Omraam Mikhaël Aïvanhov

CE ESTE UN FIUL ALDOMNULUI

Cap. 1 - „Eu am venit ca viaţă să aibă ...”

În „Predica de pe munte”, Iisus se adreseazădiscipolilor săi cât şi mulţimii de bărbaţi şi femei ce l-aurmat şi îi învaţă cum să se roage. El le spune: „Deci voiaşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri..”.

Să ne gândim puţin. Ce ne permite să numim unbărbat „tată”? Faptul de a recunoaşte că el ne-atransmis viaţa. Copiii recunosc în tatăl lor pe cel care lesusţine viaţa, iar tatăl vede în copiii săi prelungirea vieţiisale. Viaţa...Dacă dorim deci să ştim ce gândea Iisuscând prezenta legătura dintre oameni şi Dumnezeu ca olegătură dintre copii şi tatăl lor, trebuie să studiem acestimens şi misterios domeniu care este viaţa.

Viaţa se află este tot, întreaga natură este vie, toatefiinţele sunt vii, şi totuşi atât de puţini bărbaţi şi femeiştiu ce este viaţa! Atunci când se confruntă cudificultăţi, aceşti nefericiţi exclamă: „Ce vreţi, aşa esteviaţa!” Ei înţeleg viaţa ca ceva exterior lor şi trebuie să osuporte. Insuccesele, accidentele, bolile, suferinţeleînseamnă „aşa e viaţa!” Ei s-au iubit, s-au căsătorit şiacum divorţează fiindcă „aşa e viaţa!” Ei bine, nu, nuaşa este viaţa. Ei numesc viaţă o înlănţuire de greşeli, de

slăbiciuni, de eşecuri, fără să-şi dea seama că singuri şi-au fabricat această existenţă jalnică.

Iisus spunea: „Furul nu vine decât să fure şi săjunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi dinbelşug să aibă”. Despre ce viaţă este vorba? Noi suntemdeja vii!...Aceste cuvinte ale lui Iisus m-au îndemnat săfac multe investigaţii în domeniul vieţii. Citiţi cu atenţieEvangheliile şi veţi observa că Iisus vorbeşte numaidespre viaţă. De aceea trebuie să revenim fără încetareasupra acestei probleme a vieţii şi să o studiem subtoate formele sale.

Oamenii caută puterea, bogăţia, cunoaşterea,iubirea... Ei bine, nu, trebuie să caute viaţa... Veţispune: „De ce să caute viaţa? O avem deja, suntem vii.Vom căuta ceea ce nu avem încă”. Este adevărat căsunteţi vii, dar viaţa nu este la fel la toate fiinţele, viaţaposedă nişte grade. De la lumea minerală şi până laDumnezeu, trecând prin lumile vegetalelor, animalelor,oamenilor, îngerilor, totul este viu. Nu este suficient sătrăim, trebuie să ne întrebăm ce fel de viaţă trăim.Desigur, prin conformaţia sa fizică, omul duce viaţa unuiom. Dar în interior, viaţa sa poate lua nişte forme şiculori infinite. Viaţa despre care vorbeşte Iisus şi pe carevrea să o aducă tuturor oamenilor este viaţa divină,acest curent care ţâşneşte curat şi limpede din IzvorulOriginar.

Viaţa a fost deseori comparată cu apa curgătoare.Dar ce diferenţă există între apa care ţâşneşte din izvor,din vârful muntelui, şi cea care ajunge la gura unuifluviu după ce a primit toate murdăriile şi chiar nişte

produse toxice! Această apă de care oamenii au nevoieatât de mult pentru a trăi, fiindcă le este necesară maimult decât hrana (putem rămâne mai mult timp fărăhrană decât fără apă), este o sursă de regenerare, dar şio cauză a morţii. Atunci când un râu, un fluviu ajungeîn câmpie şi străbate un mare oraş, cine s-ar gândi săbea din el? Da, priviţi Sena la Paris...Nici nu vreau să vădescriu ce a fost aruncat în apă pe tot traseul ei. Estemereu acelaşi curs de apă, dar nu mai este apa purăcare ţâşnea din vârful muntelui!

Apa rămâne mereu apă, pură sau poluată, aşa cumviaţa este mereu viaţă; dar nimic nu este mai însufleţitorca apa pură, în vreme ce apa poluată aduce moartea.Chiar şi în zilele noastre mulţi oameni se îmbolnăvesc şimor fiindcă au băut apă poluată!

Viaţa ţâşneşte din sânul Domnului şi coboarăpentru a îndestula toate creaturile. Dar oamenii nuconştientizează caracterul sacru al vieţii, ei murdărescviaţa Domnului, apa Domnului. Sunteţi uimiţi şi văîntrebaţi: „Cum putem murdări noi viaţa divină?” Defiecare dată când vă lipsesc înţelepciunea, iubirea,dezinteresul, este ca şi cum aţi arunca nişte gunoaie înrâul Domnului. Iar râul nu protestează, el acceptă totpentru a-i ajuta pe oameni.

Să păstrăm această imagine a râului, a fluviului,deoarece ne clarifică această unitate infinită care esteviaţa. între izvor şi vărsare, fluviul străbate multe regiunidiferite şi câtă diferenţă există în. calitatea apei! Cu toateacestea, este acelaşi fluviu.. Când vorbim despre viaţă,trebuie să devenim conştienţi că ea cuprinde totalitatea

existenţelor. Nimic şi nimeni nu poate ieşi din viaţă. Dinaceastă viaţă se hrănesc toate creaturile şi ele sehrănesc din viaţa unora sau altora. Să nu fiţi decisurprinşi dacă vă spun că, într-un plan sau altul, fiecaremănâncă sau este mâncat.

Este foarte simplu de înţeles: dacă sunteţi cuprinşide nişte gânduri şi sentimente egoiste, nedrepte,răuvoitoare, este ca o hrană pe care o luaţi în regiunileinferioare ale vieţii. Acceptând aceste gânduri şisentimente, le faceţi mai puternice; şi nu numai că leîntăriţi, fiindcă gândurile şi sentimentele emiţând şiunde ce se propagă, proiectaţi deci aceste emanaţiirăufăcătoare din care se hrănesc alte persoane şi chiarentităţile infernale. În timp ce, dacă vă străduiţi săîntreţineţi în voi nişte gânduri şi sentimente armonioase,generoase, nu numai că vă legaţi de nişte entităţisuperioare, dar această hrană divină va hrăni şi altecreaturi, nişte creaturi luminoase, şi astfel veţi trăi înele: pentru că voi le-aţi hrănit.

Viaţa este făcută din transformări, din trecerinecontenite de la o creatură Ia alta. Fiecare absoarbeviaţa altora şi le hrăneşte în schimb din propria viaţă.Fiţi deci vigilenţi ştiind că numai de voi depinde hranace o veţi primi şi pe care o veţi da, de la cine o veţi primişi cui o veţi da. Creaturile îngereşti, ca şi cele diavoleşti,ne pot hrăni sau se pot hrăni cu noi.

Veţi spune că demonii sunt în infern şi că esteimposibil să ne hrănim cu ei sau ca ei să se hrăneascăcu noi... Dar cum vă imaginaţi infernul şi unde credeţică se află? Şi el face parte din fluviul vieţii; numai că nu

se află la izvor, ci la vărsare, şi este alimentat şi el deviaţa divină. Dumnezeu este izvorul vieţii, El a creattotul, şi nimic şi nimeni nu există în afara Lui. Oricefiinţă vie trăieşte din viaţa Domnului. Trebuie deci săacceptăm că aceste fiinţe numite demoni au primit şi eleviaţa de la El. Nu putem nega că ei trăiesc, iar dacăDomnul nu le ia viaţa, înseamnă că El le acceptăexistenţa.

Lumina, iubirea, răbdarea lui Dumnezeualimentează toate creaturile. Evident, acelea care nurămân lângă El se lipsesc de aceste binefaceri. Ele suntcele care se privează, şi nu Dumnezeu le-a retras. Uniivor fi scandalizaţi de modul în care vă prezint infernul şidemonii. Ei bine, nu le foloseşte la nimic să sescandalizeze, trebuie să judece. Dacă entităţileîntunecate nu îşi au viaţa din Dumnezeu, atunci cine le-a dăruit-o? Şi-au creat-o ele singure sau au primit-o dela un alt Creator? Dacă Dumnezeu nu este singurulstăpân al vieţii, înseamnă că nu este nici singurulstăpân al universului şi nu este deci atotputernic. Vedeţila ce contradicţii ajungem... Atunci, înţelegeţi că dacăspiritele inferioare îşi primesc viaţa din Dumnezeu, elese hrănesc deopotrivă din viaţa lui Dumnezeu. Dar cehrană primesc ele? în orice caz nu cea pe care o primescîngerii, ci nişte coji, nişte resturi respinse de altecreaturi pe măsură ce apa fluviului se îndepărtează deIzvor; fiindcă în aceste resturi rămân încă câtevaparticule din acea viaţă venită de foarte sus.

Trebuie să vă fie foarte clar. Ieşind din Izvorul Divin,fluviul vieţii coboară şi coborând străbate aceste regiuni

pe care creştinii le numesc ierarhii îngereşti, iarcabaliştii, sefiroţi. Dar viaţa izvorâtă din Dumnezeu nuse opreşte aici, ea cuprinde mai jos şi regiunile pe carecreştinii le numesc „infern” şi cabaliştii, Jeli fot”, adicănişte învelişuri, nişte coji. Aceste regiuni mai conţincâţiva atomi din viaţa ieşită din Dumnezeu, trebuie sărepetăm fără încetare aceasta, fiindcă nici o viaţă nupoate exista în afara Domnului. Dacă ar exista o viaţă înafara Domnului, ar însemna că există şi un alt creator,şi în acel moment am avea dreptul să îl căutăm: dinmoment ce primul nu este atotputernic, am aveajustificarea de a căuta un altul.

Pentru că această problemă nu a fost clar explicatăde către Biserică, unii bărbaţi şi femei au dorit să sepună în slujba lui Satan pentru a-l combate peDumnezeu. Ignoranţii! Ce victorie îşi închipuiau ei că vorobţine? Ei nu ştiau că vor absorbi toate gunoaiele, toateresturile căzute din viaţa divină. Ce beneficiu!...

În planul fizic, un răufăcător, un monstru se poatehrăni cu hrana cea mai gustoasă, oferind-o şi invitaţilorsăi. Dar în planul psihic nu ne putem hrăni sau da demâncare decât o hrană care este asemenea nouă,deoarece ea este în corespondenţă cu ceea ce suntemnoi, în inima noastră, în intelectul, în sufletul şi spiritulnostru. Noi atragem ce este în afinitate cu noi şi dăruimce emană din noi. Şi în funcţie de calitatea acestei hranene întărim, ne îmbogăţim... sau decădem.

„Furul nu vine decât ca să fure. Eu am venit ca viaţăsă aibă din belşug...” De ce Iisus se află în opoziţie cuintenţiile hoţului? Hoţul vine pentru a lua şi Iisus vine

pentru a dărui. Iar dacă el vine pentru a dărui viaţa,hoţul căruia i se opune vine pentru a lua. Cine esteacest hoţ care vine să îi despoaie pe oameni? în realitate,este vorba despre numeroşi hoţi, de toate felurile. Uniisunt în exterior, dar mulţi se află mai ales în sinea lor:dorinţele şi lăcomia pe care sunt mereu gata să lesatisfacă sacrificând ce au mai de preţ: viaţa, viaţadivină.

Aţi citit cu siguranţă în Vechiul Testament povesteacelor doi fii a Iui Isaac: Isav şi Iacov. Isav care era cel maimare, îşi petrecea zilele afară urmărind vânatul saulucrând câmpul, în timp ce Iacov dormea liniştit în cort.Or, într-o zi când Isav revenea de la câmp obosit şiflămând l-a găsit pe Iacov ocupat cu prepararea uneisupe de linte. Neputând rezista la vederea aceleimâncări, i-a cedat lui Iacov dreptul întâiului născut înschimbul unei farfurii cu linte. Este un schimb atât dedisproporţionat de a-ţi pierde dreptul întâiului născut cuonorurile şi avantajele acelui rang pentru o supă delinte! Dar şi aici este o poveste simbolică ce trebuieinterpretată.

Isav care a acceptat să renunţe la dreptul primuluinăscut pentru a-şi potoli imediat foamea reprezintăfiinţa umană pregătită să sacrifice nişte plăceri demoment, ceea ce îi conferă o mare valoare în ochiiTatălui Ceresc. Dreptul primului născut trebuie înţelesîntr-un sens foarte larg; nu este cazul acum să se spunătuturor întâilor născuţi din toate familiile că nu trebuiesă renunţe la prerogativele cuvenite acestui rang. Eu mărefer la planul spiritual şi nu la planul fizic.

În familiile pământene, există obligatoriu primulnăscut, apoi al doilea, al treilea etc., fiindcă ne găsim înplanul fizic guvernat de legile spaţiului şi timpului, şiaici există mereu o ordine, un clasament: un obiect dupăun altul, o persoană după alta; ele nu să pot să aparătoate deodată în acelaşi loc şi în acelaşi moment. Dar înplanul spiritual, în familia divină, fiinţele umane sunttoate de acelaşi rang. Tuturor le este deci recunoscut„dreptul primului născut”, adică demnitatea de fii şi fiiceale Domnului. Depinde de ei să conştientizeze şi sălucreze pentru a-şi păstra poziţia. Numai cel care îşipune pe primul plan poftele, instinctele, pierde aceastădemnitate de fiu al Domnului: tatăl său nu mai esteDomnul sau Duhul Sfânt, ci această entitate pe careIisus o numeşte în Evanghelii Mammon, şi care nu estedecât un alt aspect al acelui Satan care l-a tentat îndeşert.

Supa de linte înseamnă potolirea stomacului, darfoamea este deopotrivă sinonima tuturor poftelor, atuturor dorinţelor arzătoare. Multe alte forme de foame îiîmping pe oameni să se avânte spre alte satisfacţii,făcându-i să-şi piardă dreptul primului născut,demnitatea lor de fii ai Domnului! De fiecare dată cândun om cedează unui instinct: lăcomia, senzualitatea,furia, gelozia, ambiţia, ura, el îşi vinde dreptul de întâinăscut, regalitatea sa interioară, pentru o supă de linte,şi sărăceşte, se supune, devine un sclav. El a dat cevaextrem de preţios din sine, nişte particule ale vieţiidivine, în schimbul a ceva ce nu merita.

Iar mai târziu, când Isaac vrea să dea pe patul demoarte binecuvântarea lui Isav, soţia sa Rebeca faceastfel ca Iacov să primească această binecuvântare.Atunci când Isav ajunge, este prea târziu, Isaac a dattotul lui Iacov şi îi spune numai atât: „lată, stăpân l-amfăcut peste tine şi pe toţi

fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-amdăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu? „ Isav nu mai estepropriul său stăpân, iar Isaac a dat fratelui său pâineaşi vinul...Pâinea şi vinul...Oare din întâmplare regăsimaici cele două alimente simbolice pe care Melchisedec le-a adus lui Avram şi pe care Iisus le va oferi discipolilorsăi înainte de a-i părăsi? Câte lucruri nu am descoperiîn Biblie dacă am şti să interpretăm toate acestepovestiri şi mai ales să le punem în legătură unele cualtele!

Spunând: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşugsă aibă”, Iisus ne obligă să conştientizăm că înţelegereanoastră a vieţii este insuficientă. Noi am primit viaţa şitrăim... Noi o folosim, ne alimentăm din ea pentru a nesatisface dorinţele şi nevoile, închipuindu-ne că astfel neîmplinim, dar în realitate ne secătuim forţele. IarDomnul care ne- a dat viaţa ca să fim puternici,frumoşi, zdraveni, luminoşi, împliniţi, nu vede decâtnişte nefericiţi, nişte plăpânzi, nişte posomorâţi, niştesfrijiţi.

Dacă există un lucru pe care l-am înţeles, acela estecă singura ştiinţă ce merită să fie studiată este ştiinţavieţii. Şi aş dori să vă antrenez alături de mine, deoarecetoate celelalte subiecte ce le abordaţi, toate celelalte

activităţi în care sunteţi angrenaţi vă vor aduce cuadevărat ceva numai dacă aţi înţeles această realitateesenţială: viaţa. Consideraţia pe care o aveţi faţă deaceastă viaţă divină pe care aţi primit-o este cea caredetermină calitatea comportamentului şi a preocupărilorvoastre.

Oamenii se epuizează căutând puterea, succesul,prestigiul, banii. Să admitem că le obţin (ceea ce nu estechiar atât de sigur), dar dacă şi-au distrus viaţa, ce lemai rămâne? Ei îşi fac din viaţă un mijloc de a obţine totce îşi doresc, în timp ce, ar trebui din contră să oconsidere ca un ţel şi să îşi folosească în acest scop toatefacultăţile ca să întărească, să lumineze, sa îşi purificeviaţa în ei. În loc să studieze viaţa, ei studiază bolile şimoartea. Ei îşi slăbesc, îşi scurtează viaţa. Şi totuşi nuexistă nimic fără viaţă. Eu nu neg valoarea anumitorachiziţii, dar datorită ştiinţei vieţii fiecare lucru se află lalocul său şi îşi are propriul sens.

Viaţa este cea care alimentează intelectul, inima şivoinţa. Când un om întreţine această viaţă în el,intelectul său înţelege, inima lui iubeşte şi se bucură,voinţa lui creează şi se întăreşte. Altfel, intelectul său seîntunecă, inima i se răceşte şi voinţa sa se clatină. Fărăviaţă, nu este posibilă nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia.De aceea, eu vă spun, ştiinţa vieţii este cheia tuturorrealizărilor. Creşteţi viaţa din voi, curăţaţi izvorul din voipentru ca apa să poată curge nestingherită: veţi puteaastfel să umpleţi rezervoare şi trimite această viaţă pânăla intelectul care se va lumina, la inima care se va

deschide la dimensiunile universului, şi la voinţa care vadeveni creatoare, neobosită.

Viaţa este precum benzina pentru o maşină: dacănu mai aveţi benzină sau puneţi în rezervor orice altlichid, ea nu va pomi; cu toate acestea, nu lipseşte nici opiesă!... Viaţa poate fi comparată şi cu sângele: omul celmai viguros rămâne inert dacă îl lipsim de sângele său.întrebaţi pe cineva: „Ce faceţi cu viaţa voastră? Văgândiţi oare să o apăraţi, să o faceţi mai puternică, maibogată?” El vă va privi cu uimire, fiindcă pentru el, a-şiapăra viaţa se referă exclusiv la a nu se expuneimprudent pericolelor şi a se îngriji când este bolnav.Viaţa îi serveşte în restul timpului pentru a fugi dupăplăceri, după achiziţii materiale, a câştiga bani sauprestigiu. Acest neştiutor nu ştie încă că adevăratul baneste viaţa sa. Da, viaţa este banul! Un ban care permitesă faci cumpărături în nişte magazine superioaremagazinelor de pe pământ.

Oamenii iubesc banul, pentru că simt instinctiv căreprezintă toate posibilităţile ce le poate da viaţa. Numaică, există o confuzie: ei au luat aurul, simbol al vieţii,aurul care vine din soare, drept însăşi viaţa. La fel cumviaţa dăruieşte totul, aurul (sau să spunem banul, dinmoment ce este cuvântul cel mai des folosit) dăruieşte şiel totul, de aceea i se acordă o importanţă pe care ei nusunt capabili să o acorde vieţii. Pentru că şi-au pierdutviaţa. Ei tremură la ideea că li se pot lua banii şi îşi iauprecauţii nemaipomenite pentru a-i pune la adăpost.Priviţi băncile: au devenit adevărate fortăreţe, nimic nueste mai bine supravegheat şi protejat ca seifurile. Dar

oare de ce oamenii nu tremură la fel la ideea că îşi potpierde viaţa, această chintesenţă pe care Dumnezeuînsuşi a introdus-o în ei şi care face din ei fiii şi fiiceleLui? Şi fiind fiii şi fiicele Lui, toate bogăţiile universuluile aparţin. Nu este mai de dorit decât să-şi piardă viaţaca urmare a câtorva furturi?...

Banul este expresia materială a tuturorposibilităţilor ce ni le oferă viaţa, dar numai expresiamaterială. Trebuie să învăţăm să îl transpunem în alteplanuri: afectiv, mental, spiritual, pentru a putea obţineîn aceste planuri echivalentul a ceea ce obţinem înplanul fizic.

Viaţa este precum uleiul pentru lampă, apa pentrumoară, benzina pentru maşină, curentul electric pentruuzine, sângele pentru organism. Ea este cea care permiteca totul să funcţioneze. Cu toate acestea, ea este cea maiignorată, mai dispreţuită. „Cum? va spune cineva, dareu consider viaţa cel mai preţios bun. Ieri seară, pestradă, în întuneric, cineva a sărit la mineameninţându-mă: Banii sau viaţa Ei bine, eu i-am datbanii”. Da, este adevărat, când se pune problema astfel,alegem viaţa. Altminteri, nu ne gândim deloc la ea, orisipim, o depreciem. Trebuie să fim puşi la zid pentru aînţelege. Dar înainte, nu suntem conştienţi şi ne risipimviaţa în goana după satisfacţii şi avantaje ce nu suntniciodată atât de importante ca viaţa însăşi. Pentru acâştiga câţiva bănuţi, pentru a avea plăcerea de a semândri cu infime succese, câţi oameni nu sunt capabilisă îşi distrugă viaţa! în balanţa lor interioară, în faţa

puţinului ce l-au câştigat, nu le vine niciodată ideea de apune comorile vieţii pe care le-au pierdut.

Pentru câţi bărbaţi şi femei viaţa nu prezintă nici uninteres decât dacă este trăită în excese! Ei preferă să seomoare cu condiţia să trăiască nişte senzaţii intense...Oare se întreabă dacă pentru acest lucru Dumnezeu le-adăruit viaţa, şi dacă nu există alt mod de a trăiintens?...Nu, cei mai mulţi oameni au o concepţie deviaţă ce îi conduce spre moarte, moartea fizică şimoartea spirituală, adesea chiar amândouă. Desigur,murim toţi într-o zi, dar aceasta nu trebuie niciodată săne împiedice să studiem adevărata ştiinţă: ştiinţa vieţii.Fiindcă viaţa o avem în comun cu Dumnezeu şi cu tot ceexistă în univers. Dacă devenim vii, intrăm încomunicare cu Dumnezeu, cu toate creaturile şi cuuniversul.

Atunci, doriţi să deveniţi mai însufleţiţi? Doriţi caviaţa voastră să devină mai intensă în vibraţii şiemanaţii? Printre miile de sfaturi ce vi le dau, reţineţimăcar unul. Deveniţi conştienţi de întreaga viaţa ceexistă în jurul vostru şi respectaţi-o ca pe o manifestarea vieţii divine. Dacă oamenii ar învăţa să respecteaceastă viaţă la ceilalţi din jurul lor, deja va fi un mareprogres. Dar cum se consideră ei? Când se întâlnesc, segândesc oare: „Iată o creatură care asemenea mieconţine o părticică din Divinitate; atunci, trebuie sărespect, să protejez această creatură”? Nu, nu, deseori einu se consideră mai mult decât nişte umbre sauautomate; ei se agresează, caută să se folosească unii dealţii ca şi cum ar fi nişte obiecte sau instrumente, se

deranjează prea mult, şi cu prima ocazie se elimină uniipe alţii. Dar ce viaţă speră să trăiască cu un asemeneacomportament?

Să devenim vii înseamnă să ne trezim lamanifestările infinite ale vieţii din jurul nostru, săsalutăm persoanele întâlnite, să vedem în ele scânteiavieţii divine, să le mulţumim pentru tot ce ele nedăruiesc sau fac pentru noi, uneori chiar fără să ştim.Să devenim vii înseamnă să fim mereu încântaţi, săprivim mereu fiinţele şi obiectele ca şi cum le-am vedeaîntâia oară. Da, aceasta înseamnă să devenim însufleţiţide viaţa lui Dumnezeu însuşi. Din moment ce viaţa estecea mai puternică legătură ce ne uneşte cu Dumnezeu,pentru a deveni adevăraţi fii şi fiice ale lui Dumnezeutrebuie să lucrăm pentru a face divină propria noastrăviaţă. Este posibil să găsim adevărata religie în biserici,dar ea se află mai întâi de toate în viaţă şi trebuie săîntreţinem o legătură conştientă cu cele mai bunemanifestări ale vieţii.

Cap. 2 - Sângele, vehicul al sufletului

Cine se gândeşte Ia viaţă, se gândeşte normal lasânge, acest lichid hrănitor care circulă în corpul unuinumăr mare de specii animale şi în corpul uman. A-ţipierde sângele înseamnă a-ţi pierde viaţa; a-ţi oferisângele înseamnă a-ţi oferi viaţa. Şi pentru că sângeleeste simbolul vieţii, el a jucat un rol important în toatereligiile lumii şi în mod special în cele în care eraconsiderat ca un vehicul al sufletului. A vărsa sângele

animal, şi chiar sângele uman, pe altarul unor zei, eracel mai înalt grad de respect şi supunere ce li se puteaarăta: li se reda viaţa pe care ei o dăruiseră. Sângele estedeci un subiect extrem de larg care cere ore întregi dedezvoltare şi explicaţii. Pentru moment, eu vreau să măopresc asupra unei practici foarte vechi care este i încăactuală: circumcizia.

Stă scris în Evanghelii: „Şi când s-au împlinit optzile, ca să-l taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum afost numit de înger, mai înainte de a se zămisli înpântece”. Iisus a fost deci circumcis conform obiceiuluivechilor evrei aşa cum Dumnezeu i-a prescris lui Avram:„Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neamîn neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei departe bărbătească ai voştri... să se taie împrejur în ziua aopta”. Nu cunosc în detaliu diferitele modalităţi în cares-a practicat şi se practică încă circumcizia, nici sensulexact dat de diferitele culturi şi religii. Dar vă pot spunecum o consider eu, din cel mai înalt punct de vedere alŞtiinţei iniţiatice.

Circumcizia este numită în Vechiul Testament„semnul căsătoriei”, fiindcă reprezintă consacrareaorganului prin care se transmite viaţa dăruită deDumnezeu; în acelaşi timp, copilul îşi primeşte numele,pentru că prin nume se exprimă chintesenţa unei fiinţeşi destinul ei. Circumcizia este o operaţie însoţită desângerare. Acest sânge ieşit din corpul unui nou născuteste considerat pur, şi fiindcă provine din organelegenitale, este impregnat cu nişte fluide puternice.Preotul care era iniţiat în misterele sacre ştia cum să

culeagă acest sânge şi îl păstra cu mare grijă punându-lîntr-un loc special, alături de mica bucată de piele,prepuţul, deoarece aceasta era încă legată de copil.Exista deci o legătură magică între bucata de piele,sânge şi copil.

Prima funcţie a circumciziei era de a-i îndemna pepărinţi să-şi consacre fiii lor Domnului, să devină nişteinstrumente ale voinţei sale, şi în acest fel poporul sepregătea pentru venirea lui

Mesia. Datorită acestei consacrări, copilul era îngrija unor influenţe celeste, nişte entităţi îl însoţeau şi seocupau de el. Copilul care a fost consacrat de un preotluminat era pur şi devenea un servitor al Domnului.Apoi, cu ocazia unor sărbători anuale, Marele Preotbinecuvânta acest sânge, cât şi prepuţurile, şi proiectanişte forţe binefăcătoare ce acţionau favorabil asupracopiilor. Datorită acestui ritual, preoţii îi ţineau peoameni sub influenţa lor. Atât timp cât au fost însufleţiţide un ideal de dreptate şi iubire pentru popor, ei aulucrat pentru el, dar în anumite vremuri au pierdutacest ideal şi au folosit aceste practici pentru a-şiasigura puterea.

O faptă în sine este neutră, totul depinde desemnificaţia ce îi este acordată şi de scopul căreia i-afost consacrată. Acest ritual instituit de Avram şi înscrisde Moise în Lege avea fără îndoială trei motive: primulera de a stimula dorinţa sexuală pentru a creştenumărul de naşteri. Evreii se luptau mereu cu niştevecini mai numeroşi ca ei şi care îi ameninţau cudispariţia: cu cât erau mai numeroase naşterile, cu atât

erau mai mulţi bărbaţi care puteau deveni mai târziunişte soldaţi. Al doilea motiv era de a-i supune pebărbaţi voinţei preoțimii. Şi al treilea, cel mai important,era de a-l pune în slujba lui Dumnezeu consacrând celecâteva picături, de sânge ce au curs din acel organ princare se transmite viaţa.

Chiar şi cel mai neştiutor dintre oameni ştie căsângele este un lichid foarte preţios şi cel care îşi pierdesângele, îşi pierde şi viaţa. Ce există în sânge pentru a-lface atât de preţios?...În realitate, acest lichid care necirculă în organism este o materializare a fluiduluiuniversal care circulă în toată creaţia. La fel cum acestfluid hrăneşte organismul cosmic, sângele hrăneştecorpul nostru. El este o sinteză a vieţii universale,fiindcă în compoziţia sa, globule roşii şi globule albe,regăsim simbolic cele două principii masculin şi feminincare sunt două mari principii ale creaţiei.

Atât timp cât circulă în interiorul corpului, sângeleeste protejat ca într-un recipient închis. De îndată cescapă din corp dintr-un motiv sau altul, el se evaporă caorice lichid; adică nişte particule eterice se evaporă înspaţiu. Iar aceste particule sunt însufleţite, ele auconservat ceva dintre acele elemente ce fac din sânge unpurtător de viaţă. De aceea ele folosesc ca hranăentităţilor invizibile. Nimic nu se pierde în univers, şiexistă întotdeauna creaturi care vin să se hrănească cuviaţa care emană din câteva picături de sânge.

Această proprietate pe care o are sângele de a degajanişte emanaţii din care se hrănesc entităţile lumiiinvizibile era cunoscută din cea mai îndepărtată

antichitate. Iniţiaţii, preoţii se serveau de sângelevictimelor oferite ca sacrificiu zeilor pentru a evoca uneleentităţi celeste sau infernale: aceste entităţi răspundeaula chemarea lor găsind în acest sânge o hrană pentruele. Chiar şi în literatură întâlnim asemenea fapte:putem cita din Odisseia lui Homer sau din Eneida luiVirgiliu. Printre cei care asistau la asemenea scene, uniimai dezvoltaţi psihic puteau vedea entităţile venite să îşipotolească setea din sângele vărsat de boi, de oi, de miei,de păsări sacrificate zeilor.

În zilele noastre, se mai practică încă sacrificiiasemănătoare în toate ţările lumii, în special de cătrevrăjitorii şi magii negri (magii albi nu sacrifică fiinţe vii,nici animale pentru a hrăni cu sângele lor entităţi alelumii invizibile). Dar nu voi aborda acest subiect, nu măinteresează şi este chiar primejdios. Dacă vă vorbescdespre puterea magică a sângelui, este pentru că trebuiesă o cunoaşteţi, dar şi a vă pune în gardă. Sângeleconţine multe materii preţioase ce pot folosi ca hranăindezirabililor. De aceea, când pierdem sânge într-un felsau altul, nu trebuie să îl lăsăm să se usuce sau să îlaruncăm înainte de a-l consacra prin gând unei folosiribinefăcătoare, protejându-l astfel de acţiunea entităţilormalefice l ale planului astral, fiindcă aceste entităţi nuaşteaptă decât să fie hrănite de aceste emanaţii pentru ase întări.

De exemplu, de ce credeţi că Moise a dat nişte ordinefoarte stricte privind femeia în perioada menstruaţiei? Sespune: „De va avea femeia curgere de sânge, care curgedin trupul său, trebuie sã stea şapte zile pentru curăţirea

sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi pânăseara”...Este o lungă enumerare de cazuri în carefemeia, pierzându-şi sângele, este impură, şi a măsurilorde precauţii pe care trebuie să le ia în această perioadă.

Nu ştiu cum consideră evreii la ora actuală toateaceste precepte date de Moise pentru femei. Ceea ce ,ştiu, este că ele se bazează pe o cunoaştere privindproprietăţile sângelui de a atrage nişte entităţi, şi înspecial entităţile întunecate ale lumii astrale care vin săse hrănească din emanaţiile sângelui uman şi să seamestece astfel în viaţa lor, provocând tulburări fiinţelor.

Experienţa psihică prin care trece femeia înperioada menstruaţiei este legată de misterele vieţii şi alemorţii. Nu voi intra în detalii anatomice şi fiziologice aleacestui proces. Pentru ceea ce vă explic, eu vreau numaisă vă atrag atenţia asupra faptului că în acel momentfemeia elimină nu numai celula reproducătoare, ovulul,care nefiind fecundat nu va deveni o ființă vie, ci şisubstanţa, sângele, care l-a hrănit. Ovulul mort,nefecundat, este într-un anume fel un cadavru ne careea îl elimină. Atunci, cum să nu aibă un sentiment detristeţe şi melancolie? Este normal că această pierdere oface mai vulnerabilă din punct de vedere psihic.

În acelaşi timp în care elimină ovulul mort, femeiapierde şi sângele purtător de viaţă cg era destinathrănirii unui copil. Tocmai acest sânge atrage elementeleinferioare ale planului astral: ele doresc să profite deenergiile conţinute în acest sânge pentru a se întări şi a-şi realiza astfel acţiunile malefice printre oameni. Dinacest motiv a dat Moise nişte ordine foarte stricte privind

femeia în această perioadă, şi regăsim aceleaşi interdicţiiîn alte religii şi culturi. Dar trebuie să respectăm mereuaceste interdicţii?

Aşa cum bărbatul este reprezentantul TatăluiCeresc, tot aşa şi femeia este reprezentanta MameiDivine, şi nu menstruaţia o face să fie impură, cigândurile şi sentimentele negative cărora le poate cădeapradă în aceste câteva zile în care este mai puţinînarmată psihic. Fenomenul menstruaţiei este neutru însine, el nu are nimic impur, este un proces fiziologic. Iarfemeia este pură sau impură în funcţie de felul în care îşihrăneşte mintea şi inima. Dacă se lasă pradă furiei,geloziei, urii, senzualităţii, entităţile astrale se îmbibă cuvaporii emanaţi de sângele ei şi îl pot folosi pentru a-iface rău ei şi celor din jur.

Dar această putere pe care o are femeia de a atrageşi a alimenta prin sângele ei nişte entităţi întunecate, oare în egală măsură şi pentru a atrage şi a alimentanişte entităţi luminoase. Femeia poate, la fel de bine cabărbatul, să se folosească de puterile gândului, care estefiu al spiritului, pentru a face să triumfe lumina, ba estecapabilă să controleze curenţii întunecare o străbat şi săîi transforme în influenţe binefăcătoare pe care le vadirija pentru binele întregii umanităţi. Deocamdată, eanesocoteşte încă forţele puse de natură în ea; nicibărbatul nu a făcut mare lucru pentru a o ajuta sădevină conştientă. Din contră chiar, el s-a străduit să oţină în necunoaştere şi dependenţă. Acum este timpul cafemeia să ştie că poate face nişte lucruri importantedatorită puterii sângelui, un sânge ce trebuie s-o

consacre lui Dumnezeu şi entităţilor luminoase ale lumiiinvizibile. Consacrându-şi sângele, ea împlineşte un actde cea mai înaltă magie şi se manifestă ca o adevăratăfiică a Domnului.

Unii vor spune: „Dar ce poveşti spuneţi? Vreţi să neantrenaţi în magie? Ce oroare! Noi suntem creştini şiniciodată nu ne vom lăsa antrenaţi într-o asemeneapractică. Diavolul este maestrul magiei”. Ei bine, cumdoriţi. Există fiinţe perverse în lume care folosescliniştite aceste cunoştinţe pentru a face rău, iar cânddăm creştinilor posibilitatea de a le folosi pentru bine, eisunt supăraţi. În faţa unor persoane atât de neştiutoareşi timorate, magii negri îşi pot freca mâinile: ei au caleliberă pentru toate acţiunile lor malefice.

Câte lucruri nu sunt pentru voi lipsite de interes şitrec neobservate pentru că nu aţi fost educaţi în a levedea semnificaţia şi valoarea! Dar Iniţiaţii sunt atenţi latoate, peste tot văd mâna lui Dumnezeu, puterea luiDumnezeu. Iar într-o picătură de sânge, ei descoperăchintesenţa materiei, principiile celor patru elemente:pământ, apă, aer şi foc.

Sângele reprezintă viaţa care circulă, în univers.Dacă ştim cum să îl considerăm, ajungem să simţim căîn noi el este ceea ce ne aproprie mai mult de lumină.Fiindcă sângele este viaţă,. „întru el era viaţa şi viaţa eralumina oamenilor”, spune sfântul Ioan la începutulEvangheliei sale. Această lumină care este chiar materiacreaţiei, din moment ce Dumnezeu a creat lumeaapelând la lumină, este condensată în sângele nostru.Trebuie să fim foarte atenţi şi să avem un imens respect

pentru acest sânge care este lumină condensată, viaţădivină condensată. Şi la fel cum sângele se întoarcemereu la inimă, viaţa noastră trebuie mereu să seîntoarcă la inima universului: la Creator.

În zilele noastre, mulţi au tendinţa de a vedea încircumcizie o practică a unei alte epoci. Pur şi simplupentru că nu înţeleg ce este viaţa şi rolul pe careoamenii îl au dejucat în păstrarea, în spiritualizarea ei.Dacă ar fi avut această lumină, ei nu ar fi atât de uimiţisau şocaţi de această practică. Eu nu sunt nici pentru,nici contra. Eu doar explic, în contextul în care a apărut,ea avea un motiv de a exista; acum poate fi păstrată sauabandonată, totul depinde de înţelegerea pe care o voravea oamenii.

Cap. 3 - Că cine va voi să îşi scape sufletul, îl vapierde

În toate credinţele regăsim această credinţă cădivinităţile cer oamenilor să aducă nişte ofrande. De-alungul istoriei, aceste sacrificii au luat diferite forme:sacrificii umane, sacrificii de animale, sacrificii devegetale, sacrificii de alimente, de obiecte şi chiar însuşiIisus s-a oferit ca sacrificiu. Atunci, ce trebuie să facemnoi creştinii?...

Tânărului bogat care a venit să îl întrebe ce trebuiesă facă pentru a avea viaţa veşnică, Iisus i-a răspuns:„Dacă doreşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea tasăracilor, după aceea, vino şi urmează-Mi”. Tânărul aplecat foarte trist, fiindcă ceea ce Iisus i-a cerut era mai

mult decât putea. Trebuie să concluzionăm că, pentru a-l putea urma, Iisus ne cere să renunţăm la tot ceposedăm pentru a le dărui săracilor? Unii au făcut-o,fără însă a-l putea urma pe Iisus. Nu foloseşte la nimicsă renunţi la toate lucrurile materiale a căror posesie neapasă şi ne întunecă privirea, dacă nu renunţăm şi lagândurile, sentimentele şi dorinţele ce ne copleşesc şi neîntunecă chiar mai mult privirea noastră interioară.

Este meritoriu să renunţi şi să te sacrifici, dar la cesă renunţi şi ce să sacrifici? lată ceea ce le este foartegreu oamenilor să înţeleagă. Pentru că, fie în planulmaterial sau în planul psihic, cuvântul „renunţare” leprovoacă frică. Le este frică de renunţare cum le estefrică de moarte. În sfârşit, renunţarea înseamnă sălăsăm să moară ceva în noi înşine, privându-l de hrană,şi în faţa acestei ameninţări cu moartea, o parte din noise revoltă. Dar fie că ne dorim sau nu, aici este o dilemăcăreia nu îi putem scăpa: viaţa şi moartea sunt atât destrâns legate încât în existenţă şi în om este mereu cevace trebuie să moară pentru ca altceva să poată trăi.

Putem deja să observăm aceasta în domeniulsănătăţii. Câţi bolnavi, cărora medicii le recomandă săse oprească din fumat sau din băut, au impresia că,dacă le urmează sfaturile, vor pierde gustul de a trăi,existenţa nu mai are sens pentru ei! Ei da, pentru căexistă două concepţii de viaţă ce intră în conflict: cea avieţii instinctive şi cea a vieţii cumpătate. Iar mulţioameni îşi pun existenţa în pericol pentru că au nevoiede nişte emoţii puternice care să le dea senzaţia cătrăiesc mai intens! Pentru a trăi un lucru, trebuie să

renunţi la un altul. Nu ne putem supune corpul la totfelul de excese, păstrându-i în acelaşi timp sănătatea.

Trebuie să alegem forma de viaţă pe care dorim să ofavorizăm, fiindcă nu putem trăi totul în acelaşi timp.Acela care, sub pretextul unei vieţi mai intense sau maiplăcute, nu respectă legile vieţii fizice, se îmbolnăveşte şimoare. Şi ceea ce este adevărat pentru planul fizic estela fel şi pentru planul psihic. Dar cuvintele „viaţă” şi„moarte” nu evocă spontan pentru oameni decât viaţa şimoartea fizice, în timp ce în realitate ele nu sunt decâtnişte aspecte foarte limitate ale celor două procese. Iardacă ei ştiu ce este viaţa şi moartea în planul fizic,pentru planul psihic, spiritual, nu le este deloc clar: einu ştiu când sunt morţi sau vii.

Renunţarea la unele forme inferioare de viaţă ne facedin ce în ce mai vii. Altminteri, ceea ce numim viaţă esteîn realitate moarte. Bine sau rău, orice am face, putemspune că suntem mereu în viaţă. Dar putem spune şi cănu încetăm să murim: dacă nu murim din prostie,murim din înţelepciune; dacă nu murim de ură, murimdin iubire. Putem numi aceasta cum vrem. Viaţa şimoartea merg împreună: în întreaga noastră existenţă,avem de făcut nişte alegeri între viaţă şi moarte, între oformă de viaţă şi o formă de moarte. Şi cea pe care unii onumesc viaţa, alţii o numesc moarte.

Fiecare problemă pe care o avem de rezolvat înexistenţa noastră atinge într-un fel sau altul acestaspect: la ce trebuie să renunţăm (să murim) pentru atrăi? La această întrebare, Iisus a dat un răspunsformidabil: „Că cine va voi să îşi scape sufletul, îl va

pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl vaafla”. Pentru a trăi, trebuie deci să ne sacrificăm viaţa.Dar dacă există un cuvânt pe care oamenii nu vor saunu pot să îl accepte, acesta este cuvântul „sacrificiu”.Atunci, ce să facem, Doamne Dumnezeule, pentru ca eisă înţeleagă că în sacrificiu, şi numai în sacrificiu, îşi vorgăsi mântuirea, adevărata viaţă?

Este scris în Vechiul Testament că victimele jertfiteprin foc pe altare degajau prin ardere un parfum plăcutnărilor Domnului. Este ceva monstruos dacă am înţelegeaceste cuvinte ad litteram. Ce este un Dumnezeu care sedesfată cu mirosul grăsimilor arse? Dar mai există şialte pasaje ce ne arată o mai bună înţelegere asacrificiului. Ca în Pildele lui Solomon: „Făptuireadreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnuldecât jertfa sângeroasă”. Iar în Isaia: „M-am săturat dearderile de tot cu berbeci şi de grăsimea berbecilor graşi şinu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!...Spălaţi-vă, curăţaţi-vă, Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei.încetaţi odată! ”

În zilele noastre, religiile iudeo-creştine au înlăturatsacrificiile de animale, nu se mai ard nici boi, nici oi pealtare. Cu toate acestea, în biserici şi temple, focul estemereu prezent, din moment ce se ard în continuarelumânări, făclii, candele. Tămâia este o materie ce estedată focului pentru a fi transformată şi care, arzând,degajă un parfum. Dar arderea tămâiei capătă osemnificaţie numai dacă cel care este credincios a înţelescă acest act este reflectarea altor procese ce le poatedeclanşa în sinea sa: să-şi învingă slăbiciunile,

greutăţile, să-şi purifice propria materie, să o transformeprin focul divin ca din sufletul său să emane cele maifine parfumuri. Altfel, la ce bun? Este foarte bine sărăspândeşti nişte parfumuri plăcute asistenţei, dar esteinsuficient. Dovada se află şi în acest pasaj din Isaia pecare vi l-am citat, când Dumnezeu spune deopotrivă:„Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile îmi suntdezgustătoare”.

Care este rolul lumânărilor, al făcliilor, alcandelelor? Veţi spune că folosesc la iluminareabisericilor. Nu, dacă ar fi vorba numai despre iluminareabisericilor, electricitatea ar fi de ajuns. Cu toate acestea,se aprind în continuare lumânări şi candele. Nici aiciacest ritual nu are sens dacă cel care este credincios nua înţeles că, după imaginea materiei care se topeştepentru a întreţine flacăra, trebuie să ardă şi el o materieîn sinea sa pentru a întreţine lumina interioară şi a faceca Divinitatea să îi audă rugăciunea şi să i-oîndeplinească.

Atunci, cum putem întreţine focul în noi?Sacrificându-ne toate animalele interioare. Şi ele nu nelipsesc! Fiindcă în planul astral găzduim în noi nunumai oi, boi, tauri, ţapi, etc, dar şi lupi, vulpi, tigri,şerpi, scorpioni, păianjeni... Da, o întreagă menajerie,un parc zoologic, o pădure virgină! Multe animalerăufăcătoare se află în om sub forma unor vicii, a unortendinţe instinctive distrugătoare! Este ceea ce Iisus neînvaţă să sacrificăm pentru a degaja nişte energii ce levom putea folosi pentru lucrarea noastră interioară.

Aplicaţiile focului sunt multiple. Focul este prezentîn toate reacţiile chimice, el topeşte metalele, coacealimentele pentru a le face comestibile, ne încălzeşte, neluminează, ne purifică. Ei bine, în pianul spiritual,sacrificiul îndeplineşte acelaşi rol ca focul. De fiecaredată când faceţi un sacrificiu, aprindeţi un foc. Deexemplu, vă decideţi să renunţaţi la un obicei prost: omaterie începe să se consume şi degajă o energie ce oputeţi folosi pentru lucrarea voastră spirituală.Sacrificiul este un dar făcut din voi înşivă pentru a primiîn schimb nişte energii mai pure ce vă vor permite sămergeţi mai departe, mai sus. A face un sacrificiupresupune mereu o modalitate de a-ţi vărsa sângele, darîntr-un alt plan. De aceea sacrificiul constituie un actmagic: datorită lui avem toate posibilităţile de a zămisliceva folositor, frumos, mare, în inima şi sufletul nostru,dar şi în inima şi sufletul tuturor fiinţelor.

Capacitatea de a înfăptui nişte transformări acordăsacrificiului măreţia sa, oferindu-ne în acelaşi timp niştesubiecte demne de meditaţie. Chiar şi cea mai ieftinămaterie poate fi transformată. V-am arătat-o deseori,dându-vă exemplul lemnului uscat din care se face focul.Dacă imaginea lemnului vă convine mai mult decât cea aanimalelor, imaginaţi-vă că în voi există nişte lemnuscat, nişte crengi uscate nefolositoare (nişte gânduri,nişte sentimente, nişte dorinţe ce vă paralizează şi seopun evoluţiei voastre) ce le puteţi sacrifica pentru aproduce căldură şi lumină. De ce să consideraţi mereusacrificiul ca pe ceva trist şi dureros? Dimpotrivă,

trebuie să vedeţi în sacrificiu ceva vesel: el ne aducecăldura, lumina, şi ce poate fi mai vesel decât lumina?

Viaţa este o combustie. Pentru a fi viu, trebuie săîntreţii fără încetare focul în sinea ta! Această combustiece reprezintă un fenomen fizic, este şi o realitate psihică,spirituală. Zilnic avem în noi înşine o materie de ars saunişte animale de jertfit, pentru a produce căldură şilumină. Este un fenomen atât de real, încât anumitorpersoane li s-a întâmplat să simtă că în sinea lor ceva seconsuma, ca şi cum ar fi ars tot felul de materiiîntunecate şi inutile, ieşind din această experienţăuşurate, regenerate, mai însufleţite.

Spunem „a ne sacrifica”, ca şi cum am părăsi, ampierde ceva. Atunci când facem un sacrificiu, „nu nesacrificăm” deloc, ci sacrificăm ceva inutil, dăunător,inferior, pentru a obţine ceva mare, puternic, preţios.Dacă nu sacrificăm ce este inferior în noi înşine pentru aface să trăiască ce este superior, vom sacrifica neapăratceea ce posedăm mai bun în favoarea celor mai primitiveinstincte. Este imposibil să scăpăm de această lege:natura noastră superioară poate trăi numai dacă îisacrificăm natura noastră inferioară; iar ce este viaţăpentru una, este moarte pentru cealaltă. Iată cumtrebuie înţelese cuvintele lui Iisus: „Că cine va voi să îşiscape sufletul, îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletulpentru Mine îl va afla”.

„A şti, a vrea, a îndrăzni, a tăcea”. Formulând acestprincipiu ce poate fi considerat ca o chintesenţă acunoaşterii iniţiatice, înţeleptul care l-a rostit nu aprecizat ce trebuia să ştim, să vrem şi să îndrăznim. El a

lăsat timp liber gândului şi judecăţii, nouă revenindu-nesă descoperim cât de vaste îi sunt aplicaţiile. Una dintreaceste aplicaţii este cu adevărat chestiunea sacrificiului.

Trebuie „să ştim” ce reprezintă procesul sacrificiului,cât şi ce trebuie sacrificat. Dar nu ajunge numai să ştim,trebuie „să vrem” să facem acest sacrificiu. Apoi, trebuie„sa îndrăznim , adică să acceptăm eforturile şigreutăţile, să ne angajăm cu ardoare pe această cale,conştientizând nu numai că nu vom pierde nimic, dardimpotrivă, vom câştiga ceva preţios. Şi în sfârşit, „atăcea”, fiindcă este mai bine să nu-ţi expui bogăţiiledobândite datorită sacrificiilor făcute. Trebuie mai binesă aşterni o perdea, decât a-i face pe oameni săbeneficieze de bogăţiile tale interioare, altminteri veirisca să produci unora nişte reacţii de neînţelegere şiadversitate. Ei da, vă va fi deseori mult mai uşor să îiajutaţi pe oameni dacă ei nu ştiu cât sunteţi de bogaţi însinea voastră.

Numai cel care a înţeles semnificaţia sacrificiuluipoate deveni un adevărat fiu al Domnului. Lucrândzilnic asupra sa însuşi, el transformă materia, propriamaterie. Gândurile, sentimentele, faptele sale vibreazădin ce în ce mai mult în armonie cu voinţa divină, iarTatăl său Ceresc se recunoaşte în el.

Cap. 4 - „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor...”

Învăţământul Iui Iisus este unul al vieţii, unînvăţământ al vieţii divine. înţelegerea ce o avea pentruviaţă a făcut din Iisus un adevărat fiu al Domnului. Eu

sunt mereu uimit în faţa profunzimii acestei înţelegeri ceapare şi atunci când spune unui om întâlnit pe drum:„Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”.Ar fi ceva îngrozitor dacă am interpreta ad litteramaceastă frază, fiindcă se pare că el spune să lăsămtrupurile părinţilor şi prietenilor noştri fără să îiînmormântăm... Şi mai rău, această frază este lipsită desens: cum ar putea nişte morţi să înmormânteze alţimorţi?

Rostind. „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, Iisusnu se referea la morţii duşi la cimitir; ei trebuie duşiacolo unde trebuie, şi de altfel, chiar dacă sunt morţi,sufletul lor este mereu viu. Iisus se gândea la alţi morţi.Chiar vii, oamenii poartă în ei ceva care, din punctul devedere al Iui Iisus, este mort şi îi antrenează spremoarte: natura lor inferioară. Da, manifestările naturiiinferioare trebuie clasate printre morţi. Iar cei care cautăatât de mult să o mulţumească, să îi satisfacă capriciile,ajung şi ei să moară. Felul nostru de a gândi şi a necomporta face să ne mortificăm sau să ne însufleţim, iartot ce nu este în noi impregnat de viaţa sufletului şi aspiritului ne conduce spre moarte.

Natura inferioară a omului este vie, chiar foarte vie,pe ea o vedem manifestându-se în atâtea cărţi,spectacole, ziare, la radio şi televiziune... Dar din punctde vedere spiritual, această viaţă este în realitate moartepentru noi şi alţii. De aceea trebuie să luăm în seriossfaturile lui Iisus. În mintea, în inima lor, mulţi oameniîşi petrec timpul „îngropându-şi morţii”! Se ocupă de ei,îi însoţesc...Iar aceşti morţi nu sunt neapărat fiinţe

umane, sunt şi nişte obiecte, nişte idei, nişte opinii, niştesentimente. Aceste cuvinte ale lui Iisus trebuie să leînţelegem din toate punctele de vedere şi să le aplicăm întoate domeniile: filosofie, literatură, religie, artă,economie, viaţa cotidiană.

„Vino după Mine” spune Iisus. De ce? Pentru a fi viu.Fiindcă viaţa se află de partea lui Hristos, viaţa divină.În realitate, noi suntem deopotrivă morţi şi vii. Există viicare sunt morţi, fiindcă se ocupă de alţi morţi. Şi existămorţi care nu au încetat să fie vii, deoarece pe parcursulexistenţei lor terestre au căutat în toate împrejurările săconfere întâietate spiritului din ei. Ei au ales să îlurmeze pe Hristos şi au intrat vii în moarte.

Pentru a alege să îl urmăm pe Hristos, trebuie săînvăţăm să simţim unde se află esenţialul. Or, oameniiîşi caută hrana în tot ce nu este esenţial, îşi petrectimpul cu nişte preocupări ce nu aduc nimic sufletului şispiritului lor. Desigur, îmi veţi replica că sufletul şispiritul nu pot participa atât de mult la nişte activităţiobişnuite ale vieţii zilnice, nici în cele ce trebuieefectuate pentru câştigarea existenţei. Mai întâi, nu estedeloc sigur...Apoi, ce fac oamenii când se întorc de lalucru sau au timp liber? Care sunt preocupările,conversaţiile, activităţile, distracţiile lor? Poate că nu facnimic reprobabil, dar în loc să clădească în ei înşişi cevasolid, statornic, ei îşi irosesc timpul şi forţele cu niştenimicuri. Este ca şi cum ar lăsa să pătrundă moartea înei. Tot ceea ce nu este esenţial este denumit de Iisus„morţi”: zgura, cojile ce trebuie aruncate fiindcă aupierdut elementele vieţii divine, viaţa spiritului.

A înţelege esenţialul înseamnă a simţi nevoia de a neorganiza existenţa în jurul acestui centru, spiritul,această scânteie ce ne locuieşte şi este semnul filiaţieinoastre divine. Astfel toate activităţile, chiar şidistracţiile, vor contribui să alimenteze viaţa în noi.Spiritul care locuieşte în om nu elimină ficatul,intestinele sau picioarele sub pretext că nu sunt nişteorgane sau membre la fel de nobile ca el. Totul se află lalocul său şi spiritul se foloseşte de ele. Dar el rămâne încentru, altfel survine moartea; iar când apare moartea,nu mai este nimic de făcut.

De ce aţâţi bărbaţi şi femei care se adorau seplictisesc unii de alţii şi se părăsesc? Fiindcă s-auocupat prea mult de „morţi” şi au murit şi ei în final.Dacă s-ar fi preocupat să întreţină viaţa în ei, să oînfrumuseţeze, să o facă poetică, ei ar fi continuat să seplacă şi să se iubească. Eu nu vreau să mă amestec înastfel de lucruri, dar la ce foloseşte, de exemplu,machiajul la femei? Să dea iluzia vieţii. Ele simtinstinctiv că bărbaţii caută viaţa, şi accentuând pechipul lor culorile vieţii, încearcă să devină maiatrăgătoare. Poate să meargă, desigur, dar esteinsuficient şi nu este de durată.

În anumite poveşti se poate citi cum, pentru a-iseduce pe bărbaţi, nişte demoni femei au reuşit prinprocedee magice să-şi dea aparenţa tinereţii şi aseducţiei. Evident, nefericiţii le cădeau în capcană,căsătorindu-se chiar cu încântătoarea tânără, dar dupăo vreme îşi pierdeau minţile şi chiar viaţa... Până cândîntr-o zi un bărbat mai înţelept, mai educat, conştientiza

natura acestei entităţi ce o avea în faţă: el reuşea sărupă vraja şi acea tânără aparent atât de seducătoare ise arunca în genunchi scoţând nişte strigăteîngrozitoare. Da, moartea spirituală care caută să-şi deaaparenţa tinereţii şi a vieţii... Toate aceste poveşti au unsens profund.

Trebuie să studiaţi cum a făcut Dumnezeu lucrurile,cum le-a făcut natura, pentru a le înţelege şi chiar a leimita. Străduiţi-vă să aşezaţi mereu esenţialul în centrulexistenţei voastre şi să vă instalaţi în „acest” esenţial,căutând să vă identificaţi cu el. Atunci, tot restul,familia, prietenii, posesiile, ocupaţiile, chiar distracţiileîşi vor găsi locul, fiindcă le legaţi de esenţial, altminteri...Atât timp cât nu aţi înţeles pe ce să vă bazaţi existenţa,nimic din ce posedaţi nu vă va rămâne mult timp: soţia,copiii, prietenii, posesiile, sănătatea, le veţi pierde într-un fel sau altul. Când centrului îi lipseşte această forţăcare unifică, menţine, conduce, toate elementele începsă se împrăştie şi survine moartea, moartea spirituală.

Oamenii îşi poartă corpul lor, trăiesc cu el, îlîngrijesc, îl hrănesc, îl spală, îl îmbracă şi îl machiazăchiar, dar nu se ocupă să descifreze ce vrea să le spunăacest corp cu membrele şi organele sale. Ei bine, în acestcorp însufleţit de un spirit, ei trebuie să citească o lecţie:cum a gândit Dumnezeu lucrurile punându-le corpul înslujba spiritului lor; apoi să se inspire din această lecţieîn comportamentul lor în viaţă, adică să pună tot ce estematerial şi trecător în slujba esenţialului...

Materialul şi efemerul vor avea mereu un rol dejucat în viaţa noastră, dar pentru ca acest rol să devină

benefic, trebuie să le facem să participe la activitateaspiritului. Aţâţi oameni îşi petrec viaţa în căutareacunoştinţelor şi a aventurilor! Dar aceste cunoştinţe şiaventuri ce le-au dat la un moment dat impresia cătrăiesc adevărata viaţă, atunci când îi asculţi vorbinddespre ele după ani de zile, rămâi cu senzaţia că sunt canisipul ce l-au lăsat să se strecoare printre degete.

Turcii spun: „Până la patruzeci de ani cheltui banica să devii bolnav; după patruzeci de ani îi cheltuipentru a-ţi redobândi sănătatea”. Îmi aduc aminte căam auzit această zicală în tinereţea mea, în Bulgaria.Iată situaţia celor mai mulţi oameni: ei folosesc toatemijloacele avute la dispoziţie pentru a uza şi a abuza deresursele lor fizice şi psihice. Pe moment, ei au senzaţiacă trăiesc. Dar nu „acest moment” contează, ci bilanţulce îl faci după ani şi ani din propria viaţă. De aceea, dincând în când, este bine să vă revizuiţi alegerile şiactivităţile, întrebându-vă: „Ce îmi va aduce aceasta?...Oare nu sunt pe cale „să înmormântez nişte morţi”? Cepot face pentru a fi viu?”

Credeţi-mă, singura ştiinţă ce merită cu adevărat săfie aprofundată este ştiinţa vieţii, fiindcă ea este cheia ceîmbrăţişează toate celelalte ştiinţe. Citiţi, studiaţi, estefoarte bine, dar nu lectura vă va da viaţa. În schimb, veţiînţelege mai bine ceea ce citiţi dacă aţi lucrat dejaasupra vieţii. Chiar dacă vă petreceţi timpul ascultândsau interpretând muzică, oricât de frumoasă şi inspiratăar fi, ce vă va aduce ea? Oare vă veţi orienta mai bine înexistenţă datorită ei? Nu, fiindcă în acest caz vă trebuieo altă cunoaştere. Nimic nu are sens fără ştiinţa vieţii.

Am obţinut tot ce ne-am dorit, fără să ştim măcar de cel-am dorit, şi cum nu ştim nici ce să facem cu el, nuprofităm de ceea ce am obţinut cu atâta trudă.

Înţelegeţi acum de ce insistă atât de mult Iisusasupra vieţii? Fiindcă înţelegerea vieţii ne face să intrămîn legătură cu Domnul, Tatăl nostru. Până aici nu putemavea decât nişte concepţii greşite, superficiale despreDumnezeu. În loc să îl căutăm pe Domnul în noi înşine,în această viaţă ce ne-a dat-o, ne mulţumim cu spuselealtora despre El, avem păreri pro şi contra, ne punemîntrebări, ne îndoim, ne întrebăm dacă există sau nu...înacest fel nu vom ajunge niciodată nicăieri. Dar faceţi săţâşnească viaţa în voi şi nu vă veţi mai pune întrebăridespre existenţa Domnului.

Atunci când un Iniţiat, care este instruit în ştiinţavieţii, priveşte preocupările oamenilor şi felul cum eijudecă, el nu se indignează, nu se enervează, surâdenumai... Chiar dacă unii dintre ei sunt foarte capabili,foarte erudiţi, în realitate sunt nişte ignoranţi. Ei nuconştientizează faptul că viaţa nu se opreşte lamanifestările fizice ce li se prezintă sub ochi, ea estenelimitată în timp şi spaţiu; ei nu simt prezenţaExistenţei situată deasupra existenţei lor şi că spre Eaar trebui să-şi îndrepte gândurile. Căutările, achiziţiilelor sunt atât de limitate! Ele nu le pot oferi nici o noţiunedespre ce este adevărata viaţă, viaţa care iese dinDomnul. Un Iniţiat surâde deci cu delicateţe, cuamabilitate, fără a-i jigni pe toţi aceşti oameni. EIobservă, şi adesea este foarte trist. El ar dori să îi ajute,ei însă nu numai că nu îl ascultă, dar sunt foarte

mulţumiţi de ei înşişi şi spun: „Noi, cei inteligenţi... noi,cei normali...noi, cei chibzuiţi...” şi îl privesc cu milă: ce-o mai fi şi cu acest bătrânel şi concepţiile sale dintr-oaltă epocă?

Dar voi, care vă aflaţi aici într-o Şcoală unde vi sepredă ştiinţa vieţii, cum să o înţelegeţi şi să o realizaţi,încercaţi să luaţi în serios această ştiinţă! Orice aţi faceîn cursul zilei, încercaţi să vă aflaţi în nişte dispoziţii despirit încât să simţiţi viaţa divină curgând în voi şi prinintermediul vostru însufleţind deopotrivă toatecreaturile, toate obiectele din jurul vostru. Atunci cândomul conştientizează astfel că este depozitarul vieţiidivine, Mama Natură îl consideră ca o fiinţă inteligentă,un adevărat fiu al luminii, şi ea începe să îl iubească, îideschide uşile, îi dă nişte haine de sărbătoare ca săparticipe la ospeţele şi misterele ei.

Studiul vieţii trebuie să se continue pe parcursul amilioane de ani, fiindcă este o ştiinţă interminabilă, şiaceasta o face atât de pasionantă. De îndată ce aţiînceput, simţiţi că nu vă veţi mai opri niciodată. Eu mi-am ales această ştiinţă ca meserie. Da, această ştiinţămi-am ales-o, cea mai dispreţuită, cea mai urâtă, ştiinddinainte că nu vor fi prea mulţi amatori pentru a ostudia împreună cu mine. De ce mă încăpăţânez atunci?Fiindcă ceea ce este urât astăzi va fi apreciat mâine.Ştiinţa vieţii este această piatră despre care vorbeşteIisus: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta aajuns să fie în capul unghiului”.

Evident, fiindcă m-am concentrat asupra vieţii, euam neglijat celelalte domenii; cred că am mari lacune.

Eu sunt un neştiutor în privinţa multor lucruri, dar îmieste egal. Dacă ar fi fost posibil, aş fi preferat desigur săştiu totul, să cunosc totul, dar ar fi trebuit prea multtimp, prea multe energii ce le-aş fi consacrat îndetrimentul vieţii. Altminteri, şi eu am făcut nişte studiiuniversitare şi vă pot expune tot felul de subiecte, aşacum fac mii de profesori şi conferenţiari în întreagalume. Numai că m-aş simţi în afara subiectului, ca şicum nu ar mai fi problema mea, îndatorirea mea, vocaţiamea, elementul meu...ca şi cum aş păşi într-un domeniuce nu îmi aparţine. Eu las deci celelalte subiecte destudiu specialiştilor şi mă concentrez asupra vieţii. Euînvăţ să primesc şi să transmit viaţa, fiindcă aceastaeste adevărata magie.

Nu veţi regreta niciodată că aţi acordat întâietatevieţii. Atunci, să nu aşteptaţi ca ea să vă părăseascăpentru a înţelege ce aţi pierdut alergând după tot restul.Eu cer un singur lucru Cerului: să-mi dea viaţa, dar nuneapărat o viaţă lungă, ci numai această senzaţie deapartenenţă la viaţa cosmică, la viaţa universului, astelelor. Iar ca să vă pot vorbi astfel despre viaţă, eu suntobligat să lucrez asupra vieţii mele. Altminteri, ce aş ficapabil să vă aduc?

Deşi se află şi în afara noastră, viaţa, viaţa divină seaflă în noi. Există pe pământ nişte fiinţe, puţinnumeroase, care au înţeles importanţa şi frumuseţeaacestei vieţi. Atunci, de ce să nu vă decideţi săparticipaţi la lucrarea lor? Fiindcă celui care cautăadevărata viaţă, Dumnezeu îi indică unde sunt fiinţelece au găsit-o, pentru a-l putea ajuta şi a-l antrena

împreună cu ele. Chiar şi în timpul celor mai marigreutăţi, nimeni nu este cu adevărat izolat. Priviţi ce seîntâmplă deseori în timpul unui război: cei din rezistenţăse grupează în nişte reţele, îşi schimbă numele, sefolosesc nişte parole pentru recunoaşterea celor care audecis să lupte împreună pentru libertatea ţării lor, şi înfinal ei înving. Ei bine, acelaşi lucru este valabil pentrucopiii Domnului: ei au toţi mijloacele de a se recunoaşteşi a lucra împreună.

Când vor exista multe fiinţe pe pământ capabile sătrăiască această viaţă divină, ea se va sparge cu zgomotpeste tot ca nişte valuri de apă pură; atunci va exista cuadevărat noua viaţă, nu numai pentru câţiva indivizi, peici, pe colo, ci pentru întreaga omenire. Aceasta va luamult timp, desigur, dar nu timpul contează, trebuieîncepută această lucrare care este cea a fiilor şi fiicelorDomnului. Fiii şi fiicele Domnului se gândesc numaicum să amelioreze această viaţă, să o facă pură,luminoasă, frumoasă, îmbelşugată, pentru a o propaga,a o distribui, a o împărţi cu toţi. Despre ei Iisus nu vaspune că sunt nişte morţi care îşi îngroapă morţii lor;nu, ei sunt vii, deoarece lucrează alături de el pentru aface să curgă viaţa divină.

Cap. 5 - „Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe fiulsău cel unul-născut l-a dat...”

În Evanghelii Iisus nu a încetat să spună că fiinţaumană este un fiu al Domnului. Ce înseamnă totuşiaceastă afirmaţie reluată din secol în secol şi care

constituie fundamentul creştinismului: „Dumnezeu aşaa iubit lumea încât pe fiul său cel unul- născut l-a dat”...Fiindcă plecând de la acest cuvânt al sfântului Ioan,Părinţii Bisericii şi teologii care i-au succedat au stabilittoate preceptele credinţei creştine. Dar oare le-auinterpretat ei corect? Aceasta înseamnă că într-unanume moment al istoriei oamenilor, Dumnezeu s-ahotărât în sfârşit să le vină în ajutor. Până atunci El alăsat omenirea să bâjbâie în întuneric, şi apoi într-obună zi, după milioane de ani, nu se ştie de ce, El aînţeles că a venit momentul să îl trimită pe fiul săuIisus.

Despre acest fiu nu ştim mare lucru. Unii chiar s-auîndoit de realitatea existenţei lui. Evangheliile stabilesccă s-ar fi născut într-o iesle, pentru că nu mai existaulocuri în hanuri, şi imediat după aceea, părinţii săi aufost nevoiţi să fugă în Egipt pentru a-l pune la adăpost,fiindcă regele Irod dorea să-l omoare. După moartea luiIrod, ei l-au readus în Galileea, dar despre primii săi anide viaţă găsim doar această menţiune în Evangheliadupă Luca: „iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul,umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu eraasupra Lui”. Iar această menţiune este urmată deepisodul în care la doisprezece ani, Iisus a scăpat de subsupravegherea părinţilor săi: în loc să se întoarcă cu eila Nazaret, el a rămas la Ierusalim unde ei îl regăsesc înTemplu întreţinându-se cu scribii.

Apoi s-a spus că Iisus a dispărut. El a reapărutoptsprezece ani mai târziu, la vârsta de treizeci de ani,când a fost botezat de Ioan Botezătorul în apele

Iordanului. El a parcurs atunci Iudeea, Samaria,Galileea, vorbind pe drum mulţimii ce îl urma,predicând în sinagogi, vindecând bolnavii, alungânddemonii... Dar mesajul şi conduita sa îi irită pe farisei şisaduchei care se considerau ca păstrătorii legilor luiMoise; ei au hotărât să îl oprească şi să îl condamne cuajutorul autorităţilor romane care guvernau ţara, şi latreizeci şi trei de ani el moare pe cruce.

Pentru creştini, Dumnezeu s-a manifestat deci acumdouă mi de ani pe pământ trimiţându-şi fiul unic, iaraceastă manifestare a durat treizeci şi trei de ani. Deatunci, Dumnezeu i-a lăsat pe oameni să se descurcesinguri. Nu mai există nici un fiu de trimis, fiindcă aexistat deja unul. Dar de ce a existat numai unul?... Câţipărinţi sunt mai privilegiaţi decât El! Ei au uneori zecesau chiar mai mulţi.

Adevărul este că Părinţii Bisericii nu au înţeles saunu a dorit să înţeleagă, sau chiar mai rău, nu au doritsă spună ce înseamnă cu adevărat un fiu al Domnului.Şi au emis două afirmaţii greşite: prima, că Iisus era elînsuşi Dumnezeu; a doua, că numai Iisus este cuadevărat fiu al Domnului, ceilalţi oameni sunt fii ai uneispecii inferioare. Or, citind Evangheliile constatăm căIisus nu a spus niciodată asemenea lucruri. Esteadevărat însă că în mai multe pasaje, el se adresează luiDumnezeu numindu-l „Tată”, când le vorbeştediscipolilor săi sau mulţimii care îl urmează, el spune lafel: „Tatăl vostru şi când îi învaţă cum să se roage,primele cuvinte ale acestei rugăciuni sunt: „Tatăl Nostrucare eşti în Ceruri”, Oare acest termen de „Tată” poate

avea două sensuri diferite? Nu. Nici cuvântul „fiu” nupoate avea două sensuri diferite. De ce dorim să îipunem în spate Iui Iisus nişte cuvinte pe care nu le-arostit?

La sfârşitul Evangheliei sale, Ioan spune că dacă artrebui povestite în amănunt toate faptele şi cuvintele luiIisus „lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fiscris”. Deci foarte puţine lucruri privindu-l pe Iisus auajuns la noi. Şi totuşi, dacă ştim să le interpretăm,aceste cuvinte ne revelă multe.

Orice religie se bazează pe conştiinţa că există olegătură între om şi Divinitate, şi fiecare a prezentataceastă legătură într-o manieră proprie. În VechiulTestament, Moise scrie în cartea Facerea că Dumnezeu aspus: „Să facem om după chipul şi după asemănareaNoastră '’, era deja o manieră de a revela că este fiul său.Adresându-se Domnului şi menţionându-l deseori subnumele de Tată, Iisus i-a acordat acestei revelaţiiîntreaga dimensiune.

Dar în loc să aprofundeze acest adevăr, în loc sătragă toate consecinţele pentru întreaga omenire şi săînţeleagă că fiecare îşi poate găsi în acesta sensul vieţiipentru sine şi pentru ceilalţi oameni, Părinţii Bisericiiau declarat că numai Iisus este adevăratul fiu alDomnului, şi deci Dumnezeu însuşi. Ceea ce Iisusspunea pentru toţi oamenii, ei au dorit să fie numaiadevărat numai pentru el, şi pentru a-şi impune ideile şia le da mai multă forţă, au fost obligaţi să fabrice nişteteorii lipsite de sens în privinţa sa. Fiindcă eraDumnezeu făcut om, Iisus nu putea veni pe lume ca alţi

oameni: a fost nevoie să se decreteze că a fost născut deo „femeie virgină” după ce „a fost conceput prin lucrareaDuhului Sfânt”. Şi cum era de neînchipuit ca Dumnezeusă poată muri pe cruce, a trebuit să se spună că el aînviat şi s-a urcat la cer.

De fapt, creştinii reacţionează ca materialiştii,fiindcă ei confundă planul material şi planul spiritual,dimensiunea simbolică a evenimentelor şi a lucrurilor lescapă. Ei cred că Dumnezeu şi-a trimis cu adevărat fiul,deci Iisus este fiul Domnului aşa cum orice om este fiultatălui său. Fiindcă dându-le pâinea şi vinul, el le-aspus: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu...Beţi dintruacesta toţi, că acesta este sângele Meu”, ei cred în„prezenţa sa reală” în euharistie. Şi mai cred că s-aurcat la cer cu trupul său fizic înviat şi că de atunci elstă la dreapta Domnului. Dar ce înseamnă „dreaptaDomnului”? Nu se poate vorbi despre dreapta sau stângadecât pentru un corp fizic. Iar dacă acest termen de„dreapta” nu este decât simbolic, oare Iisus posedă uncorp lângă Domnul care nu are...şi mii de îngeri şiarhangheli care sunt spirite pure? Cum se hrăneşte el?Ei da, trebuie să fim logici, dacă Iisus se află în cer cutrupul său fizic, el trebuie să îl hrănească. El a putut săpostească patruzeci de zile în deşert, dar poate posti dedouă mii de ani, sau din ce se hrăneşte el? De cecredinţa trebuie să contrazică până într-atât raţiunea?...Adică legile naturii stabilite de Dumnezeu însuşi.

Să vorbim acum de Maria. Fiindcă Biserica a făcutdin mama lui Iisus „mama Domnului”, trebuia ca ea săfie prezentată deopotrivă ca o fiinţă deosebită, unică. De

aceea Maria a fost proclamată „Imaculata Concepţie”,adică concepută fără păcat, deci lipsită de păcatuloriginar şi pururi virgină. Aş înţelege, dar ce să credemdespre acel pasaj din Evanghelii în care sunt menţionaţifraţii lui Iisus?.., Şi fiindcă era mama Domnului, s-ahotărât că nu a putut să moară: după ce a căzut într-unfel de somn, corpul ei a fost luat de nişte îngeri şi ealocuieşte de atunci lângă fiul ei ca regină a Cerului.Deci, în cerul populat de spirite luminoase, Iisus şiMaria ar fi singurii care să posede un corp fizic?

Nu există cineva care să creadă mai mult ca mine înmăreţia lui Iisus, în sfinţenia sa, în lumina sa, înputerea sa. Şi eu cred că el era fiul Domnului, daraceastă filiaţie este de o altă natură ca aceea predicatăde Biserică. O respect deopotrivă mult pe Maria şi oiubesc, dar şi în acest caz reprezentarea făcută deBiserică este o pură invenţie.

Chiar dacă Evangheliile nu dau decât puţine detalii,pentru cel care ştie să citească, adevărul despre Iisusapare clar. Despre Iisus copil se spune că „sporea cuînţelepciunea şi cu vârsta”. Dacă cineva creşte, înseamnăcă nu este încă destul de mare. Iată că Dumnezeu însuşiar fi obligat să crească? Deja a fost obligat să se nascăprin corpul unei femei; or, dacă pentru naşterea lui Iisusnu a fost nevoie de un tată fizic, de ce era nevoie de omamă? Dacă era cu adevărat posibil să se conceapă uncopil prin „lucrarea Duhului Sfânt”, oare Duhul Sfânt nul-ar fi născut fără intermediul unei mame fizice?Dumnezeu are oare nevoie să treacă prin corpul uneifemei pentru a se manifesta când doreşte? Dacă Iisus a

avut o mamă, înseamnă că a avut şi un tată. Dar dacăacest tată nu a fost Iosif, oare cine a fost?...

Evangheliile nu spun nimic despre ce a făcut Iisusde la vârsta de doisprezece ani, nici unde se afla; or,iată-l apărând deodată pe malurile Iordanului, cerându-ilui Ioan Botezătorul să îl boteze. Când iese din apă dupăce a fost botezat, Duhul Sfânt coboară asupra lui subforma unui porumbel. De ce trebuia să aştepte Iisusvârsta de treizeci de ani pentru a primi Duhul Sfânt? Dece avea nevoie de treizeci de ani de ucenicie? Dacă ar fifost conceput prin castitatea Duhului Sfânt, nu ar fi fostnevoie să aştepte aţâţi ani pentru a o primi...Vedeţi câtecontradicţii există.

Dacă Iisus a fost Dumnezeu însuşi, ne întrebăm dece Dumnezeu a trebuit să se nască, apoi să străbatătoate stadiile dezvoltării umane, pentru a primi în sfârşitbotezul la treizeci de ani înainte de a-şi îndeplinimisiunea? Dumnezeu era oare obligat să atingă oanumită maturitate pentru a se manifesta?... Şi în plus,nu a dispus decât de trei ani ca să o facă. Pentru o fiinţăcare dispune de veşnicie, trăieşte în veşnicie, este campuţin, prea puţin!

În realitate, Dumnezeu nu are nevoie să aştepte, nueste constrâns să se nască, să crească şi să se educe.Sau atunci când vorbim despre Dumnezeu, nu ştimdespre cine vorbim. Dumnezeu este Spiritul Cosmic carenu are de învăţat, nu trebuie nici să se perfecţioneze,fiindcă El este perfecţiunea. Creaturile trebuie să lucrezesă se perfecţioneze pentru a se înălţa până la El, iarIisus care era o creatură umană nu a făcut excepţie.

Numai că Iisus a pătruns atât de departe în meditaţia,în rugăciunea, în contemplarea Tatălui său Ceresc şi înidentificarea cu El, încât a putut spune: „Iar Eu şi TatălMeu una suntem”. Dar identificându-se cu Tatăl săuCeresc, ei nu dorea să spună că era unicul său fiu, niciDumnezeu însuşi.

În Evanghelia după Matei, botezul lui Iisus în apeleIordanului şi coborârea Duhului Sfânt sunt urmateimediat de povestirea retragerii sale în deşert: acolo,când postea patruzeci de zile, diavolul a venit să îlispitească. De ce a trebuit Iisus să postească? Şi dupăacest post, de ce a fost ispitit de diavol? Postul este opurificare, iar dacă Iisus era Dumnezeu însuşi, mai întâinu ar fi fost nevoie să postească, şi apoi diavolul nu ar fivenit să îl ispitească. Diavolul nu este atât de prost să-şiînchipuie că îl poate ispiti pe Dumnezeu, el nu are nici oşansă să îl atragă în mrejele sale, nici măcar nuîncearcă.

Dar în acest caz, diavolul şi-a spus: „Iisus este unfiu al Domnului, dar are şi ceva din natura umană în el,eu pot deci încerca prin intermediul acestei naturiumane, şi poate îmi va cădea în capcană, aşa cum s-aîntâmplat şi cu alţi fii ai Domnului”. Diavolul ştie mereucu cine are de a face; el ştia deci cine era Iisus, iar dacăIisus ar fi fost Dumnezeu însuşi, ştiind că ar fi fostdinainte învins, nu ar fi încercat să îl ispitească.Evident, el nu a reuşit, dar dacă a încercat, înseamnă căar fi putut reuşi.

Cum ar putea fi interpretate şi orele de neliniştetrăite de Iisus la sfârşit, în grădina Ghetsimani, ştiind că

va fi arestat şi condamnat la martiraj? Se spune că„fiind în chin de moarte...sudoarea Lui s-a făcut capicături de sânge care picurau pe pământ . Ei se ruga:„Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acestpahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta”. Dacă ar fi fostDumnezeu însuşi, cum ar fi putut simţi o asemeneanelinişte în faţa morţii? Iar când a fost crucificat, el astrigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-aipărăsit?”... Oare este posibil ca Dumnezeu să sepărăsească pe Sine?

Tentaţiile, agonia în grădina Ghetsimani şicrucificarea ne învaţă ce este cu adevărat un fiu alDomnului. Un fiu al Domnului este o fiinţă umană şi, caoricare fiinţă umană, este solicitată deopotrivă de naturasa inferioară şi de natura sa superioară; dar întotdeaunanatura sa superioară, natura sa divină învinge în final,Iisus a învins ispitele diavolului, adică natura sainferioară. Dacă a avut de înfruntat aceste ispite, estepentru că mai exista în el ceva de învins, şi avea decinişte încercări de trecut, nişte victorii de repurtat. Acestevictorii trebuiau să se înregistreze, să se marcheze însubstanţa fiinţei sale, fiindcă toate luptele interioare cele-am purtat lasă în noi o urmă de neşters. Nimeni nuface excepţie, nici Iisus nu putea face. Din moment ceun spirit acceptă să se încarneze pe pământ, el trebuiesă înfrunte nişte încercări ce reprezintă tot atâtea etapede străbătut. Dacă reuşeşte, înseamnă că a ştiut să-şimanifeste natura sa superioară.

Atunci când în grădina Ghetsimani a simţitneliniştea morţii, Iisus se ruga: „Părintele Meu, de este

cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!” Apoi areluat: „Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacăacest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia ta”. Câtăumilinţă din partea lui Iisus! Spre deosebire de toţi ceicare cred că au dreptul de a-i cere lui Dumnezeu să lerăspundă cererilor, el nu a insistat. El nu a spus: „Tueşti Tatăl meu, eu sunt fiul tău, deci trebuie să-miîndeplineşti rugăminţile”. Aţâţi creştini aşteaptă de laDomnul să le îndeplinească rugăciunile şi îşi întorcprivirea de la El sub pretext că El nu a făcut-o! Caresunt adesea cererile lor? Nişte lucruri neserioase! întimp ce Iisus a acceptat fără să murmure cele maiîngrozitoare suferinţe.

Această atitudine a lui Iisus trebuie să constituiepentru noi o învăţătură. Spunând: „însă nu precumvoiesc Eu, ci precum Tu voieşti. , el pronunţa o formulăputernică, prin care voinţa umană se topeşte în voinţadivină. Iar dacă ea nu poate împiedica ca evenimenteledeja decise să se împlinească, cel puţin acela care opronunţă găseşte în sine forţa, pacea, unitatea, nuresimte o opoziţie între propriile dorinţe şi deciziileCerului. El nu poate evita anumite evenimentedureroase, dar identificându-şi voinţa cu voinţa divină,el le primeşte altfel. Din moment ce a reuşit să se înalţepână la lumea divină, el se detaşează de suferinţele salesimţindu-le ca pe ceva ce nu mai face parte cu adevăratdin el.

Cei care l-au crucificat, i-au spus lui Iisus: „Dacaeşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Daradevărata putere a omului nu constă în a scăpa de

încercări, aşa cum mulţi îşi închipuie. Adevărata putereconstă în a le putea accepta în lumină, în abnegaţie şimai ales în pacea şi unitatea spiritului. Este normal săfii tulburat şi neliniştit; chiar unii eroi au tremurat oclipă în faţa anumitor pericole. Dar forţa lor consta înfaptul că în clipa următoare ei redeveneau stăpâni pesituaţie, şi erau chiar capabili să cânte îndreptându-sespre moarte.

Iisus cunoştea încercările ce îl aşteptau, chiar elînsuşi Ie-a anunţat discipolilor săi. Dar violenţasuferinţei ce era pe cale să o trăiască a trezit în el forţeleobscure ale naturii sale pur umane şi el a strigat:„Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit? în realitate,Dumnezeu nu l-a părăsit pe Iisus, dar această senzaţiede a fi singur, părăsit, pierdut, poate fi simţită chiar şide cei mai mari Iniţiaţi. Natura umană din Iisus nu aputut să împiedice câteva strigăte de nenorocire, dar afăcut-o cu iubire, fără revoltă, şi aici se află întreagadiferenţă. De aceea, la sfârşit, el a regăsit lumina şipacea şi ultimele sale cuvinte au fost: „Părinte, în mâinileTale încredinţez duhul Meu”.

Acela care a spus: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem,era oare un altul decât cel care spunea: „DumnezeulMeu, pentru ce m-ai părăsit?” Nu, dar în prima frază seexprima natura sa divină, iar în cea de-a doua natura saumană. Desigur, mulţi creştini se vor scandaliza: cumîndrăznesc să vorbesc astfel despre Iisus? Dar pentru ceicare judecă, care sunt luminaţi, această explicaţie pecare vi-o dau nu îi va diminua în nici un fel măreţia.Dimpotrivă, ea îi pune în lumină adevărata sa măreţie,

strădaniile ce el le-a depus pentru a atinge aceastăculme.

Pentru a arăta superioritatea creştinismului,Părinţii Bisericii şi-au închipuit fără îndoială că au făcutbine afirmând că are ca fondator pe Fiul lui Dumnezeuînsuşi: fiindcă Dumnezeu însuşi a devenit om. Dinnefericire, nu este suficient să doreşti un lucru şi a-lafirma pentru a fi adevărat. Ştiu că mulţi creştini îmi vorspune că nu am înţeles adevărata doctrină a Bisericii.De fiecare dată când am dorit să vorbesc despre acestsubiect cu nişte credincioşi sau chiar preoţi, ei mi-aurăspuns la fel: Iisus este în acelaşi timp adevăratulDumnezeu şi adevăratul om. Şi de flecare dată am fostobligat să le spun că această afirmaţie este lipsită desens. De ce? Fiindcă cel două naturi divină şi umană nupot coexista decât în om. Dacă Iisus era Fiul luiDumnezeu în sensul înţeles de ei, el nu putea fi decâtDumnezeu.

Toţi aceia care au urzit aceste teorii despre Iisusadevăratul Dumnezeu şi adevăratul om nu au făcutdecât să îşi arate necunoaşterea. Da, o necunoaştereanatomică, fiziologică, psihologică... cosmică! Şi nunumai că erau neştiutori, dar erau şi orgolioşi, pentru căfăcând din Iisus o fiinţă care nu putea exista, ei s-auîntors împotriva ordinii lucrurilor create de Dumnezeu.Evident, eu ştiu cât este de greu pentru credincioşi sărenunţe la ideile pe care nu încetează să le repete dedouăzeci de secole. Câte persoane nu mi-au mărturisitaceasta! înţelegem că ceea ce ne spuneţi este realitatea,

dar nu putem să ne scoatem din minte ceea ce ne-a fostinoculat din copilărie.

Eu nu voi nega niciodată religia creştină. Cândcălătoresc, eu obişnuiesc să intru în biserici şi templepentru a mă ruga. Dar semnificaţia pe care o au pentrumine aceste biserici, aceste temple, ceremoniile ce sederulează aici şi cuvântul propagat este evident diferit decea pe care le-o dau majoritatea creştinilor.

Dumnezeu a făcut nişte legi cărora este imposibil săte sustragi şi cel care refuză să le cunoască se îndreaptăspre căi fără ieşire. Una dintre aceste legi esteurmătoarea: oricare ar fi evoluţia unei fiinţe, organismulei fizic şi organismul psihic trebuie să ajungă Ia unanumit grad de dezvoltare pentru ca Spiritul Divin săpoată pătrunde în ea. O fiinţă umană, oricât de mare,oricât de excepţională ar fi, nu se poate manifesta caspirit pur. încarnarea, trupul dacă vreţi, se supunelegilor materiei. Amintiţi-vă de ceea ce a spus Iisus luiNicodim: „Ce este născut din trup, trup este; şi ce estenăscut din Duh, duh este”. Acest lucru înseamnă căspiritul şi trupul sunt două domenii distincte. Trupul sesupune propriilor legi, şi nu se supune prea uşorspiritului care doreşte să se manifeste prin el.

Iisus nu este fiul lui Dumnezeu în sensul în care, laun moment dat în istorie, Dumnezeu însuşi ar fi devenitom. În realitate sunt fiii şi fiicele lui Dumnezeu toţi ceicare devin conştienţi de această scânteie pe careDumnezeu a aşezat-o în ei, spiritul lor, şi îi dau toateposibilităţile de a se împlini şi manifesta. Este ceea ceIisus a făcut pe deplin, şi această însuşire este dăruită

tuturor oamenilor cu condiţia ca ei să înceteze săconfunde ceea ce este din rânduiala spiritului cu ce estedin rânduiala trupului. Filiaţia despre care vorbeşteIisus este o filiaţie spirituală, deoarece spiritul estemereu cel care se încarnează în materie pentru a semanifesta prin intermediul ei. Să pretindem că spirituldevin trup sau că Dumnezeu devine om este o aberaţiecare a antrenat obligatoriu multe altele. Străduindu-sesă impună creştinilor imaginea lui Iisus pe care şi-afabricat-o ea însăşi, Biserica i-a îndepărtat de laadevărata cale a vieţii interioare şi a adevăratei lucrărispirituale.

Materia este ceva inert, încăpăţânat, ce nu înceteazăsă se opună spiritului din noi; şi chiar dacă după multeeforturi reuşim să o învingem, această victorie nu estede durată, trebuie de fiecare dată să o luăm de laînceput. Dar când vorbesc despre materie, nu este vorbanumai despre materia fizică, ci şi despre materia psihicăcare şi ea ni se opune. Am reuşit pentru o clipă să osupunem, să o facem să vibreze la unison cu lumealuminii, dar în clipa următoare ea revine la prima inerţieşi trebuie să reluăm lucrarea: să medităm, să ne rugăm,să facem exerciţii. Evident, încet-încet reuşim să ostăpânim tot mai mult, dar pentru a nu a pierde acestcontrol asupra ei trebuie să continuăm neobosit să neexersăm.

Să luăm cazul unui muzician virtuos: el a reuşit sădezvolte nişte haruri excepţionale, dar oricare ar finivelul la care a ajuns, el trebuie să continue să lucrezemulte ore, zilnic, pentru a păstra controlul dobândit

asupra instrumentului şi să exprime prin intermediullui mişcările cele mai subtile ale sufletului său. La fel,un mistic, un Iniţiat, un mare Maestru trebuie zilnic,prin voinţă, prin meditaţie, prin rugăciuni să supunămateria sa fizică, puterii spiritului. în Evanghelii estemenţionat în mai multe locuri că Iisus se retrăgea într-un loc izolat pentru a se ruga. Dacă el ar fi fostDumnezeu însuşi, credeţi că acest lucru ar fi fostnecesar?

Atunci când Spiritul Divin reuşeşte să pătrundămateria unei fiinţe şi să preia conducerea, îi comunicănişte vibraţii atât de puternice încât chiar corpul fizicpare că devine lumină. Spiritul începe prin a atingecorpul mental (gândul) şi pe cel astral (sentimentul),apoi el atinge corpul fizic. Acest fenomen s-a produs pemuntele Tabor când Iisus a fost transfigurat. Viaţaspirituală începe printr-o lucrare asupra gândurilor şi asentimentelor, dar pentru a fi completă, această lucraretrebuie să atingă şi corpul fizic pentru ca el să devinălocaşul Divinităţii.

Dacă reluăm cele două episoade ale vieţii lui Iisusmenţionate puţin înainte: coborârea Duhului Sfânt înmomentul botezului său şi cele trei tentaţii, vom vedeacă prin semnificaţia lor ele confirmă explicaţiile pe caretocmai vi le dau: regăsim acea legătură ce există întreluarea în posesie a lui Iisus de către Duhul Sfânt şivictoria pe care el o obţine apoi în cele trei planuri, fizic,astral şi mental. Aduceţi-vă aminte, v-am arătat deja,fiecare dintre cele trei tentaţii atinge un aspect al fiinţeiumane: prima priveşte corpul fizic, a doua, corpul astral

şi a treia, corpul mental. Dar după izbânda sa asupracelor trei tentaţii, ce arată gradul de evoluţie la care aajuns, Iisus trebuia să continue lupta pentru a obţine şialte victorii.

Fiindcă îi convenea, Biserica a dorit să îl introducăpe Iisus într-o lume fabricată de ea, şi pentru a-i explicamăreţia, virtuţile sale excepţionale, ea l-a declarat fiulDomnului în sensul în care Dumnezeu însuşi putea aveaun fiu. Ei bine, nu, nu acesta este adevărul. Nu-mi pasădacă Biserica, care refuză să admită reîncarnarea,^ seva scandaliza de cuvintele mele, eu voi susţine că, dacăIisus a putut manifesta nişte virtuţi atât deextraordinare, înseamnă că în vieţile sale anterioare el aînfăptuit deja asupra sa însuşi o imensă lucrare. Darînainte de a-şi începe misiunea pentru care s-a încarnat,el trebuia să se instruiască din nou. Ce a făcut întredoisprezece şi treizeci de ani? El s-a pregătit, a studiat...

Câţi vor accepta ideea că Iisus avea nevoie să seinstruiască? Pentru creştini, el este de la naştereatotcunoscător, atotputernic, perfect. Nu, fiindcă venindsă se încarneze pe pământ, chiar şi cel mai evoluat spirittrebuie să parcurgă anumite etape, nu îi este dat imediattotul, el are nevoie să dobândească nişte cunoştinţe, săse conformeze unei discipline. Diferenţa faţă de altefiinţe umane este că el progresează foarte repede. Iargradul de stăpânire de sine, de înţelepciune, de înălţarespirituală pe care Iisus le-a atins la vârsta de treizeci deani au fost cu totul excepţionale.

Toate fiinţele mari din trecut care revin pe pământsunt obligate să studieze. Este o lege. Indiferent ce a fost

în trecut, fiecare fiinţă care coboară pentru a se încarnatrebuie să reînveţe totul. Chiar şi cei mai mari Iniţiaţiuită ce ştiau şi trebuie să reînceapă să se instruiascăpentru ca harurile şi calităţile lor să se manifeste şi înaceastă nouă existenţă. Bineînţeles, ei ajung mult mairepede decât alţii la rezultate remarcabile, dar ei trebuiesă lucreze. Această lege se verifică în toate domeniile.Dacă Mozart nu ar fi găsit într-o familie de muzicienicondiţiile necesare pentru a-şi exersa înzestrările, geniulsău nu s-ar fi manifestat într-o manieră atât destrălucită. Dar şi el a trebuit să lucreze pentru a-şiregăsi cunoaşterea din trecut şi a merge mai departe. Pepământ, pentru a nu stagna sau a nu reveni în urmă,trebuie să exersezi mereu, trebuie să te străduieştimereu.

Da, oricare ar fi fost în trecut măreţia unei fiinţeumane, ea nu o va regăsi decât lucrând. Chiar şi cei maimari Iniţiaţi, cei mai mari Maeştri, în ciuda puterii şicunoaşterii ce le posedau în precedentele încarnări,trebuie să depună mari eforturi pentru a le regăsi,fiindcă nimic nu este definitiv cucerit. De la o existenţă1a alta, ei trebuie să reia lucrarea, să se exerseze, sălupte. Este un început continuu. Până când?... Acestlucru numai Dumnezeu îl ştie. Noi avem un singur lucrude făcut: să continuăm să lucrăm.

Mulţi creştini nu vor accepta nici ideea că Iisus aavut nevoie de nişte Maeştri pentru a fi instruit. Fie căacceptă sau nu, aceasta este realitatea, fiindcă unMaestru este asemenea moaşei care ajută ta aducerea pelume a copilului. Acest lucru nu înseamnă că moaşa

trebuie să fie mai evoluată şi mai instruită decât acelcopil; ea poate fi analfabetă, sau limitată, proastă, iaracel copil poate fi un viitor geniu, dar ea este cea care îlajută să se nască.

Eu nu spun că Maeştrii care l-au instruit pe Iisuserau mai mari decât el, dar ei au făcut ce a făcut şimoaşa. Chiar şi cei mai importanţi fii ai Domnului aunevoie să conteze pe un ajutor exterior pentru a ieşi dingăoace şi a ajunge la maturitatea spirituală, Iisus aducecu el o cantitate mare de cunoaştere acumulată de-alungul încarnărilor lui anterioare, dar el a trebuit să seinstruiască din nou şi să primească o iniţiere pentru caacea cunoaştere să iasă la suprafaţă.

Ştim că un copil care a fost lăsat singur, care nu aavut alături de el adulţi pentru a-l învăţa să stea pepicioarele sale, să vorbească, se comportă ca un animal:el continuă să umble în patru labe, să emită niştesunete nearticulate şi este foarte dificil, uneori chiarimposibil, să mai fie educat. Oricât de măreţ ar fi unspirit care locuieşte un corp, un copil, un adolescent arenevoie alături de el de nişte adulţi capabili să trezeascăacel spirit. Un copil poate manifesta mai târziu calităţiintelectuale sau morale superioare adulţilor care l-aueducat, iar un discipol poate deveni superior Maestruluisău; dar, la fel cum un copil are nevoie de nişte părinţi,cel mai mare fiu al Domnului are şi el nevoie de niştepărinţi în lumea spirituală.

Vedeţi voi, trebuie să vă străduiţi să înţelegeţilucrurile cu mai multă deschidere şi profunzime, înconformitate cu fenomenele petrecute în natură,

deoarece natura este cartea în care vom găsi toateexplicaţiile de care avem nevoie. Nu trebuie să„inventăm” nişte explicaţii, ci să constatăm ceea ceexistă, şi atunci totul devine foarte simplu.

Toţi oamenii sunt plămădiţi din aceeaşi chintesenţădivină. Diferenţa dintre ei constă în faptul că unii auînvăţat să lucreze asupra acestei chintesenţe pentru a odezvolta, în timp ce alţii o lasă să doarmă. Tocmaiaceastă chintesenţă este denumită imaginea Domnului.

Evident, dacă ne comparăm cu Iisus, diferenţadintre noi şi el este imensă. Dar dacă nu am fi fost dinaceeaşi chintesenţă ca a sa, el nu ar fi spus: „Veţi faceaceleaşi lucruri ca mine, veţi putea face chiar unele maimăreţe: Pentru a face aceleaşi lucruri, trebuie să fii deaceeaşi natură ca a sa. Plumbul nu poate face ceea ceface aurul, fiindcă nu este de aceeaşi natură. Cât desprenoi, se poate spune că închidem în noi un atom de aurînconjurat de o zgură de materiale ieftine. Iar lucrareanoastră constă în a transforma aceste materiale ieftineîn aur. Acesta este adevăratul sens al lucrării alchimice.

Cap. 6 - Iisus, arhiereu după rânduiala luiMelchisedec

Într-un pasaj din Epistola către Evrei, sfântulapostol Pavel scrie: „Unde Iisus a intrat pentru noi caînaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, dupărânduiala lui Melchisedec”.

Melchisedec... cine este acest personaj misterios?Numele său înseamnă: „Rege al Dreptăţii”, şi este

menţionat numai de două ori în Biblie. Prima dată decătre Moise în Facerea: „Şi când se întorcea Avram, dupăînfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela...Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin.Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celuiPreaînalt”. Iar a doua oară este de sfântul Pavel, înEpistola către Evrei, care spune despre el: „rege alSalemului, adică rege al păcii, fără tată, fără mamă, fărăspiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşital vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, elrămâne preot pururea”. Melchisedec era deci regeleSalemului. Unde se află acest regat? Cum să înţelegemregalitatea lui Melchisedec? Este el şi un regepământean sau numai un rege celest? Cum a ştiutMoise că există?... Iar ceea ce sfântul Pavel spune despreel, de unde l-a învăţat?... Cu siguranţă de la maestrulsău, Gămăliei, care era scrib, fiindcă în tradiţia orală aevreilor se transmitea un învăţământ privindu-l peMelchisedec.

Melchisedec este reprezentantul lui Dumnezeu pepământ însărcinat de El să supravegheze dezvoltareaumanităţii. Sub ce formă poate exista o fiinţă care nuare nici tată, nici mamă, nici început, nici sfârşit?Pentru a exista, trebuie să ai un corp; şi de fapt existăun corp, dar nu un corp în sensul în care noi îlînţelegem. Corpul său este alcătuit dintr-o substanţăeterică pe care o poate materializa când hotărăşte să seînfăţişeze unei fiinţe umane, şi astfel el are puterea de aapărea şi a dispărea.

Melchisedec este deci acea entitate pe careDumnezeu a însărcinat-o cu o misiune specială pepământ. Nu ştim de când a primit această sarcină, darel este mereu aici şi va fi până la sfârşitul lumii. Toţimarii Maeştri şi Iniţiaţi apar şi dispar, în timp ceMelchisedec continuă să rămână. Această regat alSalemului peste care domneşte nu este un regatterestru; „Salem” înseamnă pace, iar acest loc estesimbolic. Regatul lui Melchisedec este cel al Iniţiaţilor;toţi sunt instruiţi în preajma lui, toţi l-au avut instructorpe Melchisedec. El este mereu viu, putem intra înlegătură cu el, şi aceasta se poate întâmpla oriunde ne-am afla. O tradiţie spune că el locuieşte într-o împărăţiesubterană din Agartha (filosoful Rene Guénon a tratatacest subiect în cartea sa „Regele lumii”). Dar existăregiuni de nepătruns în Himalaia ce întrunesc condiţiipropice pentru a-l întâlni.

Referindu-se la scrierile pe care se bazeazăcreştinătatea, sfântul Pavel ne transmite ceva esenţialcând scrie că Iisus „era preotul Dumnezeului celui Preaînalt... după rănduiala lui Melchisedec”. Acela care intrăîntr-un ordin trebuie să se supună unei discipline, unorreguli, unui ritual. Cum a putut afirma sfântul Pavel,care vedea în li sus o fiinţă sublimă, că acesta aparţineunui ordin? El îl situează astfel sub autoritatea uneifiinţe care îi este superioară: Melchisedec. Dar oareaceasta îl reduce pe Iisus?” Nu. Iisus nu se simteminimalizat. Creştinii vor refuza poate acest adevăr, nuIisus.

Iisus a venit să se încarneze pe pământ pentru aarăta oamenilor cum un fiu al omului se poate manifestaca un fiu al Domnului. El a primit această misiune de laMelchisedec, deoarece Melchisedec recunoştea în elaceeaşi înălţare spirituală, aceeaşi lumină. DarMelchisedec nu coboară pe pământ pentru a avea uncorp printre oameni; spiritul său este cel care îiinstruieşte şi pătrunde în ei când aceştia sunt capabilisă se înalţe până la el.

Iisus trebuia să vină şi să plece, dar Melchisedecrămâne, fiindcă el are o altă misiune de împlinit. Veţispune că nici Iisus nu a plecat fiindcă a spus: „şi iatăEu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.Da, Iisus se află în continuare aici, el continuă sălucreze în corpul eteric al pământului. Dar Melchisedecare o altă însărcinare: el instruieşte toţi Marii Maeştri aiomenirii. De aceea poate fi cunoscut sub alte nume, înfuncţie de tradiţiile în care este menţionat. Când am fostîn India, i-am întrebat pe unii yoghini, pe unii preoţi:„Există în tradiţia voastră vreo fiinţă care estereprezentantul Domnului pe pământ şi trăieşte veşnic?Cum o numiţi?” Ei mi-au răspuns: „Da, există oasemenea fiinţă şi o numim Markande.”

Dar ce loc a conferit creştinătatea lui Melchisedec?El a fost aproape complet uitat. Atâtea biserici au fostînchinate lui Hristos, Fecioarei, îngerilor, apostolilor,sfinţilor! Şi nu numai biserici, aproape toate meseriile aufost plasate sub protecţia sfinţilor şi a sfintelor: iar mulţicredincioşi îşi au sfinţii lor preferaţi: sfântul Anton,sfânta Brigitta, sfânta Odile, sfântul Martin, sfântul

Francisc etc. Eu nu mă împotrivesc, dar de ce să îluităm pe Melchisedec, singura comparaţie pentru Iisus?Îmi veţi spune că el este reprezentat pe o faţadă acatedralei din Chartres. Da, este adevărat, l-am văzut...Dar ce chip i s-a dat! Şters, fără expresie, ca şi cum ar fiextenuat, aproape inexistent. Mi s-a rupt inima văzândcum această fiinţă atât de măreaţă, de puternică, deluminoasă, este reprezentată cu nişte trăsături atât denesemnificative.

Pentru a-şi îndeplini misiunea sa în lume,Melchisedec are sub comanda sa milioane de lucrători,îngeri, arhangheli, spirite ale naturii, dar şi sfinţi,profeţi, Iniţiaţi. El îi pune la lucru ca să contribuie laevoluţia omenirii. Este adevărat că Melchisedec estefiinţa cea mai misterioasă care există în tradiţiainiţiatică, dar merită să ne gândim la el, să ne legăm deel şi să ne rugăm lui.

În anumite sanctuare antice, exista tradiţia ca uniipreoţi şi preotese să aibă ca unică însărcinare în templeîntreţinerea unui foc ce nu trebuia să se stingăniciodată. Şi la ora actuală, există încă în bisericicandele care ard zi şi noapte. Focul, flacăra, lumina înbiserici şi temple amintesc prezenţa Divinităţii înunivers, dar şi în om. Acest foc este iubirea care,asemenea imaginii soarelui, trebuie să ardă fără încetareîn inimă. Melchisedec întreţine acest foc pe pământ, iartoţi cei care sunt pregătiţi îşi pot aprinde inima la flacărasa.

Dar focul poate fi alimentat numai datorităsacrificiului. De aceea Melchisedec a fost numit preotul

Dumnezeului celui Preaînalt. Cel care sacrifică evocăpentru cei mai mulţi oameni un personaj înspăimântătorcare, înarmat cu o spadă, se pregăteşte să taie capulunui animal sau uneori chiar al unei fiinţe umane. Nu,adevăratul sacrificator este cel care posedă secretultransmutării materiei, care este chiar condiţia vieţii; iaraceastă transmutare se poate face numai prin foc, foculfizic, dar mai ales focul spiritual, iubirea. Viaţa esteposibilă numai datorită sacrificiului, şi întreagaînvăţătură a lui Iisus este marcată de peceteasacrificiului semn ce se plasa sub autoritatea luiMelchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt.

În acelaşi timp în care îi aducea lui Avram pâinea şivinul, Melchisedec i s-a adresat cu următoarele cuvinte:„Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt,Ziditorul cerului şi al pământului”. El i-a revelat astfel unnume al Domnului pe care acesta nu îl cunoştea încă:El- Elyon, Cel Preaînalt. Acest nume este menţionat laînceputul Psalmului 90: „Cel ce locuieşte în ajutorul CeluiPreaînalt: Ioşev beseter Elyon”. Dumnezeu este creatorulcerului şi pământului, de aceea El este numit CelPreaînalt. Acela prin care universul şi creaturile auînceput să existe se află deasupra a tot, nimic şi nimeninu îl pot depăşi. Şi cum creaţia se bazează pe sacrificiu,fiecare religie din univers a fost încredinţată unuiîntemeietor care răspunde de ea. Iar Melchisedec,preotul Celui Preaînalt îşi exercită funcţia în primulsefirot: Kether.

De ce Melchisedec, preot al Celui Preaînalt, s-a dusîn faţa lui Avram să îi dea pâinea şi vinul? Avram

învinsese pe unul dintre duşmanii săi: Kedarlaomer,regele Elamului, şi pe regii care îl însoţeau, regiiSodomei, Gomorei etc. Atunci Melchisedec, regeleSalemului îi aduce pâinea şi vinul. Mulţi îşi vor închipuică este vorba despre un simplu cadou. Un rege oferă îngeneral nişte cadouri costisitoare; în acea epocă eraunişte animale rare, nişte pietre preţioase, metale,ţesături, lemne preţioase... Se spune în Facerea că,pentru a-şi manifesta respectul şi recunoştinţa, „Avrami-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate”. Cum săinterpretăm şi aceasta? Oare Melchisedec avea nevoie caAvram să îi dea nişte vite sau produse din recolta sa? Cuatât mai mult cu cât îi dădea toate acestea în schimbulunei bucăţi de pâine şi puţin vin! Cum să înţelegeminegalitatea acestui schimb!

Ca în multe alte povestiri biblice există niştesimboluri ce trebuie aprofundate transpunându-le înviaţa psihică. Regii învinşi de Avram reprezintă niştemanifestări ale naturii inferioare, instinctele primare,distrugătoare, pe care Fiecare om trebuie să le învingăca să scape de moarte. Când a reuşit, el primeşte pâineaşi vinul vieţii. Fiindcă pâinea şi vinul sunt evident şinişte simboluri ce rezumă o întreagă ştiinţă.

Această ştiinţă ce ne poate revela întreaga lorimportanţă este ultima cină pe care Iisus o ia cudiscipolii săi, deoarece în cursul acestei cine Iisus arefăcut pentru discipolii săi ceea ce Melchisedec a făcutpentru Avram. Nu se ştie ce i-a spus Melchisedec luiAvram aducându-i pâinea şi vinul, dar se cunoaşte ce aspus Iisus discipolilor săi. În timpul acestei cine, Iisus a

luat pâinea şi a dat-o discipolilor săi spunând: „Luaţi,mâncaţi, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat o cupă cuvin şi i-a invitat să bea rostind: „Beţi dintru acesta toţi,căci acesta este Sângele Meu. Şi a adăugat: „Cel cemănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţăveşnică”. Aceste cuvinte pe care le aud de fiecare datăcreştinii la slujbă ar fi trebuit să îi lămurească asupradistincţiei făcute de Iisus între el şi acest principiucosmic ce este denumit Hristos. Altminteri, s-ar înţelegecă ei ar trebui să mănânce cu adevărat trupul său şi săîi bea sângele, ceea ce este lipsit de sens.

Cum să înţelegem deci această pâine şi acest vin pecare Iisus le prezintă ca trupul şi sângele său? Suntsimbolurile celor două principii masculin şi feminin pecare se sprijină întreaga creaţie. În toate regnurilenaturii, şi până la lumea divină, întâlnim manifestărileacestor două principii. Să observăm numai că aceastăculoare albă este în general asociată cu pâinea şiculoarea roşie, cu vinul. Albul şi roşu sunt cele douăculori ale vieţii, începând cu sângele care este compusdin globule albe şi globule roşii. Aceste două culori suntde asemenea prezente în momentul primelor raporturisexuale dintre un bărbat şi o femeie: bărbatul aducealbul şi femeia, roşul. Fără să mă opresc asupra acestordetalii, voi reaminti că în ţările unde anumite tradiţiisunt încă vii, se acordă o mare importanţă virginităţiifemeii în momentul căsătoriei. Iar când copilul esteconceput, el este hrănit mai întâi cu sânge (roşul) înpântecul mamei sale; apoi, când se naşte, cu lapte(albul).

Din punct de vedere simbolic, pâinea şi vinul se aflădeci în legătură cu perpetuarea vieţii, şi ele rezumădeopotrivă toate alimentele necesare hranei omului. Nuse bea vin în toate locurile de pe pământ, există chiarunele religii ce îl interzic credincioşilor lor, dar vinulrămâne simbolul lichidului hrănitor complementarhranei solide: pâinea. Veţi spune că băutura noastrăprincipală este mai ales apa. Da, este adevărat. Dar dece la nunta din Caana, Iisus a schimbat apa în vin?...Sinu a dat în seara Cinei discipolilor săi apă. Apa are oaltă semnificaţie în gândirea lui Iisus, şi trebuie să ştimsă ne orientăm printre simboluri.

Nici preoţii care rostesc slujba nu îi cunosc, deseori,sensul profund şi universal. Pâinea şi vinul pe care îlprezintă credincioşilor ca trupul şi sângele lui Hristosdin care ei se vor hrăni, trebuie interpretate ca nişterealităţi spirituale pentru a pătrunde în conştiinţa lor.Atât timp cât creştinii nu vor înţelege procesele psihice,spirituale, care sunt ascunse în spatele pâinii şi vinului,împărtăşania nu le va fi de folos. Pentru a se hrăni cuadevărat din trupul şi sângele lui Hristos, trebuie săînveţe să vadă în ei simbolurile înţelepciunii şi ale iubiriidivine. În acel moment, ei vor găsi în acea pâine şi vin ohrană pentru sufletul şi spiritul lor, şi vor atinge încet-încet acel grad superior al vieţii pe care Iisus îl numeşte„viaţă veşnică”

Iisus şi-a sacrificat apoi trupul şi sângele în modfizic, pe cruce, acest sacrificiu nu poate aduce însă marelucru celui care nu a înţeles deja ce semnifică în planulspiritual împărtăşania cu pâine şi vin. Noi ne hrănim cu

pâine, bem vin, şi înghiţind această hrană întreţinemviaţa în noi. Dar noi nu absorbim numai alimente, ci şinişte sentimente, gânduri, dorinţe, ce intră în constituţiafiinţei noastre. Ca simboluri, pâinea şi vinul au deci oaplicaţie în diferitele noastre organisme, fizic, psihic şispiritual.

Hrana este condiţia vieţii în toate planurile. Or, ceînseamnă a te împărtăşi? A mânca şi a bea. Noi mâncămşi bem cu ajutorul gurii, al tuturor organelor de simţ,dar deopotrivă şi mai ales prin inima noastră, prinintelectul, sufletul şi spiritul nostru. A te împărtăşiînseamnă a primi viaţa, a participa la viaţă, la viaţaspirituală. Iar viaţa spirituală este rezultatul uneiîntâlniri? întâlnirea înţelepciunii şi a iubirii, a luminii şia căldura. De câte ori nu v-am spus: „Meditaţi asuprasoarelui, impregnaţi-vă de lumina şi căldura sa: veţiîncepe să aveţi o idee despre ce reprezintă, în planulspiritual, trupul şi sângele lui Hristos, şi veţi gusta viaţaveşnică”. Hristos ne dă zi de zi trupul său ca hrană şisângele său de băut. Dar care sunt creştinii care se vorstrădui să înţeleagă?

Pentru a înţelege adevărata dimensiune aîmpărtăşaniei, suntem obligaţi să mergem foarte departeîn trecut până la Melchisedec, care a dat primul pâineaşi vinul lui Avram. Sfinţirea pâinii şi a vinului de cătrepreot nu reprezintă acum pentru mulţi creştini decâtrepetarea unui eveniment istoric ce s-a produs într-o zi,acum două mii de ani la Ierusalim. Este adevărat că,după ce le-a dat pâinea şi vinul discipolilor săi, Iisus aspus: „Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”. Dar este

prea puţin numai să îl pomenim, nu vom fi scutiţi săaprofundăm imensa semnificaţie dată de Iisus acestuiact. De ce nu a creat el un alt ritual? El putea, dar arepetat ceea ce a făcut Melchisedec înaintea sa. Aceastane arată nu numai importanţa ce o acorda acestui act,dar şi voinţa sa de a sublinia apartenenţa la seminţia luiMelchisedec.

Cap. 7 - Omul Iisus şi principiul cosmic al lui Hristos

Iisus „singurul fiu al Domnului”...Cel care vrea săpătrundă în mintea tuturor acestor Părinţi ai Bisericii, atuturor acestor papi, a tuturor acestor cardinali care s-au reunit în concilii pentru a dezbate şi a decide ce esteconsiderat acum o doctrină indiscutabilă, trebuie săcitească nişte lucrări foarte încâlcite. Eu am citit uneledintre aceste lucrări, dar Ia ce bun să vă vorbesc despreele? Oare Iisus a avut nevoie de mulţi interpreţi pentru afi înţeles?...Nu numai că aceşti interpreţi au reuşit săîncurce totul, dar poziţiile atât de rigide, de fanatice, cele-au adoptat, i-au împins pe creştini, în anumite epoci,să comită cele mai îngrozitoare atrocităţi: să îiprigonească pe eretici, să îi întemniţeze, să îi tortureze,să îi condamne la ardere pe rug, să măcelăreascăpopoare întregi...

În Predica de pe munte, Iisus a spus: „Fericiţifăcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vorchema”. Dar pentru a-i convinge pe „necredincioşi” căIisus era fiul unic al Domnului, creştinii au dezlănţuitpeste tot războiul. Nu numai că nu observau cât de

contrazis era mesajul evanghelic, dar ei credeau cu tăriecă Dumnezeu îi va recompensa într-o bună zi. Să lăsămînsă toate acestea deoparte...

Dorind să facă din Iisus unicul fiu al Domnului,creştinii au confundat planul uman şi planul divin,planul istoric şi planul cosmic.

Ca principiu cosmic, se poate spune că „Fiul”, adoua persoană a Sfintei Treimi, este unicul fiu alDomnului. Acestui principiu cosmic i s-a dat numele deHristos, şi prin lucrarea sa, omul Iisus s- a identificat cuacest principiu cosmic. întreaga confuzie vine din faptulcă nu s-a ştiut să se interpreteze cuvântul „fiu . Hristoseste Fiul Domnului la fel cum este şi emanaţia sadirectă. Pentru a înţelege această idee, trebuie însă să neraportăm la Arborele Sefirotic al cabaliştilor şi la teorialor a emanaţiilor. Eu v-am menţionat deja că ArboreleSefirotic constituie pentru mine cel mai bun sistem deexplicaţie din univers. În aparenţă, este o schemă foartesimplă, dar posibilităţile sale de aplicaţie ajung la infinit.

Atunci când creştinii prezintă Sfânta Treime ca unmister al unicului Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiulşi Duhul Sfânt, ei transmit numai o noţiune ce se află înArborele Sefirotic. Lumea divină, Olam Aţiluth, esteformată din trei sefiroţi Kether, Hohmah şi Binah.Creştinii denumesc deci această trinitate cosmicăDumnezeu, şi afirmând că Dumnezeu are un Fiu unic,ei se inspiră din teoria cabalistică a emanaţiilor. Atingemînsă aici un domeniu aproape de neconceput pentru uncreier uman, de aceea vom fi înţeleşi numai utilizândnişte imagini.

Se spune că Dumnezeu a creat lumea „ex nihilo”:din nimic. Or, „nimic” nu există. „Nimic” corespundeacelei realităţi pe care cabaliştii o numesc Ain Sof Aur:lumină fără sfârşit. Dar acest cuvânt lumină ne poateinduce chiar în eroare, fiindcă pentru noi lumina nu estenumai ceea ce vedem, dar şi ceea ce ne permite săvedem. Or, Ain Sof Aur, aşa cum o înţeleg cabaliştii, esteo lumină dincolo chiar de lumină, o lumină de o naturăce poate fi confundată cu întunericul; este Absolutul,Nemanifestarea, absenţa aparentă a oricărei mişcări.

Pentru a ieşi din această aparenţă de întuneric şiimobilitate, Absolutul şi-a impus nişte limite. El acircumcis deci un spaţiu, apoi revărsându-se peste acestspaţiu, a format un prim receptacul pe care l-a umplut

cu emanaţiile sale. Acest prim receptacul este Kether,primul sefirot. Iar Kether, revărsându-se la rândul său,

l-a format pe Hohmah. Apoi Hohmah l-a format peBinah, şi tot aşa până la Malkut, pământul. Fiecaresefirot este o emanaţie a precedentului. Plecând de laKether, se poate spune că întreaga creaţie nu este decâtun neîntrerupt proces prin care lumina s-a condensatneîncetat. Da, creaţia este mereu lumina care se naştedin lumină.

Pentru a înţelege acum ce este Fiul, a douapersoană a Treimii, trebuie să călătorim cu ajutorulgândului la originea creaţiei. Fiul este Hohmah, primaemanaţie a lui Kether, Tatăl. El a fost numit Cuvântul. Eleste primul cuvânt rostit de Domnul: „Să fie lumină!”Lumina este primul născut al Domnului, substanţa pecare Domnul a generat-o pentru a face din ea materiacreaţiei. Tot ce vedem în jurul nostru nu este decâtlumină condensată. Iar această lumină care devinematerie în lumea de jos, este în înalt sinteza tuturorvirtuţilor divine.

Da, lumina este acea realitate cosmică şi spiritualăpe care nu o putem încă concepe. Misticii vorbesc desprelumină, fizicienii şi astrofizicienii vorbesc despre lumină,şi acest cuvânt „lumină” pare să corespundă unorrealităţi diferite. Şi totuşi nu, la origine este vorba despreaceeaşi realitate. Lumina va rămâne însă mult timp oenigmă pentru oameni; ei o pot vedea, o pot simţi, potface cu ea o experienţă interioară, dar nu vor şti poateniciodată ce este, cu excepţia faptului că ajung să urcedupă o îndelungată lucrare spirituală la originile eipentru a fuziona cu ea. Este ceea ce a făcut Iisus, şi înacest sens putem spune că el este Fiul Domnului:

fiindcă el a fuzionat cu acest Cuvânt Divin care esteprima emanaţie divină.

Înţelegeţi mai bine acum. Nu trebuie să confundămnişte realităţi umane cu nişte realităţi cosmice fiindcă sefolosesc aceleaşi cuvinte, „tată” şi „fiu”. Pentru noi,oamenii, un tată şi un fiu sunt două fiinţe legate prinnişte legături de sânge, în timp ce Tatăl şi Fiul, prima şia doua persoană din Sfânta Treime aparţin unui ordincomplet diferit. Dumnezeu Tatăl este principiul creator;iar Fiul său, pe care creştinii l-au numit Hristos, esteemanaţia sa. Acest principiu trebuie să coboare înfiecare fiinţă umană prin puterea Duhului Sfânt astfel cafiecare să devină un adevărat fiu al Domnului, oadevărată fiică a Domnului.

Iisus a primit pe deplin principiul lui Hristos, darIisus nu este Hristos. El a fost conductorul lui Hristos, ela fost vocea lui Hristos, el l-a slujit pe Hristos, el s-aidentificat cu Hristos, dar el nu este Hristos. Eu vă repet,Hristos este un principiu cosmic. Acest principiu sepoate încarna într-o fiinţă care s-a pregătit să îlprimească; dar de una singură, o fiinţă umană, oricât deexcepţională ar fi, nu poate fi unica încarnare aDomnului, aceasta nu are sens.

Iisus a fost un om care a trăit acum două mii de aniîn Palestina. Hristos, care este al doilea aspect al luiDumnezeu însuşi, nu a avut niciodată corp fizic şi nu vaavea niciodată, nu poate deveni om, el pătrunde numaiîn sufletele şi spiritele pregătite să îl primească şi săfuzioneze cu el. Aşa a pătruns în Budha, în Moise, înZoroastru, în Pitagora etc. Hristos, care este un spirit de

lumină şi iubire, rămâne un spirit. Iar Iisus, ca şi toţiceilalţi Iniţiaţi, trebuia să străbată o întreagă cale înainteca acest spirit să coboare în el. El a fost numit IisusHristos, nu pentru că era Hristos, ci fiindcă l-a primit peHristos. înţelegeţi bine aceasta, Hristos este o entitatedivină care nu are nimic de învăţat pe pământ, dar Iisus,da. Iisus trebuia să se instruiască. Iisus omul nu s-aputut sustrage instrucţiei terestre şi s-a pregătit treizecide ani pentru misiunea sa.

Dacă se poate spune că Iisus era Dumnezeu, este însensul în care voi, eu, animalele, pomii, pietrele, stelelesunt deopotrivă Dumnezeu. Fiindcă tot ce există a ieşitdin substanţa divină, totul este Dumnezeu. Singuradiferenţă se află în conştiinţă, iar Iisus avea conştiinţacea mai înaltă a prezenţei Domnului în el. Aceastăconştiinţă trebuie deci să o dezvoltăm, până când nevom topi în Divinitate şi să spunem asemenea lui Iisus:„Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem”.

Cum să nu ne gândim că această identificare a unuiom cu Divinitatea nu s-a produs niciodată înainte deIisus şi nu se va produce niciodată după el? O asemeneaafirmaţie înseamnă a nega esenţialul învăţăturii lui Iisusce se bazează pe cunoaşterea naturii divine a omului, atuturor oamenilor, deoarece el spune: „Fiţi, dar, voidesăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşiteste. Cui i se adresa el? Iar atunci când spunea: „Cel cecrede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şimai mari decât acestea va face"... Dacă ar fi fostDumnezeu însuşi, credeţi oare că ar fi putut spune

oamenilor că va face nişte lucrări superioare celor aleDomnului?

Creştinii sunt atât de obsedaţi de credinţele ce li seimpun de secole încât nu pot citi nici măcar corect untext ce îl au sub ochi. Textul există, este scris, dar ei nuvăd, nu înţeleg. Ne întrebăm chiar cum se întâmplă căaceastă frază nu a fost suprimată. Dacă s-ar fi doritpăstrarea cu adevărat a distanţei dintre oameni şi Iisus,„fiul unic al Domnului”, deci Dumnezeu însuşi, ea ar fitrebuit suprimată!

Prin cuvintele sale, prin exemplu său, Iisus a venitsă îi conştientizeze pe oameni de filiaţia lor divină. Darcum vrea Biserica ca ei să se inspire din acest exemplu,fiindcă spunându-le că este Dumnezeu, ea a creat întreei şi el o distanţă incomensurabilă? Ea avea sarcina săclarifice învăţătura lui Iisus arătând că umanul nuexistă decât locuit de divin şi că vocaţia sa este de a seapropia din ce în ce mai mult de acest divin ce îl poartăîn sine. Confecţionând tot soiul de poveşti imaginareprivindu-l pe Iisus însuşi, nu numai că ea nu a clarificataceastă învăţătură, dar a umbrit-o fără încetare.

Vorbeam într-o zi cu un profesor universitarspecialist în istoria religiilor care îmi spunea că anumiţiistorici aveau o explicaţie a faptului că Biserica a doritsă îl prezinte pe Iisus ca Dumnezeu: cauza se afla încondiţiile în care creştinismul a început să se difuzeze înimperiul roman. Era imposibil să converteşti popoareîntregi la o religie al cărei fondator a fost o victimă. Iisusmartirizat şi crucificat prezenta o imagine de slăbiciunece nu putea convinge multă lume. Deja morala pe care o

predica: blândeţea, umilinţa, iertarea jignirilor,sacrificiul, le-ar sugera unora că este o religie pentrufemei şi sclavi. În plus, chiar împăratul roman eraconsiderat ca o divinitate. Chiar dacă era un tiransângeros, un incapabil sau un nebun, i se dădea titlulde „zeu”, trebuia să te închini în faţa statuilor lui şi dupămoartea sa intra în panteonul divinităţilor romane. Iisusnu trebuia deci să fie considerat inferior unui împăratroman. Astfel, fiindcă a spus că era fiul Domnului,Părinţii Bisericii au fost încet-încet convinşi să îl prezinteca încarnarea vie a lui Hristos; şi fiindcă era mort, eranevoie să învie şi să urce la cer, exact ca împăraţiiromani.

Desigur, este o explicaţie. Dar trebuie să judecăm...De cât timp s-a prăbuşit imperiul roman?... S-au scursveacuri întregi de când nu mai există vreun împărat laRoma, dar Biserica continuă să ticluiască aceleaşilucruri privindu-l pe Iisus. Eu ştiu că nu sunt singurulcare gândeşte astfel. Chiar în cadrul Bisericii, unii nucred sau nu mai cred că Iisus poate fi asimilat cuHristos. Ei nu o spun pentru a evita nişte scandalurisau, dacă încearcă să o spună, li se închide imediatgura. Cum să facem ca Biserica să recunoască acumasemenea greşeli?

Biserica l-a confundat pe Iisus cu Hristos, nu atâtpentru prestigiul lui Iisus, cât pentru prestigiul ei,fiindcă avea de dobândit şi păstrat un prestigiu. Fărăîndoială, ea a dorit de asemenea să facă bine creştinilorşi să îi încurajeze prezentându-l pe Iisus într-o luminămăreaţă. Poate că pe moment aceasta putea face bine

unora, dar vine întotdeauna şi clipa în care o religie nuse poate menţine pe nişte afirmaţii greşite. De altfel, seobservă bine acum ceea ce se întâmplă din ce în ce maimulţi credincioşi părăsesc bisericile.

Preoţii, episcopii, cardinalii se reunesc pentru acomenta acest fenomen ce îi îngrijorează. Este adevărat,oamenii se îndepărtează de biserică. Ei nu mai aucredinţă sau adoptă nişte credinţe amestecate din carenu înţeleg mare lucru, dar a cui este vina? Fiecare fiinţăumană vine pe lume marcată de o amprentă divină, iardacă nu conştientizează sau îşi pierde aceastăconştiinţă, este pentru că preoţii, pastorii, popii nu şi-auîndeplinit corect lucrarea.

S-ar spune că Biserica nu a dorit să vadă unde seafla adevărata măreţie a lui Iisus, acest bărbat care avenit într-o zi să arate celorlalţi oameni că erau toţi deesenţă divină, toţi, în mod egal, fii şi fiice ale aceluiaşiTată Ceresc. În loc să se străduiască în zadar sădemonstreze şi să repete că Iisus era Hristos, ar fi fostmai util ca ea să explice oamenilor ceea ce ei înşişi sunt.Da, cheia religiei este ca omul să înveţe înainte de toatecine este el. Numai astfel el va putea înfăptui o lucrare înprofunzime. Până atunci, el nu va emite decât nişteteorii şi crezuri despre ceva ce nu cunoaşte: el însuşi.

Dacă prin natura sa, Iisus ar fi fost diferit de toţiceilalţi oameni, cum ar fi putut spera că ar fi fost înţelesde ei şi mai ales să fie un exemplu pentru ei. Dacă v-aşcere să îi predicaţi unei găini, unui şoarece sau uneipisici spunându-le: „Vedeţi, eu compun nişte simfonii şiopere, scriu nişte poeme, fac unele cercetări despre atom

şi stele, observaţi-le bine cum le fac şi faceţi ca mine”,mă veţi privi cu uimire întrebându-vă dacă nu mi-ampierdut minţile... Deoarece aceste animale nu sunt deaceeaşi natură ca voi, nu le puteţi cere să acţioneze cavoi. Se va concluziona deci că Iisus era smintit, fiindcă e!care era Dumnezeu, nu-i aşa, a cerut oamenilor să facăaceleaşi lucruri ca el, promiţându-le chiar că vor faceunele mai măreţe. Ei da, trebuie să judecăm totuşipuţin. De ce religia este un domeniu în care judecatanu-şi mai găseşte loc?

Această afirmaţie greşită despre îndumnezeirea luiIisus antrenează nişte consecinţe jalnice, dintre care ceamai gravă este această distanţă de nestrăbătut ce s-acreat astfel între oameni şi Iisus. Şi pentru că Iisus eraatât de departe, trebuia să existe un intermediar între elşi oameni; desigur, Biserica şi-a conferit acest rol deintermediar spunând: „Nu există mântuire fărăBiserică”. Ce orgoliu, ce înfumurare! Şi astfel creştiniisunt poate mândri să aparţină unei religii în care li sespune că Dumnezeu însuşi a coborât pe pământ să îisalveze. Din nefericire, nu această credinţă îi va salva.Pentru a fi salvaţi, ei au nevoie să ştie că acela care avenit să le dea exemplu nu este de o altă natură ca a lor,şi că au la rândul lor posibilitatea de a deveni asemenealui.

Credinţa că acum două mii de ani Dumnezeu a doritsă-şi exprime iubirea de oameni trimiţându-şi pepământ unicul fiu a fost poate de ajutor, într-o perioadă,unii dintre ei au evoluat, dar acum trebuie înlăturată oasemenea enormitate. Fiindcă nu este o înţelegere

corespunzătoare a iubirii Domnului care este imensă,inepuizabilă, infinită. Dumnezeu a avut mulţi fii...şi fiice.El are şi va avea încă mulţi. De milioane de ani, Eltrimite nişte fiinţe excepţionale pe pământ pentru a-ilumina pe fraţii şi surorile lor, şi va mai continua sătrimită şi altele. El nu are ce face cu acei creştini care îiinterzic să trimită pe oricine după Iisus sau carepovestesc că înainte de venirea lui Iisus oamenii au fostlipsiţi de adevărata lumină.

Ce se întâmplă cu acele fiinţe care au creat nişteculturi şi civilizaţii admirabile? După moarte, sufletelelor erau condamnate să trăiască veşnic departe dechipul Domnului, trăind nefericirea de a nu cunoaştereligia creştină. Citiţi-l pe Dante şi veţi vedea că, dupăpărerea lui, chiar şi nişte filosofi ca Platon eraucondamnaţi să trăiască în Infern. Dante a fost cusiguranţă un foarte mare poet, dar a fost şi el deformatde învăţătura Bisericii. Cum să ne închipuim că oricarecreştin, sub pretext că a fost botezat, merită mântuireape care Platon nu o merită? De unde aceasta pretenţie aBisericii de a-şi impune astfel de credinţe? Ca şi cummântuirea oamenilor ar depinde de epoca în care autrăit: înainte de Iisus, după Iisus! Biserica se poateîncăpăţâna să fixeze un început şi un termen revelaţieidivine, dar Domnul nu este impresionat de acestedecrete şi nu ţine cont de ele.

Religia creştină nu îşi va pierde nimic din măreţia sadacă nu se va mai afirma că Hristos însuşi a coborât pepământ în persoana lui Iisus. De ce să continuăm să nedorim ca baza creştinismului să se afle pe o afirmaţie

atât de nesăbuită? Arătaţi-mi unde sunt rezultatele atâtde minunate ale acestei credinţe. Oare Fiu al luiDumnezeu care este fondatorul religiei lor?...

Acum creştinii aşteaptă din nou venirea lui. Daraceastă aşteptare a venirii lui Hristos ca un evenimentce trebuie să se producă în timp este naivă. Fiindcă Iisusnu există în spaţiu şi timp, el trăieşte în infinit şi înveşnicie. Fie că spunem că a venit, că vine sau va veni,este acelaşi lucru, nu există o dată a venirii Iui. Dinmoment ce nu trebuie confundată venirea lui Hristos cuaceea a lui Iisus, nu trebuie să îi aşteptăm revenirea.Trebuie doar să ne punem pe treabă pentru a-l face săse nască şi să se manifeste în noi. Este momentul sărenunţăm la toate aceste iluzii privind revenirea luiHristos. Veţi spune: „Dar este scris că va veni pe niştenori!” Da, ca la teatru, nu-i aşa, când la sfârşitulspectacolului coboară din cer un zeu care rezolvă toatenefericirile oamenilor. înţelegeţi că aceşti nori suntsimbolici!

Norii care aparţin domeniului aerului reprezintăsimbolic planul mental. Hristos va veni mai întâi înmintea oamenilor, şi el vine sub forma înţelepciunii; apoiel coboară în inimă, care reprezintă domeniul apei, undese manifestă ca iubire. În sfârşit, când aceastăînţelepciune şi această iubire se concretizează în faptele^lor, putem spune că Hristos şi-a stabilit cu adevăratîmpărăţia sa pe pământ. Iată, nu putem descifraEvangheliile decât dacă cunoaştem limbajul simbolurilorcare este limbajul universal. Celui care nu cunoaştelimbajul simbolurilor, ele îi vor rămâne închise pe vecie.

Şi apoi, ce credeţi? în starea actuală a lucrurilor, chiardacă Iisus ar reveni, acest lucru nu ar folosi la nimic, arderanja interesele atâtor persoane încât l-ar face din nousă dispară. Hristos va veni numai dacă oamenii lucreazăca să îl facă să vină mai întâi în ei înşişi.

Să nu vă gândiţi că spunând acest lucru măîndepărtez de Iisus. Deloc, sunt mai aproape de Iisusdecât cei care cred în nişte lucruri în care el nu credea.întrebaţi-l, vă va spune că este uimit cum continuăcreştinii să se agaţe de asemenea invenţii. Evident, dacăei doresc să rămână cu aceste invenţii, să rămână! Vorconstata curând care le este utilitatea... Niciuna!

Din păcate, cu cât creştinii au imaginat lucruriincredibile despre Iisus, cu atât mai mult au fost maiconvinşi că îşi manifestă iubirea şi respectul faţă de el.Este uşor să-ţi manifeşti iubirea şi respectul în cuvinte.Dar dacă l-ar respecta pe Iisus, dacă l-ar iubi, nu numaică ar trebui să renunţe la nişte acţiuni ce l-ar puteaderanja, dar ar face efortul de a-i înţelege gândirea.

Principiul divin coboară să se încarneze de fiecaredată în oricare fiinţă care vine pe lume, acest principiupe care creştinii îl numesc Hristos. Da, acest sacrificiupe care Dumnezeu l-a făcut trimiţându-şi „fiul”, adică oemanaţie a Sa, se repetă de fiecare dată când un copilvine pe lume; şi el este cel care va trebui să lucrezeîntreaga sa viaţă pentru ca natura sa divină, Hristos, săîşi extindă puterea asupra naturii sale umane (adicănatura sa fizică şi natura sa psihică), şi să o pună înserviciul său. În Iisus, fuziunea naturii umane şi anaturii divine s-a făcut perfect. El a putut să se

identifice cu Tatăl său Ceresc pentru că a reuşit să sedebaraseze de toate învelişurile ce împiedicau aceastăfuziune. La orice grad de evoluţie se află, fiecare fiinţăumană posedă cel puţin un grăunte al acestei naturidivine şi viaţa sa pe pământ are sens numai dacă devineconştientă de necesitatea de a dezvolta acest grăunte înea. Oricare ar fi Maestrul spiritual pe care îl urmează, elnu are altă sarcină decât să îi cultive în sine acestgrăunte al Divinităţii.

Iisus nu este deci Dumnezeu care a venit să seîncarneze la un moment dat în istorie. Dar la unmoment dat în istorie, a existat o fiinţă care a devenitconştientă la cel mai înalt grad de demnitatea sa de fiual Domnului şi care a dorit să îi înveţe pe oameni că toţierau fii ai Domnului, purtători ai lui Hristos. În loc săpătrundă în această realitate, creştinii şi-au petrecuttimpul sărbătorind divinitatea lui Iisus şi condamnând,persecutând şi chiar exterminând celelalte religii şi petoţi cei care nu au acceptat „adevărata credinţă”, aşacum se spune. Ei nu s-au grăbit să urmeze exemplul luiIisus însuşi. Şi se pune următoarea întrebare: oare nuBiserica, prin atitudinea ei, limitează difuzarea acestuimesaj cu adevărat revoluţionar? Era suficient să secitească cu atenţie Evangheliile pentru a înţelege cetrebuia reţinut din acest mesaj. Dar nu, Biserica a închisochii în privinţa anumitor adevăruri şi a fabricat altele.

Eu nu sunt împotriva autorităţii Bisericii. Este util,chiar necesar să existe o instituţie morală, spirituală, deunde oamenii să primească o orientare, nişte sfaturi.Ceea ce eu nu accept, sunt bazele pe care ea şi- a

construit autoritatea şi felul în care a exercitat-o. Ea esteacum îngrijorată de explozia de secte. Ei bine, va trebuisă ştie că este prima responsabilă de această situaţiepentru că nu a ştiut să-şi îndeplinească sarcinile.

Este momentul ca Biserica să-şi dea seama deenormităţile ce nu a încetat să le întreţină în mintea şiinima creştinilor şi de monstruozităţile pe care acestecredinţe le-au comis. Să nu vă imaginaţi că doresc să ocombat, nu, eu vreau să o ajut, fiindcă dacă va persistasă-şi pună bazele pe afirmaţii atât de greşite, ea îşi vapierde întreg creditul. O religie trebuie să aibă în esenţăca scop transformarea, ameliorarea fiinţei umane, iarfiinţa umană nu se poate ameliora dacă i se repetăneîncetat că fondatorul ei este de o altă natură decât ea.Creştinii îşi vor putea spune cu adevărat discipoli ai luiIisus numai dacă se vor strădui să îi imite exemplul şi sădevină ca el, pentru că ei sunt de aceeaşi natură ca el.

Evident, au existat de-a lungul istoriei printrecreştini nişte fiinţe de elită care, în ciuda obscurităţilorşi a limitărilor învăţăturii primite de la Biserică, aureuşit să se înalţe până la o înţelegere excepţională amesajului lui Hristos. Fie că este vorba despre politică,ştiinţă, artă, filosofie, deci şi religie, există întotdeaunafiinţe capabile să îşi depăşească limitele ce li se impun.Dar eu nu vorbesc acestor fiinţe, ci pentru cei care nuau aceleaşi facultăţi mentale, psihice şi spirituale; înepoca noastră, pe aceştia învăţătura Bisericii nu îi poatelumina.

Să nu ne imaginăm că pentru a-i aduce pe tinerispre religie este suficient să „modernizăm” lăcaşurile,

introducând dansul şi muzica încât să se simtă aproapeca într-un club de noapte. Nu aşa le insuflăm tinerilorcredinţa. Pentru a se bâţâi, ei se vor simţi mai bine îndiscoteci decât în biserici, fiindcă la biserică nu au auzitnimic care să îi poată ajuta cu adevărat.

Biserica l-a însuşit pe Iisus pentru a şlefui uncreştinism în maniera sa, dar iată că această calitateîncepe să îi scape. Da, este păcat, pentru că ea puteacâştiga mult printr-o mai bună înţelegere. Iisus va ieşidin domeniul istoric pentru a intra în domeniuluniversal în care toţi vor înţelege că îl pot primi peHristos în ei înşişi. Aceasta poate contraria intereseleunora, dar îmi este indiferent, eu nu am venit pentru a-mi apăra interesele, am venit să ridic câteva voaluri, iarapoi viitorul va arăta dacă ce spun este adevărat sau nu.Hristos nu aparţine unei mici societăţi de undeva. OareDumnezeu a privat de prezenţa Sa celelalte planete?Poate că şi pe alte planete Hristos s-a încarnat! Dinmoment ce Dumnezeu este iubire, El le-a vizitat şi peacestea.

Eu ştiu că prin cuvintele mele voi şoca mulţicreştini. Sunt mâhnit, dar adevărul trebuie spus:creştinismul nu va putea supravieţui prea mult dacăBiserica nu se hotărăşte să renunţe din învăţătura ei latot ce a acumulat inutil şi chiar distructiv, pentru a seconcentra asupra esenţialului. Iar esenţialul este spus înrugăciunea de duminică: „Tatăl nostru”. Aceastărugăciune nu acoperă nici măcar o pagină, dar celecâteva rânduri sunt suficiente pentru a revela ce ştiinţăposeda Iisus. Nu judeci pe cineva după numărul de cărţi

pe care le-a scris, înţelepciunea, profunzimea sa. Să nereferim la un poet sau la un muzician: o singură paginăeste de ajuns pentru a revela că este un geniu. La fel seîntâmplă şi cu un virtuoz, cu trei măsuri de arcuş sauprin câteva acorduri el scoate din vioara sau din pianulsău nişte sunete uimitoare ce îi transportă întregauditoriul. Da, în ciuda faptului că este scurtă,rugăciunea „Tatăl nostru’’ este un monument deneîntrecut.

Puteţi lucra asupra acestei rugăciuni întreagaexistenţă, chiar şi în lumea de dincolo, în existenţelevoastre viitoare, nu îi veţi epuiza niciodată conţinutul,fiindcă ea este ca un grăunte pe care fiecare îl poateîngropa profund în pământul său interior. Un grăunteeste minuscul; dacă îl cântăriţi, el va avea câtevamiligrame şi o uşoară boare de vânt îl va duce cu ea; darsemănaţi-l zilnic şi îl veţi crescând: crengi noi, flori,fructe...iar aceste fructe vor da la rândul lor alte grăunţepe care veţi continua să le semănaţi, şi iată apărând alţipomi minunaţi ce vor începe să crească.

Este ceea ce am făcut eu cu „Tatăl nostru” Am luatacest grăunte, l-am semănat în pământul fiinţei mele, l-am îngrijit, l-am udat, încălzit, luminat, şi acum adevenit un arbore ale cărui rădăcini se afundă profundîn sufletul meu, iar vârful se înalţă până la cer. De aceeavă spun că puteţi aprofunda la infinit această rugăciune,ea îmbrăţişează toate domeniile vieţii, ea atinge toateprocesele noastre psihice şi spirituale, dă un sensexistenţei noastre. Dar asemenea grăuntelui, ea trebuiepusă mai întâi în pământ, făcută să trăiască în sinea

noastră. Astfel îi vom descoperi încet-încet întreagabogăţie. Da, creştinii pronunţă această rugăciune, o aupeste tot pe buze, dar nu o plantează niciodată. Ce potcunoaşte atunci despre ea? Este un grăunte ce nu a fostîngropat în pământ, el rămân static, obscur, nu le estefolositor.

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri…” Câte lucruri suntde înţeles deja în aceste cuvinte! Dacă Tatăl nostru seaflă în ceruri, înseamnă că adevărata noastră patrie seaflă în înalt, în lumea divină. Şi în loc să ne reprezentămacest Tată după imaginea taţilor de pe pământ - de ceoamenii caută mereu modalitatea de a deprecia fiinţeleşi lucrurile raportându-le la nivelul lor? - trebuie săînfăptuim în sinea noastră o întreagă lucrare pentru ane înălţa până la acest Tată, să înţelegem ce reprezintăaceste ceruri unde ne avem originea şi ce înseamnă să fiiun fiu al Domnului.

Pe măsură ce o religie se propagă în lume, ea îşipierde puritatea iniţială. Spiritul dispare în timp, rămânnumai nişte forme, nişte ritualuri, nişte reguli. Cedistanţă există între maniera în care este aplicată şi ceexista la origine în mintea celui care a adus-o! De ce?Fiindcă nu s-a ştiut să se păstreze spiritul. De ce nu s-aştiut să se păstreze spiritul şi nu se ştie încă? Pentru căcele mai nobile idei ajung mereu să slujească satisfaceriicelor mai egoiste interese. Din fericire, spiritul divin carelocuieşte în toate religiile nu se lasă niciodată înăbuşitcomplet, şi asemenea unui foc ce mai mocneşte încă subcenuşă, el aşteaptă clipa prielnică pentru a sereînsufleţi.

Nu trebuie să ne facem griji în privinţa religiilor,chiar dacă ele sunt aparent moarte şi înmormântate,fiindcă ele se pregătesc să renască sub o altă formă.Trebuie să ne îngrijorăm în privinţa oamenilor care nuştiu ce pierd nestrăduindu-se să descopere în ei înşişiprezenţa Tatălui şi a Mamei lor cereşti ca sa serecunoască drept copiii lor.

Cap. 8 - Crăciunul şi Paştele: două pagini ale cărţiinaturii

Crăciunul şi Paştele, naşterea şi învierea lui Iisus,sunt cele două sărbători principale ale creştinilor. Primase situează la începutul iernii, iar a oua primăvara. Dece? Nu există în realitate nici o dovadă că Iisus s-anăscut pe 25 decembrie, nici măcar iarna. Cat despresărbătoarea de Paşte, data sa se schimbă în fiecare an,fiindcă ea se aniversează in duminica ce urmează primeiluni pline din primăvară. Dacă Iisus a înviat trei ziledupă moartea sa, cum se face că această zi a morţii saleîşi schimbă în fiecare an data?...în realitate, loculCrăciunului şi al Paştelui în calendar trebuie să ne facăsă înţelegem că aceste sărbători trebuie interpretate inmod simbolic, în legătură cu viaţa naturii În anumiteperioade ale anului se produc nişte fenomene ce atingtoate formele vieţii universului. Iniţiaţii cunosc legile ceguvernează aceste fenomene, şi prin invocaţiile lor, princântecele lor uneori prin dansuri ei înscriu în invizibilnişte pantacle, nişte figuri geometrice ale căror linii deforţă atrag din spaţiu curenţi benefici. Ei folosesc aceşti

curenţi la lucrarea lor dirijându-i totodată spre toţi ceicare în lume sunt vigilenţi, treji şi care, în inima şisufletul lor, pot participa la aceste evenimente.

Crăciunul şi Paştele, naşterea şi învierea lui Iisus,reprezintă două pagini ale Cărţii Naturii. Este posibil caaceastă idee să supere mulţi creştini, dar în loc să sesupere, ei ar face mai bine să judece. Nu am decis euaceste sărbători, iar cei care le-au fixat datele, cu multtimp în urmă, erau nişte fiinţe care posedau o marecunoaştere a legăturilor ce există între natură şi sufletulomenesc. Meditând profund asupra vieţii şi a învăţăturiilui Iisus, ei au înţeles că Iisus s-a identificat cuprincipiul cosmic al lui Hristos, o întâlnire idealăproducându-se în el între viaţa spirituală şi viaţanaturii, viaţa universului.

Apoi au apărut alţii, nişte teologi, nişte papi, niştecardinali, şi fie că nu au înţeles cu adevărat, fie că nu auvrut să înţeleagă, ei nu au mai făcut vreo diferenţă întreomul Iisus şi realităţile cosmice cu ajutorul cărora,identifîcându-se cu Hristos, el a devenit expresia vie. Eiau confundat ce aparţine lumii fizice şi ce aparţine lumiisimbolice. Iar dacă creştinii simt atât de mult nevoia săvadă mereu supranaturalul din viaţa lui Iisus (naştereaprin lucrarea Duhului Sfânt şi învierea sa la trei ziledupă moarte), este pentru că ei nu au învăţat încă cereprezintă cu adevărat viaţa spirituală, nici cum estelegată ea de viaţa naturii.

Asociind-o cu păgân ismul, creştinii au respinsnatura - unii considerând-o chiar domeniul diavolului! -şi s-au lansat în tot felul de invenţii în privinţa lui Iisus.

Şi totuşi, este suficient să citim câteva pagini dinEvanghelii pentru a constata că, în majoritateacazurilor, Iisus exprimă adevărurile vieţii spiritualeîmprumutând nişte exemple din natură: grăuntele demuştar, spicele de grâu, secerişul, strugurele, culesulviei, crinul de pe câmp şi păsările cerului, şarpele,porumbelul, apariţia norilor... Apoi, toate imaginile încare este prezentă apa! Iisus studia natura, care esteopera Domnului, şi o înţelegea. El nu emitea nişte teoriicomplicate, nu vorbea despre mistere. Cum să nuobservăm că natura constituia şi pentru Iisus o carte?Iar atunci când nu ia exemple din natură, el le ia dinviaţa zilnică a oamenilor care este, într-un anumit fel,lărgirea vieţii naturii: azima, candela cu ulei, monezile,pâinea dată căţeilor, nunta, legăturile dintre un servitorşi stăpânul său etc. Nu le pot enumera pe toate.

Dar teologii creştini, care nu au înţeles cum poţi fisimplu şi în acelaşi timp profund şi inspirat deDumnezeu, au amestecat totul. Ei nu mai reuşesc săsesizeze dimensiunea spirituală a tuturor acestorimagini luate din natură. Or, eu înţeleg numai aşa ceva:imaginile naturii. Se spune că aceste imagini sunt^pentru copii. Desigur, atât timp cât privim superficial,numai aparenţa exterioară, formele, culorile, imaginilefolosesc numai să îi distreze pe copii. Dar conţinutul,sensul unei imagini este descifrabil numai înţeleptului.Da, nu este nici măcar pentru oamenii aşa zis educaţi,deoarece intelectul este neputincios în privinţadescoperirii conţinutului simbolic al imaginilor. De aceease întâlnesc atât de mulţi aşa zişi ezoterişti care nu ştiu

cum să le interpreteze! ei amestecă totul. Imaginilesimbolice sunt pentru înţelepţi şi Iniţiaţi care auobservat şi studiat natura, care au meditat asupradiferitelor sale aspecte şi manifestări, şi care, datorităacuităţii viziunii lor interioare, au reuşit să simtălegătura ce există între cer şi pământ, cât şi între naturăşi fiinţa umană.

Dorind să se diferenţieze cât mai mult posibil depăgânism, ce se caracteriza prin cultul forţelor naturii,creştinismul a tăiat legăturile vii cu universul. De aceea,creştinilor le scapă chiar şi acum sensul profund alreligiei lor. Ei sărbătoresc naşterea lui Iisus pe 25decembrie, ei sărbătoresc învierea sa primăvara, şi mulţinu ştiu nici măcar pentru ce. Numai Iniţiaţii care posedăadevărata ştiinţă a simbolurilor văd în naşterea şiînvierea lui Iisus nişte procese ce sunt în legătură cuviaţa cosmică şi au deci o semnificaţie universală.

Crăciunul şi Paştele reprezintă două pagini esenţialeale Cărţii Naturii. În acest fel trebuie să medităm asupravieţii lui Iisus. Iisus este desigur un personaj istoric, darnu trebuie să insistăm asupra acestui aspect: unde s-anăscut, cine au fost tatăl şi mama sa, drumurile Iudeii,ale Galileii sau Samariei pe care le-a străbătut, pe cine aîntâlnit...Nu foloseşte desigur la nimic nici să seinventeze despre el tot felul de evenimentesupranaturale, ca şi cum legile naturii nu aveau nici oinfluenţă asupra sa. Trebuie să fie clar: superioritatealui Iisus nu vine din faptul că s-ar fi sustras legilornaturii, ci dimpotrivă, din faptul că el ştia să îi citeascălegile, să le interpreteze şi să le aplice în viaţa interioară.

Iisus a fost o fiinţă măreaţă, fiindcă prin viaţa şicuvintele sale el ne luminează misterele universului şiale vieţii noastre interioare; fiecare lectură aEvangheliilor ne aduce o lumină asupra esenţialului. Deaceea eu mulţumesc Cerului că mi-a dăruit aceastăcapacitate de a citi imaginile. Toate manifestările vieţii seaflă în faţa noastră, în jurul nostru ca o carteinepuizabilă, şi eu doresc să vă instruiesc cu ajutorullor. Orice aberaţie despre o anumită problemă metafizicănu vă aduce nimic, dar imaginile sunt atât de clare şiprecise încât vor rămâne mereu în mintea voastră canişte împliniri de neînlăturat.

Cap. 9 - Naşterea copilului Hristos

Sărbătorind Crăciunul, creştinii aniverseazănaşterea lui Iisus: ei merg la slujba de la miezul nopţii,mănâncă, beau, dar uită adevăratul sens al acesteinaşteri, sau poate că nu l-au cunoscut niciodată.Creştinul care sărbătoreşte Crăciunul ar trebui să seîntrebe dacă Iisus nu aşteaptă de la el altceva decâtcâteva cântece şi o bucurie colectivă pentru a-şi aduceaminte că el s-a născut acum două mii de ani.

În fiecare an la Crăciun, creştinătatea repetă căIisus s-a născut. Desigur, Iisus s-a născut, toată lumeaeste de secole la curent. Dar a repeta aceasta nufoloseşte la nimic dacă creştinii nu au înţeles căevenimentul nu va avea efectiv sens decât în ziua în carese vor strădui să dea naştere şi în ei înşişi principiuluidivin, Hristos, a cărui expresie perfectă a fost Iisus. Iisus

s-a născut pentru ca după el să se nască Ia viaţa divinăgeneraţii întregi. Unii vor spune: „Cum să nucomemorăm că acum două mii de ani s-a produs acesteveniment extraordinar, venirea fiului Domnului pepământ pentru a-i mântui pe oameni?” Da, darcomemorarea nu este de ajuns.

„Evanghelie” este un cuvânt de origine greacă:euanghelion înseamnă bună („eu”) veste („anghelion”).Or, ce este o veste? Anunţul unui eveniment până atuncinecunoscut. Acest eveniment este anunţat de înger (dingrecescul anguelos: mesager) păstorilor. Vedeţi celegătură există deci între acest două cuvinte „înger” şi„evanghelie”. Îngerul spune: „Că vi s-a născut aziMântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”.Se pune problema de a înţelege ce este un mântuitor şice este mântuirea. Oamenii îşi fac tot felul de idei despreceea ce îi poate salva...şi se gândesc mai ales lamijloacele materiale! Or, mântuirea pe care Iisus a venitsă ne-o aducă este o învăţătură a vieţii, al unei vieţi dince în ce mai purificată, mai iluminată, maispiritualizată.

Ceea ce constituie cea mai puternică legătură întreun tată şi copiii săi este desigur viaţa, f viaţa ce le-a fostdată, iar el speră nu numai că ei nu o vor irosi, dar căvor şti să o facă utilă, chibzuită, frumoasă, bogată.Acesta este sensul parabolei servitorilor şi a talanţilor.Înainte de a pleca într-o călătorie, un om şi-a chematservitorii: primului i-a încredinţat cinci talanţi, celui de-al doilea, doi, iar celui de-al treilea, unul, fiecăruia„după capacitatea sa”, aşa cum precizează Evanghelia.

La întoarcere, el îi cheamă pentru a-i da socoteală:primul servitor şi-a valorificat calităţile şi îi arată dublulsumei; la fel şi cel de-al doilea, şi amândoi sunt felicitaţişi recompensaţi. Cât despre cel de-al treilea servitor,acesta s-a mulţumit să-şi îngroape talantul în pământ!De aceea stăpânul i se adresează cu o mare severitate,apoi cere să i se ia talantul şi să i se dea celui care areacum zece. Vedeţi că stăpânul nu le ia servitorilorcredincioşi talanţii înapoi, el îi lasă adăugând chiartalantul pe care servitorul neglijent nu a ştiut să îlvalorifice.

Această parabolă este de o mare profunzime: eaexplică cum trebuie să considere fiinţa umană viaţa ce aprimit-o de la Domnul. Dumnezeu nu are nevoie de niciunul din bunurile noastre, noi le-am dobândit datorităvieţii pe care El ne-a dat-o, şi El ni le lasă. Singurullucru pe care ni-l cere este să purtăm respect şiconsideraţie pentru acest dar atât de preţios care esteviaţa, făcând-o să rodească în noi, dându-i noi culori,noi parfumuri, noi savori. Aceste socoteli trebuie să ni lepregătim zilnic să le oferim Domnului. Iar bogăţiile vieţiise vor îndepărta de cel care este neglijent, leneş, lipsit derespect: el îşi va pierde încet-încet nu numai sănătatea,dar şi anumite însuşiri, anumite inspiraţii; fiinţele şilucrurile nu vor mai prezenta atât de mult interespentru el, nu îi vor mai aduce atâta bucurie.

Vedeţi deci că mântuirea adusă de Iisus se referă laînţelegerea vieţii pe care am primit-o de la Dumnezeu.Iar dacă creştinătatea sărbătoreşte în special naşterea şiînvierea lui Iisus, este tocmai pentru că acestea se referă

direct la viaţă: naşterea reprezintă apariţia vieţii, iarînvierea este reînnoirea, regenerarea sa.

Dacă dorim să înţelegem această viaţă pentru careIisus a venit să ne facă să ne naştem, nu? trebuie să nemulţumim să sărbătorim Crăciunul în jurul unei ieslerepetând: acum două mii de ani s-a născut Iisus într-oiesle, între un măgar şi un bou, înduioşându-ne în faţaunei păpuşi pusă pe nişte paie. Oh, desigur, esteemoţionant, este frumos, cu Iosif şi Maria, cu magii,păstorii, oile şi îngerii care zboară şi cântă deasupraieslei. Da, este emoţionant, dar trebuie să mergem maideparte.

Pentru a înţelege ce este o naştere în sensulspiritual, iniţiatic al termenului, naşterea aşa cum oînţelegea Iisus, a doua naştere, trebuie să ne referim larăspunsul dat de el lui Nicodim: „Adevărat, adevărat zicţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu vaputea să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Pentru apătrunde în împărăţia iui Dumnezeu, adică pentru a nemanifesta ca nişte fii ai Domnului, trebuie să avem îninterior doi părinţi, aceşti doi părinţi spirituali pe careIisus îi numeşte apă şi duh. Apa şi duhul (spiritul)reprezintă cele două principii masculin şi feminin aleînţelepciunii (spiritul este focul) şi ale iubirii (apa).

Aceasta înseamnă că în planul spiritual, fiinţaumană trebuie să se manifeste deopotrivă ca bărbat şifemeie, ca tată şi mamă, fiindcă în ea nu există nici oopoziţie între cele două principii masculin şi feminin: elese unesc pentru a aduce pe lume copilul. Bărbaţii şifemeile se opun şi se luptă numai în planurile fizic şi

psihic. În planul spiritual, principiile masculin şifeminin, înţelepciunea şi iubirea, trăiesc în armonie înfiecare fiinţă şi lucrează să dea naştere Copilului Divin,Hristos. Evident, este însă mai uşor să sărbătoreştinaşterea lui Iisus cu tot soiul de bucurii frivole, decât sămeditezi asupra cuvintelor în care el ne explică cumtrebuie şi noi să ne naştem.

„De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu vaputea să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Instituindbotezul, Biserica a stabilit un ritual ce reprezintă într-unfel concretizarea acestor cuvinte. Copilul care primeştebotezul intră în comunitatea creştinilor. În cel mai bunsens al cuvântului, această comunitate creştină trebuiesă îi trezească gustul pentru împărăţia lui Dumnezeu.Părinţii săi l-au născut mai întâi în planul fizic, Bisericaîl face să se nască apoi în planul spiritual, şi de aceea ise dau un naş şi o naşă care trebuie să reprezintepentru viaţa sa spirituală cele două principii masculin şifeminin care sunt tatăl său şi mama sa pentru viaţa safizică. Ceea ce nu înseamnă că tatăl său şi mama sa nuau nici un rol dejucat pentru viaţa sa spirituală,dimpotrivă!

Îmi veţi spune poate că la ora actuală, naşii şi naşelenu-şi mai iau în serios vocaţia lor spirituală; ei semulţumesc să facă mai târziu nişte cadouri copilului, şiaceasta când îşi aduc aminte! Eu ştiu, dar vreau numaisă vă arăt că, pentru cel care doreşte să înţeleagă ceînseamnă să te naşti pentru viaţa divină, există întradiţia creştină toate elementele ce permit interpretarea

cuvintelor lui Iisus: „De nu se va naşte cineva din apă şidin Duh…”

Nu voi intra în detaliile diferitelor ritualuri alebotezului prin care copilul este consacrat la câteva ziledupă naştere: unde este cufundat copilul în apă, unde îlstropeşte preotul cu câteva picături de apă, dar simbolulapei este mereu prezent. împreună cu apa, al doileaelement folosit este uleiul: preotul îi înmoaie degetulmare de la mână, apoi face mici cruci pe fruntea, gura şiurechile copilului. Uleiul este un element care hrăneşteflacăra, este asemănător focului, focului spiritului.Atunci când Ioan Botezătorul anunţă venirea lui Iisus, elspune: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel cevine după mine este mai puternic decât mine... Acesta văva boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. Iar atunci când Iisusprimeşte botezul în apele Iordanului din mâinile lui IoanBotezătorul, se spune că Duhul Sfânt a coborât asuprasa sub forma unui porumbel.

În această taină a botezului prin care copilul intră încomunitatea creştinilor se regăsesc deci apa şi foculmenţionate de Iisus în răspunsul dat lui Nicodim. Iaraici trebuie să ştim să citim cartea naturii şi săinterpretăm simbolurile. Scopul botezului este sătrezească în fiinţe conştiinţa că ele sunt locuite de acestedouă principii cosmice, apa şi focul, ce acţionează latoate nivelurile creaţiei, adică în planurile divin,spiritual, psihic şi fizic.

Revin şi insist în această privinţă: fiinţa umanăpoate intra în împărăţia lui Dumnezeu, adică să se simtăcu adevărat fiu sau fiică a Domnului, numai dacă se

naşte din cele două principii ale înţelepciunii şi iubiriicare sunt în planul spiritual manifestarea Părinţilor eicosmici: Tatăl Ceresc şi Mama Divină. Adevăratul fiu,adevărata fiică a lui Dumnezeu este nu numai fiul saufiica Tatălui Ceresc, ci şi a Mamei Divine, Soţia sa. Euştiu că spunând aceste lucruri voi şoca mulţi creştini,dar totuşi trebuie să le spun. Acela pe care creştinii îlnumesc Dumnezeu este în realitate o Entitate care esteîn acelaşi timp masculină şi feminină: Spiritul Cosmic şiNatura sau, prezentate puţin diferit, Spiritul care are casimbol focul şi Materia simbolizată de apă.

Dacă Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, estepentru că femininul, ca şi masculinul, este conţinut înEl. Simbolic vorbind, femeia reprezintă Natura şi ea faceparte din Dumnezeu; principiul feminin face parte dinDumnezeu. Dumnezeu nu a creat-o ca să fie dispreţuită,condamnată sau respinsă. Toţi acei Părinţi ai Bisericiicare au condamnat femeia... (căutând-o în secret pentrucă este imposibil să trăieşti respingând celălaltprincipiul) şi-au făcut mult rău şi au făcut mult răucelorlalţi, pentru că i-au împiedicat să îşi găseascăîmplinirea. Atât timp cât nu înţelegem că principiulfeminin este egal în demnitate cu principiul masculin, neaventurăm pe căi fără ieşire de unde ieşim sărăciţi,dezechilibraţi, şi atunci este inutil să vorbim desprenaşterea spirituală. Vedeţi cum totul se leagă: viaţaspirituală, ca şi viaţa fizică, se bazează pe cele douăprincipii masculin şi feminin.

Stă scris în cartea Pildelor lui Solomon: „Ascultă,fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările

maicii tale... Căci lungime de zile şi ani de viaţă şipropăşire li se vor adăuga”. Şi în acest caz, cuvintele potfi luate într-un sens simbolic: nu numai tatăl şi mamafizici, ci şi tatăl şi mama spirituali. Pentru a ne prelungiviaţa, trebuie să avem un respect formidabil faţă de TatălCeresc şi Mama Divină, Mama Natură, devenindconştienţi că nu există nici contradicţie, nici opoziţieîntre ele. Acela care nu acceptă natura ca Mamă, nupoate avea legături adevărate nici cu Tatăl său Ceresc,cu Spiritul Cosmic, şi nu se poate naşte în lumeaspirituală.

Depinde de noi să înţelegem, pentru că viaţa nu vaceda. Da, viaţa creată de Dumnezeu ştie să se apere, eane va spune: „încetaţi să vă împotriviţi mie. Vreţi să măsufocaţi, să mă mutilaţi creând mereu separări, rupturi,dar voi relua de fiecare dată controlul, voi fi mereu maiputernică decât voi”. Este timpul ca toţi creştinii săînţeleagă că adevăratul creştinism este învăţământulvieţii, al întregii vieţi, fără nici o separare, fără să tăiemnimic. Noi avem doi părinţi în Cer, Tatăl Ceresc şi MamaDivină, Soţia sa. Străduindu-se să nege acest adevăr,aspectul feminin, matern al Divinităţii, dorind să avemdoar un Tată Ceresc, adică susţinând existenţa doar aunui singur principiu creator, Biserica nu a făcut altcevadecât să îi rătăcească pe oameni.

Unii vor spune: „Nu ni s-a vorbit niciodată de MamaDivină, Soţia Domnului. Cea pe care ne învaţă Bisericasă o luăm în considerare ca mama noastră în Cer esteMaria, mama lui Iisus, adică mama lui Hristos, mamaDomnului”. Ştiu, dorind ca Iisus să fie Dumnezeu, s-a

făcut din Maria mama Domnului. Dar nu acesta esteadevărul, fiindcă Iisus nu este Hristos. El a devenit unreprezentant al lui Hristos, o manifestare a lui Hristos,iar Maria este o femeie în care s-a manifestat MamaDivină pentru a o face demnă de a fi mama lui Iisus.Dacă creştinii au nevoie să o transforme pe Maria într-un fel de divinitate, dacă această credinţă le face bine,de ce să-i împiedicăm? Dar nu acesta este adevărul şi nuvoi reveni asupra acestui subiect.

Dacă aţi înţeles acum ce este adevăratul botez, văveţi hotărî să lucraţi. Nu este de ajuns să fiţi botezaţi şisă îi cunoaşteţi adevărata semnificaţie. De-a lungulîntregii existenţe, fiecare bărbat, fiecare femeie trebuie săse gândească să însufleţească această sămânţă divină pecare preotul şi părinţii lui au dorit să o introducă în el înmomentul naşterii sale.

De ce serbăm Crăciunul tocmai la începutul iernii?Răspunsul se află tot în Cartea Naturii. Orice viaţăîncepe printr-o sămânţă, un grăunte îngropat înîntunericul pământului sau în pântecele unei femei. Iariarna este chiar acest sezon în care asupra acestorseminţe puse în sol se face o lungă lucrare de germinarecare va reuşi în primăvară să aducă la viaţă o mulţimede existenţe noi. O lucrare asemănătoare se face înpsihismul fiecărei fiinţe: în acest pământ negru care estenatura sa inferioară, sămânţa Eului Divin, Hristos,trebuie să înceapă să încolţească. Iată evenimentul pecare creştinii îl celebrează în noaptea de Crăciun... da,tocmai, noaptea, la miezul nopţii, momentul cel maiîntunecat.

Această idee este reprezentată şi de Fecioarele negrecare sunt venerate încă în anumite biserici. Ele se află înmajoritatea timpului într-o criptă, adică într-un locascuns şi întunecat, şi aceasta nu din întâmplare.Fecioara neagră care ţine pe genunchii săi Copilul Divineste reprezentanta acestui proces alchimic prin caretoate tendinţele întunecate ale subconştientului nostrusunt supuse celor două principii spirituale ale focului şiapei: focul care luminează intelectul nostru şi îi dăînţelepciunea, şi apa care ne purifică inima şi îidăruieşte iubirea. Atunci Copilul Hristos, conştiinţanoastră divină, se poate naşte în noi. Misiunea noastrăde fii ai Domnului este de a face să se nască în noi uncopil de aceeaşi chintesenţă ca Tatăl său şi Mama sacereşti. Iar copilul care se va naşte atunci va fi rege. Elva transforma totul în aur şi, asemenea lui Iisus, el îi vavindeca pe orbi şi leproşi. Fiindcă ce este lepra? O boalăcare macină pielea. Iar păcatul este echivalentul psihical leprei: el roade pielea sufletului.

Cel care l-a născut pe Hristos în sine primeşte,asemenea Iui Iisus, puterea de a vindeca fiinţele datorităluminii şi iubirii sale. Veţi întreba: „Dar îi va vindeca cuadevărat?” El începe prin a-i vindeca în planul psihicînainte de a-i putea vindeca într-o zi în planul fizic. Daratât timp cât nu a făcut să se nască acest Copil, el nupoate realiza nimic măreţ.

La ce vă foloseşte să fiţi botezaţi la naştere, în timpce nu eraţi nici măcar conştienţi? Este bine să fiţibotezaţi, dar nu este de ajuns să fiţi puşi în cristelniţă casă ajungeţi un catolic, un protestant sau un ortodox.

Esenţialul este să continuaţi să hrăniţi în voi întreagaviaţă aceste două principii ale înţelepciunii şi iubiriidatorită cărora îl veţi face să se nască pe Hristos în voi.Vă repet, este inutil să sărbătoriţi naşterea lui Hristos înfiecare an pe 25 decembrie dacă nu lucraţi să faceţi săse nască acest principiu cosmic şi în voi. De îndată ceacest proces al naşterii spirituale s-a declanşat, deîndată ce v-aţi angajat pe calea divină, nu trebuie să vămai opriţi.

Unii vor spune: „Dar eu nu sunt creştin. Nu ştiu ceeste Hristos, nu îmi spune nimic...Eu nu am ce face cuHristos”. Ei bine, denumiţi-l altfel, dar va exista mereuacest principiu al înţelepciunii şi iubirii ce face legăturaîntre voi şi divin, oricărei religii i-aţi aparţine, sau chiardacă nu aparţineţi nici unei religii. Dumnezeu nu l-acreat pe om creştin, evreu, musulman, budist etc,Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, iar pentru aregăsi această imagine în sine, fiecare este liber să-şialeagă calea de urmat.

A sărbători naşterea lui Hristos înseamnă a nepregăti să îl primim pe Hristos în noi. Iisus nu se poatenaşte în noi; el s-a născut acum două mii de ani dintr-ofemeie, Maria. Dar Hristos, care este un principiucosmic, se poate naşte în noi cum s-a născut acum douămii de ani în Iisus. Este clar că naşterea lui Iisusreprezintă un eveniment istoric de o importanţă capitală(deşi unii îi mai neagă încă realitatea), dar nu trebuia săse insiste atât demult asupra acestui eveniment avândconvingerea că ar schimba cursul istoriei: naşterea unuiom la un moment dat nu schimbă mare lucru.

Adevăratele transformări pot fi aduse numai defiinţele care au făcut din naşterea lui Iisus un evenimentinterior, un eveniment spiritual, naşterea lui Hristos înele. Istoria nu se schimbă din exterior. Toţi cei care audorit să impună nişte schimbări din exterior au reuşit sădeclanşeze persecuţii, războaie, masacre suplimentare,atâta tot. S-ar putea spune că naşterea lui Iisus aschimbat cu adevărat cursul istoriei atunci cândcreştinii vor fi capabili să îl facă să se nască pe Hristosîn sufletul lor.

Cap. 10 - Iisus mort şi înviat?

Viaţa lui Iisus, ca aceea a tuturor marilor maeştrispirituali, poate fi considerată ca un simbol universal.Este desigur ce au înţeles Părinţii Bisericii care au decissă îi aniverseze învierea primăvara. Desigur, ne putemgândi că era şi o manieră de a lupta împotriva a ce einumeau păgânism, adică toate religiile politeiste cevenerau forţele naturii şi înălţau primăvara un cultdivinităţilor vegetaţiei. Asimilându-le pe acestea, osărbătoare creştină înlocuia astfel sărbătorile păgâne.Din motive asemănătoare, Crăciunul, naşterea lui Iisus,este sărbătorit la începutul iernii.

Creştinismul s-a edificat în mare parte pe vestigiileunui păgânism pe care s-a străduit să îl zdrobească.Multe biserici creştine au fost construite pe ruineletemplelor şi locurilor de cult păgâne! Dar creştinismul,păgânismul... adevărul se află dincolo de aceste numedate unor credinţe şi filosofii parţiale şi părtinitoare. De

ce să ne temem să privim viaţa aşa cum a creat-oDomnul? Nu putem lupta împotriva vieţii, trebuie să oînţelegem aşezând fiecare element, fiecare existenţă lalocul pe care El i l-a dat. Toate lucrurile şi toate fiinţelesunt unite în Domnul.

Mi se întâmplă să privesc uneori la televizorretransmiterea slujbei şi a ceremoniilor ce se desfăşoarăla Roma în ziua de Paşte. Sunt foarte fericit să l îl aud defiecare dată pe papă salutând învierea lui Hristos întoate limbile pentru creştinii din întreaga lume. Dar ceînţeleg cu adevărat aceşti sărmani creştini din înviere?

Îmi amintesc deopotrivă şi de sărbătorile de Paştedin copilăria mea în Bulgaria. Trebuia să asişti la nişteslujbe atât de lungi! Desigur, existau şi cântece, darpreotul citea nişte texte interminabile extrase din Vechiulşi Noul Testament, cât şi rugăciuni, şi era plictisitorfiindcă le citea cu o voce atât de monotonă! Oare eraatent la ceea ce citea?...

Eu mă aflam acolo cu nişte copii de vârsta mea.Aşteptam cu nerăbdare să se încheie totul, fiindcăsingurul lucru care ne interesa pe noi copiii erau ouălelece le aveam în buzunare. Trebuia să fim atenţi să nuspargem coaja acestor ouă fierte ce ni le dăduserămamele noastre şi pe care le pictaserăm în toate culorile.Fiindcă plecând de la biserică, începeam un joc ce neplăcea foarte mult. Era un obicei: fiecare lua un ou înmână şi îl ciocnea de oul pe care îl ţinea un alt copil. Cetărăboi începea!...Cu o mare plăcere ne scoteam ouăleledin buzunare şi le ciocneam cu ceilalţi! Iar învingătorulera desigur cel care reuşea să-şi păstreze intacte cât mai

mult timp ouălele sale. Ei da, eram nişte copii, iar laPaşte copiii se distrează cu ouă colorate. Dar dacă s-arexplica copiilor ce reprezintă ouălele, ei s-ar puteafamiliariza cu această carte a naturii, iar sărbătoareaînvierii ar deveni altceva pentru ei decât nişte ceremoniiîn timpul cărora se plictisesc.

Nu toţi creştinii au aceleaşi obiceiuri şi tradiţii, daroul constituie pentru toţi un simbol al Paştelui. Şi fiindpunctul de plecare al vieţii, oul este şi un simboluniversal. În regnul animal, şi chiar în regnul uman, eleste echivalentul grăuntelui din regnul vegetal, fiindcăconţine un germen care, fecundat, va deveni o fiinţă vie.La fel cum plantele se înmulţesc prin seminţe, animaleleşi oamenii se perpetuează prin ouă.

Eu v-am vorbit de mai multe ori şi îndelung despreînviere, şi mai ales cum trebuie să interpretaţi acestcuvânt „înviere”. Pretinzând că se bazează pe povestireadin Evanghelii şi a Faptelor Sfinţilor Apostoli, Bisericasusţine că Iisus a murit pe cruce apoi a înviat şi a urcatla cer. Regret încă o dată că îi voi şoca pe creştini, darnu aceasta este realitatea.

Când se spune despre cineva că a murit, se poate caviaţa să nu îl fi părăsit în totalitate. Dovada este că elpăstrează încă câtva timp destule celule vii pentru a seputea grefa anumite organe ale sale unei alte persoane.Iar de-a lungul secolelor, când cunoştinţele medicaleerau limitate, s-a confundat moartea cu starea de comă.De aceea, atunci când o fiinţă revenea din această starede comă după un timp, era simplu să te gândeşti că ea aînviat. Veţi spune: „Dar Iisus l-a înviat cu adevărat pe

Lazăr, pe fata lui Iair şi pe alţii...” În realitate, dacă el i-aadus la viaţă, înseamnă că ei nu erau complet morţi.„Atunci, nu a fost cu adevărat o minune?” Ba da,deoarece pentru a-i aduce pe aceşti bărbaţi şi femei laviaţă, trebuia ca Iisus să fie nu numai foarte pur, dar săposede şi nişte puteri cu totul excepţionale.

Atunci când a fost anunţat Iair, mai marelesinagogii, că i-a murit fata, Iisus spune: „De ce vătulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. „ Iar înprivinţa lui Lazăr, el spune deopotrivă: „Lazăr, prietenulnostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc”.

Era o modalitate de a spune că ei nu erau morţi cuadevărat. Numai că, pentru a-i smulge din acest „somn”,puterea lui Iisus era necesară. Ca şi coarda de argint,acest cordon fluidic ce leagă sufletul, ca principiu vital,de corpul fizic, nu s-a rupt încă, şi el a putut să rechemesufletul şi să îl facă să reintre în corp. Dar atunci cândcoarda de argint s-a rupt, omul moare, şi nici un ritualmagic, nici o rugăminte stăruitoare nu îl mai poateaduce la viaţă. Sufletul său nu mai revine, dar el se vanaşte în altă parte, într-o altă lume.

Trebuie să vă fie foarte clar. Atunci când un om amurit cu adevărat, el nu mai învie, el nu mai revine înlumea celor vii. Deci, dacă după ce a fost coborât de pecruce şi înmormântat, Iisus a ieşit din mormânt,înseamnă că nu a murit. Veţi replica: „Dar cum se facecă după o asemenea suferinţă el nu a murit?” Dacă aieşit din mormânt şi a întâlnit-o apoi pe MariaMagdalena şi pe unii dintre discipolii săi, înseamnă că

nu murise încă. Şi tocmai acest lucru este cu adevăratextraordinar.

Iisus a înfăptuit o imensă lucrare asupra sa însuşinu numai în această încarnare, ci şi în încarnările saleanterioare, toate celulele corpului său erau atât deînsufleţite, de purificate, de iluminate, încât au rezistatsuferinţelor patimilor şi ale crucificării. Coarda de argintnu s-a rupt şi a fost deci posibil să fie îngrijit şi readusla viaţă.

Se spune că Iisus a înviat a treia zi. Ce a făcut înaceste trei zile? Sufletul său a călătorit în celelalte lumi,a coborât chiar până în Infern. Aşa cum v-am explicatdeja în alte conferinţe, această călătorie ritualică seregăseşte în majoritatea marilor Iniţieri ale trecutului.Atunci când considerau că discipolul este pregătit,Iniţiaţii îl supuneau unei experienţe foarte riscante: îlconduceau până la frontierele morţii pentru a-i eliberasufletul din corpul fizic, şi începea astfel o călătorie încursul căreia el descoperea misterele Cerului şi aleInfernului. Iniţiaţii făceau un cerc în jurul său şi, prinlucrarea gândului, îi protejau corpul de pătrundereaabuzivă a unor entităţi ce erau tentate să se instaleze înel ca într-o locuinţă goală.

în Evanghelia după Ioan este scris: „Au răspuns deciiudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea?” (El îiizgonise pe vânzătorii din templu). „Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şiau zis deci iudeii: în patruzeci şi şase de ani s-a zidittemplul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbeadespre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din

morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta ospusese...” Da, Iisus vorbea despre templul corpului său,deoarece ştia în ce stare de puritate reuşise să îlpăstreze prin puterea spiritului său.

Evangheliile nu povestesc nimic despre viaţa luiIisus între doisprezece şi treizeci de ani. Există aici unvid imens pe care unii au încercat să îi umple făcând totfelul de presupuneri. Unii cred că el a rămas înPalestina, alţii cred că a călătorit în India sau în Egipt.

Există nişte scrieri ce dovedesc existenţa lui Iisus înIndia. Cu ocazia primei călătorii făcute acolo, am citituna dintre aceste scrieri într-o mănăstire din Ladak şiam mai găsit o copie într-o mănăstire din Calcutta.Pentru a o putea citi, trebuia să merg zilnic lamănăstire, fiindcă călugării nu permiteau împrumutareaacestei scrieri. Am citit acest text într-o traducere înlimba engleză. Se spunea că un bărbat foarte tânărnumit Isa a sosit în India cu o caravană ce venea dinPalestina. Vreme de mai mulţi ani, el a studiat şi, pentrua studia, i-a frecventat pe brahmani intrând în conflictcu aceştia, reproşându-le spiritul de castă, rigiditatealor, lipsa lor de iubire. Iar brahmanii furioşi au începutsă îl persecute. După câţiva ani, el a revenit în Palestina,iar povestirea reproduce atunci ceea ce cunoaştem dinEvanghelii până la crucificarea sa. Dar nu se opreşteaici. Ea spune cum Iisus, care a supravieţuit martiriuluicrucii, s-a reîntors în India, însoţit de mama sa şi deapostolul Toma, şi a trăit în Caşmir, murind la o vârstăfoarte înaintată.

Vor exista într-o bună zi nişte cercetători care vorputea explica cum s-au desfăşurat cu adevăratevenimentele şi ce a reprezentat viaţa lui Iisus. Eu le lasacest domeniu istoric, istoria nu este vocaţia mea, existăunele subiecte care mă interesează mult mai mult.Specialiştii trebuie să-şi consacre timpul căutării unormanuscrise şi a unor mărturii arheologice! Eu măconcentrez asupra principiilor şi spun ceea ce cunoscconform adevăratei Ştiinţe Iniţiatice. Le revine altorasarcina de a confirma prin nişte mărturii istorice.

Cine ştie ce s-a întâmplat cu adevărat cu Iisus dupăce a fost coborât de pe cruce şi aşezat în mormânt? Esteimposibil de spus...Dar cum s-a crezut că a murit,creştinii nu puteau admite că Fiul Domnului moare pecruce, şi a trebuit ca acest Fiu să învie. Din nefericire,nu este decât imaginaţie.

Veţi spune: „Dar dacă nimic nu este adevărat din cepredică Biserica de secole despre moartea şi învierea luiIisus, creştinii nu au nimic de sărbătorit de Paşte!”încercaţi să înţelegeţi încă o dată că realitatea istoricăeste un lucru, iar cea spirituală un altul. Este adevăratcă Iisus a fost crucificat, dar că a murit sau nu pe cruceşi că a înviat sau nu, aceasta nu schimbă cu nimic dince trebuie să fie pentru noi esenţialul. Iar ceea ce trebuiesă constituie pentru noi esenţialul este faptul că, dupăimaginea naturii, noi avem însuşirea de a muri pentru aînvia.

Priviţi: materia moare şi renaşte continuu în natură.Este un fenomen universal, cosmic, şi el se repetă înfiecare om conştient de această corespondenţă ce există

între viaţa naturii şi viaţa sa interioară. Există mereu orealitate interioară ce este superioară realităţii fizice. Nutrebuie să încetăm să aprofundăm legătura existentăîntre moartea şi învierea lui Iisus şi moartea şi înviereanaturii. Astfel vom învăţa şi noi cum să murim şi săînviem. Oamenii mai au încă atâtea lucruri de învăţatdespre viaţă şi moarte!

După ce trupul lui Iisus a fost coborât de pe ' cruce,Iosif din Arimateea şi Nicodim l-au înfăşurat în giulgiu şil-au pus în mormânt. Dar în Evanghelii: se spune că,după trei zile, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iisus,şi Salomea au descoperit că piatra de mormânt fuseserăsturnată şi Iisus nu mai era acolo. încă o dată, nurealitatea materială a acestei întâmplări este cea maiimportantă. Esenţialul este semnificaţia ei pentru viaţanoastră interioară şi vom descoperi această semnificaţiedacă ne vom întoarce la imaginea grăuntelui.

Grăuntele pus în pământ se împarte în două, apoimoare după ce a lăsat să iasă din sânul său germenulvieţii. Mormântul este natura noastră inferioară în caretrebuie să practicăm o deschidere pentru a putea ieşi.Unii au văzut în mormânt o reprezentare a corpului fizic,ceea ce nu este cu totul fals. În realitate, ceea ceîmpiedică manifestarea vieţii, manifestarea spiritului, nueste într-atât corpul fizici ci acea carapace fluidicăconstituită din toate dorinţele, lăcomia şi hărţuielilenaturii noastre inferioare. Ea se interpune între spiritulnostru şi corpul fizic. Dacă ea nu ar fi creat mereu totfelul de miasme şi fumuri, spiritul nostru ar fi stăpânitperfect corpul fizic.

Iisus s-a folosit deseori de imaginea grăunteluipentru a explica adevărurile esenţiale ale vieţiispirituale. El spunea: „Dacă grăuntele de grâu, cândcade în pământ, nu va muri, rămâne singur', iar dacă vamuri, aduce multă roadă”. Grăuntele este simbolul vieţii.Iar din această moarte a grăuntelui se elibereazăputerile vieţii.

Învierea nu este altceva decât un curent de viaţă cestrăbate regiunile în care, fizic sau psihic, boala şimoartea au început să-şi facă simţită prezenţa. Atâteafenomene din natură ne pot da o idee despre acestproces! Nu numai germenul care iese din grăunte, dar şipuiul care iese din ou, anumite mamifere care se trezescdin somnul lor hibernal, gogoaşa care se transformă înfluture sunt nişte imagini ale învierii. Dar pomii?...Şi eiînvie primăvara: toate acele crengi negre şi goale ce seacoperă de frunze şi flori! Iată încă o înviere. Dar de ceînvie ei? Fiindcă nu au murit, fiindcă viaţa este mereuprezentă în ei.

Toate aceste fenomene ale naturii îşi aucorespondenţa în om. În mod fizic, psihic, omul „moare”şi învie zilnic. Când viaţa slăbeşte în el, el moare; cândea vine să îl viziteze, el învie. Este ca şi cum un sângenou i-ar circula prin vene. Numai viaţa, viaţa divină, estecea care ne învie, şi trebuie să lucrăm să dobândimaceastă viaţă.

Afirmând că le place natura, cei mai mulţi oameni ovăd, în cel mai bun caz, ca mediul lor înconjurător sauun subiect poetic. Ei nu simt până la ce punct ea este înlegătură cu viaţa lor intimă, fiindcă natura le descoperă

propria viaţă. Natura reprezintă infinit mai mult decâtun mediu înconjurător sau un decor frumos. De aceeacontemporanii noştri au dreptate când se tem văzânddistrugerile ce se comit în cadrul ei. Nu numai căoamenii distrug ceva din care fac parte, dar care faceparte şi din ei înşişi. înţelegerea fiinţei lor profundedepinde de înţelegerea pe care o au despre fenomenelenaturii, şi în acest sens ei trebuie să lucreze.

Cap. 11 - Sacrificiul lui Iisus pe cruce: puterilesângelui

Iisus a murit pe cruce... Purtând cu ei aceastăimagine a crucifixului, creştinii au plecat săconvertească întregul pământ. De două mii de ani eirepetă neîncetat: „Iisus a murit pentru noi... Iisus şi-avărsat sângele pentru păcatele noastre... Iisus ne-asalvat sacrificându-şi viaţa pe cruce... Fiul Domnului şi-a dat gangele pentru mântuirea lumii... Repetând toateacestea, ei se cred superiori credincioşilor altor religii, şimai ales celor care nu cred. Vă daţi seama? Fiul luiDumnezeu însuşi şi-a vărsat sângele pentru ei, a ispăşitpentru ei păcatul originar. Prietenii, părinţii lor chiar nuar da poate nici doi bani pentru ei, dar fiul Domnului şi-a vărgat sângele, există deci un motiv să se simtămândri! Cum este posibil să se întreţină asemeneacredinţe în secolul al douăzecilea?

Din nefericire, este de ajuns să priveşti stareacreştinătăţii pentru a constata că aceşti creştini nu suntmai mântuiţi decât credincioşii altor religii, şi nici mai

mult decât mulţi atei. Ei comit aceleaşi nelegiuiri,aceleaşi crime, fiindcă există mereu aceeaşi naturăumană egoistă, lacomă, răzbunătoare ce îi locuieşte. Eida, o fiinţă umană nu îşi schimbă în mod miraculosnatura numai pentru că a fost botezată. „Este adevărat,vor spune unii, creştinii sunt deopotrivă nişte sărmanipăcătoşi. Iar dacă cred cu sinceritate că Iisus, fiulDomnului, a murit ca să îi mântuiască, este de ajuns;fiindcă credinţa salvează, iar când vor ajunge în lumeade dincolo, ei vor fi recunoscuţi ca nişte adevăraţi fii aiDomnului”. Ei bine, deschideţi ochii: dacă ei nu s-aumanifestat deja în timpul vieţii lor pe pământ ca nişte fiiai Domnului, cu atât mai mult nu o vor face dupămoartea lor.

Nu are sens să repetăm că Iisus ne-a mântuit.Creştinii recită: „Miel al Domnului, care iei păcatelelumii...” Este o inepţie. Iisus a plătit cu viaţa sa pentrucă a fost un precursor, a plătit cu viaţa sa aceastăîndrăzneală de a dori să aducă o lumină, chiar dacăaceasta trebuia să deranjeze autorităţile religioase şipolitice din vremea sa, dar nu a venit să ia asupra sapăcatele oamenilor. Dacă oamenii comit nişte greşeli, eisunt responsabili pentru ele şi trebuie să plătească. A-ţiînchipui că cineva din i exteriorul lor îi poate salva deconsecinţele faptelor lor, înseamnă că nu ai înţeles nimicdin viaţa spirituală, nici chiar din viaţa psihică. Ţi se potoferi nişte mijloace, nişte metode pentru a te salva, darnu eşti salvat. Când observi anumiţi creştini, chiarprintre cei mai zeloşi, este clar că Iisus nu i-a salvat: înce stare de mizerie spirituală se află!

Fiindcă Iisus a fost crucificat acum două mii de ani,toate generaţiile de creştini care vor veni vor fi în modautomat mântuite?...Ştim oare ce este „mântuirea”? înrealitate, Iisus a făcut mai mult de- 1 cât să ia asupra sapăcatele oamenilor, ceea ce era de fapt imposibil; el le-adeschis o cale pentru a i ajunge prin propriile strădaniisă se salveze ei înşişi, l iar pe această cale vor putea păşiveşnic.

Fiecare fiu important al Domnului care vine pepământ aduce oamenilor nişte adevăruri esenţiale, niştemetode noi pentru a-i mântui, dar depinde de ei să leînţeleagă şi să le folosească, depinde de ei să lucrezepentru propria eliberare. Veţi replica: „Micşoraţi însăvaloarea sacrificiului lui Iisus!” Deloc. Măreţiasacrificiului Iui Iisus nu este diminuată dacă vă spun cănu veţi fi mântuiţi decât prin lucrarea voastră.Dumnezeu vrea un singur lucru: perfecţionarea creaturiiumane. Iar pentru a se perfecţiona, ea trebuie sădepună nişte eforturi. Ni se poate deschide calea, ni sepoate spune cum să păşim pe ea, dar nimeni nu poatemerge în locul nostru, noi suntem cei care trebuie săînaintăm. Iar sacrificiul lui Iisus este şi preţul ce atrebuit să îl plătească pentru a deschide această cale.Există oare mulţi creştini pregătiţi să îl înţeleagă? Oarele-a explicat cineva măcar o dată de ce Iisus trebuia să-şi verse sângele pe cruce?

În epoca în care Iisus a venit, calea ce ducea laDumnezeu era atât de înfundată cu nişte prezenţeîntunecoase, şi numai fiinţele care posedau o inteligenţă,o voinţă, o îndrăzneală deosebite aveau posibilitatea să

înainteze. Mulţimea, poporul vegeta, fiind menţinutintenţionat la un nivel inferior de conştiinţă. Religia eraafacerea unei elite, iar cei care nu aparţineau acesteielite erau lăsaţi în ignoranţă. Erau ameţiţi cu tot soiul desuperstiţii şi poveşti de adormit în picioare, şi chiar dacăaceste practici şi mituri au în realitate un sens profund,acesta era bine păzit pentru a nu le fi revelat.

Drumul trebuia deci să devină-mai-accesibil pentrutoţi oamenii, şi tocmai aceasta a făcut Iisus îl înţelegenumai cel care posedă adevărata cunoaştere iniţiatică,dar în acelaşi timp voi încerca să clarific pentru voiaceastă problemă începând prin a vă da un exemplu.Există pe pământ regiuni unde nu s-ar fi putut ajungedacă nu s-ar fi construit nişte drumuri, căi ferate etc.Pentru aceasta, au fost secate nişte mlaştini infectate cutot felul de insecte, săpate nişte tuneluri în munţi sauconstruită o trecere printr-o vegetaţie de nestrăbătut. Deîndată ce lucrările s-au încheiat, drumul era în sfârşitpracticabil pentru toţi cei care doreau să îl străbată.

În epoca în care Iisus a venit, calea evoluţiei erablocată de nişte entităţi monstruoase, nişte egregoruricare se hrăneau cu sângele victimelor oferite zeilor.înaintea lui Iisus, toate religiile practicau nişte jertfesângeroase; iar spiritele lumii astrale, numite şi larve,elementalii, care se hrăneau cu emanaţiile produse desângele victimelor, se înmulţeau şi se întăreau fărăîncetare, formând în jurul oamenilor o atmosferăîntunecoasă, nesănătoasă. Iisus a venit să deschidă ocale prin aceste regiuni ale planului astral pentru ca toţioamenii, chiar şi cei mai năpăstuiţi, cei mai dispreţuiţi,

să îl poată întâlni în sinea lor pe Tatăl lor Ceresc. Dar,asemenea planului fizic, pentru a croi un drum, trebuiamai întâi să defrişezi, să cureţi, să purifici; şi nu erafoarte simplu să te descotoroseşti de aceste entităţi ceblocau calea. De aceea, în locul sângelui victimelor dincare ele se hrăneau, a trebuit ca Iisus să şi-l dea pe alsău. Da, aici este un mare mister: puterea sângelui.Când se vorbeşte despre sângele vărsat de Iisus pentrunoi, trebuie subînţeles acel fluid atât de pur care este ocondensare a vieţii divine.

În Evanghelii se spune că în grădina Ghetsimani,Iisus a început să simtă neliniştea morţii până când„sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picuraupe pământ”. Desigur, sângele poate fi considerat în senspropriu, ca şi în sens figurat, fiindcă înainte de a fi acestlichid roşu care circulă în corp, sângele este ochintesenţă subtilă purtătoare de viaţă în care seexprimă toate calităţile şi virtuţile omului. Iar dacă înaparenţă sângele lui Iisus nu diferea de cel al oricăreifiinţe umane, în realitate fiecare picătură din acest sângeera asemenea unei picături de lumină.

Iisus s-a purificat şi identificat într-atât cu Tatăl săuCeresc încât sângele său a devenit o condensare a vieţiidivine, din chiar esenţa Domnului. Căzând pe pământ,substanţele celeste ce impregnau acest sânge aumodificat ceva chiar în materia pământului, făcând săapară forţe şi virtuţi noi pe care el nu le poseda încă. Iaratunci când entităţile lumii astrale s-au grăbit să sehrănească cu ele, acest sânge a produs asupra loracelaşi efect produs de o băutură foarte tare: ele nu l-au

suportat, parcă s-ar fi îmbătat; astfel ele au slăbit, s-ausfrijit şi au eliberat trecerea. Calea este liberă acumpentru toţi oamenii.

Iată care a fost sacrificiul lui Iisus. Nu este decisuficient să spunem că, deoarece şi-a vărsat, sângele,noi suntem mântuiţi; ar fi prea simplu! Vărsându-şisângele, Iisus a deschis numai o cale pentru ca săputem, prin strădaniile noastre, să ne salvăm pe noiînşine şi depinde de noi să păşim pe această cale,studiindu-i şi aplicându-i învăţătura.

Sacrificiul lui Iisus a fost punctul de plecare al uneinoi concepţii despre Dumnezeu şi om. Iisus a plătitpentru a se deschide o cale. Fiindcă trebuie să plătimmereu. Trebuie să plătim chiar şi pentru un drum, şi nunumai cu bani. De secole, aţâţi oameni din lume auplătit cu viaţa la construcţia de drumuri, de tuneluri, depoduri, de căi ferate! Atunci, cu atât mai mult trebuieplătit pentru a deschide în lumea psihică o cale până laDumnezeu. Şi fiindcă a trasat această cale, Iisus s-aputut identifica cu Hristos spunând: „Eu sunt Calea"sau ,,Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”Întrebaţi-l pe Iisus, dacă puteţi, şi el vă va răspunde:„Sacrificiul meu nu este ceea ce vă închipuiţi. La cefoloseşte să plăteşti o dată în istorie pentru păcateleoamenilor? Ei vor reîncepe să păcătuiască”.

Atunci când plătim pentru greşelile cuiva fără a-llumina, el nu înţelege nici măcar ce am făcut pentru elşi va comite aceleaşi greşeli. Cineva este într-o situaţiedificilă... Este bine să îl salvaţi, dar există o mareprobabilitate să se prăbuşească la prima ocazie. Cum el

nu a învăţat nimic, nu a înţeles nimic, nu este nicimăcar recunoscător, uită ce aţi făcut pentru el; într-onouă împrejurare, vă va solicita din nou ajutorul, iardacă nu îl veţi da, el va deveni furios. Cum poate el săprogreseze astfel?

Acest sacrificiu al lui Iisus ce îi cucereşte pe creştinide secole trebuie înţeles într-o manieră corectă. Veţispune: „Nu este însă respectuos să „ne bucurăm astfel?”Ah, fiindcă vă gândiţi că este o manieră de respect să seîmpânzească pământul cu nişte reprezentări alechinurilor lui Iisus? Vă gândiţi că Iisus este fericitvăzându-se peste tot crucificat? Creştinii au purtatcrucea în cele patru colţuri ale lumii, ameninţândpopoarele nevinovate: „Dacă nu credeţi că Iisus v-amântuit murind pe cruce, vă vom ucide”. Oare aceastadorea Iisus?

Toţi pastorii şi preoţii repetă fără încetare: „Iisus afost crucificat... Iisus şi-a dat sângele pentru noi”. Oştim deja, la ce foloseşte să o repetăm? Creştinii suntadormiţi cu aceste cuvinte. Desigur, se doreşte să li searate imensitatea sacrificiului lui Iisus, dar aceasta nudă mari rezultate. De ce să nu li se prezinte deseoritriumfător, în pace şi lumină, antrenându-i pe oameni sădevină ca el? Insistând atât de mult asupra chinurilorsale, în conştiinţa lor se întunecă ceva. Desigur, sufletelesensibile varsă câteva lacrimi. Dar cum să fii emoţionatavând în continuare în faţa ochilor viziunea unei fiinţemartirizate, sângerând şi cu o coroană de spini pe cap?Nu ai nici o dorinţă să îi urmezi exemplul.

Pentru a-i putea antrena pe oameni, trebuie să leprezinţi frumuseţea, măreţia. Putem vorbi desprecrucificare, dar dându-i o interpretare mai vastă. UnIniţiat vede în Hristos pe cruce Sufletul lumiiexpunându-se în cele patru direcţii ale spaţiului. Daroare această dimensiune sublimă, măreaţă, le esteprezentată creştinilor?

Iisus s-a sacrificat pentru a oferi oamenilor lumina,pentru a elibera o cale ce îi va conduce până la lumeadivină. Iar acest lucru este mult mai important decât să-şi ia asupra sa toate păcatele lor. Iisus a deschis caleamântuirii dând învăţătura sa, şi datorită acestei lumini,oamenii se vor elibera ei înşişi de păcatele lor. De aceea,el nu a spus numai: „Eu sunt Calea”, dar şi: „Eu suntlumina lumii”. Iisus ne-a dat această lumină pentru a nearăta direcţia, şi depinde de noi să păşim cu picioarelenoastre pe ea. Dar creştinii doresc ca Iisus însuşi să îiducă la Cer, şi vor continua să comită aceleaşi greşeli,aceleaşi crime, mulţumindu-se să repete: „Iisus ne-amântuit”. Ei bine, nu, Iisus nu este maestrul unorleneşi.

Vreau să mă înţelegeţi bine, eu nu am venit sădistrug ceea ce predică Biserica, ci a adapta lucrurile, ale acorda, arătând creştinilor care este cu adevărataceastă cale deschisă de Iisus. Depinde de fiecare să semântuiască prin propria viaţă de puritate, deînţelepciune şi iubire.

Foarte puţine persoane sunt capabile să măsoaremăreţia sacrificiului lui Iisus. A-ţi vărsa sângele: nimicnu este mai preţios ca sângele din ! cauza a tot ceea ce el

reprezintă în planul fizic, concret, dar şi în planulspiritual. De aceea s-au născut multe poveşti în jurulacelei cupe în care, după Evanghelii, Iosif din Arimateeaar fi cules sângele lui Iisus. întreaga legendă a Graaluluis-a format în jurul acestei cupe: ea are la origine nevoiaoamenilor de a sărbători, a perpetua în memoriasecolelor misterele sângelui lui Hristos. Aici se găsescnişte lucruri foarte sfinte, foarte solemne, şi întreagamea fiinţă freamătă atunci când trebuie să vi le expun.

Cap. 12 - „Râuri de apă vie vor curge din pântecelelui”

Dumnezeu este singurul maestru al vieţii. Oameniiau încercat din totdeauna să îi afle secretele, fie pentru aşi-o prelungi, fie pentru a o crea ei înşişi, şi unul dintreexemplele cele mai cunoscute în tradiţia ezoterică estecel al golemului.

Se povesteşte că în ghetoul din Praga, în secolul alşaptesprezecelea, rabinii au fost tentaţi să creeze fiinţevii. Ei s-au inspirat din Facerea, unde se spune căDumnezeu a plămădit primul om, Adam, plecând de lapământul umed, dându-i viaţă, suflându-i în nări. Ei aumodelat formele umane în argilă şi au înscris pe fruntealor cuvântul evreiesc emeth: adevăr, care le comunicaviaţa. Aceste creaturi însufleţite erau la dispoziţia lor şise deplasau pentru a le executa ordinele. Daca seîntâmpla ca una dintre ele să scape controluluicreatorului ei, ea devenea un pericol şi nu mai rămâneaaltceva de făcut decât să fie distrusă. Era suficient să se

şteargă de pe fruntea ei prima literă din cuvântul emeth,fiindcă înlăturarea acestei litere înseamnă în ebraicăcuvântul maveth: moarte, şi golemul se prăbuşea înţărână. Sunt cu certitudine legende ce au fost imaginateplecând de la câteva elemente reale. Eu nu am cunoscutniciodată nimic asemănător; ştiu însă că multe lucrurisunt posibile, chiar dacă ele nu se întâmplă aşa cumsunt relatate.

Omul nu are puterea de a crea viaţa. El nu poatedecât să o transmită, de aceea această problemă agolemului nu mă interesează într-atât. Ceea ce măinteresează, şi în ceea ce cred, este puterea vieţii divinece impregnează întreaga creaţie şi pe care o primim înfiecare zi prin intermediul soarelui. Această viaţă oputem capta, o putem absorbi, bea, pentru a neregenera toate celulele.

Când Iisus spunea: „Şi aceasta este viaţa veşnică: săTe cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat elidentifica viaţa prin cunoaştere. Dar ce înseamnă „acunoaşte?” Această cunoaştere a lui Dumnezeu care dăviaţa veşnică nu este doar produsul unei însuşiri acreierului. Or, mai exact, capacitatea de înţelegere şicunoaştere posedate de creier sunt o sinteză ainteligenţelor tuturor celulelor din corp, deci a celulelorbraţelor, a mâinilor, a ficatului, a plămânilor, astomacului, a sexului etc. Toate aceste inteligenţe suntreunite şi reprezentate în creier. Dacă celulele acestororgane sunt slăbite, cloroformate, omul nu pot ajunge laadevărata cunoaştere.

Fiecare celulă a corpului nostru posedă o micăinteligenţă datorită căreia ea execută o sarcinădeterminată, şi toată cunoaşterea lor, sintetizată încreier, exprimă inteligenţa întregului organism. Dacăinteligenţa celulelor este redusă, creierul devine limitat.Omul îşi dezvoltă deci creierul printr-o lucrare asupraansamblului celulelor corpului său.

Totul este legat. De aceea trebuie în fiecare zi să negândim să purificăm, să însufleţim, să ne iluminămcelulele, pentru ca buna lor funcţionare să se reflecteasupra creierului şi să ne uşureze înţelegerea lucrurilor.Celulele ficatului, ale stomacului, ale intestinelor carenu ştiu să-şi îndeplinească corect lucrarea, împiedicăraţionamentul: la persoanele care au citit şi au studiatmult se vor proiecta în toate judecăţile lor nişte urmeîntunecate şi deformate venind din proasta funcţionare aorganelor lor. Chiar şi la cei consideraţi mari gânditori,mari filosofi, câte greşeli nu au ca origine insuficienţacelulelor anumitor organe ce le blochează activitateamentală! Toate aceste neajunsuri ale ficatului, alestomacului, ale intestinelor, ale pancreasului... producundeva în creier o limită pe care omul nu o poate depăşi.

Eu ştiu că spunând aceste lucruri îmi voi atragecritici şi chiar ironii. Dar nici criticile, nici ironiile nu măvor face să renunţ la această convingere: inteligenţaomului depinde de inteligenţa celulelor întregului săucorp, şi el nu îl poate cunoaşte pe Dumnezeu, nici săposede viaţa veşnică, dacă nu şi-a educat înainte detoate celulele.

Exerciţiile preconizate de învăţământului nostru şichiar sfaturile privind respiraţia sau nutriţia’ nu au altscop decât să amelioreze starea celulelor noastre pentrua lărgi şi a uşura înţelegerea noastră. Sfaturile privindnutriţia, cum este de exemplu vegetarismul, nu suntdestinate să ne lipsească de o hrană plăcută. Mulţioameni îşi imaginează că a nu consuma carne sau a teabţine de la alcool le este cerut numai din motive deumilinţă, pentru a fi pe placul Domnului căruia îi placesă îi vadă pe oameni în lipsuri şi suferind. Ei bine, nu!

Prin viaţa şi învăţătura sa, Iisus a dorit să aratecum spiritul poate lua progresiv în posesie materia cuscopul de a se manifesta prin ea. Spiritul vine să seîncarneze în fiecare fiinţă umană. Această încarnare aspiritului este chiar singurul motiv al existenţei noastrepe pământ, dar cu o condiţie: să ne pregătim corpul fizicsă primească impulsurile sale şi să le răspundă. Aceastaeste învierea.

Corpul unui om este constituit din miliarde decelule; fiecare celulă este locuită de un suflet viu şifiecare trebuie să învie. Când toate aceste suflete auînviat, atunci da, putem vorbi cu adevărat despreînviere. învierea este deci un neîntrerupt proces. Zilnictrebuie să adăugăm ceva nou, zilnic trebuie să fimconştienţi, vigilenţi, atenţi, şi vom simţi încet-încetproducându-se în noi aceleaşi fenomene ca primăvaracând pământul primeşte de la soare mai multă lumină şicăldură, şi când toţi germenii însămânţaţi încep săîncolţească. Toată această vegetaţie ce o vedemnăscându-se sau renăscând primăvara reprezintă o

imagine a fenomenelor ce se pot produce în viaţa noastrăfizică şi în viaţa noastră psihică, dacă am înţeles careeste adevărata viaţă.

La fiecare reîntoarcere a primăverii, străduiţi-vă săprofitaţi de condiţiile oferite pentru a simţi cum puteţiadăuga mai mult din această viaţă nouă şi proaspătă, şicontinuaţi apoi întreg anul să păstraţi această cale!Apoi, în anul următor reîncepeţi şi reîncepeţi iar!... Da,să fim mereu din ce în ce mai însufleţiţi pentru a puteaintra însufleţiţi în moarte, care nu este în realitate decâto schimbare de forme. Iar când veţi reveni în viitoareleîncarnări, veţi relua această lucrare până la înviereafinală.

Creştinii refuză ideea de reîncarnare pentru că eaeste evident incompatibilă cu teoria învierii corpurilor lasfârşitul timpurilor: dacă omul se reîncarnează, existăsuccesiv mai multe corpuri, şi atunci în care se vareîncarna în momentul Judecăţii de Apoi? Fie că oacceptă sau o refuză, reîncarnarea este o realitate pecare întreaga natură nu încetează să o sublinieze.

Biserica ne învaţă că la sfârşitul timpurilor, după ceau trăit o singură viaţă într-un singur corp, morţii vorieşi din morminte pentru a fi judecaţi. Dar cum văimaginaţi că trupurile care au stat mii de ani în sicrie,sau pur şi simplu în pământ sau pe fundul mărilor, sevor trezi la un sunet de trompetă? Din unii nu a mairămas nimic de mult, scheletul lor s-a transformat înţărână. Atunci, ce sunt aceste trupuri care vor ieşi dinmorminte şi în ce stare?... În realitate, învierea este unproces spiritual îndelungat ce ne smulge din stagnare,

din descompunerea interioară, până în ziua în care dupăîncarnări şi încarnări de muncă şi de eforturi vomrenaşte în „corpul de slavă”. Acest corp de slavă desprecare vorbeşte apostolul Pavel trebuie să îl înţelegem ca orealitate spirituală. Altfel, cum s-ar transforma înlumină corpul fizic al unui bărbat sau al unei femei înmomentul în care iese din mormânt?

Vom învia numai atunci când vom reuşi să facem săcurgă viaţa divină în fiecare celulă din corpul nostru.învierea este deci un proces extrem de lung şi lent, şi deaceea a fost plasat simbolic la sfârşitul timpurilor. Darnoi trebuie să întreprindem această lucrare de înviereacum, imediat. Nu foloseşte la nimic creştinilor sărepete: „Iisus a înviat.... Iisus a înviat...” dacă în acesttimp uită că şi ei trebuie să reînvie, fără să aşteptesfârşitul lumii! învierea începe în ziua în care vom devenimai înţelepţi, mai luminaţi, în care inima noastră sedeschide în faţa tuturor creaturilor. Da, există criterii cenu pot înşela. învierea este o stare de conştiinţă: esteviaţa divină ce începe să ne irige fiinţa interioară şielimină tot ce nu vibrează la unison cu ea.

Învierea se manifestă prin formarea unui alt corp înom, un corp care este dublul luminos al corpului fizic.Atunci când Iisus a apărut transfigurat pe munteleTabor în faţa discipolilor săi, Evangheliile spun că: „Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui casoarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”.Cum să explicăm acest fenomen? înseamnă că Iisus areuşit să formeze în el acest corp luminos ce a irupt şi l-a învăluit în strălucirea lui. Adevărata înviere a lui Iisus

s-a produs deci cu mult înainte de moartea sa, şi nudupă. Pentru a apărea aşa în lumină, înseamnă că elînviase deja, înviase în chip spiritual. Şi pentru căînviase deja, el nu a murit pe cruce. El şi-a purificat şiînsufleţit într-atât toate celulelor corpului fizic încâtacestea au rezistat la toate suferinţele ce le-a trăit şi lachinul crucificării. Iată adevărul: Iisus nu a înviat treizile după moartea sa; Iisus era deja înviat.

Atunci când procesul de înviere este încheiat, toateorganele şi membrele sunt regenerate, şi omul se degajădin corpul său aşa cum o crisalidă se desprinde dingogoaşă pentru a deveni un fluture. El este acum înposesia unui nou corp, corpul de slavă, datorită căruiapoate să călătorească în spaţiu, să viziteze alte locuri,alte creaturi, să le vorbească, să le ajute. Corpul deslavă, ce este alcătuit după imaginea corpului fizic, îi dăposibilităţi mult mai extinse, şi datorită lui el poateacţiona în lumea invizibilă.

Învierea este mai întâi de toate un proces spiritualde purificare, de iluminare care, dacă este adus la unanumit grad de intensitate, reuşeşte să producă nişteefecte până la cel mai mic atom al corpului fizic. A înviaînseamnă a deschide vieţii divine nişte căi în toateregiunile fiinţei noastre; fiindcă vieţii îi este caracteristicsă nu rămână pe loc, ci să se strecoare peste tot pentrua înnoi totul.

Ce este elixirul vieţii veşnice despre care vorbescalchimiştii? Un lichid care eliberează canaleleorganismului pentru ca energiile vitale să poată circulaîn străfundurile sale. Omul la care toate fluidele găsesc o

cale, este viu şi sănătos. Astuparea tuturor acestorcanale şi vase prin care lichidele şi fluidele circulă înorganism antrenează senilitatea, boala şi moartea. Eibine, dacă în astrologie, Saturn prin unele din aspectelesale este legat de senilitate şi moarte, este tocmai pentrucă influenţa sa are proprietatea de a coagula, a cristalizamateria şi a se opune astfel circulaţiei energiilor.

Eu v-am spus deja, toate practicile recomandate deînvăţământul nostru (să consumăm o hrană pură şiuşoară, să bem des apă caldă fiartă, să facem exerciţiide respiraţie şi gimnastică, să întreţinem în noi doargânduri şi sentimente curate, adică dezinteresate,generoase...) au ca scop să ne facă mai însufleţiţi,eliberând toate căile de circulaţie în corpul nostru. Darmai presus de toate, trebuie să învăţăm să intrăm înlegătură cu acela care proiectează în spaţiu aceşticurenţi de viaţă puternici ce însufleţesc întreaga natură:soarele. Nu este de ajuns doar să privim din când încând soarele, fiind distraţi. Este o adevărată lucrare deîntreprins prin intermediul gândului, al imaginaţiei: săne scăldăm în curenţii săi, să extragem de aici nişteforţe, umplând întreaga noastră fiinţă pentru a le folosiulterior întru slava Domnului.

Sub pretext că trebuie acordată întâietate sufletuluişi spiritului, Biserica i-a învăţat pe creştini să-şineglijeze corpul fizic, să îl dispreţuiească sau chiar să îlmaltrateze, considerând că el nu trebuie să joace nici unrol în viaţa spirituală, constituind chiar un obstacol. Eibine, este o greşeală, o greşeală gravă, pentru că nu estebine să separăm corpul fizic de suflet şi spirit. Printr-o

disciplină corectă şi unele exerciţii destinate să trezeascăanumiţi centri ai corpului fizic, omul poate acţionaasupra sufletului şi a spiritului său. Aceşti centri suntprintre altele, aura, plexul solar, centrul Hara,chakrele...

Evoluţia noastră trebuie să se facă în cele trei lumi,fizică, psihică şi spirituală. Este sensul cuvintelor luiHermes Trismegistus (adică „de trei ori foarte mare”) lasfârşitul Tablei de Smarald: „Astfel sunt numit HermesTrismegistus, având cele trei părţi ale filosofiei întregiilumi”.

Omul va fi mereu tentat să respingă bătrâneţea şimoartea. Este foarte bine, fiindcă el are o lucrare deîmplinit pe pământ şi o viaţă lungă îi oferă mai mariposibilităţi. Dar viaţa îi aparţine lui Dumnezeu, şi numailui Dumnezeu; orice ar face omul, el nu va reuşiniciodată să învingă moartea. Atunci, într-un momentsau altul, se pune pentru el problema vieţii spirituale,pentru că numai datorită acesteia el devine încet-încetconştient de nemurirea sa.

Pe Arborele Sefirotic, elixirul vieţii veşnice este legatde sefirotul Tiferet, sefirotul soarelui. Acest lucru trebuieînţeles nu numai din punct de vedere fizic, dar mai alesşi din punct de vedere spiritual. Dacă Arhanghelulsoarelui are ca nume Mihail (adică „cine este caDumnezeu”), înseamnă că viaţa care ne vine de la soareeste pentru locuitorii pământului expresia cea maiputernică, mai elocventă a vieţii divine. Iar corpul nostrutrebuie să devină un receptacul al acestei vieţi divine.

Spre deosebire de creştini, hinduşii consideră căacest corp fizic are un rol important dejucat în viaţaspirituală. De aceea ei asociază cele trei mari divinităţi,Brahma, Vişnu şi Şiva, celor trei centri vitali ai corpuluifizic: Brahma, creatorul, de plexul solar; Vişnu,conservatorul, de inimă; şi Şiva, distrugătorul, de creier.Astfel, Brahma, Creatorul, stăpânul vieţii, îşi are lăcaşulîn plexul solar. Viaţa se perpetuează prin organelegenitale, dar prin plexul solar omul se află în legătură cufluviul vieţii cosmice.

Este şi sensul cuvintelor lui Iisus: „Dacă înseteazăcineva, să vină la Mine şi să bea. Cel care crede în Mineprecum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge dinpântecele lui”. O altă versiune spune: „căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spreviaţa veşnică.

Sânul, pântecele corespund regiunilor plexului solarşi centrului Hara. Acela care bea apa vieţii divine devineel însuşi un izvor de apă vie; iar această apă ce îi irigăîntreaga fiinţă îndestulează şi fiinţele din jurul său.

Există oare mulţi creştini care au încercat săaprofundeze acest verset? Majoritatea vor spune: „Dar ceeste această apă care curge din pântece?” Cum nu aunici o idee despre această ştiinţă ce îi învaţă că omuleste construit după chipul universului, ei ignoră căaceastă apă care izvorăşte din Dumnezeu, IzvorulCosmic, izvorăşte şi din ei înşişi. Despre această apăvorbeşte Ii sus când spune: „Dar cel ce va bea din apa pecare i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veac, căci apa pecare i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare

spre viaţa veşnică”. Dacă creştinii nu ştiu ce sens să deaacestor cuvinte, pentru cabaliştii care meditează asupralui Adam Kadmon, Omul Cosmic, şi care au ajuns foartedeparte în cunoaşterea raporturilor pe care omul leîntreţine cu Dumnezeu şi cu universul, ele sunt foarteclare.

Viaţa care vine de la Dumnezeu este Hristos, Fiul,care este o emanaţie a Tatălui. Şi pentru că Iisus s-aidentificat cu Hristos el a spus: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa”. Pentru a interpreta gândirea lui Iisus, nutrebuie să considerăm cele trei cuvinte în mod izolat, cisă ştim cum să le aranjăm pentru a constitui unansamblu. Imaginea fluviului ne va ajuta din nou. Laoriginea fluviului există izvorul: adevărul. Din izvorcurge apa, viaţa. De-a lungul timpului, apa îşi sapăalbia, calea.

La ce foloseşte să fie scris în biserici: „Eu suntCalea, Adevărul şi Viaţa „, dacă cei care citesc nu ştiucum să aşeze cele trei cuvinte „calea”, „adevărul” şi„viaţa”, unele în raport cu celelalte? Cu atât mai mult,cu cât ele aparţin unor domenii total diferite. Caleaevocă o realitate concretă. Adevărul este o noţiuneabstractă, una dintre temele filosofice asupra căroraoamenii se pun cel mai greu de acord. Cât despre viaţă,ea rămâne pentru ei o realitate extrem de vastă şi vagă,pentru că îi văd nenumăratele manifestări, dar le esteimposibil să spună ce reprezintă ea. Numai imagineafluviului ne permite să alcătuim din aceste trei cuvinte,calea, adevărul şi viaţa, un ansamblu coerent, Iisus avrut să spună: „Eu sunt fluviul care coboară din cer şi

duc cu mine viaţa”. Ştiţi de ce mi-am bazat filosofia pecele trei cuvinte iubire, înţelepciune şi adevăr? Pentru căele sunt în legătură cu cele spuse de Iisus: „Eu suntCalea, Adevărul şi Viaţa”.

La origine există izvorul (adevărul); din acest izvorcurge viaţa (iubirea); şi calea pe care curge această apăpentru a coborî, albia fluviului, este înţelepciunea. Apavine din înalt şi coboară pentru a ne însufleţi. Darpentru a o bea în toată puritatea sa, trebuie să o căutămîn înalt. Apa coboară, dar îi primim toatebinecuvântările numai dacă ne înălţăm, prin rugăciuneşi meditaţie, până la Izvorul Divin aşezându-ne paşii pecei ai lui Iisus, adică străduindu-ne să îi aplicămînvăţătura.

Iisus este calea, înţelepciunea, pentru căînţelepciunea ne conduce. înţelepciunea nu este unscop, ea este doar un ghid. Nu putem înainta dacă nuavem viaţă, apa care ne susţine; iar această viaţă esteiubirea. În sfârşit, dacă mergem, o facem pentru a neînălţa până la izvor, la adevăr, pentru a bea apa pură şicristalină a înălţimilor. Nimic nu este mai clar decâtaceastă imagine ce reprezintă programul ce trebuie să îlrealizeze toţi fiii şi fiicele Domnului. Cu iubirea care esteviaţa, şi prin intermediul înţelepciunii care este calea,vom ajunge la adevăr care este izvorul. Tocmai aceastăimagine a fluviului ce coboară din cer o regăsim înApocalipsă: „Şi mi-a arătat apoi, râul şi apa vieţii,limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul luiDumnezeu şi al Mielului”.

Iisus ne spune: „Eu sunt calea ce ne conduce spreadevărul de unde curge viaţa. Eu am trasat pentru voicalea, am săpat albia fluviului şi dacă păşiţi în urmamea, mă veţi putea regăsi”. Nu ne rămâne decât săcăutăm această viaţă, să ne impregnăm cu aceastăviaţă, până în ziua în care va ţâşni din sânul nostruizvorul inepuizabil al vieţii divine.

Fie că vreţi sau nu, într-o zi veţi fi obligaţi să văpreocupaţi de această problemă a vieţii. Fiindcă în modinconştient, toţi caută viaţa, atât bărbaţii cât şi femeile;ei nu caută decât aceasta. Iar viaţa este mereu legată deiubire. Când iubiţi o fiinţă, încercaţi să daţi o explicaţiesau alta iubirii voastre, în realitate nu există nici oexplicaţie. Dacă o iubiţi, se datorează vieţii ce emană dinea sub forma frumuseţii sau a bunătăţii, a purităţii sauinteligenţei, a păcii etc. Viaţa este şi singurul remediu alplictiselii. Da, plictiseala ce sălăşluieşte în atâteapersoane pe pământ şi le împinge pe căi fără ieşire vinedin faptul că nu ştiu să-şi reînnoiască viaţa în sinea lor:ele se întâlnesc, şi după câteva momente de euforieîncep să se plictisească. Dacă vreţi să fiţi iubiţi şi să nuîi plictisiţi pe ceilalţi, fiţi însufleţiţi. Dacă nu doriţi să văplictisiţi nici voi, căutaţi peste tot viaţa. Vedeţi cât dedeparte merge această chestiune!

Dacă m-aţi înţeles, de acum înainte vă veţi oprizilnic asupra cuvântului „viaţă”, veţi cere numai viaţa,dar viaţa purificată, iluminată. Fiindcă această viaţă văva da tot restul: inteligenţa, iubirea, pacea, frumuseţea,forţa

Cap. 13 - Un fiu al domnului este fratele tuturoroamenilor

Venirea lui Iisus acum două mii de ani instaura oordine a lucrurilor în care, pentru întâia oară în istoriaomenirii, valorile iubirii, bunătăţii, iertării, răbdării,blândeţei, umilinţei, sacrificiului erau aşezate pe primulloc. Şi chiar dacă cuvântul lui Iisus nu a fost până acumnici bine înţeles, nici bine aplicat, a fost de ajuns calumina să apară în unele fiinţe pentru a se transmite dinveac în veac. Iubirea aproapelui predicată de Iisus, cedecurge din acest adevăr că oamenii sunt fii şi fiice aleaceluiaşi Tată, a permis ideii de fraternitate să-şicroiască o cale.

Toate religiile revelă într-o anumită manieră origineadivină a omului. Dar într-un moment sau altul alistoriei, s-a inoculat la unii convingerea că anumite rasesau categorii de fiinţe erau inferioare, şi au început să leexcludă sau să le oprime. Priviţi numai în Indiaproblema castelor. De mii de ani, toţi care se năşteau încasta brahmanilor erau consideraţi automat superiori, şitot lor li se încredinţau funcţiile preoţeşti. Cât despre ceicare se năşteau în clasa paria, erau consideraţi automatinferiori, atât de inferiori încât, până încă la o datărecentă, dacă se întâmpla ca un paria să se afle în caleaunui brahman, el trebuia să se îndepărteze şi săpăstreze o anumită distanţă. De ce? Pentru că, dacănumai umbra sa îl atingea pe brahman, ea l-ar fi pututmurdări. Ca şi cum Divinitatea ar face să se nascăsistematic nişte oameni de o mare dimensiune spirituală

într-o clasă socială, iar cei condamnaţi într-o alta!Uneori se întâmplă chiar contrariul.

Dacă Iisus a fost atât de extraordinar, este pentru căa afirmat că, oricare le-ar fi rasa, cultura, apartenenţasocială, toţi oamenii sunt egali în faţa Domnului.Inegalităţile ce se văd manifestându-se sunt numaisuperficiale şi trecătoare: calităţile lor fizice, intelectuale,morale, spirituale, întâmplările din viaţa lor, tot ceea ceface ca, într-un domeniu sau altul, unii să parăprivilegiaţi şi alţii nu, corespund numai unui moment alevoluţiei. Oamenii sunt fraţi şi surori prin viaţa, viaţadivină ce curge în ei şi îi face deopotrivă fraţi şi surori aiîntregii creaţii.

Dacă se studiază diferitele episoade ale vieţii luiIisus povestite de Evanghelii, se observă că el nu aîncetat să răstoarne nişte bariere, că îşi deschideasufletul tuturor celor consideraţi impuri, duşmani saudispreţuiţi. El nu şi-a ales ca discipoli nişte oameniinstruiţi sau influenţi. El nu mergea în Templu sădiscute numai cu cărturarii, ci păşea pe drum pentru ainstrui mulţimile şi a vindeca bolnavii. El intra în caselecelor mai simpli oameni sau cu o reputaţie proastăpentru a mânca alături de ei, spunând: „Nu cei sănătoşiau nevoie de doctor, ci cei bolnavi”. El lăsa copiii să i sealăture, aşa cum se spune în acel episod în carediscipolii vroiau să îi îndepărteze pe cei care i seaduseseră - ei se gândeau că nu are timp de pierdut cunişte copii! - şi îi mustră pe discipoli. Şi mai ales, contrarmentalităţii acelei epoci, el nu considera femeile niştecreaturi inferioare; nu numai că le accepta în anturajul

său, dar le arăta respect, bunătate şi înţelegere. Uitaţi-vă numai cum a vorbit femeii samaritene, cum a dat caexemplu acea „păcătoasă” care i-a vărsat mir pepicioarele sale sau cum a salvat-o pe femeia adulteră dela pedeapsă.

Spre deosebire de brahmani sau farisei care,considerându-se ca o elită, dispreţuiau poporul şi îlţineau la distanţă, Iisus nu se temea să se murdăreascăla contactul cu oamenii, chiar dacă aceştia erauconsideraţi impuri. De ce? Fiindcă el era cu adevăratpur. Fiinţele de o mare puritate simt că pot merge pestetot, frecventând pe oricine, ele nu se tem să fiemurdărite de alţii. Pentru că iubirea lor este maiputernică ca orice. A iubi pe cineva înseamnă arecunoaşte existenţa unei legături între el şi noi, iaraceastă legătură dărâmă barierele ce ne separă.

Iisus a venit să ne înveţe că nici o fiinţă umană nutrebuie să fie minimalizată sau asuprită în numele unorlegi confecţionate de o mână de oameni care, invocând opretinsă superioritate, îşi conferă dreptul de a conduceautoritar existenţa celorlalţi. Pentru Iisus, singura legevalabilă era legea iubirii; de aceea i s-a întâmplat să serevolte şi împotriva sabatului, acea lege ce interziceaorice formă de muncă în cea de-a şaptea zi a săptămânii,fiindcă se spune că în cea de-a şaptea zi a creaţieiDumnezeu s-a odihnit!

Se observă că Iisus nu respectă această lege extremde riguroasă ce interzicea chiar şi celui căruia îi erafoame să facă rost de hrană. Astfel, el îi scandalizează pefarisei când, într-o zi de sabat, îşi lasă discipolii

înfometaţi să culeagă câteva spice de grâu pentru a sehrăni. Şi le reproşează: „Dar mergând, învăţaţi ceînseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit săchem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”. În aceeaşi zi,el vindecă în sinagogă un om cu mâna uscată şi îşiexplică gestul spunând: „Sâmbăta a fost făcută pentruom, iar nu omul pentru sâmbătă. „ Dar era prea multpentru farisei. Se spune imediat în Evanghelii că„fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, casă-L piardă”.

Iisus a avut îndrăzneala să pună mai presus detoate iubirea aproapelui, respectul pentru această viaţăpe care omul a primit-o de la Dumnezeu, şi a plătitaceastă îndrăzneală cu viaţa. Iată la ce trebuie sămediteze creştinii, deoarece prin comportamentul lor,după două mii de ani de creştinism, cei mai mulţidovedesc că nu îl înţeleg mai bine pe Iisus decât o făceaufariseii. A respinge o fiinţă umană, a o dispreţui, a oumili, înseamnă a declara că ea nu este o creatură aDomnului, şi nimeni nu are dreptul să spună aşa ceva,nimeni nu are dreptul să se interpună între o fiinţăumană şi Tatăl ei Ceresc. Dacă cineva doreşte să sedesprindă de iubirea divină, este liber evident să o facă,dar nimeni nu i-o poate impune. Toţi sunt primiţi încasa Tatălui. Chiar şi copiii rătăciţi sunt primiţi cânddoresc cu sinceritate să se reîntoarcă, iar Tatăl lorCeresc sărbătoreşte revenirea lor, aşa cum o afirmă Iisus în parabola fiului risipitor.

Iisus a fost un adevărat revoluţionar fiindcă a doritsă reveleze tuturor, chiar şi celor mai înapoiaţi oameni,

toate aceste comori ale Tatălui Ceresc care până atuncierau rezervate numai unora, chiar dacă erau nedemnide ele. El a dorit să deschidă porţile împărăţiei luiDumnezeu pentru toţi, fiindcă chiar şi cei mai săraci, ceimai dispreţuiţi, mai vinovaţi, sunt fiii şi fiicele sale; El aaprins în ei acea scânteie, spiritul, ce este o parte din Elînsuşi, iar prezenţa acestei scântei îi determină să fie deaceeaşi natură ca Domnul. Desigur, ei merită să fie nunumai admonestaţi, dar şi pedepsiţi, dacă comit greşeli,crime. Dar chiar dacă trebuie trataţi cu severitate şiţinuţi la o anumită distanţă, nu trebuie niciodată uitatcă există undeva în ei, cufundat în profunzime, ungermen divin, iar acest germen divin trebuie respectat şicultivat. Prin umilinţele pricinuite copiilor săi,Dumnezeu însuşi se simte ofensat.

Atunci când se spune că fiinţele umane sunt toate fiişi fiice ale aceluiaşi Tată şi ale aceleiaşi Mame, nuînseamnă că ei sunt egali, ci fraţi. Chiar în aceeaşifamilie suntem obligaţi să constatăm că fraţii şi surorilenu sunt egali; capacităţile fizice, intelectuale, morale,spirituale, nu sunt repartizate în mod egal între ei toţi,dar legătura ce există între ei trebuie să repare acesteinegalităţi. Egalitatea figurează în deviza Franţei:„libertate, egalitate, fraternitate”, dar în realitate nupoate exista egalitate între oameni.

Faptul de a se naşte într-o anumită epocă, într-oanumită ţară, într-o anumită familie, de a avea oanumită constituţie fizică, de a fi înzestrat sau lipsit deanumite calităţi - determinate din încarnările anterioare- stabileşte deja şansele de succes ale indivizilor. O

societate poate mereu să lucreze în sensul egalităţii, estechiar de dorit să o facă, dar inegalităţile vor dăinui: vorexista mereu bogaţi şi săraci, oameni sănătoşi şi bolnavi,oameni capabili şi incapabili, înţelepţi şi uşuratici.Singura modalitate de a remedia aceste inegalităţi esteconştiinţa legăturii fraterne ce îi leagă pe toţi oameniiîntre ei.

Veţi spune că egalitatea existentă în deviza Franţeieste egalitatea în faţa legii. Da, eu ştiu. Dar nici aceastăegalitate nu este realizabilă. De acord, legea este aceeaşipentru toţi, dar în faţa acestei legi cetăţenii sunt toţi egalînarmaţi, dispun de aceleaşi mijloace, de posibilităţiidentice? Nu. Chiar dacă guvernele ar multiplica legiledestinate corectării inegalităţilor, nu va fi de ajunsniciodată. Adevărata egalitate este irealizabilă şi vatrebui să fie completată mereu de fraternitate.

Egalitatea nu va exista niciodată între oameni,fiindcă ei nu vor fi niciodată plasaţi în aceleaşi condiţii,nici înzestraţi cu aceleaşi calităţi; ei sunt egali numai îndemnitate, ca fii ai Domnului. Iar această demnitate nupoate fi înţeleasă şi simţită decât în măsura în care eisunt capabili să se considere fraţi unii cu alţii: nu numaicei mai privilegiaţi trebuie să simtă că sunt fraţii celormai lipsiţi, dar şi aceştia să simtă deopotrivă că există înei ceva ce îi face egali cu marii înţelepţi, cu marile genii.

Francezii sunt foarte mândri de deviza republicii lor:„libertate, egalitate, fraternitate”. Fie că doresc sau nu,că sunt credincioşi sau atei, această noţiune defraternitate le-a fost adusă de creştinism. Desigur,înainte de Iisus, unii înţelepţi, unii Iniţiaţi au predicat

respectul şi iubirea aproapelui. Printre ordinele pe careMoise susţine că le-a primit de la Dumnezeu pentrucopiii lui Israel, unele anunţă deja învăţătura lui Iisus:„Să nu te răzbuni cu mâna ta...Să nu duşmăneşti pefratele tău în inima ta...Să iubeşti pe aproapele tău ca petine însuţi”. Dar ele sunt atât de puţine faţă de celelaltemulte comenzi şi pedepse ce îi ameninţă pe cei carecomit cea mai mică greşeală! în aceeaşi epocă, Budhapredica bunăvoinţa în privinţa tuturor creaturilor şicompasiunea pentru imensele suferinţe ce acestea le aude îndurat pe întreg parcursul existenţei lor terestre. Darsentimentul de bunăvoinţă sau de compasiune nuînseamnă sentimentul de fraternitate, conştiinţa căaparţinem unei singure şi aceeaşi familii.

Într-o adevărată familie, legăturile ce îi unesc pemembrii ei sunt atât de puternice, încât binele sau răulpricinuit unuia dintre ei este resimţit de toţi ceilalţi ca şicum ei ar fi fost cei atinşi. Pentru a sublinia realitateaacestei legături, Iisus spunea nu numai: „Ci toate câtevoiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor,că aceasta este legea şi proorocii”, dar şi: „Adevărat zicvouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, preamici, Mie Mi-aţi făcut”. Fiindcă Iisus ca emanaţie a luiHristos, identificat cu Hristos Fiul Domnului, există înfiecare creatură şi primeşte tot ceea ce oamenii fac bunsau rău. Iar noi, ca fii şi fiice ale Domnului, trebuie săne dezvoltăm conştiinţa, să o facem atât de vastă încâtsă putem trăi într-o bună zi în toate fiinţele, să le simţimatât de puternic bucuriile şi necazurile, încât nimic nu

ne va părea mai important pe lume decât să contribuimla binele lor, aducându-le lumina şi liniştea.

Tocmai această filosofie a lui Iisus transmisă decreştinism a permis sentimentului de fraternitate să sedezvolte în lumea occidentală. Situaţia este însă departede a fi ideală şi Biserica nu şi-a îndeplinit corectmisiunea. Nu numai că s-a situat adesea de partea celorputernici, dar în toate aceste dogme, în toată aceastăierarhie eclesiastică, în tot acest fast al ceremoniilor,credeţi oare că Iisus ar fi reuşit să se recunoască?închipuiţi-vă că ar apărea pe pământ într-o noapte deCrăciun...El ar intra în bisericile minunat împodobite: arvedea nişte preoţi, nişte episcopi, nişte cardinaliîmbrăcaţi în haine de gală sărbătorindu-i naşterea într-oiesle săracă, în faţa unei mulţimi care aşteaptă sfârşitulslujbei pentru a mânca, a bea şi a se distra. Apoi el arieşi, ar întâlni pe străzi mulţi bărbaţi şi femei cărora leeste frig şi foame. îmi pun numai întrebarea: oare Iisuss-ar recunoaşte în acest creştinism? Oare pentruaceasta s-a născut?

Chiar dacă două mii de ani i-au făcut pe oameni săprogreseze pe calea fraternităţii, în realitate învăţăturalui Iisus nu a fost aplicată cu adevărat. Veţi spune: „Esteînsă atât de greu să îi considerăm pe toţi oamenii fraţi!”Desigur, este greu, eu nu v-am spus niciodată că esteuşor, este poate lucrul cel mai dificil din lume. Dar esteşi cel care devine cel mai necesar. Progresele ştiinţei şitehnicii au oferit oamenilor mijloace din ce în ce maieficace de acţiune, de exprimare, de întâlnire, şi cumnumărul lor creşte în continuare - populaţia globului ce

atingea aproape două miliarde de oameni la începutulsecolului al douăzecilea, va atinge în curând şasemiliarde! - dacă ei nu se străduiesc să-şi stăpâneascătendinţele egoiste, agresive, şi nevoia de dominaţie,existenţa va deveni imposibilă.

Ei da, condiţiile create chiar de ei îi vor obliga peoameni să dezvolte unele sentimente mai fraterne.Pentru moment, ei nu au înţeles prea bine: atât deîncântaţi de mijloacele ce le stau la dispoziţie, cei carepot profita de ele nu se întreabă dacă ceea ce considerăfolositor şi benefic pentru ei, este la fel şi pentru ceilalţi:ei uzează şi abuzează de aceasta, contează cine esteprimul în orice domeniu, devin cruzi, inumani; ei seconsideră nişte campioni, nişte eroi, iar acei gură-cascăcare îi admiră şi vor să îi imite nu îşi dau seama că suntgata să aclame nişte monştri.

Acum este nevoie de alţi eroi, de nişte eroi aivremurilor noastre. Adevăratul eroism înseamnă săreuşeşti să-ţi învingi egoismul, ideile preconcepute,propria agresivitate. S-ar spune că societatea a devenitun loc de competiţie: politica, comerţul, industria,sportul chiar şi arta...cine va ocupa primul loc, saupremiul întâi, mai mulţi bani va avea cel care a vândutcele mai multe maşini, aparate, haine, sau chiar cărţi,discuri. Iar ziarele, radioul, televiziunea sărbătoresctoate aceste prime locuri, toate aceste victorii, toateaceste succese. Dar ce reprezintă aceste succese? Cevaderizoriu! Oare când vor înţelege oamenii că există alteeforturi de făcut şi în alte domenii? Dacă ar folosi numaia zecea parte din energiile folosite pentru a obţine nişte

rezultate în planul material, pentru a căuta ceva maimultă fraternitate, înfăţişarea pământului s-ar schimba.

Atât timp cât nu lucrezi pentru fraternitateauniversală, lucrezi împotriva ta însuţi. Fiindcă nu îţidezvolţi adevărata ta natură, cea de fiu al Domnului,frate al tuturor oamenilor. Omul vine pe pământ pentrua învăţa să trăiască aici ca un fiu al Domnului şi dacă,prin diferitele activităţi, el nu se străduieşte să secomporte corect cu ceilalţi pentru a-i înţelege, a-i ajuta,a-i susţine, nu numai că le va face viaţa grea, dar şi-o vairosi şi pe a sa. Iată adevărul! Dar cine sunt cei care ştiuce au de făcut pe acest pământ? Cei mai mulţi nu auînţeles că pământul este o şcoală şi se comportă ca nişteelevi foarte slabi; ei vor repeta clasa. Dar până atunci,câtă pierdere de timp şi energie, şi mai ales câtăsuferinţă!

Oamenii se cred civilizaţi fiindcă trăiesc în niştesocietăţi în care relaţiile dintre ei sunt guvernate de legipe care diferitele administraţii sunt însărcinate să le facărespectate. Ei bine, nu este de ajuns, fiindcă în ciudaacestor legi societatea arată ca o junglă. Oamenii vordeveni cu adevărat civilizaţi atunci când moneda deschimb dintre ei va fi iubirea. Eu nu vreau să spun căbanul trebuie suprimat, el este un mijloc de schimbcomod. Dar iubirea trebuie să devină din ce în ce maimult adevărata monedă de schimb, nu iubirea în loculbanului - eu nu sunt atât de naiv să cred că banul poatefi suprimat - ci iubirea deasupra banului. Ştiu că mulţivor numi aceasta o „utopie”, de altfel mi s-a şi spus. Eibine, să o numească cum vor, dar eu susţin că spre

acest ideal trebuie să ne îndreptăm pentru mântuireanoastră. Este oare o utopie? Atunci se poate spune căIisus a fost cel mai mare utopist, iar eu doresc să fiu unutopist ca el.

De exemplu, Iisus a spus: „în dar aţi luat, în dar sădaţi”. Ce utopie! Şi totuşi, pentru cel care se străduieştesă aprofundeze aceste cuvinte, nimic nu este mai logic.Tatăl nostru Ceresc ne-a copleşit cu binefacerile ,;ale,începând cu trupul nostru cu toate posibilităţile sale,apoi toate însuşirile noastre intelectuale şi spirituale cele putem exersa liber. El ne-a mai dat şi întreg universulce ne înconjoară cu frumuseţea şi bogăţiile sale. Ce i-amplătit noi pentru aceasta? Nimic. El nu ne cere nimic, cuexcepţia de a nu dori să acaparăm totul, să distrugemtotul, ci să învăţăm să ne folosim de ceea ce posedămpentru a-i ajuta pe fraţii noştri oameni.

„În dar aţi luat, în dar să daţi”. Familia ne învaţă maiîntâi ce înseamnă a da ceva gratuit. Părinţii satisfactoate nevoile copiilor lor: pentru ei fac sacrificii, selipsesc de unele lucruri, şi o fac din toată inima. Ei nuaşteaptă să fie plătiţi pentru aceasta. În schimb, eiaşteaptă de la copiii lor să se poarte frumos unii cuceilalţi, să fie înţelegători, afectuoşi, devotaţi: cei maiputernici sau mai dotaţi să îi ajute pe cei mai slabi, înloc să profite de avantajele lor şi să îi distrugă. Pentrunişte părinţi buni, nimic nu este mai rău decât să-şivadă copiii trăgându-şi spuza pe turta lor în loc de a ficonştienţi de legătura sfântă ce îi leagă.

Modelul oricărei organizări este organismul nostru.Omul nu poate inventa ceva ce nu există deja în creaţie.

El o poate imita, o poate reproduce, dar nu o poateinventa. Organismul uman este deja prin el însuşi olume organizată, zămislit după legile din înalt. El trebuiesă constituie pentru întreaga omenire un punct deplecare, modelul oricărei organizări: familia, societatea,naţiunea, şi mai departe întreaga planetă. Dar să lăsămîn seama biologilor, a medicilor, sarcina de a faceinvestigaţii în organism, a-l descrie, a-l diseca, a-ianaliza funcţionarea, ferindu-ne să tragem nişte lecţii. Şitotuşi, întreaga filosofie a vieţii este înscrisă înorganismul nostru.

Forma de organizare, propriul organism trebuie săse reflecte mai întâi în familie se află deci în aceastăformă de organizare, în propriul organism. Familia este oinstituţie divină, pentru că este un organism în carefuncţionează, într-o mare măsură, legea gratuităţii, şitocmai această gratuitate îi conferă unitate, armonie.Desigur, există familii ce par alcătuite din nişte membriamestecaţi, ca şi cum ar fi din punct de vedere psihic,spiritual, de diverse origini, şi pot fi de fapt de diverseorigini. Nu trebuie să vă uimiţi, dacă este cazul: ei seaflă acolo pentru a învăţa tocmai legea gratuităţii, adicălegile răbdării, milei, iubirii, sacrificiului. Fiindcă atuncicând vorbim despre gratuitate, nu este vorba numaidespre bani.

Nimic nu este mai uşor de înţeles ca ideea defraternitate, dar nimic nu este mai greu ca împlinirea ei.De aceea, chiar dacă familia este modelul din caretrebuie să ne inspirăm, în realitate există tot felul defamilii. Sentimentul de familie a putut produce în unele

cazuri cele mai nobile fapte, 9ele mai generoase, maidezinteresate. Dar tot în unele familii s-au comis şi celemai îngrozitoare fapte, nu numai de către părinţiîmpotriva copiilor lor, dar mai ales de fraţi şi surori ceerau animaţi de o ură şi o gelozie înverşunate uniiîmpotriva altora. Din nefericire, nu este de ajuns să tenaşti din acelaşi tată şi aceeaşi mamă pentru a arătanevoia de înţelegere şi ajutor reciproc. Iar ceea ce esteadevărat pentru lumea fizică, este adevărat şi pentrulumea divină: nu este suficient să se spună oamenilor căsunt toţi fii şi fiice ale unui Tată şi o Mamă Cereşti,pentru ca ei să se înţeleagă şi să se iubească.

Ce au reprezentat deseori religiile? Nu numai niştefamilii ce se luptau pretinzând fiecare că posedăadevărul, adică singura moştenitoare legitimă a TatăluiCeresc, în interiorul fiecărei religii existând multe alteconflicte, nedreptăţi! Ca şi cum oamenii ar putea decidecine este şi cine nu este fiu al Domnului! Veţi spune căîn zilele noastre oamenii sunt mai toleranţi în privinţareligiei. Da, dar de ce? Fiindcă religia a devenit multoraindiferentă. Credincioşii nu sunt atât de pregătiţi să deadovadă de deschidere şi înţelegere. Dar fiul Domnuluieste cel care îl găseşte pe Dumnezeu în religia altora,deoarece Dumnezeu se află în sufletul tuturor bărbaţilorşi femeilor, din clipa în care ei au înţeles că acolo, însuflete, trebuie să îl caute.

Există fiinţe care sunt locuite cu adevărat de di\in,şi aceasta trebuie să simţim in ele şi nu să nepreocupăm cărei religii aparţin, fiindcă acolo unde seaflă aceste fiinţe, se găseşte şi Dumnezeu. Atât timp cât

oamenii se vor confrunta în numele credinţei, înseamnăcă ei nu vor poseda adevărata credinţă. Acela care nu îlrecunoaşte pe Domnul în ceilalţi, arată pur şi simplu cănu a ştiut să îl găsească în el însuşi. Toţi credincioşiitrebuie deci să efectueze această lucrare interioară ce îiva face să îl găsească pe Domnul mai întâi în ei înşişi,fiindcă astfel vor începe să îl găsească încet-încet la alţii.

Se pot pretinde fii şi fiice ale Domnului numai ceicare, asemenea lui Iisus, sunt capabili să vadădeopotrivă nişte fii şi fiice ale Domnului în toate fiinţele,arătând în privinţa lor un sentiment de fraternitate.Dacă nu, chiar dacă păstrează numele de creştin, înrealitate acesta nu va fi decât un nume, o etichetă. Veţiîntreba: „Dar cum să reuşim să manifestăm niştesentimente fraterne? Atâtea lucruri îi opun şi îi divizeazăpe oameni!” Da, şi vor continua să îi opună atât timp câtei nu vor fi capabili să găsească unitatea în planurilesuperioare. Ei trebuie să caute o posibilitate deînţelegere foarte departe, foarte sus, eliberându-se deideile lor preconcepute, de punctele lor de vederelimitate, parţiale, egoiste.

Să nu fiţi uimiţi dacă vă spun că, pentru a înţelegeideea de fraternitate, trebuie să reflectaţi mai întâi lanoţiunile de analiză şi sinteză. Ce este analiza?Separarea elementelor care formau înainte un întreg.Dar sinteza? Apropierea elementelor în aparenţădisparate ce se reunesc pentru a crea viaţa. Şi cumtrebuie să căutăm mereu viaţa, în legăturile cu anturajulnostru există de asemenea anumite elemente deîndepărtat şi unele, dimpotrivă, de păstrat pentru a le

adăuga altora, alcătuind astfel o sinteză ce ne vaîmbogăţi, ne va înfrumuseţa. Numai că, pentru aceastanu trebuie să fim nici neglijenţi, nici leneşi, ci săacceptăm să facem nişte exerciţii.

Ce exerciţii? în existenţa zilnică nu ne lipsescocaziile de a fi stingheriţi, iritaţi de comportamentulunora sau altora. Pentru un „da’ sau „nu , oamenii sederanjează, se enervează şi se exasperează reciproc. Eibine, în această clipă este cazul să recurgeţi la analiză.Faceţi apel la intelectul vostru şi întrebaţi-l dacă aceastăjignire sau necaz venit de la o anumită persoană merităosteneală să îl luaţi în seamă. Dacă intelectul vostru estecinstit, el va fi deseori obligat să vă răspundă: „Nu”.Astfel veţi înlocui această materie grea şi întunecată ceameninţa să vă distrugă.

Ştiţi din experienţă cum se întâmplă când sunteţitrişti sau nervoşi: în mod automat, această stare atrageamintirea tuturor celorlalte experienţe negative. Sunteţiiritaţi de comportamentul cuiva: dacă acceptaţi să vălăsaţi pradă acestei stări, vă veţi aminti de toate ocaziileîn care comportamentul acestuia vi s-a părutinsuportabil. Şi nu vă opriţi aici: vă gândiţi la toatepersoanele care nu vă sunt pe plac, antipatice, odioasechiar, trăind în final senzaţia că v-aţi înecat, v-aţisufocat, că nu mai puteţi respira. Oare este inteligent?Ce veţi câştiga cu această atitudine? Acum estemomentul să aplicaţi metoda analizei şi să îndepărtaţianumite elemente.

Atunci când se întâmplă ceva bun, este momentulsă aplicaţi metoda sintezei. Cum se comportă însă

oamenii? Au parte de un serviciu, există amabilitate faţăde ei, abia dacă observă. Este normal să li se facă bine.Toate manifestările de prietenie şi iubire li se cuvin, darei le uită imediat. Or, tocmai acest lucru nu trebuie să îluite şi, din contră, ar trebui să se străduiască să facă osintetiză: adică să amplifice fiecare lucru bun,asociindu-l nu numai cu tot ceea ce s-a întâmplat dejabun de la unii sau alţii, dar şi cu tot ceea ce există bunîn lume.

Aveţi întotdeauna dreptul să analizaţi răul, adică săîl descompuneţi, să îl transformaţi în ţărână, pentru căs-a lipit de voi şi se hrăneşte din voi. Această analizăînseamnă moartea pentru rău şi viaţa pentru voi.Analiza poate fi deci însufleţitoare când vă despărţiţi detot ce este întunecat. Detaşându-vă de rău, vă legaţi detot ce este bun şi frumos, şi iată adevărata sinteză ceaduce viaţa.

Adevărata fraternitate începe în clipa în care veţiînţelege cum viaţa voastră se poate îmbogăţi din viaţatuturor.

Vreţi să vă mai ofer încă o apreciere despre cereprezintă analiza şi sinteza? De exemplu, vă aflaţi într-oregiune de unde zăriţi un lanţ muntos. Vă aşezaţi în faţaferestrei, şi de la acea distanţă vă minunaţi defrumuseţea formelor proiectate pe cer şi care, peparcursul anului sau în cursul unei zile, vă apar subaspecte atât de diferite, sub culori diferite. închipuiţi-văacum că sunteţi transportaţi pe o pantă a acestuimunte, ce veţi vedea? Bolovani, găuri, câteva ierburi maimult sau mai puţin uscate, licheni ce se agaţă de stânci.

Atunci, ce este de preferat: să priviţi de departe sau deaproape?

Ei bine, aceasta este o imagine să vă facă săînţelegeţi cum este preferabil să priviţi fiinţele umane.Trebuie să le priviţi şi pe ele de departe şi să văconcentraţi asupra spiritului lor ca asupra unei înălţimice se înalţă acolo, foarte sus, în puritate şi lumină.Fiindcă acest vârf este imaginea adevăratei lor fiinţe, afiinţei divine din ele, cu care vor reuşi să se identificeîntr-o zi. Este ceea ce fac eu când vă privesc. În faţaspectacolului acestor înălţimi ce le zăresc, mă bucur şiîmi doresc să vă văd zilnic pentru a vă ajuta să vă creaţiviitorul vostru de fii şi fiice ale Domnului: nu o bănuiţiîncă, dar eu o văd. Dacă v-aş vedea pe toţi aşa cumsunteţi astăzi, oare vă voi mai suporta? Nu este sigur. Iarvoi, dacă nu vă suportaţi unii pe ceilalţi, este pentru cănu ştiţi să vă vedeţi pentru a vă proiecta în acest viitor.

Eu sunt mereu fermecat de voi, pentru că nuprezentul vostru îl văd în faţa mea, ci viitorul vostru.Unde sunt gândurile voastre, în jurul a ce se învârtsentimentele voastre, ceea ce vă doriţi, ceea ce aveţinevoie... dacă m-aş opri asupra lor, aş simţi nevoia de a-mi pune pălăria şi a pleca la capătul lumii. Da, dar dinfericire eu văd şi viitorul vostru, cum veţi ajunge într-o zisă vă cufundaţi în natura voastră divină. Iată secretulmeu. Dacă oamenii se înfruntă şi se separă, este pentrucă ei se privesc de foarte aproape. Ei da, există aici şi oproblemă filosofică de aprofundat: ce trebuie privit deaproape, şi ce vedem mai bine când privim de departe.

Când privim oamenii de foarte aproape, suntemobligaţi să vedem numai trăsăturile lor cele maigrosolane şi să facem din ei nişte caricaturi. De altfel,este chiar ceea ce se întâmplă cu toţi cei care, în scrierilelor, în desenele lor, în spectacolele lor, au atâta plăceresă-şi caricaturizeze aproapele. Ei bine, putem glumipuţin din când în când, cu delicateţe, dar aceasta nu seîntâmplă nici din când în când, nici puţin şi nici cudelicateţe. Această nevoie ce o au de a-i arăta pe oamenimai urâţi, mai proşti, mai caraghioşi decât sunt este unobicei foarte dăunător: cu ce drept înjosesc ei imagineaDomnului? Aşa trebuie să ne comportăm cu fraţii şisurorile noastre? Cum de nu îşi dau seama că suntlegaţi de ei şi că distrugându-i, distrug ceva şi în eiînşişi?

Eu vă vorbesc, vă explic, şi în ciuda acestor cuvinteşi explicaţii nu ştiu dacă v-am convins. Dar ceea ce ştiu,este că în dorinţa mea de a vă convinge, există cei puţincineva pe care reuşesc să îl conving: pe mine.

Cap. 14 - Să împânzim pământul cu fii şi fiice aleDomnului

Aţi înţeles, apa şi puţin ulei pe frunte în ziuabotezului nu sunt de ajuns pentru a face un creştin. V-aş spune acum că este bine ca înainte de naştereacopiilor lor, viitorii părinţi trebuie să se pregătească săaducă pe lume nişte fii şi fiice ale Domnului. Ar trebuicreate chiar nişte şcoli pentru a preda acest învăţământ.încă din adolescenţă, băieţii şi fetele vor fi conştientizaţi

că bărbatul şi femeia reprezintă pe pământ cele douăprincipii cosmice masculin şi feminin ce se găsesc laoriginea vieţii. Dar mai ales vor fi învăţaţi ce reprezintăaceste organe prin care viaţa se perpetuează, şi cum săle considere pentru a deveni cu adevărat niştetransmiţători ai vieţii divine.

Eu nu doresc să vorbesc despre ceea ce fac oameniicu organele genitale: ei le consideră nişte instrumentepentru toate excesele, toate perversiunile, toatecruzimile. De ce nu simt ei consecinţele deplorabile aleacestor practici şi câte dezechilibre fizice, dar mai alespsihice, provoacă în ei înşişi şi la ceilalţi? Fiindcăîntreaga fiinţă umană, cea fizică, psihică, spirituală, areo legătură cu aceste organe. Creatorul nu le-a datoamenilor ca să se joace cu ele. El a pus în fiecarebărbat, în fiecare femeie, posibilitatea nu numai de aasigura perpetuarea speciei, dar a se înălţa pentru aputea participa la viaţa divină şi a transmite aceastăviaţă.

Biserica nu a dorit niciodată sau nu a ştiut săvorbească corect despre acest subiect. Mai întâi, l-aretras pe Iisus din condiţia umană declarând că a fostnăscut, prin lucrarea Duhului Sfânt, dintr-o femeievirgină care a fost ferită de păcatul originar. Cesemnificaţie poate avea deci pentru oameni unînvăţământ despre viaţă adus de o fiinţă care, în esenţaei, participă la o altă viaţă decât a lor? întreagachestiune atât de esenţială a iubirii şi sexualităţii devineceţoasă, întunecată, iar cuvântul „puritate” nu poate fiînţeles astfel decât într-o manieră foarte redusă, cu tot

felul de consecinţe catastrofale nu numai pentrucredincioşi, dar şi pentru membrii clerului, pentrucălugării şi călugăriţele din mănăstiri!

Cum să nu observăm că puritatea, aşa cum a fostpredicată creştinilor, nu este decât un duşman al vieţii?Or, viaţa se apără. Dacă ne străduim să jucăm un renghienergiei sexuale în loc să înţelegem de ce şi cum să ocanalizăm, evident că într-o zi se vor produce niştefenomene asemănătoare cu ruperea unui baraj. Nutrebuie deci să ne uimim că această „ruptură”antrenează tot felul de dezmăţuri şi îi împinge pe bărbaţişi femei să comită nişte fapte nebuneşti, criminale.

Veţi spune că oamenii se supun din ce în ce maipuţin regulilor Bisericii! Evident, eu ştiu, dar ceea ce seîntâmplă la ora actuală nu este atât de bine. Cei maimulţi bărbaţi şi femei înţeleg să-şi trăiască existenţadupă capul lor, iar în privinţa vieţii sexuale nu acceptănici o regulă, nici un sfat. Libertate absolută! Ei îşiînchipuie că sfaturile ce le sunt date de înţelepţi şiIniţiaţi au ca scop să îi împiedice să trăiască. Nu,această stăpânire, acest control al instinctelorpropovăduit de înţelepţi nu au alt scop decât să îi incitepe oameni să caute cele mai bune manifestări ale vieţiipentru a simţi cele mai subtile bucurii.

Iisus spunea: „Şi strâmtă este poarta şi îngustă estecalea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află”. Acestecuvinte se verifică în special în domeniul iubirii. Darcum oamenii nu doresc să se instruiască, nici să sestrăduiască, ei continuă să trăiască iubirea în aşa felîncât îşi pierd energiile cele mai subtile şi chiar gustul de

viaţă. Ei doresc să trăiască şi se împiedică să trăiască.Ei continuă să sărbătorească iubirea, să cânte iubirea,această iubire ce este după părerea lor lucrul cel maiimportant din lume, dar fac astfel încât îşi distrug viaţaprin iubirea lor. Ei nu a înţeles că a iubi înseamnă aocroti, a îmbogăţi şi înfrumuseţa viaţa în tine însuţi şi înceilalţi.

Dacă bărbaţii şi femeile ar şti să trăiască cuadevărat iubirea, ei ar fi salvaţi, fiindcă această iubire le-ar aduce atâtea binecuvântări, o asemenea împlinireîncât toate celelalte probleme le-ar părea derizorii. Ei s-ar ocupa numai să trăiască, să trăiască prin iubirea lor.Unii îmi reproşează că îi împiedic pe bărbaţi şi femei săse iubească. Mai întâi, cum aş reuşi să îi împiedic? Să letrimit jandarmii?... Eu nu interzic nimic, eu sfătuiescdoar. Ei fac ce doresc. Dar după trecerea anilor, când şi-au trăit experienţele, ei vin să-mi povestească cât suntde decepţionaţi, de nefericiţi, oare ce-ar trebui să lespun?

Oamenii sunt liberi să nu accepte nici oconstrângere, dar natura este implacabilă, iar ce care îiîncalcă legile suferă într-un fel sau altul consecinţele. Eisperă să fie mai puternici decât na tura şi că medicina leva găsi mereu nişte medica mente care să le vindecebolile contactate. Desigur natura este bogată şigeneroasă, şi în acelaşi timp î care posedă germenii bolii,ea posedă şi mijloacele de vindecare. Numai că, oameniinu sunt cumpătaţi ei dau posibilitatea germenilor nocivisă se dezvolte, să ocupe terenul, şi limitează eficacitateaelementelor ce le puteau deveni benefice.

Unii vor spune: „Dar ştiinţa face atâtea progrese,este misiunea ei de a...” Ştiinţa nu datorează nimic, saumai exact posibilităţile ei sunt limitate. Oricare ar fiprogresele ei, ea este neputincioasă în faţa relei voinţe aoamenilor atunci când ei refuză să recunoască legilenaturii şi să acţioneze în consecinţă. Atenţie deci, cu câtştiinţa şi tehnica vor progresa, cu atât mai mult trebuiesă devenim conştienţi, atenţi, vigilenţi. Progresul aducemulte avantaje, multe facilităţi, dar în acelaşi timp şimulte tentaţii. Iar a te baza pe progresele mediciniipentru a da frâu liber tuturor capriciilor şi a permitetoate excesele, înseamnă a te îndrepta spre o catastrofă.Viaţa nu se va supune niciodată voinţei unor oameninecumpătaţi.

Natura nu a dat însuşirea de a crea viaţa niciurechilor, nici gurii, nici nasului, nici ochilor, nicicreierului, nici inimii, ci organelor genitale. Oare aceastanu ne dă de gândit? Cum să ne comportăm cu acesteorgane? V-am spus, eu nu doresc să vorbesc despreacest subiect, atât este de trist şi deplorabil. Creierul sepoate consacra unor activităţi nobile, dar organelegenitale!...

Educaţia tineretului în materie de sexualitate artrebuie să fie altceva decât nişte sfaturi despre mijloacelecontraceptive şi prezervative. Acestea sunt numai nişteprotecţii fizice şi ele nu vor împiedica toate daunelepsihice. Desigur, eu nu sunt nici tată, nici mamă, şi nuam dreptul să vă vorbesc astfel despre anumite subiecte;sau cel puţin unii vor gândi că nu am dreptul. Eu nusunt nici un moralist, dar vă vorbesc ştiinţific, filosofic;

depinde de voi să vă hotărâţi dacă vreţi să beneficiaţi deaceastă lumină, şi v-am vorbit îndeajuns despre acestsubiect!

Intuind toate pericolele ce ameninţă viitorulomenirii, mulţi oameni spun că preocuparea lorprincipală este să lucreze pentru copiii lor, pentrunepoţii lor şi generaţiile viitoare. Ei bine, dacă doresc cuadevărat să lucreze pentru generaţiile viitoare, să segândească mai întâi la maniera în care vor aduce copiipe lume. Credeţi-mă, este mult mai important decât săse preocupe cu precădere de condiţiile materiale în carevor trăi.

După venirea mea din Bulgaria, de îndată ce m-amputut exprima destul de bine în limba franceză pentru aţine conferinţe, am vorbit despre puterile conferitebărbaţilor, şi mai ales femeilor, de a face să progresezespiritual specia umană. Aceasta începe prin concepereacopiilor pentru care ei trebuie să se pregătească cu multtimp înainte; apoi, există o întreagă lucrare de înfăptuitde mamă în timpul sarcinii. Era în 1938. În acea epocănimeni nu se preocupa atât de mult despre acestsubiect. Acum, medicii, psihologii, moaşele seinteresează despre ce ei numesc educaţie prenatală. Şieste un mare progres să se admită că, deja în pânteculmamei sale, copilul este o fiinţă conştientă existândposibilitatea de a intra în legătură cu el. Numai că, nueste de ajuns să se facă această descoperire pentru catotul să fie bineînţeles. O mamă poate influenţa pringândul ei copilul ce îl poartă, dar în ce sens trebuie să îlinfluenţeze?

Am auzit vorbindu-se despre o femeie care în timpulsarcinii şi-a concentrat gândurile şi dorinţele ca să-şiinfluenţeze copilul să meargă şi să vorbească mult maidevreme decât de obicei. Astfel, la şapte luni acel copilmergea şi vorbea ca un copil de doi ani. Puterilegândului şi dorinţele sunt o realitate, dar nu există niciun motiv pentru a le folosi fãrã discernământ! Nu esteînţelept să dorim să arătăm tuturor că am adus pe lumeun adevărat fenomen, este chiar periculos. De ce copiiiar trebui să sară mai repede etapele impuse de natură?

Desigur, dacă manifestă nişte calităţi precoce,trebuie să îi ajutăm pe copii să se dezvolte; dar nu estenecesar să ne dorim acest lucru cu orice preţ. Nutrebuie însă să îi forţăm niciodată pe copii, pentru că eivor avea poate o latură foarte bine dezvoltată, dar ea ar fiîn detrimentul altora capacităţi şi vor apărea astfel gravelacune. De altfel, s-a remarcat faptul că fiinţe cuadevărat remarcabile au fost deseori nişte copii care s-audezvoltat foarte lent. Ca şi cum nişte ani lungi dematuritate ar fi fost necesari pentru a da apoi cele maibune roade.

S-ar părea că există unele femei care ar dori să aibămari savanţi, laureaţi ai premiului Nobel, ca taţi aicopiilor lor... Săracele de ele! Nici aceasta nu constituie omodalitate echilibrată de a privi această problemă aeredităţii. Aţâţi laureaţi ai premiilor Nobel au avut copii!Oare aceşti copii au fost la fel de dotaţi ca taţii lor?

Vom descoperi din ce în ce mai mult care suntputerile psihice ale mamei în timpul sarcinii. Pentru aevita comiterea unor greşeli grave, va trebui să reflectăm

bine la folosirea lor, altfel vom vedea născându-segeneraţii de monştri. Nu nişte hidoşenii în structura lorfizică, ci unele în planul psihic: nişte fiinţe reci,stăpânitoare, pline de cruzime, a căror principalădorinţă va fi să se distingă de altele şi să le se impună întoate felurile.

Dacă părinţii vor şti că vor putea avea prin gând oinfluenţă asupra conformaţiei fizice şi psihice a copiilorlor, mai întâi în momentul concepţiei, apoi de-a lungulsarcinii, ceea ce trebuie să ceară în primul rând, este caaceşti copii să fie locuiţi de cel mai înalt ideal debunătate, de iubire, de fraternitate, faţă de toţi oamenii.Nu contează aptitudinile prin care acest ideal se vamanifesta. Nu este important, ei pot fi artişti, oamenii deştiinţă, sportivi, muncitori, agricultori, politicieni sauepiscopi. Visând la succesul şi faima copiilor lor, părinţiinu ştiu întotdeauna ce încercări le pregătesc. În timp ce,dacă îşi doresc pentru ei o viaţă de fiu al Domnului, defiică a Domnului, ei lucrează cu adevărat pentru binelelor; fiindcă oricare ar fi greutăţile şi încercările ce le voravea de străbătut mai târziu, aceşti copii se vor afla subprotecţia Cerului şi vor deveni nişte binefăcători aiomenirii.

Aţâţi părinţi se plâng că au nişte copii leneşi, egoişti,nerecunoscători, Vai! Dar când li se arată modalităţile dea avea un copil dotat cu mari calităţi morale care le vaaduce binecuvântări, ei le neglijează, preferă să îidorească toate condiţiile unei reuşite materiale, sociale.Iar în ziua în care el va face prostii, ei se vor mulţumi săse plângă. Oare este logic şi inteligent?

Femeile nu îşi dau încă suficient seama de puterealor privind viitorul omenirii. Ele sunt mai puternicedecât toate mijloacele materiale ce sunt descoperite şipuse la dispoziţia lor fără încetare! Da, iată ceea ce elenu ştiu: viitorul omenirii se află în mâinile lor. Timp denouă luni în care îşi poartă copilul în pântec, prin gând,prin sentiment şi cu ajutorul tatălui copilului, ele auputerea de a crea o fiinţă care mai târziu, peste tot peunde ea va păşi, va aduce pacea, armonia şi lumina.

De fiecare dată când vă vorbesc, eu vă deschid ofereastră, vă lărgesc orizonturile, ca să puteţi îmbrăţişaîntr-o bună zi imensitatea. Viaţa este un domeniu vast,infinit şi aveţi în faţă veşnicia pentru a o explora. Dealtfel, aşa se şi judecă importanţa unei probleme: timpulnecesar pentru a o cuprinde. O problemă ce esterezolvată repede nu este o problemă esenţială.Problemele cu adevărat esenţiale se confundă cu viaţa,iar viaţa nu are limite.

CUPRINSCap. 1 - „Eu am venit ca viaţă să aibă ...”......................1

Cap. 2 - Sângele, vehicul al sufletului..........................14

Cap. 3 - Că cine va voi să îşi scape sufletul, îl va pierde..................................................................................22

Cap. 4 - „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor...”.........30

Cap. 5 - „Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe fiul săucel unul-născut l-a dat...”...........................................39

Cap. 6 - Iisus, arhiereu după rânduiala lui Melchisedec..................................................................................57

Cap. 7 - Omul Iisus şi principiul cosmic al lui Hristos. 66

Cap. 8 - Crăciunul şi Paştele: două pagini ale cărţiinaturii........................................................................85

Cap. 9 - Naşterea copilului Hristos..............................89

Cap. 10 - Iisus mort şi înviat?...................................100

Cap. 11 - Sacrificiul lui Iisus pe cruce: puterile sângelui.................................................................................109

Cap. 12 - „Râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”.................................................................................117

Cap. 13 - Un fiu al domnului este fratele tuturoroamenilor.................................................................130

Cap. 14 - Să împânzim pământul cu fii şi fiice aleDomnului.................................................................148