25371984-Capitolul-18-Ocuparea-şi-şomajul(1)

8/6/2019 25371984-Capitolul-18-Ocuparea-şi-şomajul(1)

http://slidepdf.com/reader/full/25371984-capitolul-18-ocuparea-si-somajul1 1/19

381

Capitolul 18

Ocuparea i omajul

Planul temei:18.1. Ocuparea forei de munc

Caseta 18.1. Nivelul omajului natural18.2. omajul: concept, forme, caracterizare

Figura 18.1. Curba Phillips18.3. Formarea i evoluia omajului. Relaia omaj-inflaie; curba

PhillipsCaseta 18.2. omajul i ciclul economico-politic

18.4. Restructurarea economiei i evoluia structurilor ocupriiTabelul 18.1. Capacitile de producie industriale i utilizarea lor

Tabelul 18.2. Ponderea populaiei ocupate pe macrosectoare

Obiective:y Analiza aspectelor metodologice ale influenelor conjugate exercitate de

o serie de procese demo-economice, tehnico-tiinifice i social-politiceasupra evoluiei omajului.

y Reliefarea efectelor social-economice ale omajului.y Prezentarea i argumentarea sensului i consecinelor diverselor

politicii privind ameliorarea ocuprii i reducerea omajului.y Înelegerea mecanismelor de formare ale ofertei i cererii de munc.y Studierea rolului pieei muncii în cadrul economiei de pia.

Cercetrile economitilor privind ocuparea i omajul ± dou conceptecomplementare opuse ± au luat o amploare tot mai mare odat cuintensificarea abordrilor de teorie macroeconomic. Ele au loc în cadrul unor procese dinamice i se desfoar sub aciunea unui complex de factorigenerai de condiii deferite pe etape istorice i pe ri.

18.1. Ocuparea forei de munc

Participarea populaiei apte de munc la realizarea activitilor dineconomie constituie ocuparea forei de munc. Coninutul su îl reprezintfolosirea resurselor de munc prin angajarea ca salariai sau prindesfurarea de activiti pe cont propriu, în exploatri de tip familial sau caauxiliari familiali. Toi cei care presteaz efectiv o munc reprezint populaiaefectiv activ sau ocupat i exprim, în fapt, nivelul absolut al ocuprii.

Asigurarea unui nivel cât mai ridicat al ocuprii forei de munc constituieun deziderat pentru orice economie naional, un factor important al



382

creterii economice; pe aceast cale se evit irosirea resurselor de munc ise asigur populaiei venituri mai mari.

Legtura dintre producie sau venit (Y), pe de o parte, i cantitatea de forde munc (L) i productivitatea muncii (w), pe de alt parte se exprim, dupcum s-a artat, printr-o funcie de producie:

Y=f(L,w) Rezult c la un nivel dat al productivitii muncii, volumul venitului este

funcie de volumul muncii prestate, de numrul celor ocupai. Folosirea întregului potenial de munc al economiei reprezint astfel un factor alcreterii economice (produsul i venitul naional), iar creterea productivitiimuncii suplimenteaz aceste posibiliti de cretere economic. De aceea,ocuparea de echilibru reprezint acel nivel al ocuprii resurselor de munc,care, pentru un volum de activitate dat (produs sau venit naional), estecompatibil cu nivelul productivitii muncii.

Pentru caracterizarea ocuprii resurselor de munc se utilizeaz o serie

de indicatori statistico-economici, cum sunt: rata de activitate, nivelul relativ alocuprii, etc..

Rata de activitate (r) reprezint raportul dintre populaia activ (P A) ipopulaia total (PT):

T

A A

P

P r !

Ea reflect ponderea populaiei active în totalul populaiei i depinde deevoluia demografic anterioar (structura pe grupe de vârst i pe sexe apopulaiei), statutul social al femeii, regimul juridic al ocuprii (limitele devârst active), gradul de normalitate sau rata de infirmitate etc.. O rat de

activitate mai ridicat caracterizeaz o situaie favorabil a procesului ocupriiforei de munc, factor al creterii economice.

Gradul de ocupare sau rata ocuprii (r o) se determin ca raport întrepopulaia ocupat (Po) i populaia total (PT):

T

oo

P

P r !

Ponderea populaie ocupate în totalul populaiei depinde de capacitateaeconomiei de a crea locuri de munc de motivaia participrii la munc i detoi ceilali factori care determin evoluia raportului dintre cererea i oferta demunc. Se subînelege c mrimea omajului este cea care corecteaz în

permanen relaia dintre rata de activitate i gradul de ocupare a forei demunc.

Un concept utilizat în literatura economic, îndeosebi în perioada care aurmat crizei economice mondiale din 1929-1932, este cel de ocuparedeplin, (Äfull emplyment´, Äplein emploi´). El semnific acea situaie aeconomiei caracterizat prin utilizarea complet a factorilor de producie, în



383

primul rând a forei de munc. Ocuparea deplin a forei de munc poate ficaracterizat prin raportul:

1activa populatia

ocupata populatia!

În practic un asemenea nivel al ocuprii nu este posibil, datorit mobilitiiforei de munc (aa-numitul omaj fricional). Astfel, economistul englez LordBeveridge (considerat printele proteciei sociale în Anglia), arat c ocupareadeplin Änu înseamn c în mod automat omajul este exclus, nu înseamnc fiecare brbat i femeie în vârst apt de munc i capabil s munceasceste ocupat productiv, în fiecare zi a vieii sale de munc´ 1. Dup el, ocupareadeplin este asigurat dac numai pân la 3% din populai a activ este înomaj.

Pe baza acestei premise, nivelul ocuprii se poate determina dupformula:

0,03dac97,01 !! EE A

O

P

P

În consecin, o economie se afl în situaia de subocupare dac ÄE ´ este

mai mare de 3% i în situaia se supraocupare dac ÄE ´ tinde la zero.J.M. Keynes consider c ocuparea deplin este Äo situaie în care

volumul global al ocuprii rmâne inelastic la creterea cererii efective pentruproducia creia îi corespunde´. El face o critic a teoriei clasice potrivit creiaÄoferta îi creeaz propria cerere´, elaborându-i propria teorie cu privire laocuparea mâinii de lucru. Sintetizat, aceast teorie const în urmtoarele:

În economia de pia, procesul utilizrii forei de munc nu numai ceste mijlocit de pia, dar se intersecteaz i cu interesele întreprinztorilor.

Ca urmare, Äatunci când starea tehnicii, a resurselor i a costului factorialpe o unitate de ocupare a mâinii de lucru este dat, volumul ocuprii depinde ± atât în fiecare întreprindere i ramur cât i pe ansamblu ± de volumul de încasri pe care întreprinztorii conteaz s-l obin de pe urma volumuluiocuprii la care ei sconteaz c va fi maximizat diferena cu care depesccostul factorial´2

; Volumul mâinii de lucru pe care întreprinztorii decid s-l foloseasc

depinde de cererea efectiv (D) care este egal cu suma cheltuielilor scontate pentru consum ale colectivitii i cele consacrate investiiilor noi.ÄMrimea lui D la punctul de pe curba cererii globale unde ea intersecteaz

curba ofertei globale o vom denumi cerere efectiv´, acesta fiind punctul lacare profiturile scontate de întreprinztori vor fi maximizate; Ca urmare, volumul ocuprii în starea de echilibru depinde, pe de o

parte, de funcia ofertei globale, iar pe de alt parte de înclinaia spre consum

1 L.Beveridge, Full Emplyment in Free Society, Editia a III-a, London, 1954, p.182 J.M.Keynes, Teoria general a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii i a banilor , Bucureti, Ed. tiinific, 1970, p.61



384

i de volumul investiiilor. ÄAceasta este ± subliniaz Keynes ± esena teorieigenerale a folosirii mâinii de lucru´.

Sub influena ÄTeoriei generale´ a lui Keynes, o serie de economiti(reprezentani ai neokeynesismului) au considerat ocuparea deplin nu numaiun factor principal al creterii economice, dar i Äcea mai importantproblem´. Ali economiti consider ocuparea deplin ca o stare ideal franse de realizare în economia actual, iar adepii neoliberalismuluicontemporan (mai ales monetaritii) consider ocuparea deplin ca o surs ainflaiei, preconizând renunarea la conceptul ocuprii depline i la politicilebazate pe el. pe aceast baz i inând seama de evoluii mai recente, uniiautori au ridicat valoarea lui ÄE ´ (procentul omajului admisibil sau ratanatural a omajului) la circa 5-6%.

CASETA 18.1. Nivelul omajului naturalUna din problemele critice ale politicii economice este stabilirea

punctului în care economia se afl în condiii de ocupare total ± corespundeacesta unui omaj de 5%, 4% sau 6%. Dac rata omajului este de 6%,politicienii i economitii trebuie oare s ia msuri de amplificare a cereriipentru a reduce rata omajulu? Aceast întrebare rsare mereu în perioadelede redresare, atunci când omajul scade, iar rspunsul nu este niciodatsatisfctor. Unii susin c reducerea omajului sub 5% nu implic nici un felde risc. În cel mai ru caz s-ar putea provoca o cretere a inflaiei, dar nuneaprat. Alii încep s se îngrijoreze imediat ce omajul scade sub 7%,

avertizând c accelerarea puternic a inflaiei este inevitabil ca urmare asupraînclzirii economiei. La începutul lui1986 omajul a sczut sub 7% i deatunci se tot dezbate problema punctului de ocupare total. Un rspuns unicnu exist. O soluie pragmatic propune stabilirea unei cote de nivel. Aceastabordare este întrucâtva arbitrar; în majoritatea cazurilor, . . . se utilizeazdrept cot de referin anii ¶60.

Rata omajului în condiii de ocupare total, rata natural i ratastructural a omajului reprezint acelai lucru. Estimarea ratei naturale aomajului se face de obicei pornind de la o perioad în care piaa muncii esteconsiderat a fi în echilibru, i în care rata total i ratele pariale aleomajului se afl la valorile lor naturale. . .Pân nu demult existau estimri oficiale cu privire la aceast problem. În1960 rata omajului în condiii de ocupare total era de 4%. La începutulanilor '70, ea crescuse la 4,9%. Extrapolând pentru deceniile 9 i 10, cei 4%din anii ¶60 corespund unor valori situate între 5 i 6 procente.

Factorii ce influeneaz rata natural a omajului, pot fi privii în termenide durat i frecven a omajului. Durata omajului (media de timp pentru



385

care o persoan se afl în omaj) depinde, pe lâng unii factori ciclici, i deurmtoarele caracteristici structurale ale pieei muncii:

- organizarea pieei muncii, inclusiv prezena sau absena unor agenii deplasare a forei de munc, serviciu de intermediere pentru angajarea tinerilor

etc.; - structura demografic a forei de munc;

- abilitatea i dorina omerilor de a continua s caute o nou slujb;

- disponibilitatea ajutoarelor de omaj.

F recvena omajului arat de câte ori în medie, într-o anumit perioad,muncitorii au devenit omeri. Aceast frecven este determinat înprincipal de doi factori. Primul factor este variaia cererii de munc din parteadiverselor firme din cadrul economiei. Al doilea factor de influen este ratanoilor intrri pe piaa muncii.

Cei patru factori de influen asupra duratei i cei doi factori ce infleneazfrecvena constituie elemente determinante de baz ale ratei naturale aomajului.

Aceti factori nu sunt dai odat pentru totdeauna. Aa cum spuneaEdmund Phelps, rata natural a omajului nu este o Äconstantintertemporal, ceva ca viteza luminii, independent de orice s-ar afla subsoare´3.(Dornbusch, R., Fischer, S., Macroeconomia, Sedona, Timiioara,1997, pag. 425-427).

18.2. omajul: concept, forme, caracterizare

Subocuparea forei de munc este legat în mod hotrâtor de existena iamploarea omajului. El este un fenomen ce caracterizeaz piaa muncii,afectând în proporii diferite populaia activ disponibil în toate rile cueconomie de pia.

omajul const, deci, în neocuparea unei pri din populaia activ datoritneconcordanelor cantitative, structurale i calitative dintre oferta i cerereade munc determinând reducerea cererii globale de bunuri, iar prin aceasta

afecteaz într-o anumit msur i celelalte categorii de venit. omajulreprezint o problem deosebit de complex, prin implicaiile sale influenândtoate structurile (economice, sociale, politice, morale, etc.) ale societii.

Dei fenomenul omajului a însoit evoluia ciclic (fazele descendente aleciclului economic) timp de secole, definirea acestui fenomen a fost i rmâneo problem controversat în literatura economic.

3 E. Phelps, Economic Policy and Unemployment in the Sixties, în Public Interest din iarna lui 1974



386

Frecvent se consider c omajul reprezint inactivitatea total sauparial a unor persoane apte pentru munc, privarea acestora de munc. Seconsider, astfel, omeri toi cei care caut un loc de munc, care au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare i care nu au fostsatisfcute pân la sfâritul lunii din lips de locuri de munc.

În aceast situaie omajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de munc,lsând în afar cealalt latur a pieei muncii i anume oferta de munc. PaulHeyne referindu-se la modul cum Biroul de Statistic a Muncii din SUAdetermin i public datele oficiale asupra omajului, arat c statutuldenumit ³omer´ este ³rezultatul alegerilor fcute de oameni, respectiv: a)decizia de a cuta activ o angajare i b) decizia de a nu accepta ansele deangajare oferite. Ambele sunt în mod clar alegeri fcute de oameni´ i caurmare ³nivelul omajului depinde atât de oferta cât i de cererea de for demunc´4.

Cea mai cunoscut i larg utilizat este definiia dat de Biroul

Internaional al Muncii, organizaie din sistemul ONU care elaboreaz studii ianalize pe profil, pe baza statisticilor furnizate de rile membre. Potrivitacestei definiii, este omer orice persoan care are mai mult de 15 ani i îndeplinete concomitent urmtoarele condiii:

y este apt de munc; y nu are loc de munc; y este disponibil pentru o munc salariat; y caut loc de munc.Cu toate c aplicarea acestor criterii aduce mai mult claritate în definirea

omajului, frontiera dintre ocupare i omaj nu este exact determinat. Seconsider c între aceste sfere exist o zon labil, a crei mrime variaz înfuncie de metodologia de determinare a omajului într-o ar sau alta. În aranoastr legea privind ajutorul de omaj i a reintegrrii profesionale aomerilor (Legea nr.1/1991, republicat în urma modificrilor aduse prinLegea nr. 86/1992), se precizeaz c sunt considerai omeri persoaneleapte de munc, înscrise la oficiile de munc, ce nu pot fi încadrate din lipsde locuri disponibile corespunztoare pregtirii lor.

Pe un alt plan se consider c în analiza omajului trebuie s se facdistincie între omajul voluntar i omajul involuntar, evideniindu-se faptul cnumai omajul involuntar trebuie luat în considerare în judecarea situaiei

economice a rii.omajul voluntar este determinat de refuzul unor persoane de a-i

oferi serviciile de munc datorit mrimii salariului pe care-l consider subnivelul minim acceptabil, a condiiilor de munc apreciate ca nefavorabile,etc.. În general se consider c omajul voluntar are la origine rigiditateasalariilor privind ajustarea lor spre nivelul salariului de echilibru, astfel încât

4 Paul Heyne, Modelul economic de gândire, Bucureti, Ed. Didactic i Pedagogic, 1991, p.327



387

cererea i oferta pe piaa muncii s se echilibreze. Or, salariile precticate sunt în general mai mari decât salariul de echilibru, iar ajustarea lor spre nivelul deechilibru nu poate avea loc datorit aciunii salariailor i sindicatelor. Înconsecin, exigenele pieei nu sunt respectate, iar o parte din oferta demunc rmâne nesatisfcut, ceea ce are ca rezultat omajul voluntar.

J. M. Keynes arta c rigiditatea salariilor nu poate explica omajul înansamblul su, iar cea mai mare parte a acestui fenomen nu poate ficonsiderat ca omaj voluntar, ci involuntar.

omajul involuntar se datorete altor cauze care in în principal depiaa produselor. El exist datorit neconcordanei dintre cererea global ioferta global, care pe piaa muncii se traduce printr-un excedent al oferteiforei de munc. omajul involuntar este reprezentat, deci, de toi acei caredoresc s-i ofere serviciile de munc dar nu gsesc de lucru i care pot fiangajai, parial sau total, numai în anumite momente ale dezvoltriieconomiei.

În funcie de cauzele directe care îl genereaz se disting urmtoarelegenuri sau forme de omaj:

omajul ciclic sau conjunctural, care apare în perioadele derecesiune economic sau datorit altor crize specifice uneiconjuncturi;

omajul structural, datorat schimbrilor care au loc în cadrulstructurilor (de ramur, teritorial, social) economiei, mai ales subincidena revoluiei tehnico-tiinifice, crizei energetice, etc.;

omajul tehnologic, format pe baza schimbrilor ce au loc prin înlocuirea unor tehnologii vechi cu altele noi, prin centralizarea unor

capitaluri i reorganizarea unor întreprinderi, procese însoite derestrângerea locurilor de munc;

omajul sezonier cauzat de întreruperi ale activitilor puternicdependente de factori naturali, cum sunt cele din agricultur,construcii etc.;

omajul fricional (intermitent) care corespunde perioadeinecesare trecerii de la un loc de munc la altul sau pentru cutareaprimului loc de munc. Unii autori consider c omajul fricional areun caracter permanent, mai ales în economiile dinamice icaracterizate printr-o mare mobilitate (industrial, geografic,

ocupaional) a forei de munc. Deci, spre deosebire de celelalteforme de omaj, cel fricional nu se poate restrânge sub un anumitnivel, acesta determinând, potrivit unor opinii, însi rata natural aomajului.

Caracterizarea omajului, ca fenomen în condiiile de loc i de timp, sepoate face sub urmtoarele aspecte:



388

y nivelul omajului, exprimat atât absolut, ca numr, cât i relativ, carat a omajului calculat ca raport între numrul omerilor ipopulaia activ disponibil;

y durata omajului, definit ca timp scurs din momentul pierderiilocului de munc pân la reluarea activitii. Nu exist o duratlegiferat a omajului, îns, în majoritatea rilor exist reglementriprivind durata pentru care se pltete indemnizaia de omaj (îngeneral, cu tendin de cretere);

y intensitatea omajului este o alt caracteristic a acestuia, înfuncie de care se poate distinge: omajul parial, care presupunerestrângerea activitii depuse de salariat, cu diminuareacorespunztoare a remunerrii, i omajul total, care înseamn încetarea total a activitii i pierderea locului de munc;

y structura omajului se refer la clasificarea lui dup diferite criterii:nivel de calificare, ramurile de activitate din care provin omerii,categoria socio-profesional creia îi aparin, categoria de vârst,sex, ras, etc.. În ultimul timp se acord o mai mare atenie studieriistructurii omajului pe sexe i categorii de vârst, întrucât se constatc femeile, tinerii (pân la 25 ani) i vârstnicii (peste 50 de ani) suntcategoriile populaiei cele mai afectate de omaj.

omajul a devenit o permanen în economia de pia contemporan,dei el difer ca nivel i sensuri de evoluie pe ri i perioade. Caracterizareaomajului se face în strâns legtur cu ocuparea forei de munc ± celedou procese complementare i opuse care relev relaia dintre populaie ievoluia activitii economice. Dup cum s-a artat mai înainte, ocupareadeplin presupune un anumit nivel al omajului a crui diminuare poate firealizat numai prin investiii pe seama economiilor forate (inflaiei), ceea ceconduce la creterea preurilor. Rata natural a omajului corespunde, deci,unei rate stabile sau ineriale a inflaiei.

În raport de aceasta se vorbete despre starea de subocupare - cândrata efectiv a omajului este mai mare decât cea natural, i respectiv,starea de supraocupare ± când rata efectiv a omajului este mai micdecât cea natural. Consecinele economice i sociale vor fi i ele diferite. Astfel, în primul caz, al subocuprii, se irosete o parte a resurselor demunc, apar probleme sociale, etc., iar în cel al supraocuprii, fora de

munc devine rar i scump, salariile cresc mai repede decâtproductivitatea muncii, inflaia fiind accentuat.

Nivelurile care caracterizeaz aceste concepte nu au o accepiunegeneral, ele fiind difereniate în funcie de condiiile de loc i de timp. Astfel, în anii ¶30, când Lord Beveridge aprecia ca normal rata omajului de 3%,Marea Britanie se confrunta cu un omaj mare i permanent. Un asemeneanivel ar fi prut mare în primele decenii ale perioadei postbelice în unele ri



389

din Europa Occidental (Germania, Frana, etc.) când numrul locurilor demunc depea oferta intern de for de munc, recurgându-se într-oanumit msur la fora de munc imigrant. În ceea ce privete SUA, seapreciaz c rata normal a omajului este de circa 5-6%, fa de 1-3% înprimele decenii postbelice.

18.3. F ormarea i evoluia omajului. Relaia omaj ± inflaie; curbaPhillips

Formarea omajului reprezint un proces complex, condiionat denumeroi factori. În general, el cuprinde dou laturi: pierderea locurilor demunc de ctre o parte a populaiei ocupate; creterea ofertei de munc prinapariia unor noi contingente pe piaa muncii în condiiile în care cererea demunc nu se adapteaz operativ la aceast ofert.

Între factorii care conduc la formarea i creterea dimensiunilor omajuluitrebuie menionat, în primul rând insuficiena creterii economice i chiar restrângerea activitii economice în diferite faze ale ciclului economic.Nivelul i evoluia omajului se afl, astfel, în legtur direct cu fazeleciclului economic, dimensiunile cele mai ridicate ale acestui fenomen întâlnindu-se în fazele descendente, de recesiune economic. Atât în secolultrecut, dar mai ales în secolul nostru, omajul s-a dovedit unul din indicii ceimai relevani ai recesiunii economice, el atingând în aceste faze ale ciclurilor economice rate cu dou cifre (peste 10%).

În al doilea rând o contribuie important la formarea omajului o au

restructurrile i reconversiunea economic sub incidena diferiilor factori,mai ales a schimbrilor în tehnic i tehnologiile de producie, în structurile deramur, teritorial i ocupaional a forei de munc, etc..

În al treilea rând, în direcia formrii omajului acioneaz i ali factorieconomici i sociali, cum sunt: sporirea contingentelor noilor generaii caurmare a unei creteri demografice mai ridicate sau a unor ritmuri depensionare mai reduse; sporirea ofertei de munc feminine; inadaptareaofertei la cererea de munc, îndeosebi ca urmare a insuficienelor procesuluide învmânt, care nu asigur orientarea profesional corespunztoare,etc..

Nivelul i sensul evoluiei omajului difer semnificativ de la o ar la alta, în funcie de aciunea factorilor menionai, mai ales de caracterului creteriieconomice. Astfel, la începutul anilor ¶90 rata omajului era de 2,1% înJaponia, 5,1% în Germania, 5,4% în SUA, 6,9% în Marea Britanie, peste 9% în Frana i Italia. Recesiunea economic în ultimii ani din economiamondial a ridicat la peste 10% rata omajului în unele ri din EuropaOccidental (Spania, Frana, Italia, etc.).



390

În rile din Europa Central i Rsritean care trec la economia de pia,potrivit Raportului Comisiei Europene a ONU pentru Europa dou împrejurriau contribuit în principal la formarea i creterea omajului: refacereaechilibrelor i stabilizarea macroeconomic procese ce necesit adoptareaunor politici restrictive în domeniul bugetar i al creditului ; trecerea de laplanificarea centralizat la mecanismele economiei de pia, care adeterminat o reducere substanial a locurilor de munc din multe sectoare iramuri economice. Printre rile mai afectate de omaj se afl Polonia, care înprimii ani a atins o rat a omajului de 14% i Ungaria cu o rat a omajuluide peste 10%. În România omajul a început s fie evideniat i datpublicitii de Comisia Naional de Statistic din februarie 1991, el înregistrând o tendin continu de cretere: rata omajului a crescut de la3,1% în decembrie 1991, la 8,4% la finele anului 1992 i de 10,2% îndecembrie 1993. În aprilie 1994 numrul omerilor în România era de1.250.000 de persoane, reprezentând 11% din populaia activ civil sczând

ulterior astfel c: în prezent, reprezint mai puin de 7% din populaia activcivil.

omajul are implicaii economice, sociale, morale i politice importantecare nu pot fi ignorate, chiar dac formarea omajului nu poate fi evitat. Caurmare, de la Keynes încoace omajul a constituit o problem central nunumai de teorie economic, ci i de politic economic. Preocuprile imsurile de politic economic pentru prevenirea sau diminuarea omajuluisunt variate i difer de la o ar la alta. Totodat, experiena arat cproblema omajului nu poate fi tratat detaat de ansamblul problemelor dezvoltrii economiei naionale, date fiind interdependenele existente între

creterea economic, ocuparea forei de munc, productivitatea muncii,evoluia salariilor i dinamica preurilor, etc..

În legtur cu relaia omaj ± inflaie, dezbaterea teoretic a fost dominatde aa numita ³curb Phillips´, denumit astfel de profesorul american P.Samuelson care a introdus-o în tratatul su de baz ³Economics´, începândcu cea de a VI-a ediie (1964). Analizând evoluia omajului în legtur cufazele ciclului economic i cu ali indicatori din economia britanic, A.W.Phillips (un economist neozeelandez care a activat în Marea Britanie) printr-ocombinaie a datelor statistice referitoare la omaj i evoluia salariilor, pune în eviden existena unei relaii invers proporionale între cele dou variabile,

în decursul unei perioade îndelungate de timp. Într-un articol publicat în 1958,el arat c salariile cresc i sunt mai mari atunci când omajul este ridicat.Continuând aceste analize empirico ± statistice, Phillips i colegii si de lacoala de tiine Economice din Londra ajung la concluzia c exist o relaiei între evoluia preurilor i rata omajului. Curba rezultat este înclinatnegativ, indicând o legatur invers între cele dou variabile; cu cât omajuleste mai ridicat, cu atât inflaia se reduce i invers, la rate mai înalte aleinflaiei, rata omajului este mai sczut ( vezi figura..).



391

Figura 18.1. Curba Phillips În acest mod, vechiul ideal i concepia (tipic revoluiei keynesiene) a

realizrii simultane a preurilor stabile i a deplinei angajri (full employment)a deschis drumul aa-numitei ³înelegeri´ dintre inflaie i omaj, ca i întrevarietatea instrumentelor politicii economice, menite s limiteze proporiile

omajului sau ale inflaiei. Cu alte cuvinte, cum spune Mark Blaug, curbaPhillips a fost interpretat drept limita ³combinaiilor posibile dintre rateleinflaiei i a omajului de-a lungul i deasupra creia se pot deplasa cei ceelaboreaz politica´ în raport cu obiectivele propuse i ³care fixeaz ponderilerelative ale inflaiei i omajului:guvernele care se confrunt mai mult cuomajul decât cu inflaia pot alege politici expansioniste pentru a dirijaeconomia spre punctul nord-vestic al curbei Phillips, în timp ce guvernelecare consider inflaia ca un ru mai mare decât omajul pot selecta politicilepotrivnice, reflectate de poriunile sud-estice ale curbei Phillips5.

Treptat au început, îns, s apar îndoieli asupra stabilitii curbei Phillips,

întrucât s-a constatat c în alte ri sau pentru alte perioade evoluiile nu oconfirm. Studii empirice bazate pe datele referitoare la inflaie i omaj aurelevat o mare variabilitate a celor dou rate, iar relaia dintre ele se modific în timp ca rezultat al unor influene ce trebuiau analizate. Astfel, în ultimii aniai deceniului al aptelea al secolului nostru, în multe ri s-au înregistratcreteri semnificative ale inflaiei. Fr o reducere a omajului i chiar evoluia ascedent a ambelor fenomene, deschizând disputa asupra creteriiomajului i inflaiei.

Un rspuns la aceste probleme l-a oferit profesorul american MiltonFriedman în studiul intitulat ³Rolul politiciii monetare´(1968), apreciat ca fiind

³lucrarea cu cea mai mare influen asupra teoriei macroeconomice,publicat în perioada de dup rzboi´6. Conceptul central al acestui studiueste ³rata natural a omajului´, care reprezint nivelul cel mai sczut alomajului care se poate menine în timp. Fr inflaie, sau acea rat aomajului care menine constante nivelul preurilor i rata medie a salariului

5 Mark Blaug, Teoria economic în retrospectiv, Bucureti, Ed. Didactic i Pedagogic, 1992, p.7166 Mark Blaug, op. cit., p.717

Ratainflaiei

%10

86

42

0

3 6 9 11 Rata omajului (%)



392

real, considerând creterea productivitii muncii egal cu zero. Ulterior MiltonFriedman a adugat noi teze referitoare la relaia inflaie-omaj i curbaPhillips. Astfel, în celebra sa conferin cu prilejul obinerii Premiului Nobel în1976 el arat c ³stagflaia´ (existena simultan a omajului i inflaiei) adeschis ulterior cale ³slumpflaiei´, adic a creterii simultane a omajului iinflaiei. Cu alte cuvinte, curba Phillips poate deveni înclinat pozitiv, dupFriedman acest lucru producându-se în perioade de tranziie msurate cuajutorul jumtilor de secol i a deceniilor, i nu cu ajutorul anilor.

Aceste evoluii ale ratelor inflaiei i omajului, neconforme cu aliurastandard a curbei Phillips, sunt interpretate în mod diferit în literatura despecialitate. Astfel, dac unii economiti vd în aceasta proba faptului cformarea salariului este tot mai mult rezultatul unui raport de fore sau ainfluenelor unor factori instituionali (existena sindicatelor, reglementrileprivind salariul minim etc.) ali economiti, de orientare neoliberal vd înaceasta, mai ales proba ineficacitii crescânde a politicilor keynesiste.

Evident este complexitatea relaiei de interdependen dintre omaj iinflaie, a factorilor ce influeneaz modificrile raportului salarii-preuri, ceeace complic foarte mult agenda celor ce elaboreaz în prezent politicamacroeconomic, în raport cu concepia mai simpl a ³sfaturilor´ tipicerevoluiei keynesiene.

Caseta 18.2. omajul i ciclul economico-politic

Politicienii care dein anumite funcii într-o democraie vor alege acelesoluii care s contribuie la realegerea lor. De aceea este important pentru eis stabilesc prioritile alegtorilor, care sunt relaiile i importana relativ adiverselor probleme, care este eficiena utilizrii politicii macroeconomice înscopuri electorale. Teoria ciclului economico-politic susine c evoluiamacroeconomic oglingete ciclul electoral. Vom trece în revist elementeleeseniale ale acestei teorii7.Electoratul este preocupat atât de inflaie, cât i de omaj. Rezultatele unor sondaje de opinie pe aceast tem ne permit s tragem o concluzie foarteimportant: publicul nu e atât de preocupat de nivelul omajului pe cât estede preocupat de direcia de variaie. Creterea omajului accentueazdramatic îngrijorarea populaiei. Atitudinea fa de inflaie depinde atât depreviziunile de majorare a acesteia, cât i de nivelul inflaiei.Dovezile indic faptul c votanii sunt preocupai atât de nivelul, cât i de ratade variaie ale inflaiei i omajului. De exemplu, un omaj înalt, dar în cursde scdere nu e considerat la fel de grav ca o rat medie, dar constant aomajului. Aceste fapte sunt în msur s determine opiunile politicienilor.

7 Alberto Alesina, Macr oeconomic and P olicies, NBER Macr oeconomic s Annual, 1988; William Nordhaus, Alter native

Appr oaches to t he P olitical Business Cycle, Br ooking P a per s on Economic Activit y ,2,1989



393

Politicienii vor s se asigure c la momentul alegerilor economia va fi fost îndreptat în direcia bun, pentru a obine cât mai multe voturi. Inflaia iomajul trebuie s scad i s ating nivele cât mai reduse. Singuraproblem este cum s utilizezi timpul disponibil pentru a pune economia pe

direcia dorit.Rspunsul teoriei ciclului economico-politic este c politicienii vor optala începutul mandatului pentru o politic restrictiv, reducând inflaia isporind omajul. Adeseori se d vina pe administraia anterioar, care a fcutinevitabile aceste msuri. Pe msur ce se apropie al egerile, se trece la oexpansiune economic, de natur a aduce aprobarea elecoratului. Cuaceast ipotez, înseamn c omajul parcurge un ciclu sistematic: crete înprima parte a mandatului prezidenial i scade în cea de-a doua. Desigur cexist un ciclu similar al instrumentelor de politic economic. În prima partepolitica va fi mai strict, pentru a crea deflaie; în partea a doua ea va fi

înlocuit de o politic expansionist, pentru a reduce omajul.Dovezile empirice despre ciclul politico-economic sunt destul de variate.(Dornbusch, R., Fischer, S., Macroeconomia, Sedona, Timiioara, 1997, pag.442-443).

18.4. Restructurarea economiei i evoluia structurilor ocuprii

Se consider c din punct de vedere al structurilor economice, definitei caracterizate în special pe baza raportului dintre populaia ocupat în

industrie i agricultur, exist cinci tipuri de asemenea structuri: agrar,agrar-industrial, industrial-agrar, industrial i tehnologic-informaional.

În legtur cu progresele deosebite ale economiei informaionale, alefolosirii microprocesoarelor, roboilor industriali, etc. i cu rolul industriei înevoluia tehnicilor i tehnologiilor exist i ideea conform creia rile slabdezvoltate sau în dezvoltare sunt oarecum avantajate comparativ cu rilepostindustriale, în sensul c ele pot s evite etapa industrializrii i s treacdirect la informatizare, la stadii de dezvoltare i structuri comparabile cu cele înregistrate în cele mai dezvoltate ri ale lumii. Raportarea acestei idei laevoluia realitilor economice mondiale conduce la concluzia c datorit

caracterului stadial al dinamicii structurilor de ramur ale economiei naionale, în sensul c aceasta are loc în mod treptat, nici o ar nu poate trece dintr-odat de la structuri agrare arhaice, înapoiate la structuri moderne, avansate.De altfel, exist o strâns legtur între nivelul dezvoltrii economice istructurile de ramur ale economiei, în sensul c odat cu progresuleconomic are loc reducerea continu a ponderii agriculturii i în general asectorului primar în indicatorii macroeconomici rezultativi i în populaiaocupat i, pe aceast baz, creterea pân la anumite niveluri a ponderii



394

ramurilor din sectorul secundar, pentru ca apoi s se reduc pondereaacestui sector, crescând corespunztor ponderea sectorului teriar.

inând seama de calitatea tehnicilor i tehnologiilor moderne existentepe plan mondial, se poate spune c este practic imposibil de conceput

progresul economic, tranziia ctre economia informaional fr o puternicindustrie care s permit modernizarea tuturor celorlalte domenii deactivitate. De aceea, nu întâmpltor, chiar i terminologia mondial, folositde Fondul Monetar Internaional, de Banca Mondial, etc., atunci când serefer la cele mai dezvoltate ri ale lumii, le grupeaz într-o categorie numitri industrializate, evideniind astfel i principala caracteristic a acestora. Aezarea întregului sistem de producie naional pe baza tehnicii mainiste,transformarea capitalului industrial în forma conductoare a capitalului i aindustriei în ramura conductoare a economiei naionale, constituie otrstur definitorie a complexului economic naional-statal unitar. Industria

mainist este Äcoloana vertebral´ a complexului economic naional-statalunitar i Ä locomotiva´ care trage dup sine sau împinge înainte întregulansamblu economic.8

Analiza evoluiei economiei româneti în perioada de dup 1989 dinpunct de vedere al structurii alocrii resurselor, conduce la concluzia cCENSU al României parcurge o traiectorie care îl îndeprteaz de tendinelemoderne ale dezvoltrii economice, inclusiv ale dezvoltrii industriale. Sepoate afirma c politicile de restructurare i privatizare prin care urma s se înfptuiasc reforma economiei româneti au condus nu la evoluia pozitiva acesteia, bazat pe modernizarea întregii economii ca urmare a continurii

pe baze noi a industrializrii, ci dimpotriv, la dezindustrializarea rii. Dup1989, factorii de decizie nu au mai acordat nici o importan ritmurilor înaltede cretere economic, strduindu-se, dimpotriv, s contureze perspectiveleRomâniei pe baza Äcreterii zero´ i a Äcreterii negative´. Consecinele nu s-au lsat mult ateptate, în anii `90 având loc o puternic involuie aproduciei industriale.

8 Într-o remarcabil lucrare consacrat problemelor tranziiei româneti, complexul economic naional-statal unitar

(CENSU) este definit drept ³forma istoric superioar de existen, organizare, integrare, funcionare i evoluie aeconomiei naionale, care posed o autonomie i independen relativ fa de mediile în care exist i deci i unul fade altul´ iar trsturile lui principale sunt: faptul c reprezint o form superioar de existen, organizare, funcionarei evoluie a economiei naionale; existena unei piee naionale; constituirea sistemului diviziunii naionale a muncii iformarea subsistemului de cooperare la scar naional în activitatea economic; aezarea întregului sistem de producienaional pe baza tehnicii mainiste; integrarea tot mai organic în structura CENSU a tuturor genurilor de activitateeconomic util i realizarea unei concordane cât mai depline între diversele domeniii de activitate; realizarea uneentiti durabile a tuturor fazelor i momentelor principale ale micrii economice i asiguararea c oncordanei fluxurilor economice reale i a celor monetar-financiare; complexitatea deosebit; caracterul dinamic; existena, funcionarea ievoluia CENSU în cadrul unui triplu mediu încojnurtor (mediul economic mondial, mediul social i mediul natural).Vezi Aurel Negucioiu, Tranziia raional, Ed.Economic, Bucureti, 1999, p.147-150.



395

Tabelul 18.1. Capacitile de producie industriale i utilizarea lor

CATEGORII DE PRODUSE

Capacitiexistente în 1989

Utilizarea capacitilor

1989 1997

Producie Utilizat

în %

Producie Utilizat

în %

1.iei prelucrat mil.tone 34,0 30,97 91,1 15,26 44,9

2.Oel, mil.tone 16,0 14,4 90,0 6,6 41,2

3.Utilaje explorri geologice,foraje exploatri sonde, mii to. 175 142 85,8 20 8,4

4.Motoare cu ardere intern,mii buci 300 220 73,3 121 40,3

5.Strunguri, buci 7944 4748 59,8 681 8,6

6.Locomotive electrice idiesel pentru linii magistrale,buci

276 152 55,0 0 0

7.Autobuze, buci 2073 1404 67,7 188 9,1

8.Vagoane de pasageri pentrulinii magistrale,buci 601 203 33,8 17 2,8

9.Îngrminte chimice, mil.to. 3500 2880 82,3 850 24,3

10.Fire i fibre chimice, mil.to. 320 273 85,3 92 28,8

11.esturi, mil.m.p. 1200 1109 92,4 425 35,412.Conserve din carne, mii to. 80 37 46,3 14 17,5

13.Conserve legume, mii.to. 400 342 85,8 92 23,0

14.Conserve din fructe, mii.to. 215 190 88,4 48 22,3

15.Zahr,mii.to. 800 693 86,6 243 30,3

Sursa: N.Belli, Tranziia mai grea decât un rzboi. România 1990-2000,Ed.Expert, Bucureti, 2001, p.61.

Ritmurile negative ale micrii produciei industriale au generat pentru

România pierderi uriae: în perioada 1990-1998, pierderile cumulateechivaleaz cu peste patru producii industriale ale anului 1989, atingând ovaloare de circa 527 mld. dolari, (la cursul de schimb din acelai an) ±afectând grav nivelul economic al rii noastre i accentuând considerabilstarea ei de subdezvoltare. ÄPrbuirea produciei industriale a României,prin ritmurile preponderent negative din anii 90, nu reprezint o fatalitategenerat de motenirea din perioada socialist, aa cum susin unii oamenipolitici Äromâni´, îns aflai în slujba unor interese strine. Politicile cu privire



396

la industrie, impuse de FMI i BM i acceptate de muli guvernani de la noiau fost menite s elimine industria româneasc de pe multe piee externe, spun piaa noastr intern la dispoziia industriilor din rile dezvoltate´ 9 i samplifice dimensiunile omajului.

Cderea produciei industriale a dus la comprimarea locului industriei înansamblul economiei naionale, atât în ceea ce privete eforturile (capitalulfix, fora de munc, volumul importului,etc.) cât i efectele (PIB, PNB,volumul exportului,etc.). Modificrile survenite în raportul dintre industrie iagricultur din punct de vedere al structurilor forei de munc ocupate i alponderii acestor ramuri la crearea PIB evideniaz trecerea României de laun profil economic industrial-agrar, la unul agrar-industrial. O asemeneaschimbare a sensului evoluiei structurilor economice are un profund caracter anacronic, ea însemnând de fapt involuie, dac inem seama de faptul c,dup al doilea rzboi mondial, în toate rile dezvoltate din punct de vedere

economic, raportul dintre agricultur i industrie s-a modificat în permanen în favoarea ultimului sector, tocmai pe baza dezvoltrii susinute a industrieicare a permis modernizarea agriculturii, creterea productivitii munciinaionale i o mai eficient utilizare a resurselor economice.

Aceast dinamic a structurilor economice a condus i la o oarecarecretere a ponderii sectorului teriar ceea ce, la prima vedere, este un faptpozitiv, întrucât se elimin astfel consecinele industrializrii forate, Româniaapropiindu-se de celelalte ri europene. La o analiz mai atent, se constat îns c schimbrile menionate nu constituie o consecin fireasc, logic aevoluiei industriei i productivitii muncii în sectoarele primar i secundar

pentru c industria nu i-a exercitat pe deplin rolul su de ramur principal aeconomiei naionale. Dezindustrializarea i agrarizarea economiei nu suntcompatibile cu revoluia informaional, România, cu o industrializareneterminat neputând accede astfel în rândul rilor cu economieinformaional. În acest sens nu trebuie neglijate argumentele de ordin logici istoric conform crora agricultura, oricât de important ar fi în viaaeconomic a unei ri ± i pentru România este deosebit de important ± eaare dou mari limite: Äîn primul rând ea nu contribuie decât în mic msur lacreterea productivitii muncii sociale, rol care revine în mod hotrâtor industriei; în al doilea rând, agricultura nu poate rezolva problema forei de

munc din cadrul su, fiindc ea este în mod structural eliberatoare i nuconsumatoare de surplus de brae de lucru. O analiz comparativ ne aratc, la nivelul productivitii muncii agricole din Frana, România ar aveanevoie de numai 750 mii persoane apte de munc; restul de peste 2,5milioane oameni constituie for de munc subutilizat, cu alte cuvinte, omajmascat.´10 Istoric vorbind, cel puin pân-n prezent, economiile moderne i

9 I.D.Adumitrcesei, N.G.Niculescu, Pericolul subdezvoltrii, vol.II, Ed.Economic,Bucureti,2000, p.85.10 N.Belli, op.cit., p245.



397

eficiente, în care sunt prezente din plin cuceririle revoluiei informaionale sunteconomii care au încheiat procesul industrializrii i au ajuns la un nivel înaltal dezvoltrii economice, nu prin agricultur i printr-o pondere mare apopulaiei agricole, ci prin dezvoltarea i restructurarea industriei iserviciilor care au devenit capabile s modernizeze celelalte domenii, inclusivagricultura i s asigure reducerea populaiei ocupate în cadrul acesteia dinurm la sub 10%.

Problema industrializrii a fost atât de mult neglijat de factorii politici ide decizie din perioada postdecembrist, încât chiar i termenul ca atare adisprut din vocabularul uzual, ca i când el ar ine de vechea ideologie, deÄlimba de lemn´. Este important ca în fundamentarea politicii economiceindustriale, dac se dorete cu adevrat promovarea interesului naional, sse in seama de faptul c industrializarea nu are culoare politic i nu poartamprenta niciunei ideologii, ea constând într-un proces complex de formare i

dezvoltare a industriei mainiste, i, pe aceast baz, de transformare a uneiri agrare într-o ar industrial dezvoltat. Nu trebuie pierdut din vederenicidecum faptul c actualele ri dezvoltate din punct de vedere economic,ri cu economie modern, avansat, în cadrul crora sectorul teriar i maiales cel informaional au ponderi importante,sunt denumite i ri cueconomie postindustrial tocmai pentru c au parcurs deja etapaindustrializrii. În concluzie, progresul economic i prosperitatea economicsunt o consecin a industrializrii i informatizrii i nu a dezindustrializrii isubdezvoltrii.

Analiza evoluiei structurii populaiei ocupate pe ramuri imacrosectoare de activitate evideniaz, de asemenea, o serie de modificri,care, comparativ cu situaia existent la sfâritul anului 1989, nu pot ficonsiderate pozitive, ci dimpotriv.

Reducerea ponderii populaiei ocupate în sectorul secundar înperioada 1992-2000 ± de la 34,5% la circa 26% - ar putea fi considerat cao evoluie structural pozitiv în situaia în care mrimile procentuale s-ar firedistribuit ctre sectorul teriar i ar fi condus deci la creterea ocupriipopulaiei în acest sector. Datele statistice reliefeaz îns faptul c populaiaocupat în sectorul teriar a rmas aproximativ aceeai din punct de vedere alponderii sale în totalul populaiei ocupate (29,96% în 1992 i 31,3% în 2000),ceea ce înseamn c reducerea ponderii sectorului secundar în cadrulpopulaiei ocupate a condus la creterea ocuprii în sectorul primar aleconomiei, de la circa 36% în 1992 la aproape 43% în 2000.

Este vorba deci despre o migrare a populaiei dinspre sectorulsecundar ctre cel primar, în condiiile meninerii sectorului teriar, din punctde vedere al structurilor ocuprii forei de munc, tendine ce contravin celor înregistrate în rile dezvoltate din punct de vedere economic.



398

Tabelul 18.2. Ponderea populaiei ocupate pe macrosectoare 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Total e.na.Din care: 100 100 100 100 100 100 100 100 100I.Sectorul primar a.agric.,silvic.,piscic.b.ind.extractiv

35,5332,922,61

38,4835,912,57

38,0236,432,55

37,0234,392,63

38,0735,402,67

39,5537,512,04

39,938,01,9

42,941,21,7

43,041,41,6

II.Sectorul secundar a.ind.prel.(en.el.,ap,gaze)b.construcii

34,5128,97

5,54

32,2527,54

5,71

31,8526,23

5,62

31,0025,96

5,04

32,6225,56

5,06

29,9725,11

4,86

28,824,4

4,4

26,722,7

4,0

25,721,6

4,1IIISectorul teriar a.comer,hotel,restauranteb.transport,telecomunic.c.activ.financ.-bancard.tranz.imob.,alteserviciie.învmânt

f.snt.,asist.social

g.alte ramuri

29,968,89

6,20

0,55

4,21

4,13

2,92

3,06

28,277,12

5,99

0,66

4,15

4,29

3,06

3,11

29,177,71

5,55

0,59

4,38

4,38

3,33

3,23

31,9810,41

5,86

0,75

3,41

4,60

3,52

3,43

30,319,47

5,83

0,76

2,74

4,70

3,59

3,22

30,4810,33

5,60

0,81

2,21

4,72

3,49

3,32

31,310,6

5,2

0,9

2,8

4,8

3,6

3,4

30,410,2

4,8

0,8

2,8

5,1

3,3

3,2

31,310,1

4,9

0,9

3.1

4,9

4,0

3,4

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2001, Institutul Naional pentruStatistic.

Datorit diferenelor de productivitate a muncii i de eficien a factorilor de producie existente între diversele ramuri de activitate, schimbrilestructurale în ceea ce privete ocuparea forei de munc nu s-au regsit întocmai în ceea ce privete structura produsului intern brut pe categorii deresurse.

Astfel, se constat c în perioada 1992-2000, dei ponderea agriculturii în ceea ce privete populaia ocupat a crescut de la circa 33% la aproape41,4%, contribuia acestei ramuri la crearea PIB s-a redus de la 19% la 11%.

Pe de alt parte, dac populaia ocupat în industrie s-a redus de la~29% în anul 1992 la circa 22% în anul 2000, contribuia industriei la creareaPIB s-a diminuat de la 38,3% la aproape 25% în aceeai perioad.

Dac asemenea tendine vor continua, se va accelera vizibil regresulstructurilor economiei româneti de la cele industrial-agrare ctre celepreponderent agrare.

Erodarea caracterului industrial-agrar al economiei româneti ± tendinpozitiv(!) în concepia celor care consider, în total discordan cu evoluiilerilor dezvoltate din punct de vedere economic, c România va realiza astfelmai uor tranziia ctre economia informaional ± are la baz procese ifenomene economice cum sunt:

- reducerea posibilitilor ocuprii cât mai depline, mai eficiente imai raionale a forei de munc;



399

- dezarticularea organismului economic i social, destrmareafluxurilor reale i monetare, orizontale i verticale dintre diversele domenii deactivitate, uniti economice, etc.;

- descurajarea înclinaiei spre economisire, acumulare i investiredatorat pierderii încrederii populaiei în sistemul financiar-bancar ;

- liberalizarea total a schimburilor economice, lipsa unei proteciiminime a agenilor economici autohtoni realizat în condiiile impresionanteidevalorizri a monedei naionale i eliminrii subveniilor din economie;

- creterea ponderii populaiei ocupate în sectorul primar, în condiiilemeninerii ponderii sectorului teriar i ale reducerii ponderii populaieiocupate în sectorul secundar ;

- reducerea contribuiei industriei la crearea PIB i a venituluinaional, pe fondul diminurii mai rapide a activitii ramurilor productoare deprodfactori comparativ cu cele ce creaz satisfactori.

Concepte fundamentale: y Piaa muncii; y Efectul de venit; y Efectul de substituie; y Segmentarea pieei muncii; y omajul; y omajul voluntar ; y omajul involuntar ; y

omajul ciclic;

y omajul structural; y Rata omajului; y Costurile omajului; y Curba Phillips; y Cauzele omajului; y Efectele omajului; y Msuri de diminuare a

omajului.

Probleme de reflecie:y Care sunt indicatorii de msurarea omajului?y Definii omajul i enumerai principalele cauze ale acestuia?y Enumerai formele omajului i caracterizai omajul structural?y Ce este omajul voluntar? Dar omajul involuntar?y În ce constau, în esen, costurile omajului la nivel macroeconomic?

25371984-Capitolul-18-Ocuparea-şi-şomajul(1)

Documents

Transcript of 25371984-Capitolul-18-Ocuparea-şi-şomajul(1)