24 Traumatizmele m.toracic

47
TRAUMATISMELE MEMBRULUI TORACIC 1.) LUXAŢIILE: a.) Claviculei, b.) Braţului, c.) Antebraţului, d.) Mâinii. 2.) FRACTURILE: a.) Scapulei, b.) Claviculei, c.) Humerusului, d.) Oaselor ebraţului, e.) Oaselor nii.

Transcript of 24 Traumatizmele m.toracic

TRAUMATISMELEMEMBRULUI TORACIC

1.) LUXAŢIILE:

a.) Claviculei, b.) Braţului, c.)

Antebraţului, d.) Mâinii.2.)

FRACTURILE:a.) Scapulei,b.) Claviculei,c.)

Humerusului,d.) Oaselor

antebraţului,e.) Oaselor

mâinii.

Luxaţiile acromio-claviculare

• Frecvenţa - mai frecvente la persoane tinere.

• Mecanismul de producere – indirect, cădere pe umăr.

Clasificarealuxaţiilor acromi-claviculare

C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)

• Tipul 1- entorsă acromio-claviculară

• Tipul 2- subluxaţia calviculei cu lezarea totală a lig. acromio-claviculare şi parţial al celor carocoid-calviculare cu spaţiul coroco-lavrular largit pînă la 25% faţă de normă

Clasificarealuxaţiilor acromi-claviculare

C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)

• Tipul 3- luxaţie tipică a claviculei cu ruptura lig. acromio-claviculare, caraco-claviculare cu creşterea spaţiului de la 25% la 100% de la normă

• Tipul 4- ruptură lig. acromio-claviculare,muşchii deltoid şi trapezoid detaşaţi de pe claviculă distale, spaţiul caraco-clavicular este cu 100%-200% în comparaţie cu norma

Clasificarealuxaţiilor acromi-claviculare

C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)

• Tipul 5- clavicula deplasată spre bază gătului,rupte toate legamentele, spaţiul caraco-clavicular mărit faţă de umarul normal la 200%-300%

• Tipul 6 - clavicula luxată sub acromio, lig. acromio claviculare rupte, cele caraco-claviculare intacte sau rupte, interspaţiul caraco-clavicular micşorat.

SIMPTOMATOLOGIA tipul I - edem şi dureri în articulaţia acromio-claviculară;tipul II - tumefacţie, dureri importante,

– uşoară ascensiune a claviculei.tipul III - atitudinea de „umilinţă",

– dereglare funcţională,– deformitatea „treaptă de scară".– semnul „clapă de pian".

tipul IV - extremitatea distală a claviculei este deplasată posterior şi cranial.

tipul V - semnele ca tipul III însă mai accentuate, – pot fi tulburări neurologice.

tipul VI - umărul aplatizat, -acromionul proeminat.

TratamentulOrtopedic în luxaţiile de tipul I –II :

imobilizare în pansament Desault sau în bandaj cu bretele

Chirurgical în celelalte tipuri de luxaţie:

LUXAŢIA UMĂRULUI Frecvenţa - 50 - 60% din totalul luxatiilor;Mecanismul de producere:• indirect - căderea pe mână, cot în abductie;• direct - cădere pe umăr.

Clasificarea:1. Luxaţia antero - interne (95%)Variante:♦ extracoracoidiene (ca

subluxaţie, rară);♦ subcoracoidiană (capul

humeral deplasat intern);♦ subclaviculară (capul

humeral se găseşte lanivelul subclavicular);

Clasificarea:

2. Luxaţiile posterioare - capul humeral se deplasează postglenoidal (rare);

a) subacromiale

b) subspinale

3. Luxaţiile anterio - inferioare:

a.) subglenoidale (axilare);

b.) subscapulară (erecta).

SIMPTOMATICA dureri şi dereglări funcţionale, poza de „umilinţă", braţul în uşoară abducţie, umărul „în epolet" (dispare convexitatea umărului), semnul „lovitură de topor", palparea unui gol subacromial, palparea capului humeral subclavicular, manifestările pe radiograme, etc...

Complicaţii recente: leziunea n. circumflex, elongarea ramurelor plexului brahial, compresia arterei axilare,Nu trebuie să apună soarele deasupra

unei luxaţii de umăr nereduse !!! compresia, ruptura venei axilare,

TRATAMENTULNu trebuie să apună soarele deasupra unei luxaţii

de umăr nereduse !!! reducere în urgenţă sub anestezie generală;

Procedeul Hipocrates Procedeul Mottess

Procedeul Kocher

TRATAMENTUL

imobilizarea ghipsată 4-6 sâptămîni

LUXAŢIILE COTULUI

Mecanismul de producere - căderea pe mâna în extenzie

Clasificarea1.) Convergente - ambele oase antebraţ se

deplasează în aceiaş direcţie.

Variante: posteriaore, anterioare (cu fractură de olecranon), postero - mediale, postero - laterale,

LUXAŢIILE COTULUI

Clasificarea

2.) Divergente – oasele antebraţului se luxează în diverse direcţii

Tratamentul – reducerea de urgenţă sub anestezie generală.

Imobilizarea în atelă gipsată – 2 săptămîni.

FRACTURILE SCAPULEI Frecvenţa – rare, mai puţin de 1% din toate fracturile scheletului.

Mecanism de producere: • Mai frecvent direct • Rar prin zmulgire a unghiului superio-intern de muşchiul elevator scapulae.

Clasificarea:1 – fracturi a corpului scapulei :

a) a fosei supraspinoasei b) a fosei subspinoaseic) a spinei scapulei

2 – fracturi a unghiurilor:a) a unghiului internb) a unghiului inferiorc) a unghiului extern (glenei):Ale colului anatomicAle colului chirurgicalAle glenei

FRACTURILE SCAPULEI Clasificarea:

3 – fracturi ale proceselor:a) acromionb) corocoid

Tratamentul:– ortopedic – imobilizarea

Desault 3-4 săptămîni– chirurgical – în fracturi cu mari deplasări

• în fracturi intraarticulare de glenă

FRACTURILE CLAVICULEI Frecvenţa - 10 - 12% din

fracturile scheletului;Mecanismul - indirect, prin

cădere pe umăr sau cot (80%); - direct, acţiunea agentului mecanic direct.

Clasificarea♦ fracture 1/3 interne (foarte

rare),♦ fractura 1/3 medie (80% din

fracturile claviculei)♦ fracturile 1/3 externe (rare)♦ fracturile complexe

Aspecte clinice

• dereglarea funcţiei,• deformaţie angulară cu

vîrful superior,• dureri în punct fix,• întreruperea continuităţii

osoase palpabilă,• capătul fragmentului

intern bombează sub piele,

• poza „de umilinţă"

Tratamentul

1.) Conservator:

a. Bandaj forma de „8"

b. aparat ghipsat Desault.

2.) Chirurgical:

a. Osteosinteză cu broşe,

b. Osteosinteză cu placă înşurubată,

c. Osteosinteză prin „hobanaj"

FRACTURILE EXTREMITĂŢIIPROXIMALE ALE HUMERUSULUI

Frecvenţa:• 7,6% din fracturile scheletului,• 45% din fracturile humerusului,• frecvent la persoanele de vîrstă

înaintată.Clasificarea anatomică:• colului anatomic,• colului chirurgical,• marea tuberozitate,• mica tuberozitate.

Calsificarea Neer G(1970)a fracturilor entremifatii superioare de humerus

Este bazată pe descrierea lui E. A. Codman (1934), care a apreciat ca fracturile humerusul proximal pot apărea de-a lungul vechilor cicatrice epifzare ce separă supafaţa articulară, diafiza, mare şi mică tuberazitate în cele 4 segmente distincte.

Calsificarea Neer G(1970)a fracturilor entremifatii superioare de humerus

În funcţie de traectul, linia de fractura a unor de cele 4 segmente Neer le diviziază în:

I - cu o parte – fractura fără deplasare sau cu minimă deplasare, indiferent de numărul segmentelor inplicate;

II - Fractura cu două părţi cu deplasare izolată ale capului humeral cu linia de fractură la nivelul colului anatomic; ale segmentului diafizar cu linia de fractura la nivelu colului chirurgical şi fracturile cu deplasare ale micii şi marii treberazitaţi;

Calsificarea Neer G(1970)a fracturilor entremifatii superioare de humerus

III - Fractura cu 3 păarţi cu deplasarea a 3 segmente majore: capul humeral, diafiza şi o tuberozitate;

IV - Fractura cu 4 parţi - fiecare segment major este deplasat, vascularizarea capului humeral este compromisă.

Fracturile extremitatii proximale a humerusului indiferent de numărul de segmente pot fi cu şi fără luxaţia umărului.

CLASIFICAREA A O

Humerus - 1

Extremitatea proximală - 1

Tipul fracturii – A, B, C

Diagnosticul – 1.1.A.B.C

FRACTURILE EXTREMITĂŢIIPROXIMALE ALE HUMERUSULUI

Aspecte clinice• dureri,• dereglări funcţionale,• atitudine „de umilinţă"• deformaţia regiunii sub „lovitură de

topor"• axul braţuilui prelungit în sus cade

sub apofiza coracoidă,• echimoză masivă a regiunii lezate

(24-48 ore).Asistenţa medicală:• antidoloranţi • imobilizarea cu atela Kramer, bandaj

toracic Velpeau, Desault.

FRACTURILE EXTREMITĂŢIIPROXIMALE ALE HUMERUSULUI

Tratamentul:A) Conservator:

a.) fracturi fără deplasare,b.) fracturi cu 2 părţi - reducere cu imobilizare ghipsată (toracobrahial), sau gipsul de atîrnare Caldwell

B.) Chirurgical:a.) osteosinteza cu placă în „T",b.) osteosinteza în „hobanaj",c.) osteosinteza cu broşe,d.) cu şurub

FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE

Frecvenţa:1,4% din fracturile scheletului.

Mecanismul:a) Direct – lovituri pe braţ, agresiuni, striviri, etc.b) Indirecte – cădere pe mînă, cot, răsuciri.

Aspectele clinice – comune pentru fracturile diafizare,

Complicaţii – lezarea nervului radial.Clasificarea A O – 1.2.A.B.C.

FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALETratamentul:

a) Ortopedic:

- Aparat ghipsat toracobrahial în fracturile fără deplasare;

- Reducere şi imobilizare ghipsată;

- Aparat ghipsat Caldweel în fracturile instabile;

b) Chirurgical:

- Reducerea deschisă şi osteosinteza: Centromodulară (tije blocate, elastice Ender); Placă înşurubată; Fixatoare externe (broşat – Илизаров, tijat).

FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALEALE HUMERUSULUI

Frecvenţa :- frecvent la copil, rar la adulţi,- 2% din toate fracturile. Mecanismul - căderea pe cot sau pe mână

în extenzie.Clasificarea anatomică:1.) Fracturi supracondiliene

– prin hiperextenzie;– prin hiperflexie;

2.) Fracturi intercondiliene cu traiect în „T", „Y", „V".

3.) Fracturi izolate ale condililor humerali;4.) Fracturile epitrohlei;5.) Fractura prin decolarea epicondilului; 6.) Fractura diacondiliană. Clasificarea AO-1.3.A.B.C

FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALEALE HUMERUSULUI

Aspecte clinice: impotenţă funcţională totală la

nivelul cotului; cotul în semiflexie şi susţinut; dureri vii la palpare şi în funcţie; olecranonul proeminează

posterior; la tracţiune proeminenţa dispare; semnele triunghiului Nelaton şi

linia Malgaine; echimoza liniară transversală

deasupra plicii cotului.

FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALEALE HUMERUSULUI

TRATAMENTULa) Ortopedic:

– în cazuri fără deplasare - aparat ghipsat,

– în deplasări - reducerea cu aplicarea aparatului ghipsat

b) Chirurgical:Este tratamentul de bază şi este urgentosteosinteza cu plăci

înşurubate;fixarea cu şuruburi; fixarea cu broşe Kirshner sau

cu compresie în „hobanaj".

FRACTURILE OASELOR ANTEBRAŢULUI

Clasificarea1.) Fracturile extremităţii proximale a

ulnei;2.) Fracturi ale extremităţii proximale ale

radiusului;3.) Fracturile diafizare izolate ale oaselor

antebraţului;4.) Fracturi ale ambelor oase ale

antebraţului;5.) Fracturi - luxaţii ale oaselor

antebraţului;6.) Fracturi epimetafizei distale ale

oaselor antebraţului.

FRACTURILE OLECRANULUI Frecvenţa - 1% din fracturile scheletului Mecanismul:

– indirect - căderea cu sprijinul pe palmă– direct - lovitură pe olecranon

Clasificarea:1.) Fracturi fără deplasare; 2.) Fracturi cu deplasare:

a.) fracturi prin avulsie, b.) fracturi oblice şi transversale, c.) fracturi cominutive, d.) fracturi - luxaţii.

FRACTURILE OLECRANULUI Tratamentul:

a.) Conservator - fără deplasarea fragmentelor (Imobilizare în atelă gipsată - 21 zile):

b.) Chirurgical - hoban, şurub, placă.

FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI OSULUI RADIAL

Frecvenţa - 1,4% din fracturile scheletului (mai frecvent la copii)

Mecanismul: indirect prin căderea pe mână.

Clasificarea fracturilor capului radial la adulţi (Masson M., 1954):

Tipul I – fractură marginală fără deplasare,

Tipul II – fractură marginală cu deplasare,

Tipul III - fractură comutivă .

FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI OSULUI RADIAL

Clasificarea fracturilor colului osului radial (R. Judet şi I. Judet, 1964):

Gr. I – fără deplasare;

Gr. II – deplasare liniară sub ½ şi angulară sub 30°;

Gr.III – deplasare liniară peste ½ şi angulară 30-60°;

Gr. IV – pierderea contactului între fragmente, deplasarea angulară la 90°.

FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI OSULUI RADIAL

Tratamentul:

a.) Conservator - fracturile tipul I - atelă ghipsată (2 săptămâni,)

b.) Chirurgical - fracturi tipul II - III excizia fragmentului sau rezectarea

Protezarea capului osului radial cu proteza Swanson.

c.) La copii - reducearea fragmentelor colului radial şi osteosinteza cu broşe.

FRACTURILE DIAFIZAREALE OASELOR ANTEBRAŢULUI

Delimitare - proximal tuberozitatea bicipitală şi distal 4 cm proximal de linia articulară.

Mecanismul de producere:a.) indirect - căderea cu sprijin în mână, b.) direct - lovitură pe antebraţ (de apărare), căderea cu lovitură de corp dur.

Clasificarea:a.) după nivel: 1/3 proximală, 1/3 medie, 1/3 dispală,b.) după nivelul amplasarea planurilor fracturilor: la acelaş nivel, nivel diferit.c.) După planul fracturii: transversal, oblic, spiroid, cominutiv.

Aspecte clinice - comune fracturilor diafizare.

FRACTURI-LUXAŢII A ANTEBRAŢULUI

1. Fractură - luxaţie Monteggia-Stănciulescu: - fractură deplasată a ulnei cu luxaţia capului radial (4 tipuri – anterior, posterior, lateral şi medio-anterior)

2. Fractură - luxaţie Galeazzi: - fractura distală de radius cu luxaţia capului osului ulnar.

FRACTURILE DIAFIZAREALE OASELOR ANTEBRAŢULUI

Tratamentul:a.) Fracturile ambelor oase:

– fractura fără deplasare - imobilizare ghipsată,

– fractura cu deplasare se tratează chirurgical:osteosinteza centromedulară + aparat

externfixare cu placă înşurubată,osteosinteza cu placă + autoplastie osoasă

înfracturi cu cominuţie.

b.) Leziunile Monteggia şi Galeazzi - se reduc şi se fixează osul fracturat cu reducerea şi stabilizarea celui luxat.

FRACTURILE EXTREMITĂŢII INFERIOARE A RADIUSULUI

Delimitare - 4 cm proximal de articulaţia radiocarpiană.

Frecvenţa: cele mai frecvente fracturi ale membrului

toracic, cele mai frecvente fracturi ale radiusului, reprezintă 27% din totalul fracturilor.

Mecanismul de producere - căderea pe mână în hiperextenzie sau hiperflexie.

FRACTURILE EXTREMITĂŢII INFERIOARE A RADIUSULUI

Clasificarea anatomică:1. Fracturile stiloidei radiale.2. Fracturi marginale ale radiusului

(anteriaoră, posterioară)3. Fractura Colles a metafizei

radiusului (în extenzie+1,5-2,5 cm proximal articulaţiei).

4. Fractura Smith a metafizei radiusului (în flexie - acelaş nivel)

5. Fracturi intraarticulare în formă „T”, „V”, „Y”, cominutive.

FRACTURILE EXTREMITĂŢII INFERIOARE A RADIUSULUI

Clasificarea A. Kapandji (1988) - după linia de fractură şi deplasarea fragmentelor - 12 tipuri;

- metode de tratament specifice pentru fiecare tip

FRACTURILE EXTREMITĂŢII INFERIOARE A RADIUSULUI

Aspecte clinice(Fractura Colles)

anamneză - cădere pe mână în hiperextenzie,

dureri la nivelul pumnului, incapacitatea de mişcare în

articulaţia radiocarpiană, deformaţia „în dos de furculiţă",

(din profil) în fracturile Colles - deformaţia

„în baionetă", (din faţă) capul ulnei bombează sub piele, în fracturile Smith - clinica

asemănătoare (inversată)

FRACTURILE EXTREMITĂŢII INFERIOARE A RADIUSULUI

TratamentulConservator:

a.) fracturi fără deplasare - aparat ghipsat pentru 4-6 săptămîni, b.) în deplasarea fragmentelor - reducerea ortopedică în fracturile stabile şi aparat ghipsat,

Chirirgical:a.) broşaj în fracturi stiloidiană, b.) broşaj intrafocal Kapandji în fracturi metafizare. c.) Aparat extern în fracturi intraarticulare cominutive

FRACTURILE OASELOR CARPIENE ŞI METACARPIENE

Mecanismul:– direct prin lovituri cu pumnnul,

– indirect prin presiune

Clasificarea:1. Fractura bazală,

2. Fractură diafizară,

3. Fractură de col a metacarpului (des întîlnite la V),

4. Fracturi a capului metacarpian (mai rare).

FRACTURILE OASELOR CARPIENE ŞI METACARPIENE

FRACTURA BAZEI I - OS METACARPIAN

Mecanismul - lovitură cu pumnul cu policele în flexie

Clasificarea:1.) Fractura Bennet - cu fragment mic

sau cu fragment mare 2.) Fractura Rolando - fractura

cominutivăTratamentul - ortopedic sau chirurgical.