�rat ceva. Cel mai bine ar fi s� se schimbe radical felul de via��, alimenta�ia, sau chiar s� se întreprind� o c�l�torie. E recomandabil, f�r� îndoial�, �i un purgativ.

Velceaninov nici nu-l ascult� mai departe. Maladia îi fusese demonstrat� cu vârf �i îndesat.

"Va s� zic� chestiunea «superioar�» nu este decât o boal� �i nimic mai mult!" î�i zicea uneori cu un v�dit sarcasm. Dar nu se resemna s� cad� de acord.

În curând, fenomenele care se petreceau numai noaptea începur� s� se repete diminea�a, atât numai c� îl impresionau �i mai puternic, f�cându-l s� simt� o r�utate sarcastic� în locul regretului �i al înduio��rii de odinioar�. De fapt, unele întâmpl�ri din via�a lui trecut�, petrecute chiar tare demult, îi reveneau din ce în ce mai des în minte "a�a din senin �i Dumnezeu �tie de ce", �i într-o reprezentare radical deosebit�. De pild�, Velceaninov se plângea înc� mai de mult c�-i sl�bise memoria: nu-�i mai reamintea figura persoanelor cunoscute, care se sup�rau, întâlnindu-l. Uita uneori cu des�vâr�ire o carte cetit� cu jum�tate de an în urm�. Dar, cu toat� pierderea evident� a memoriei (de care era foarte îngrijorat), ceea ce f�cea parte din via�a de odinioar� �i ceea ce în decurs de zece-cincispre-zece ani fusese cu totul uitat, acestea în întregime îi r�s�reau uneori brusc în memorie, �i înc� cu o uimitoare fine�e a impresiilor �i a detaliilor, încât parc� le retr�ia din nou. Unele dintre faptele ivite acum în con�tiin�� fuseser� complet uitate, încât i se p�rea o adev�rat� minune faptul de a �i le fi putut reaminti. Dar asta înc� nu era totul. Ce om care �i-a tr�it via�a din plin n-are amintiri? La dânsul îns� tot ce-i ap�rea în minte parc� fusese dinainte preg�tit de cineva într-o lumin� absolut nou�, nea�teptat�, cu neputin�� de conceput înainte vreme. De ce unele amintiri îi ap�reau acum ca ni�te adev�rate crime? �i doar nu era vorba numai de sentin�ele emise de mintea lui, de altfel nici n-avea încredere în mintea-i tenebroas�, singuratic� �i bolnav�. Dar reprob�rile luau uneori form� deblesteme �i ajungeau la lacrimi, dac� nu exterioare, cel pu�in l�untrice. Într-adev�r, dac� i s-ar fi spus în urm� cu doi ani c� va fi în stare s� plâng�, n-ar fi crezut pentru nimic în lume. La început nu-�i aducea aminte de suveni-rurile sentimentale, ci mai cu seam� de cele sarcastice. Î�i reamintea unele insuccese sau înjosiri din via�a monden�. Îi revenea, de pild�, în minte faptul cum "îl bârfise un intrigant", f�când s� nu mai fie primit într-o anu-mit� cas�... cum nu de mult fusese de-a dreptul ofensat în mod public f�r� s�-�i fi provocat adversarul la duel... cum fusese o dat� luat în râs printr-o epigram� foarte spiritual� într-un cerc de femei foarte încânt�toare, iar el n-avusese prezen�a de spirit s� r�spund� ceva. Î�i mai aducea aminte de dou�-trei datorii pe care nu le pl�tise, într-adev�r, o nimica toat�, totu�i datorii de onoare, fa�� de ni�te persoane cu care încetase s� se mai vad� �i pe care începuse s� le vorbeasc� de r�u. Îl mai chinuia, dar numai în momentele cele mai proaste, amintirea a dou� averi considerabile f�cute praf �i pulbere de dânsul în modul cel mai stupid. Dar mai pe urm� aducerile-aminte se refereau �i la unele lucruri "superioare". Astfel Velcea-ninov î�i aminti "netam-nesam" figura uitat� — �tears� de mult din memo-rie — a unui func�ionar blând �i b�trânel, caraghios �i cu pu�in� c�runte-�e, pe care-l jignise odinioar� în public dintr-o fanfaronad�, numai �i numai ca s� pun� în valoare un calambur hazliu, reu�it, care-i adusese glorie �i care a fost apoi repetat din gur� în gur� — fapt� reprobabil�, r�mas� înc� nepedepsit�. Uitase cu totul întâmplarea aceasta, nici nu-�i mai aducea aminte de numele b�trânului, de�i împrejur�rile întâmpl�rii îi r�s�rir� în minte cu o extraordinar� exactitate. Î�i aduse perfect aminte c� b�trânelul ap�ra reputa�ia fiicei sale, o fat� care întârzia s� se m�rite,

despre care circulau în ora� fel de fel de zvonuri. B�trânelul se sup�rase �i c�utase s� r�spund�, dar îl podidiser� dintr-o dat� lacrimile fa�� de toat� lumea — ceea ce f�cuse chiar oarecare impresie. Pân� la urm�, societatea îl îmb�tase cu �ampanie pe mo�negu� �i tot societatea se t�v�lise de râs. Aducându-�i acum aminte a�a "netam-nesam" cum plângea în hohote b�trânelul, acoperindu-�i obrazul cu mâinile, ca un copil. Velceaninov avu impresia c� nu uitase niciodat� întâmplarea asta. Dar, ciudat lucru: toat� împrejurarea care i se p�ruse pe atunci foarte hazlie, acum o vedea cu totul altfel, mai cu seam� am�nuntele — �i anume acoperirea fe�ei cu palmele. Î�i mai aduse aminte cum bârfise numai ca s� fac� haz, pe delicioasa so�ie a unui institutor �i cum ponegrirea ajunsese la b�rbatul ei. Velceaninov plecase curând din târgu�orul acela �i nu mai aflase ce urm�ri avusese clevetirea lui. De-abia acum începu s�-�i închipuie cum va fi putut s� se ispr�veasc� istoria aceea. Dumnezeu �tie unde l-ar fi dus imagina�ia, dac� nu i-ar fi fulgerat în minte o amintire mult mai recent� despre o fat� dintr-o familie de târgove�i, care nici nu-i pl�cuse cel pu�in �i cu care, trebuie s� m�rturisim, nici nu �tie cum naiba f�cuse un copil. Îi p�r�sise pe amândoi, f�r� s�-�i fi luat m�car r�mas bun de la dân�ii, plecând din Petersburg (nici n-avusese timp, ce-i drept!). Pe urm� el o c�ut� pe fat� timp de un an întreg, dar n-o mai putu descoperi. Asemenea amintiri se strângeau cu sutele, fiecare din ele tr�gând dup� sine alte zeci �i zeci. Încet-încet, începu s� sufere �i propria lui vanitate.

Am mai spus c� vanitatea lui degenerase într-un sentiment cu totul deosebit. Într-adev�r, a�a era. În unele momente (rare, de altfel), Velceani-nov era atât de distrat, încât nu sim�ea nici o jen� c� nu avea tr�sur� proprie, c� umbla pe jos pe la autorit��i, c� �inuta îi era cam neîngrijit�. Iar dac� cineva dintre vechii s�i cunoscu�i l-ar fi m�surat pe strad� cu o privire ironic�, sau n-ar fi avut chef s�-l recunoasc�, atunci el ar fi avut, ce-i drept, destul� mândrie ca nici s� nu clipeasc�. Nici s� nu clipeasc� într-adev�r, �i nu numai de form�. Asta se întâmpla, bineîn�eles, în momentele de iritare �i uitare de sine. Totu�i vanitatea lui se dezinteresa îndeob�te, treptat-treptat, de pricinile de alt�dat� �i se concentra asupra unei singure chestiuni, ve�nic prezent� în mintea lui.

"Pesemne, începea el s� se gândeasc� uneori în mod satiric (era aproape totdeauna satiric, când se gândea la sine), pesemne cineva are grij� s� m� moralizeze, de aceea îmi sugereaz� aceste amintiri blestemate �i «lacrimi de c�in��»!" Fie! Dar degeaba! Nu e decât un tir de gloan�e oarbe. �tiu foarte bine, ba chiar mai mult decât sigur, c� n-am nici un pic de autost�pânire, cu toat� autocondamnarea mea, înso�it� de c�in�e înl�cr�-mate, �i ca to�i cei patruzeci de ani stupizi ai mei! Dac� mâine a� fi ispitit de o întâmplare �i de împrejur�ri convenabile ca s�-mi fac cheful pentru a r�spândi zvonul c� nevasta institutorului a primit daruri de la mine, a� face-o sigur �i f�r� ezitare, iar fapta ar fi înc� �i mai detestabil�, fiind vorba de o recidiv�. Sau s� zicem c� m-ar jigni iar��i acel prin�i�or, fiul unic al unei mame, c�ruia i-am trimis în picior un glonte din pistol acum unspre-zece ani, f�r� îndoial� c� l-a� provoca numaidecât din nou la duel �i i-a� h�r�zi al doilea picior de lemn. Va s� zic�, e adev�rat c� sunt gloan�e oar-be, cu totul inutile? Atunci de ce s� m� mai împresoare asemenea amintiri, când eu nu �tiu cum s� m� descotorosesc convenabil de mine însumi?"

De�i întâmplarea cu nevasta institutorului nu s-a repetat, cu toate c� eroul n-a mai fericit pe altcineva cu un picior de lemn, dar numai gândul c� aceste fapte s-ar repeta neap�rat dac� s-ar ivi împrejur�ri prielnice, îl

f�ceau pe Velceaninov s� se piard� cu firea... uneori. Doar nu-i obligator s� suferi mereu din pricina amintirilor. Te mai po�i �i odihni sau petrece pu�in — în pauze...

A�a �i f�cea Velceaninov. Era dispus s� petreac� un pic în pauze. Dar pe m�sur� ce trecea vremea, �ederea lui la Petersburg îi devenea din ce în ce mai insuportabil�. Se g�sea în pragul verii. Uneori, pâlpâia în mintea lui hot�rârea de a l�sa totul balt�, chiar �i procesul, �i de a pleca a�a dintr-o dat�, unde va vedea cu ochii, la întâmplare — s� zicem în Crimeea, de pild�... De obicei, nu trecea mai mult de un ceas �i Velceaninov î�i detesta gândul acesta, de care începea s�-�i bat� joc: "Aceste obsesii nu m� vor p�r�si nici la sud, de vreme ce au început s� pun� st�pânire pe mine �i dac� sunt un om cât de cât onest — or asta înseamn� c� n-am nici cum �i nici de ce s� fug de ele".

"Ce rost are s� fug? urm� Velceaninov s� filozofeze cu mâhnire. Aici e atâta pr�f�raie, atât z�duf în�bu�itor! Casa-i a�a de murdar�. La autorit��ile unde îmi pierd vremea între ace�ti oameni foarte ocupa�i — e atâta forfot� meschin�, atâtea griji m�runte. Pe fa�a tuturor oamenilor r�ma�i în ora�, care se perind� din zori pân�-n sear�, vezi întip�rit a�a de naiv �i de sincer întregul lor egoism, tupeul lor grosolan, la�itatea sufletelor lor mici �i nimicnicia inimilor lor de dou� parale, încât, pe drept cuvânt, se poate spune c� aici e un adev�rat rai pentru un ipohondru, vorbind foarte serios! Totul e dat la iveal� sincer, deschis... Nimeni nu crede necesar s� se ascund�, nimeni nu se preface cum fac cucoanele noastre în viligiatur�, în �ar� sau în str�in�tate. Totul merit� aici cel mai profund respect, m�car ca un omagiu adus sincerit��ii �i simplit��ii. Nu mai plec nic�ieri. S� cr�p aici, dar nu m� clintesc din loc !"...

II Domnul cu doliu la p�l�rie Era în trei iulie. Domnea o z�pu�eal� �i o ar�i�� insuportabil�.

Velceaninov avusese o zi cu o mie de alerg�turi. Toat� diminea�a umblase pe jos �i cu tr�sura, iar seara trebuia neap�rat s� treac� pe la un domn de care avea absolut� nevoie — un om de afaceri, consilier de stat, care locuia într-o vil� undeva pe Ceornaia Recika, �i pe care urma s�-l surprind� pe nea�teptate acas�. Pe la �ase, Velceaninov intr� într-un restaurant dubios, dar fran�uzesc, de pe bulevardul Nevski, lâng� podul Poli�eiski. Se a�ez� în col�ul s�u obi�nuit la m�su�a lui �i î�i ceru prânzul zilnic.

Mânca în fiecare zi un prânz de o rubl�, pentru vin pl�tind aparte. Socotea aceast� chivernisire ca o ofrand� adus� în mod în�elept greut��ilor b�ne�ti prin care trecea. Mirându-se cum se poate consuma o mâncare atât de mizerabil�, Velceaninov devora prânzul pân� la ultima f�râmitur�, totdeauna cu aceea�i poft�, de parc� n-ar fi mâncat de trei zile. "E ceva maladiv cu mine!" morm�ia în barb�, când î�i d�dea seama de apetitul s�u. De data aceasta Velceaninov se a�ez� la m�su�a sa în cea mai proast� dispozi�ie sufleteasc�. Î�i arunc� mânios p�l�ria unde se nimeri, se rezem� cu coatele pe mas� �i c�zu pe gânduri. Dac� vecinul de al�turi, fereasc� Dumnezeu! nu �i-ar fi c�utat de treab� sau dac� chelnerul care-l servea nu l-ar fi în�eles de la primul cuvânt, Velceaninov ar fi r�bufnit ca un elev-ofi�er �i ar fi f�cut cine �tie ce t�r�boi, tocmai el care �tia s� fie extrem de politicos �i la nevoie chiar s� priveasc� de sus, imperturbabil, ceea ce se

întâmpla în juru-i. I se aduse supa. El puse mâna pe lingur�, dar numaidecât — înainte

de a o fi umplut — o trânti pe mas�, gata s� sar� de pe scaun. Un gând nea�teptat îl fulger� deodat�. În clipa aceea — Dumnezeu �tie datorit� c�rui proces de cugetare — el în�elese perfect pricina triste�ii sale — o triste�e deosebit�, aparte, care-l chinuia de câteva zile în �ir în timpul din urm�, legându-se de dânsul, tam-nesam, �i nel�sându-l în pace, Dum-nezeu �tie de ce. Acum îns� pricepu taina, v�zând totul ca-n palm�.

"P�l�ria — asta-i pricina! bomb�ni el, ca un inspirat. Numai �i numai blestemata asta de p�l�rie rotund�, cu panglic� mâr�av� de doliu, poart� toat� vina!"

C�zu pe gânduri �i, cu cât se cufunda tot mai adânc în ele, cu atât se posomora mai mult �i cu atât "întreaga întâmplare" i se p�rea mai ciudat�.

"Dar... dar, de fapt, e vorba aici într-adev�r de o întâmplare? protest� el, f�r� prea mult� încredere în sine. Se petrece oare aici ceva care s� semene cu o întâmplare?

Întreaga chestiune consta în urm�toarele: cu vreo dou� s�pt�mâni în urm� (de fapt, nu �inea exact minte data) întâlnise pentru întâia oar� pe strad�, undeva, la întret�ierea dintre Podiaceskaia �i Me�ceanskaia, un domn cu doliu la p�l�rie. Fusese un b�rbat ca oricare altul, n-avusese nimic deosebit, trecuse repede, dar parc� îl a�intise prea st�ruitor pe Velceaninov, atr�gându-i aten�ia în mod deosebit. Îl întâlnise pesemne cândva, undeva... "Dar mii de figuri am v�zut în via��. iNu-i cu putin�� s� le �in minte pe toate!" Dup� vreo dou�zeci de pa�i, Velceaninov uit� întâlnirea avut�, cu toat� impresia ini�ial� f�cut� asupra-i. Impresia îns�, destul de original�, r�mase pentru toat� ziua, sub forma unei neobi�nuite înver�un�ri, dar f�r� obiect. Dup� dou� s�pt�mâni Velceaninov î�i aminti limpede toate acestea. Î�i aduse aminte c� nu în�elesese de loc cauza acelei irita�ii �i c� pân� atunci nu f�cuse nici o leg�tur� �i nici o confruntare între indispozi�ia lui sufleteasc� din seara aceea �i întâlnirea de diminea��. Dar domnul acela se gr�bi s�-i aduc� aminte despre persoana sa �i a doua zi se încruci�a din nou cu Velceaninov pe bulevardul Nevski, privindu-l �int� în chip straniu. Velceaninov scuip� cu dispre� �i numaidecât se mir� de ceea ce f�cuse. Sunt, ce-i drept, fizionomii care î�i inspir� un dezgust inexplicabil �i f�r� sens. "L-am mai întâlnit, într-adev�r, pe undeva", morm�i, îngândurat, Velceaninov, la jum�tate de or� dup� întâlnire �i se sim�i din nou, toat� seara, în cea mai proast� dispozi�ie sufleteasc�. Avusese chiar un vis cât se poate de urât, totu�i nu-�i d�du seama c� pricina noii �i deosebitei ipohondrii nu era alta decât prezen�a domnului îndoliat de diminea��, de�i în aceea�i sear� î�i aduse deseori aminte de dânsul. Velceaninov se �i enerv� din pricin� c� "asemenea prostie" îl preo-cup� într-atât �i ar fi socotit chiar ca o înjosire de a-i atribui emo�ia ce-l st�pânea, dac� i-ar fi trecut prin minte gândul acesta. Se întâlni îns� din nou peste dou� zile cu domnul îndoliat la debarcaderul unui vapor de pe Neva. La aceast� întâlnire, a treia, Velceaninov ar fi putut jura c� domnul cu p�l�ria în doliu se �i îndreptase spre dânsul, dar c� lumea, înghesuin-du-se, îl îndep�rtase. I se p�ru chiar c� necunoscutul "cutezase" a-i întin-de mâna �i-l strigase pe nume. În zarv� nu-�i auzi cu claritate numele, dar... "oare cine-i canalia asta �i de ce nu se apropie de mine, dac� m� cunoa�te într-adev�r �i dac� dore�te atâta s� se apropie?" se gândi, posac, urcându-se într-o tr�sur� �i îndreptându-se spre m�n�stirea Smolnâi. Peste o jum�tate de or�, Velceaninov se �i afla în cabinetul avocatului s�u

cu care discuta aprins în contradictoriu. Dar în timpul serii �i al nop�ii, o dezn�d�jduit� �i fantastic� triste�e îl cuprinse din nou. "Oare nu cumva fac un icter?" se întreb� b�nuitor, privindu-se în oglind�.

Aceasta fusese cea de a treia întâlnire. Pe urm�, cinci zile de-a rândul, absolut "nimeni" nu-i mai ie�i în cale, cât despre "canalie" — nici pomeneal�. Între timp, din când în când, îi revenea îns� în minte domnul cu doliu la p�l�rie. Velceaninov se surprindea cu mirare, gândind: "Ce mi-o fi venit s�-mi bat capul cu dânsul. Hm! Pesemne are multe treburi la Petersburg. �i oare dup� cine o fi purtând doliu? M-a recunoscut, proba-bil.... pe când eu habar n-am cine-i! Nu-i prea st� bine doliul... Mi se pare c�, dac� l-a� privi mai de aproape mi-a� aduce aminte de dânsul..." Ceva parc� începea s� mijeasc� în mintea lui, ca un cuvânt cunoscut, dar uitat deodat� �i pe care te str�duie�ti din r�sputeri ca s� �i-l readuci în amintire; îl �tii prea bine, î�i dai seama c�-l �tii; îi �tii �i sensul �i te tot învârte�ti în jurul lui; dar oricât te-ai trudi, cuvântul acela nu vrea s�-�i revin� în memorie, �i pace!

"S-a întâmplat parc�... Da, a fost demult... a fost undeva... Aici a fost... exact, aici... dar duc�-se dracului ce-a fost �i ce n-a fost aici! izbucni deodat� Velceaninov... �i face oare s� m� fr�mânt �i s� m� înjosesc pentru canalia asta?"

Velceaninov se sup�r� teribil, dar seara, când î�i aminti din senin c� se sup�rase diminea�a, �i înc� "teribil", se indispuse, parc� îl prinsese cineva cu ocaua mic�. Se tulbur� �i se mir�: "Pesemne c� exist� motive ca s� m� înveninez a�a... f�r� nici o noim�... numai la o simpl� aducere- aminte..." Dar nu-�i sfâr�i gândul.

A doua zi, Velceaninov se mânie �i mai cumplit. De data asta îns� îi p�ru c� mânia îi era pricinuit� de-o "obr�znicie f�r� seam�n", �i anume: avu loc cea de-a patra întâlnire. Domnul cu doliu r�s�ri iar��i ca din p�mânt. Velceaninov tocmai d�duse pe strad� de consilierul de stat de care avea neap�rat� nevoie �i pe care tot c�uta s�-l g�seasc� prin surprin-dere la vila lui din afara ora�ului. Acest func�ionar, pe care abia îl cuno�tea �i care îi era necesar la proces, nu se l�sa prins cu una cu dou� �i pesemne se ascundea, f�când tot ce-i st�tea în putin�� s� nu se întâlneasc� cu dânsul. Bucuros c�, în sfâr�it, se ciocni nas în nas cu el, Velceaninov îl înso�i pe strad�, gr�bindu-se, pândindu-i privirile �i c�utând din r�sputeri s�-l antreneze pe acest vulpoi cu p�rul alb într-o discu�ie asupra unei teme anume, în care s�-l ia gura pe dinainte �i s� scape cuvântul mult a�teptat. Dar vulpoiul c�runt �tia el ce �tia, râdea �i nu spunea nimic. Tocmai în aceste momente de grea cump�n�, Velceaninov îl v�zu pe trotuarul din fa�� chiar pe domnul cel cu doliu la p�l�rie. St�tea acolo �i-i privea �int� pe amândoi. Îl urm�rea cu siguran�� �i parc� surâdea ironic.

"Dracu s�-l ia! izbucni în sine Velceaninov, dup� ce-l conduse pe înaltul demnitar, dând vina nereu�itei sale pe apari�ia inopinat� a acestui «neobr�zat» — dracu s�-l ia! Nu cumva m� �i spioneaz�. M� urm�re�te, f�r� doar �i poate. L-o fi momit careva �i... �i... �i... z�u c� zâmbea a râde. Pe legea mea, am s�-l ciom�gesc... P�cat c� umblu f�r� baston ! O s�-mi cump�r un baston. Nu ! N-am s� las asta s� treac� a�a, cu una cu dou�! Cine-i? Vreau neap�rat s� aflu cine-i el !"

În sfâr�it, exact dup� trei zile de la aceast� întâlnire, cea de-a patra, îl întâlnim pe Velceaninov în restaurantul s�u, dup� cum vi l-am descris mai înainte, de data asta tulburat de-a binelea �i întrucâtva chiar

descump�nit. Însu�i Velceaninov, cu tot orgoliul s�u, nu putu s� nu recunoasc� realitatea. Se v�zu nevoit, în cele din urm�, s� priceap� — confruntând toate împrejur�rile — c� numai acest domn îndoliat, "un om de nimic", era pricina ipohondriei sale, a melancoliei ciudate �i a tuturor emo�iilor care îl chinuiau de dou� s�pt�mâni.

"S� zicem c� sunt un ipohondru, se gândi Velceaninov, �i fac din �ân�ar arm�sar, totu�i m-ar putea, oare, lini�ti faptul c� toate acestea nu sunt poate decât rodul imagina�iei? C�ci dac� un �arlatan ca acesta este în stare s� r�v��easc� în halul �sta pe un om, atunci asta-i... asta-i..."

Într-adev�r, în întâlnirea din ziua aceea (a cincea), arm�sarul se ar�t� cât un �ân�ar: domnul acesta, ca �i mai înainte, o zbughi pe de l�turi, dar acuma f�r� s�-l mai �inteasc� cu privirea pe Velceaninov �i f�r� s� arate ca în celelalte d��i c� l-ar recunoa�te, ci, dimpotriv�, mergea cu ochii în p�mânt, dorind pare-se din tot sufletul ca s� nu fie z�rit. Velceaninov se îndrept� brusc spre dânsul �i url� din r�sputeri:

— Hei, domnule ! Cel cu doliu la p�l�rie ! Te ascunzi acum, hai?! Stai! Cine e�ti?

Întrebarea �i strig�tul lui' n-aveau nici un rost. Velceaninov î�i d�du seama de asta îns� abia dup� ce strigase. La interpelarea acestuia, domnul se întoarse, se opri o clip� în loc, se fâstâci, surâse, vru parc� s� rosteasc� ceva, s� fac� un gest, r�mânând un moment în mare nehot�râre, apoi se r�suci scurt pe loc �i o lu� la fug�, sfârâindu-i c�lcâiele. Velceaninov îl urm�ri, mirat, cu privirea.

"Nu cumva, de fapt, eu m� leg de dânsul, î�i zise Velceaninov, �i nu el de mine?"

Dup� ce-�i lu� prânzul, porni gr�bit la vila acelui func�ionar superior. Nu-l g�si acas�. I se spuse c� boierul "plecase de diminea�� �i nu se va întoarce decât pe la trei-patru dup� miezul nop�ii, fiind dus la o aniversare..." R�spunsul acesta era prea "jignitor". Fierbând de mânie, Velceaninov se hot�rî s� se duc� �i el la aniversarea aceea �i chiar o �i porni, dar, dându-�i seama c� exagereaz�, pl�ti birjarul la mijlocul drumului �i merse pe jos acas�, spre Teatrul Bal�oi. Sim�i nevoia unei plimb�ri. Pentru a-�i lini�ti nervii zdruncina�i, avea nevoie s� doarm� bine peste noapte, în ciuda insomniei sale, iar ca s� poat� adormi, trebuia neap�rat s� oboseasc� fizic. A�a c� ajunse acas� pe la zece �i jum�tate, drumul fiind destul de lung, �i, într-adev�r, sosi frânt de osteneal�.

Velceaninov î�i închiriase locuin�a în luna martie. O hulea �i o oc�ra cumplit, justificându-se fa�� de sine însu�i cu scuza c� de fapt nu-i decât "un s�la� de campanie", c�ci "se împotmolise" la Petersburg din pricina "acestui proces blestemat". Apartamentul nu era de loc atât de prost �i de indecent cum îl caracterizase el însu�i. Intrarea prin gang era într-adev�r cam întunecoas� �i "murdar�". Dar apartamentul propriu-zis de la etaj era alc�tuit din dou� od�i luminoase �i înalte, separate printr-un mic culoar întunecos, dând una la strad�, iar alta spre curte. Al�turi de odaia cu ferestrele spre curte se afla o c�m�ru��, prev�zut� ca dormitor. Dar Velceaninov aruncase acolo în neorânduial� tot felul de hâr�oage �i de c�r�i, dormind într-una din camerele mari �i anume în aceea care d�dea cu ferestrele la strad�. Patul i se f�cea pe un divan. Avea mobil� bun�, de�i cam veche. Erau acolo �i unele obiecte de pre� — r�m��i�e dintr-o fost� bun�stare, bibelouri de por�elan �i de bronz, covoare de Buhara — mari, autentice. Sc�paser� chiar �i dou� tablouri destul de bune. Toate lucrurile îns� z�ceau într-o neorânduial� v�dit�, nepuse la locul lor �i chiar

colb�ite, de când fata în cas�, Pelagheea, plecase pentru câtva timp la neamurile sale din Novgorod �i-l l�sase singur. Faptul ciudat ca un holtei �i om de lume, care mai �inea la titlul de gentleman, s� aib� în slujb� o fat� nem�ritat� îl f�cea pe Velceaninov aproape s� ro�easc�, de�i era foarte mul�umit de jupâneas�. Pelagheea se tocmise la dânsul înc� de ast�-pri-m�var�, când el î�i închiriase apartamentul. Servise mai înainte la o familie cunoscut�, care plecase în str�in�tate, �i puse numaidecât ordine în locuin�a lui. Dup� plecarea Pelagheei, Velceaninov nu se mai hot�rî s� angajeze o alt� servitoare. Iar de luat un valet pentru un termen scurt n-avea nici un rost. Afar� de asta, lui nici nu-i pl�ceau vale�ii. Rândui ca în fiecare diminea�� s�-i fac� cur��enie prin camere Mavra, sora port�resei. Când pleca de acas�, Velceaninov îi l�sa cheia de la apartament. Ea nu f�cea mai nimic, lua leafa de poman�, ba parc� �i mai �terpelea câte ceva. Dar locatarului nu-i p�sa de nimic. El era mul�umit c� r�mânea acas� absolut singur. Toate au îns� o limit� �i nervii s�i, mai cu seam� în momentele de iritare, refuzau s� suporte "mizeria" asta �i, întorcându-se acas�, intra îndeob�te cu scârb� în apartamentul s�u.

De data asta Velceaninov se dezbr�c� în mare grab�. Se arunc� în a�ternut �i, iritat, se hot�rî s� nu se mai gândeasc� la nimic, ci s� adoarm� "numaidecât", cu orice chip. Atunci se petrecuse un lucru straniu: adormi dintr-o dat�, cum î�i puse capul pe pern�. Nu i se mai întâmplase a�a ceva de mai bine de o lun�.

Dormi vreo trei ore în �ir, având îns� un somn zbuciumat cu tot felul de co�maruri, ca un bolnav scuturat de friguri. Se f�cea c� s�vâr�ise o crim�, pe care o t�inuise, dar, în cele din urm�, o sumedenie de oameni d�du buzna la dânsul �i-l învinuia. Se îngr�m�dise o gloat� întreag�, �i oameni n�v�leau într-una în cas� — a�a c� nici u�a nu se mai închidea, ci r�mânea cu canaturile date în l�turi. În sfâr�it, toat� luarea-aminte i se a�inti asupra unui om ciudat, care pe vremuri ii fusese foarte bine cunoscut �i apropiat �i care murise, iar acum, nu �tiu cum, intrase �i el în cas�. Mai cu seam� îl chinuia pe Velceaninov faptul c� el nu-�i d�dea seama cine era omul acela, îi uitase numele �i nu �i-l putea aminti. �tia numai c� pe vremuri îl iubise foarte mult. Parc� toat� mul�imea adunat� în cas� a�tepta de la persoana asta un cuvânt decisiv: învinuirea ori ap�rarea lui Velceaninov. To�i fierbeau de ner�bdare. Dar necunoscutul �edea nemi�cat la mas� �i t�cea molcom, cu înc�p��ânare. Zgomotul nu mai înceta, iritarea tuturor se înte�ea �i deodat� Velceaninov, ca un turbat, îl lovi pe omul acesta fiindc� nu voia s� vorbeasc�, sim�ind totodat� o u�urare stranie. Inima i se opri de groaz� �i de am�r�ciune pentru gestul s�u, dar tocmai în aceast� stare se ascundea pl�cerea. Înnebunit de furie, Velceaninov îi mai d�du o lovitur� �i înc� una, îmb�tat de mânie �i de teama care-l scosese din min�i, sim�ind în acela�i timp o satisfac�ie nem�rginit�. Nu mai �tia num�rul loviturilor, îl b�tu mai departe f�r� r�gaz. Îl mâna o poft� de nimicire des�vâr�it�. Deodat�, iat� ce se întâmpl�: cu to�ii d�dur� un strig�t înfior�tor �i, a�teptând parc�, se întoarser� cu fa�a spre u��. În aceea�i clip�, r�sunar� trei zbârnâituri stridente ale clopo�elului, a�a de puternice, ca �i cum cineva ar fi vrut s�-l smulg� de la u��. Velceaninov se trezi, se dezmetici pe loc, s�ri ars din pat �i se repezi la ie�ire. Era cât se poate de convins c� sunetele clopo�elului nu erau un vis �i c� cineva tr�sese aievea g�ietanul clopo�elului. "Ar fi fost cu totul nefiresc ca ni�te z�ng�nituri de clopo�el, atât de reale, perfect auzite, s� se fi produs în vis!"

Î�i d�du îns� cu surprindere seama c� �i sunetele clopo�elului erau vis. Deschise u�a �i ie�i în antreu. Î�i arunc� ochii �i pe scar�. Nu era nimeni, absolut nimeni, clopo�elul st�tea nemi�cat la locul lui. Minunându-se, dar �i bucurându-se în acela�i timp, el se întoarse în odaie. Aprinse o lumânare �i î�i aduse aminte c� u�a r�m�sese numai închis�, nu încuiat� cu cârligul �i cu cheia. �i înainte vreme, când venea acas�, uita adesea s� încuie u�a peste noapte, nedând importan�� acestui am�nunt. Pelagheea îl �i certase de câteva ori pentru gre�eala asta. Se întoarse în antreu ca s� încuie u�a, pe care o mai deschise o dat�. Se mai uit� afar�, puse cârligul, dar de lene nu mai încuie u�a cu cheia. Ornicul b�tu ceasurile dou� �i jum�tate: va s� zic� dormise trei ore.

Visul îl tulbur� într-atât, încât nu-i veni s� se culce numaidecât, ci hot�rî s� se plimbe prin odaie vreo jum�tate de ceas — "cât fumezi un trabuc". Se îmbr�c� în grab�, se apropie de fereastr�, ridic� un pic draperia de stof� grea �i storul alb dind�r�tul ei. Afar� se luminase de ziu�. Albele nop�i de var� de la Petersburg îi zdruncinau totdeauna nervii �i în vremea din urm� îi sporeau insomnia — a�a c� de vreo dou� s�pt�mâni î�i pusese într-adins aceste draperii groase, care opreau lumina când erau l�sate în jos. Dând voie luminii s� n�v�leasc� în odaie �i uitând s� sting� lumânarea de pe mas�, Velceaninov începu s� se plimbe în lung �i-n lat prin camer�, st�pânit de un sentiment ap�s�tor �i maladiv, care nu-l p�r�sea, îl mai chinuia gândul c� fusese în stare s� ridice mâna împotriva omului aceluia �i s�-l loveasc�.

— Ei bine, omul acesta nici nu exist� �i nici n-a existat vreodat�. Totul n-a fost decât un vis. Atunci de ce s� m� indispun?

Toate îngrijor�rile sale concentrându-se cu înver�unare într-un singur punct, Velceaninov ajunse la concluzia c� nu mai era s�n�tos, c� devenise "un om bolnav".

Nu-i venea s� recunoasc� c� îmb�trânea sau c�-i sl�beau puterile. Iar în momentele de rea dispozi�ie se înver�una s� exagereze amândou� aceste st�ri de fapt, dinadins, cu scopul de a se lua în râs.

— B�trâne�e! Îmb�trânesc de-a binelea, morm�ia Velceaninov plimbându-se prin odaie. Îmi pierd memoria, am vedenii, visez n�zbâtii, parc� aud clopo�ei... Duc�-se dracului! �tiu din proprie experien�� c� asemenea vise n-aveam decât când eram scuturat de friguri... Sunt convins c� �i "povestea" cu doliul poate nu-i altceva decât tot un vis. Hot�rât! Aveam dreptate s�-mi zic ieri: eu m-am legat de dânsul, nu el de mine! Am f�cut o întreag� "istorie" în jurul lui, pe când de fapt eu însumi m-am vârât de fric� sub mas�. �i în definitiv de ce-l fac canalie? Poate-i un om foarte cumsecade. N-are, ce-i drept, o figur� pl�cut�, de�i nu g�se�ti nimic urât în ea. Apoi la p�r seam�n� cu to�i oamenii. Doar privirea îi este nu �tiu cum... Iar m-apuc�! Încep s� m� gândesc din nou la dânsul! Ce naiba oi fi având cu privirea lui? Te pomene�ti c� n-am s� mai pot tr�i f�r� acest... tic�los!

Printre alte gânduri care i se îmbulzir� în minte, unul îl am�rî îndeo-sebi. Îl fulger� o b�nuial� c� domnul acesta îndoliat îi fusese pe vremuri prieten intim, iar acuma, reîntâlnindu-l, îl prive�te ironic deoarece cu-noa�te vreun secret important din trecutul s�u �i-l g�se�te într-o situa�ie înjositoare. Velceaninov se apropie de fereastr�, vrând s-o deschid� ca s� respire o und� din aerul proasp�t al nop�ii. Dar se cutremur� brusc. I se p�ru c� vede un miracol nemaipomenit.

N-apuc� s� deschid� bine fereastra, când se �i trase grabnic în drep-

tul peretelui �i se ascunse. Z�ri dintr-o dat� tocmai pe domnul cu doliu la p�l�rie pe trotuarul pustiu din fa��, chiar în dreptul locuin�ei sale. Pesem-ne nu-l observase �i, curios, cerceta parc� întreaga cas�, chibzuind ceva. F�cea impresia c� n�scocea anumite planuri, gata-gata s� ia o hot�râre. Ridic� mâna �i parc� duse un deget la frunte. În sfâr�it, se decise. Î�i roti privirea de jur împrejur �i, tiptil, în vârful degetelor, porni s� treac� de-a curmezi�ul strada. Iat�-l! Ajunse la porti�a care, vara, r�mânea uneori nez�vorât� pân� pe la ceasurile trei diminea�a. "Vine la mine!" îi fulger� prin minte lui Velceaninov �i se repezi numaidecât, tot în vârful picioa-relor, în antreu �i se tupil� la u��, unde r�mase nemi�cat, abia atingând cu mâna dreapt�, tremur�toare, cârligul pe care-l pusese adineaori. Î�i ciuli atent urechile, c�utând s� prind� zgomotul pa�ilor pe care-i a�tepta pe scar�.

Inima-i b�tea s�-i sparg� pieptul, nu alta. Se temea c�, din, pricina ei nu-l va auzi pe str�in urcând scara în vârful degetelor. Faptele în sine nu le prindea, dar percepea totul cu un fel de limpezime înzecit�, parc� visul de adineaori se împletise cu realitatea. Velceaninov era din fire un om cu-rajos. Uneori, se f�lea chiar, f�când parad� cu curajul s�u în întâmpinarea unei primejdii — chiar dac� nimeni nu-l vedea, ci numai pentru a se minuna singur de sine însu�i. Dar de data aceasta lucrurile st�teau cu totul altfel. Ipohondrul �i plâng�re�ul b�nuitor din ajun se transformase cu totul, nu mai era acela�i om. Un râs nervos îi clocotea înfundat în piept. Ghicea orice mi�care a str�inului de dup� u��.

"Aha! Iat�-l c� urc� treptele, a ajuns sus, se uit� în jurul lui, trage cu urechea în jos pe scar�. De-abia respir�, se furi�eaz�... aha! Pune mâna pe clan��, trage, o încearc�! Socotise c� nu-i închis� u�a la mine. �tia va s� zic� c� uneori uit s-o încui. Iar��i trage de clan��. Î�i închipuie c� o s� sar� cârligul? îl doare inima s� se despart� a�a. Nu-i vine s� plece cu buza umflat�?"

Într-adev�r, toate trebuiau s� se petreac� a�a cum �i le închipuia el. Cineva st�tea, ce-i drept, în fa�a u�ii �i înceti�or, f�r� zgomot, încerca încuietoarea �i tr�gea u�urel de clan��, "având, bineîn�eles, scopul s�u". Dar Velceaninov avea preg�tit deznod�mântul �i, parc� încântat de clipa hot�râtoare, chibzuia �i se preg�tea s�-l primeasc�. Îi veni n�valnic pofta de a ridica cârligul, de a trânti u�a în l�turi �i de a da ochii cu "sperietoarea". "Care va s� zic� ce c�uta�i aici, stimabile?"

A�a se �i petrecur� lucrurile. Socotind clipa potrivit�, Velceaninov ridic� dintr-o dat� cârligul, împinse u�a �i d�du nas în nas de domnul cu doliu la p�l�rie.

III Pavel Pavlovici Truso�ki Vizitatorul parc� amu�i pe loc. Amândoi st�tur� în prag fa�� în fa�� �i,

neclinti�i, se priveau �int� în ochi. A�a trecur� câteva clipe. Deodat�, Velceaninov î�i recunoscu oaspetele.

În acela�i timp �i musafirul ghici pesemne c� Velceaninov îl recunoscuse de-a binelea, asta se oglindi o clip� în privirile sale. Într-o secund�, figura i se destinse într-un dulce surâs.

— Am desigur pl�cerea s� vorbesc cu Alexei Ivanovici? psalmodie str�inul cu cea mai duioas� voce, care suna cât se poate de comic în

împrejur�rile acelea. — Dar dumneavoastr� nu sunte�i cumva Pavel Pavlovici Truso�ki?

silabisi, în sfâr�it, Velceaninov cu o expresie de nedumerire pe fa��. — Ne-am cunoscut acum vreo nou� ani în ora�ul T... �i, deci îmi

permite�i s� v� reamintesc, am fost în rela�ii de bun� prietenie. — Da, domnul meu... s� zicem... dar acum sunt orele trei diminea�a,

iar dvs. mi-a�i încercat u�a de vreo zece minute ca s� vede�i dac� nu-i deschis�...

— Ora trei! exclam� musafirul, sco�ându-�i ceasornicul din buzunar �i mirându-se adânc mâhnit, exact: trei! Ierta�i-m�, Alexei Ivanovici, ar fi trebuit s�-mi dau seama de asta înainte de sosire. Sunt foarte încurcat. Voi trece zilele acestea, ca s� m� explic, iar acum...

— Ba de loc! Dac�-i vorba de explica�ii, mai bine numaidecât! r�spunse repede Velceaninov. Poftim, trece�i, v� rog pragul în odaie. Doar a�i avut inten�ia de a-mi p�trunde în cas� �i nu v-a�i înfiin�at aici numai �i numai ca s�-mi încerca�i lac�tele...

Velceaninov era �i tulburat, dar totodat� parc� �i pu�in cam uluit, nesim�indu-se în stare s�-�i adune gândurile. Se sim�ea chiar ru�inat. Din întreaga fantasmagorie nu mai r�m�sese nimic, nici un mister, nici un pericol, ci numai mutra prosteasc� a unui oarecare Pavel Pavlovici. De altfel nici nu-i prea venea s� cread� c� totul era a�a de simplu. Avea o pre-sim�ire nel�murit�, care-l îngrijora. Îl pofti pe oaspete în fotoliu, iar el se a�ez� numaidecât în pat, la un pas de fotoliu, se aplec� cu palmele sprijinite pe genunchi �i a�tept� cu înfrigurare ca noul venit s� înceap� vorba. Îl cerceta insistent cu privirile �i c�uta s� �i-l aminteasc� cum era în trecut. Dar ciudat! Acesta t�cea, ca �i cum n-ar fi priceput de loc c� era "obligat" s� vorbeasc� f�r� întârziere. Ba dimpotriv�, parc� oaspetele a�tepta ceva de la gazd�, privindu-l �int�. Poate el însu�i se fâstâcise, sim�ind de la început o oarecare stinghereal�, ca un �oarece prins în capcan�. Dar Velceaninov î�i ie�i din fire, în cele din urm�.

— Dar, în definitiv, ce-i cu dumneavoastr�? izbucni Velceaninov, dup� cât mi se pare nu sunte�i nici o fantom� �i nici un vis. Sau poate dori�i s� face�i aici pe stafia? L�muri�i-m�, domnule!

Musafirul prinse s� se fr�mânte, surâse �i începu cu un aer sfios: — Dup� câte v�d, v� surprinde în primul rând sosirea mea la o or�

a�a de târzie �i în ni�te împrejur�ri, oarecum, atât de aparte... Când m� gândesc la cele petrecute odinioar� �i la modul cum ne-am desp�r�it... Da, sunt lucruri foarte ciudate... Dealtfel, nici n-aveam de gând s� trec pe la dumneavoastr�, dar — fiindc� a�a s-a nimerit — totul se datore�te unei întâmpl�ri...

— Cum unei întâmpl�ri? Doar v-am v�zut pe fereastr�, trecând strada în vârful degetelor.

— Aha, va s� zic� m-a�i v�zut! Atunci z�u c� �ti�i mai multe decât mine în istoria asta. Dar v�d c� v� incomodez... Drept vorbind, iat� cum stau lucrurile: am sosit la Petersburg de vreo trei s�pt�mâni într-o chestiune personal�... Într-adev�r, eu sunt Pavel Pavlovici Truso�ki... m-a�i recunoscut. Chestiunea mea e simpl�: am venit aici ca s� fac niscaiva demersuri pentru a fi mutat în alt� gubernie, într-o nou� slujb�, constitu-ind de fapt o avansare... Dar toate acestea sunt chestii secundare... Lucrul de c�petenie este, dac� vre�i s� �ti�i, c� de trei s�pt�mâni bat str�zile pe aici �i am impresia c� t�r�g�nez într-adins toat� afacerea asta, adic� mutarea... drept vorbind, chiar dac� voi izbuti s-o duc cu bine la cap�t, o

s� mi se par� totu�i c� n-am terminat-o �i nu-mi va veni s� plec din Petersburgul vostru în starea de spirit în care m� g�sesc. Umblu f�r� rost ca �i cum n-a� avea nici o �int�, ba parc� m-a� �i bucura c� n-o mai am — în starea mea de spirit!...

— În ce stare de spirit? se încrunt� Velceaninov. Oaspetele î�i ridic� ochii spre dânsul, lu� în mân� p�l�ria �i, cu

gravitate, îi ar�t� crepul de doliu. — Iat� starea de spirit! Velceaninov se uit� cu o privire tulbure când la doliu, când la chipul

musafirului. Deodat�, i se îmbujorar� obrajii �i el îl întreb� cu o emo�ie profund�:

— Nu cumva Natalia Vasilievna? — Chiar ea! Natalia Vasilievna ! În martie trecut... Tuberculoz�

galopant�... numai în vreo dou�-trei luni! Iar eu am r�mas singur, dup� cum m� vede�i.

Rostind aceste vorbe, oaspetele — foarte emo�ionat — î�i desf�cu larg bra�ele �i, �inând în mâna stâng� p�l�ria îndoliat�, î�i plec� în p�mânt capul ple�uv, timp de cel pu�in zece secunde.

Tabloul �i gestul acesta parc�-l înviorar� pe Velceaninov. Un zâmbet ironic �i chiar cârcota� îi ap�ru pe buze, dar numai o clip�, nu mai mult... �tirea mor�ii acestei doamne (pe care Velceaninov o cunoscuse alt�dat� �i pe care apucase s-o uite tot atât de demult) îi provoc� o impresie nea�teptat de zguduitoare.

— Cum se poate una ca asta?! morm�i el cele dintâi cuvinte ce-i venir� pe limb�. �i de ce n-a�i trecut de-a dreptul pe la mine ca s� m� vesti�i?

— V� mul�umesc pentru comp�timirea pe care o v�d �i o pre�uiesc, de�i...

— De�i? — De�i au trecut atâ�ia ani de la desp�r�irea noastr�, v-a�i purtat fa��

de nenorocirea mea �i chiar fa�� de mine cu o des�vâr�it� comp�timire, încât resimt, bineîn�eles, o adânc� mul�umire. Asta am vrut s� v� dest�inuiesc. �i nu c� m-a� îndoi de prietenii mei c�ci a� putea �i aici, chiar acum, s� g�sesc prieteni de-ai mei foarte sinceri (s�-l lu�m de pild� numai pe Stepan Mihailovici Bagautov), dar de la cuno�tin�a noastr�, chiar prietenie, de care-mi aduc aminte cu profund� recuno�tin��, au trecut nou� ani, �i de atunci n-a�i mai venit pe la noi �i scrisori nu ne-am mai trimis...

Oaspetele î�i psalmodia vorbirea, ca pe note, privind în p�mânt toat� vremea cât dur� explica�ia, cu toate c� vedea destul de bine totul din preajma lui. Între timp, gazda î�i recap�t� st�pânirea de sine.

Cu o impresie foarte stranie întip�rit� pe chipul s�u, �i care se accentua din ce în ce mai mult, Velceaninov î�i ciuli urechile, privindu-l �int� pe Pavel Pavlovici. Când acesta se opri, în mintea gazdei n�v�lir�, halandala, un roi de gânduri nea�teptate.

— Oare de ce nu v-am recunoscut pân� acum? izbucni Velceaninov, însufle�indu-se, c�ci ne-am mai întâlnit de vreo cinci ori pe strad�?

— Da, am b�gat de seam�. Mi-a�i ie�it în cale de vreo dou� ori, dac� nu chiar de trei...

— Ba dimpotriv�, dumneavoastr� mi-a�i ie�it în cale, �i nu eu, dumneavoastr�...

Velceaninov s�ri în picioare �i izbucni într-un râs r�sun�tor. Pavel

Pavlovici se opri un moment, îl privi cu luare-aminte �i numaidecât î�i urm� vorba:

— Nu m-a�i recunoscut, poate fiindc� m-a�i putut uita, apoi, între timp, am suferit de v�rsat, care mi-a l�sat urme pe fa��.

— V�rsat? Da, a�i avut într-adev�r v�rsat. Ei, �i cum de v-a�i... — Procopsit? Dar ce nu i se poate întâmpla omului? Scapi cât scapi,

�i deodat� te pocne�te câte ceva. — Totul mi se pare stra�nic de hazliu. Dar, continua�i, continua�i, v�

rog, scumpe amice! — De�i v-am întâlnit �i eu... — Sta�i! De ce mi-a�i spus adineaori: m-am "procopsit". Eu voisem s�

m� exprim mult mai politicos. Ei, hai, urma�i, v� rog, urma�i. Velceaninov se f�cea din senin tot mai bucuros �i mai vesel. Impresia

lui zguduitoare de la început se risipi. Se plimba cu pa�i repezi prin odaie, înainte �i înapoi.

— De�i v-am întâlnit �i eu, ba chiar la plecarea mea spre Petersburg am avut de gând s� v� caut neap�rat, dar, repet, acum m� aflu într-o asemenea stare de spirit... �i sunt atât de r�v��it mintal, începând din luna martie...

— Ah, da! R�v��it din luna martie. Dar ia spune�i-mi: nu mai fuma�i? — �ti�i doar c� în timpul vie�ii Nataliei Vasilievna... — Ei da, ei da, dar din luna martie? — O �ig�ru�e poate c-ar merge. — Poftim o �igar�. Aprinde�i-o �i urma�i, c�ci stra�nic m�... Aprinzându-�i o �igar� de foi, Velceaninov se a�ez� repede din nou pe

marginea patului. Pavel Pavlovici se întrerupse din povestit �i-l întreb�: — Dar dumneavoastr� în�iv� nu sunte�i cam nervos? Cum sta�i,

drept vorbind, cu s�n�tatea? — Uf, dracu s-o ia de s�n�tate! se îmbufn� Velceaninov. Da�i-i

drumul mai departe! Din parte-i musafirul, dându-�i seama de emo�ia gazdei, era din ce în

ce mai mul�umit �i mai sigur de sine. — Dar ce pot s� adaug? zise oaspetele. Mai întâi închipui�i-v�, Alexei

Ivanovici, un om mort, îns� nu numai a�a, ci mort de-a binelea, un om deci care, dup� o c�snicie de dou�zeci de ani, î�i schimb� dintr-o dat� via�a �i porne�te haihui pe str�zi pr�fuite f�r� un �el ac�t�rii, ca-n mijlocul unei stepe, aproape nemai�tiind pe ce lume se afl� �i g�sind în aceast� uitare de sine chiar un fel de potolire a sim�urilor sale. E foarte firesc dup� toate astea ca atunci când mi se întâmpl� s� mai întâlnesc uneori un cunoscut sau, poate, un amic adev�rat, s�-l ocolesc dinadins, ca s� nu ne întâlnim în asemenea situa�ie, adic� într-un moment de uitare de sine. Iar alteori, te bate gândul �i te apuc� un dor s� vezi pe vreun martor, pe cineva care a participat la împrejur�rile recente tr�ite împreun�, ce nu se vor mai întoarce pe veci, iar inima începe s�-�i zvâcneasc� cu atâta putere, încât nu numai ziua, ci �i noaptea, te sim�i gata s� te arunci în bra�ele unui prieten, trezindu-l la nevoie chiar la orele patru diminea�a. M� în�elasem îns� numai în privin�a ceasului, nu �i în privin�a prieteniei, c�ci în clipa de fa�� sunt mai mult decât recompensat. Iar în leg�tur� cu ora, din pricina ame�elii, mi se p�rea, drept vorbind, c� nu era decât miezul nop�ii. Î�i sorbi propria triste�e .�ii�i pare c� te îmbe�i cu ea. De altfel, nu atât triste�ea, ci tocmai noua stare de lucruri m� deprim�...

— Dar ce mod ciudat de exprimare ave�i! observ� mohorât Velceani-

nov, luând iar��i o înf��i�are foarte serioas�. — Într-adev�r, m� exprim ciudat... — Ia spune�i-mi mai degrab� deschis... nu cumva glumi�i? — S� glumesc? exclam� Pavel Pavlovici, având întip�rit� pe figur� o

uimire îndurerat�. Tocmai în momentul când v� aduc la cuno�tin�� c�... — Ah, v� rog s� nu ad�uga�i nici un cuvânt. Velceaninov se scul� �i începu s� se plimbe din nou prin odaie. Trecur� a�a vreo cinci minute. Musafirul d�du s� se ridice �i el în

picioare, dar Velceaninov r�cni la dânsul: — Sta�i jos, sta�i jos! Acesta se a�ez� docil iar��i în fotoliu. — Totu�i, cât de mult v-a�i schimbat! ad�ug� Velceaninov, oprindu-se

brusc în fa�a lui, uluit parc� singur de gândul acesta. Stra�nic v-a�i schimbat! Extraordinar ! Sunte�i cu totul alt om !

— Nici nu-i de mirare, doar au trecut nou� ani de-atunci. — Nu, nu, nu ! Nu-i vorba de vârst�. La înf��i�are nu v-a�i schimbat

cine �tie ce. Altfel v-a�i schimbat! — Poate tot din pricina celor nou� ani. — Sau datorit� lunii martie. — Hi-hi, surâse viclean Pavel Pavlovici. Ave�i ni�te gânduri cam

glume�e... Dar, dac�-mi îng�dui�i, în ce const� propriu-zis schimbarea mea?

— Ce mai treac�-mearg�! Mai înainte Pavel Pavlovici era o persoan� serioas� �i cumsecade — de�teapt�, pe când acuma-i un vaurien!

Velceaninov se g�sea într-o stare de maxim� iritare, în care cei mai re�inu�i oameni trântesc vorbele cele mai nea�teptate.

— Vaurien! A�a crede�i? Va s� zic� nu mai sunt "de�tept"? Nu sunt de�tept? chicoti ironic Pavel Pavlovici.

— Ce de�tept! Pas�mite sunte�i acum un om cu adev�rat inteligent. "Oi fi eu impertinent, se gândea Velceaninov, dar canalia asta este �i

mai impertinent�. �i oare ce-o fi urm�rind?" — Ah, scumpule �i nepre�uitule Alexei Ivanovici! se nelini�ti brusc

oaspetele, foindu-se în fotoliu. Ce ne pas� nou�? Doar nu suntem acum în societate, în cercurile înalte ale aristocra�iei. Nu suntem decât doi fo�ti amici cât se poate de sinceri �i de vechi, care ne-am întâlnit �i ne amintim unul altuia cu toat� sinceritatea leg�tura aceea de neuitat în care defuncta era o verig� de pre� a prieteniei ce ne lega!

Furat parc� de entuziasmul s�u, musafirul î�i l�s� capul în piept, cum obi�nuia alt�dat�, dar fa�a �i-o acoperi cu p�l�ria. Velceaninov îl cercet� din ochi cu v�dit dezgust �i nelini�te.

"�i dac� nu-i decât un m�sc�rici? str�fulgera un gând prin mintea lui Velceaninov. Dar nu, imposibil! Parc� nu-i nici beat, de�i n-ar fi exclus, are fa�a ro�ie. De altfel, beat ori nu — tot acolo ajungem. Oare de ce s-o fi ag��ând de mine? Ce-o fi vrând canalia asta?"

— V� aduce�i aminte, v� mai aduce�i aminte, exclam� Pavel Pavlovici, dându-�i p�l�ria încet, încet la o parte din dreptul fe�ei sale �i l�sându-se tot mai mult �i mai mult prad� amintirilor... Sper c� n-a�i uitat excursiile noastre afar� din ora�, serile �i petrecerile cu dansuri �i cu jocuri nevinovate la excelen�a-sa, extrem de primitoare, Semion Semionovici? Dar lecturile noastre serale în trei? Dar împrejur�rile în care ne-am cunoscut, când a�i intrat la mine în diminea�a aceea pentru informa�ii cu privire la procesul dumneavoastr�, a�i început chiar s� vocifera�i, cum deodat� a

ie�it Natalia Vasilievna �i peste zece minute a�i �i devenit cel mai sincer prieten al casei noastre pentru un an întreg, întocmai ca în Provinciala, piesa scris� de domnul Turgheniev...

Velceaninov se plimba cu pa�i rari, cu privirile în p�mânt, î�i urm�rea musafirul cu ner�bdare �i cu dezgust, ascultându-l îns� cu mult� luare-aminte.

— Nici nu mi-a trecut prin minte Provinciala, îl întrerupse gazda, fâstâcindu-se pu�in, iar dvs. n-a�i vorbit niciodat� cu o voce a�a de pi�ig�iat� �i cu expresii atât... de neobi�nuite. De ce?

— Într-adev�r, pe vremuri t�ceam mai mult, adic� eram mai taciturn, ad�ug� zorit Pavel Pavlovici. Pe atunci îmi era mult mai drag s-o ascult pe r�posata. Mai �ine�i minte cum vorbea, �i cu cât spirit? Dar despre Provinciala �i, mai ales cât prive�te pe Stupendiev, ave�i dreptate �i aici, fiindc� eu, împreun� cu nepre�uita mea so�ie r�posat�, dup� ce a�i plecat, aducându-ne aminte de dumneavoastr�, în clipele de lini�te, am asemuit prima noastr� întâlnire cu aceast� pies� de teatru... deoarece, într-adev�r, lucrurile sem�nau. Cât despre Stupendiev...

— Care Stupendiev, naiba s�-l ia ! r�cni Velceaninov �i chiar b�tu din picior, pierzându-�i cump�tul de-a binelea la auzul numelui de Stupendiev din pricina unei amintiri alarmante, care îi trecu prin cap în clipa aceea.

— Stupendiev? E un personaj... un personaj de pies�, e numele so�ului din Provinciala, chi�c�i Pavel Pavlovici cu cel mai dulce gl�scior de pe lume. Dar asta face parte din cu totul alt capitol al amintirilor noastre, cele mai pl�cute �i mai frumoase, de dup� plecarea dvs. când Stepan Mihailovici Bagautov ne acord� amici�ia lui, exact ca dvs., dar de data asta pe timp de cinci ani b�tu�i...

— Bagautov? Anume cine? Care Bagautov? replic� Velceaninov pironindu-se pe loc înaintea musafirului.

— Bagautov, Stepan Mihailovici, care ne-a h�r�zit prietenia lui tocmai un an dup� dumneavoastr�, la fel ca �i dumneavoastr�.

— A, Doamne sfinte, îl cunosc! exclam� Velceaninov, dumirindu-se în cele din urm�. Bagautov! El a avut o slujb� acolo la voi.

— A avut, a avut! Pe lâng� guvernator. Era din Petersburg, un tân�r foarte distins, se trage din cea mai înalt� societate! rosti cu v�dit� încân-tare Pavel Pavlovici.

— Da, da, da! Unde mi-i capul? Atunci �i el? — �i el, �i el! îi �inu isonul Pavel Pavlovici cu acela�i elan, prinzând

din zbor vorba nesocotit� sc�pat� de st�pânul casei, �i el. Acolo am �i jucat Provinciala, pe scena teatrului de amatori din casa excelen�ei-sale, extrem de primitoare, Semion Semionovici. Stepan Mihailovici juca rolul "contelui", eu eram "so�ul", iar r�posata — provinciala". Numai c� mie mi s-a luat rolul de "so�" la insisten�ele r�posatei, a�a c� n-am mai jucat rolul de "so�", nefiind, chipurile, capabil...

— La naiba, ce mai Stupendiev sunte�i �i dumneavoastr�! Dumnea-voastr� sunte�i doar Pavel Pavlovici Truso�ki, �i nu Stupendiev! rosti Velceaninov, cu grosol�nie, f�r� nici un menajament, aproape tremurând de indignare. Numai c�... da�i-mi voie... Bagautov acesta se afl� aici la Petersburg. L-am v�zut personal, chiar în prim�vara asta. Nici la dânsul nu v� duce�i?

— În fiecare zi l�sat� de la Dumnezeu trec pe la el. Se împlinesc acum trei s�pt�mâni. �i nu sunt primit. Cic� ar fi bolnav �i nu m� poate primi. Închipui�i-v�, am aflat din sursa cea mai sigur� c� într-adev�r e bolnav �i

înc� foarte grav. �i ce bun prieten mi-a fost, �ase ani! Ah, Alexei Ivanovici, v� spun �i v� repet, în starea sufleteasc� în care m� aflu îmi vine câteodat� s� intru în p�mânt, z�u a�a. Iar alteori a� îmbr��i�a tocmai pe câte unul dintre aceia care au fost, cum se spune, martori oculari sau participan�i, numai a�a, ca s� v�rs o lacrim�, f�r� nici un alt gând, ca s� v�rs o lacrim�...

— Ei, ajunge, destul pentru ziua de azi! Nu-i a�a? îl întrerupse scurt Velceaninov.

— Destul �i prea destul! spuse Pavel Pavlovici, ridicându-se numai-decât din fotoliu. E ora patru. �i-mi pare r�u c� v-am deranjat numai �i numai din egoism.

— �ti�i ce? Am s� trec eu însumi, neap�rat, pe la dumneavoastr� �i atunci sper c�... Dar deocamdat� spune�i-mi sincer �i de-a dreptul, nu cumva sunte�i beat?

— Eu beat? Vai, nicidecum! — Cum? N-a�i b�ut nici înainte de a veni la mine, nici mai devreme? — Alexei Ivanovici, asculta�i-m� pe mine. Sunt sigur c� ave�i febr�. — Chiar mâine o s� trec pe la dumneavoastr�, de diminea��, înainte

de unu. — De mult îmi dau seama c� parc� a�i aiura, ad�ug� Pavel Pavlovici,

întrerupându-l �i st�ruind satisf�cut asupra acestui lucru. M� simt oarecum c�, de fapt, din pricina neîndemân�rii mele... Uite plec, plec chiar acum. Iar dumneavoastr� culca�i-v� �i dormi�i un pic, rogu-v�.

— Dar de ce nu mi-a�i spus unde locui�i? strig� în urma lui Velcea-ninov, aducându-�i aminte în ultimul moment.

— Cum? Nu v-am spus? La hotelul Pokrovskaia... — La care hotel Pokrovskaia? — La cel de lâng� biserica Pokrov, acolo, în stradela aceea, am uitat

cum îi zice, �i nu-mi aduc aminte nici de num�rul camerei... dar se afl� chiar al�turi de biserica Pokrov.

— Am s� v� g�sesc, neap�rat! — Poftim, poftim! V� a�tept cu pl�cere... un musafir a�a de scump! �i Pavel Pavlovici d�du s� coboare scara. — Sta�i! r�cni dup� dânsul Velceaninov. N-ave�i cumva de gând s�

�terge�i putina? — Adic�, cum vine asta, "s� �terg putina"? rosti Truso�ki, cu ochii

holba�i �i, zâmbind, se r�suci spre el pe treapta a treia. În loc de r�spuns Velceaninov trânti cu zgomot u�a, o încuie cu grij�

�i puse cârligul. Intrând în odaie, scuip� ca �i cum s-ar fi spurcat cu ceva murdar.

R�mase nemi�cat în picioare, la mijlocul od�ii, cam vreo cinci minute, apoi se arunc� pe pat f�r� s� se mai dezbrace �i adormi într-o clip�. Lumânarea uitat� pe mas� arse pân� la cap�t.

IV So�ia, b�rbatul �i amantul Velceaninov dormi foarte adânc �i se trezi exact la orele nou� �i

jum�tate. Se ridic� într-o clip� în capul oaselor, se a�ez� pe marginea patului �i r�mase cu gândul st�pânit de moartea "acestei femei".

Vestea nea�teptat� din ajun despre moartea ei f�cu asupr�-i o

impresie zguduitoare, care-l tulbur� �i chiar îl umplu de durere. O idee ciudat� îi în�bu�i tulburarea �i suferin�a pentru câtva timp, în prezen�a lui Pavel Pavlovici. Dar dup� ce se trezi, toate întâmpl�rile petrecute cu nou� ani în urm� i se înf��i�ar� dintr-o dat� cu o limpezime extraordinar�.

Pe femeia asta, r�posata Natalia Vasilievna, so�ia "acestui Truso�ki", Velceaninov o iubise �i devenise amantul ei, când fusese re�inut un an încheiat în ora�ul T. pentru un proces al s�u (tot cu privire la o mo�tenire), de�i procesul cu pricina nu cerea neap�rat o prezen�� atât de îndelungat�, adev�rata cauz� fusese leg�tura cu dânsa. Aceast� leg�tur� �i acest amor puseser� st�pânire cu atâta putere asupra lui Velceaninov, care c�zuse într-un fel de robie fa�� de Natalia Vasilievna, încât acesta ar fi fost gata s� s�vâr�easc� orice fapt� nebuneasc�, lipsit� de ra�iune, pentru satisfacerea celui mai mic capriciu al femeii iubite. Nici mai înainte, nici pe urm� nu i se mai întâmplase ceva asem�n�tor. La sfâr�itul anului, când desp�r�irea nu mai putea fi amânat�, Velceaninov fusese cuprins de-o dezn�dejde atât de mare în preajma zilei fatale, de�i desp�r�irea urma s� fie de scurt� durat�, încât f�cuse Nataliei Vasilievna propunerea de a o r�pi, s� fug� de la so�, s� lase totul balt� �i s� plece în str�in�tate cu dânsul pentru totdeauna. Numai zeflemelile �i perseveren�a ferm� a acelei doamne (care la început aprobase întru totul proiectul, pesemne numai din plictiseal� sau ca s� se distreze) îl putuser� opri, f�cându-l s� plece singur. Ce se întâmpl� în urm�? Nu trecur� nici dou� luni de la desp�r�ire �i Velceani-nov î�i puse la Petersburg o întrebare care r�mase f�r� r�spuns pentru totdeauna, �i anume: dac� iubise cu adev�rat pe acea femeie sau dac� totul nu fusese decât o "n�lucire". Întrebarea asta nu se înfiripase în mintea lui numai din superficialitate sau sub imperiul vreunei alte pasiuni, care s-ar fi aprins într-însul. În primele dou� luni de �edere la Petersburg Velceaninov c�zu într-un fel de frenezie �i nici nu d�dea câtu�i de pu�in� aten�ie altei femei, de�i reintr� numaidecât în vechea lui societate �i v�zu vreo sut� de femei. De altfel, el î�i d�dea perfect de bine seama c�, dac� s-ar reîntoarce în ora�ul T., ar c�dea iar��i sub farmecul cople�itor al acestei femei, în pofida tuturor întreb�rilor pe care �i le pusese. Chiar �i peste cinci ani p�stra aceea�i convingere. Dar dup� ace�ti cinci ani, el recuno�tea lucrul acesta cu indignare, �i î�i aducea aminte cu ur� de "femeia aceea". �i îi era ru�ine de anul petrecut la T. Ba nici nu putea pricepe cum fusese dominat el, Velceaninov, de-o patim� a�a de "stupid�". Amintirile acestei patimi se transformaser� în ochii s�i într-o pat� de ru�ine. Ro�ea pân� la lacrimi �i suferea chinul remu�c�rilor. Iar dup� al�i câ�iva ani, Velceaninov izbuti s� se mai lini�teasc�. Se str�dui s� uite totul �i avu succes aproape în întregime. Dar fulger�tor, dup� nou� ani, totul reînvie în chip ciudat în fa�a lui, dup� vestea aflat� în ajun despre moartea Nataliei Vasilievna.

Acum, �ezând pe pat cu gândurile r�v��ite, care i se îngr�m�diser� talme�-balme� în cap, Velceaninov î�i d�dea seama cu claritate de un singur lucru: c� se sim�ea foarte lini�tit în ce prive�te dispari�ia Nataliei Vasilievna, cu toat� "impresia zguduitoare" din ajun, pe care o avusese la aflarea �tirii. "Oare nici n-am,s-o regret?" se întreba el. Nu mai sim�ea, ce-i drept, nici un fel de ur� împotriva ei �i acum o putea judeca cu mai mult� juste�e �i obiectivitate. Dup� p�rerea lui, format�, de altfel, mai demult în r�stimpul acestor nou� ani de desp�r�ire, Natalia Vasilievna f�cea parte dintre cele mai obi�nuite doamne din lumea "bun�" provincial�, �i "cine �tie? poate a�a �i fusese în realitate, iar eu singur o pref�cusem într-un

vis". B�nuia întotdeauna îns� c� p�rerea aceasta putea fi eronat�. B�nuiala i se înt�rea acum, datorit� faptelor care o confirmau. Acest Bagautov avusese �i el o leg�tur� cu dânsa timp de câ�iva ani, fiind, dup� cum se vede de asemenea "subjugat"! Bagautov fusese un tân�r din cea mai aleas� societate a Petersburgului �i, deoarece era o "sec�tur�" (dup� spusa lui Velceaninov), el nu-�i putea face carier� decât în capital�. Totu�i Bagautov p�r�sise Petersburgul, neglijând adic� profitul s�u principal, �i-�i pierduse cinci ani în ora�ul T. numai �i numai pentru femeia asta. Pesemnp se întorsese în cele din urm� la Petersburg doar fiindc� fusese aruncat �i el "ca o cârp�". Rezult� de aici c� aceast� femeie avusese ceva extraordinar — darul de a atrage, de a înrobi �i de a domina.

Totu�i ea parc� nici nu posedase mijloacele de a captiva �i de a st�pâni. "Ca înf��i�are, nici n-ai fi putut spune, c� ar fi fost frumoas�, ba chiar mai degrab� ai fi zis c�-i urât�". Velceaninov o cunoscuse pe vremea când avea dou�zeci �i opt de ani. Figura nu-i era nici m�car dr�gu��, dar se însufle�ea uneori într-un chip pl�cut. N-avea ochi calzi, radiau dim-potriv� o duritate extrem�. Era foarte slab�. Nu str�lucea prin cultur�. Era, indiscutabil, inteligent�, avea o minte p�trunz�toare, dar aproape totdeauna unilateral�. Î�i însu�ise manierele de monden� provincial� având totodat�, ce-i drept, mult tact. Avea gusturi rafinate, dar mai mult în arta îmbr�c�mintei. Autoritar� �i hot�rât�. Nu exista cu dânsa în�elegere pe jum�tate: "tot ori nimic". Manifesta, în chestiuni dificile, o fermitate �i o perseveren�� uimitoare. Avea darul m�rinimiei, îns� aproape totdeauna întregit cu o injusti�ie f�r� margini. Nu se putea discuta cu dânsa, pentru ea doi ori doi nu însemna nimic. Niciodat� nu se socotea în nici un lucru nedreapt� sau vinovat�. Nenum�ratele �i permanentele sale infidelit��i fa�� de so� nu-i împov�rau câtu�i de pu�in con�tiin�a, însu�i Velceaninov o compara cu "Maica Domnului din secta hlâ�tilor", ferm încredin�at� ea îns��i c-ar fi într-adev�r n�sc�toare de Dumnezeu, la fel �i Natalia Vasilievna avea cea mai adânc� credin�� în fiecare din faptele sale. Era credincioas� amantului, ce-i drept, dar numai atâta timp cât nu se s�tura de dânsul. Îi pl�cea s�-�i chinuie ibovnicul, dar s�-l �i r�spl�teasc�. Era o femeie p�tima��, crud� �i senzual�. Ura desfrâul, pe care îl condamna cu o înver�unare f�r� pereche — ea îns��i fiind o desfrânat�. Dar nici un fel de dovezi n-ar fi putut-o convinge de propriul s�u desfrâu. "Pesemne ea cu bun�-credin�� nu-�i d� seama de asta", gândea despre ea, înc� pe când se afla în ora�ul T. Însu�i Velceaninov care, în treac�t fie zis, participa la acest desfrâu. "Natalia Vasilievna este una dintre acele femei, î�i zicea el mai departe, care parc� se �i nasc ca s� fie so�ii necredincioase. Asemenea femei nu cad în p�cat niciodat� înainte de mariaj. Legea firii lor cere ' ca ele s� fie neap�rat m�ritate, pentru a-�i îndeplini misiunea. So�ul li-i primul amant, dar numai dup� nunt�. Nici o alt� fat� nu se c�s�tore�te mai u�or �i mai reu�it decât ele. Totdeauna so�ul este vinovat pentru luarea primului amant. Apoi ele continu� pe drumul �sta cu o perfect� bun�-credin�� — sim�indu-se pân� la sfâr�it cu totul îndrept��ite �i, bineîn�eles, absolut nevinovate."

Velceaninov era ferm convins c� exist� într-adev�r un asemenea tip de femei. Dar avea de asemenea convingerea c� exist� �i un tip de so�, corespunz�tor acestor femei, unica lor menire fiind deci de a corespunde tipului respectiv de femei. Dup� p�rerea lui, esen�a unor astfel de b�rba�i consist� în aceea de a fi, cum s-ar zice, "eterni so�i" sau, mai exact, de a r�mânea în via�� numai so�i �i nimic mai mult. "Asemenea om se na�te �i

se dezvolt� numai pentru a se însura, iar dup� mariaj, s� se transforme neîntârziat într-un accesoriu al so�iei sale, chiar �i în cazul când el ar avea din întâmplare o personalitate indiscutabil�. Semnul distinctiv al unui astfel de so� este podoaba cunoscut�. Pentru el e o imposibilitate ca s� nu fie încornorat, dup� cum soarele nu poate s� nu lumineze. Dar despre asta habar n-are niciodat� �i nici nu poate afla vreodat� îns��i în virtutea legilor naturii". Velceaninov avea o credin�� nestr�mutat� c� pe lume exist� aceste dou� tipuri �i c� Pavel Pavlovici Truso�ki din ora�ul T. era reprezentantul perfect al unuia dintre ele. Cât prive�te pe Truso�ki, cel din ajun, se în�elege de la sine, nu mai era acel Pavel Pavlovici pe care Velceaninov îl cunoscuse în T. Îl g�si grozav de schimbat, dar acesta î�i d�dea seama c� oaspetele s�u nici n-ar fi putut r�mâne acela�i, totul intrând în ordinea natural� a lucrurilor. Domnul Truso�ki ar fi putut fi cel dinainte numai în cazul când so�ia sa ar mai fi fost în via��. Acum îns� el nu mai era decât o parte din întreg, r�mas� de izbeli�te la voia întâmpl�rii, cu alte cuvinte, ceva surprinz�tor, aparte...

În ceea ce-l prive�te îns� pe Pavel Pavlovici, cel din ora�ul T., iat� ce-�i aduse aminte Velceaninov:

"Drept vorbind, Pavel Pavlovici nu era în localitatea T. decât un "so�", �i nimic mai mult. Dac� avea �i o func�iune, asta se explica numai prin faptul c� slujba intra, cum s-ar zice, printre atribu�iunile sale de so�. Luase serviciu pentru so�ie �i pentru pozi�ia ei monden� în ora�ul T., totu�i era un slujba� foarte sârguincios. Avea pe atunci treizeci �i cinci de ani �i se bucura de oarecare avere, chiar m�ricic�. La slujb� nu se distingea prin cine �tie ce aptitudini, dar nici prin incapacitate. Între�inea leg�turi cu societatea cea mai înalt� din gubernie �i trecea drept un om cu dare de mân�. În localitatea T. Natalia Vasilievna era foarte respectat�, ceea ce ea nu prea aprecia, socotind omagiile ca pe deplin cuvenite. Se pricepea s� primeasc� în casa ei lumea în condi�ii excelente, iar pe Pavel Pavlovici îl dresase a�a de bine, c� se putea descurca cu maniere aristocratice chiar când primeau pe cei mai înal�i demnitari ai guberniei. Poate era �i de�tept, dup� p�rerea lui Velceaninov. Dar, cum Nataliei Vasilievna nu-i prea pl�cea ca so�ul s�u s� vorbeasc� prea mult, nici nu i se putea descoperi cine �tie ce de�tept�ciune. Poate avea, din na�tere, multe însu�iri bune, ca �i defecte.. Îns� calit��ile acestea se aflau parc� sub obroc, iar defectele erau în�bu�ite cum mijeau. Velceaninov �inea, de pild�, minte, c� domnul Truso�ki se l�sa furat uneori de dorin�a de a lua, în derâdere pe aproapele s�u — ceea ce îi era strict interzis.. Îi pl�cea alteori s� povesteasc� câte ceva, dar �i acest lucru se afla sub observa�ie. I se îng�duia s� istoriseasc� numai nimicuri, �i cât mai pe scurt. Avea atrac�ie pentru un cerc de amici din afara casei �i îi pl�cea chiar s� cinsteasc� câte un pahar de vin cu vreun prieten, ultima înclinare îns� îi fusese stârpit� chiar de la r�d�cin�. Dar înc� ceva caracteristic? privindu-l în societate, nimeni n-ar fi putut spune c� e un so� sub papuc. Natalia Vasilievna se ar�ta ca o so�ie absolut ascult�toare �i poate chiar ea îns��i era încredin�at� de acest lucru. Pavel Pavlovici poate o iubea nebune�te pe Natalia Vasilievna, dar nimeni nu putea observa a�a ceva, fiind chiar imposibil, probabil de asemenea din pricina unei dispozi�ii de acas� a Nataliei Vasilievna. Pe când locuia în ora�ul T., Vel ceaninov î�i punea uneori întrebarea: oare îl b�nuie�te cât de cât Truso�ki de leg�tura cu so�ia sa? De câteva ori a întrebat-o foarte serios pe Natalia Vasilievna, dar de fiecare dat� a primit acela�i r�spuns, rostit cu oarecare necaz, c� b�rbatul

s�u nu �tie nimic �i nu va putea afla vreodat� ceva, mai ales c� "asta nu-i treaba lui!" �i înc� o tr�s�tur� de caracter: ea nu-�i b�tea joc niciodat� de Pavel Pavlovici. Nu-l g�sea de loc nici caraghios, nici prea urât �i i-ar fi luat cu hot�râre partea dac� cineva ar fi îndr�znit s� fie necuviincios fa�� de dânsul. Neavând copii, ea trebui s� se consacre în mare parte vie�ii mondene. Dar îi pl�cea �i interiorul s�u. Pl�cerile mondene n-o absorbeau niciodat� cu totul. Acas� o atr�geau gospod�ria �i lucrul de mân�. În ajun, Pavel Pavlovici î�i amintise lecturile serale din sânul familiei. Lucrurile se petreceau a�a: citea Velceaninov, citea �i Pavel Pavlovici care — curios! — citea foarte bine cu glas tare. Între timp, Natalia Pavlovna proba �i asculta totdeauna în lini�te. Se citeau îndeob�te romane de Dickens, vreo revist� ruseasc�, iar uneori câte ceva "serios". Natalia Vasilievna pre�uia foarte mult cultura lui Velceaninov, dar în t�cere, ca �i cum aceasta ar fi fost o chestiune închis� �i lichidat� despre care nu mai era nevoie de ad�ugat nimic. În genere, c�r�ile �i �tiin�a o l�sau indiferent�, socotindu-le eventual utile, dar str�ine de ea. Spre deosebire de ea, Pavel Pavlovici se l�sa uneori înfl�c�rat. Leg�tura din ora�ul T. se rupse subit, dup� ce atinsese pentru Velceaninov cea mai deplin� culme, vecin� cu nebunia. Fu pur �i simplu alungat. Împrejur�rile desp�r�irii fuseser� îns� atât de bine regizate, încât el plec� f�r� s� b�nuiasc� c� eroina îl lep�dase "ca pe o cârp�". În ora�ul T., cu vreo lun� �i jum�tate înainte de plecarea lui Velceaninov, î�i f�cuse apari�ia un ofi�era� tinerel de artilerie, abia ie�it din �coala militar�, care se înn�dise la familia Truso�ki. În loc de trei, erau acum patru. Natalia Vasilievna îl primea pe june cu bun�voin��, dar se purta cu dânsul ca �i c-un b�ie�a�. Velceaninov nu c�zu la b�nuial�. Nici nu-i ardea de asta, deoarece — tocmai în vremea aceea — i se anun�ase necesitatea desp�r�irii. Unul din sutele de motive, ticluite de Natalia Vasilievna pentru iminen�a plec�rii sale cât se poate de grabnic, fusese �i argumentul c� parc� r�m�sese gravid�. De aceea era natural ca Velceaninov s� dispar� neap�rat �i numaidecât, m�car pentru trei sau patru luni, pentru ca dup� nou� luni so�ului s� nu i se poat� trezi vreo b�nuial�, chiar dac� în urm� s-ar fi f�cut vreo aluzie mali�ioas� pe seama acestui eveniment. Ar-gumentul era tras de p�r. Dup� propunerea furtunoas� a lui Velceaninov de a fugi la Paris sau în America, el plec� de unul singur la Petersburg, "f�r� îndoial�, pentru scurt timp", adic� nu mai mult de trei luni. Altfel, n-ar fi plecat cu nici un chip �i n-ar fi �inut seam� de nici un fel de motive sau de argumente. Exact peste dou� luni, Velceaninov primi la Petersburg o scrisoare din partea Nataliei Vasilievna cu rug�mintea de a nu se mai întoarce niciodat� în ora�ul T., deoarece ea iubea acum pe un altul. În privin�a sarcinii, îi aducea la cuno�tin�� c� fusese o gre�eal� la mijloc. Vestea despre eroarea asta era inutil�, c�ci totul ap�ru limpede lui Velcea-ninov, care î�i aduse aminte de ofi�era�. A�a se ispr�vi povestea asta pentru totdeauna. Peste câ�iva ani, Velceaninov auzi din întâmplare c� Bagautov se prip��ise prin ora�ul T. unde r�mase cinci ani b�tu�i. El î�i t�lm�ci lunga durat� a leg�turii cu Bagautov prin faptul c� între timp Natalia Vasilievna îmb�trânise desigur mult de tot �i de aceea se f�cuse mai statornic� decât odinioar�.

Velceaninov r�mase pe pat cam un ceas. Se dezmetici în cele din urm�, sun� pe Mavra ca s�-i aduc� cafeaua, o b�u în prip�, se îmbr�c� �i exact la unsprezece porni spre biserica Pokrov ca s� caute hotelul lui Truso�ki. De fapt acum, ziua, Velceaninov î�i f�cu o imagine diferit� despre hotelul Pokrovski. Apoi sim�i un pic de ru�ine pentru modul cum se

purtase în ajun cu Pavel Pavlovici �i chestiunea aceasta trebuia rezolvat� f�r� întârziere.

Velceaninov î�i explic� fantasmagoria din ajun cu încuiatul u�ii, ca datorit� întâmpl�rii �i înf��i��rii de om beat a lui Pavel Pavlovici. Poate �i din alte pricini. În realitate, habar n-avea de ce se ducea acum ca s� refac� ni�te rela�ii noi cu fostul so�, când totul se sfâr�ise a�a de firesc, ca de la sine. O putere ascuns� îl atr�gea îns� într-acolo. Era la mijloc o impresie deosebit� care crea atrac�ia...

V Liza Lui Pavel Pavlovici nici nu-i trecuse prin cap "s� spele putina" �i

Dumnezeu �tie de ce-i pusese Velceaninov în ajun întrebarea asta brutal�, parc� într-adev�r ar fi avut mintea înce�o�at�. La prima întrebare pus� într-o pr�v�lioar� de m�run�i�uri de lâng� biserica Pokrov i se ar�t� hotelul cu acela�i nume, la doi pa�i, într-o stradel�. Cineva de la hotel îl l�muri c� domnul Truso�ki se instalase în curte în ni�te case, unde se aflau camerele mobilate ale Mariei Sâsoevna. Urcând o îngust� scar� de piatr�, ud� �i foarte murdar�, în corpul de case din curte, care ducea de la parter la etaj, unde se g�seau camerele de închiriat, Velceaninov auzi deodat� un plâns. P�rea un plâns de copil de �apte-opt ani, un plâns trud-nic, cu hohote uneori înfundate, �i o dat� cu ele un trop�it de pa�i �i ni�te strig�te mânioase, într-un falset �uier�tor, dar în�bu�it, care izbucneau dintr-un gâtlej de b�rbat adult. Acest om vârstnic parc� voia s�-l potoleasc� pe copil �i nu dorea de loc s� se aud� plânsul, dar el însu�i f�cea mai mult� g�l�gie decât copilul. Strig�tele erau aspre, iar copilul parc� implora îndurare. P�trunzând într-un mic coridor, pe laturile c�ruia d�deau câte dou� u�i, Velceaninov întâlni o femeie înalt� �i foarte gras�, cu p�rul ciufulit, �i o întreb� de Pavel Pavlovici. Ea ar�t� cu degetul spre u�a de dup� care venea plânsul. Pe fa�a gras� �i stacojie a acestei femei de patruzeci de ani se citea o r�bufnire de indignare.

— Uite-l cum se distreaz�! rosti ea cu voce groas�, dar sc�zut�, �i se îndrept� spre scar�.

Velceaninov d�du s� bat� în u��, dar se r�zgândi, o deschise �i intr�. În mijlocul unei od�i�e, unde era îngr�m�dit� mobil� simpl� de lemn vopsit, st�tea în picioare Pavel Pavlovici, numai în pantaloni, f�r� hain� �i vest�, ro� la fa��, mânios, care c�uta s� potoleasc� prin strig�te, gesturi �i poate chiar prin lovituri (cum i se p�ru lui Velceaninov) pe o feti�� de vreo opt ani, îmbr�cat� s�r�c�cios, de�i ca o domni�oar�, într-o rochi�� de lân�, scurt�, de culoare neagr�. Feti�a p�rea într-o criz� de nervi, plângea convulsiv cu sughi�uri �i-�i întindea mânu�ele spre Pavel Pavlovici, ca �i cum ar fi vrut s�-l cuprind�, s�-l îmbr��i�eze, s�-l înduplece �i s� caute a-l convinge de ceva. Într-o clipit� totul se schimb� fulger�tor. Când îl v�zu pe musafir intrând în cas�, copila scoase un �ip�t �i o zbughi într-o c�m�ru�� învecinat�, iar Pavel Pavlovici, uluit pentru o clip�, zâmbi larg, întocmai ca �i în ajun, când Velceaninov deschise brusc u�a spre scar�.

— Alexei Ivanovici! izbucni el în culmea mir�rii. Pentru nimic în lume nu m-a� fi putut a�tepta. Dar poftim aici, aici! Uite colea pe divan sau dincolo, lua�i loc în fotoliu, iar eu... �i d�du s�-�i pun� în grab� surtucul, uitând vesta.

— Nu v� deranja�i. R�mâne�i a�a cum sunte�i, spuse Velceaninov, a�ezându-se pe un scaun.

— Dar nu se poate. Da�i-mi voie s� m� pun la punct. A�a ar�t mai cuviincios. Dar unde v-a�i a�ezat? În col�? Trece�i dincoace, în fotoliu, la mas�... Z�u c� nu m� a�teptam de loc! �i se a�ez� pe marginea unui scaun de paie, nu al�turi de musafirul "nea�teptat", ci — rotind scaunul — drept în fa�a lui, ca s�-l vad� mai bine.

— �i de ce nu v-a�i a�teptat? Doar ieri v-am spus c-o s� vin la dumneavoastr� pe vremea asta!

— Îmi închipuiam c� n-o s� veni�i. Cum m-am trezit, dându-mi seama de cele petrecute ieri, am în�eles c� n-o s� v� mai v�d, niciodat�.

Între timp, Velceaninov cerceta în juru-i cu privirea. În odaie era dezordine, patul nestrâns, hainele împr��tiate, pe mas� ce�ti nesp�late dup� cafea, f�râmituri de pâine �i o sticl� de �ampanie, b�ut� pe jum�tate, f�r� dop �i cu un pahar al�turi. Arunc� o privire piezi�� în înc�perea vecin�, dar acolo era lini�te deplin�. Feti�a se pitulase �i t�cea din gur�.

— Nu cumva be�i acum? ar�t� Velceaninov spre sticla de �ampanie. — R�m��i�e..., se fâstâci Pavel Pavlovici. — Vai, cât de mult v-a�i schimbat! — Obiceiuri urâte, venite subit. Dup� nenorocirea aceea... Nu mint.

Nu m� mai pot st�pâni. Nu fi�i nelini�tit, Alexei Ivanovici. Acum nu mai sunt beat, n-o s� mai îndrug verzi �i uscate, ca ieri la dumneavoastr�. Drept s� v� spun, toate-s de atunci! De mi-ar fi prezis cineva, acum jum�-tate de an, c� am s-o iau a�a, razna, dintr-o dat�, ca acum, s� m� fi ar�tat atunci în oglind�, z�u c� nu l-a� fi crezut, pe legea mea!

— Înseamn� c� asear� a�i fost beat? — Fost! recunoscu cu jum�tate de gur� Pavel Pavlovici, plecându-�i

ru�inat ochii în p�mânt. Dar sta�i s� vede�i. Nu eram chiar beat de tot, ci numai mahmur — dup� be�ie. �in s� v� l�muresc c� dup� be�ie m� fac r�u: nu mai simt decât o urm� de ame�eal�, o cruzime îns� �i o nesoco-tin�� pun st�pânire pe mine, �i durerea mea o simt mai tare. Poate de aceea �i beau. Atunci sunt în stare s� fac tot felul de n�zbâtii, chiar proste�ti, �i-s gata s� jignesc pe oricine. Pesemne ieri am avut o compor-tare foarte ciudat� fa�� de dumneavoastr�.

— Cum? Nu v� mai aminti�i? — Cum s� nu! �in minte totul. — Vede�i, Pavel Pavlovici, întocmai a�a m-am gândit �i eu. În chipul

acesta mi-am explicat lucrurile, rosti împ�ciuitor Velceaninov, iar pe deasupra, eu însumi m-am purtat cu dumneavoastr� cam nervos, apoi am prea pu�in� r�bdare, ceea ce recunosc f�r� înconjur. Alteori, nu m� simt prea bine, �i vizita dumneavoastr�, noaptea...

— Da, noaptea, noaptea ! cl�tin� din cap Pavel Pavlovici, parc� s-ar fi mirat �i s-ar fi condamnat pe sine însu�i... cum de am f�cut a�a ceva? Pentru nimic în lume n-a� fi intrat la dumneavoastr�, dac� nu mi-a�i fi deschis, a� fi plecat. Am mai venit o dat�, Alexei Ivanovici, acum vreo s�pt�mân�, dar nu v-am g�sit acas�. Pe urm� poate n-a� mai fi încercat niciodat� s� v� v�d. Tot mi-a mai r�mas un pic de mândrie, Alexei Ivanovici, de�i îmi dau seama... de starea în care m� aflu. Ne-am întâlnit �i pe strad�. Îmi ziceam: dac� cumva n-o s� m� recunoasc�, dac� o s�-mi întoarc� spatele, într-adev�r, nou� ani nu-s o glum�. De aceea n-am îndr�znit s� m� apropii de dumneavoastr�. Ieri noapte m� întorceam din cartierul Petertmrgskaia storona, �i uitasem cu totul câte ceasuri erau.

Vina o poart� asta (�i ar�t� sticla) pe lâng� sentimentele mele. Am f�cut o prostie, �i înc� una mare de tot. Dac� n-a�i fi fost un om de caracter, c�ci a�i venit la mine chiar dup� cele întâmplate ast�-noapte, numai �i numai în amintirea trecutului, mi-a� fi pierdut orice speran�� de a reînnoi leg�turile noastre de prietenie.

Velceaninov îl asculta cu luare-aminte. Îi p�rea c� omul acesta vorbea sincer �i chiar cu oarecare demnitate. Totu�i nu-i venea s�-i cread� spusele, cum îi trecu pragul.

— Dup� cum v�d, Pavel Pavlovici, nu sunte�i singur. Spune�i-mi a cui e feti�a pe care am g�sit-o adineauri la dumneavoastr�? Pavel Pavlovici, uimit, î�i în�l�� sprâncenele �i totodat� se uit� cu o privire senin� �i binevoitoare la Velceaninov.

— A cui s� fie? E doar Liza, rosti el, zâmbind cu amabilitate. — Care Liza? morm�i Velceaninov �i sim�i o înfiorare. Impresia se

produsese prea brusc. Adineaori, când intrase în cas� �i o g�sise pe Liza, fusese, ce-i drept, mirat, dar n-avusese nici o presim�ire, nu-i trecuse prin minte nici un gând deosebit.

— Da, Liza noastr�, fiica noastr�, Liza! surâse Pavel Pavlovici. — Cum fiica? Dar dumneavoastr� cu Natalia... cu r�posata Natalia

Vasilievna a�i avut copii? îl întreb� neîncrez�tor Velceaninov, cu o voce în�bu�it� parc� de sfial�.

— Cum de nu? Ah, Doamne, bine zice�i. De unde a�i fi putut afla? M-am z�p�cit! Dumnezeu ne-a d�ruit-o dup� plecarea dumneavoastr�.

Pavel Pavlovici se s�lt� de pe scaun, înfiorat de o tulburare parc� oarecum pl�cut�.

— N-am auzit nimic, spuse Velceaninov �i p�li. — Într-adev�r, de la cine a�i fi putut afla, mai e vorb�? repet� Pavel

Pavlovici cu o voce înduio�at�, stins�. R�posata �i cu mine pierdusem orice n�dejde. V� aduce�i aminte �i dumneavoastr�. �i deodat�, ne-a blagoslovit Domnul cu un copil. Eram în al nou�lea cer, numai unul Cel-de-Sus îmi �tie bucuria. Asta s-a întâmplat parc� la un an dup� plecarea dumneavoastr�. Ba nu, nu peste un an, ci cu mult mai devreme. Ia sta�i, dac� nu m� în�al� memoria, a�i plecat de la noi în octombrie sau chiar în noiembrie...

— Am plecat din ora�ul T. la începutul lui septembrie, în dou�spre-zece ale lunii, �in foarte bine minte.

— Adev�rat? în septembrie? Hm... unde mi-e capul? se mir�, foarte surprins, Pavel Pavlovici. Atunci, dac�-i a�a, da�i-mi voie, rogu-v�. Dumneavoastr� a�i plecat în dou�sprezece septembrie, iar Liza s-a n�scut la opt mai. Va s� zic�: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie — adic� la opt luni �i ceva. Asta-i! �i de-a�i fi �tiut cum r�posata...

— Dar ar�ta�i-mi feti�a... chema�i-o aici..., bâigui cu o voce spart� Velceaninov.

— Neap�rat! începu s� se agite Pavel Pavlovici, oprindu-se la jum�tatea vorbei, ca �i cum n-ar fi avut nici o importan�� ceea ce voise s� spun�. Îndat�, v-o prezint îndat�, �i Truso�ki intr� în grab� în od�i�a unde se afla Liza.

Trecur� trei sau poate chiar patru minute. În mica înc�pere de al�turi r�sunar� câteva �oapte pripite. De abia se auzea vocea Lizei. "Feti�a nu vrea pesemne s� vin�", se gândi Velceaninov. În sfâr�it, amândoi se ar�tar� în prag.

— Iat-o, se sfie�te, spuse Pavel Pavlovici, îi stra�nic de ru�inoas�, mândr�... leit r�posata!

Liza se ivi f�r� lacrimi în ochi, cu privirile l�sate în p�mânt. O ducea de mân� tatu-s�u. Era o feti�� în�ltu��, firav�, foarte frumu�ic�. Î�i ridic� repede ochii s�i mari �i alba�tri spre musafir cu o v�dit� curiozitate. Îl privi posomorât �i numaidecât îi l�s� în jos. Avea în privire o gravitate pueril�, cum au copiii r�ma�i singuri cu un necunoscut, când se refugiaz� într-un col� �i de acolo îl supravegheaz� pe noul venit, nemaiv�zut pân� atunci, privindu-l grav �i cu neîncredere. Dar poate era în ochii ei �i alt gând, nu de copil, cum i se p�ru lui Velceaninov. Tat�l o aduse pân� în dreptul mu-safirului.

— Uite, nenea a cunoscut-o pe m�mica odinioar�. A fost prietenul nostru. Nu fi s�lbatic�, întinde-i mânu�a.

Feti�a se înclin� u�or �i îi d�du sfios mâna. — Natalia Vasilievna n-a vrut s-o înve�e s� fac� reveren�e, ci — dup�

moda englezeasc� — numai s� se încline un pic �i s� întind� musafirului mâna, ad�ug� Truso�ki ca o l�murire pentru Velceaninov, pironindu-l cu privirea.

Velceaninov sim�i c�ut�tura iscoditoare a gazdei, dar nu se mai str�dui s�-�i ascund� tulburarea. �edea pe scaun f�r� s� fac� vreo mi�care, �inând strâns mânu�a Lizei, �i se uita cu luare-aminte la copil�. Dar Liza era foarte preocupat� de cu totul altceva �i, uitându-�i mâna în palma oaspetelui, nu-�i lua ochii de la tat�l s�u. Ciulea urechea cu team� la tot ceea ce spunea p�rintele ei. Velceaninov recunoscu numaidecât ace�ti ochi mari alba�tri, dar r�mase mai cu seam� uluit de albea�a neobi�nuit�, uimitoare, a fe�ei sale �i de culoarea p�rului ei, toate acestea erau deosebit de semnificative pentru el. Ovalul obrazului îns� �i forma buzelor o aminteau mai mult pe Natalia Vasilievna. Între timp, Pavel Pavlovici începuse s� povesteasc� nu �tiu ce cu o deosebit� înfl�c�rare, dar Velceaninov nu-l auzea. Prinse doar o ultim� fraz�:

— ...a�a c� dvs., Alexei Ivanovici, nici nu v� pute�i închipui bucuria noastr� la ivirea acestui dar pe care ni l-a h�r�zit Cel-de-Sus. Din ziua când s-a n�scut, ea a fost totul pentru mine. �i m� gândeam: dac� din voin�a lui Dumnezeu mi-a� pierde fericirea, mi-ar r�mâne Liza. Cel pu�in de asta eram absolut sigur.

— Dar Natalia Vasilievna? îl întreb� Velceaninov. — Natalia Vasilievna? izbucni Pavel Pavlovici, f�când o grimas�. Doar

a�i cunoscut-o. A�i uitat c� nu-i cam pl�cea s�-�i dea gândurile pe fa��. În schimb, cum �i-a luat adio de la feti��, pe patul de moarte fiind... atunci a ie�it totul la iveal�! V-am spus adineauri "pe patul de moarte", dar cu o zi înainte de a-�i da sfâr�itul ea s-a agitat, s-a burzuluit — spunând c� vor s-o pr�p�deasc� cu tot felul de leacuri, când de fapt nu are decât ni�te friguri obi�nuite. Cât prive�te pe amândoi doctorii no�tri, ei nu se pricep la nimic �i de îndat� ce se va înapoia Koch al nostru (v� mai aminti�i de medicul acela militar, un b�trânel?), acesta în dou� s�pt�mâni are s-o pun� pe picioare. Ce mai treac�-mearg�, cu cinci ore înainte de a muri, �i-a adus aminte c� peste trei s�pt�mâni trebuie s-o vizit�m neap�rat la mo�ie de ziua ei pe m�tu��-sa, na�a Lizei.

Velceaninov se scul� brusc de pe scaun, �inând-o mereu ' de mânu�� pe Liza. I se p�ru c� în privirile aprinse ale feti�ei, a�intite asupra tat�lui s�u, era ca un fel de dojan�.

— Oare n-o fi bolnav�? îl întreb� cu un ton ciudat Velceaninov,

alarmat. — Parc� nu, dar... din pricina împrejur�rilor în care ne afl�m aici,

rosti Pavel Pavlovici cu o amar� îngrijorare, copilul are o fire ciudat�, e nervos, dup� moartea mamei, a suferit de isterie timp de dou� s�pt�mâni. Chiar adineaori, ce de-a plânsete o n�p�dir�, tocmai când a�i intrat dumneavoastr� — m-auzi, Liza, m-auzi? �i când stai �i te gânde�ti: pentru ce? Numai �i numai pentru c� plec de acas� �i o las singur�. Cic� n-o mai iubesc cum am iubit-o când tr�ia m�mica ei — iat� de ce m� învinov��e�te. Cum de-i pot intra în cap asemenea n�zbâtii unei copili�e, care ar trebui s� se gândeasc� acum la joac�. De altfel, nici n-are cu cine se juca aici.

— Cum adic�... sunte�i numai voi doi? — Singuri-singurei... doar o îngrijitoare ce mai vine de treb�luie�te o

dat� pe zi. — Iar când pleca�i de acas�, o l�sa�i singur�? — P�i cum altfel? De pild� ieri, când am plecat în ora�, am închis-o în

od�i�a aceea. Din pricina asta au �i curs azi atâtea lacrimi. Judeca�i �i dumneavoastr�: ce puteam s� fac? Alalt�ieri, Liza a coborât în curte f�r� mine, iar un b�iat a lovit-o cu o piatr� în cap. Alteori, o apuc� plânsul din senin �i d� buzna pe la to�i vecinii, întrebându-i unde am plecat? �i nu-i frumos. E adev�rat c� nici eu nu-s mai breaz. Plec pentru o or� �i m� întorc a doua zi în zori, cum s-a întâmplat ieri. Noroc c� gazda a chemat un l�c�tu� ca s� sparg� broasca �i i-a deschis în lipsa mea. Mai mare ru�inea! Pân� �i eu m� socot un c�pc�un. �i toate astea pentru c� mi-e mintea înce�o�at�...

— T�ticule! rosti sfios feti�a, cuprins� de nelini�te. — Ei poftim! Iar începi? Ce-i cu tine? Ce �i-am spus eu adineaori? — N-am s� mai fac, n-am s� mai fac, repet�, înfrico�at�, Liza,

încruci�ându-�i grabnic mâinile în fa�a lui. — A�a nu mai merge, s� locui�i mai departe în asemenea condi�ii,

izbucni deodat� Velceaninov cu glas autoritar. Dumneavoastr�, dup� cum se �tie, sunte�i doar un om cu dare de mân�. Atunci cum de v-a�i instalat aici în aripa asta, în condi�iile astea?

— În aripa asta? În cel mult o s�pt�mân� poate c� suntem pleca�i, apoi �i a�a am cheltuit destule parale, cu toat� darea mea de mân�...

— Ei, gata, haide, destul! îl întrerupse Velceaninov cu o ner�bdare crescând�, ca �i cum i-ar fi zis: "Mai taci odat� din gur�, doar �tiu dinainte tot ce ai s�-mi spui �i îndeosebi cu ce inten�ie!" Asculta�i-m�, vreau s� v� fac o propunere: mi-a�i spus adineauri c� ave�i de gând s� mai r�mâne�i aici o s�pt�mân�, poate chiar dou�. Am aici o cas�, adic� o familie — unde, de dou�zeci de ani, m� simt ca la mine acas�. E vorba de familia Pogorel�ev. Alexandr Pavlovici Pogorel�ev este consilier intim. V-ar putea fi de folos chiar dumneavoastr� în chestiunea pentru care face�i demersuri. Familia lui se afl� acum în viligiatur�. Au în afara ora�ului un conac o frumuse�e. Klavdia Petrovna Pogorel�eva mi-e ca o sor�, ca o mam�. Au opt copii. Da�i-mi-o pe Liza s-o duc numaidecât la dân�ii... nu de alta, dar s� nu mai pierdem vremea. Vor primi-o bucuro�i pentru tot timpul cât ve�i sta aici. O vor îngriji ca pe propria lor fiic�, ca pe propria fiic�.

Era teribil de ner�bd�tor, ceea ce nici nu ascundea. — Asta nu se poate, rosti Pavel Pavlovici, privindu-l drept în ochi cu o

mim� viclean�, cum i se p�ru lui Velceaninov. — De ce? De ce nu se poate? — Cum s� las copila s� plece a�a?... Nu din pricina dumneavoastr�,

un prieten atât de binevoitor. La altceva m� gândesc. E vorba de-o cas� str�in� �i de-o societate înalt�, unde nu �tiu cum va fi primit� copila.

— V-am spus doar c� e ca �i familia mea, izbucni aproape mânios Velceaninov. Klavdia Petrovna va fi fericit� s�-mi îndeplineasc� rug�mintea �i va primi-o cât se poate de bine... ca pe fiica mea... Ce dracu! Singur v� da�i seama c� o �ine�i una �i bun�, numai a�a, de florile m�rului... Ce s� mai vorbim!

Zise �i b�tu chiar din picior. — Nu de alta, dar m� tem s� nu par� ciudat! Oricum, ar trebui s� m�

duc �i eu pe acolo, barem o dat�, de dou� ori... Altfel, cum ar veni? De loc f�r� tat�? Apoi... Într-o cas� atât de simandicoas�?

— Ba-i casa cea mai simpl� de pe lume. Nu-i de loc "simandicoas�", r�cni Velceaninov. Nu v-am spus c� acolo sînt o mul�ime de copii? Feti�a va reînvia acolo. Va avea de toate... Iar pe dumneavoastr� v� pot prezenta chiar mâine acolo, dac� dori�i. De altfel, va trebui s� v� duce�i neap�rat ca s� le mul�umi�i. O vom vizita zilnic, dac� vre�i...

— Totu�i, parc� nu-i prea... — Vorbe goale! Dumneavoastr� singur v� da�i perfect seama. �ti�i ce?

Veni�i acas� la mine disear�, o s� dormi�i acolo �i diminea�a, cât mai devreme, vom porni la conac ca s� ajungem pe la amiaz�.

— Binef�c�torule! �i înc� s� dorm la dumneavoastr�... primi cu înduio�are Pavel Pavlovici. M� cople�i�i cu bun�tatea... Dar unde se afl� conacul ista?

— La Lesnoi. — Oare cu rochi�a cum are s� se descurce? într-o familie a�a de

distins� �i înc� la conac. M� în�elege�i. Inima de tat� nu m� las�... — Rochia n-are nici o importan��. Ea-i în doliu. Nici nu poate purta

altceva. Rochia e foarte potrivit�. Numai ruf�rie de corp s� aib� mai curat� �i o b�sm�lu�� (B�sm�lu�a �i lenjeria care se vedea de sub rochi�� erau foarte murdare.)

— Imediat s� te schimbi, dispuse Pavel Pavlovici. Iar celelalte rufe necesare le vom aduce numaidecât. Le are Maria Sâsoevna la sp�lat.

— Atunci s� trimitem dup� tr�sur�, îl întrerupse Velceaninov, �i cât mai repede cu putin��.

Dar se ivi o piedic�: Liza se împotrivi din r�sputeri. Tot timpul ea î�i ciulea cu groaz� urechile �i dac� Velceaninov, când c�uta s�-l conving� pe Pavel Pavlovici, ar fi avut vreme s-o priveasc� mai cu luare-aminte, atunci ar fi putut citi pe fa�a ei o desperare f�r� margini...

— Nu merg! rosti ea cu voce sc�zut�, dar ferm�. — O vede�i, uite, e leit maic�-sa! — Nu-s leit m�mica, nu-s leit m�mica! izbucni Liza, frângându-�i cu

dezn�dejde mânu�ele, ca �i cum �i-ar fi cerut iertare de la tat�l ei pentru cumplita acuza�ie de a sem�na cu maic�-sa: t�ticule, t�ticule, dac� ai s� m� p�r�se�ti...

Pe urm� Liza se arunc� spre Velceaninov care se �i sperie: — Dac� ai s� m� iei, atunci... Dar feti�a nu apuc� s� sfâr�easc� vorba. Pavel Pavlovici o prinse de

mân�, gata s-o ia de ciuf �i cu o furie f��i�� o trase în od�i�a de al�turi. Se auzir� de acolo, timp de câteva minute, �oapte �i plânsete în�bu�ite. Velceaninov d�du s� intre �i el în c�m�ru��, dar Pavel Pavlovici îl întâmpin� �i-l încuno�tin�� cu un zâmbet strâmb c� feti�a va sosi numaidecât. Velceaninov se str�dui s� nu-l priveasc� în fa�� �i se uit� în

alt� parte. În sfâr�it, se ar�t� �i Maria Sâsoevna, aceea�i femeie pe care la sosire

o întâlnise pe coridor �i începu s� a�eze într-o mic� saco�� dr�gu�� schimburile Lizei, aduse de dânsa.

— Nu cumva, taic�, dore�ti s� iei fata? se adres� ea lui Velceaninov. Ai familie, nu? Bine faci, taic�! Copila îi cuminte. Ai s-o izb�ve�ti din iadul �sta.

— Cum spui a�a ceva, Maria Sâsoevna?! morm�i Pavel Pavlovici. — Maria Sâsoevna! îl îngân� femeia. �tiu eu c� a�a m� cheam�. Ce

vrei s� zici c� nu-i iad la tine? Oare se cade un copila� care a început a în�elege s� vad� asemenea josnicie? A sosit tr�sura, taic�, pentru Lesnoi, nu?

— Da, da! — S� fie într-un ceas bun, cu noroc. Liza ie�i, palid�, cu ochii în p�mânt �i î�i lu� s�cule�ul. Lui Velcea-

ninov nu-i arunc� nici o privire. Se st�pâni �i nu se gr�bi ca adineaori s�-l îmbr��i�eze pe tat�l s�u, chiar când î�i lu� r�mas bun. Pesemne nici nu voia s� se uite la dânsul. P�rintele o s�rut� dup� cuviin�� pe c�pu�or �i o mângâie. Buza-i sub�ire se încrunt�, b�rbia i se cutremur�. Totu�i ea nu-�i ridic� ochii spre tat�l s�u, Pavel Pavlovici p�li, îi tremurau mâinile — ceea ce observ� Velceaninov, de�i se str�duia din r�sputeri s� nu-l priveasc�, dorind un singur lucru: s� plece cât mai curând. "De altfel n-am nici o vin� aici, se gândi el, a�a trebuia s� se întâmple." Coborâr� cu to�ii în strad�. Abia aici Maria Sâsoevna o s�rut� pe Liza. Numai dup� ce se a�ezar� în tr�sur�, Liza în�l�� ochii spre tat�l s�u, plesni deodat� din palme �i scoase un strig�t. Înc� o clip� �i ar fi s�rit din tr�sur� spre dânsul, dar caii o �i luaser� din loc.

VI O nou� fantezie a unui trîndav — Nu cumva ai ame�it? se sperie Velceaninov. Am s� poruncesc

birjarului s� opreasc�. O s�-i spun s�-�i aduc� ap�... Liza î�i ridic� privirea spre dânsul, privindu-l cu ochii aprin�i �i

dojenitori. — Unde m� duci? întreb� ea sacadat �i t�ios. — Într-o cas� minunat�, Liza, la o familie care locuie�te acum într-un

conac frumos. Acolo sunt mul�i copii, te vor iubi, sunt buni la suflet... Nu fi sup�rat� pe mine, Liza, eu nu-�i vreau decât binele...

În momentele acestea, ciudat ar mai fi p�rut Velceaninov vreunui cunoscut dac� l-ar fi putut vedea.

— Cât e�ti, cât e�ti, cât e�ti... uf, cât e�ti de r�u! izbucni Liza, în�bu�indu-se de lacrimile care o podidiser� �i sc�p�rând din ochi�orii s�i minuna�i, dar mânio�i.

— Liza, eu... — E�ti r�u, r�u, r�u! bâigui din nou feti�a, frângându-�i mâinile, Velceaninov se pierdu cu firea. — Liza, draga mea, dac� ai �ti cât m� mâhne�ti. — E adev�rat c-o s� vin� mâine? E adev�rat? îl întreb� ea autoritar. — Adev�rat, adev�rat! Am s�-l aduc chiar eu. O s�-l iau �i o s�-l

aduc.

— Are s� te p�c�leasc�, �opti Liza, plecând ochii în jos. — Cum? Nu te iube�te, Liza? — Nu m� iube�te. — S-a purtat r�u cu tine? R�u? Liza îl privi sumbru �i t�cu. Î�i întoarse iar��i fa�a, aplecându-�i cu

înc�p��ânare capul. Velceaninov c�ut� s�-i explice, îi vorbi cu aprindere, cuprins parc� de friguri. Liza îl asculta neîncrez�toare, cu du�m�nie, dar îl asculta. Aten�ia ei îl bucura cât se poate de mult. El începu chiar s�-i spun� ce înseamn� un om care bea. Îi m�rturisi c� o iube�te �i c� va avea grij� de tat�l s�u. În cele din urm�, Liza î�i ridic� ochii spre el �i-l privi �int�. Îi istorisi dup� aceea cum o cunoscuse pe maic�-sa �i î�i d�du seama c� o captiva prin aceste povestiri, încetul cu încetul, ea începu s�-i r�spund� la întreb�ri, dar monosilabic, cu pruden�� �i cu înc�p��ânare. Totu�i la întreb�rile lui principale, Liza nu-i r�spunse nici un cuvânt. T�cea st�ruitor când venea vorba despre rela�iile ei anterioare cu tat�l s�u. Vorbind cu ea, Velceaninov îi lu� mânu�a în palm�, ca adineaori acas�, �i n-o mai l�s�, ea nu �i-o retrase. Feti�a îns� nu trecea chiar totul sub t�cere. Mai sc�pa câte un cuvânt în r�spunsuri nedeslu�ite. Spunea, de pild�, c� pe tata îl iubise mai mult decât pe maic�-sa, fiindc� înainte vreme �i el o iubise mai mult, iar mama în trecut o iubise mai pu�in. Dar pe patul de moarte, maic�-sa o s�rutase îndelung �i plânsese, când toat� lumea ie�ise din odaie �i r�m�seser� singure numai ele amândou�. Liza ad�ug� c� pe maic�-sa o iube�te acum mai mult decât pe oricine de pe lume �i în fiecare noapte la dânsa se gânde�te mai cu drag decât la oricine. Dar feti�a avea o fire mândr�. B�gând brusc de seam� c� o luase gura pe dinainte, se închise din nou în sine �i t�cu mâlc, privindu-l chiar cu oarecare ur� pe Velceaninov fiindc� o f�cuse s� vorbeasc� prea multe. C�tre sfâr�itul drumului, starea isteric� îi trecu aproape cu totul, dar r�mase foarte îngândurat� �i se uita posomorât în juru-i, cu o înc�p��â-nare posac�, dinainte hot�rât�. Împrejurarea c� era dus� într-o cas� necunoscut�, unde nu mai fusese niciodat�, parc� n-o tulbura cine �tie cât. Altceva o chinuia — ceea ce remarc� Velceaninov. El ghici c� Liza se ru�ina de dânsul. Îi era ru�ine tocmai fiindc� tat�l s�u o l�sase atât de u�or cu el, ca �i cum ar fi lep�dat-o pe mâinile lui.

"E bolnav�, î�i zise, poate grav, a vl�guit-o... Uf, ce be�ivan tic�los! în�eleg acuma!" îl zori pe birjar. Î�i punea toat� n�dejdea în conac, aer, copii, într-o via�� nou� �i necunoscut� ei, iar pe urm�... Asupra viitorului nu se îndoia câtu�i de pu�in. Pentru ziua de mâine avea speran�e limpezi, depline. Un lucru îl �tia cu siguran��: c� niciodat� nu sim�ise ceea ce încerca acum �i c� acest sentiment îi va r�mâne pentru totdeauna. "Iat� un scop în via��, iat� via�a îns��i!" î�i zise el cu încântare.

Multe gânduri i se învolburau în cap, dar nu se oprea asupra lor �i ocolea cu înc�p��ânare am�nuntele, f�r� am�nunte totul devenea limpede, totul era indistructibil. Planul s�u principal se alc�tui de la sine: "îl vom putea influen�a cumva, cu for�e unite, pe acest nemernic, care o va l�sa pe Liza în Petersburg la familia Pogorel�ev, la început pe timp limitat, fixând chiar un termen oarecare, �i el va pleca singur, iar Liza are s�-mi r�mân� mie. Asta-i totul. Ce-mi mai trebuie? De altfel, cu siguran��, el însu�i dore�te lucrul acesta. Altfel, de ce ar chinui-o?" În sfâr�it, ajunser�. Cona-cul familiei Pogorel�ev era, într-adev�r, un loc�or minunat. Mai întâi îi întâmpin� o ceat� zgomotoas� de copii, care se rev�rsar� în ceardac. Vel-ceaninov nu fusese de mult pe acolo �i bucuria copiilor n-avea margini.

Era iubit. Cei mai mari îl întâmpinar� chiar înainte de a coborî din tr�sur�:

— Ei, ce s-aude cu procesul? Cum v� merge procesul? Cei mai mici repetar� întrebarea, hlizindu-se în urma celorlal�i fra�i.

To�i îl tachinau aici cu procesul, dar — z�rind-o pe Liza — se bulucir� în jurul ei �i o cercetar� cu o curiozitate copil�reasc�, t�cut� �i încordat�. Ie�i la intrare Klavdia Petrovna, urmat� de so�ul s�u. Amândoi îl întâmpinar� râzând pe Velceaninov, cu întrebarea despre proces.

Klavdia Petrovna era o doamn� de vreo treizeci �i �apte de ani, dolofa-n� �i înc� frumoas�, brunet�, cu obraji proaspe�i, rumeni... B�rbatul s�u avea vreo cincizeci �i cinci de ani — om de�tept �i abil, dar înainte de toate bun la suflet. Casa lor era cu adev�rat un "cuib p�rintesc" pentru Velcea-ninov, dup� îns��i expresia lui. Dar aici trebuie s� �inem seama �i de-o alt� împrejurare aparte. Klavdia Petrovna, acum vreo dou�zeci de ani, fusese cât pe ce s� se m�rite cu Velceaninov, pe atunci un b�ie�andru, înc� student. Fusese prima lor dragoste, aprins�, caraghioas� �i minunat� în acela�i timp. Se sfâr�i prin m�riti�ul ei cu Pogorel�ev. Peste vreo cinci ani, amândoi se reîntâlnir�, �i totul se încheie printr-o prietenie limpede, a�ezat�... R�mase pentru totdeauna un fel de c�ldur� în rela�iile dintre dân�ii, o lumin� neobi�nuit� care le însenina. Aici totul era pur �i irepro�abil în amintirile lui Velceaninov, �i cu atât mai drag lui, cu cât era, poate, singurul loc în felul acesta. În aceast� familie el se înf��i�a simplu, naiv, bun, le d�d�cea copiii, nu se fandosea �i se spovedea în toate cu sufletul deschis, Se juruise adesea în fa�a so�ilor Pogorel�ev c� nu va mai r�mâne mult în mijlocul societ��ii �i se va muta cu totul la dân�ii. Va veni s� tr�iasc� al�turi de ei �i nu-i va p�r�si niciodat�. În sinea lui se gândea cu toat� seriozitatea la inten�ia asta.

Velceaninov le expuse am�nun�it planul privitor la Liza. De altfel, ar fi fost de ajuns numai simpla lui rug�minte f�r� nici un fel de explica�ii speciale. Klavdia Petrovna s�rut� cu efuziune pe s�rmana "orfan�" �i f�g�dui s� fac� tot ce depinde de dânsa. Copiii o împresurar� pe Liza �i o duser� la joc în livad�. Dup� jum�tate de or�, într-o convorbire animat�, Velceaninov se ridic� �i d�du s� plece. Era foarte ner�bd�tor — ceea ce se observa u�or. Nu mai fusese pe acolo de trei s�pt�mâni �i acum se retr�gea dup� jum�tate de ceas. ceea ce îi mir� pe to�i. Velceaninov izbucni în râs �i f�g�dui c� va veni a doua zi. Se f�cu remarca, deschis, c� pare prea tulburat. Atunci el o lu� de mân� pe Klavdia Petrovna �i, sub pretextul c� uitase a-i spune ceva foarte important, o duse în alt� odaie.

— Î�i mai aduci aminte cele ce �i-am povestit, numai dumitale, f�r� s� le spun nici so�ului, despre anul petrecut de mine în ora�ul T.?

— �in minte chiar prea bine, mi-ai vorbit adesea... — Nu �i-am vorbit, ci m-am spovedit — numai dumitale... Nu �i-am

pomenit îns� niciodat� de numele acestei femei: e Truso�kaia, so�ia acestui Truso�ki. Ea a murit, iar Liza e fiica ei — fiica mea!

— E�ti sigur? Nu te în�eli? îl întreb� cu o u�oar� emo�ie Klavdia Petrovna.

— Absolut sigur, absolut sigur, nu m� în�el de loc! rosti ca într-o exaltare Velceaninov.

Atunci el îi povesti totul cât putu mai pe scurt, în prip� �i în culmea emo�iei. Klavdia Petrovna cuno�tea mai dinainte faptele, nu �tia îns� numele doamnei. Velceaninov se îngrozea numai la ideea c� cineva dintre cunoscu�ii s�i ar fi putut întâlni cândva pe madame Truso�kaia �i s-ar fi

gândit: cum a fost posibil ca el s� fi iubit atât de tare aceast� femeie? De aceea nu îndr�znise s� spun� numele "acestei femei" nici chiar Klavdiei Petrovna, unica lui prieten� adev�rat�.

— Dar tat�l feti�ei nu �tie nimic? îl întreb� gazda dup� ce ascult� toat� istoria.

— Ba da... �tie... Lucrul acesta m� �i tortureaz� c� n-am descoperit înc� totul în ceea ce m� prive�te, urm� cu înfl�c�rare Velceaninov. El �tie, �tie... Am observat asta �i ieri, �i azi! Dar trebuie s� aflu ce anume �tie din toate câte au fost. De aceea m� �i gr�besc. Disear� o s� vin� la mine. Totu�i nu prea în�eleg de unde ar fi putut afla, adic� de unde ar fi putut s� �tie adic� totul? Despre Bagautov �tie �i prea �tie totul, f�r� nici o îndoial�. Dar despre mine? Cuno�ti doar bine asemenea cazuri, când so�iile î�i pot încredin�a b�rbatul c� nu-i nimic la mijloc. Dac� s-ar coborî din ceruri înse�i îngerii, so�ul nu i-ar crede — ci numai pe nevast� ar crede-o. Nu da din cap, nu m� condamna, m� condamn eu singur, �i m-am condamnat înc� de mult, de mult ! S� vezi ce ni s-a întâmplat deun�zi: aflându-m� la dânsul, eram atât de sigur c� �tie totul, încât m-am tr�dat eu însumi în fa�a lui. N-ai s� m� crezi: mi-e a�a de ru�ine, simt o povar�, c� asear� l-am primit atât de grosolan. (Mai târziu am s�-�i povestesc totul în am�nun-�ime.) Ieri el a venit la mine dintr-un impuls du�m�nos �i de nest�pânit, vrând s�-mi spun� c�-�i cunoa�te jignirea �i c�-l �tie pe f�pta�. Asta-i pricina venirii sale proste�ti la mine în stare de ebrietate. Dar e atât de firesc din parte-i! Venise tocmai ca s� m� dojeneasc�. Iar eu m-am com-portat îndeob�te cam cu prea mult� înfl�c�rare ieri la mine, iar adineaori la dânsul acas�! Am procedat proste�te, f�r� nici un pic de precau�iune. Singur m-am dat de gol. Oare de ce o fi venit tocmai într-un moment când eram a�a de surescitat? S�-�i mai spun ceva: �i pe Liza a chinuit-o, a torturat o feti�� numai �i numai ca s� se r�zbune, barem pe copil. Da, e îndârjit... oricât de insignifiant ar fi, dar e îndârjit... chiar foarte îndârjit. De fapt, nu-i acum decât un m�sc�rici, pe când mai înainte vreme z�u c� avea, pe cât de posibil, înf��i�area unui om cumsecade. Dar când stai �i te gânde�ti, î�i dai seama c�-i lucru foarte firesc c� a luat calea desfrâului. Aici, prieten�, trebuie s� privim cre�tine�te împrejur�rile. Afl�, buna �i scumpa mea prieten�, c� vreau s� m� schimb cu totul fa�� de el. Doresc s�-l consolez. Asta ar fi chiar o "fapt� bun�" din partea mea. Pentru c� eu totu�i sunt vinovat fa�� de el! Ascult�-m�, am s�-�i povestesc înc� ceva. Pe când m� aflam în ora�ul T., am avut o dat� nevoie de patru mii de ruble �i el mi le-a dat pe loc, f�r� nici un act, cu o sincer� bucurie c�-mi face un serviciu, iar eu le-am luat, le-am luat din mâinile lui, am luat de la dânsul bani, m� auzi, am luat ca de la un prieten!

— Trebuie s� fii îns� mai prudent, îl sf�tui, nelini�tit�, Klavdia Petrovna. Nu vezi în ce hal de exaltare e�ti? Z�u c� mi-e �i team� pentru dumneata! Bineîn�eles, Liza este acuma �i fiica mea. Dar mai sunt atâtea lucruri nel�murite, �i înc� foarte multe. Mai ales acuma trebuie s� fii mai circumspect. E neap�rat� nevoie s� fii mai circumspect, acum când te sim�i fericit sau atât de încântat. E�ti un om prea m�rinimos când te vezi fericit, ad�ug� Klavdia Petrovna cu un surâs pe buze.

To�i ie�ir� ca s�-l petreac� pe Velceaninov. Copiii o aduser� pe Liza, cu care se jucaser� în livad�. Parc� o priveau acum cu înc� �i mai mult� nedumerire decât adineaori. Liza p�rea s�lb�ticit� cu totul, când Velcea-ninov o s�rut� pe obraz fa�� de to�i, luându-�i r�mas bun de la dânsa �i repetându-i cu c�ldur� promisiunea de a veni a doua zi împreun� cu tat�l

s�u. Pân�-n ultima clip� feti�a t�cu, f�r� s� se uite la Velceaninov. Deodat�, ea îl apuc� brusc de mânec� �i-l trase mai deoparte, a�intindu-l cu o privire care parc�-l implora. Voia s�-i spun� ceva, Velceaninov o duse numaidecât în alt� odaie.

— Ce-i cu tine, Liza? rosti el cu duio�ie, ca o încurajare. Feti�a î�i roti înc� o dat� în juru-i privirile sperioase �i-l trase în col�ul

cel mai îndep�rtat. Ar fi vrut s� se ascund� cu totul de ceilal�i. — Spune-mi, Liza! Ce s-a întâmplat? Copila t�cea, nemi�cat�. Nu se hot�ra s� vorbeasc�. Îl privea drept în

fa�� cu ochii s�i alba�tri. Toate tr�s�turile obr�jorilor s�i exprimau o team� f�r� margini.

— El... o s� se spânzure, �opti ea, ca-ntr-o aiurare. — Cine are s� se spânzure? întreb�, speriat, Velceaninov. — El, el! El a vrut s� se spânzure azi-noapte cu un �treang! vorbi în

grab� feti�a, în�bu�indu-se. L-am v�zut chiar eu. El însu�i mi-a spus-o, mi-a spus-o! �i mai înainte a vrut. Totdeauna a vrut. L-am v�zut noaptea...

— Peste putin��! �opti nedumerit Velceaninov. Dintr-o dat� feti�a se arunc� �i începu s�-i s�rute mâinile. Plângea în

hohote. De-abia î�i tr�gea sufletul. Îl ruga �i-l implora. Dar nu pricepea nimic din bolboroselile ei isterice. De atunci îi r�mase pentru totdeauna în minte, urm�rindu-l �i aievea �i în vis, aceast� privire chinuit� de copil torturat, cuprins de o groaz� f�r� margini �i care cu o ultim� n�dejde se uit� implorator la dânsul.

"Oare într-adev�r îl iube�te? �i înc� atât de mult? Într-adev�r? se gândi cu gelozie �i cu invidie Velceaninov, întorcându-se în ora�, cu o înfrigurat� ner�bdare. Adineaori mi-a spus doar ea singur� c� pe maic�-sa o iube�te mai mult... poate c� nu-l iube�te de loc �i-l ur��te!... �i ce înseamn� alarma asta: «Are s� se spânzure». Ce tot îndruga ea? N�t�fle�ul �sta s� se spânzure? Trebuie s� aflu adev�rul. Trebuie s�-l aflu neap�rat. Trebuie s� rezolv chestiunea cât mai repede — �i s-o rezolv definitiv!"

VII So�ul �i amantul se s�rut� Velceaninov era stra�nic de zorit ca s� "afle adev�rul". "Azi-diminea��

eram uluit. Nu m� sim�eam în stare s� m� reculeg, — se gândea el, amintindu-�i prima întâlnire cu Liza, acum îns� trebuie s� aflu neap�rat adev�rul." Pentru a gr�bi lucrurile, era cât pe ce s� se duc� cu tr�sura de-a dreptul la Truso�ki, dar se r�zgândi numaidecât: "Nu, mai bine s� vin� el singur la mine, iar eu, între timp, s� ispr�vesc cât mai repede cu treburile mele blestemate!"

Se apuc� cu înfrigurare de afacerile sale. Dar sim�i de data asta c� era foarte împr��tiat �i c� ast�zi nu se putea ocupa serios de treburi. Pe la orele cinci, când porni s�-�i ia masa de prânz, îi veni pentru întâia oar� un gând n�stru�nic: poate-i într-adev�r un încurc�-lume �i degeaba se ames-tec� în toate cele, se agit� �i se vâr� la autorit��i în c�utarea avocatului, care a �i început s�-l ocoleasc�. Pufni apoi în râs, gândindu-se la presupunerea asta. "S�-mi fi venit ieri gândul acesta, tare m-a� fi am�rât", ad�ug� el cu voie bun� sporit�. Cu toat� veselia lui, Velceaninov devenea tot mai distrat �i mai ner�bd�tor. C�zu în sfâr�it pe gânduri. De�i în

mintea lui nelini�tit� încol�eau fel de fel de idei, în ansamblu nu se închega nimic ce-ar fi putut s�-l ajute într-adev�r în clipa aceea.

"Am nevoie de omul acesta! hot�rî în cele din urm� Velceaninov. Trebuie s�-l descifrez, iar dup� aceea s� decid. Pare inevitabil duelul !"

Întorcându-se acas� pe la orele �apte, Velceaninov nu-l g�si la dânsul pe Pavel Pavlovici. Îl cuprinse o mare uimire. Apoi se mânie, dup� aceea se mâhni — pentru ca, la sfâr�it, s�-l apuce chiar frica: "Numai unul Dumne-zeu �tie cum se vor ispr�vi toate acestea!" repeta el, ba plimbându-se prin camer�, ba întinzându-se pe divan cu ochii la ceas. În sfâr�it, c�tre orele nou�, î�i f�cu apari�ia Pavel Pavlovici. "Dac� omul acesta ar avea de gând s� m� prind� în capcan�, momentul de fa�� ar fi cel mai favorabil pen-tru dânsul — atât de risipit m� simt acum", î�i zise, înviorându-se brusc �i înveselindu-se peste m�sur�.

Întrebându-l, dezghe�at �i într-o bun� dispozi�ie sufleteasc�, de ce nu venise mai devreme, Pavel Pavlovici î�i schimonosi figura într-un zâmbet, se a�ez� în voie, nu ca în ajun, �i-�i arunc� neglijent p�l�ria cu doliu pe alt scaun. Velceaninov b�g� numaidecât de seam� dezinvoltura lui �i o re�inu în memorie.

Calm, f�r� cuvinte de prisos, netulburat ca mai deun�zi, el îi povesti, sub forma unui raport, cum o condusese pe Liza, cu cât� c�ldur� fusese primit�, ce folositoare pentru dânsa va fi �ederea acolo �i, treptat-treptat, ca �i cum ar fi uitat cu totul de Liza, schimb� pe nesim�ite vorba �i se opri exclusiv la familia Pogorel�ev. Îi povesti deci cât de dr�gu�i sunt oamenii ace�tia, de cât� vreme îi cunoa�te, ce persoan� cumsecade �i chiar influent� este Pogorel�ev �i a�a mai departe. Pavel Pavlovici îl asculta cu gândul aiurea �i, din când în când, cu un surâs posac, dar �iret, c�ta pe sub sprâncene la povestitor.

— Înfl�c�rat om mai sunte�i, morm�i Truso�ki, cu un zâmbet r�ut�cios.

— Iar dumneavoastr� am impresia c� sunte�i în toane proaste, remarc�, nemul�umit, Velceaninov.

— Adic� de ce n-a� fi la fel cu toat� lumea? izbucni Pavel Pavlovici, s�rind ars din col�i�orul s�u, parc� asta �i a�tepta ca s� explodeze.

— Cum vi-e voia, surâse Velceaninov. M� gândeam eu, poate vi s-a întâmplat ceva...

— Chiar a�a. Mi s-a �i întâmplat! exclam� el, f�lindu-se parc�. — �i cam ce anume? — Hm, Stepan Mihailovici al nostru tot face nazuri... �ti�i, Bagautov,

prea distinsul domn din Petersburg, tân�rul din înalta societate. — Iar nu v-a primit, ai? — Ba nu, tocmai c� de data asta m-a primit... a catadicsit pentru

întâia oar� �i i-am putut vedea tr�s�turile fe�ei sale... dar de r�posat. — Cu-um?! A murit Bagautov? se minun� Velceaninov, de�i parc�

n-avea de ce s� fie atât de mirat. — El, în persoan�! Amicul meu credincios timp de �ase ani. A murit

înc� de ieri de la amiaz�. Iar eu habar n-am avut. Tocmai în clipa aceea poate am �i trecut pe acolo ca s� întreb de s�n�tatea lui. Mâine vor scoate mortul din cas� �i va avea loc înmormântarea. Zace învelit cu giulgiu într-un co�ciug îmbr�cat în catifea neagr� împodobit� cu fireturi de aur... A murit într-un acces de febr�. Mi-au dat voie — a�a c� am putut s�-i v�d tr�s�turile fe�ei. M-am prezentat la intrare ca prietenul s�u cel mai bun, de-aceea mi-au �i permis s� p�trund în cas�. Poate numai pentru el �i

sosisem în Petersburg. — Dar de ce v� sup�ra�i pe dânsul, râse Velceaninov, doar n-a murit

dinadins? — Tocmai fiindc� îmi pare r�u. Îmi era un nestemat amic, asta a

însemnat el pentru mine, �i Pavel Pavlovici, pe nea�teptate, f�cu deodat� cu degetele dou� coarne deasupra frun�ii sale chele, chicotind prelung, înceti�or...

Truso�ki r�mase a�a, cu coarnele pe cap, chicotind vreo jum�tate de minut cu privirea drept în ochii lui Velceaninov, încântat parc� la culme ca de cea mai veninoas� neobr�zare. Acesta încremeni: parc� i-ar fi r�s�rit înainte o vedenie. Dar nu r�mase încremenit decât o clipit�. Un surâs batjocoritor �i lini�tit, pân� la neru�inare, îi flutur� pe buze.

— Oare ce-o fi însemnând asta? îl întreb� într-o doar�, t�r�g�nind cuvintele.

— Asta înseamn� coarne, îi retez� vorba Pavel Pavlovici, luându-�i, în sfâr�it, degetele de la frunte.

— Adic�... coarnele dumneavoastr�? — Ale mele proprii, dobândite! rosti Pavel Pavlovici, schimonosindu-�i

îngrozitor figura. Amândoi t�cur� un r�stimp. — Totu�i sunte�i un om curajos! relu� Velceaninov. — De ce? Fiindc� v-am ar�tat coarnele? Dar �ti�i ceva, Alexei Ivano-

vici, mai bine m-a�i cinsti cu ceva. C� eu v-am cinstit un an întreg, zi de zi, în ora�ul T. Trimite�i dup� o sticlu�� de b�utur�. Mi s-a uscat gâtlejul.

— Cu pl�cere! Putea�i s�-mi spune�i mai demult. Ce-a�i dori dumneavoastr�?

— De ce: dumneavoastr� �i nu: ce-am dori noi? c�ci amândoi vom cinsti. Nu-i a�a? îl înfrunt� Pavel Pavlovici, privindu-l între timp drept în ochi cu o stranie nelini�te.

— �ampanie? — Dar ce altceva? Pentru votc� înc� n-a sosit rândul... Velceaninov se scul� f�r� grab�, sun� pe Mavra �i d�du porunca. — S� bem pentru fericita �i vesela noastr� revedere, dup� o

desp�r�ire de nou� ani! chicoti proste�te, f�r� rost, Pavel Pavlovici, c�ci mi-a�i r�mas numai dumneavoastr� ca unic prieten adev�rat. Nu mai exist� Stepan Mihailovici Bagautov, aidoma ca-n poetul acela:

Patrocle-n via�� n-a r�mas, Ci Thersit cel seme� �i la� ... �i, rostind numele lui Thersit, Truso�ki se împunse cu degetul în

piept. "Mai degrab� ai vorbi pe �leau, porcule, c�ci mie nu-mi place s� ba�i

�eaua", î�i zise în sine Velceaninov, fierbând de mânie �i abia st�pânindu-se s� n-o dea în vileag.

— Mai bine spune�i-mi de-a dreptul, începu Velceaninov, pufnind de n�duf, dac� îl învinui�i f��i� pe Stepan Mihailovici (nu-i mai spuse acum, pur �i simplu, Bagautov) ar trebui s� v� bucura�i c� cel ce v-a jignit se afl� în p�mânt. Atunci de ce v� pare r�u?

— Cum? S� m� bucur? De ce s� m� bucur? — Judec �i eu a�a, dup� sentimentele dumneavoastr�. — Hi-hi! În privin�a asta v� în�ela�i asupra sentimentelor mele. Nu

�ti�i cugetarea unui în�elept: "Bine e când �i-i mort du�manul, dar mai

bine când îi viu", hi-hi... — Ehei, viu l-a�i v�zut �i l-a�i prea v�zut zilnic, timp de vreo cinci ani

�i a�i avut destul� vreme s� v� s�tura�i contemplându-l, remarc� r�ut�cios �i agresiv Velceaninov.

— Dar parc� atunci �tiam... parc� �tiam? se avânt� brusc Pavel Pavlovici, s�rind de la locu�orul s�u, oarecum parc� bucuros c�, în sfâr�it, i se puse o întrebare pe care o a�tepta de un amar de vreme. Drept cine m� socoti�i, Alexei Ivanovici?

În privirea lui sclipi scurt o expresie cu totul nou� �i nea�teptat� transfigurându-i dintr-o dat� fa�a, schimonosit� pân� atunci de un rânjet r�u �i resping�tor.

— Cum? N-a�i �tiut într-adev�r nimic? rosti nedumerit Velceaninov, sub impresia unei fulger�toare uluiri.

— Ah, va s� zic� v� imagina�i c� �tiusem? �tiusem? Vai, ce suflete de eroi! în ochii vo�tri omul parc�-i un câine �i îi judeca�i pe to�i dup� mi�elia propriei voastre firi. Asta-i! V-o spun deschis! �i lovi furios cu pumnul în mas�, dar se sperie pe loc de zgomotul f�cut de el însu�i �i arunc� în juru-i priviri înfrico�ate.

Velceaninov î�i rec�p�t� calmul de dinainte. — Asculta�i-m�, Pavel Pavlovici, de fapt mi-e totuna... nu-i a�a?...

dac� a�i �tiut dinainte ori nu. Dac� n-a�i �tiut, asta v� onoreaz� în orice caz, de�i... de altfel, nu în�eleg de loc de ce m-a�i ales tocmai pe mine drept confidentul dumneavoastr�?

— Dar nu-i vorba de dumneavoastr�... nu v� sup�ra�i... nu-i vorba de dumneavoastr�... morm�i Pavel Pavlovici, coborându-�i privirile în p�mânt.

Tocmai intr� Mavra cu �ampania. — Iat-o! exclam� Pavel Pavlovici, bucurându-se pesemne de dezno-

d�mânt. Paharele, maic�, ad� paharele! Minunat! Nimic nu ne mai trebuie, dr�gu��! Sticla e destupat�? Admirabil, bravo dumitale! �i-acuma te po�i retrage!

Truso�ki se învior� �i se uit� iar��i seme� la Velceaninov. — Recunoa�te�i, rogu-v�, izbucni el în chicote de râs, c� lucrurile

acestea v� intereseaz� în cel mai înalt grad �i nu v� e de loc "totuna", dup� cum a�i binevoit s-o spune�i adineaori, a�a c� a�i r�mâne foarte dezam�git dac� în clipa asta m-a� scula de pe scaun �i a� pleca, f�r� s� v� fi explicat totul în am�nunt.

— Ba, drept vorbind, n-a� fi dezam�git de loc. "Min�i!" spunea surâsul lui Pavel Pavlovici.

— Ei, hai s� ne apuc�m acum de treab�! zise �i începu s� toarne �ampanie în pahare.

— S� toast�m! gl�sui Truso�ki, ridicând paharul: în s�n�tatea r�posatului întru Domnul, prietenul meu Stepan Mihailovici! �i îl d�du pe gât.

— La un asemenea toast eu n-am s� beau, spuse Velceaninov, punându-�i paharul pe mas�.

— De ce? E un mic toast dr�gu�, nu? — Uite ce. Când a�i intrat aici, era�i beat? — B�usem pu�in. Dar ce-i? — Nimic deosebit! Dar eu am avut impresia, �i ieri, �i mai ales azi-di-

minea��, c� o regreta�i sincer pe Natalia Vasilievna. — Dar cine v-a spus c� n-o regret sincer �i acum? zise Pavel Pavlovici,

s�rind de la locul s�u, ca s�ltat de un resort. — De altfel, nu despre asta-i vorba. V� rog îns� s� fi�i de acord c�

v-a�i fi putut în�ela în ceea ce-l prive�te pe Stepan Mihailovici, iar acesta e lucrul de c�petenie.

Pavel Pavlovici zâmbi �iret �i f�cu cu ochiul. — Ehei, v�d c� arde�i de curiozitate s� afla�i cum m-am informat eu

în privin�a lui Stepan Mihailovici. Velceaninov se f�cu ro�u la fa��: — V� repet c� mi-e totuna. "Îmi vine s�-l dau pe u�� afar�, cu �ampanie cu tot", î�i zise furios,

f�cându-se stacojiu. — N-are importan��, rosti Pavel Pavlovici ca o aprobare �i î�i mai

turn� un pahar. — Fie! V� voi istorisi numaidecât cum am descoperit "totul" �i a�a o

s� v� satisfac dorin�a arz�toare de a cunoa�te adev�rul... c�ci sunte�i un om înfocat, Alexei Ivanovici, stra�nic de înfocat. Hi-hi! Da�i-mi numai o �igar�, fiindc� — dup� cum �ti�i — începând din luna martie...

— Poftim! — �i a�a, Alexei Ivanovici, din luna martie m-am stricat... �i iat� cum

s-au petrecut lucrurile. Fi�i atent! Ftizia, dup� cum �ti�i, scumpe amice (urm� el pe un ton din ce în ce mai familiar) este o boal� curioas�. To�i oftico�ii î�i sfâr�esc zilele aproape f�r� s� b�nuiasc� c� a doua zi vor muri. A�a �i Natalia Vasilievna, cum v� spun, cu cinci ore înainte de moarte, î�i f�cea planuri cum s� plece peste dou� s�pt�mâni în vizit� la o m�tu�� a ei, care locuia cale de patruzeci de verste. Pe lâng� asta, cunoa�te�i desigur obiceiul r�spândit, sau mai bine zis n�ravul multor cucoane, poate �i b�rba�i, de a p�stra toate hâr�oagele din coresponden�a amoroas�. Cel mai sigur mijloc ar fi s� le pui pe foc, nu-i a�a? Dar nu, adresantele p�streaz� cu grij� orice petec de hârtie în casete sau în truse de voiaj. Scrisorile sunt numerotate — clasate dup� an, lun�, categorie... Le-o fi consolidând triste�ele, pesemne mult de tot... mai �tii! Se p�streaz�, f�r� îndoial�, pentru o pl�cut� aducere-aminte. Natalia Vasilievna se preg�tea s� plece la aniversarea m�tu�ii sale chiar cu cinci ore înainte de a înceta din via��... Bineîn�eles nu se gândea la moarte pân�-n ceasul din urm�, ci îl a�tepta mereu pe doctorul Koch. A�a s-a întâmplat c� Natalia Vasilievna î�i d�du sufletul, dar a r�mas în biroul ei besacteaua de abanos cu incrusta�ii de sidef �i de argint. O caset� frumu�ic� cu o chei�� minuscul�, r�mas� din familie (o c�p�tase de la bunic�-sa). �i a�a tocmai în besacteaua asta s-a �i descoperit totul, adic� tot-tot, f�r� nici o excep�ie, pe zile �i ani, timp de dou� decenii. Iar Stepan Mihailovici, care avea v�dite înclina�ii pentru literatur� (scrisese chiar o nuvel� de amor �i o trimisese unei reviste), umpluse caseta cam cu o sut� de piese numerotate — ce-i drept, în decurs de cinci ani. Unele scrisori erau chiar adnotate de propria mân� a Nataliei Vasilievna. Agreabil lucru pentru un so�, nu-i a�a?

Velceaninov se gândi un moment �i î�i aminti c� el nu trimisese Nataliei Vasilievna nici o scrisoric�, nici un bile�el. Iar din Petersburg, de�i îi expediase dou� scrisori, ele fuseser� adresate ambilor so�i dup� o prealabil� în�elegere. Iar la ultima scrisoare, prin care Natalia Vasilievna îl concedia, el nici nu r�spunsese.

Când î�i încheie povestirea, Pavel Pavlovici t�cu un minut întreg, surâzând insolent �i interogativ.

— Dar de ce nu mi-a�i r�spuns la modesta mea întrebare? rosti, în

sfâr�it, Truso�ki cu un v�dit chin. — La ce întrebare? — Tocmai despre agreabilele sim��minte ale unui so�, care deschide o

asemenea caset�. — Asta nu-mi �ine nici de cald, nici de frig! zise sarcastic Velceaninov,

gesticulând cu mâna a lehamite, apoi se scul� �i începu s� se plimbe încoace �i încolo prin odaie.

— M� prind c� �tiu la ce v� gândi�i acuma: "Ce mai porc îmi e�ti, c� singur �i-ai ar�tat coarnele..." Delicat mai sunte�i!

— Nu m� gândesc la nimic. Dimpotriv�, v�d c� sunte�i prea iritat de moartea celui ce v-a jignit, iar pe deasupra a�i b�ut cam multi�or. Nu g�sesc aici nimic neobi�nuit. În�eleg perfect de ce regreta�i moartea lui Bagautov �i respect necazul dumneavoastr�, dar...

— Dar de ce crede�i c� doream s� tr�iasc� Bagautov? — Asta v� prive�te. — Pun r�m��ag c� v-a�i gândit la duel... — Pe dracu! rosti Velceaninov, din ce în ce mai pu�in st�pân pe sine.

M� gândeam c� un om onorabil... În asemenea cazuri... nu se înjose�te printr-o p�l�vr�geal� ridicol�, prin schimonoseli proste�ti, tânguiri caraghioase �i prin aluzii tic�loase, cu care se dezonoreaz� doar �i mai mult pe sine însu�i, ci procedeaz� clar, direct, deschis, ca un om onorabil.

— Hi-hi! Poate c� nici nu sunt un om onorabil. — Asta, iar��i v� prive�te... Dar, m� întreb, nu în�eleg, la urma

urmei, de ce naiba �inea�i ca Bagautov s� tr�iasc�.... — M�car s�-l fi privit un pic, ca pe un bun prieten. S� fi luat

împreun� o sticl� de vin �i s-o fi b�ut împreun�. — Nici n-ar fi consim�it s� bea cu dumneavoastr�. — De ce? Noblesse oblige! De altfel, �i dumneavoastr� be�i cu mine.

Cu ce era el mai bun decât dumneavoastr�? — Eu n-am b�ut cot la cot cu dumneavoastr�. — De unde, tam-nesam, atâta mândrie? Velceaninov pufni dintr-o dat� într-un râs nervos, iritat: — Ptiu, drace! Dar dumneavoastr� sunte�i, de fapt, un "tip feroce".

Crezusem c� nu sunte�i decât un "etern so�" �i nimic mai mult. — Cum adic� "etern so�"? Ce înseamn� asta? rosti Pavel Pavlovici,

ciulindu-�i brusc urechile. — A�a, un tip de so�... n-am 'timp s� v� explic. Mai bine a�i pleca, e �i

timpul, m-a�i plictisit! — Dar "feroce"? Parc� a�i pronun�at vorba asta? — Am spus c� sunte�i un "tip feroce", dar numai a�a, în ironie. — Ce în�elege�i prin asta? V� rog, Alexei Ivanovici, explica�i-mi pentru

numele lui Dumnezeu sau pentru numele lui Hristos! — Ei, de ajuns, destul! î�i ie�i din nou din s�rite Velceaninov �i r�cni

la dânsul: E timpul s� pleca�i. Hai, lua�i-o din loc! — Ba nu-i de ajuns de fel! se zbor�i �i Pavel Pavlovici. Chiar dac�

dumneavoastr� v-a�i s�turat de mine, �i înc� nu-i destul, c�ci mai întâi trebuie s� bem împreun� un p�h�rel �i s� ciocnim. S� bem �i dup� aceea pot s� plec. Altfel — nu, nu-i de ajuns!

— �ti�i ce, Pavel Pavlovici, sunte�i atât de bun s� v� duce�i la dracu ori nu?

— Sunt! Pot s� m� duc �i la dracu, dar în prealabil s� bem un p�h�ru�. A�i spus c� nu dori�i s� be�i în special cu mine... foarte frumos, în

schimb eu vreau s� beau neap�rat un pahar de vin cu dumneavoastr�! Pavel Pavlovici nu-�i mai strâmb� figura �i nici nu mai chicoti. Totul parc� se transformase brusc într-însul, f�cându-l de nerecunoscut �i la chip �i la ton, comparativ cu omul pe care-l avusese în fa�a sa cu câteva clipe mai înainte, încât Velceaninov r�mase înm�rmurit.

— Hai s� bem, Alexei Ivanovici, nu m� refuza�i! urm� Pavel Pavlovici, apucându-l strâns de mân� �i privind straniu în ochii s�i. Pesemne nu era vorba numai de b�utur�.

— Fie, dac� dori�i, morm�i Velceaninov, unde-i �ampania? Dar, vede�i, n-a mai r�mas decât ceva la fund, ca o drojdie.

— Este destul pentru dou� pahare, curat� drojdie, adev�rat, dar o s-o bem �i o s� ciocnim. Fi�i bun �i lua�i paharul dumneavoastr�.

Amândoi ciocnir� �i d�dur� pe gât b�utura. — Aha, dac�-i a�a... acum... ah! f�cu Pavel Pavlovici, î�i duse o mân�

la frunte �i r�mase câteva clipe în pozi�ia asta. Velceaninov a�tepta, crezând c� de data aceasta cel�lalt va rosti

ultimul cuvânt. Dar Pavel Pavlovici nu scoase nici o vorb�, �i numai îl privea t�cut pe Velceaninov, cu gura crispat� într-un zâmbet viclean �i sarcastic.

— În definitiv, ce vre�i de la mine, be�iv ce sunte�i? M� prosti�i! r�cni furios Velceaninov �i b�tu cu piciorul în p�mânt.

— Nu r�cni�i, nu r�cni�i, de ce r�cni�i? zise repede Pavel Pavlovici, c�utând s�-l potoleasc� pe cel�lalt cu un gest al mâinii. Nu v� prostesc, nu v� prostesc. Ah! �ti�i ce sunte�i... �ti�i ce sunte�i acum pentru mine? �i deodat� îl apuc� de mân� �i i-o s�rut� f�r� ca Velceaninov s� fi avut timp a �i-o retrage.

— Iat� cine sunte�i acum pentru mine, iar eu pot s� m� duc la dracu. — A�tepta�i, sta�i pu�in! strig� Velceaninov, venindu-�i în fire. Am

uitat s� v� spun ceva... Pavel Pavlovici se întoarse de la u��. — Vede�i, turui Velceaninov neobi�nuit de repede, îmbujorându-se la

fa�� �i uitându-se în alt� parte. Mâine ar trebui s� v� duce�i neap�rat la familia Pogorel�ev... s� face�i cuno�tin�� cu ei �i s� le mul�umi�i — neap�rat...

— Neap�rat, neap�rat, cum s� nu pricep! ar�t� Pavel Pavlovici o deplin� în�elegere a acestei îndatoriri, dând repede din mân�, ca �i când n-ar fi fost nevoie s� i se mai aminteasc�.

— Afar� de asta �i Liza v� a�teapt� cu mult� ner�bdare. I-am f�g�duit...

— Liza, zise Pavel Pavlovici, r�sucindu-se în loc. Liza? �ti�i oare ce-a fost pentru mine Liza, ce-a fost �i ce este? Ce-a fost �i ce este? r�cni el, într-un acces de exaltare. Dar... Hm! Despre asta mai pe urm�... totul mai pe urm�. Dar pentru moment nu-i destul c� am b�ut un pahar de vin cu dumneavoastr�, mai am nevoie �i de alt� satisfac�ie...

Truso�ki î�i puse p�l�ria pe un scaun �i-l privi pe Velceaninov, ca �i adineaori, cu r�suflarea întret�iat�.

— S�ruta�i-m�, Alexei Ivanovici! îi propuse brusc oaspetele. — V-a�i îmb�tat? izbucni acesta, f�când un pas înd�r�t. — Da, sunt beat, totu�i s�ruta�i-m�, Alexei Ivanovici! Z�u

s�ruta�i-m�. Oare eu nu v-am s�rutat adineaori mâna? Alexei Ivanovici t�cu câteva clipe, parc� l-ar fi lovit cineva cu m�ciuca

în cap. Apoi se aplec� scurt spre Pavel Pavlovici care-i ajungea abia pân�

la um�r �i-l s�rut� pe buzele-i care duhneau a vin. De altfel, nici nu mai �tia bine dac�-l s�rutase ori nu.

— Ehei, �i acum, acum, se dezl�n�ui Pavel Pavlovici cu ochii înv�p�ia�i, într-un acces de be�ie, nu �tiu ce s� spun. M� gândeam pe atunci: "Nu cumva �i �sta? Dac� �i �sta, zic, dac� �i �sta — atunci în cine pot s� am încredere pe lume?"

Pavel Pavlovici izbucni deodat� în hohote de plâns. — V� da�i seama oare ce fel de prieten mi-a�i r�mas? Zicând acestea, Truso�ki o zbughi pe u��, �inându-�i p�l�ria în mân�.

Velceaninov r�mase iar��i înm�rmurit câteva clipe ca �i dup� prima vizit� a lui Pavel Pavlovici.

"Uf, un m�sc�rici be�ivan �i nimic mai mult!" �i f�cu un gest de lehamite cu mâna.

"Hot�rât, nimic mai mult", repet� energic când se dezbr�c� �i se culc� în pat.

VIII Boala Lizei A doua zi de diminea��, în a�teptarea lui Pavel Pavlovici, care f�g�-

duise c� va veni la timp în vederea plec�rii la familia Pogorel�ev, Velcea-ninov m�sura odaia încoace �i încolo, î�i sorbea cafeaua �i fuma, chinuit de un gând: c� sem�na cu un om care, trezindu-se din somn, î�i aduce aminte c� în ajun primise o palm�... "Hm... Î�i d� el perfect de bine seama despre ce-i vorba �i vrea s� se r�zbune pe mine, servindu-se de Liza!" î�i zise �i îl trecu un fior de groaz�.

Chipul dr�g�la� �i trist al bietei copile îi ap�ru în fa�a ochilor. Inima îi zvâcni mai puternic. Da gândul c� chiar ast�zi, în curând, peste dou� ore, o va vedea iar��i pe Liza sa. "Ah, f�r� nici o îndoial�, conchise el cu înfl�c�rare, de azi înainte asta-i toat� via�a mea �i singurul meu scop. Ce importan�� au toate palmele �i amintirile acestea? Ce �el am avut pân� acum în via��? Numai neorânduial� �i triste�e? Dar acum toate s-au schimbat radical. Acuma-i cu totul altceva!"

Dar, în pofida încânt�rii sale, îl n�p�deau gânduri peste gânduri. "Are s� se r�zbune pe mine prin Liza, asta-i limpede ca lumina zilei.

Se va r�zbuna �i pe Liza. Printr-însa m� va da gata pentru toate cele. Hm... pentru nimic în lume nu-i mai pot îng�dui ie�iri ca acelea de asear�, �i — aducându-�i aminte — se îmbujor� la fa��. Totu�i, v�d c� nu mai vine, de�i suntem la amiaz�!"

A�tept� mult, pân� la dou�sprezece �i jum�tate, iar ner�bdarea îi sporea din ce în ce mai mult. Pavel Pavlovici nu mai venea. În cele din urm�, gândul care îi încol�ise mai demult în minte, — �i anume c� Truso�ki într-adins nu va veni, numai �i numai ca s�-l chinuiasc� cu extravagan�ele lui, ca cele din ajun, îl scoase cu totul din s�rite: "�tie c� depinde de dânsul. Ce se va întâmpla cu Liza? Cum m-a� putea înf��i�a acum la Liza f�r� el?"

În sfâr�it, Velceaninov nu mai putu r�bda �i la ora unu fix porni cu tr�sura în goan� spre biserica Pokrov. Acolo i se spuse c� Pavel Pavlovici nici nu dormise acas�, ci se întorsese pe la orele nou� diminea�a, st�tuse cam vreun sfert de ceas �i plecase din nou. În dreptul u�ii lui Pavel Pavlovici, Velceaninov ascult� relat�rile servitoarei, pe când învârtea

ma�inal mânerul u�ii încuiate, tr�gându-l la dreapta �i la stânga. Venindu-�i în fire, scuip� nec�jit, l�s� în pace clan�a �i rug� s� fie condus la Maria Sâsoevna, care — auzind despre cine era vorba — veni singur� cu drag� inim�.

Era o persoan� bun� la inim�, "o femeie cu sim��minte nobile", cum se exprimase Velceaninov istorisind mai târziu Clavdiei Petrovna convorbi-rea avut� cu dânsa. Dup� ce îl întreb� pe scurt cum transportase feti�a în ajun, Maria Sâsoevna se puse numaidecât pe povestit despre Pavel Pavlovici. Dup� spusele sale, "ea de mult i-ar fi f�cut vânt, dac� nu era la mijloc copila�ul. De altfel, fusese mutat din hotel din pricina vie�ii lui dezordonate. Nu-i p�cat s� aduci în cas� o femeie de moravuri u�oare, când ai un copila� care începe s� priceap�! Ba îi �i strigase feti�ei: «Asta are s�-�i fie mam�, dac� o s� vreau!» N-ai s� m� crezi, dar pân� �i femeia aceea l-a scuipat între ochi. Iar alteori tat�l se r�stea c�tre feti��: «Tu nu e�ti fiica mea, ci un... bastard!»"

— Nu mai spune! rosti, însp�imântat Velceaninov. — Am auzit cu urechile mele. E un be�iv, într-adev�r, care nici nu-�i

d� seama ce vorbe�te. Totu�i fa�� de un copil nu se fac asemenea lucruri. De�i-i mic� de ani, dar începe s�-i lucreze mintea. Feti�a plânge. V�d c� se chinuia r�u de tot. Mai deun�zi s-a petrecut în curtea noastr� o nenorocire. Un comisar cic�, spuneau oamenii, a închiriat de cu sear� o camer� la hotel, iar spre ziu� s-a spânzurat. Se zice c� ar fi intrat în banii statului. S-a adunat mul�ime de norod. Pavel Pavlovici nu era acas�. Iar pe feti�a, nesupravegheat� de nimeni, am v�zut-o prin lumea îngr�m�dit� în coridor — holbându-�i ochii, dup� al�ii, la cel ce se spânzurase. Am adus-o cât mai repede în cas�. �i ce s� vezi? A început s� tremure �i s� se zbat� în convulsii. Era neagr� la fa�� �i, cum a intrat în odaie, s-a �i pr�v�lit pe podele. S-a zb�tut cât s-a zb�tut. Parc� o apucaser� cârceii. Abia �i-a revenit în sim�iri. De atunci Liza bole�te într-una. Când veni acas� �i afl� despre toate acestea, Pavel Pavlovici începu s-o ciupeasc� pe Liza pân� o învine�i pe tot trupul. El n-o bate, ci o ciupe�te. Apoi s-a îmb�tat �i a început s-o sperie: "Eu, zice, am s� m� spânzur, din pricina ta o s� m� spânzur — uite, cu g�itanul �sta de la storuri m� spânzur". �i, fa�� de dânsa, f�cu un la�. Iar ea, s�r�cu�a, î�i pierdu de tot firea �i, �ipând, îl cuprinse pe taic�-su cu mânu�ele �i url�: "N-am s� mai fac, niciodat� n-o s� mai fac!" S�-i plângi de mil�, nu alta!

De�i Velceaninov se a�tepta la întâmpl�ri extraordinare, totu�i cele auzite îl uluir� într-atâta, încât nici nu-i veni s� le cread�. Maria Sâsoevna îi mai în�ir� �i alte fapte. Astfel, într-un rând, dac� nu s-ar fi întâmplat s� fie ea de fa��, Liza s-ar fi aruncat pe fereastr�. Când plec� de-acolo, Velceaninov era n�uc, de parc� b�use: "Am s�-l omor ca pe un câine, o s�-i dau la cap cu o bât�!" îi fulger� în minte. �i gândul acesta îi st�rui îndelung în cap.

Velceaninov tocmi o tr�sur� �i plec� la familia Pogorel�ev. Înc� înainte de a ie�i din ora�, echipajul fu nevoit s� se opreasc� la o r�spântie, lâng� un pode� peste un �an�, pe care trecea un mare convoi funebru. De o parte �i de alta a pode�ului se îngr�m�diser� câteva tr�suri, a�teptând. Se op-reau �i trec�tori. Era înmormântarea unui om bogat. Convoiul de cupeuri, care-l conduceau pe r�posat la l�ca�ul de veci, se întindea pe o lung� distan��, iar în fereastra unui cupeu din alai, str�fulgera înaintea lui Velceaninov chipul lui Pavel Pavlovici. Ar fi zis c� i se pare, dac� acesta nu �i-ar fi scos capul pe fereastr� �i nu l-ar fi salutat, zâmbind. Pesemne era

foarte bucuros c�-l recunoscuse pe Velceaninov, îi f�cu chiar semne cu mâna din cupeu. Atunci Velceaninov s�ri din tr�sur� �i alerg� pân� la geamul cupeului lui Pavel Pavlovici, înfruntând îngr�m�deala de oameni, pe sergen�ii de strad� �i împrejurarea c� cupeaua se urcase pe pode�. Truso�ki era singur în�untru.

— Ce-i cu dumneavoastr�? r�cni Velceaninov. De ce n-a�i venit la mine? Cum de v� afla�i aici?

— îndeplinesc o datorie cre�tineasc�, dar nu r�cni�i a�a, nu r�cni�i, aduc ultimele omagii... chicoti Pavel Pavlovici, mijindu-�i vesel ochii, conduc la l�ca�ul de veci r�m��i�ele p�mânte�ti ale adev�ratului meu amic, Stepan Mihailovici.

— Asta-i o nerozie, be�ivan f�r� minte ce sunte�i! strig� înc� �i mai tare Velceaninov, r�mânând o clip� descump�nit. Coborâ�i pe loc �i haide�i cu mine, numaidecât!

— Imposibil... datoria înainte de toate... — Am s� v� scot cu for�a de-acolo! url� Velceaninov. — Iar eu o s� �ip, o s� �ip! chicoti tot atât de vesel Pavel Pavlovici, de

parc� s-ar fi jucat cineva cu dânsul, �i se refugie în fundul cupeului. — P�zea, p�zea c� te calc�! strig� un sergent de strad�. Într-adev�r, coborând de pe pod, un cupeu str�in r�s�ri în fa�a

convoiului mortuar �i produse vâlv�. Velceaninov se v�zu nevoit s� sar� în l�turi. Mul�imea �i alte tr�suri îl împinser� mai departe. Velceaninov scuip� cu dezgust �i se strecur� spre echipajul s�u.

"Totuna-i, nici nu se cade s�-l iau cu mine în halul �sta !" se gândi el nelini�tit, în deplin� confuzie.

Când Velceaninov relat� Klavdiei Petrovna povestirile Mariei Sâsoevna �i strania ântâlnire de la înmormântare, aceasta c�zu pe gânduri �i-i spuse:

— Mi-e team� pentru dumneata. Trebuie s� întrerupi cu dânsul orice rela�ii. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!

— Puah! E un m�sc�rici, be�ivan, �i nimic mai mult! exclam� furios Velceaninov, s�-mi fie fric� de dânsul? �i cum a� putea întrerupe rela�iile cu dânsul când la mijloc e Liza? Gânde�te-te la dânsa!

Liza se îmboln�vise. De cu sear� o scuturau frigurile �i din ora� era a�teptat un doctor vestit dup� care se trimisese înc� în zori de zi. Aceast� veste îl zdruncin� complet pe Velceaninov. Klavdia Petrovna îl duse la bolnav�.

— Ieri am observat-o cu mult� luare-aminte, remarc� ea, oprindu-se la u�a od�ii unde se afla Liza. E o feti�� mândr� �i trist�. Se ru�ineaz� c�-i g�zduit� de noi �i c� tat�l s�u a p�r�sit-o a�a. Asta-i toat� boala ei.

— Cum a p�r�sit-o? De ce î�i închipui c� a p�r�sit-o? — E destul c� i-a dat drumul s� vin� aici într-o cas� cu totul

necunoscut� �i cu un om aproape tot atât de necunoscut, sau aproape... — Dar eu singur am luat-o, �i am luat-o cu de-a sila, a�a c� nu

g�sesc... — O, Doamne sfinte, a�a vede lucrurile Liza, care-i un copil. Dup�

p�rerea mea, tat�l ei n-are s� vin� niciodat�. V�zându-l singur pe Velceaninov, Liza nu se mir� de loc. Surâse doar

trist �i-�i întoarse la perete c�p�orul care-i ardea de fierbin�eal�. Nu r�spunse nimic la consol�rile timide �i la promisiunile c�lduroase ale lui Velceaninov de a-l aduce a doua zi, neap�rat, pe tat�l s�u. Ie�ind din odaia ei, el izbucni deodat� în plâns.

Doctorul sosi abia c�tre sear�. Dup� ce examin� pe bolnav�, el îi sperie de la primul cuvânt pe cei de fa��, repro�ându-le de ce nu-l chemaser� mai înainte. Când i se spuse c� feti�a se îmboln�vise abia în ajun, nici nu-i veni s� cread�. "Totul depinde de modul cum va petrece ea noaptea asta, încheie el în cele din urm� �i, dând dispozi�iile necesare, plec� cu f�g�duiala c� a doua zi va veni cât se poate mai devreme. Velceaninov vru s� r�mân� neap�rat peste noapte acolo, dar Klavdia Petrovna îl convinse "s� mai încerce o dat� a-l aduce aici pe monstrul acela".

— Înc� o dat�? repet�, turbat de mânie, Velceaninov. Da, de data asta am s�-l leg fedele� �i am s�-l aduc pe sus.

Gândul de a-l lega �i de a-l aduce în bra�e pe Pavel Pavlovici puse o absolut� st�pânire asupra-i.

— Absolut de loc nu m� simt vinovat fa�� de dânsul, se adres� la plecare Velceaninov Klavdiei Petrovna. Reneg toate vorbele mele josnice �i plâng�re�e, debitate de mine ieri, ad�ug� el cuprins de furie.

Liza �edea culcat� cu ochii închi�i, pesemne dormea. Se sim�ea parc� mai bine. Când Velceaninov se aplec� grijuliu asupra c�p�orului s�u ca s�-i s�rute m�car un col�i�or de rochi��, luându-�i r�mas bun, Liza î�i deschise dintr-o dat� ochii, ca �i când l-ar fi pândit, �i �opti: "Ia-m� de aici!"

Era o rug�minte blând� �i trist�, f�r� nici o umbr� din surescitarea din ajun. Vibra în tonul s�u o resemnare c� rug�mintea ei nu se va îndeplini niciodat�. Dezn�d�jduit la culme, Velceaninov d�du s-o asigure c� nu era cu putin�� a o duce în alt� parte. Ea închise ochii în t�cere �i nu mai scoase nici o vorb�, parc� nici nu l-ar fi auzit, nici nu l-ar fi v�zut. Dup� ce ajunse în ora�, Velceaninov porunci birjarului s�-l duc� de-a dreptul spre biserica Pokrov. Se f�cuse ora zece. Pavel Pavlovici nu era îns� acas�. Velceaninov îl a�tept� o bun� jum�tate de ceas, plimbându-se încoace �i încolo pe coridor într-o ner�bdare maladiv�. Maria Sâsoevna îl încredin�� în cele din urm� c� Pavel Pavlovici n-are s� se întoarc� acas� decât abia în zori de ziu�. "Atunci �i eu am s� vin dis-de-diminea��", hot�rî Velceaninov �i, în culmea indign�rii, se îndrept� spre cas�.

Dar mare-i fu uimirea când, înainte de a fi intrat în cas�, auzi de la Mavra c� oaspetele s�u din ajun îl a�tepta înc� de la orele zece.

— �i ceai a binevoit s� bea la noi, �i dup� vin m-a trimis, �i o buma�c� albastr� de cinci ruble mi-a dat.

IX Vedenia Pavel Pavlovici se instalase foarte confortabil. �edea pe acela�i scaun

ca în ajun, fuma �igar� dup� �igar� �i tocmai î�i turnase al patrulea pahar, �i ultimul, din sticla de vin. Ceainicul �i cea�ca de ceai, pe jum�tate goal�, se aflau al�turi pe mas�. Fa�a-i stacojie str�lucea de bun� dispozi�ie. Î�i scoase �i haina, ca vara, r�mânând numai în vest�.

— Ierta�i-m�, scumpe amice! izbucni Truso�ki, z�rindu-l pe Velceani-nov, �i se s�lt� pe scaun ca s� se îmbrace. Mi-am scos haina, ca s� m� mai r�coresc pu�in...

Gazda se apropie amenin��tor de dânsul. — Înc� nu sunte�i beat de tot? Se mai poate vorbi cu dumneavoastr�?

Pavel Pavlovici se z�p�ci un moment: — Nu, nu chiar de tot... Mi-am f�cut datoria fa�� de r�posat. Sunt

numai pu�in afumat... — Dar sunte�i în stare s� m� în�elege�i? — De aceea m-am �i înf��i�at, ca s� v� în�eleg. — Atunci am s� încep prin a v� spune de-a dreptul c� sunte�i un

tic�los! izbucni Velceaninov, cu glasul sugrumat de furie. — Dac� cu asta începe�i, oare cu ce o s� sfâr�i�i? d�du s� protesteze

Pavel Pavlovici, foarte speriat , dar Velceaninov continu� s�-l apostrofeze f�r� a-l asculta.

— Fiica dumneavoastr� e bolnav�, îi pe moarte. A�i p�r�sit-o ori nu? — Moare, într-adev�r? — E bolnav�, foarte bolnav�, grav bolnav� ! — Nu cumva-i vorba numai de micile sale accese? — Nu mai îndruga�i nerozii. E bolnav� r�u de tot. Ar fi trebuit cel

pu�in s� v� fi dus pe acolo... — S� mul�umesc gazdelor, s� le mul�umesc pentru ospitalitate. Am

priceput, Alexei Ivanovici, drag�, bunul meu amic, bâigui el, prinzându-i mâna între palmele sale, cu o înduio�are de be�iv, cu lacrimi în ochi, ca �i cum ar fi implorat iertare... Alexei Ivanovici, nu striga�i, nu striga�i a�a... De-a� muri, de-a� c�dea beat în Neva, ce importan�� ar fi avut în situa�ia de ast�zi? Iar cât prive�te pe domnul Pogorel�ev, avem tot timpul s� ne ducem la dânsul.

Velceaninov se reculese, st�pânindu-se cu greu. — Sunte�i beat, nu �ti�i ce vorbi�i! îi t�ie aspru vorba Velceaninov.

Sunt gata s� am o explica�ie cu dumneavoastr�... chiar sunt bucuros, �i cât mai degrab�... De aceea am �i venit. Dar mai întâi de toate voi lua m�suri. Azi va trebui s� dormi�i la mine. Mâine diminea�� v� iau �i mergem acolo. N-o s� sc�pa�i din gheara mea! url� el din nou. Am s� v� leg cobz� �i o s� v� duc pe sus. V� convine divanul �sta? �i Velceaninov, în�bu�indu-se de furie, îi ar�t� divanul lat �i moale din fa�a patului de lâng� cel�lalt perete, pe care dormea el însu�i.

— M� rog, oriunde... — Nu oriunde, ci aici, pe divanul �sta! iat� cear�af, plapum�, pern�

(Velceaninov scoase toate dintr-un dulap �i în prip� le arunc� lui Pavel Pavlovici, care î�i întinse smerit mâinile dup� ele). S� v� face�i patul îndat�! A�-ter-ne-�i-l numaidecât!

Cu bra�ele înc�rcate de lucruri, Pavel Pavlovici r�mase nehot�rât în mijlocul od�ii, cu un zâmbet prelung pe fa�a-i de om beat. Dar la a doua izbucnire a lui Velceaninov, care tuna �i fulgera, Pavel Pavlovici se puse în grab� pe treab�. D�du la o parte masa �i, r�suflând din greu, desf�cu �i întinse cear�aful, cu ajutorul lui Velceaninov, încântat de docilitatea �i de z�p�ceala oaspetelui s�u.

— Termina�i tot vinul din pahar �i culca�i-v�, ordon� din nou Velceaninov, î�i d�du seama c� trebuia s� ordone: dumneavoastr� a�i trimis dup� vin?

— Eu, da... Îmi închipuiam, Alexei Ivanovici, c� n-o s� m� l�sa�i s� trimit dup� vin.

— Bine c� v-a�i închipuit. Dar trebuie s� mai afla�i înc� ceva. V� anun� o dat� pentru totdeauna c� am hot�rât s� nu v� mai suport schimonosirile �i nici s�rut�rile be�iv�ne�ti de ieri. Asta n-o s� v� mai îng�dui.

— În�eleg �i eu, Alexei Ivanovici, c� a�a ceva nu-i cu putin�� decât o singur� dat�, zâmbi Pavel Pavlovici, mul�umit de sine însu�i.

Auzind r�spunsul acesta, Velceaninov, care m�sura odaia cu pa�i nervo�i, se opri brusc cu un aer aproape grav în fa�a lui Truso�ki.

— Pavel Pavlovici, vorbi�i deschis, f�r� ocoli�uri. Sânte�i un om inteligent, recunosc din nou, dar v� asigur c� a�i apucat pe o cale gre�it�. Vorbi�i f��i�, purta�i-v� pe fa�� �i, pe cuvântul meu de onoare, v� voi r�spunde la tot ce dori�i.

Pavel Pavlovici zâmbi iar��i cu un surâs prelung, destul ca s�-l scoat� din s�rite pe Velceaninov, care izbucni:

— Sta�i! Nu v� preface�i, v� citesc pân�-n fundul sufletului. Sunt gata, repet, pe cuvântul meu de onoare, s� v� r�spund la toate �i ve�i c�p�ta orice satisfac�ie posibil�, sau chiar imposibil�. Ah, cât a� dori s� m� în�elege�i...

— Dac� sunte�i a�a de bun, rosti Pavel Pavlovici, apropiindu-se de el cu un aer circumspect, stra�nic m-ar interesa s� �tiu ce-a�i în�eles ieri prin expresia de tip feroce.

Velceaninov scuip� cu dezgust �i m�sur� mai departe camera cu un pas �i mai gr�bit.

— Nu, Alexei Ivanovici, nu v� ar�ta�i astfel scârba. M-a�i f�cut foarte curios �i de aceea am �i venit aici pentru verificare... Ierta�i-m�, v� rog, c� nu m� pot exprima destul de limpede. Am citit eu însumi într-o revist� la rubrica de critic� despre tipul "feroce" �i despre cel "pa�nic". Azi-diminea�� mi-am adus aminte... fiindc� îl uitasem... dar, drept vorbind, nici mai înainte nu-i prea prinsesem bine în�elesul. Iat�, de pild�, în ce a� vrea s� fiu l�murit: Stepan Mihailovici Bagautov, r�posatul, a fost un tip "feroce" sau "pa�nic"? Cum s�-l clasific?

Velceaninov t�cea mereu, p��ind m�surat prin odaie. Se opri dintr-o dat� �i rosti mânios:

— Apar�ine tipului "feroce" omul care mai curând l-ar fi otr�vit pe Bagautov, când ar fi b�ut amândoi �ampanie în numele fericitei revederi, cum a�i b�ut dumneavoastr� de pild�, asear�, împreun� cu mine, dar nu l-ar fi condus la cimitir, cum a�i f�cut-o singur deun�zi, dracu �tie din ce motive ascunse, tainice, dezgust�toare —dedându-v� la ni�te abjecte sc�l�mb�ieli care v� dezonoreaz� în primul rând pe dumneavoastr� în�iv�!

— Chiar a�a, nu s-ar fi dus, încuviin�� Pavel Pavlovici, totu�i prea m� forfeca�i...

— Nu face parte din categoria tipului "feroce", perora înainte Velceaninov, f�r� s� aud� nimic în înfl�c�rarea lui, omul acela care î�i n�scoce�te fel de fel de închipuiri n�stru�nice, întocmind bilan�uri de dreptate �i de justi�ie, înv��ându-�i ofensa pe de rost ca o lec�ie, v�ic�rindu-se, maimu��rindu-se, fandosindu-se, ag��ându-se de gâtul oamenilor — �i când colo îl vezi c� pentru a�a ceva î�i irose�te tot timpul. Dar ia spune�i-mi! E adev�rat c� a�i vrut s� v� spânzura�i? E adev�rat?

— La be�ie poate s� m� fi aiurit, dar nu mai �in minte. Nou�, oamenilor de oarecare condi�ie, Alexei Ivanovici, nu ne prea �ade bine s� turn�m otrav� în pahar. Apoi, pe lâng� faptul c� sunt un slujba� bine v�zut, ba chiar cu ceva stare, poate mi-ar trece prin gând s� m� �i însor a doua oar�.

— Mai cu seam� c� ai putea nimeri la ocn�. — Bineîn�eles, exist� �i riscul acesta, de�i în ziua de azi, pe la

judec��i, se dau destule circumstan�e atenuante. Îmi vine s� v� povestesc

o istorioar� tare hazlie, pe care mi-am amintit-o deun�zi în cupeu la înmormântare �i pe care a� vrea s� v-o împ�rt��esc. A�i pomenit adineauri de "cei ce se atârn� de gâtul oamenilor". Poate v� mai aduce�i aminte de unul Semion Petrovici Liv�ov, care ne-a vizitat de câteva ori, pe când v� afla�i la noi în ora�ul T. Fratele s�u mezin, socotit �i el ca un tân�r din Petersburg, avea o slujb� pe lâng� guvernatorul din ora�ul V. �i se distingea, de asemenea, prin fel de fel de calit��i. Se cert� într-un rând cu colonelul Golubenko într-o societate, fa�� de mai multe doamne, printre care se g�sea �i aleasa inimii sale. Se socoti jignit, dar î�i înghi�i obida, ascunzându-�i-o. Între timp, Golubenko îi cuceri iubita �i o ceru în c�s�torie. Dar ce s� vezi? Liv�ov acesta se împrieteni la cataram� cu Golubenko, uitând trecutul, �i se oferi chiar s�-i fie cavaler de Onoare la nunt�, �inându-i pirostriile. Întorcându-se de la cununie, Liv�ov — îmbr�cat în frac �i cu p�rul frizat — se apropie de mire ca s�-l felicite �i s�-l s�rute, fa�� de întreaga societate nobil�, în frunte cu guvernatorul �i, a�a cum era, îi vârî în pântece un pumnal lui Golubenko care se pr�bu�i la p�mânt. Închipui�i-v�, propriul s�u cavaler de onoare... ce ru�ine! Dar asta nu-i totul! Cum îl str�punse cu pumnalul pe mire, Liv�ov se repezi în dreapta �i-n stânga, exclamând: "Vai, ce-am f�cut! Vai, ce-am f�cut!" Lacrimile îi curgeau �iroaie. Tremura tot. Se atârna de gâtul oamenilor, chiar de-al doamnelor: "Vai, ce-am f�cut! Vai, ce-am f�cut!" Hi-hi-hi! Ne-a f�cut s� le�in�m de râs! P�cat numai de Golubenko, care, de fapt, se f�cu bine, în cele din urm�...

— Nu v�d cu ce rost mi-a�i povestit toate acestea, se încrunt� cu asprime Velceaninov.

— Totu-i c� a fost în stare s� loveasc� cu pumnalul, chicoti Pavel Pavlovici. �i, dup� cum se vede, omul acesta nu era un tip, ci un mucos, care de fric� a uitat pân� �i buna-cuviin��, atârnându-se de gâtul cucoanelor fa�� de guvernator. Dar îl înjunghiase, î�i atinsese �inta... Numai pentru asta am vrut s� v� povestesc istorioara.

— Duce�i-v� la dracu! r�cni, exasperat, Velceaninov, ca �i cum s-ar fi frânt ceva într-însul. Lua�i-v� t�lp��i�a cu toate ascunzi�urile voastre mâr�ave, nemernicule, �ine�i cu tot dinadinsul s� m� speria�i, chinuitor de copii, lep�d�tur�, tic�losule, tic�losule, tic�losule! zbier� el ca scos din min�i, în�bu�indu-se la fiecare cuvânt.

Pavel Pavlovici se cutremur� �i chiar mahmureala îi trecu pu�in. Buzele îi tremurau.

— Adic�, Alexei Ivanovici, pe mine m� numi�i tic�los — dumneavoas-tr�, pe mine?

Velceaninov î�i rec�p�t� numaidecât st�pânirea de sine. — Sunt gata s�-mi cer scuze, r�spunse gazda dup� o scurt� t�cere,

cuprins de gânduri sumbre, dar numai în cazul când dumneavoastr� în�iv� a�i fi de acord s� proceda�i de acum înainte f�r� ocoli�uri.

— În locul domniei voastre, Alexei Ivanovici, eu mi-a� fi cerut scuze f�r� nici o condi�ie.

— Fie �i a�a, zise Velceaninov, dup� ce t�cu din nou un timp. Îmi cer scuze. Trebuie îns� s� încuviin�a�i singur, Pavel Pavlovici, c� dup� cele petrecute nu m� mai simt vinovat cu nimic fa�� de domnia-voastr�, cât prive�te întreaga chestiune, nu numai cazul de acum.

— Dar ce chestiuni pot s� aib� loc între noi? zâmbi �iret Pavel Pavlovici �i î�i l�s� ochii în p�mânt.

— Dac�-i a�a, cu atât mai bine, cu atât mai bine! Ispr�vi�i-v� de b�ut

vinul �i culca�i-v�, c�ci eu oricum tot n-o s� v� dau drumul... — Mda... vinul �sta... rosti cu sfial� Pavel Pavlovici, totu�i se apropie

de mas� �i sorbi ultimul pahar, turnat mai demult. Pesemne b�use din bel�ug mai înainte, a�a c� mâna-i tremura �i ud� cu o parte din vin du�umeaua, c�ma�a �i vesta... B�u totu�i paharul pân�-n fund, fiindu-i parc� peste putin�� s�-l lase plin, apoi a�ez� paharul cu respect pe mas�, se îndrept� supus spre pat s� se dezbrace.

— N-ar fi oare mai bine s� nu înnoptez la dumneavoastr�? spuse deodat� Pavel Pavlovici, r�mânând în mân� cu o gheat� pe care tocmai �i-o scosese din picior.

— Nu. N-ar fi de loc mai bine! r�spunse mânios Velceaninov, p��ind neobosit prin odaie f�r� s� se uite la dânsul.

Pavel Pavlovici î�i scoase hainele �i se puse în pat. Dup� un sfert de ceas se culc� �i Velceaninov, care stinse lumânarea

Nu putea adormi prad� nelini�tii. Un element nou, care parc� încurca �i mai mult lucrurile, r�s�ri, din senin de undeva, tulburându-l, f�r� s�-�i dea seama de ce se sim�ii ru�inat de aceast� nelini�te. Când era cât pe ce s� a�ipeasc�, un fo�net îl trezi de-a binelea. Î�i arunc� îndat� privirea la patul lui Pavel Pavlovici. În odaie era întuneric bezn�. Draperiile fuseser� trase de tot. I se p�ru c� Truso�ki nu st�tea culcat, ci se sculase �i �edea în capul oaselor pe marginea patului.

— Ce-i cu dumneavoastr�? exclam� Velceaninov. — V�d o umbr�, rosti în �oapt� Pavel Pavlovici, dup� o scurt�

a�teptare. — Ce anume? Ce fel de umbr�? — Acolo, în odaia de al�turi, am v�zut parc� prin u�� o umbr�. — Umbra cui? întreb� Velceaninov dup� o scurt� t�cere. — A Nataliei Vasilievna. Velceaninov puse picioarele pe covor �i se uit� el însu�i prin antreu în

camera vecin�, care st�tea tot timpul cu u�a deschis�. Acolo nu erau draperii la ferestre, ci numai storuri, de aceea se vedea o zare de lumin�.

— În odaia cealalt� nu-i nimic, sunte�i beat, culca�i-v�! zise Velceaninov �i se înveli cu plapuma.

Pavel Pavlovici nu mai rosti nici un cuvânt �i se culc� �i el. — Dar mai înainte n-a�i v�zut niciodat� umbra ei? îl întreb� dintr-o

dat� Velceaninov dup� vreo zece minute. — O singur� dat� parc� am mai v�zut-o, rosti abia auzit Pavel Pavlo-

vici, t�r�g�nând r�spunsul. Apoi se a�ternu iar��i între dân�ii t�cerea. Velceaninov nu �i-ar fi putut da seama cu siguran�� dac� a�ipise ori

nu. Dar nu trecu un ceas �i gazda tres�ri în a�ternut, îl trezi ca un fo�net. Nu �tia ce era, i se p�rea îns� c� ceva alb st�tea în bezn�, la doi pa�i de dânsul, în mijlocul od�ii. Se scul� în capul oaselor �i privi lung cam un minut.

— Dumneavoastr� sunte�i, Pavel Pavlovici? rosti Velceaninov cu o voce stins�, care r�sun� brusc în lini�tea nop�ii, p�rându-i-se stranie chiar lui însu�i.

Nu c�p�t� nici un r�spuns, dar nu era nici o îndoial� c� cineva st�tea în picioare în fa�a sa.

— Dumneavoastr� sunte�i... Pavel Pavlovici? repet� el mai tare �i chiar cu un glas atât de puternic, încât dac� Truso�ki ar fi dormit lini�tit în pat, s-ar fi de�teptat pe loc �i i-ar fi r�spuns.

Nici un cuvânt îns�. În schimb, silueta alb�, abia deslu�it�, se mi�c�,

apropiindu-se de dânsul. Apoi se petrecu ceva straniu: într-o clipit� parc� se frânse ceva într-însul ca �i deun�zi, �i r�cni din r�sputeri, cu o voce aspr�, sugrumat�, sufocându-se aproape la fiecare cuvânt:

— Dac� dumneavoastr�, un m�sc�rici be�ivan, v� trece prin cap c� m-a�i putea speria, o s� m� întorc cu fa�a la perete, îmi voi trage plapuma peste cap �i n-o s� m� mai întorc toat� noaptea ca s�-�i dovedesc c� nu dau dou� parale pe tine... chiar dac�-i sta a�a, pân�-n zori... m�sc�rici ce e�ti... mi-i �i scârb� de tine!

Zicând acestea, Velceaninov scuip� mânios spre locul unde se afla presupusul Pavel Pavlovici, se r�suci scurt în pat cu fa�a la perete, se acoperi cu plapuma, cum spusese, �i r�mase nemi�cat ca un mort. Se a�ternu o t�cere mormântal�. Era greu de spus dac� umbra se apropia de dânsul sau încremenise pe loc, iai inima îi b�tea tare, tare de tot. Trecur� cel pu�in cinci minute �i deodat�, la vreo doi pa�i de dânsul, se auzi vocea slab�, tânguitoare, a lui Pavel Pavlovici.

— Eu sunt, Alexei Ivanovici, m-am sculat s� caut... (�i numi un obiect casnic din cele mai utile) nu l-am g�sit pe aproape... �i am vrut s�-l caut u�urel pe lâng� patul dumneavoastr�.

— Dar de ce a�i t�cut... când am strigat adineauri? îl întreb� Velcea-ninov cu un glas frânt, dup� vreo jum�tate de minut.

— M-am speriat. R�cni�i a�a de tare... De aceea m-am �i speriat. — E acolo în col�, la stânga, spre u��, într-un dul�pior... aprinde�i

lumânarea... — G�sesc �i f�r� lumânare... rosti, smerit, Pavel Pavlovici, îndrept-

ându-se spre ungher... scuza�i, Alexei Ivanovici, c� v-am deranjat... eram ca beat.

Velceaninov nu-i r�spunse. St�tea întors cu fa�a la perete �i r�mase a�a toat� noaptea, f�r� s� se mi�te. Voia oare s�-�i �in� astfel cuvântul �i s�-�i arate în modul acesta dispre�ul? Nu �tia nici el singur ce se întâmplase cu dânsul. Tulburarea lui nervoas� se pref�cu în cele din urm� într-un adev�rat delir, �i el mult timp nu mai putu adormi. De�teptându-se a doua zi c�tre orele zece, Velceaninov s�ri ars �i se trezi pe marginea patului, ca aruncat de un arc. Dar Pavel Pavlovici nu se mai afla în odaie. R�m�sese numai patul s�u gol, desf�cut. Truso�ki o �tersese în zori de ziu�.

— �tiam c� a�a are s� se întâmple! exclam� Velceaninov, plesnin-du-se cu palma peste frunte.

X La cimitir Temerile doctorului se adeverir�. Lizei i se f�cu dintr-o dat� mai r�u,

cum nu-�i închipuise în ajun nici Velceaninov, nici Klavdia Petrovna. Diminea�a, Velceaninov o mai g�si pe bolnav� con�tient�, toropit� îns� de o mare febr�. Ulterior, el încredin�a pe to�i c� feti�a îi zâmbise, ba chiar îi întinsese mânu�a fierbinte. Dac� acesta era adev�rul sau numai rodul unei involuntare închipuiri, ca o consolare — nu se mai putea verifica. În faptul nop�ii, bolnava î�i pierdu cuno�tin�a �i în starea asta r�mase pân� la sfâr�it. A zecea zi de la sosire, Liza muri.

În vremea asta, Velceaninov trecu prin mari chinuri. Familia Pogorel-�ev era îngrijorat� chiar de starea s�n�t��ii sale. În timpul acesta dureros,

el petrecu la vil� cele mai multe zile. Când boala Lizei se apropie de dezno-d�mânt, Velceaninov st�tea singur ceasuri întregi în câte un ungher, parc� f�r� s� se gândeasc� la nimic. Klavdia Petrovna venea uneori la dânsul ca s�-l distreze, dar el îi r�spundea monosilabic, f�când sfor��ri s� stea de vorb� cu ea. Klavdia Petrovna nu se a�teptase c� "toate acestea îl vor impresiona atât de puternic". Mai degrab� Velceaninov se lua cu copiii, care îl f�ceau chiar s� râd�, câteodat�. Totu�i se scula de pe scaun aproape din ceas în ceas �i se ducea în vârful degetelor s� vad� ce face bolnava. Uneori, i se p�rea c� feti�a îl recunoa�te. Nu mai avea nici o speran�� în privin�a îns�n�to�irii ei, ca �i to�i ceilal�i, dar nu se dep�rta de odaia, unde tr�gea s� moar� Liza, stând de obicei în camera de al�turi.

În vremea asta totu�i, Velceaninov, de vreo dou� ori, desf��ur� o activitate extraordinar�. Pleca bezmetic la Petersburg dup� doctori, aducea pe medicii cei mai vesti�i �i f�cea consulturi. Al doilea �i cel din urm� consult avu loc în ajunul mor�ii copilului. Cu vreo trei zile mai înainte, Klavdia Petrovna vorbi st�ruitor cu Velceaninov, c� trebuie neap�rat s� dea de urma domnului Truso�ki: "f�r� dânsul, într-un caz de nenorocire, nici nu vom putea înmormânta pe Liza". Velceaninov morm�i c� îi va scrie. Iar Pogorel�ev anun�a c�-l va descoperi cu ajutorul poli�iei. În sfâr�it, Vel-ceaninov scrise un bile�el de dou� rânduri �i-l duse la hotel. Ca de obicei, Pavel Pavlovici nu era acas�. Atunci el înmân�, scrisoarea Mariei Sâsoevna, ca s� i-o transmit�.

În cele din urm�, Liza muri într-o minunat� sear� de var�, o dat� cu apusul soarelui. De abia atunci se dezmetici Velceaninov. Pe când feti�a r�posat� era g�tit� �i îmbr�cat� într-o alb� rochi�� de s�rb�toare a uneia dintre fiicele Klavdei Petrovna, fiind a�ezat� în salon pe o mas� cu flori între mânu�e, Velceaninov se apropie de Klavdia Petrovna �i îi declar� cu ochi sc�p�r�tori c�-l va aduce, mort-copt, pe "uciga�". F�r� a-i asculta sfatul de a z�bovi pân� a doua zi, Velceaninov plec� numaidecât la ora�.

�tia unde s�-l dibuiasc� pe Pavel Pavlovici. Doar nu numai dup� doctori se mai dusese el la Petersburg. Uneori, în timpul acela, avea impresia c�, aducând la Liza pe tat�l ei, aceasta — numai la auzul glasului s�u — �i-ar fi venit în fire. Atunci, ca un desperat, pornea s�-l caute.

Pavel Pavlovici î�i p�strase domiciliul de la hotel, dar acolo degeaba întreb� de dânsul.

— Câte trei zile în �ir nu numai nu doarme, dar nici nu d� pe acas�, îl informase Maria Sâsoevna, apoi vine aici uneori ca din întâmplare, mort-beat, nu st� nici un ceas pe ceasornic �i iar o ia din loc. Î�i face de cap.

Un chelner de la hotelul Pokrovskaia spuse printre altele lui Velcea-ninov c� Pavel Pavlovici frecventa de mai demult ni�te femei de moravuri u�oare de pe bulevardul Voznesenski. Velceaninov le descoperi cu u�urin��. Dup� ce le cinsti din bel�ug, ele î�i aduser� numaidecât aminte de clientul lor, recunoscându-l îndeosebi dup� p�l�ria cu doliu, dar îl �i f�cur� de dou� parale, fiindc� nu mai venea pe la dânsele. Una dintre profesioniste, numit� Katia, se prinse "s�-l g�seasc� neap�rat pe Pavel Pavlovici, deoarece acesta se �ine acum lipc� de Ma�ka Prostakova �i are punga doldora de parale. Cât prive�te pe Ma�ka, asta-i o tic�loas�... a z�cut prin spitale... numai dac� ar vrea s� deschid� gura, �i Ma�ka ar înfunda Siberia... un singur cuvin�el ar fi de ajuns." Dar Katia nu-l descoperi atunci, în schimb f�g�dui ritos c�-l va g�si alt� dat�. De data asta Velceaninov î�i puse toat� n�dejdea tocmai în concursul ei. El reveni

a doua zi pe la orele zece. C�p�t� f�r� întârziere învoire pentru Katia de la stabilimentul respectiv, pl�tind suma cuvenit� pentru absen�a ei, �i amândoi plecar� pe urmele lui Pavel Pavlovici. De fapt, nu �tia nici el însu�i ce va face cu Truso�ki. Îl va ucide pentru ispr�vile sale, sau numai îl c�uta pentru a-i vesti moartea fiicei lui �i a-i cere concursul necesar la înmormântare? Primele demersuri nu d�dur� nici un rezultat. Aflar� numai c� Ma�ka Prostakova se b�tuse cu Pavel Pavlovici cu trei zile în urm� �i c� un slujba� oarecare, cu un scaun, "sp�rsese capul lui Pavel Pavlovici". Într-un cuvânt, nu-l putur� g�si mult� vreme. Dar în cele din urm�, tocmai pe la orele dou� de noapte, Velceaninov — ie�ind dintr-o cas� r�u famat�, dup� indica�ia informatorilor, se întâlni pe nea�teptate, nas în nas, cu Pavel Pavlovici.

Dou� femei îl aduceau pe Truso�ki beat-mort spre casa aceea, una îl sus�inea de bra�, iar din spate un pretendent zdrav�n, de statur� înalt�, zbiera cât îl �inea gura, amenin�ându-l pe Pavel Pavlovici cu tot felul de groz�vii. Urla printre altele c� acesta "l-a exploatat �i i-a otr�vit via�a". Era vorba pesemne de ni�te bani. Femeile se ar�tau foarte gr�bite �i speriate. Z�rindu-l pe Velceaninov, Pavel Pavlovici se arunc� spre dânsul cu mâinile întinse, �ipând de parc� l-ar fi înjunghiat cineva:

— Ajutor, fr��ioare ! V�zând silueta atletic� a lui Velceaninov, pretendentul �terse

numaidecât putina. Pavel Pavlovici îi ar�t�, triumf�tor, pumnul �i scoase un strig�t de izbând�. Atunci Velceaninov îl prinse furios de umeri �i se apuc� s�-l scuture atât de puternic cu amândou� mâinile, încât lui Pavel Pavlovici începur� s�-i cl�n��neasc� din�ii. Truso�ki încet� ca prin farmec de-a r�cni �i, cu o privire îndobitocit� de be�ivan, cat� spre justi�iarul s�u. Ne�tiind pesemne ce s� mai fac� cu dânsul, Velceaninov îi încovoie puternic spinarea �i îl a�ez� al�turi pe o born� de la marginea trotuarului.

— A murit Liza! îi spuse. F�r� s�-�i ia ochii de la dânsul, Pavel Pavlovici �edea pe born�,

sus�inut de c�tre una dintre femei. Pricepu, în sfâr�it, �i fa�a i se scofâlci brusc.

— A murit... �opti el cu o �oapt� stranie. Velceaninov nu-�i putu da seama, dac� Truso�ki zâmbise, beat fiind, cu surâsul s�u prelung �i infect, sau numai i se schimonosise figura. Dar, dup� o clip�, Pavel Pavlovici î�i ridic� cu o v�dit� sfor�are dreapta tremurând� ca s� fac� semnul crucii, dar nu izbuti, mâna în tremur îi c�zu la loc. El mai z�bovi pu�in, apoi se scul� greoi de pe born�, prinse bra�ul femeii care-l înso�ea �i, sprijinit de dânsa, porni mai departe în drumul lui, c�zut parc� în nesim�ire, ca �i cum Velceaninov nici nu ar fi fost de fa��. Dar acesta îl în�f�c� iar��i de um�r.

— Nu m� în�elegi, monstrule, c� f�r� tine Liza nu poate fi înmormân-tat�? r�cni Velceaninov, în�bu�indu-se.

Pavel Pavlovici î�i întoarse capul. — Îl mai �ii minte... pe sublocotenentul acela... de artilerie? bolborosi

el, cu limba încleiat�. — Ce-e-e? r�cni Velceaninov, cutremurându-se. — El e tat�l ei! Caut�-l pe dânsul, pentru înmormântare... — Min�i! url� Velceaninov, ca scos din fire. Numai din r�utate o

spui... �tiam eu c� tocmai asta mi-o coci! Ie�it din min�i, Velceaninov î�i ridic� însp�imânt�torul s�u pumn

asupra lui Pavel Pavlovici. Înc� o clip�... �i l-ar fi ucis, poate, cu o singur�

lovitur� în cap. Femeile �ipar� ascu�it �i s�rir� în l�turi. Truso�ki îns� nici nu clipi din ochi. O furie s�lbatic� îl desfigura.

— �tii tu cum se cheam� la noi... curat pe ruse�te?... rosti r�spicat Pavel Pavlovici (ca �i cum i s-ar fi risipit cu totul mahmureala) o înjur�tur�, care nu poate fi reprodus� în scris. Acolo s� te �i cari, f�r� z�bav�.

Apoi Truso�ki se smulse cu putere din mâinile lui Velceaninov, se împiedic� �i cât pe ce era s� cad�. Femeile îl prinser� �i de data asta �i o luar� la fug� împreun� cu dânsul, �ivlindu-se �i aproape târându-l dup� ele. Velceaninov nu-l mai urm�ri.

A doua zi, la ora unu în jurul prânzului, ap�ru la vila Pogorel�ivilor un func�ionar foarte prezentabil, între dou� vârste, îmbr�cat în uniform� �i înmân� cu deferen�� Klavdiei Petrovna un plic adresat pe numele ei, din partea lui Pavel Pavlovici Truso�ki. Plicul con�inea o scrisoare, trei sute de ruble �i hârtiile necesare pentru înmormântarea feti�ei. Scrisoarea era scurt�, extrem de respectuoas� �i plin� de cuviin��, îi mul�umea profund domniei-sale Klavdia Petrovna pentru comportarea ei, izvorât� din atâta bun�tate fa�� de o orfan� — fapt� pentru care numai unul Dumnezeu ar putea-o r�spl�ti. Amintea destul de vag c� din pricina unei grave maladii nu va putea lua parte în persoan� la înmormântarea preaiubitei �i nefericitei fiice. Î�i punea îns� toate speran�ele în bun�tatea îngereasc� a domniei-sale. Cele trei sute de ruble erau destinate — dup� l�muririle suplimentare din misiv� — pentru înmormântare �i îndeob�te pentru cheltuielile pricinuite de boala copilei. Iar dac� va r�mâne ceva din suma aceasta, ruga respectuos s� se foloseasc� pentru a se pomeni ve�nic sufletul r�posatei Liza. Func�ionarul, aduc�tor al scrisorii, nu putu ad�uga nimic altceva. Din unele vorbe ale sale rezulta c� el primise a aduce personal domniei-sale scrisoarea numai la st�ruitoarea rug�minte a lui Pavel Pavlovici. Pogorel�ev se sim�i chiar jignit de expresia privitoare la "cheltuielile pricinuite de boala copilei" �i hot�rî s� opreasc� numai cincizeci de ruble pentru înmormântare, deoarece nu putea fi împiedicat un tat� de a-�i îngropa copila, iar restul de dou� sute cincizeci s� fie înapoiat f�r� întârziere domnului Truso�ki. Klavdia Petrovna îns� decise în cele din urm� s� nu-i mai trimit� înapoi dou� sute cincizeci de ruble, ci o chitan�� de la biserica cimitirului despre primirea acestor bani pentru ve�nica pomenire a sufletului r�posatei copile Elisaveta. Chitan�a urma s� fie înmânat� neîntârziat lui Pavel Pavlovici de Velceaninov, care i-o �i trimise prin po�t� la hotel.

Dup� înmormântare, Velceaninov nu se mai ar�t� la conac. Dou� s�pt�mâni încheiate, umbl� singur haihui prin ora�, f�r� nici un �el, pe gânduri, dând peste oameni. Alte d��i z�cea îns� acas� zile întregi, întins pe divan, uitând de îndeletnicirile cele mai obi�nuite. Familia Pogorel�ev trimise de mai multe ori dup� dânsul, poftindu-l la conac. El f�g�duia, dar numaidecât d�dea uit�rii promisiunile. Într-un rând, îns��i Klavdia Petrovna se duse la ora�, dar nu-l g�si acas�. Acela�i lucru se petrecu de câteva ori �i cu avocatul, care avea s�-i fac� comunic�ri. În sfâr�it, procesul, condus cu mult� abilitate, se încheie. Se prezent� un aranjament lesnicios. Partea advers� c�zu de acord pentru o în�elegere. R�mânea numai ca Velceaninov s� renun�e la o parte neînsemnat� din proprietate. Era nevoie doar de consim��mântul acestuia. G�sindu-l în cele din urm� acas�, avocatul se ar�t� surprins de indiferen�a �i moliciunea cu care îl ascultase acest client, atât de cârciogar �i agitat odinioar�.

Sosir�, în sfâr�it, zilele cele mai dogoritoare ale lui iulie, dar Velceaninov nici nu lua seama la vreme. Durerea sa îi m�cina sufletul �i evolua asemenea unui abces copt, l�murindu-i-se clip� cu clip� �i concretizându-se sub forma unui gând chinuitor. Suferin�a lui cea mai mare era prilejuit� de faptul c� Liza nu apucase s� cunoasc� cine e dânsul, murind f�r� s� fi aflat cu cât� duio�ie fusese iubit� de el. Unicul �el al întregii sale vie�i, care lic�rise înainte-i într-o bucurie atât de încânt�toare, se stinsese brusc în bezna ve�nic�. Acest scop s-ar fi întruchipat aievea în împrejurarea — cum se gândea el în orice moment — ca Liza s� simt� zi cu zi, ceas cu ceas, neîntrerupt de-a lungul vie�ii sale, iubirea lui f�r� de margini. "Oamenii n-au �i nici nu pot avea un scop mai înalt, î�i spunea uneori Velceaninov, c�zut într-o lugubr� exaltare. Chiar dac� exist� �i alte �eluri, nici unul nu poate fi mai sfânt decât acesta". "Prin iubirea fa�� de Liza, se gândea el alteori, mi-a� fi purificat �i mi-a� fi r�scump�rat toat� via�a mea trecut�, îmbibat� de duhoare �i tr�it� f�r� de nici un folos. A� fi gonit pe omul trândav, vicios �i sfâr�it din mine, f�urind pentru via�� o fiin�� pur�, minunat�... Pentru fiin�a aceasta mi s-ar fi iertat totul. Chiar eu singur mi-a� fi iertat toate p�catele."

Aceste gânduri con�tiente îi r�s�reau în minte, înso�ite totdeauna de viziunea limpede, apropiat�, emo�ionant� a copilei defuncte. Reânvia în sufletul lui figura sa palid� �i î�i reamintea orice expresie de pe fa�a ei. O revedea în sicriu printre flori. O revedea �i f�r� cuno�tin��, în delirul febrei, cu ochii fic�i, larg deschi�i... Î�i aduse aminte c�, pe când z�cea întins� pe mas�, el z�rise din întâmplare un dege�el al copilei, înnegrit din cine �tie ce motiv în timpul bolii. Aceast� imagine îl impresionase atât de adânc în clipele acelea, încât i se f�cuse mil� de bietul dege�el. Pân� atunci el "fusese parc� lipsit de orice sim�ire", dar dup� aceea îi zvâcni în cap, pentru întâia oar�, gândul de a-l g�si neîntârziat pe Pavel Pavlovici �i de a-l ucide pe loc. Oare nu cumva tocmai mândria c�lcat� în picioare a feti�ei omorâse aceast� inimioar� de copil, în cele trei luni de chinuri suferite din partea p�rintelui, care fulger�tor î�i preschimbase iubirea în ur�, o jignise adânc cu acea vorb� ru�inoas�, î�i b�tuse joc de spaimele ei �i, în cele din urm�, o lep�dase la ni�te oameni str�ini? Velceaninov î�i vântura mereu în minte aceste lucruri, dându-le tot alte �i alte sensuri. "Oare v� pute�i închipui ce înseamn� Liza pentru mine?" î�i aminti el dintr-o dat� exclama�ia lui Truso�ki când era beat — �i era încredin�at c� aceste cuvinte nu camuflau o fars�, ci exprimau purul adev�r — ascundeau o iubire autentic�. "Cum putuse fi îns� atât de crud monstrul acesta cu un copil pe care îl iubise odinioar� a�a de mult? E posibil a�a ceva?"

De fiecare dat� Velceaninov ocolea aceast� întrebare, ba chiar parc� o gonea. Întrebarea ascundea ceva îngrozitor, intolerabil �i insolubil...

Într-o zi, Velceaninov, f�r� s�-�i dea seama, se trezi purtat de pa�ii s�i în cimitirul unde fusese înmormântat� Liza �i-i g�si micu�ul mormânt. Nu mai trecuse pe acolo de la înmormântare. I se p�ruse ceva prea chinuitor. De aceea nici nu îndr�znise s� se duc� la �intirim. Dar — lucru ciudat — Cum se lipi cu pieptul de mormânt �i-l s�rut� sim�i în suflet ca o u�urare. Era o sear� senin�. Soarele sc�p�ta la asfin�it. De jur împrejur, pe lâng� morminte, cre�tea o iarb� verde, mustoas�. Pe aproape, în m�ce�i, zumz�ia o albin�. Florile �i coroanele, puse pe micu�ul mormânt al Lizei de c�tre Klavdia Petrovna �i de copiii s�i, z�ceau cu jum�tate din petale risipite în ��rân�.

Dup� atâta vreme o oarecare speran�� parc� îi împrosp�ta inima.

"Mi-e sufletul a�a de u�or!" se gândi Velceaninov, impresionat de lini�tea cimitirului, privind cerul limpede �i calm. Un val de credin�� curat� �i senin� în ceva necunoscut i se rev�rs� în suflet. "Liza mi-a trimis pacea asta, ea vorbe�te acuma cu mine", î�i zise el.

Se întunecase de-a binelea, când Velceaninov se hot�rî s� se întoarc� acas�. În drumul s�u, nu departe de poarta �intirimului, se afla un fel de birt sau o cârcium�, într-o c�su�� scund� din bârne de lemn. Prin ferestrele deschise se z�reau oameni �ezând la mese. Deodat�, i se p�ru c� unul dintre clien�i, a�ezat chiar lâng� fereastr�, era însu�i Pavel Pavlovici care îl v�zu �i-l cerceta curios de la fereastr�. Velceaninov trecu mai departe, dar în curând auzi pa�i în urma lui. Pavel Pavlovici, în carne �i oase, alerga dup� dânsul. Pesemne expresia de pace, întip�rit� pe figura lui Velceaninov, îl atr�sese �i-l îmb�rb�tase, când îl privise de la fereastr�. Ajungând în dreptul lui, Truso�ki zâmbi cu timiditate — dar nu cu surâsul de be�ivan de odinioar�. De altfel, el nu era beat de loc.

— Ziua bun�! rosti el. — Ziua bun�! îi r�spunse Velceaninov. XI Pavel Pavlovici se însoar� Dându-i "ziu�-bun�", Velceaninov r�mase surprins de sentimentele

sale. I se p�ru ciudat s� se întâlneasc� cu omul acesta f�r� s� simt� vreun pic de r�utate �i s� încerce fa�� de dânsul un sim��mânt cu totul nou, ca un îndemn pentru o alt� atitudine.

— Ce sear� pl�cut�, rosti Pavel Pavlovici, privindu-l drept în ochi. — Înc� n-a�i plecat? murmur� Velceaninov, nu atât cu ton

interogativ, cât ca constatarea unei realit��i, �i î�i urm� mai departe drumul.

— Am mai z�bovit pu�in. Am c�p�tat, în sfâr�it, postul urm�rit, care are chiar caracterul unei avans�ri. Poimâine plec cu siguran��.

— A�i ob�inut un post? îl întreb� direct interlocutorul. — �i de ce nu? r�spunse cu un rictus Pavel Pavlovici. — Am spus �i eu a�a, într-o doar�..., se eschiv� Velceaninov �i, poso-

morându-se, se uit� chiorâ� la Pavel Pavlovici. Spre surprinderea lui, îmbr�c�mintea, p�l�ria cu panglic� de doliu �i

întreaga înf��i�are a domnului Truso�ki erau incomparabil mai decente decât acum dou� s�pt�mâni. "Dar oare ce c�uta în cârciuma aceea?" se gândi Velceaninov.

— Mai vreau s� v� împ�rt��esc, Alexei Ivanovici, �i o alt� mare bucurie a mea, relu� vorba Pavel Pavlovici.

— Ce bucurie? — M� însor. — Cum? — Dup� triste�e — bucurie... Asta-i via�a! Dar a� fi �inut, Alexei

Ivanovici... M� tem îns�... c� v� gr�bi�i... a�a se pare, cel pu�in... — Da, da... sunt gr�bit... �i nici nu m� simt tocmai bine... Deodat�, îl cuprinse o puternic� dorin�� de a se debarasa de dânsul.

Predispozi�ia pentru oarecare simpatie i se risipi într-o clipit�. — Într-adev�r, a� fi dorit... Pavel Pavlovici nu-�i ispr�vi vorba despre ceea ce ar fi dorit...

Velceaninov t�cea. — În cazul acesta s-o l�s�m pentru alt� dat�, când vom avea norocul

s� ne întâlnim din nou... — Da, da, alt� dat�, morm�i gr�bit Velceaninov, f�r� s� se uite la

dânsul �i f�r� s� se opreasc�. T�cur� un r�stimp. Pavel Pavlovici îl întov�r��i mai departe. — Atunci la revedere! zise, în sfâr�it, Velceaninov. — La revedere, sper... Velceaninov se întoarse acas� cu nervii iar��i zdruncina�i, întâlnirea

cu "omul acesta" îl scotea din s�rite. Îl cople�ea. Ducându-se la culcare, se întreb� din nou: "Oare ce-o fi c�utat în preajma cimitirului?"

A doua zi diminea�a, Velceaninov se hot�rî, în sfâr�it, s� fac� o vizit� familiei Pogorel�ev. Se decise f�r� prea mult� tragere de inim�. Orice manifestare de simpatie pentru dânsul era o povar�, chiar cea venit� de la familia Pogorel�ev. Dar ace�tia erau atât de îngrijora�i de starea lui, încât trebuia neap�rat s� se duc� la dân�ii. Deodat�, i se n�z�ri c� se va sim�i foarte încurcat, rev�zându-i. "S� m� duc ori s� nu m� duc?" se gândea, c�utând s�-�i ispr�veasc� cât mai repede prânzi�orul, când — spre marea lui surprindere — î�i f�cu apari�ia Pavel Pavlovici.

Cu toat� întâlnirea din ajun, Velceaninov nu �i-ar fi putut închipui c� omul acesta va mai trece vreodat� pe la dânsul, de aceea r�mase a�a de nedumerit, c� — privindu-l — nici nu �tia cum s� înceap� vorba. Dar Pavel Pavlovici se descurc� cu mult� îndemânare. Îl salut� �i se a�ez� pe acela�i scaun, pe care �ezuse la ultima vizit�, acum trei s�pt�mâni. Amintirea acestei vizite r�s�ri limpede în mintea lui Velceaninov, care î�i privi oaspetele cu nelini�te �i cu dezgust.

— V� surprinde vizita mea? începu Pavel Pavlovici, ghicind privirea gazdei.

Îndeob�te, Pavel Pavlovici p�rea mult mai dezghe�at decât în ajun, dar �i mai intimidat. Portul s�u era cât se poate de curios. Domnul Truso�ki avea o îmbr�c�minte nu numai decent�, ci chiar elegant�: o hain� u�oar� de var�, pantaloni de culoare deschis�, îngu�ti �i o vest� tot de culoare deschis�. M�nu�ile, monoclul cu rama de aur ap�rut tam-nesam �i c�-ma�a — toate n-aveau nici un cusur. Persoana sa mirosea chiar a parfum. Acest personaj avea în întregime ceva ridicul �i, în acela�i timp, bizar �i resping�tor.

— Bineîn�eles, Alexei Ivanovici, urm� Truso�ki, maimu��rindu-se, prezen�a mea v� surprinde, îmi dau seama. Dar între oameni cred c� persist� totdeauna... n-am dreptate?... ceva superior tuturor eventualit��ilor �i nepl�cerilor ce pot surveni... nu-i a�a?

— �ti�i ce, Pavel Pavlovici? Spune�i-mi cât mai repede �i f�r� ocoluri tot ce dori�i, rosti Velceaninov, încruntându-�i sprâncenele.

— În dou� vorbe �i un cuvânt, î�i d�du drumul Pavel Pavlovici: m� însor �i plec chiar acum la logodnic�, care locuie�te la vil�, afar� din ora�. A� vrea s�-mi face�i marea onoare de a-mi permite s� v� prezint acestei familii. De aceea am venit aici pentru a v� ruga, a v� implora — �i Truso�ki î�i înclin� cu smerenie capul — ca s� binevoi�i a m� înso�i...

— Unde s� v� înso�esc? zise Velceaninov, holbându-�i ochii. — La dân�ii, adic� la vila lor. Scuza�i-m�, vorbesc halandala,

stângaci, ca-ntr-o aiureal� de febr�... tare m� tem s� nu m� refuza�i, rosti el, aruncând asupra lui Velceaninov o privire rug�toare.

— Vre�i s� v� înso�esc imediat la logodnica dumneavoastr�? rosti ca

buimac gazda, neputând da crezare nici urechilor, nici ochilor s�i. — Da, adeveri foarte timid Pavel Pavlovici. V� rog, Alexei Ivanovici, nu

v� sup�ra�i. Nu trebuie s�-mi lua�i demersul ca un act de îndr�zneal�, ci numai ca o rug�minte, �i înc� foarte umil�. Speram c� poate n-o s� m� refuza�i.

— În primul rând, asta-i cu neputin��, r�spunse, fierbând, Velceani-nov.

— E o dorin�� a mea arz�toare, �i nimic mai mult, urm� s�-l implore Truso�ki. Ba n-am s� v� ascund înc� un motiv: mai exist� aici o pricin�, pe care a� fi vrut s� v-o dezv�lui dup� aceea. Iar acuma v� rog extrem de mult... �i el se ridic� de pe scaun cu profund respect.

— În orice caz, nu-i posibil... trebuie s� conveni�i �i dumneavoastr�. Velceaninov se scul� �i el în picioare. — Ba-i foarte posibil, Alexei Ivanovici. Mi-am propus s� v� prezint ca

un amic al meu. De altfel, sunte�i cunoscut acolo. E vorba de vila consilie-rului de stat Zahlebinin.

— Cum? exclam� Velceaninov. Era consilierul pe care îl c�utase mereu, neputându-l descoperi acum

o lun� — deoarece ac�iona, dup� cât se pare, în folosul p�r�ii adverse din procesul s�u.

— Ei da, ei da! surâse Pavel Pavlovici, ca �i cum via surprindere a lui Velceaninov i-ar fi dat curaj. E acela�i cu care mergea�i pe strad�... nu v� mai aduce�i aminte? St�tea�i de vorb�, iar eu m� aflam pe trotuarul cel�-lalt �i v� priveam. A�teptam atunci s� m� apropii de el dup� dumneavoas-tr�. Acum vreo dou�zeci de ani am fost chiar colegi de slujb�. Când ne-am întâlnit pe strad� �i am vrut, dup� dumneavoastr�, s� stau de vorb� cu dânsul, pe-atunci nici nu-mi trecea prin cap chestia mariajului. Gândul acesta mi-a venit fulger�tor în cap, de vreo s�pt�mân�.

— Bine-bine, dar mi se pare c� asta-i o familie foarte onorabil�. Nu-i a�a? se mir� cu naivitate Velceaninov.

— Desigur, �i ce-i cu asta? zise Pavel Pavlovici, f�când o schim� de nemul�umire.

— Nu-i nimic. Dar nu-i vorba de asta... E o simpl� remarc�, dup� vizita mea.

— O, familia aceasta prea bine î�i aduce aminte de dumneavoastr�, când a�i fost pe la ea, îi t�ie, bucuros, vorba Pavel Pavlovici. Numai c� n-a�i putut vedea atunci pe to�i membrii familiei. P�rintele v� �ine minte �i v� stimeaz� foarte mult. I-am vorbit de dumneavoastr� în termenii cei mai elogio�i.

— Dar cum se face c�, fiind v�duv numai de trei luni... — A! Cununia nu va avea loc imediat, ci numai dup� nou� sau zece

luni, când se va împlini anul de doliu. N-ave�i nici o grij�. Totul va merge ca pe ap�. De altfel, Fedosei Petrovici m� �tie înc� din copil�rie, a cunoscut pe r�posata nevast�-mea, e informat ce trai am dus �i ce carier� am. În sfâr�it, posed �i ceva stare, iar acum cap�t o slujb� cu o avansare în grad. Totul merge ca pe roate...

— Va s� zic�-i vorba de fiica lui... — Am s� v� povestesc toate de-a fir-a-p�r, rosti Pavel Pavlovici,

strângându-�i umerii, cuprins de pl�cere. Permite�i-mi, v� rog, s� aprind o �igar�. De altfel, chiar ast�zi ve�i putea vedea singur toate cele. Se �tie c� aici, la Petersburg, demnitari ca Fedosei Petrovici sunt uneori foarte aprecia�i în func�ia lor dac� �tiu s� se impun�. Ei bine, în afar� de leaf� �i

de accesorii — tot felul de suplimente, gratifica�ii, indemniza�ii de locuin�� �i de între�inere, ca �i ajutoare speciale — el nu are nimic care s� poat� constitui un capital. Tr�iesc foarte larg, dar nu pot pune nimic deoparte, având o familie a�a de numeroas�. Gândi�i-v� numai: opt fete �i un fiu minor. Dac� ar muri capul familiei, nu ar l�sa decât o pensie foarte modest�. �i opt fete! V� da�i seama ce înseamn� asta? Socotind numai câte o pereche de pantofi pentru fiecare — �i cât face! Cinci din cele opt fete sunt bune de m�ritat. Cea mai mare are dou�zeci �i patru de ani (o fat� fermec�toare, ve�i vedea-o), a �asea e numai de cincisprezece ani, urmeaz� înc� la liceu. Pentru cele cinci fete trebuie de g�sit miri, �i cât mai curând. Tat�l e nevoit s� le scoat� în lume — v� da�i seama câte parale cost�! �i deodat� apar eu ca pretendent, cunoscut ca om cu o bun� stare material�... Asta-i!

Pavel Pavlovici d�dea aceste am�nunte în culmea încânt�rii. — A�i pe�it-o pe cea mai mare? — Nu... nu pe cea mai mare, am cerut mâna celei de a �asea, care

înva�� înc� la liceu. — Cum? exclam� Velceaninov cu un surâs involuntar. Dar mi-a�i

spus adineaori c� n-are decât cincisprezece ani! — Acum are cincisprezece ani. Peste nou� luni va avea �aisprezece

ani, �aisprezece ani �i trei luni — a�a c�... Totu�i, cum n-ar fi acum convenabil, fata nu �tie nimic... lucrurile s-au pus la cale cu p�rin�ii... Crede�i-m�, totul e în perfect� regul�.

— Va s� zic� înc� nu-i nimic hot�rât? — Ba totu-i hot�rât! E în perfect� regul�. — Dar fata nu �tie? — Doar de form�... numai de ochii lumii, nu se vorbe�te nimic în fa�a

ei... dar cum s� nu �tie? �i Pavel Pavlovici î�i strânse, încântat, pleoapele... Alexei Ivanovici, îmi face�i favoarea asta? încheie cu mult� smerenie musafirul.

— �i adic� ce rost ar avea ca s� m� duc eu acolo? Pe lâng� asta, ad�ug� el, pripit, cum n-am de gând s� merg pentru nimic în lume, de prisos îmi da�i fel de fel de motive.

— Alexei Ivanovici... — Nu cumva v� închipui�i c-o s� m� a�ez lâng� dumneavoastr� în

calea�c� ca s� ne prezent�m acolo? Fi�i serios! Un sentiment de antipatie �i de dezgust îl cuprinse iar��i pe

Velceaninov dup� cele câteva clipe cât îl amuzase p�l�vr�geala lui Pavel Pavlovici despre logodn�. Înc� un moment �i l-ar fi dat pe u�� afar�. Se îmbufnase �i împotriva lui însu�i.

— Ba a�eza�i-v�, Alexei Ivanovici, a�eza�i-v� lâng� mine �i n-o s� v� c�i�i! îl implor� Pavel Pavlovici cu o voce plâng�toare. Nu, nu, ad�ug� el, r�spunzând unui gest hot�rât al lui Velceaninov, nu, Alexei Ivanovici, nu m� refuza�i categoric. V�d c� m-a�i în�eles gre�it. Îmi dau seama prea bine c� noi nu putem fi prieteni. Doar nu sunt a�a de prost ca s� nu în�eleg atâta lucru. Serviciul pe care vi-l cer acum nu v� oblig� cu nimic pentru viitor. De altfel, poimâine plec de aici cu totul �i pentru totdeauna. E ca �i cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ziua de azi r�mâne ca un fapt izolat, f�r� nici o consecin��. Am venit la dumneavoastr�, bazându-m� pe noble�ea distinselor sentimente din inima dumneavoastr�, r�scolite — poate — în ultima vreme... M� exprim limpede sau înc� nu?

Emo�ia lui Pavel Pavlovici ajunse la culme. Velceaninov îl privea

într-un chip ciudat. — M� ruga�i s� v� fac nu �tiu ce serviciu, rosti pe gânduri Velcea-

ninov, dar insista�i prea mult. Asta-mi pare suspect. A� vrea s�-mi vorbi�i mai l�murit.

— Tot serviciul cerut este de a m� întov�r��i. Pe urm�, la reîntoar-cere, v� voi dest�inui totul ca la spovedanie. De ce n-ave�i încredere în mine?

Dar Velceaninov refuza mai departe cu �i mai mult� înc�p��ânare, întrucât îi încol�ea în minte un gând r�ut�cios, ostil... Gândul acesta sumbru îi d�duse târcoale mai demult, înc� de la început, când Pavel Pavlovici îi pomenise de logodnic�. O simpl� curiozitate sau o pornire nedeslu�it� înc� îl îndemna s� primeasc�. �i cu cât sim�ea mai intens imboldul acesta, cu atâta se opunea mai tare. �edea rezemat în cot �i medita. Pavel Pavlovici se gudura pe lâng� dânsul, c�utând s�-l înduplece.

— Bine, merg! accept� brusc Velceaninov, tulburat �i cu îngrijorare, ridicându-se de pe scaun. Pavel Pavlovici era în al nou�lea cer de bucurie.

— Atunci repede, Alexei Ivanovici, îmbr�ca�i-v�, �i Truso�ki, de bucurie, începu s� se învârt� ca un titirez în jurul lui Velceaninov. V� rog s� v� schimba�i costumul, s� v� îmbr�ca�i cât mai elegant, cum �ti�i dumneavoastr�.

"Oare de ce �ine atât la asta? Ciudat om!" î�i zise gazda. — Pe lâng� asta, Alexei Ivanovici, ar trebui s�-mi mai face�i un

serviciu. Dac� a�i apu'cat s� accepta�i invita�ia, v� rog s�-mi da�i �i un sfat.

— Despre ce e vorba? — Despre o chestiune serioas�: ce fac cu doliul? Ce-i mai convenabil:

s�-l scot ori s�-l p�strez? — Cum vre�i. — Ba nu, dumneavoastr� trebuie s� decide�i. Ce-a�i face în locul

meu? Eu cred c�, p�strându-l, a� da dovad� de constan�� în afec�iunile mele �i a� ap�rea într-o lumin� favorabil�.

— Bineîn�eles, scoate�i-l! — De ce bineîn�eles? �i Pavel Pavlovici c�zu pe gânduri. Nu, parc� tot

ar fi mai bine s�-l p�strez... — N-ave�i decât. "Va s� zic� n-are încredere în mine, las' c�-i bine!" î�i

zise Velceaninov. Ie�ir� amândoi. Pavel Pavlovici arunca priviri pline de mul�umire spre

Velceaninov, astfel dichisit. Pe chipul lui se putea parc� citi mult� conside-ra�ie �i importan��. Velceaninov se minuna �i de Truso�ki, dar înc� �i mai mult de sine însu�i. La poart� îi a�tepta o calea�c� elegant�.

— Va s� zic� a�i angajat mai dinainte �i calea�ca. Era�i deci încredin-�at c� voi merge.

— Calea�ca o tocmisem pentru mine. Dar eram aproape sigur c� ve�i fi de acord s� m� înso�i�i, r�spunse Pavel Pavlovici, cu o înf��i�are de fericire deplin�.

— Ehei, Pavel Pavlovici, râse nervos Velceaninov, dup� ce amândoi luar� loc în calea�c� �i pornir�, nu cumva sunte�i prea sigur de mine?

— Atunci, Alexei Ivanovici, nu tocmai dumneavoastr� a�i avea dreptul s� trage�i concluzia c� sunt un nerod? r�spunse grav �i r�spicat Pavel Pavlovici.

"Dar Liza!" î�i zise Velceaninov �i numaidecât î�i schimb� gândul, ca �i cum s-ar fi temut s� nu s�vâr�easc� un sacrilegiu. I se p�ru dintr-o dat�

c� chiar el însu�i era atât de meschin �i de mizerabil! I se p�ru c� gândul care l-a tentat era atât de meschin �i atât de josnic, încât îi veni o dorin�� violent� de a l�sa totul balt�, de a s�ri din calea�c� �i a sc�pa de Pavel Pavlovici chiar prin for��. Dar acesta începu iar��i s� vorbeasc� �i tenta�ia îl învinse din nou pe Velceaninov.

— Alexei Ivanovici, v� pricepe�i la bijuterii? — La ce fel de bijuterii? — La briliante. — M� pricep. — A� vrea s� duc acolo un mic cadou. Sf�tui�i-m�: e bine ori nu? — Dup� mine, n-ar trebui. — Eu îns� a� dori grozav, se fr�mânt� Pavel Pavlovici, numai nu prea

�tiu ce-ar fi bine de cump�rat? O garnitur� întreag�, adic� bro��, cercei �i br��ar�, ori numai un singur obiect.

— Cât vre�i s� da�i? — S� zicem vreo patru-cinci sute de ruble. — Drace! — E prea mult? Ce zice�i? tres�ri Pavel Pavlovici. — Cump�ra�i o singur� br��ar� de o sut� de ruble. Pavlovici era nemul�umit. Dorea din tot sufletul s� pl�teasc� cât mai

mult �i s� cumpere "întreaga" garnitur�. De aceea �i st�ruia. Amândoi intrar� într-un magazin. Târgul se ispr�vi prin cump�rarea unei singure br���ri — �i nu cea dorit� de Pavel Pavlovici, ci cealalt� aleas� de Velcea-ninov. Truso�ki �inuse s� le cumpere pe amândou�. Când negustorul, care ceruse la început o sut� �aptezeci �i cinci de ruble pe br��ar�, l�s� din pre� dou�zeci �i cinci de ruble — logodnicul sim�i o nemul�umire. Ar fi pl�tit cu drag� inim� �i dou� sute, dac� i s-ar fi cerut atâta — a�a de mult ar fi dorit s� pl�teasc� cât mai scump.

— Nu-i nimic c� fac cadouri de pe acum, rosti el încântat, când pornir� amândoi mai departe. Nu-i vorba acolo de o societate înalt�, ci de ni�te oameni foarte simpli. Copiilor nevinova�i le plac micile daruri, ad�ug� Truso�ki cu un surâs pozna� �i vesel. Adineauri, Alexei Ivanovici, mi s-a p�rut c� a�i r�mas surprins când v-am spus c� fata are cincisprezece ani. Dar tocmai asta nu-mi iese din cap. Parc� o v�d pe feti�� cum merge la �coal� cu geanta subsuoar�, plin� de caiete �i de peni�e, hi-hi! Tocmai gentu�a asta m-a robit. S� v� fac o m�rturisire, Alexei Ivanovici, pe mine nevinov��ia m� atrage îndeosebi. Asta valoreaz� în ochii mei mai mult decât frumuse�ea. Chicote�te cu vreo prieten� într-un ungher �i râde cu hohote, Doamne-Doamne! �i când stai �i te gânde�ti: de ce? Vezi c� tot hazul îi stârnit de pisicu�a care a s�rit de pe scrin pe p�tu�, f�cându-se ghem... Nu sim�i aici mireasm� de m�r dat în pârg? Dar ce spune�i, s�-mi scot doliul ori nu?

— Cum vre�i. — Îl scot! Pavel Pavlovici î�i lu� p�l�ria din cap, smulse panglica de doliu �i-o

arunc� în strad�. Velceaninov z�ri în ochii s�i str�lucind o raz� de speran�� în momentul când Truso�ki î�i puse iar��i p�l�ria pe capu-i ple�uv.

"Dar oare ce-i sincer în atitudinea lui? se gândi, indispus, Velceani-nov. Ce rost are de fapt insisten�a pus� de dânsul ca s�-l înso�esc? Are într-adev�r încredere, dup� spusele lui, în generozitatea sentimentelor mele? (Aceast� presupunere era pentru el aproape o ofens�.) În definitiv,

oare-i un farsor, un imbecil sau un «etern so�»? în orice caz, e ceva into-lerabil!"

XII La familia Zahlebinin Familia Zahlebinin era într-adev�r "foarte onorabil�" dup� p�rerea

exprimat� deun�zi de Velceaninov. Zahlebinin era un func�ionar superior — om cu vaz�. �i povestirile lui Pavel Pavlovici despre veniturile lor corespundeau realit��ii: oamenii parc� o duc bine, dar dac� ar muri capul familiei, nimic n-ar r�mâne pe urma lui.

B�trânul Zahlebinin îl primi extrem de cordial pe Velceaninov �i din vechiul "adversar" se preschimb� numaidecât în prieten.

— Felicit�rile mele pentru solu�ionarea favorabil� a procesului, rosti cu un aer amabil �i plin de prestan�� gazda, întâmpinându-l. Eu în permanen�� am fost pentru împ�ciuire. Iar Piotr Karlovici (avocatul lui Velceaninov) este un om foarte pre�ios în privin�a asta. A�a, ve�i c�p�ta vreo �aizeci de mii de ruble f�r� tevatur�, f�r� amân�ri, f�r� sâcâieli... Altfel, daravera ar fi putut t�r�g�ni vreo trei ani...

Velceaninov fu prezentat de îndat� �i doamnei Zahlebinina, o per-soan� în vârst�, planturoas�, cu fa�a vulgar� �i obosit�. Apoi se ivir� fetele, rând pe rând, sau perechi-perechi. Era o întreag� trup�. Velceaninov num�r� vreo zece-dou�sprezece, apoi se l�s� p�guba�. Unele intrau, altele ie�eau. Dar printre dânsele se aflau �i vecine — prietene din vilele de al�turi. Vila familiei Zahlebinin era o construc�ie mare din bârne de lemn, durat� într-un stil necunoscut, bizar, cu tot felul de acareturi ridicate la diferite epoci, în mijlocul unei livezi mari. Dar �i alte trei-patru vile din preajm� aveau ie�irea în aceast� livad�, care devenise astfel comun� — ceea ce contribuise desigur la apropierea fetelor cu megie�ele lor.

De la primele cuvinte, Velceaninov î�i d�du seama c� era a�teptat �i c� sosirea lui, în calitate de prieten al lui Pavel Pavlovici, care dorea s� fie prezentat, fusese anun�at� dinainte aproape solemn. Expert în acest domeniu, el deslu�i numaidecât în toate acestea o inten�ie particular�. Primirea excesiv de cordial� a p�rin�ilor, un anumit aer al fetelor �i îndeosebi îmbr�c�mintea lor (de�i, de altfel, era zi de s�rb�toare) îi trezir� o b�nuial� c� Pavel Pavlovici îi întinsese o curs�. Cine �tie? F�cuse, în privin�a lui, ni�te insinu�ri, care puteau avea aerul unor adev�rate avansuri, anun�ându-l ca un om diin "înalta societate", un cavaler tomnatic, cu avere, plictisit de celibat, care pesemne-i hot�rât s� pun� cap�t situa�iei sale �i s� se a�eze la casa lui, "cu atât mai mult cu cât primise de curând o mo�tenire". Parc� era avut� în vedere în privin�a asta îns��i domni�oara Zahlebinina, Katerina Fedoseevna, cea mai vârstnic�, o persoan� de dou�zeci �i patru de ani, pe care Pavel Pavlovici o descrisese ca pe o fiin�� minunat�. Ea se distingea în mod deosebit printre surorile sale prin toaleta-i îngrijit� �i prin originala coafur� a p�rului s�u bogat. Surorile �i celelalte fete p�reau ferm convinse c� Velceaninov venise "pentru Katia" �i c� sosise la "vedere". Privirile �i chiar unele cuvinte, strecurate pe furi� în cursul zilei, îl convinser� c� b�nuiala lui era întemeiat�. Katerina Fedoseevna era o fat� înalt�, blond�, plin�, cu o fa��extrem de dr�g�la��, cu o fire potolit�, �ov�ielnic�, chiar somnolent�... "M� mir c� asemenea persoan� a r�mas pân� acum nem�ritat�, se gândea

f�r� voie Velceaninov, privind-o cu pl�cere. Chiar dac� n-are zestre �i o s� se l�b�r�eze în curând — dar pân� una alta se vor g�si destui amatori pentru dânsa"...

Toate surorile celelalte erau destul de dr�g�la�e, iar printre vecine Velceaninov remarc� câteva figuri agreabile, sau chiar frumoase. Totul Începu s�-l distreze. De altfel, chiar �i venise cu anumite gânduri.

Nadejda Fedoseevna, a �asea fiic�, liceana, presupusa logodnic� a lui Pavel Pavlovici, se l�s� a�teptat�. Velceaninov era ner�bd�tor s-o vad� — ceea ce îl surprinse �i-l f�cu s� râd� de el însu�i. În sfâr�it, ea se ar�t�, �i apari�ia ei f�cu impresie. O înso�ea o prieten� vioaie �i ager�, Maria Nikiti�na, o brunet� de vreo dou�zeci �i trei de ani, zeflemist� �i sprinten� la minte, guvernanta unor copii mici într-o familie vecin�, cunoscut�. Dup� cum s-a observat îndat�, Pavel Pavlovici se temea foarte mult de ea. Era socotit� ca f�când parte din familia Zahlebinin, iar fetele o pre�uiau în cel mai înalt grad. Pesemne acum Nadia avea cea mai mare nevoie de dânsa. De la prima vedere, Velceaninov î�i d�du seama c� toate fetele din familie, ca �i prietenele lor, erau împotriva lui Pavel Pavlovici, iar când sosi �i Nadia, în�elese c� nici aceasta nu-l putea suferi. Pricepu totodat� c� Pavel Pavlovici habar n-avea de situa�ie sau nu voia s� aib� habar. Nadia, net�g�duit, era mai frumoas� decât toate surorile sale — o brunet� m�run�ic�, cu înf��i�are de s�lb�ticiune �i cu îndr�zneal� de nihilist�... o ho�oaic� de dr�cu�or, cu ochi foco�i, cu un surâs fermec�tor, de�i uneori cam mali�ios, cu buze �i din�i�ori admirabili, zvelt�, tras� prin inel. I se citeau pe fa�� gândurile care începeau s� i se z�misleasc� în minte — într-o expresie hot�rât�, mândr� �i copil�reasc� în acela�i timp. Fiecare pas, fiecare cuvânt îi tr�dau pe cei cincisprezece ani ai s�i.

Mai târziu se afl� c� Pavel Pavlovici într-adev�r o v�zuse pe Nadia pentru întâia oar� cu o geant� de mu�ama în mân�, pe care acuma, bineîn�eles, n-o mai purta cu dânsa.

Înmânarea br���rii d�ruite n-avu de loc succes �i produse chiar o impresie dezagreabil�. Cum o v�zu pe logodnic� intrând, Truso�ki se �i apropie de Nadia, cu un zâmbet care tr�da încântarea de sine. F�cu darul sub pretextul "pl�cerii sim�ite rândul trecut cu prilejul frumoasei roman�e cântate de Nadejda Fedoseevna la pian". Se încurc�, nu-�i încheie pero-ra�ia, r�mase pierdut locului, întinzând �i vârând în mâna Nadejdei Fedo-seevna cutiu�a cu br��ara, de care ea nu voia s� se ating�, ci — ro�ind de ru�ine �i de mânie — î�i duse repede mâinile la spate. Fata se întoarse seme� spre maic�-sa, r�mase nedumerit�, �i îi spuse cu voce tare:

— Nu vreau s-o iau, maman! — Ia-o �i mul�ume�te-i, rosti tat�l cu o severitate calm�, nemul�umit

�i el, de fapt. Z�u nu era nevoie, nu era nevoie! morm�i el dojenitor c�tre Pavel Pavlovici.

Neavând ce face, Nadia lu� cutiu�a �i, pogorându-�i ochi�orii în p�mânt, f�cu o reveren�� ca feti�ele, adic� î�i frânse scurt genunchii �i numaidecât îi dezdoi violent, ca zvârlit� de un resort în sus. O sor� se apropie s� vad� cadoul. Nadia îi întinse cutiu�a, f�r� s�-i deschid� capacul, ar�tând prin asta c� nici n-avea de gând s� se uite în�untru. Br��ara, scoas� din cutie, trecu din mân� în mân� pe la to�i, care o privir� în t�cere, unii chiar cu un gând ironic. Mama numai bolborosi câteva cuvinte cum c� br��ara e frumoas�. Lui Pavel Pavlovici îi venea s� intre în p�mânt de ru�ine.

Velceaninov scoase societatea din încurc�tur�, începând s� vorbeasc�

însufle�it, cu voce tare, ag��ându-se de primul gând care-i fulger� în minte, �i nu trecur� nici cinci minute, c� Velceaninov atrase aten�ia tuturor celor din salon. St�pânea la perfec�ie arta de a purta o conversa�ie într-o societate monden�, adic� arta de a ap�rea absolut sincer �i de a ar�ta, în acela�i timp, c�-i socoate pe ascult�tori la fel de sinceri. Când era necesar el se putea preface cu o excep�ional� naturale�e drept omul cel mai vesel �i mai fericit de pe lume. �tia de asemenea s� strecoare cu mult� abilitate un cuvânt de spirit, o aluzie hazlie, un calambur, ca din întâm-plare, f�r� nici o inten�ie... când de fapt vorba de duh, calamburul, ba chiar conversa�ia în întregime fuseser� uneori preg�tite cu mult înainte, înv��ate pe de rost �i folosite în nenum�rate ocazii. Dar de data asta se manifesta nu numai arta lui, se asociase la ea �i însu�i temperamentul s�u. Era în verv�. Parc�-l atr�gea ceva. Avea o deplin� �i victorioas� certi-tudine c� peste câteva minute to�i ochii ace�tia vor fi îndrepta�i spre el. To�i oamenii ace�tia îl vor asculta numai pe dânsul, vor vorbi numai cu el, vor râde numai de glumele sale. Într-adev�r izbucnir� în curând râsete. Treptat intrar� în vorb� �i al�ii. Velceaninov st�pânea la perfec�ie �tiin�a de a antrena societatea în discu�ii. Trei �i patru glasuri r�sunau uneori în acela�i timp. Figura plictisit� �i ostenit� a doamnei Zahlebinina aproape se lumin� de bucurie. Acela�i lucru se petrecu �i cu Katerina Fedoseevna care asculta, privind ca fermecat�. Nadia îl fulger� cu privirea pe sub sprâncene. Se vedea cât de colo c� era pornit� împotriv�-i. Împrejurarea aceasta îl înt�rât� �i mai mult pe Velceaninov. "R�ut�cioasa" Maria Nikiti�na izbuti s� strecoare o observa�ie destul de ustur�toare pe seama lui. N�scoci c� Pavel Pavlovici l-ar fi prezentat aici în ajun ca pe un prieten din copil�rie, ad�ugând la vârsta lui prin aluzii directe nici mai mult, nici mai pu�in decât �apte ani, b�tu�i pe muchie. Dar Velceaninov îi pl�cu chiar �i r�ut�cioasei Maria Nikiti�na. Atunci Pavel Pavlovici se îngrijor� de-a binelea. Cuno�tea desigur calit��ile amicului s�u �i la început chiar se bucurase de izbânda lui, chiar chicoti el însu�i �i intr� în vorb� cu dânsul. Dar c�zu încet, încet pe gânduri, cine �tie din ce pricin�, �i pân�-n cele din urm� chiar se posomorî — ceea ce se citea limpede pe figura lui alarmat�.

— Ei bine, v�d c� sunte�i un musafir de care gazda n-are nevoie s� se ocupe pentru a-l distra, conchise, înveselit, b�trânul Zahlebinin, ridicân-du-se de pe scaun ca s� se urce în biroul s�u de la etaj, unde se preg�tise s� rezolve câteva hârtii, de�i era zi de s�rb�toare. �i închipui�i-v�, v� socoteam cel mai mohorât ipohondru din tot tineretul. Vede�i ce gre�eal� f�ceam?

În salon se afla un pian. Velceaninov întreb� cine e muzical �i se adres� de-a dreptul Nadiei.

— Mi se pare c� dumneavoastr� �ti�i s� cânta�i? — Cine v-a spus? îl întreb� scurt Nadia. — Mai deun�zi v-a divulgat Pavel Pavlovici. — Nu-i adev�rat! Nu cânt decât în glum�. De altfel nici n-am voce. — Nici eu n-am voce, totu�i cânt. — Nu vre�i s� ne cânta�i ceva? Atunci �i eu o s� v� cânt, zise Nadia,

rotindu-�i ochi�orii. Dar nu acum, ci dup�-prânz. Nu pot s� suf�r muzica, ad�ug� ea, mi-e lehamite de pian. La noi to�i cânt� din gur� sau la pian, de diminea�� pân� seara, mai ales Katia.

Velceaninov se ag��� pe loc de remarca asta �i afl� c� numai Katerina Fedoseevna se ocupa temeinic de pian. De aceea o rug� numaidecât s� le

cânte ceva. Tuturor le pl�cu invita�ia f�cut� Katiei, iar maman se îmbujor� chiar la fa�� în culmea pl�cerii. Katerina Fedoseevna se scul�, zâmbind, se apropie de pian �i dintr-o dat�, pe negândite, ro�i pân�-n vârful urechilor. Îi veni s� intre în p�mânt de ru�ine, gândindu-se c� cogeamite fat�, oare împlinise dou�zeci �i patru de ani... �i înc� atât de planturoas�, totu�i se îmbujoreaz� ca o copil�: iat� ce se citea limpede întip�rit pe fa�a ei, când se a�ez� s� cânte. Execut� o bucat� de Haydn �i o cânt� cu precizie, de�i f�r� expresivitate, fiind emo�ionat�. Dup� ce ispr�vi, Velceaninov l�ud� excesiv, dar nu pe interpret�, ci pe Haydn �i îndeosebi acea mic� partitur� cântat�. Iar Katerinei Fedoseevna îi f�cur� atâta pl�cere laudele adresate lui Haydn, nu interpretei, care le ascult� cu o infinit� recuno�tin�� �i fe-ricire, încât Velceaninov o privi involuntar cu �i mai mult� duio�ie �i luare-aminte: "Ehei, dar e�ti tare de treab�!" se aprinse parc� gândul acesta în privirile lui, pe care to�i le pricepur� �i mai ales Katerina Fedoseevna.

— Ave�i o livad� minunat�! se adres� dintr-o dat� tuturora Velceaninov, uitându-se la u�ile cu geamuri ale terasei. �ti�i ceva? S� mergem în livad�!

— Haidem, haidem ! r�sunar� �ipete vesele, ca �i cum Velceaninov ar fi ghicit cea mai mare dorin�� a tuturora. În livad�, cu to�ii, petrecur� pân� la prânz. Doamna Zahlebinina, care de mult nu dorea altceva decât s� trag� un pui de somn, de asemenea se ar�t� bucuroas� s� ias� cu toat� lumea la plimbare, dar r�mase, prev�z�toare, într-un fotoliu de pe teras� ca s� se odihneasc� un pic �i adormi pe loc. Raporturile dintre Velceaninov �i fete ajunser� din ce în ce mai familiare �i mai amicale. Din vilele învecinate se apropiar� de grup înc� doi-trei tineri: un student, altul abia licean. Fiecare se avânt� c�tre fata lui, pentru care �i venise de fapt. Al treilea tân�r era un b�iat foarte sumbru �i ciufulit, în vârst� de vreo dou�zeci de ani, cu ochelari alba�tri cât roata carului, care — încruntat �i cu grab� — începu s� vorbeasc� cu Maria Nikiti�na �i cu Nadia. Îl m�sur� aspru pe Velceaninov �i se purt� cu dânsul ca �i cum ar fi fost de datoria lui s�-l priveasc� cu un dispre� suveran. Câteva fete propuser� s� treac�, cât mai repede, la jocuri. La întrebarea lui Velceaninov despre ce distrac�ii era vorba, i se r�spunse c� �tiau fel de fel de jocuri, iar seara obi�nuiau s� joace "de-a proverbele". To�i se a�az� în cas�, iar cineva iese în curte. Cei r�ma�i aleg o zical�, de pild�: "Cine se scoal� de diminea�� departe ajunge". Când este chemat cel de-afar�, fiecare dintre asisten�i — rând pe rând — trebuie s� se preg�teasc� �i s�-i spun� câte o fraz�, în care s� se g�seasc� unul dintre cuvintele zicalei. Iar ghicitorul trebuie s� descopere proverbul întreg.

— Trebuie s� fie foarte amuzant! f�cu Velceaninov. — Ba-i cât se poate de plictisitor, r�spunser� în cor dou�-trei voci. — Ne mai juc�m �i "de-a teatrul", rosti deodat� Nadia, adresându-se

lui Velceaninov. Vede�i copacul acela gros cu b�nci de jur împrejur. Acolo, dup� trunchiul lui, s� zicem c�-s culisele, iar în ele se ad�postesc actorii, de pild�: regele, regina, prin�esa, primul-amorez — dup� cum vrea fiecare. Pe urm� iese câte unul la iveal� f�r� nici o ordine �i spune tot ce-l taie capul... ei... uneori iese ceva distractiv.

— Da, trebuie s� fie dr�gu�! ad�ug� Velceaninov. — Ba de loc! î�i vine s� mori de plictiseal�, urm� Nadia. De fiecare

dat� începutul mai are haz, dar sfâr�itul e f�r� nici o noim� fiindc� nimeni nu se pricepe s� încheie. Poate numai datorit� dumneavoastr� s� ias� de

aici ceva mai amuzant. Crezusem c� sunte�i prietenul lui Pavel Pavlovici. Când colo, v�d c� Truso�ki doar s-a l�udat. Sunt foarte bucuroas� c� a�i venit... pentru o "anumit�" împrejurare, rosti ea privindu-l foarte serios �i insistent, apoi se îndrept� spre Maria Nikiti�na.

— De-a proverbele ne vom juca desear�, îi �opti confiden�ial lui Velceaninov o prieten� de-a fetelor, aproape neobservat� pân� atunci de dânsul �i cu care nu schimbase nici un cuvânt. Desear� cu to�ii au s� fac� haz pe seama lui Pavel Pavlovici. Nici dumneavoastr� n-o s� v� da�i în l�turi.

— Ah, ce bine a�i f�cut c� a�i venit! Altfel, la noi e îndeob�te mare plictiseal�, i se adres� prietenos o alt� prieten�, pe care n-o b�gase chiar de loc în seam� pân� atunci — o ro�covan� pistruiat� cu o mutri�oar� stra�nic de hazlie, îmbujorat� de ar�i�� �i de alerg�tur�, �i care r�s�ri Dumnezeu �tie de unde...

Nelini�tea lui Pavel Pavlovici sporea din ce în ce mai mult. Pân� la urm�, Velceaninov izbuti s� se împrieteneasc� pe deplin cu Nadia în livad�. Nu se mai uita la dânsul pe sub sprâncene ca adineaori �i pesemne p�r�sise gândul de a-l diseca mai în am�nun�ime, ci râdea cu hohote, se zbenguia �i de vreo dou� ori îl apuc� chiar de mân�. Era nespus de fe-ricit�, iar pe Pavel Pavlovici nici nu-l b�ga în seam�, parc� nici n-ar fi existat. Velceaninov se convinse c� se alc�tuise o adev�rat� conspira�ie împotriva lui Pavel Pavlovici. Nadia, în mijlocul unei mul�imi de fete, îl tr�gea pe Velceaninov într-o parte, iar alte prietene în ceat� îl momeau pe Pavel Pavlovici, sub felurite pretexte, în cu totul alt� direc�ie. Dar acesta se smulgea numaidecât din gloata lor, alerga drept la Velceaninov �i la Nadia, �i î�i vâra brusc capul ple�uv între dân�ii, ciulindu-�i nelini�tit urechea ca s� prind� orice vorb�. La urm� nici nu se mai sinchisea. Naivitatea gesturilor �i a mi�c�rilor sale era surprinz�toare. Velceaninov nu putu s� n-o remarce în chip deosebit pe Katerina Fedoseevna, care se l�murise c� Velceaninov nu venise pentru dânsa, ci se interesa v�dit de Nadia. Dar figura ei r�mânea tot atât de calm� �i de blând� ca �i mai înainte. P�rea fericit� c� f�cea parte din aceea�i societate, putând asculta spusele noului musafir, dar ea, s�r�cu�a, nu era în stare s� între�in� cu abilitate o conversa�ie.

— Dar ce surioar� admirabil� e Katerina Fedoseevna, spuse deodat� Velceaninov Nadiei, la ureche.

— Ah, Katia! Nu-i pe lume un suflet mai bun decât al ei. E îngerul nostru protector. Sunt îndr�gostit� de dânsa! exclam� ea cu încântare.

Sosi �i vremea prânzului la orele cinci �i se v�zu cât de colo c� nu era vorba de o mas� obi�nuit�, ci de una preg�tit� dinadins pentru musafir. Pe mas� î�i f�cur� apari�ia câteva feluri destul de complicate pe lâng� cele obi�nuite. Iar unul din ele era atât de ciudat, încât nimeni nu �tia cum se nume�te. Afar� de vinurile curente de mas� se ivi, de bun� seam� tot în vederea oaspetelui, o sticl� de Tokay. La desert se servi, sub un pretext oarecare, �ampanie. Dup� ce b�u un pahar mai mult, b�trânul Zahlebinin c�p�t� cea mai bun� dispozi�ie �i izbucnea în râs la toate glumele lui Velceaninov. La sfâr�it, Pavel Pavlovici nu se mai putu st�pâni. Vru �i el s� produc� efect �i f�cu un calambur. Izbucni o explozie de râs în capul mesei unde se afla Truso�ki, a�ezat lâng� doamna Zahlebinina.

— Papa! Papa! Pavel Pavlovici a f�cut un calambur, exclamar� într-un glas dou� fete mijlocii din familia Zahlebinin.

— Aha, va s� zic� face �i el jocuri de cuvinte. Spune�i-mi �i mie ce

calambur a f�cut? r�spunse cu o voce grav� b�trânul, zâmbind îng�duitor, în a�teptarea calamburului.

Cu greu în�elese gazda în ce consta jocul de cuvinte. — A! da, psalmodie, nedumerit, b�trânul. Hm! În sfâr�it, alt� dat� are

s� spun� ceva mai reu�it, �i gazda râse, înveselindu-se. — Pavel Pavlovici, nu-i cu putin�� s� izbute�ti în toate, îl z�d�ri în

gura mare Maria Nikiti�na. Dar vai! Doamne! S-a înecat cu un os! exclam� ea �i s�ri de pe scaun.

Se produse înv�lm��eal�. Dar Maria Nikiti�na asta �i urm�rea. Pavel Pavlovici se înecase numai cu vin, repezindu-se s� bea ca s�-�i ascund� jena. Dar Maria Nikiti�na îi asigura pe to�i, jurându-se c� era "un os de pe�te, c� v�zuse cu ochii s�i, �i c� din asta se moare".

— S�-i d�m un pumn la ceaf�! strig� cineva. — Are dreptate! adeveri cu glas tare Zahlebinin, iar amatoare se �i

înf��i�ar�: Maria Nikiti�na, prietena cea ro�covan� (poftit� �i ea la mas�) �i, în sfâr�it, îns��i st�pâna casei — care se însp�imânt� la culme — cu to�ii voiau s�-l loveasc� în ceaf� pe Pavel Pavlovici.

Truso�ki s�ri de la mas� �i, smucindu-se din încle�tarea tuturor, câtva timp se v�zu nevoit s� le explice îndelung c� totul fusese numai o înecare cu vin �i c� tusea îi va trece neîntârziat — pân� ce lumea î�i d�du seama c� la mijloc nu fuseser� decât ghidu�iile Mariei Nikiti�na.

— Dar zurbagie mai e�ti! vru s� se adreseze sever doamna Zahlebi-nina c�tre Maria Nikiti�na, dar nu se putu st�pâni �i pufni într-un râs nebun, cum rar i se întâmpla, ceea ce m�ri hazul tuturor.

Dup� prânz, cu to�ii ie�ir� la cafea pe teras�. — �i de ce zile minunate avem parte! l�ud� b�trânul natura cu

efuziune, privind cu pl�cere livada, numai c� n-ar strica un pic de ploaie. Ei, m� retrag acuma ca s� m� las pu�in la odihn�, iar voi distra�i-v�. Distreaz�-te �i tu, îi spuse lui Pavel Pavlovici, b�tându-l u�urel cu palma pe um�r, pe când se retr�gea.

Dup� ce coborâr� cu to�ii în livad�, Pavel Pavlovici se repezi dup� Velceaninov �i-l apuc� de mân�.

— Numai o clip�, v� rog, îi spuse încet, fierbând. Amândoi o luar� pe o c�r�ruie lateral�, mai retras�.

— Nu, s� avem iertare... nu, nu... aici nu v� mai las, îi �opti el, îne-cându-se de furie �i apucându-l de mânec� pe Velceaninov.

— Cum? Ce anume? îl întreb� Velceaninov, holbând ochii. Pavel Pavlovici, îns�, îl privi '�int� în t�cere, molf�ind în gol din buze,

cu un surâs mânzesc. — Încotro a�i luat-o? Unde sâmte�i? Totu-i gata pentru joc! se auzir�

vocile fetelor, chemându-i st�ruitor. Velceaninov ridic� din umeri �i se îndrept� spre societatea tinerilor.

Pavel Pavlovici se lu� în fug� dup� dânsul. — M� prind c� v-a cerut o batist�, spuse lui Velceaninov Maria

Nikiti�na. Data trecut� de asemenea �i-o uitase acas�. — Ve�nic �i-o uit�, ad�ug� una din fetele mijlocii ale gazdei. — Iar �i-a uitat batista! Pavel Pavlovici �i-a uitat batista. Maman,

Pavel Pavlovici are iar��i guturai! r�sunar� mai multe glasuri. — �i de ce nu-mi cere singur? Vai ce om timid sunte�i, Pavel Pavlo-

vici! îngân� t�r�g�nat doamna Zahlebinina. Cu guturaiul nu-i de glumit. V� trimit numaidecât o batist�. �i oare de ce cap�t� ve�nic guturai? ad�ug� st�pâna, retr�gându-se, bucuroas� de prilejul de a se întoarce în

cas�. — Am dou� batiste în buzunar �i nu-s de loc gutun�rit! strig� în

urma-i Truso�ki. Dar gazda pesemne nu-l auzi �i peste pu�in timp, pe când Pavel Pavlovici se �inea gr�bit dup� ceilal�i, cât mai aproape de Nadia �i de Velceaninov, o jupâneas� îl ajunse cu sufletul la gur� �i-i aduse o batist�.

— Hai s� juc�m, s� juc�m de-a zicalele! se auzir� �ipete din toate p�r�ile, parc� Dumnezeu �tie ce s-ar fi a�teptat tineretul de la proverbe.

Aleser� un loc �i se a�ezar� pe b�nci. Îi c�zu Mariei Nikiti�na rândul la ghicit. I se ceru s� se îndep�rteze cât mai mult �i s� nu trag� cu ure-chea. În lipsa ei se împ�r�ir� cuvintele. Maria Nikiti�na se întoarse �i ghici într-o clipit�.

Dup� Maria Nikiti�na urm� tân�rul ciufulit, cu ochelari alba�tri. Fa�� de dânsul se luar� înc� �i mai multe m�suri de paz�: fu îndatorat s� stea lâng� chio�c, cu fa�a întoars� spre gard. Tân�rul cu înf��i�area sumbr� î�i îndeplini îndatoririle cu dispre�, sim�indu-se parc� înjosit. Când fu strigat, juc�torul veni la adunare, dar nu izbuti s� ghiceasc� nimic, de�i trecu de câte dou� ori pe la fiecare partener, ascultându-l. Gândi mult �i se poso-morî, dar nu ie�i nimic din cugetarea lui.

Cu to�ii râser� de dânsul. — Ce zical� stupid�! morm�i, plin de indignare, tân�rul �i, jignit, se

retrase la locul s�u. — Vai ce plictiseal�! se auzir� mai multe voci. Veni �i rândul lui

Velceaninov. I se porunci s� se ascund� �i mai departe decât ceilal�i. Nici el nu ghici zicala.

— Stra�nic� plictiseal�! r�sunar� �i mai multe glasuri. — Acuma m� duc eu, zise Nadia. — Nu, nu, acuma-i rândul lui Pavel Pavlovici. S� mearg� Pavel Pav-

lovici! �ipar� cu to�ii în cor, înviorându-se cât de cât. Pe Truso�ki îl conduser� pân� la gard, într-un col�. Îl a�ezar� acolo cu

fa�a întoars�. Puser� pe ro�covan� s�-l p�zeasc�, nu cumva s� se uite înapoi. Pavel Pavlovici î�i mai veni în fire �i se înveseli chiar, c�utând s�-�i îndeplineasc� cu sfin�enie îndatorirea. St�tu ca un bu�tean cu ochii la gard, f�r� s� îndr�zneasc� a-�i întoarce capul. Ro�covana îl p�zea de la vreo dou�zeci de pa�i mai în spate, dup� chio�c, cât mai aproape de ceilal�i, f�cându-�i cu emo�ie semne din ochi c�tre fetele celelalte. To�i, cu oarecare nelini�te, parc� se a�teptau la ceva. Preg�teau ceva. Deodat�, ro�covana f�cu de dup� chio�c ni�te semne cu mâinile. Într-o clip�, to�i s�rir� în picioare �i o luar� la fug�.

— Fugi�i, fugi�i �i dumneavoastr� ! îi �optir� lui Velceaninov vreo zece glasuri, alarmate din pricin� c� el r�m�sese pe loc.

— Ce înseamn� asta? Ce s-a întâmplat? întreb� Velceaninov, luând-o la fug� dup� ceilal�i.

— Mai încet, nu striga�i! L�sa�i-l s� se holbeze la gard, iar noi s-o lu�m la s�n�toasa. Uite �i Nastia a fugit.

Într-adev�r, ro�covana alerga de rupea p�mântul, parc� cine �tie ce s-ar fi întâmplat, �i f�cea semne cu mâinile. În sfâr�it, ajunser� cu to�i dincolo de ele�teu, pe partea cealalt� a livezii. Sosind pe urmele lor, Velceaninov v�zu cât de violent se certa Katerina Fedoseevna cu celelalte fete, mai ales cu Nadia �i cu Maria Nikiti�na.

— Katia, drag�, nu te sup�ra! o s�rut� Nadia. — Bine-bine, n-am s� spun mamei nimic, dar eu nu mai r�mân aici,

fiindc� nu-i frumos ceea ce face�i. Ce trebuie s� gândeasc� bietul om acolo,

în fa�a gardului! Katia plec� de mil�. Ceilal�i r�maser� pe loc, neîndupleca�i �i

neîndur�tori. Fetele insistar� st�ruitor pe lâng� Velceaninov s� se prefac�, când îi va ajunge Pavel Pavlovici, ca �i când nu s-ar fi petrecut nimic.

— Iar acuma haide�i s� ne juc�m de-a prinselea! strig�, încântat�, ro�covana.

Pavel Pavlovici ajunse la grupul de tineri peste vreun sfert de ceas. Zece minute st�tuse pesemne lâng� gard. Jocul de-a prinselea se încinsese de-a binelea �i avea succes. To�i �ipau foarte veseli... Pierzându-se cu firea de furie, Truso�ki s�ri de-a dreptul la Velceaninov �i-l apuc� iar��i de mânec�.

— Pentru câteva clipite, rogu-v�! — O, Doamne, ce-o mai fi vrând �i �sta cu clipitele lui?! — Vrea s�-i cear� din nou o batist�, se auzir� voci în urma lor. — De data asta dumneavoastr� sunte�i pricina... dumneavoastr�

ave�i toat� vina... rosti Pavel Pavlovici, cl�n��nindu-i din�ii. Velceaninov îl întrerupse �i-l sf�tui împ�ciuitor s� fie mai vesel, altfel

to�i or s�-�i bat� joc �i mai r�u de dânsul: — De aceea v� �i înt�rât�, fiindc� v� sup�ra�i, când toat� lumea e

bine dispus�. Spre mirarea lui, sfatul s�u îl determin� pe Pavel Pavlovici s�-�i

schimbe cu totul atitudinea. Se lini�ti numaidecât. Se amestec� printre juc�tori, ca �i cum el ar fi fost vinovatul. Lu� parte la toate partidele �i câtva timp fu l�sat în pace, primit la joc ca �i ceilal�i. În jum�tate de ceas î�i redobândi veselia. La toate partidele, când trebuia s�-�i aleag� o pereche, el se oprea îndeob�te la tr�d�toarea cea ro�covan� sau la una dintre surorile Zahlebinin. Spre uimirea lui, Velceaninov observ� c� Truso�ki nu îndr�znea aproape niciodat� s� intre în vorb� cu Nadia, de�i se gudura neîntrerupt pe lâng� dânsa sau în preajma ei. Situa�ia de persoan� neluat� în seam� sau chiar urât� de ea, el o socotea drept ceva necesar parc� �i natural. Dar în cele din urm� i se întinse o nou� curs�.

Jucau de-a v-a�i ascunselea. Juc�torii aveau voie s�-�i schimbe locul la fug� �i s� se piteasc� mai bine în alt� parte. Pavel Pavlovici izbutise s� se fac� nev�zut într-un tufi�, dar apoi, pe când alerga în c�utare de alt ad�post, i se n�z�ri s� intre în cas�. Fu z�rit. Izbucnir� �ipete. El urc� scara, s�rind treptele, �i se strecur� într-o c�m�ru��, unde era un locu�or cunoscut dup� un scrin — numai bun de ascuns. Ro�covana îns� zbur� pe urma sa, se furi�� în vârful degetelor pân� la u�� �i o închise frumu�el cu cheia. Ca �i mai înainte, to�i se oprir� din joc �i fugir� iar��i dincolo de ele�teu, la cel�lalt cap�t al livezii. Peste vreo zece minute, Pavel Pavlovici — v�zând c� nimeni nu-l caut� — se uit� printr-o ferestruic�. Nimeni nu se mai z�rea pe aproape. El nu cutez� s� strige, temându-se s� nu-i de�tepte pe p�rin�i. Jupânesei �i îngrijitoarei li se poruncise cu str��nicie s� nu se iveasc� �i s� nu r�spund� la chemarea lui Pavel Pavlovici. I-ar fi putut deschide Katerina Fedoseevna, dar ea — intrând în od�i�a sa �i a�ezându-se pe pat ca s� mai reflecteze un pic — adormise bu�tean, pe negândite. A�a c� Truso�ki st�tu închis vreme de un ceas încheiat. În sfâr�it, începur� s� apar�, ca din întâmplare, câte dou�-trei fete.

— Pavel Pavlovici, de ce nu veni�i la noi? Ah, ce mai veselie e acolo! Ne juc�m de-a teatrul. Alexei Ivanovici a jucat rolul de "prim-amorez".

— De ce nu coborâ�i, Pavel Pavlovici? Sunte�i uimitor! i se adresau din treac�t alte fete.

— Cine-i uimitor? r�sun� întrebarea doamnei Zahlebinina, care tocmai se trezise �i se hot�râse, în sfâr�it, s� fac� o plimbare prin livad� �i s� arunce o privire la jocurile "de copii" în a�teptarea ceaiului.

— Cine altul decât Pavel Pavlovici! îi r�spunse cineva, ar�tându-i prin gesturi fereastra, în care se z�rea mutra lui Truso�ki, palid� de furie, cu o strâmb�tur� în loc de zâmbet.

— Ce poft� s� stai închis, singur, când to�i se veselesc! spuse mama, cl�tinând din cap.

Între timp, Velceaninov c�p�t�, în sfâr�it, de la Nadia l�murirea cuvintelor rostite de dânsa adineauri c� "se bucur� de venirea lui dintr-o anumit� pricin�". Explica�ia avu loc pe o alee mai dosnic�. Maria Nikiti�na îl aduse dinadins pe Velceaninov, care tocmai lua parte la ni�te jocuri �i începuse s� se plictiseasc�, îl petrecu pân� pe aleea l�turalnic�, unde îl l�s� singur cu Nadia.

— M-am convins pe deplin, ciripi ea cu un gl�su�or iute �i îndr�zne�, c� nu sunte�i de loc un prieten atât de bun al lui Pavel Pavlovici, cum se l�udase acesta. Am socotit c� numai dumneavoastr� îmi pute�i face un serviciu a�a de important. Iat� br��ara odioas�, zise Nadia, sco�ând cutiu�a dintr-un buzun�rel, v� rog insistent s� i-o înapoia�i numaidecât, fiindc� eu n-am s�-i adresez, personal, nici o vorb� în toat� via�a. De altfel, pute�i s�-i spune�i acestea ca din partea mea �i s� ad�uga�i ca nu cumva s� mai îndr�zneasc� pe viitor a da buzna aici cu cadouri. Restul am s� i-l aduc la cuno�tin�� prin al�ii. Vre�i s�-mi face�i pl�cerea asta, îndeplinin-du-mi dorin�a?

— Vai, pentru numele lui Dumnezeu, v� rog s� m� dispensa�i de a�a ceva! exclam� în gura mare Velceaninov, ap�rându-se cu mâinile.

— Cum adic�? S� v� dispensez? r�mase uimit� Nadia de refuzul s�u �i-�i c�sc� ochii mari la dânsul, pierzând dintr-o dat� tonul preg�tit dinainte. Era gata chiar s� izbucneasc� în plâns, când Velceaninov pufni de râs.

— Nu c� a� fi... mi-ar face chiar mare bucurie... dar am eu socotelile mele cu dânsul...

— �tiam c� min�ise: nu sunte�i prietenul lui! îl întrerupse, ner�bd�-toare, Nadia, plin� de înfl�c�rare. Niciodat� n-am s� m� m�rit cu dânsul, s� �ti�i asta! Niciodat�! Nici nu-mi intr� în cap cum a îndr�znit ! Trebuie s�-i înapoia�i numaidecât br��ara asta resping�toare. Altfel, ce-a� putea s� fac? Vreau cu tot dinadinsul s-o capete neap�rat chiar azi, în aceea�i zi când a dat-o — �i s� sufere afrontul. Iar dac� va încerca el s� m� pârasc� tatei, atunci va vedea ce-o s� p��easc�.

De dup� un tufi� �â�ni, cu totul pe nea�teptate, tân�rul ciufulit, cu ochelari alba�tri.

— Trebuie s�-i înapoia�i br��ara, t�b�rî acesta asupra lui Velceani-nov, m�car în numele dreptului femeii, dac� sunte�i într-adev�r la în�l-�imea problemei...

Dar nu-�i ispr�vi vorba. Nadia îl trase din r�sputeri de mânec� �i îl îndep�rt� de Velceaninov.

— Vai Doamne, prost mai e�ti, Predposâlov! r�cni ea. Pleac� de aici! Piei din fa�a mea! �i s� nu mai îndr�zne�ti a trage cu urechea. �i-am poruncit doar s� nu te apropii! b�tu ea mânios din picioru�e.

�i chiar dup� ce tân�rul o zbughi din nou în tufi�uri, Nadia, ca scoas� din fire, m�sura aleea la dreapta �i la stânga, cu amândou� palmele împreunate, sc�p�rând din ochi�ori.

— Nici nu v� vine s� crede�i ce pro�ti sunt! izbucni ea, oprindu-se în fa�a lui Velceaninov. Dumneavoastr� vede�i numai latura ridicol�. Dar întreba�i-m� pe mine cum m� simt!

— Dar acesta pesemne nu-i el? Nu-i a�a? Nu-i el? întreb� cu un zâmbet pe buze Velceaninov.

— Bineîn�eles c� nu-i el. Dar cum v-a�i putut închipui c� ar fi el? surâse Nadia, ro�ind. Nu-i decât un prieten de-al lui. Dar cum a fost în stare s�-�i aleag� asemenea prieten? Nu pricep, pentru nimic în lume. De altfel, �sta are reputa�ie de "viitor om de ac�iune". Eu îns� nu în�eleg nimic... Alexei Ivanovici, altuia n-am cui s� m� adresez. Pentru ultima oar�: îi da�i înapoi br��ara ori nu?

— Ei bine, o dau. Unde-i? — Ah, ce dr�gu� sunte�i, �i ce bun! se bucur� pe loc Nadia întinzân-

du-i cutiu�a. În schimb, am s� v� cânt toat� seara, c�ci eu cânt foarte frumos... ca s� �ti�i... am min�it c� nu-mi place muzica. Ah, dac� a�i mai veni pe la noi, m�car o singur� dat�... ce bucuroas� a� fi! V-a� povesti totul, totul, totul — �i înc� multe altele... c�ci sunte�i a�a de bun, a�a de bun ca... ca surioara mea, Katia!

�i, într-adev�r, când intr� în cas� pentru ceai, Nadia cânt� dou� roman�e cu o voce înc� neformat� �i nepus� la punct, dar destul de pl�cut� �i de puternic�. Când se întoarser� cu to�ii din livad�, Pavel Pavlovici �edea comod instalat împreun� cu p�rin�ii la masa de ceai, pe care fierbea un mare samovar lâng� serviciul de ceai din por�elan de Sevres. Pesemne chibzuia, împreun� cu b�trânii, despre ni�te treburi foarte serioase — deoarece urma s� plece peste dou� zile pentru nou� luni. Nu arunc� nici o c�ut�tur� celor veni�i din livad� �i îndeosebi lui Velcea-ninov. Se vedea cât de colo c� Truso�ki nu "pârâse", totul r�mânând deocamdat� în lini�te �i pace.

Când îns� începu s� cânte Nadia, veni numaidecât �i Pavel Pavlovici. Fata nu r�spunse într-adins la o întrebare direct� a lui, dar acest lucru nu-l intimid� pe Truso�ki �i nici nu-l f�cu s� �ov�ie. Se post� dup� speteaza scaunului ei �i întreaga lui înf��i�are ar�ta c� acesta era locul lui pe care nu-l va ceda nim�nui.

— E rândul lui Alexei Ivanovici ca s� ne cânte, maman! Alexei Ivano-vici vrea s� cânte ceva! strigar� în cor aproape toate fetele, înghesuindu-se în jurul pianului, la care se a�ez� Velceaninov, plin de încredere în sine, gata s� se acompanieze singur.

Se apropiar� �i b�trânii, �i Katerina Fedoseevna, care r�m�sese cu dân�ii �i servise ceaiul în ce�ti. Velceaninov alese o roman�� a lui Glinka, aproape necunoscut� tuturor:

Când î�i deschizi cu gra�ie guri�a, Întreci în gângurit chiar hulubi�a... Velceaninov cânt� roman�a numai pentru Nadia, cea mai apropiat�

de dânsul din întreaga asisten�� �i care st�tea chiar lâng� cotul s�u. Î�i pierduse de mult vocea, dar din r�m��i�ele acesteia se putea deduce calitatea ei de odinioar�. Velceaninov auzise roman�a asta pentru întâia oar� acum vreo dou�zeci de ani, pe când era student, cântat� de însu�i Glinka la o serat� artistic� �i literar� numai cu b�rba�i, în casa unui prieten al defunctului compozitor. Fiind în verv�, Glinka cânt� din gur� �i la pian buc��ile preferate din compozi�iile sale, printre care �i roman�a de

mai sus. Nici vocea lui Glinka nu mai era faimoas�, dar Velceaninov p�stra în amintire impresia extraordinar� produs� tocmai de roman�a aceasta. Un virtuos cânt�re� de salon n-ar fi repurtat nicicând un asemenea succes. În aceast� roman�� intensitatea pasiunii spore�te �i se înal�� cu fiecare vers, cu fiecare cuvânt. Tocmai grada�ia atât de perfect� ar fi f�cut ca orice not� fals�, o cât de mic� �arjare sau denaturare — care îndeob�te trec neobservate la opere — s� distrug� �i s� deformeze tot sensul buc��ii. Pentru a cânta bine o bucat� a�a de mic�, dar extraordinar�, era absolut� nevoie de perfec�iune, de o adev�rat� �i deplin� inspira�ie, de o pasiune autentic� sau o deplin� în�elegere a poeziei sale. Altfel, roman�a ar fi p�rut nu numai neizbutit�, ci inexpresiv� �i poate chiar �ocant�. Nu s-ar fi putut exprima un sentiment de dragoste atât de intens, f�r� a provoca o impresie dezgust�toare, dar firescul �i simplitatea au salvat totul.

Velceaninov î�i aducea aminte c� pe vremuri reu�ea s� interpreteze foarte bine aceast� roman��. Aproape î�i însu�ise maniera de a cânta a lui Glinka. Iar acum, de la primele note, de la cele dintâi versuri, o adev�rat� înfl�c�rare îi cuprinse inima, înfiorându-i vocea. Cu fiecare cuvânt al ro-man�ei, pasiunea izbucnea �i se dezv�luia. În ultimele versuri se dezl�n�uia patima. Velceaninov cânt� ultima strof� a roman�ei cu privirile scânteietoare îndreptate spre Nadia:

S� te privesc în ochi am cutezan�a �i-�i sorb pe buze, nu-�i ascult roman�a. Pe gur� vreau s� te s�rut mult, mult �i cântul inimii s� �i-l ascult. Atunci Nadia sim�i o înfiorare în tot trupul, ba se cl�tin� chiar,

dându-se un pic înapoi. I se îmbujorar� obrajii ca para focului �i, în aceea�i clip�, Velceaninov citi pe fa�a-i ru�inat� �i cam speriat� ca o sclipire de în�elegere. O încântare �i în acela�i timp o nedumerire lic�rir� pe figurile tuturor ascult�toarelor. Fiecare parc� g�sea nepotrivit modul acesta de a cânta �i totu�i toate chipurile tinere�ti ca �i to�i ochi�orii lor str�luceau �i scânteiau �i parc� mai a�teptau ceva. Fa�a Katerinei Fedoseevna era a�a de radioas�, c� Velceaninov o g�si aproape frumoas�.

— Splendid� roman��! morm�i, pu�in încurcat, b�trânul Zahlebinin, dar n-o g�si�i... prea tare? E pl�cut�, dar prea tare...

— Într-adev�r, prea tare... d�du s� încuviin�eze doamna Zahlebinina, dar Pavel Pavlovici nici n-o l�s� s�-�i ispr�veasc� vorba. S�ri înainte �i, pierzându-�i firea, o apuc� de mân� ca un nebun pe Nadia �i o îndep�rt� de Velceaninov, la care se repezi �i, �intuindu-l cu o c�ut�tur� pierdut�, î�i mi�c� în gol buzele tremurânde.

— V� rog, o clipit� numai! rosti cu greu Truso�ki, în cele din urm�. Velceaninov î�i d�du seama c� un r�gaz chiar de o clip� l-ar putea

face pe acest domn s� comit� un act de zece ori mai nerod. De aceea îl apuc� în grab� de mân� �i, f�r� s� ia în seam� nedumerirea general�, îl scoase pe teras� �i amândoi coborâr� scara, ajungând în livada unde între timp se întunericise.

— În�elege�i c� trebuie s� pleca�i numaidecât, împreun� cu mine? spuse Pavel Pavlovici.

— Ba nu în�eleg de fel... — V� aduce�i aminte? rosti Pavel Pavlovici cu o �oapt� dezn�d�jduit�.

Mai �ine�i minte c� mi-a�i cerut s� v� spun totul, totul, în mod deschis,

adic� "ultimul cuvânt"... V� mai aminti�i? Ei bine, afla�i c� a sosit vremea s� rostesc cuvântul acesta.... �i acum haidem s� plec�m !

Velceaninov se gândi o clip�, îl mai privi o dat� pe Pavel Pavlovici �i consim�i s� plece. Retragerea lor anun�at� pe nea�teptate îi nemul�umi pe b�trâni �i revolt� la culme pe toate fetele.

— Lua�i m�car înc� o cea�c� de ceai..., îi pofti doamna Zahlebinina. — Dar pe tine ce te-a apucat? se adres�, sever �i nemul�umit,

b�trânul c�tre Pavel Pavlovici, care zâmbea încântat de sine �i nu rostea nici un cuvânt.

— Pavel Pavlovici, de ce ni-l lua�i pe Alexei Ivanovici? gângureau tânguitor fetele, fulgerându-l din când în când cu priviri îndârjite. Iar Nadia îi arunc� o privire a�a de mânioas�, c� el nu-�i putu st�pâni o grimas�, dar nu se d�du b�tut.

— Pavel Pavlovici a avut amabilitatea s�-mi aduc� aminte, �i-i sunt recunosc�tor pentru asta, de-o afacere extrem de important�, de care era cât pe ce s� uit, rosti Velceaninov, surâzând.

Apoi el strânse mâna st�pânului, se înclin� înaintea st�pânei �i a fetelor, în special fa�� de Katia, ceea ce se remarc� de c�tre cei prezen�i.

— V� mul�umesc pentru vizita ce ne-a�i f�cut �i oricând vom fi bucuro�i, cu to�ii, de a v� vedea, încheie insistent b�trânul Zahlebinin.

— Suntem încânta�i, ad�ug� cu c�ldur� st�pâna. — S� mai veni�i, Alexei Ivanovici! Mai poftim pe la noi! se auzir�

nenum�rate voci de pe teras�, când Velceaninov lu� loc în calea�c� împreun� cu Pavel Pavlovici.

Iar un gl�scior �opti mai încetinel: — S� mai veni�i, dragul nostru Alexei Ivanovici! "Asta-i ro�covana!" î�i zise Velceaninov. XIII De partea cui se înclin� balan�a? Velceaninov se putea gândi la fata cea ro�covan�. Dar între timp un

sentiment de ciud� �i de regret îi împov�ra sufletul. De altfel, în tot cursul acestei zile, petrecute parc� a�a de vesel, triste�ea nu-l p�r�sise aproape deloc pe Velceaninov. Înainte de a fi cântat roman�a, el nu �tia cum s�-�i goneasc� urâtul. Poate de aceea o �i cântase cu atâta ardoare.

"�i m-am putut înjosi eu pân� într-atâta, încât s� uit totul !" începu el s�-�i fac� repro�uri, dar î�i goni în grab� gândurile sumbre. De altfel, i se �i p�ru umilitor faptul de a se tângui. Mai mare pl�cere i-ar face s� se supere pe careva.

— Do-bi-to-cul! �opti furios Velceaninov, c�tând cu coada ochiului spre Pavel Pavlovici, care �edea t�cut al�turi de dânsul în calea�c�.

Pavel Pavlovici t�cea cu înc�p��ânare, poate concentrându-se �i preg�tindu-se. Cu un gest ner�bd�tor, Truso�ki î�i scotea din când în când p�l�ria din cap �i î�i �tergea fruntea cu o batist�.

— Transpir� ! se îmbufna Velceaninov. O singur� dat� îl întreb� Pavel Pavlovici pe birjar: dac� vine furtun�

ori nu? — �i înc� ce furtun�! Vine negre�it! Toat� ziulica a fost z�duf. Cerul într-adev�r se întunecase. Fulgere sc�p�rau în zare. Se întoar-

ser� în ora� pe la zece �i jum�tate.

— V� înso�esc pân� acas�, se adres� prevenitor Truso�ki lui Velceani-nov, când ajunser� aproape de casa acestuia.

— Îmi închipui. Dar v� anun� c� m� simt cam bolnav... — N-am s� v� re�in prea mult. N-o s� stau mult. Când ajunser� acas�, Pavel Pavlovici intr� pentru o clip� la port�rea-

sa Mavra. — De ce-a�i dat pe la poart�? îl întreb� aspru Velceaninov, când Tru-

so�ki îl ajunse din urm�. Amândoi intrar� în camer�. — A�a, mai nimic... pentru birjar... — S� �ti�i c� n-o s� v� dau nimic de b�ut. Musafirul nu r�spunse, Velceaninov aprinse lumân�rile, iar Pavel

Pavlovici se l�s� numaidecât într-un fotoliu. Velceaninov se opri încruntat drept în fa�a lui.

— V� f�g�duisem s� v� spun �i eu "ultimul" meu cuvânt, rosti gazda cu înver�unare l�untric� pe care �i-o putea înc� st�pâni. Iat�-l: socot cât se poate de sincer c� toate chestiunile dintre noi sunt tran�ate... a�a c� nici nu mai avem ce s� vorbim. M� auzi�i? N-avem despre ce vorbi. De aceea oare n-ar fi mai bine s-o lua�i numaidecât din loc, ca s� pot închide u�a dup� dumneavoastr�?

— Bine, atunci s� încheiem socotelile, Alexei Ivanovici! rosti cât se poate de blajin Pavel Pavlovici, c�tându-i drept în ochi.

— Cum? So-co-te-li-le? r�spunse Velceaninov, extrem de surprins. Ce expresie ciudat�! Despre ce socoteli poate fi vorba? Aha! N-o fi acesta "ultimul cuvânt" al dumneavoastr�, pe care a�i f�g�duit adineaori s� mi-l dest�inui�i?

— Tocmai acesta-i! — N-avem ce socoteli s� mai încheiem. Ele au fost de mult încheiate!

îl înfrunt� cu mândrie Velceaninov. — A�a v� închipui�i? rosti Pavel Pavlovici pe un ton hot�rât �i, împle-

tindu-�i degetele amânduror mâinilor, le întinse bizar înainte, în dreptul pieptului.

Velceaninov nu-i r�spunse �i începu s� m�soare odaia în lung �i în lat cu pa�i ap�sa�i. "Oare n-o fi vorba de Liza? De Liza?" gemu în sine.

— Atunci spune�i-mi ce socoteli vre�i s� încheiem? i se adres� Velcea-ninov dup� o t�cere destul de lung�.

Între timp, Truso�ki, �inând mai departe mâinile în fa��, îl urm�rea cu ochii cum se plimba prin camer�.

— S� nu v� mai duce�i de loc pe acolo, rosti aproape în �oapt� Pavel Pavlovici, cu un ton de implorare, �i se s�lt� scurt de pe scaun.

— Cum? Va s� zic� numai despre asta voia�i s�-mi vorbi�i? spuse cu un râs înveninat Velceaninov. Drept s� v� spun, pe ziua de ast�zi m-a�i uluit, izbucni el sarcastic, dar î�i schimb� pe loc expresia figurii. Ascul-ta�i-m�, relu� cu triste�e vorba, într-un elan de sinceritate, cred c� niciodat� �i prin nimic nu m-am înjosit în via�� ca ast�zi. Mai întâi, am primit s� v� înso�esc, în al doilea rând — prin comportarea mea de acolo. Totul a fost atât de meschin, de jalnic... M-am degradat, m-am tic�lo�it, primind invita�ia... uitând pe ce lume m� g�sesc... Apoi mai este ceva! Dar î�i lu� seama numaidecât. Asculta�i-m�: m-a�i luat azi prin surprindere, eram surescitat, bolnav... De altfel, n-am de ce s� m� justific! N-am s� mai calc niciodat� pragul casei aceleia. V� asigur c� nu m� atrage nimic acolo, conchise el cu fermitate.

— Adev�rat? Chiar a�a e? exclam� Pavel Pavlovici în culmea bucuriei.

Velceaninov îl privi cu dispre� �i începu s� m�soare din nou odaia. — Pesemne v-a�i hot�rât s� fi�i fericit cu orice pre�? nu-l r�bd� inima

pe Velceaninov s� nu remarce. — Da, da! adeveri în surdin� Pavel Pavlovici, într-o explozie de nai-

vitate. "E un tip grotesc, î�i zise Velceaninov. E mai curând prost decât r�u.

Asta îns� nu m� prive�te. Nu pot decât s�-l ur�sc... �i nici m�car asta nu merit�!"

— Într-adev�r, eu sunt "eternul so�"! recunoscu Pavel Pavlovici, zâmbind supus �i resemnat. De mult v� cuno�team expresia asta, Alexei Ivanovici... Înc� din vremea când locuiam împreun� în ora�ul T... Multe expresii de-ale dumneavoastr� mi-au r�mas întip�rite în minte dintr-un an întreg. Rândul trecut, când a�i vorbit aici despre "eternul so�", mi-am dat numaidecât seama despre cine putea fi vorba.

Mavra intr� cu o sticl� de �ampanie �i cu dou� pahare. — S� nu v� fie cu sup�rare, Alexei Ivanovici, �ti�i doar c� nu m� pot

lipsi de asta. Dar s� nu mi-o lua�i în nume de r�u. Socoti�i-m� drept un om str�in �i mai prejos de dumneavoastr�...

— Bine, încuviin�� cu scârb� Velceaninov... Dar v� asigur c� nu m� simt de loc bine.

— Vai de mine... n-am s-o lungesc prea mult... doar dou� minute! îndrug� Pavel Pavlovici. Numai un singur p�h�rel, altfel gâtlejul...

D�du peste cap paharul cu l�comie �i se a�ez�, aruncând o privire aproape duioas� asupra lui Velceaninov. Mavra ie�i.

— Ce mâr��vie! murmur� gazda. — Asta s-a petrecut numai din pricina prietenelor sale, rosti, înviorat,

Pavel Pavlovici, revenindu-�i de-a binelea în fire. — Cum? Ce? A, sunte�i cu gândul tot la întâmplarea aceea... — Numai prietenele ei sunt de vin�. �i-i înc� a�a de tân�r�!... Face pe

grozava de prea mult� cochet�rie, z�u a�a! E chiar adorabil! Mai târziu, va fi cu totul altfel. Voi fi robul ei, gata s�-i fac toate voile. Ba va fi împresu-rat� de respect... va avea societate... În sfâr�it, se va putea transforma cu timpul.

"Ar trebui, totu�i, s�-i înapoiez br��ara!" se gândi, preocupat, Velcea-ninov, pip�ind cutiu�a din buzunarul hainei.

— Chiar dumneavoastr� a�i remarcat c� sunt hot�rât s�-mi refac fericirea. Eu trebuie neap�rat s� m� însor, Alexei Ivanovici, urm� confiden�ial �i pu�in mi�cat Pavel Pavlovici. Altfel ce-o s� ias� din mine? Vede�i doar singur! �i ar�t� cu degetul spre sticl�. Iar asta nu-i decât o parte din... calit��ile mele. Nu pot tr�i f�r� însur�toare �i f�r� o adora�ie. O voi adora �i voi reînvia.

"�i de ce mi-o fi spunând toate acestea?", î�i zise Velceaninov, gata s� pufneasc� în râs. De altfel, toate acestea îi p�reau f�r� sens.

— Spune�i-mi, v� rog, de-a dreptul de ce m-a�i c�rat acolo? îl apostro-f� Velceaninov. Ce nevoie a�i avut de mine?

— Ca s� fac un experiment..., se fâstâci Pavel Pavlovici. — Ce experiment? — S� urm�resc efectul... În�elege�i-m�, Alexei Ivanovici, eu abia de-o

s�pt�mân� m� duc pe acolo în calitate de... rosti el, din ce în ce mai emo�ionat. Când v-am întâlnit ieri, mi-am zis: "Eu înc� n-am v�zut-o într-o societate de oameni str�ini, adic� fa�� �i de al�i b�rba�i..." Era un gând stupid... Îmi dau perfect de bine seama abia acum... �i absolu' de prisos.

�ineam îns� la asta cu tot dinadinsul." din pricina caracterului meu nefericit... Truso�ki î�i în�l�� capul �i ro�i.

"Oare e adev�rat ce spune?" se gândi Velceaninov în culmea mir�rii. — �i care-i rezultatul? întreb� el cu glas tare. Pavel Pavlovici zâmbi

dulceag �i parc� viclean. — Nu s-au petrecut decât copil�rii, pline de dr�g�l��enie! Prietenele ei

poart� toat� vina. V� rog s� m� ierta�i, Alexei Ivanovici, pentru comporta-rea mea prosteasc� fa�� de dumneavoastr�. N-am s� mai fac, �i niciodat� n-are s� se mai întâmple a�a ceva.

— Dar nici eu n-o s� m� mai ar�t pe acolo, zâmbi Velceaninov. — Asta-i �i dorin�a mea. Velceaninov se sim�i scârbit �i rosti enervat: — Doar nu-s eu singurul b�rbat de pe lume... mai sunt �i al�ii... Pavel Pavlovici ro�i din nou. — Îmi pare r�u s� aud din gura dumneavoastr� asemenea vorbe,

Alexei Ivanovici, �i v� rog s� m� crede�i c� prea mult o respect pe Nadejda Fedoseevna...

— Scuza�i-m�, scuza�i-m�, n-am avut inten�ia s� fac vreo insinuare... totu�i mi se pare cam surprinz�tor faptul c� mi-a�i supraapreciat posibilit��ile de a pl�cea... �i... c� v-a�i pus n�dejdea în mine cu atâta încredere...

— Am avut încredere, bazat tocmai pe cele ce se petrecuser� odini-oar�.

— Dac�-i a�a, înseamn� c� dumneavoastr� m� socoti�i �i acum drept un om de onoare? zise Velceaninov, oprindu-se scurt în fa�a lui Truso�ki.

În alt� împrejurare, s-ar fi îngrozit el însu�i de o întrebare a�a de naiv� �i de nea�teptat�.

— Totdeauna v-am socotit a�a, rosti Pavel Pavlovici, coborându-�i ochii în p�mânt.

— Bineîn�eles, f�r� îndoial�... Dar nu despre asta-i vorba. Voiam numai s� spun c� în ciuda oric�ror... idei preconcepute?

— Da, în ciuda ideilor preconcepute! — Nici când a�i sosit la Petersburg? Velceaninov nu se putu st�pâni de a pune aceast� întrebare sim�ind

el însu�i cât de nelalocul ei îi era curiozitatea. — Chiar când am sosit la Petersburg, v� socoteam omul cel mai

onorabil de pe lume. Totdeauna v-am stimat, Alexei Ivanovici. Pavel Pavlovici î�i ridic� ochii �i îl privi f��i�, f�r� nici o sfial�, pe

adversarul s�u. Velceaninov sim�i deodat� o îngrijorare. N-ar fi vrut, pentru nimic în lume, s� se produc� vreo izbucnire nepotrivit�, provocat� de dânsul.

— V-am iubit, Alexei Ivanovici, se hot�rî dintr-o dat� Pavel Pavlovici ,s�-�i deschid� sufletul, �i în anul acela, cât a�i stat în ora�ul T., v-am iubit. Dumneavoastr� nu v-a�i dat seama, urm� Truso�ki cu un tremur în glas, care îl îngrozi pe Velceaninov. Eu m� aflam pe o treapt� inferioar� în compara�ie cu dumneavoastr�, ca s� m� fi putut observa. Dar poate nici nu avea vreun rost. În cursul acestor nou� ani din urm�, mi-am amintit adesea de dumneavoastr�, fiindc� un an ca acela n-am mai avut în toat� via�a mea. În ochii lui Pavel Pavlovici sc�p�r� o lumin� stranie. M� urm�-reau expresii �i idei de-ale dumneavoastr�. Îmi revenea�i în memorie ca un om care nutre�te cele mai bune sentimente, o persoan� cultivat� în mod remarcabil, înzestrat� cu mult� inteligen��. "Marile idei nu ne vin atâta de

la o minte mare, cât de la o inim� mare", vorba asta dumneavoastr� a�i spus-o, poate a�i �i uitat-o, eu îns� mi-o aduc aminte. V-am socotit totdea-una ca un om cu inim� mare �i am crezut în dumneavoastr�... ne�inând seama de nimic...

Un tremur îi înfiora b�rbia. Velceaninov se însp�imânt�. Trebuia s� pun� cap�t, cu orice pre�, acestor efuziuni nea�teptate.

— Destul, v� rog, Pavel Pavlovici, morm�i el, iritat, �i ro�i. De ce? De ce? r�cni. De ce v� lega�i de un om bolnav, iritat, aproape aiurind, �i-l târâ�i prin toate taini�ele acestea... În vreme ce toate nu-s, de fapt, decât vedenii, miraj, minciun�, ru�ine, falsitate... f�r� nici o m�sur�... Într-ade-v�r �sta-i lucru de c�petenie, �i cel mai ru�inos, c� nu-i nici o m�sur�. Totu-i o nerozie. Amândoi suntem ni�te oameni vicio�i, nesinceri �i tic�-lo�i... �i dac� vre�i, dac� vre�i, v� dovedesc numaidecât! Nu numai c� nu m� iubi�i, ci m� urâ�i din r�sputeri �i min�i�i f�r� s� v� da�i singur seama. M-a�i luat �i m-a�i dus acolo nu ca s� face�i ce-a�i spus — adic� s� v� pune�i la încercare logodnica... (ce-i mai poate trece unui om prin cap!) Iat� care-i adev�rul: m-a�i v�zut ieri �i v-a cuprins iar��i furia.

M-a�i dus acolo ca s� mi-o ar�ta�i �i s�-mi spune�i: "O vezi cum arat�! Ei bine, ea va fi a mea. Ian încearc� �i acum!"... M-a�i înfruntat. Cine �tie? Poate singur nu v-a�i dat seama. Dar acesta-i adev�rul, l-a�i sim�it foarte bine... Dar pentru a face asemenea provocare, e nevoie neap�rat de ur�. �i, într-adev�r, m� urâ�i!

Velceaninov alerga prin odaie, r�cnind. Se sim�ea jignit, ofensat, umilit mai cu seam� la gândul c� se înjosea astfel înaintea lui Pavel Pavlovici.

— Am vrut s� m� împac cu dumneavoastr�, Alexei Ivanovici, se ap�r� brusc Truso�ki, pe un ton hot�rât, prin cuvinte scurte �i întret�iate. Iar b�rbia începu s�-i tremure din nou.

O furie s�lbatic� îl cuprinse pe Velceaninov, ca �i cum ar fi suferit cea mai cumplit� ofens�.

— Repet înc� o dat�, url� Velceaninov, v-a�i ag��at de un om bolnav, d�râmat, ca s�-i smulge�i în delir nu �tiu ce cuvânt irealizabil pe care acesta nu voia s�-l rosteasc�. S� d�m lucrurile pe fa��. Noi facem parte din lumi deosebite, s� v� intre o dat� asta în cap... apoi... apoi între noi se afl� un mormânt! încheie el, bâiguind... �i dintr-o dat� î�i veni în fire.

— De unde pute�i �ti... Fa�a lui Pavel Pavlovici se crisp� �i se f�cu alb� ca varul, de unde pute�i �ti ce înseamn� pentru mine acest mic mormânt în inima mea! r�cni Truso�ki, p��ind spre Velceaninov �i lovin-du-se cu pumnul în piept cu un gest ridicol, dar cumplit. Cunosc �i eu acest mormând micu�, amândoi st�m fa�� în fa�� la stânga �i la dreapta lui, dar spre mine se afl� mai mare parte de mormânt decât spre dumnea-voastr�... Cu mult mai mare... bâlbâia Truso�ki în delir, continuând s� se loveasc� cu pumnul în piept. Da, mai mare... mai mare...

Deodat�, un sunet neobi�nuit al clopo�elului de la u�� îi dezmetici pe cei doi parteneri. Cineva sunase a�a de tare, vrând parc� s� sf�râme clopo�elul din prima smucitur�.

— Nimeni nu sun� a�a la mine, rosti încurcat Velceaninov. — Dar nici la mine n-o fi sunând, �opti înfrico�at Pavel Pavlovici, care

î�i veni �i el în fire, preschimbându-se pe loc în vechiul Pavel Pavlovici. Velceaninov se încrunt� �i se duse s� deschid� u�a.

— Dac� nu m� în�el, sunte�i domnul Velceaninov? se auzi din antreu o voce tinereasc�, sonor�, plin� de o neobi�nuit� încredere în sine.

— Ce dori�i? — Am o informa�ie precis�, urm� vocea r�sun�toare, c� în momentul

acesta se afl� la dumneavoastr� un oarecare Truso�ki. Trebuie s�-l v�d neap�rat chiar acum.

Lui Velceaninov i-ar fi f�cut pl�cere s�-l dea afar� pe scar�, cu o lovitur� de picior, pe acest domn umflat în pene. Dar, dup� o clip� de gândire, se d�du în l�turi �i îl l�s� s� intre în�untru.

— Iat�-l pe domnul Truso�ki, intra�i ! XIV Sa�enka �i Nadenka În odaie intr� un b�rbat foarte tân�r, cam de vreo nou�sprezece ani,

poate �i mai pu�in — atât de tinereasc� îi era figura frumoas�, mândr� �i încrezut�. Era îmbr�cat convenabil, cel pu�in tot ce purta, îi �edea bine. Întrecea pe omul de statur� mijlocie. Un p�r negru, bogat, �i ni�te ochi negri mari �i seme�i d�deau fizionomiei sale o expresie aparte. Numai nasul îi era cam plinu� �i un pic avântat în sus. F�r� aceste mici cusururi, ar fi fost o frumuse�e de b�iat. El intr� în cas� cu un aer important.

— Mi se pare c� am ocazia de a vorbi cu domnul Truso�ki, spuse r�spicat, subliniind cu deosebit� pl�cere cuvântul "ocazia" — l�sând astfel a se în�elege c� n-avea nici o onoare �i nici o pl�cere de a sta de vorb� cu domnul Truso�ki.

Velceaninov începu s� priceap� cum st�teau lucrurile. Prin mintea lui Pavel Pavlovici fulger� o b�nuial�. Pe fa�� i se întip�ri nelini�tea. Totu�i, nu se d�du b�tut.

— Neavând onoarea de a v� cunoa�te personal, r�spunse cu prestan-�� Truso�ki, b�nuiesc c� nici nu exist� vreo posibilitate de a sta de vorb� cu dumneavoastr�.

— Asculta�i-m� mai întâi �i numai dup� aceea da�i-v� cu p�rerea, rosti tân�rul cu o des�vâr�it� încredere în sine.

Apoi str�inul î�i puse monoclul cu rama de baga, care-i atârna de un �nur �i privi lung sticla de �ampanie de pe mas�. Dup� ce cercet� îndestul butelia, musafirul î�i scoase monoclul, se întoarse iar��i spre Pavel Pavlo-vici �i spuse:

— Alexandr Lobov. — �i ce-i aceea Alexandr Lobov? — Eu sunt. N-a�i mai auzit de mine? — Nu. — Într-adev�r, cum m-a�i fi putut cunoa�te? Drept vorbind, vin cu o

chestiune important� care v� prive�te îndeaproape. Dar mai întâi, da�i-mi voie s� m� a�ez. Sunt obosit...

— Lua�i loc, zise Velceaninov. Dar tân�rul se �i a�ezase înainte de a fi primit invita�ia, Cu toat�

durerea de piept care i se înte�ea, pe Velceaninov îl interesa aceast� mic� obr�znic�tur�. Pe figura lui dr�g�la�� �i rumen� de adolescent Velceaninov întrez�ri un aer de îndep�rtat� asem�nare cu Nadia.

— Sta�i jos �i dumneavoastr�, se adres� tân�rul lui Pavel Pavlovici, f�cându-i un gest neglijent cu capul spre scaunul din fa��.

— Nu-i nimic, pot sta foarte bine �i-n picioare. — O s� obosi�i... Domnule Velceaninov, pute�i r�mânea �i

dumneavoastr� aici. — De altfel, nici n-am de ce s� m� duc. Eu m� aflu doar acas� la

mine. — N-ave�i decât! De altfel, a� dori s� fi�i de fa�� la explica�ia pe care

voi avea-o cu domnul acesta. Nadejda Fedoseevna mi-a vorbit în termeni destul de m�gulitori despre dumneavoastr�.

— Ian te uit�! Când a apucat s� vorbeasc�? — Îndat� dup� plecarea dumneavoastr�. Chiar acum vin de acolo.

Iat� cum stau lucrurile, domnule Truso�ki, începu el cu jum�tate de gur�, r�sturnat în fotoliu, întorcându-se spre Pavel Pavlovici care r�m�sese în picioare. Noi, adic� eu �i Nadejda Fedoseevna, ne iubim de mult �i ne-am dat unul altuia cuvântul, iar dumneavoastr� v� pune�i de-a curmezi�ul nostru. Am venit pentru a v� face propunerea ca s� v� da�i la o parte. Sunte�i dispus s-o accepta�i?

Pavel Pavlovici �ov�i o clip�. P�li, dar un surâs mali�ios îi întinse buzele.

— Nu-s dispus câtu�i de pu�in, îi retez� el vorba în chip laconic. — Va s� zic� a�a... f�cu tân�rul �i se r�suci în fotoliu, punându-�i

picior peste picior. — De altfel, nici nu �tiu cu cine vorbesc, ad�ug� Pavel Pavlovici, �i

îmi zic c� n-are nici un rost s� continu�m discu�ia. Cu aceste cuvinte Truso�ki g�si �i el de cuviin�� s� se a�eze. — V-am spus doar c� o s� obosi�i, observ� în treac�t tân�rul. Adi-

neaori am avut prilejul s� v� aduc la cuno�tin�� c� numele meu este Lobov �i c� eu �i cu Nadejda Fedoseevna ne-am dat unul altuia cuvântul. Prin urmare, nu pute�i spune, ca adineaori, c� nu �ti�i cu cine ave�i de-a face. De asemenea a�i gre�i dac� v-a�i închipui c� n-am avea despre ce vorbi. Chestiunea nu m� prive�te numai pe mine, ci �i pe Nadejda Fedoseevna, pe care o sâcâi�i f�r� ru�ine. Vede�i deci c� exist� motiv pentru explica�ie.

Rosti printre din�i vorbele acestea, ca un filfizon, abia catadicsind s� pronun�e cuvintele. Î�i puse din nou monoclul �i, cât vorbi, d�du impresia c� prive�te ceva.

— Da�i-mi voie, tinere..., exclam�, fierbând, Pavel Pavlovici. Dar "tân�rul" i-o retez� numaidecât: — În orice alt� împrejurare v-a� fi interzis s�-mi spune�i "tinere",

acum îns� trebuie s� recunoa�te�i c� tinere�ea este avantajul meu principal fa�� de dumneavoastr� �i ast�zi, de pild�, a�i fi dorit din tot sufletul — când a�i d�ruit br��ara — s� fi fost m�car un pic mai tân�r.

— Ah, �âncule! murmur� Velceaninov. — În orice caz, stimate domn, se corect� cu demnitate Pavel Pavlovici,

motivele invocate de dumneavoastr�, pe care le socot îndoielnice �i lipsite de cuviin��, nu-mi par de natur� s� justifice continuarea convorbirii noastre. Acestea sunt ni�te chestiuni copil�re�ti �i f�r� noim�. Mâine îl voi vizita �i voi sta de vorb� cu prea stimatul Fedosi Semionovici. Iar pentru moment v� rog s� m� l�sa�i în pace.

— Admira�i demnitatea acestui om, exclam� tân�rul, scos din fire, adresându-se cu înfl�c�rare lui Velceaninov. Nu-i destul c�-i gonit de acolo. C� scoate lumea limba la el! El mai vrea s� se duc� mâine acolo pentru a ne denun�a b�trânului. Nu-i asta o dovad�, om înc�p��ânat ce sunte�i, c� vre�i s� lua�i fata cu de-a sila, cump�rând-o de la ni�te oameni care au c�zut în mintea copiilor �i care, datorit� unei barbarii sociale, î�i p�streaz� puterea asupra ei? Ea v-a ar�tat doar, cu vârf �i îndesat,

dispre�ul. Nu v-a înapoiat chiar ast�zi necuviinciosul cadou — br��ara dumneavoastr�? Ce vre�i mai mult?

— Nimeni nu mi-a înapoiat nici un fel de br��ar�... �i nici nu-i posibil a�a ceva, zise Pavel Pavlovici, cutremurându-se de indignare.

— Cum se poate? Oare domnul Velceaninov nu v-a înmânat-o? "Uf, dracu s� te ia!" se gândi Velceaninov. — Într-adev�r, rosti el, încruntându-se, Nadejda Fedoseevna mi-a

încredin�at ast�zi aceast� cutioar�, ca s� v-o transmit dumneavoastr�, Pavel Pavlovici. N-am vrut s-o iau, dar ea a st�ruit... iat-o... mi-e necaz c�...

Scoase din buzunar cutiu�a �i, fâstâcit, o întinse lui Pavel Pavlovici care r�mase înm�rmurit.

— De ce nu i-a�i predat-o pân� acum? se adres� cu severitate tân�rul lui Velceaninov.

— N-am avut prilejul, se încrunt� acesta. — Curios! — Cuum? — E cel pu�in curios, n-am dreptate? S� zicem îns� c�-i o simpl�

neîn�elegere. Velceaninov sim�i c�-i vine s� sar� �i s�-i trag� o urecheal� b�ie-

�andrului. Nu se putu îns� ab�ine de a nu izbucni în râs la adresa aces-tuia, b�ie�andrul izbucni �i el îndat� în râs. Pavel Pavlovici nu râdea. Dac� Velceaninov ar fi prins privirea n�prasnic� a acestuia a�intit� asupra sa în timp ce râdea de Lobov — ar fi în�eles c� omul acesta trecea în clipa aceea o anumit� limit� primejdioas�. Velceaninov nu-i v�zu privirea, dar î�i d�du seama c� trebuie s�-l sus�in� pe Truso�ki.

— Domnule Lobov, asculta�i-m� �i pe mine, începu Velceaninov pe un ton prietenesc, f�r� a m� pronun�a asupra unor alte aspecte ale chestiunii, în care nu �in s� m� amestec, mi-a� îng�dui s� v� atrag aten�ia c� Pavel Pavlovici, cerând mâna Nadejdei Fedoseevna, se bucur� în primul rând de consim��mântul acestei familii respectabile, iar în al doilea rând are o situa�ie frumoas� �i onorabil� �i, în sfâr�it, avere... prin urmare, e firesc s� se mire v�zând un asemenea rival — un om poate admirabil înzestrat, dar atât de tân�r, încât nu poate fi

luat drept un rival serios... �i de aceea are dreptate invitându-v� s� pune�i cap�t discu�iei.

— Ce înseamn� un om "atât de tân�r"? Dar eu am împlinit de-o lun� nou�sprezece ani. Dup� lege de mult am dreptul s� m� însor. Asta-i!

— Dar care tat� s-ar putea hot�rî s� v� dea în prezent fiica, chiar dac� a�i fi multimilionar în perspectiv� sau cine �tie ce binef�c�tor al omenirii? Un tân�r de nou�sprezece ani nu poate r�spunde nici pentru el însu�i, iar dumneavoastr� vre�i s� v� lua�i pe con�tiin�� �i viitorul unei alte persoane, adic� al unei copile ca �i dumneavoastr�. De altfel, gestul acesta nici nu-i tocmai nobil, ce zice�i? Mi-am permis s� v� vorbesc astfel, fiindc� singur m-a�i ales ca arbitru între dumneavoastr� �i Pavel Pavlovici.

— Va s� zic� îl cheam� Pavel Pavlovici! remarc� tân�rul. Nu �tiu de ce mi se n�z�rise c�-l cheam� Vasili Petrovici? Drept vorbind, f�cu tân�rul c�tre Velceaninov, spusele dumneavoastr� nu m� surprind de loc. �tiam c� to�i sunte�i o ap�. De mirare e doar faptul c� despre dumneavoastr� auzisem vorbindu-se ca despre un om oarecum modern. De altfel, toate astea sunt fleacuri. Iat� care-i adev�rul: nu numai c� nu m-am comportat r�u în aceast� chestiune, dup� cum v-a�i permis s� afirma�i, ci cu totul

dimpotriv� — �i voi încerca s� v� l�muresc. Mai întâi noi ne-am angajat unul fa�� de cel�lalt prin cuvântul nostru de onoare. În plus eu i-am f�g�-duit formal, în prezen�a a doi martori, c� dac� ea se va îndr�gosti vreodat� de altcineva sau pur �i simplu se va c�i c� s-a m�ritat cu mine �i va vrea s� se despart�, atunci eu îi voi înmâna o declara�ie cum c� a� fi fost infidel, care va sprijini la locul în drept cererea ei de desp�r�ire. Dar înc� �i mai mult: în caz când eu nu m-a� �ine de cuvânt �i a� refuza s�-i dau declara�ia cuvenit�, atunci — ca un mijloc de asigurare — voi emite chiar în ziua nun�ii noastre, în favoarea so�iei, o poli�� în valoare de o sut� de mii de ruble... A�a c� dac� m� voi înc�p��âna �i nu voi da declara�ia amintit�, ea va putea protesta poli�a, iar eu voi fi tras la r�spundere În chipul acesta totul va fi asigurat. Prin urmare, nu periclitez cu nimic viitorul nim�nui. Asta în privin�a primului punct.

— Pun r�m��ag c� toate acestea le-a n�scocit acela, cum îi zice, Predposâlov? exclam� Velceaninov.

— Hi-hi-hi! chicoti mali�ios Pavel Pavlovici. — De ce-o fi chicotind domnul acesta? A�i ghicit ! Ideea a fost a lui

Predposâlov. Nu-i a�a c� solu�ia-i ingenioas�? Astfel, se paralizeaz� complet absurditatea legii. Eu am inten�ia, bineîn�eles, s-o iubesc ve�nic. Ea îns� se t�v�le�te de râs. N�scocirea îns� e abil�. Nu-i a�a? Ba e �i nobil�. Mul�i s-ar hot�rî oare s� fac� a�a ceva?

— Dup� mine, gestul nu-i numai lipsit de noble�e, ci e pur �i simplu mâr�av.

Tân�rul ridic� din umeri. — Spusele dumneavoastr� nu m� surprind câtu�i de pu�in, zise el

dup� un r�stimp de t�cere. Toate acestea nu m� mai minuneaz�. Predpo-sâlov v-ar fi retezat-o pe loc, spunându-v� c� modul dumneavoastr� de a judeca cele mai elementare lucruri provine din pervertirea celor mai obi�nuite sentimente �i no�iuni, în primul rând datorit� unei vie�i tr�ite proste�te, iar în al doilea rând datorit� trând�viei. Între altele, poate c� n-am ajuns înc� s� ne în�elegem unul pe altul. Eu, totu�i, am auzit numai vorbe bune despre dumneavoastr�. Ave�i vreo cincizeci de ani, nu?

— S� ne ocup�m acum de chestiunea noastr�. — Scuza�i-mi lipsa de discre�ie �i nu mi-o lua�i în nume de r�u.

Continuu: nu sunt de loc un multimilionar în perspectiv�, cum a�i binevoit a v� exprima (ce idee n�stru�nic�!). Sunt cel ce m� vede�i. În schimb, am deplin� încredere în viitorul meu. N-am s� ajung nici erou, nici binef�c�-torul cuiva, dar îmi voi asigura via�a mea �i a so�iei mele. În prezent n-am, bineîn�eles, nimic. Din copil�rie am crescut în casa lor...

— Cum a�a? — Foarte simplu! Eu sunt de fapt fiul unei rude îndep�rtate a doam-

nei Zahlebinina. Când to�i ai mei s-au pr�p�dit �i n-au l�sat singur pe lume, în vârst� de opt ani, b�trânul m-a luat la dânsul. Apoi m-a dat la liceu. Omul acesta are inim� bun�, dac� vre�i s� �ti�i...

— �tiu... — Da. Are îns� p�reri prea învechite. Totu�i, este bun la suflet. Eu

am ie�it de mult de sub tutela lui. Doresc s�-mi câ�tig singur pâinea, r�mânându-mi obligat numai mie însumi.

— Când v-a�i emancipat? îl întreb� Velceaninov. — S� fie vreo patru luni. — Acuma totul se l�mure�te. Sunte�i prieteni din copil�rie. �i ave�i

vreo slujb�?

— Da, o func�ie particular�, în biroul unui notar public, cu leaf� de dou�zeci �i cinci de ruble pe lun�. Asta-i numai deocamdat�. Dar când i-am cerut mâna, n-aveam nici atâta. Lucram pe vremea aceea la calea ferat� pentru zece ruble. Doar pân� una alta...

— Dar a�i f�cut familiei cerere în toat� regula? — Desigur, cerere formal�, �i înc� mai demult, de vreo trei s�pt�-

mâni. — �i care a fost r�spunsul? — B�trânul a izbucnit în hohote de râs, apoi s-a mâniat r�u de tot,

iar pe Nadia au închis-o în od�ile de sus. Ea îns� îndur� eroic orice. De altfel, toat� încurc�tura s-a produs fiindc� b�trânul are un ghimpe împotriva mea din pricin� c� am p�r�sit postul de la departamentul unde m� c�p�tuise el, acum patru luni, înainte de a fi intrat la calea ferat�. E un b�trân, cum v-am mai spus, tare cumsecade. Acas� e vesel, apropiat... Dar cum trece pragul departamentului, nici nu-l mai cuno�ti. Parc�-i Jupiter a�ezat pe tron. I-am dat, desigur, a în�elege c� manierele sale nu-mi erau pe plac. De fapt îns�, buclucul s-a iscat datorit� unui ajutor al �efului de birou. Acest domn a avut n�stru�nica idee de a se plânge pre-cum c� eu m-a� fi purtat "grosolan" cu dânsul, când în realitate nu i-am spus decât c�-i un "neevoluat". I-am l�sat pe to�i în plata Domnului �i acum lucrez la un notar public.

— Dar la departament avea�i leaf� mai mare? — Moft! Era un post extrabugetar! Tot b�trânul îmi d�dea bani de

între�inere — v� spun doar c�-i om bun. Totu�i, noi nu ced�m. Dou�zeci �i cinci de ruble pe lun�, bineîn�eles, nu-i suficient. N�d�jduiesc, îns�, c� voi lua parte la administrarea mo�iilor p�r�ginite ale contelui Zavileiski. Atunci voi trece de-a dreptul la trei mii. Sau poate m� fac procurist. Azi se caut� oameni. Ian te uit�! Ce mai tunete! Vine furtun�! Bine c-am izbutit s� ajung înainte de începerea vântoasei. De-acolo doar pe jos am luat-o, �i mai mult am alergat.

— Dar, da�i-mi voie, dac�-i a�a, cum de-a�i izbutit s� sta�i de vorb� cu Nadejda Fedoseevna de vreme ce, pe lâng� toate acestea, nu mai sunte�i primit acolo?

— Peste gard, bineîn�eles! Ce, nu se poate? N-a�i observat-o deun�zi pe ro�covan�? râse el. Ei, bine, ea-i aceea care are grij� de noi... apoi o mai avem �i pe Maria Nikiti�na. Numai c� e o bestie aceast� Maria Nikiti�na! De ce v� strâmba�i? Vi-e team� de tr�snet?

— Nu, mi-e r�u, mi-e foarte r�u, rosti Velceaninov, chinuit de subita lui durere de piept. Se scul� din fotoliu �i încerc� s� se plimbe prin odaie.

— Înseamn�, desigur, c� v� deranjez! Nu v� deranja�i. Numaidecât! �i tân�rul s�ri de la locul s�u.

— Ba nu m� deranja�i de loc, nu-i nimic, rosti din polite�e Velceani-nov.

— Cum nu-i nimic, când "pe Kobâlnikov îl doare burta"? V-aduce�i aminte de personajul din �cedrin? V� place �cedrin?

— Da. — �i mie. Haide, Vasili... ah, pardon, Pavel Pavlovici, s� punem cap�t

odat� �i odat�! se adres� el, râzând amical, lui Pavel Pavlovici. Ca s� v� intre mai bine în cap, mai formulez o dat� întrebarea: sunte�i dispus s� renun�a�i chiar mâine în mod oficial, fa�� de b�trâni �i în prezen�a mea, la orice preten�ie în privin�a Nadejdei Fedoseevna?

— Nici prin gând nu-mi trece, spuse Pavel Pavlovici, sculându-se de

pe scaun cu un aer de ner�bdare �i de îndârjire, �i v� rog înc� o dat� s� m� l�sa�i în pace... toate nu-s decât copil�rii �i prostii.

— B�ga�i de seam�, îl amenin�� el cu degetul pe Truso�ki, zâmbind plin de înfumurare, vede�i s� nu v� în�ela�i în socoteli! �ti�i la ce poate duce asemenea gre�eal�? Din partea mea, v� previn c� peste nou� luni, dup� ce ve�i fi f�cut fel de fel de cheltuieli �i dup� mult� tevatur�, când v� ve�i reîntoarce aici, ve�i fi nevoit s� renun�a�i singur la Nadejda Fedo-seevna, iar dac� nu ve�i renun�a va fi înc� �i mai r�u pentru dumneavoastr�. Iat� ce v� a�teapt� dac� v� înc�p��âna�i. Trebuie s� v� fac atent c� juca�i rolul câinelui care p�ze�te claia de fân... ierta�i-mi compara�ia, nici el nu m�nânc�, dar nici pe altul nu-l las�. V� repet din spirit umanitar: gândi�i-v�, încerca�i s� v� gândi�i temeinic, cel pu�in o dat� în via��.

— V� rog s� m� sl�bi�i cu morala dumneavoastr�! r�cni, mânios, Pavel Pavlovici. Iar cât prive�te aluziile dumneavoastr� infame, voi lua chiar mâine m�surile mele, ni�te m�suri severe!

— Aluzii infame? Ce vre�i s� spune�i? Dumneavoastr� în�iv� sunte�i un infam, dac� v� vin în minte asemenea lucruri. Pentru rest voi a�tepta pân� mâine, dar dac�... Vai, alt tr�snet! La revedere! Încântat de cuno�-tin��, se adres� tân�rul lui Velceaninov.

�i o zbughi afar�, zorit pesemne s� scape de furtun� �i de ploaie. XV Încheierea socotelilor — A�i v�zut? A�i v�zut? izbucni Pavel Pavlovici c�tre Velceaninov de

îndat� ce plec� tân�rul. — Într-adev�r nu prea ave�i noroc! rosti într-o doar� Velceaninov. N-ar fi sc�pat vorba asta, dac� nu l-ar fi exasperat durerea care îi

sporea în piept. Pavel Pavlovici s�ri ca ars. — �i, în definitiv, care-i rolul dumneavoastr� în chestia asta? Nu

mi-a�i înapoiat br��ara din comp�timire, hai? — N-am prins momentul... — Vi se rupea inima de mizericordie, ca un adev�rat amic fa�� de alt

adev�rat amic? — Fie �i a�a, v� comp�timeam, r�spunse Velceaninov, sim�ind un

început de înt�râtare. Totu�i îi povesti pe scurt cum primise br��ara �i cum Nadejda Fedoseevna aproape îl for�ase cu de-a sila s� primeasc� propunerea ei.

— Crede�i-m�, n-a� fi luat-o pentru nimic în lume. Am �i a�a destule nepl�ceri.

— Vi s-au aprins c�lcâiele �i a�i acceptat, chicoti Pavel Pavlovici. — Asta-i o nerozie din partea dumneavoastr�. De trebuie s� v� g�sesc

scuze. A�i v�zut doar adineaori altfel, c� nu eu sunt eroul principal, ci al�ii. — Totu�i vi s-au aprins c�lcâiele... Pavel Pavlovici se a�ez� �i î�i umplu un pahar. — V� închipui�i c� am s� cedez în fa�a b�ie�andrului? Am s�-l pun cu

botul pe labe, uite a�a ! Chiar mâine am s� m� duc acolo �i o s� pun lucrurile la punct. Vom scoate toate fumurile din c�pu�orul �sta de copil...

D�du peste cap paharul �i î�i turn� înc� unul, c�p�tând un aer dezghe�at, pe care nu-l avea mai înainte.

— Ian te uit�, Nadenka �i Sa�enka, dr�g�la�ii de pui�ori! Hi-hi-hi! Truso�ki î�i pierdu firea de mânie. Un fulger sc�p�r� orbitor. Bubui

un tr�snet cumplit �i ploaia începu s� toarne cu g�leata. Pavel Pavlovici se ridic� �i închise fereastra.

— �i cum v-a întrebat adineaori b�ie�andrul: "Nu v� teme�i de tr�snet?" Velceaninov s� se team� de tr�snet! Apoi cu Kobâlnikov al lui, parc� a�a-i zice, da, Kobâlnikov... Dar despre cei cincizeci de ani, ce ave�i de spus? V� mai aminti�i? rosti mali�ios Pavel Pavlovici.

— Iar dumneavoastr�, cum s-ar zice, v-a�i instalat aici, observ� Vel-ceaninov, de-abia îng�imând cuvintele de durere. Eu m� culc... Dumnea-voastr� face�i ce �ti�i.

— Nici un câine nu se d� afar� pe o vreme ca asta! ad�ug�, jignit, Pavel Pavlovici, aproape bucuros de a fi avut prilejul s� riposteze.

— Bine, n-ave�i decât s� r�mâne�i aici... be�i... pute�i s� �i dormi�i aici! bolborosi Velceaninov, apoi se culc� pe divan �i gemu u�urel.

— S� dorm aici? Dar n-o s� v� teme�i? — De ce? întreb� Velceaninov, ridicându-�i deodat� capul. — De unde s� �tiu eu? Data trecut� parc� v-a�i speriat sau poate

numai mi s-a n�z�rit a�a... — Sunte�i un prost! nu se mai putu st�pâni Velceaninov �i se

întoarse furios cu fa�a la perete. — Fie �i a�a! f�cu Pavel Pavlovici. Bolnavul, cum se întinse în pat, �i adormi. Dup� starea de tensiune

nervoas� din ziua aceea, pe lâng� puternica zdruncinare a s�n�t��ii sale din ultima vreme, parc� se frânse ceva într-însul. Îi sl�bir� puterile, se sim�ea neputincios ca un copil. Dar durerea birui. Îi învinse �i oboseala, �i somnul. El se trezi peste o or�, �i se ridic� în capul oaselor, gemând de durere. Furtuna se potolise. În odaie st�ruia fum gros de �igar�, sticla era goal�, iar Pavel Pavlovici dormea pe cel�lalt divan — întins pe spate, cu capul culcat pe perna divanului, îmbr�cat cum fusese, �i cu ghetele în picioare. Monoclul îi lunecase din buzunar �i spânzura, prins de cap�tul unui �nur, pân� aproape de du�umea. P�l�ria z�cea al�turi tot pe podea. Velceaninov se uit� posac la el, dar nu-l trezi. F�cu, cocârjat, câ�iva pa�i prin odaie, fiindc� nu mai avea putere s� stea culcat, �i gemea, gândin-du-se îndelung la boala lui.

Velceaninov avea unele temeri asupra durerilor din piept �i, bineîn-�eles, nu f�r� motiv. Crizele acestea îl încercaser� înc� mai demult, dar îl apucau foarte rar — o dat� la un an sau la doi ani. �tia c� provin de la ficat. La început sim�ea, într-un punct al pieptului la linguric� sau mai sus, — ca o ap�sare surd�, slab�, dar sâcâitoare. Durerea cre�tea mereu, uneori �inea câte zece ore în �ir, �i ajungea în cele din urm� atât de vio-lent�, ap�sarea devenind de nesuferit, încât bolnavul întrez�rea spectrul mor�ii.

La ultima criz� de anul trecut, dup� o durere progresiv� de zece ceasuri, bolnavul se lini�tise în cele din urm�, dar puterile i se sleiser� într-atâta, încât de abia î�i putea mi�ca mâna. Iar medicul îi d�duse voie, în toat� ziua aceea, ca unui copil de �â��, s� bea numai câteva linguri�e de ceai slab �i s� m�nânce doar o f�râm� de pâine, muiat� în sup�.

Durerea îl apuca din diferite cauze, dar totdeauna dup� o zdrunci-nare a nervilor. Îi trecea de asemenea în chip ciudat. Uneori, ni�te simple comprese calde curmau imediat durerile de la bun început, în prima jum�-tate de ceas. Alteori, ca-n timpul crizei din urm�, nici un mijloc nu ajutase

la nimic. Durerea îi trecuse numai luând doze repetate �i progresive de vomitive. Doctorul i-a m�rturisit mai târziu c� b�nuise c� pacientul fusese otr�vit. Mai era mult pân� la ziu�. Velceaninov îns� nu prea voia s� trimit� dup� medic în toiul nop�ii. De altfel, nici nu-i prea avea la inim� pe doc-tori. În cele din urm�, se v�zu biruit de durere �i începu s� geam�. Geme-tele îl trezir� pe Pavel Pavlovici, care se ridic� de pe divan �i se a�ez� în capul oaselor. Cât�va vreme el trase înfrico�at cu urechea, privindu-l nedumerit pe Velceaninov, care aproape alerga prin amândou� od�ile. Sticla de b�utur�, pe care o b�use pesemne prea repede, îl ame�ise cu totul �i îl l�s� îndelung buimac. În sfâr�it, el se dezmetici �i se repezi la Velceaninov, care bâigui ceva drept r�spuns.

— Asta-i din pricina ficatului, �tiu eu! se însufle�i deodat� la culme Pavel Pavlovici, a�a i se întâmpla exact la fel �i lui Piotr Kuzmici Polosuhin, din pricina ficatului. Pentru asta trebuie oblojeli. Piotr Kuzmici totdeauna î�i punea oblojeli. Din asta po�i muri. S� dau o fug� pân� la Mavra, ce spune�i?

— Nu-i nevoie, nu-i nevoie! rosti enervat, Velceaninov. Nu-mi trebuie nimic.

Dar Pavel Pavlovici, Dumnezeu �tie de ce, aproape se pierdu cu firea, parc� ar fi fost vorba de salvat propriul s�u fiu. Nu vru s� �tie de nimic �i st�rui din r�sputeri, recomandând pri�ni�e �i pe deasupra dou�-trei c�ni de ceai slab, b�ute una dup� alta — "nu numai fierbin�i, ci clocotite". În sfâr�it, d�du o fug� pân� la Mavra — nemaia�teptând învoirea gazdei. Amândoi a�â�ar� focul la buc�t�ria nefolosit� permanent �i puser� samo-varul. Între timp, oaspetele izbuti s�-l culce pe bolnav, îl dezbr�c�, îl înveli cu plapuma �i, în mai pu�in de dou�zeci de minute, preg�ti ceaiul �i prima pri�ni��.

— Astea-s farfurii înc�lzite, încinse! rosti, aproape încântat, musafi-rul, a�ezând pe pieptul bolnav al lui Velceaninov, o farfurie înfierbântat�, învelit� într-un �ervet. Oblojeal� mai bun� nu exist�. Alta nu avem cum s� o facem — pe când farfuriile, pe onoarea mea, sunt un leac cum nu se mai afl�. Le-am încercat pe Piotr Kuzmici cu mâinile mele. Altfel po�i s� �i mori din asta! Bea ceai, soarbe-l! Nu-i nimic dac� te op�re�ti! Via�a-i mai scum-p� decât cochet�ria...

Truso�ki o z�p�ci cu totul pe Mavra care dormea de-a-n picioarele. Schimbau farfuriile la fiecare trei-patru minute. Dup� a treia farfurie �i a doua cea�c� de ceai clocotit, b�ut pe ner�suflate, Velceaninov sim�i deoda-t� o u�urare.

— Ehei, dac� am alinat pu�in durerea e semn bun, slav� Domnului! exclam� Pavel Pavlovici �i alerg�, bucuros, dup� alt� farfurie �i dup� alt ceai.

— Totu-i s� izgonim durerea! S-o facem s� dea înapoi! repeta el la fiecare minut.

Într-o jum�tate de ceas, durerea se ogoi cu totul. În schimb, bolnavul r�mase a�a de sleit de puteri, c� nu mai vru s� suporte "nici m�car o farfurioar�", oricât ar fi st�ruit Pavel Pavlovici. Ochii gazdei se închideau de sl�biciune.

— Vreau s� dorm, s� dorm! repeta Velceaninov, istovit. — A�a-i! încuviin�� Pavel Pavlovici. — R�mâne�i peste noapte aici... cât îi ceasul? — Aproape dou�... f�r� un sfert. — Dormi�i la mine.

— O s� dorm, o s� dorm. Peste un minut, bolnavul îl chem� iar��i pe Pavel Pavlovici. — Dumneavoastr�, dumneavoastr�, bâigui gazda, când oaspetele se

apropie de dânsul �i se aplec� asupr�-i... dumneavoastr� sunte�i mai bun decât mine. În�eleg totul, totul... v� mul�umesc.

— Dormi�i, dormi�i! �opti Pavel Pavlovici �i, în grab�, se îndrept� în vârful degetelor spre divanul s�u.

Adormind, bolnavul auzi cum Truso�ki, în prip�, î�i a�ternu înceti�or patul, î�i scoase hainele �i, în sfâr�it, stinse lumân�rile, apoi, abia respi-rând ca s� nu fac� zgomot, se întinse pe divanul s�u.

F�r� îndoial�, Velceaninov adormi foarte curând dup� stinsul lumâ-n�rilor �i dormi un r�stimp, î�i aminti limpede mai târziu. Dar în tot tim-pul cât dormi, pân�-n clipa de�tept�rii, vis� c�-i treaz �i se zvârcole�te în pat, neputând a�ipi, cu toat� sl�biciunea lui. Vis�, în sfâr�it, c� începuse s� aiureze, fiind treaz, �i c� nu putea goni nicicum vedeniile înv�lm��ite în preajm�-i, de�i avea con�tiin�a deplin� c� era vorba de un delir, nu de o realitate. Vedeniile p�reau ni�te cunoscu�i. Odaia gemea parc� de lume, iar u�a dinspre antreu era dat� în l�turi. Oamenii intrau buluc �i se înghesu-iau pe scar�. La masa, pus� în mijlocul camerei, �edea un om ca �i-n visul de acum o lun�. Ca �i atunci, omul acesta st�tea cu coatele rezemate pe mas�, dar nu voia s� vorbeasc�. Acuma purta îns� o p�l�rie rotund� cu panglic� de doliu. "Cum? Nu cumva �i atunci fusese tot Pavel Pavlovici?" se gândi Velceaninov. Dar, aruncându-�i ochii la înf��i�area omului taci-turn, se convinse c� acesta era parc� altcineva. "Dar oare de ce poart� doliu?" î�i zise, nedumerit, Velceaninov. G�l�gia, zarva �i larma persoane-lor înv�lm��ite în jurul mesei erau îngrozitoare. Oamenii ace�tia p�reau mai porni�i împotriva lui Velceaninov decât în visul anterior, îl amenin�au cu pumnii strân�i �i r�cneau ceva din r�sputeri, f�r� s�-�i fi putut da seama ce anume spuneau. "Bine-bine, dar totul nu-i decât un vis urât? se gândi el. �tiu c� n-am mai putut adormi �i sta culcat �i m-am ridicat în picioare, a�a de mult sufeream !" Totu�i oamenii, strig�tele �i gesturile lor — într-un cuvânt — totul era a�a de real �i de firesc, c� avea uneori îndo-ieli: "S� fie într-adev�r numai o halucina�ie? Doamne, ce-or fi vrând oame-nii ace�tia de la mine? Dar... dac� nu aiurez, cum ar fi fost cu putin�� ca strig�tele acestea s� nu-l fi trezit din somn pe Pavel Pavlovici? C�ci iat�-l c� doarme aici pe divan!" În sfâr�it, lucrurile se petrecur� aidoma ca �i în visul cel�lalt. To�i se îmbulzir� spre scar� �i se bulucir� în u��, deoarece de pe scar� d�dea buzna în�untru o alt� gloat� de oameni. Ace�tia duceau ceva cu dân�ii, ceva mare �i greu. Se auzeau r�sunând pe trepte pa�ii ap�sa�i ai hamalilor. Se strigau de zor unii pe al�ii, cu r�suflarea t�iat�. Cei din odaie r�cnir� într-un glas: "Îl aduc, îl aduc!" Ochii tuturora sc�p�-rar�, privindu-l �int� pe Velceaninov. To�i îi ar�tau prin gesturi scara, amenin��tori �i triumf�tori. F�r� a se mai îndoi de realitatea visului, totul p�rând aievea, Velceaninov se ridic� în vârful degetelor ca s� vad�, peste capetele mul�imii, ce anume aduceau oamenii în odaie? Inima îi zvâcni ca nebun� �i deodat� — întocmai ca în visul de odinioar� — se auzir� trei semnale foarte puternice de clopo�el. Sunetele erau a�a de limpezi, precise �i distincte, c� asemenea z�ng�nit nu putea fi auzit numai în vis. În ace-ea�i clip�, Velceaninov scoase un r�cnet �i se trezi.

El nu se repezi îns� ca odinioar� la u��. Ce gând îi comand� prima mi�care? Dar avusese el oare, în clipa aceea, vreun gând? Îns� cineva parc� i-ar fi suflat la ureche ce trebuie s� fac�. Velceaninov s�ri din pat �i

d�du buzna cu mâinile întinse înainte, ca �i cum s-ar fi ap�rat sau ar fi respins un atac, în direc�ia divanului unde dormea Pavel Pavlovici. Amân-dou� mâinile se lovir� de o alt� pereche de mâini îndreptate asupra lui, �i le în�fac� cu putere. Însemna c� cineva se afla aplecat peste dânsul. Dra-periile erau l�sate, dar nu st�ruia în odaie un întuneric bezn�, fiindc� în camera de al�turi, care n-avea asemenea draperii, se strecura o lumin� slab� ca de amurg. Deodat�, ceva îngrozitor de dureros îi t�ie palma �i degetele mâinii stângi, iar el î�i d�du pe loc seama c� apucase un t�i� de cu�it sau de brici, pe care îl strânsese puternic cu mâna. În acela�i timp, auzi zgomotul surd al unui obiect pr�v�lit pe podea.

Velceaninov era de trei ori mai voinic decât Pavel Pavlovici, dar lupta dintre dân�ii dur� mult — vreo trei minute încheiate. Îl doborî în curând la p�mânt �i îi r�suci mâinile la spate. Dar ii veni din senin pofta de a i le lega înd�r�t. �inând strâns pe uciga� cu mâna stâng� r�nit�, se apuc� s� caute cu dreapta �nurul de la draperii. Nu-l g�si vreme îndelungat�, dar, în cele din urm�, îl prinse �i-l rupse de la fereastr�. Mai târziu se ar�t� surprins de vigoarea aproape supranatural� pus� în efortul f�cut. În aces-te trei minute nici unul, nici cel�lalt nu scoase vreun cuvânt. Se auzeau numai r�sufl�rile lor adânci �i zgomotele surde ale luptei. În sfâr�it, legân-du-i mâinile întoarse la spate, Velceaninov î�i arunc� adversarul pe du�u-mea, se scul� în picioare, trase draperia �i ridic� pu�in storul. Deschizând fereastra spre strada singuratic�, gazda v�zu c� se luminase de ziu�. St�tu câteva clipe, tr�gând adânc aer proasp�t în piept. Era ora patru �i ceva. Închise fereastra, se duse alene la dulap, scoase un prosop curat �i î�i leg� strâns mâna stâng� ca s� opreasc� sângele care curgea mereu. La picioare z�ri pe covor briciul deschis, îl ridic�, îl închise, îl puse în cutia de b�rbie-rit, uitat� de diminea�� pe m�su�a de lâng� divanul pe care dormise Pavel Pavlovici �i, vârând cutia în birou, încuie sertarul cu cheia. Dup� aceea Velceaninov se apropie de Pavel Pavlovici �i începu s�-l cerceteze cu privi-rea.

Între timp, Truso�ki izbuti, cu mult� greutate, s� se ridice de pe covor �i s� se a�eze în fotoliu. Era dezbr�cat, f�r� ghete, numai în c�ma��. La spate �i pe mâneci c�ma�a sa avea pete de sânge — dar nu sângele lui, ci cel curs din mâna r�nit� a lui Velceaninov. Era, bineîn�eles, Pavel Pavlo-vici, dar nu l-ai fi recunoscut la prima vedere, dac� l-ai fi întâlnit din întâmplare — atât de mult i se schimbase înf��i�area. �edea, îndreptân-du-�i anevoie �alele, datorit� mâinilor legate înd�r�t. Avea fa�a desfigurat�, chinuit�, verzuie, înfiorat� din când în când de un tremur. Îl privea pe Velceaninov cu o c�ut�tur� fix�, cam tulbure, ca �i cum n-ar fi putut deslu�i lucrurile înconjur�toare. Zâmbi tâmp �i ar�tând cu capul c�tre carafa de pe mas�, rosti scurt, aproape �optind:

— Olecu�� de ap�! Velceaninov îi turn� ap� într-un pahar �i-i d�du de b�ut din mâna

lui. Pavel Pavlovici se repezi, însetat. Dup� vreo trei înghi�ituri, Truso�ki ridic� u�or capul, privi �int� figura lui Velceaninov, care �edea în fa�a lui cu paharul în mân�, nu rosti nici un cuvânt, apoi urm� s� bea. Potolin-du-�i setea, r�sufl� u�urat. Gazda î�i lu� perna �i hainele, dup� aceea intr� în odaia de al�turi, încuindu-l pe Pavel Pavlovici.

Durerea din ajun îi trecu cu totul. Dar Velceaninov sim�i din nou o sfâr�eal� istovitoare dup� efortul extraordinar la care î�i supusese for�ele, r�s�rite în mod miraculos. Încerc� o vreme s� reconstituie întâmplarea, dar gândurile îi r�m�seser� încâlcite. �ocul fusese prea puternic. Ba î�i

închidea ochii, uneori, r�mânând a�a chiar câte zece minute, ba se cu-tremura din tot trupul �i se trezea, atunci î�i aducea aminte de toate cele, î�i ridica pu�in mâna care-l durea, înf��urat� în prosopul ud de sânge, ,�i se cufunda în gânduri, cu înfrigurare... Un singur lucru izbuti Velceaninov s� �i-l deslu�easc� foarte limpede, �i anume c� Pavel Pavlovici încercase într-adev�r s�-l înjunghie. Poate c� cu un sfert de ceas mai înainte nici el însu�i înc� nu fusese hot�rât s�-l înjunghie. Cutia cu brice, care îi c�zuse sub ochi abia în ajun, poate nu-i trezise nici un gând �i doar o înregistrase cu mintea (de obicei bricele st�teau totdeauna în birou, închise sub cheie, �i numai în diminea�a aceea le scosese Velceaninov ca s�-�i potriveasc� musta�a �i favori�ii — ceea ce f�cea câteodat�). "Dac� ar fi avut de gând s� m� ucid�, înc� mai demult, — atunci �i-ar fi preg�tit desigur din timp un pumnal sau un pistol, nu s-ar fi bazat pe bricele mele pe care nu le v�zuse niciodat� pân� ieri", îi trecu prin minte.

În sfâr�it, b�tur� ceasurile �ase. Velceaninov se de�tept�, se îmbr�c� �i se duse la Pavel Pavlovici. Descuind u�a, el nu-�i putu da seama de ce-l f�cuse prizonier pe Truso�ki �i nu-i d�duse drumul s� plece numaidecât. Spre uimirea lui prizonierul era complet îmbr�cat. G�sise pesemne un mijloc de a se dezlega. �edea într-un fotoliu, dar se scul� în picioare, când intr� în odaie Velceaninov. P�l�ria �i-o �inea în mân�. Privirea lui alarmat� parc� încerca s� spun�, cu toat� graba:

"Nu mai spune nimic... nici nu face s� începi... n-ai despre ce s� vorbe�ti..."

— Pleca�i! rosti Velceaninov. Lua�i-v� cutiu�a cu br��ara! ad�ug�. Pavel Pavlovici se întoarse de la u��, lu� repede cutioara de pe mas�,

o vârî în buzunar �i ie�i pe u��. Velceaninov r�mase în prag ca s� încuie dup� dânsul. Privirile li se încruci�ar� pentru cea din urm� oar�. Truso�ki se opri brusc. Î�i încruci�ar� privirile, timp de vreo cinci secunde... ca �i cum ar fi �ov�it. În sfâr�it, gazda ridic� f�r� vlag� mâna:

— Hai, duce�i-v�! rosti Velceaninov cu jum�tate de gur� �i încuie u�a cu cheia.

XVI Analiza Un sentiment puternic �i neobi�nuit de bucurie îl cuprinse pe Velcea-

ninov. Se sfâr�ise ceva. Avusese loc un deznod�mânt. Triste�ea ap�s�toare de odinioar� îl p�r�si, se spulber�. Cel pu�in a�a i se p�rea. Starea aceasta sufleteasc� durase cinci s�pt�mâni. Î�i ridica uneori mâna în sus, privea prosopul jilav de sânge �i morm�ia în sine: "Nu, nu, de data asta totul s-a sfâr�it!" �i, în cursul acestei dimine�i, pentru întâia oar� în ultimele trei s�pt�mâni, aproape nici nu se mai gândi la Liza — ca �i cum sângele curs din degetele sale r�nite l-ar fi eliberat de obsesie.

Î�i d�du perfect de bine seama c� trecuse printr-o primejdie n�pras-nic�. "Ace�ti oameni, se gândi el, care nu �tiu, cu o clip� mai înainte, dac� au s� înjunghie ori nu pe cineva, tocmai oamenii ace�tia, când încape un pumnal în mâinile lor tremur�toare �i cum simt cea dintâi �â�nitur� de sânge fierbinte pe degetele lor, nu numai c� te înjunghie, ci «hâr�ti!» î�i reteaz� �i capul, z�u a�a!"

Velceaninov nu putu r�mâne acas�, ci ie�i în strad�, convins c� trebuie s� fac� neap�rat ceva sau c� se va petrece f�r� îndoial� ceva cu el.

Umbl� pe str�zi, a�teptând. Îl st�pânea o puternic� dorin�� de a se întâlni cu cineva, cu care s� intre în vorb�, fie chiar �i cu un necunoscut. Gândul acesta, îl duse la un medic pentru a-i pansa cumsecade mâna. Doctorul, o veche cuno�tin��, îi cercet� rana �i îl întreb� de curiozitate cum de i s-a putut întâmpla un astfel de accident. Velceaninov încerc� s� scape de r�s-puns printr-o glum�, apoi izbucni în râs �i era cât pe ce s�-i povesteasc� adev�rul, dar se st�pâni. Medicul îi lu� pulsul �i, aflând despre criza lui din ajun, îl convinse s� ia un calmant, pe care îl avea la îndemân�. Iar în privin�a r�nii, doctorul îl lini�ti spunându-i c� nu era cazul s� se a�tepte la cine �tie ce urm�ri grave. Pacientul pufni în râs �i-l încredin�� c� rana avusese chiar urm�ri excelente. De dou� ori în aceea�i zi, Velceaninov se sim�i împins s� povesteasc� întreaga p��anie �i altora — o dat� chiar unui om cu totul necunoscut, cu care intr� în vorb� la o cofet�rie. Pân� atunci nu putea suferi s� lege convorbiri cu str�ini, în locuri publice.

Colind� prin magazine, cump�r� un ziar �i trecu pe la croitorul s�u ca s�-�i comande un costum de haine. Ideea de a vizita familia Pogorel�ev continua s�-l indispun�. De aceea nu se mai gândi la ea. De altfel, nici nu se putea duce la dân�ii la vil�, întrucât el se a�tepta la nu �tiu ce eveni-ment aici, în ora�. Mânc� de prânz cu poft�, intr� în vorb� cu chelnerul �i cu un vecin de mas�. B�u o jum�tate de sticl� de vin. Nici nu-i trecea prin minte posibilitatea de a-i reveni criza din ajun. Era convins c� boala-i trecuse cu totul chiar în momentul când, adormind seara într-o stare de istovire, se de�teptase peste o or� �i jum�tate, s�rise din pat �i-l aruncase pe uciga� la p�mânt cu o for�� herculean�. Spre sear�, Velceaninov sim�i ame�eli. Ceva asem�n�tor delirului de asear� din timpul somnului îl apuca, din când în când. Se întoarse acas� în amurg �i, intrând în�untru, se sperie de odaia lui. Locuin�a i se p�ru sinistr�, înfior�toare. O m�sur� cu pa�ii de câteva ori în lung �i-n lat. Trecu chiar pe la buc�t�rie, unde nu intra mai niciodat�. "Aici înfierbântaser� ei azi-noapte farfuriile" — îi fulger� prin minte. Z�vorî u�a, bine de tot, �i aprinse lumân�rile mai devreme decât de obicei. Î�i aminti în curând c�, cu jum�tate de ceas mai înainte, trecând pe la poart�, o chemase pe Mavra �i o întrebase "dac� în lipsa lui de-acas� nu d�duse pe la dânsul Pavel Pavlovici", ca �i cum ar fi putut într-adev�r s� treac�.

Dup� ce se z�vorî cu grij�, Velceaninov descuie biroul, scoase trusa de b�rbierit �i lu� briciul "din ajun" ca s�-l priveasc�. Pe mânerul alb de os r�m�seser� mici pete de sânge. Puse briciul înapoi în trus� �i o încuie în sertar. I se f�cu somn. Sim�i c� trebuie s� se culce numaidecât, altfel "a doua zi nu va mai fi bun de nimic". Ziua de mâine îi ap�rea, nu �tiu cum, ca o zi predestinat� �i "final�". Dar acelea�i gânduri, nedomolite �i irezis-tibile, care în cursul întregii zile nu-l p�r�siser� nici o clip� pe strad�, se înv�lm��eau acum insistent în capul s�u bolnav. �i el gândi, gândi, gândi într-una �i mult� vreme îi fu cu neputin�� s� adoarm�...

"Dac�-i în afar� de orice îndoial� c� lui Truso�ki îi venise din întâm-plare gândul de a m� înjunghia, medita el mai departe, oare nu-i trecuse cumva prin minte ideea aceasta �i mai înainte, m�car a�a, ca un simplu gând într-o clip� de mânie?" G�si un r�spuns straniu la aceast� întrebare: "Pavel Pavlovici voia s�-l ucid�, dar gândul omorului nu trecuse niciodat� prin creierul viitorului asasin". Într-un cuvânt: "Pavel Pavlovici voia s�-l ucid�, dar nu �tia c� voia s�-l ucid�. Toate acestea n-au nici o noim�, totu�i asta-i realitatea! î�i zise Velceaninov. Nu venise Truso�ki aici s�-�i caute slujb� �i nici pentru Bagautov — de�i umblase dup� post �i trecuse

pe la Bagautov, ba turbase chiar de necaz, când acesta încetase din via��. Pe Bagautov îl ura ca pe o zdrean��. Pentru mine, venise, de fapt, �i o luase pe Liza..."

"Iar eu, m� a�teptam eu oare c-o s� m�... Înjunghie?" Adeveri: se a�teptase, �i anume — tocmai din momentul când îl v�zuse în cupeu urmând sicriul lui Bagautov. "De atunci parc� am început s� a�tept ceva... dar, bineîn�eles, nu asta: c� are s� m� înjunghie...

Oare fusese sincer, sincer cu adev�rat, exclam� din nou Velceaninov, ridicându-�i deodat� capul de pe pern� �i f�cându-�i ochii mari, adic� sincer în tot ce-mi dest�inuise în ajun... nebunul acesta despre iubirea lui fa�� de mine, când îi tremura b�rbia, iar el se lovea cu pumnul în piept?

A fost foarte sincer! încuviin�� el, aprofundând �i analizând neîntre-rupt situa�ia. Acest Quasimodo din ora�ul T. era suficient de prost �i de generos ca s�-l îndr�geasc� pe amantul so�iei sale, la care dou�zeci de ani nu observase nimic. M� stimase timp de nou� ani, îmi venerase memoria �i re�inuse "cuget�rile" mele. O, Doamne, iar eu habar n-aveam de toate acestea! Nu-i cu putin�� s� fi min�it asear�! Dar oare m� iubea ieri, când îmi spunea, declarându-mi iubire: «Hai s� încheiem socotelile». Da, m� iubea, urându-m�. Asta-i, de altfel, iubirea cea mai puternic�...

E posibil, ba chiar e sigur, c� îi f�cusem o impresie prodigioas� în ora�ul T., prodigioas� �i «pl�cut�». Tocmai se putuse întâmpla una ca asta cu un asemenea Schiller cu masca lui Quasimodo. Îmi exagerase de o sut� de ori calit��ile fiindc� îl uluisem în însingurarea lui filozofic�... Ar fi interesant s� �tiu prin ce anume îl uluisem? Poate prin mânu�ile mele �i prin îndemânarea de a le trage pe degete. Ace�ti Quasimodo se pr�p�desc dup� estetic�. Uf, se pr�p�desc! O pereche de m�nu�i e de ajuns pentru câte un suflet mult prea nobil, mai ales când face parte dintre «eternii so�i». Restul îl completeaz� ei singuri �i chiar se iau la b�taie pentru dumneata, dac� �ii la asta. Apoi cât de tare supraapreciaz� el mijloacele mele de cucerire! Poate tocmai aceste mijloace de cucerire îl uimiser� pe Truso�ki mai mult decât orice. Gândi�i-v� numai la exclama�iile lui de atunci: «Dac� �i omul acesta, atunci în cine de pe lume ai mai putea s� te încrezi?» Dup� asemenea strig�t te prefaci în fiar�...

Hm! Venise aici «ca s� m� îmbr��i�eze �i s� plâng�» — dup� cum se exprimase el însu�i în chipul cel mai viclean cu putin��... adic� venise la mine ca s� m� înjunghie, dar cu motivarea c� vine «s� m� îmbr��i�eze ,�i s� plâng�»... O adusese �i pe Liza. Te pomene�ti c� dac� m-ar fi podidit �i pe mine lacrimile poate m-ar fi iertat într-adev�r, c�ci stra�nic �inea s� m� ierte! Dar chiar de la prima întâlnire, totul s-a transformat în fandoseli de be�iv, în nerozii grote�ti �i în �ivlituri dezgust�toare de muiere ofensat�. (â�i pusese singur coarne... coarnele acelea... deasupra frun�ii.) De aceea el �i venea beat ca, fandosindu-se, s� se poat� exprima. Treaz, n-ar fi fost în stare. Îi pl�cea s� se fandoseasc�... uf! grozav îi mai pl�cea. Uf, ce bucuros fusese când m� silise s� m� s�rut cu dânsul! Atunci nu �tia precis cum se vor ispr�vi rela�iile dintre noi: m� va îmbr��i�a sau m� va înjunghia? S-a întâmplat, bineîn�eles, cum e mai bine, i-au izbutit amândou�. Cea mai fireasc� solu�ie! Da, da, naturii nu-i plac mon�trii. De aceea ea-i suprim� prin «solu�ii fire�ti». Cel mai resping�tor monstru este cel cu sentimente nobile. �tiu asta din propria-mi experien��, Pavel Pavlovici! Pentru un monstru natura nu-i mam� bun�, ci ma�ter�. Dac� na�te un monstru, natura nu-l cru��, ci-l pr�p�de�te — �i pe bun� dreptate. Îmbr��i��rile �i lacrimile atotiert�toare nu li se iart� în zilele

noastre nici unor oameni cinsti�i, darmite unor in�i cum suntem noi amândoi, Pavel Pavlovici!

Da, Truso�ki fusese destul de prost ca s� m� duc� la logodnica lui. O, Doamne! La logodnic�! Numai un asemenea Quasimodo putea z�misli ideea de «a rena�te într-o via�� nou�» prin intermediul nevinov��iei domni�oarei Zahlebinina! Dar dumneavoastr� nu sunte�i vinovat, Pavel Pavlovici. Nu sunte�i vinovat. Dumneavoastr� sunte�i un monstru �i nu pute�i s�vâr�i decât fapte monstruoase. Chiar gândurile �i speran�ele v� sunt tot a�a. De�i monstru, v-a�i îndoit de ideea dumneavoastr�. De aceea a�i avut nevoie de înalta sanc�iune a lui Velceaninov, stimat cu atâta evlavie. V� trebuia aprobarea lui Velceaninov, confirmarea din partea-i c� visul nu-i vis, ci realitate. M� dusese la logodnic� dintr-o stim� evlavioas�, crezând în noble�ea sentimentelor mele, în speran�a c� acolo, lâng� o tuf�, ne vom îmbr��i�a, poate, �i vom v�rsa o lacrim�, cât mai aproape de nevinov��ia întruchipat� de logodnic�! în sfâr�it acest «etern so�» fusese dator, obligat chiar, s� se pedepseasc� m�car o dat� pentru toate cele �i, ca s� se pedepseasc� definitiv, a �i pus mâna pe brici... ce-i drept, din întâmplare... dar a pus mâna. «Totu�i l-am înjunghiat cu pumnalul... totu�i a sfâr�it prin a înjunghia, de fa�� cu guvernatorul!» Fiindc� veni vorba, oare avusese Truso�ki un gând, cât d cât, în aceast� privin�� — când îmi relatase povestea cu cavalerul de onoare? Avusese oare, într-ade-v�r, în capul lui ceva, atunci noaptea, când se sculase din pat �i st�tuse în mijlocul od�ii? Hm! Nu, atunci st�tuse doar în glum�. Se sculase pentru nevoile sale �i, v�zând c� m� speriasem de dânsul, nici nu-mi r�spunsese timp de zece minute, fiindc� îi pl�cuse neînchipuit de mult c� fusese în stare s� m� înfrico�eze... Într-adev�r, atunci i se n�z�rise poate ceva, pentru întâia oar�, când st�tuse în întuneric...

Totu�i s� nu fi uitat ieri pe mas� briciul, poate nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu-i a�a? Nu-i a�a? Nu m� ocolea înainte vreme? Nu mai d�dea câte dou� s�pt�mâni pe la mine? Nu se ascundea de mine, fiindu-i mil� de mine? Nu l-a ales întâi pe Bagautov, �i nu pe mine? Nu s�rise noaptea ca s� înfierbânte farfuriile, gândindu-se la o diversiune — s� treac� de la pumnal la duio�ie! Voia s� m� scape �i pe mine, �i pe dânsul — prin farfuriile acelea încinse!"

Capul bolnav al fostului "om de lume" mai lucr� mult în felul acesta, gândind verzi �i uscate, pân� se lini�ti. Se trezi a doua zi cu acela�i cap bolnav, dar cu o teroare absolut nou� �i cu totul nea�teptat�.

Teroarea asta îl cuprinse pe Velceaninov (�i om de lume) în urma fermei sale convingeri, care se înt�ri pe nea�teptate în mintea lui, în faptul c� el în persoan� �i din proprie ini�iativ� o s�-�i încheie fr�mânt�rile suflete�ti, ducându-se chiar ast�zi la Pavel Pavlovici. De ce? Pentru ce? Nu �tia nimic, �i, dezgustat, nici nu voia s� �tie. Un singur lucru era limpede în capul lui,: c� se va duce cu un rost.

Aceast� stare de demen�� — altfel n-o putea numi nici el — se înfirip� într-atât, încât c�p�t�, pe cât e cu putin��, un aspect rezonabil �i un pretext destul de firesc. Astfel î�i închipuise înc� de ieri c� Pavel Pavlovici se va întoarce la hotel, se va încuia bine de tot �i... se va spânzura, ca acel casier despre care îi povestise Maria Sâsoevna. Gândul acesta din ajun se pref�cu în mintea lui, încetul cu încetul, într-o convingere f�r� sens, dar foarte ferm�. "Adic� de ce s� se spânzure nerodul?" se întreba el mereu. Î�i reaminti �i cuvintele Lizei... "De altfel, �i eu, în locul s�u, m-a� fi spânzu-rat" — îi trecuse �i lui prin minte, într-un rând.

— În sfâr�it, în loc s� se duc� la mas�, se îndrept� spre Pavel Pavlo-vici. "Am s-o întreb doar pe Maria Sâsoevna", î�i zise el. Dar pân� s� apuce a ie�i în strad�, se opri deodat� în poart�.

"Nu cumva, nu cumva, exclam� Velceaninov, f�cându-se la fa�� stacojiu de ru�ine, oare nu cumva am s� m� târ�sc pân� acolo numai �i numai «ca s�-l îmbr��i�ez �i s� izbucnesc în plâns»? Nu cumva lipsea doar mâr��via asta f�r� noim� pentru a completa toat� înjosirea mea?"

Dar Providen�a oamenilor cinsti�i �i cumsecade îl salv� pe Velceani-nov de "mâr��via asta f�r� noim�". De-abia ie�i în strad� când se ciocni nas în nas cu Alexandr Lobov. Tân�rul era zorit �i emo�ionat.

— Tocmai veneam la dumneavoastr�. Amicul vostru Pavel Pavlovici... — Ce? S-a spânzurat? bâigui buimac, Velceaninov. — Cine s� se spânzure? �i de ce? î�i holb� ochii Lobov. — Nimic-nimic... zic �i eu, numai a�a, într-o doar�... continua�i, v�

rog... — Uf, la dracu, dar ce idee caraghioas�! Nu s-a spânzurat de loc (de

ce s� se fi spânzurat?). Dimpotriv�, a plecat de aici. Cu pu�in mai înainte l-am urcat în tren �i l-am expediat. Uf, ce mai bea omul �sta! Trei sticle am dat gata... �i Predposâlov, cot la cot cu noi. Dar stra�nic mai bea Truso�ki, stra�nic! A cântat în vagon, �i-a amintit de dumneavoastr�, �i-a fluturat mânu�a la plecare, mi-a dat în grij� s� v� transmit salut�ri. Mare canalie! Spune�i �i dumneavoastr�. Nu-i a�a? Tân�rul era într-adev�r cherchelit. Drept dovad� îi sticleau ochii, avea fa�a îmbujorat� �i i se împleticea limba în gur�. Velceaninov bufni în hohote de râs.

— Va s� zic� a�i încheiat-o cu Bruderschaft! Ha-ha! V-a�i îmbr��i�at �i a�i izbucnit în plâns. Ah, ce Schilleri îmi mai sunte�i! Poe�i!

— V� rog s� nu ne vorbi�i de r�u. �ti�i c� acolo a renun�at cu totul. A fost la vil� �i ieri, a fost �i azi. Stra�nic ne-a mai încondeiat pe noi. Pe Nadia au încuiat-o într-o camer� la mezanin. �ipete �i lacrimi... Dar n-o s� ced�m... Vai, ce mai bea, ce mai bea! �ti�i doar ce "mauvais ton" este, adic� nu chiar "mauvais ton", ci cum s� spun... �i despre dumneavoastr� î�i a-ducea mereu aminte. Dar se poate compara el cu dumneavoastr�? Sunte�i oricum o persoan� respectabil�, care cândva a f�cut parte într-adev�r din înalta societate �i de-abia acum a�i fost nevoit s� o evita�i, parc� din prici-na s�r�ciei... Dracu s� �tie... c� n-am prea descurcat bine toate spusele lui.

— Aha, va s� zic� el v-a vorbit despre mine cu asemenea expresii? — El, el, dar nu v� formaliza�i. A fi un adev�rat cet��ean valoreaz�

mai mult decât a apar�ine înaltei societ��i. Dup� mine, în vremurile noastre, nici nu �tii pe cine trebuie s� stimezi în Rusia. Cred c� sunte�i de acord cu mine c� asta-i o boal� grav� a secolului, când nu �tii pe cine s� stimezi — nu-i a�a?

— A�a-i, a�a-i! Dar ce mai e cu el? — Cu el? Adic� cu cine? A, da! Oare de ce ne tot spunea: Velceaninov

este în vârst� de cincizeci de ani, dar �i-a tocat averea. De ce spunea dar �i nu �i? Râdea din toat� inima �i repeta acela�i lucru de o mie de ori. S-a urcat în vagon �i s-a pus pe cântat, apoi pe plâns. Era ceva dezgust�tor, lamentabil s�-l vezi a�a beat. Uf, cum nu-i pot suferi pe oamenii pro�ti. S-a apucat s� zvârle bani cer�etorilor pentru ve�nica pomenire a sufletului Lizavetei — pesemne, nevast�-sa?

— Nu, fiica. — Dar ce ave�i la mân�?

— M-am t�iat. — Nu-i nimic, are s� treac�... Dar Pavel Pavlovici, duc�-se dracului,

bine c-a plecat! Pun r�m��ag c� unde s-o fi ducând el, numaidecât are s� se însoare din nou — nu-i a�a?

— Dar �i dumneavoastr� vre�i s� v� c�s�tori�i? — Eu? Cu mine-i altceva! Sunte�i cam pozna�. Dac� dumneavoastr�

ave�i cincizeci de ani, Truso�ki a împlinit desigur �aizeci. Vede�i, e nevoie de pu�in� logic�, dragul meu! De altfel, trebuie s� �ti�i c� alt�dat�, tare demult, aveam convingeri pur slavofile. Ast�zi îns� a�tept zorii dinspre Occident... �i acum la revedere! Ce bine-mi pare c� v-am întâlnit f�r� a mai fi nevoie s� intru la dumneavoastr�. Nu mai st�rui�i, nu intru, n-am când...

�i cât pe ce era s-o ia la s�n�toasa. — Uf, unde mi-i capul? zise tân�rul, întorcându-se. Doar am fost

trimis la dumneavoastr� cu o scrisoare. Iat-o! De ce n-a�i venit s�-l conduce�i la gar�?

Velceaninov se întoarse acas� �i deschise plicul adresat lui. În plic nu era nici un rând de la Pavel Pavlovici. În schimb, se afla

acolo o alt� scrisoare. Velceaninov recunoscu numaidecât scrisul. Misiva era veche, hârtia îng�lbenit�, cerneala decolorat�... fusese scris� acum vreo zece ani lui, la Petersburg, la dou� luni dup� plecarea sa din ora�ul T. Dar scrisoarea aceasta nu-i fusese expediat�. În locul ei, Velceaninov primise un alt text. Acest lucru reie�ea limpede din scrisoarea îng�lbenit�, în care Natalia Vasilievna î�i lua r�mas bun de la dânsul pentru totdeauna — întocmai ca �i în scrisoarea primit� — m�rturisindu-i dragostea pentru al'tul, totu�i nu-i ascundea sarcina. Dimpotriv�, îi f�g�duia ca o consolare c�-i va trimite printr-o ocazie copilul care urma s� vin�. Îl încredin�a c� obliga�iunile lor deveniser� altele, prietenia dintre dân�ii fiind astfel pecet-luit� pentru ve�nicie... Drept vorbind, era pu�in� logic� în toate acestea, în schimb, unicul �el p�rea l�murit: s-o scuteasc� de dragostea lui. Îi îng�du-ia chiar s� treac� pe la dân�ii peste un an, ca s� vad� copilul. Dumnezeu �tie de ce se r�zgândise �i expediase o alt� scrisoare în locul acesteia.

Când o citi, Velceaninov se îng�lbeni la fa��, dar î�i închipui �i figura lui Pavel Pavlovici, g�sind scrisoarea �i citind-o pentru prima oar� înaintea besactelei familiale din lemn negru cu incrusta�ii de sidef.

"Pesemne p�lise �i Truso�ki ca un mort, î�i zise Velceaninov, z�rin-du-�i din întâmplare chipul în oglind�... Pesemne o citea, î�i închidea ochii, apoi îi deschidea brusc din nou cu n�dejdea c� scrisoarea se va preface dintr-o dat� într-o simpl� hârtie alb�... F�cuse aceasta desigur de vreo trei ori în �ir."

XVII Eternul amant Trecuser� aproape doi ani de la întâmplarea povestit� de noi. Îl

întâlnim pe domnul Velceaninov într-o frumoas� zi de var�, într-un vagon pe una din noile noastre linii de cale ferat�. C�l�torea spre Odesa ca s� se întâlneasc� de pl�cere cu un amic �i, în acela�i timp, având �i un alt scop, la fel de atr�g�tor. Acest prieten urma s�-i pun� la cale o întrevedere cu o doamn� extrem de frumoas�, pe care Velceaninov dorise înc� mai demult s-o cunoasc� mai îndeaproape. F�r� a intra în am�nunte, ne vom limita la

observa�ia c�, în ultimii doi ani, Velceaninov se schimbase foarte mult sau, mai bine zis, se îndreptase. Din vechea-i ipohondrie nu mai r�m�sese aproape nici o urm�. Din feluritele "amintiri" �i nelini�ti — consecin�e ale bolii sale — care îl împresuraser� la Petersburg în urm� cu doi ani, în timpul procesului interminabil, îi mai r�m�sese în suflet o ru�ine ascuns� când se gândea la perioada aceea de sl�biciune, unit� cu lipsa de curaj. Se consola în parte, spunându-�i c� starea aceasta nu-i va mai reveni �i c� niciodat� nimeni nu va afla nimic despre ea. În epoca aceea, e adev�rat, Velceaninov rupsese rela�iile cu societatea, î�i neglija chiar îmbr�c�mintea �i tr�ia retras, �i toat� lumea, bineîn�eles, observase lucrurile acestea. Reap�ru, îns�, cu o înf��i�are sp��it�, totodat� îns�, atât de ref�cut� �i de încrez�toare, încât "to�i" îi iertar� numaidecât r�t�cirea vremelnic�. Chiar aceia, pe care într-o vreme Velceaninov încetase s�-i salute, au fost cei dintâi care l-au recunoscut în noua ipostaz� �i i-au întins mâna, f�r� s�-i pun� întreb�ri sâcâitoare, parc� între timp ar fi fost plecat undeva departe pentru afacerile sale personale, care nu priveau pe nimeni, �i s-ar fi întors de curând.

Cauza principal� a acestei fericite transform�ri a fost, se în�elege, rezultatul procesului. Velceaninov c�p�t� numai vreo �aizeci de mii de ruble — lucru desigur m�runt, dar foarte însemnat pentru dânsul. El se sim�i dintr-o dat� cu picioarele pe teren solid. Î�i reg�si va s� zic� echilibrul moral. �tia acum cu siguran�� c� nu-�i va mai toca "precum un prost" �i ace�ti ultimi bani, cum î�i tocase primele sale dou� averi — ajungându-i cu chibzuial� pentru toat� via�a. "Oricât s-ar cl�tina edificiul lor social �i orice ar trâmbi�a unul �i altul, gândea el uneori, observând toate aceste lucruri miraculoase �i inimaginabile care se petreceau în juru-i �i în întreaga Rusie, oamenii pot s� se schimbe, de asemenea ideile, dar eu sunt sigur c� voi avea totdeauna la dispozi�ie barem prânzul acesta fin �i gustos, pe care îl savurez acum — ceea ce înseamn� c� sunt preg�tit pentru orice." Acest gând mângâietor, care friza voluptatea puse deplin� st�pânire pe el încetul cu încetul �i produse o radical� transformare a lui, chiar fizic�, ca s� nu mai vorbim de cea moral�. P�rea un alt om, în compara�ie cu "hârciogul", de acum doi ani, pe care l-am zugr�vit, erou al unor întâmpl�ri cu totul nepl�cute. C�p�tase o privire vesel�, senin�, de om a�ezat. Pân� �i zbârciturile urâte, care începuser� mai demult s� i se adune în jurul ochilor �i pe frunte, aproape disp�ruser�. I se schimb� chiar culoarea fe�ei — mai alb�, mai rumen� în ultimul timp. În momentul de fa��, Velceaninov �edea pe o canapea confortabil� într-un vagon de clasa întâi, prad� unui gând pl�cut. În sta�ia urm�toare era un nod de c�i ferate, de acolo pornea la dreapta o alt� linie. "Dac� a� lua-o la dreapta, a� putea face, dup� dou� sta�ii, o vizit� unei doamne cunoscute, de curând întoars� din str�in�tate, care se afl� acum într-o însingurare provincial�, negr�it de agreabil� pentru mine �i foarte plictisitoare pentru dânsa. Ar fi deci cu putin�� s�-mi folosesc timpul într-un mod nu mai pu�in interesant decât la Odesa, cu atât mai mult cu cât nu-i târziu s� m� duc dup� aceea �i la Odesa..." Dar el st�tea în cump�n�, neputându-se hot�rî. A�tepta parc� "un imbold". Între timp, trenul se apropie de gar� �i aici imboldul nu se l�s� a�teptat.

În gara aceasta trenul st�tea patruzeci de minute �i c�l�torii puteau lua prânzul. Chiar la intrarea în sala de a�teptare de clasa întâi �i a doua se îngr�m�diser�, ca de obicei, o mul�ime de oameni gr�bi�i �i ner�bd�tori, �i, poate tot dup� obicei, izbucni un scandal. O doamn�, frumu�ic� foc,

dar parc� prea împopo�onat� pentru voiaj, coborî dintr-un vagon de clasa a doua, aproape târând cu amândou� mâinile dup� dânsa pe un ofi�era� de ulani, un tinerel chipe�, care se zb�tea ca s� scape din ghearele ei. Ofi�era�ul cel tinerel era beat turt�, iar doamna, mai în vârst�, o rud� de-a lui, dup� toate probabilit��ile, nu-l l�sa nici un pic din mân�, temându-se pesemne s� n-o zbugheasc� de-a dreptul la bufetul cu b�uturi spirtoase. Între timp, în înghesuial�, ulanul se ciocni nas în nas cu un negustora�, aburit �i el, ajuns în ultimul hal de necuviin��. Acest negustora� se împotmolise în gar� de dou� zile, bând �i aruncând bani în dreapta �i în stânga, înconjurat de tot soiul de cheflii, �i nu putea prinde nici un tren ca s�-l duc� mai departe. Se isc� o sfad�. Ofi�erul zbiera, negustora�ul înjura, iar doamna — în culmea dezn�dejdii — c�uta s�-l trag� pe ulan de lâng� cel�lalt cert�re�, exclamând pe un ton plin de implorare: ,rMitenka! Miten-ka!" Scena aceasta îi p�ru negustora�ului din cale-afar� de scandaloas�. Ce-i drept, toat� lumea râdea. Dar negustora�ul se indign� mai mult pentru moralitatea ofensat�, cum i se p�rea lui.

— Ian te uit�: "Mitenka!" rosti el în chip de dojan�, maimu��rind gl�sciorul sub�irel al cucoanei. N-ave�i ru�ine nici m�car fa�� de lume!

Se apropie, cl�tinându-se, de doamna care se pr�v�li pe cel dintâi scaun ce-i ie�i în cale, tr�gând dup� sine �i pe ulan. O m�sur� cu dispre� din cap pân�-n picioare �i psalmodie, t�r�g�nând cuvintele:

— Târf� ce e�ti, târf� ordinar�! Doamna d�du un �ip�t ascu�it �i se uit�, rug�toare, în juru-i, a�tep-

tând salvare de undeva. Era ru�inat� �i îngrozit�. �i, culmea ghinionului, ofi�erul s�ri de pe scaun �i, vociferând, se arunc� asupra negustora�ului, dar lunec� �i c�zu gr�mad� înapoi pe scaun. Hohotele de râs sporir� în jur. Dar nimeni nu se gândea s�-i vin� în ajutor. Îi lu� ap�rarea numai Velceaninov, care îl în�f�c� de guler pe negustor, îl r�suci în loc �i îl proiect� la vreo cinci pa�i mai departe de doamna însp�imântat�. A�a se �i încheie scandalul. Negustora�ul se calm� subit, atât datorit� izbiturii, cât �i staturii impun�toare a lui Velceaninov. Prietenii s�i cheflii îl luar� �i-l duser� numaidecât cu dân�ii. Chipul impun�tor al acestui domn elegant avu o influen�� considerabil� �i asupra celor ce o luaser� în derâdere pe doamna. Râsetele încetar� ca prin farmec. Ro�ind �i cu lacrimi în ochi, doamna rev�rs� asupra binef�c�torului un potop de mul�umiri. Ulanul bâigui �i el: "mu�mes, mu�mes!" �i vru s� întind� mâna lui Velceaninov, dar, în loc s� fac� gestul acesta, se r�zgândi brusc �i se culc� pe scaun, întinzându-�i picioarele pe ele.

— Mitenka! gemu dojenitor doamna, plesnind din palme. Velceaninov era satisf�cut �i de aventur� �i de deznod�mântul ei.

Doamna îl interesa. Era, evident, o provincial� cu niscaiva p�r�lu�e, îmbr�cat� luxos, dar f�r� gust, cu maniere cam ridicule — adic� întrunea toate calit��ile pentru a asigura succesul unui fante din Capital� cu anumite scopuri în privin�a femeilor. Se încinse între dân�ii o discu�ie. Doamna începu cu înfl�c�rare s� povesteasc� �i se plânse de so�ul s�u care, tam-nesam, disp�ruse din vagon... din cauza asta se întâmplaser� toate cele... c�ci el, când trebuie s� fie de fa��, dispare ve�nic, cine �tie unde..."

— Avusese �i el vreo nevoie..., bolborosi ulanul. — Vai, Mitenka! plesni ea iar��i din palme. "Vai de capul lui b�rbat-su! Ce-o s� mai p��easc� el!" se gândi

Velceaninov �i propuse:

— Cum îl cheam�? M� duc s�-l caut. — Pal Palici, r�spunse ulanul. — Pe so�ul dumneavoastr� îl cheam� Pavel Pavlovici? o întreb� cu

v�dit� curiozitate Velceaninov �i deodat� un cap ple�uv, binecunoscut, se ivi între el �i doamn�. Într-o clip�, îi r�s�ri înaintea ochilor livada familiei Zahlebinin, jocurile nevinovate �i cre�tetul chel care se b�ga sâcâitor între dânsul �i Nadejda Fedoseevna.

— În sfâr�it, ai ap�rut! �ip� isteric so�ia. Era într-adev�r Pavel Pavlovici, care — uimit �i înfrico�at — îl privea

pe Velceaninov, ca �i cum ar fi încremenit înaintea unei vedenii. R�mase atât de uluit, încât un timp nu pricepu nici o iot� din mustr�rile violente pe care i le adresa so�ia cu o extrem� volubilitate. În sfâr�it, se cutremur� �i î�i d�du seama dintr-o dat� de situa�ia lui penibil�. În�elese tot, �i vina lui, �i ce-i cu Mitenka �i c� acest "musiu" (nu se �tie de ce so�ia sa astfel îl numea pe Velceaninov), "a fost îngerul nostru p�zitor �i salvator, pe când dumneata ve�nic o iei din loc, când trebuie s� fii de fa��".

Velceaninov izbucni dintr-o dat� în hohote de râs. — Dar bine, noi suntem prieteni, prieteni din copil�rie, exclam�

acesta, adresându-se doamnei mirate �i cuprinzând cu mâna dreapt�, familiar �i protector, umerii lui Pavel Pavlovici, care zâmbea acru. Nu v-a vorbit niciodat� despre Velceaninov?

— Nu, nu mi-a vorbit niciodat�, se z�p�ci pu�in so�ia. — Atunci prezenta�i-m� so�iei dumneavoastr�, amice tr�d�tor! — Acesta-i, Lipacika, într-adev�r domnul Velceaninov, iat�-l...,

începu Pavel Pavlovici, dar se încurc� în chip ru�inos. So�ia se îmbujor� la fa�� �i îl fulger� cu ochi furio�i, pesemne pentru

c� o numise "Lipocika". — Închipui�i-v�, nici nu m-a în�tiin�at c� s-a c�s�torit, nici la nunt�

nu m-a invitat, dar dumneavoastr�, Olimpiada... — Semionovna, îi sufl� Pavel Pavlovici. — Semionovna! îngân� brusc ulanul care adormise adineaori. — Ei, bine, Olimpiada Semionovna, ierta�i-l pentru mine, de dragul

întâlnirii a doi amici... E un so� bun la suflet! rosti Velceaninov �i, prietene�te, îl lovi pe um�r, cu palma, pe Truso�ki.

— Eu, inimioara mea, m� îndep�rtasem numai pentru o' clip�, d�du s� se scuze Pavel Pavlovici.

— �i-ai p�r�sit nevasta, l�sând-o de râsul lumii! relu� numaidecât Lipocika. Când ai mai mult� nevoie de dânsul, ia-l de unde nu-i... iar când nu-�i trebuie — hop �i el!

— Da, da, când n-ai nevoie de el, e prezent... mai ales când n-ai nevoie..., îi �inu isonul ofi�erul.

Lipocika aproape se sufoca de emo�ie. Î�i d�dea seama c� n-avea nici un rost discu�ia asta fa�� de Velceaninov. Ro�i, dar nu se mai putea st�pâ-ni �i izbucni:

— Când nu-i cazul, e�ti extrem de precaut, �tii s� iei atâtea precau�i-uni!

— Pân� �i pe sub pat... caut� aman�i... pân� �i pe sub pat, când nu-i nevoie..., deodat� se înfl�c�r� teribil pân� �i Mitenka.

Dar cu Mitenka nu mai era nimic de f�cut. De altfel, totul se sfâr�i în cele mai bune condi�iuni. Se leg� o amici�ie la toart�. Pavel Pavlovici fu trimis dup� cafea �i sup�. Olimpiada Semionovna îi explic� lui Velceaninov c� ei veneau acum din ora�ul O. unde î�i avea postul b�rbatul s�u. Aveau

s� petreac� dou� luni la �ar�, undeva nu departe, la patruzeci de verste de sta�ie. Au acolo o cas� minunat� �i o livad�, vor primi oaspe�i, au �i vecini. Iar dac� Alexei Ivanovici ar fi atât de bun �i ar vre as� le fac� o vizit� în "însingurarea lor", ea l-ar întâmpina ca pe un înger p�zitor, c�ci nu-�i poate aminti f�r� s� se îngrozeasc� de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, dac�... etc. etc. — într-un cuvânt, "ca pe un înger p�zitor"...

— �i salvator, �i salvator, st�rui cu înfl�c�rare ulanul. Velceaninov mul�umi, declar� c� ar fi încântat, c� dispune de timp �i

nu are nici o ocupa�ie �i c� invita�ia Olimpiadei Semionovna îl încânt� cu deosebire. Legar� o conversa�ie vesel�, în cursul c�reia Velceaninov plas� dou�-trei complimente. Lipocika ro�i de încântare �i, când se întoarse Pavel Pavlovici, ea îi declar� cu entuziasm c� Alexei Ivanovici a avut amabilitatea de a accepta invita�ia ei, primind s� petreac� cu dân�ii o lun� întreag� la �ar�. A f�g�duit chiar c� va veni peste o s�pt�mân�. Pavel Pavlovici surâse, încurcat, �i t�cu. Olimpiada Semionovna ridic� din umeri spre so�ul s�u �i î�i în�l�� ochii la cer. În sfâr�it, cu to�ii se desp�r�ir�. Înc� o dat� mul�umiri, iar��i "înger p�zitor", din nou Mitenka". Iar Truso�ki î�i conduse so�ia �i pe ulan, ca s� ia loc în vagon. Velceaninov î�i aprinse un trabuc �i începu s� se plimbe pe peronul acoperit din fa�a g�rii. �tia c� Pavel Pavlovici va veni într-un suflet s� stea de vorb� cu dânsul pân� la semnalul de plecare. Întocmai a�a se petrecur� lucrurile. Truso�ki se înf��i�� f�r� z�bav� cu o întrebare alarmat�, întip�rit� în ochii s�i �i în întreaga expresie a fe�ei. Velceaninov izbucni în râs, îl lu� "prietene�te" de cot pe Pavel Pavlovici, tr�gându-l pân� la banca cea mai apropiat�, �i îl a�ez� lâng� dânsul. T�cu îns�, dorind ca Truso�ki s� înceap� vorba.

— Va s� zic� o s� veni�i la noi? bâigui acesta, trecând f�r� ocol la chestiunea principal�.

— Eram sigur! Ah, cum nu v-a�i schimbat de loc! pufni în râs Velcea-ninov. Nu cumva v-a�i putut închipui, barem o clip� în mod serios, zise el, lovindu-l u�or cu palma pe um�r, c� a� fi în stare s� vin la dumneavoastr� în vizit�, �i înc� pentru o lun� întreag�, ha, ha!

Pavel Pavlovici nu mai putu de bucurie. — Atunci înseamn� c� n-o s� veni�i? exclam� el, f�r� s�-�i ascund� câtu�i de pu�in încântarea.

— N-am s� vin, n-am s� vin ! râse Velceaninov, plin de sine. Totu�i, nici el singur nu-�i putea da seama de ce i se p�rea a�a de

comic� scena aceasta. Dar pe m�sur� ce î�i urma cursul discu�ia, cu atâta el însu�i se delecta mai mult.

— Oare-i adev�rat? Vorbi�i serios? �i Pavel Pavlovici tres�ri de ner�bdare �i de nelini�te. — V-am spus o dat� c� n-am s� vin. Uf, ce om sucit mai sunte�i! — Atunci ce-o s�-i spun? Ce explica�ii îi voi da Olimpiadei

Semionovna, peste o s�pt�mân�, când va vedea c� n-a�i venit? — Mare încurc�tur�! spune�i-i c� mi-am rupt un picior sau altceva,

indiferent ce! — N-are s� m� cread�, îngân� t�r�g�nat Pavel Pavlovici, cu un

gl�scior jalnic. — �i o s� v� certe? râse mai departe Velceaninov. Dar bag de seam�,

bietul meu amic, c� tremura�i înaintea preafrumoasei dumneavoastre consoarte. Nu?

Pavel Pavlovici încerc� s� zâmbeasc�, dar nu putu. Era desigur foarte bine c� Velceaninov renun�ase la vizit�. Dar a-�i permite unele familiarit��i în privin�a so�iei sale — asta nu-i convenea de loc. Truso�ki se întunec� la

fa��. Velceaninov î�i d�du seama. Se auzi al doilea semnal de clopo�el. Dintr-un vagon, de la distan��, un gl�scior sub�irel îl chem� nelini�tit pe Pavel Pavlovici. Acesta se fr�mânta în loc, dar nu r�spunse la chemare. Mai a�tepta pesemne ceva de la Velceaninov, desigur înc� o promisiune c� nu va veni.

— Din ce familie se trage so�ia dumneavoastr�? îl întreb� Velceani-nov, ca �i cum n-ar fi observat nelini�tea lui Pavel Pavlovici.

— E fiica protopopului nostru, r�spunse cel�lalt, tr�gând cu coada ochiului la vagon �i ciulind urechile.

— Aha, în�eleg, pentru frumuse�ea ei. Pavel Pavlovici f�cu din nou o grimas�.

— Dar Mitenka �sta cine-i? — �sta-i a�a, cum s� zic... o rud� îndep�rtat� din partea mea... fiul

unei veri�oare defuncte... îl cheam� Golubcikov... a fost scos din armat� pentru un bucluc... dar a fost reprimit de curând... noi l-am echipat... e un biet tân�r f�r� noroc...

"Totu-i în ordine... Situa�ia e normal�...", î�i zise Velceaninov. — Pavel Pavlovici! r�sun� din nou o chemare îndep�rtat� dintr-un

vagon, cu o intona�ie înc� �i mai nervoas�. — Pal Palici! se auzi o alt� voce r�gu�it�. Truso�ki se fr�mânta din nou, nemaig�sindu-�i astâmp�r. Dar

Velceaninov îl prinse cu putere de bra� �i-l opri pe loc. — Vre�i s� m� duc numaidecât la so�ia dumneavoastr� �i s� poves-

tesc cum a�i vrut s� m� înjunghia�i, ai? — Ce? Cum? se însp�imânt� cumplit Pavel Pavlovici. S� v� fereasc�

Dumnezeu! — Pavel Pavlovici! Pavel Pavlovici! se auzir� iar��i voci. — Hai, duce�i-v�! îl l�s�, în sfâr�it, Velceaninov, râzând din toat�

inima. — A�adar n-o s� veni�i? �opti, aproape dezn�d�jduit, pentru ultima

oar�, Pavel Pavlovici �i-�i duse mâinile înainte, palm� spre palm�, cu degetele împreunate.

— V� jur c� n-o s� vin. Goan�! Ave�i s-o p��i�i, ave�i s-o p��i�i! Dup� aceste vorbe Velceaninov îi întinse cordial mâna �i tres�ri. Pavel

Pavlovici nu-i d�du, �i el, mâna. Ba chiar �i-o retrase pe-a lui. R�sun� cel de-al treilea semnal de clopot. Într-o clip�, se petrecu în sufletele amândurora o transformare ciuda-

t�. În inima lui Velceaninov tres�ri �i se frânse ceva parc�. El nu mai râdea ca acum câteva clipe, ci, furios, îl apuc� de um�r, cu putere, pe Pavel Pavlovici.

— Dac� eu v� întind mâna asta, �i Velceaninov îi ar�t� palma stâng� cu cicatricea vizibil� a t�ieturii, dumneavoastr� a�i putea s� n-o refuza�i, rosti în �oapt� cu buze palide, tremurânde...

Pavel Pavlovici p�li de asemenea. Îi tremurau �i buzele sale. Convulsii îi schimonosir� fa�a.

— Dar Liza? �opti el repede printre din�i. Buzele îi tres�rir� brusc. Obrajii �i b�rbia i se cutremurar�. Îl podidi-

r� lacrimile. Velceaninov r�mase încremenit în fa�a lui, ca o statuie. — Pavel Pavlovici! Pavel Pavlovici! r�sunar� �ipete din vagon, ca �i

cum ar fi fost înjunghiat cineva. Apoi se auzi un fluierat. Truso�ki se dezmetici, lovi din palme �i o rupse la fug� ca un

bezmetic. Trenul porni. Totu�i, el apuc� s� se aga�e �i s� sar�, din mersul

trenului, tocmai în vagonul s�u. Velceaninov r�mase în gar� �i numai pe înserat porni mai departe pe aceea�i rut�, cu alt tren. N-o lu� îns� spre dreapta, la doamna din provincie, c�ci nu se sim�ea în apele lui. Mai târziu îns�, stra�nic regret�.

------------------------