22. Calitatile sunetului
1
(22) 8. 5. CalităŃile sunetului DefiniŃie: Prin calităŃile sunetului înŃelegem acele mărimi care deosebesc un sunet de alt sunet. DefiniŃie: ÎnălŃimea este calitatea sunetului după care el este perceput mai profund (grav) sau mai ascuŃit (înalt). ÎnălŃimea sunetului depinde de frecvenŃa acestuia, dar şi de amplitudinea şi forma undei sonore. DefiniŃie: Intensitatea este calitatea sunetului după care acesta este perceput mai intens sau mai puŃin intens. Intensitatea sunetului este legată de energia sonoră, deci de amplitudinea undei sonore. Se pot deosebi două intensităŃi ale sunetului. • Intensitatea sonoră. • Intensitatea auditivă. Intensitatea sonoră (8.39) Sunetele auzite de om pot să varieze într-o gamă foarte largă de ordine de mărime ale intensităŃii sonore Is S-a constatat că scala logaritmică este mult mai comodă pentru a măsura intensitatea sunetului: (8.40) Unde Is,min = I0 = 10¯¹² W/m² la frecvenŃa v = 1kHz se numeşte prag de audibilitate. Valoarea maximă a intensităŃii sonore care mai poate fi suportată de urechea noastră se numeşte prag de senzaŃie dureroasă. Dacă introducem presiunea sonoră obŃinem: (8.41) Intensitatea auditivă Caracterizează senzaŃia auditivă produsă omului de către sunet. Spre deosebire de intensitatea sonoră care este o mărime obiectivă intensitatea auditivă este o mărime subiectivă. DefiniŃie: Intensitatea auditivă a unui sunet este egală cu intensitatea sonoră a unui sunet normal cu frecvenŃa v = 1kHz care produce aceeaşi senzaŃie auditivă ca şi sunetul dat. Nivelul auditiv se poate defini în acelaşi fel ca şi nivelul sonor: (8.42) DefiniŃie: Timbrul repezită calitatea prin care se pot distinge sunete de aceeaşi frecvenŃă şi intensitate emise de două sunete diferite. DefiniŃie: ReverbaŃia este fenomenul de prelungire a sunetului în încăpere după ce sursa încetează să emită. DefiniŃie: Timpul de reverbaŃie este timpul în care nivelul sonor scade de 6 ori sau intensitatea scade de ori. (8.43) unde V este volumul încăperii, S este suprafaŃa încăperii iar α este coeficientul de absorŃie în pereŃii încăperii. Dacă timpul de reverbaŃie este mai mare decât 0.1 s care este timpul de inerŃie al urechii atunci acustica încăperii este proastă.
-
Upload
maria-ioana-chirila -
Category
Documents
-
view
4.581 -
download
4
Transcript of 22. Calitatile sunetului
(22) 8. 5. CalităŃile sunetului DefiniŃie: Prin calităŃile sunetului înŃelegem acele mărimi care deosebesc un sunet de alt sunet. DefiniŃie: ÎnălŃimea este calitatea sunetului după care el este perceput mai profund (grav) sau mai ascuŃit (înalt). ÎnălŃimea sunetului depinde de frecvenŃa acestuia, dar şi de amplitudinea şi forma undei sonore. DefiniŃie: Intensitatea este calitatea sunetului după care acesta este perceput mai intens sau mai puŃin intens. Intensitatea sunetului este legată de energia sonoră, deci de amplitudinea undei sonore. Se pot deosebi două intensităŃi ale sunetului.
• Intensitatea sonoră. • Intensitatea auditivă. Intensitatea sonoră (8.39) Sunetele auzite de om pot să varieze într-o gamă foarte largă de ordine de mărime ale intensităŃii sonore Is S-a constatat că scala logaritmică este mult mai comodă pentru a măsura intensitatea sunetului: (8.40) Unde Is,min = I0 = 10¯¹² W/m² la frecvenŃa v = 1kHz se numeşte prag de audibilitate. Valoarea maximă a intensităŃii sonore care mai poate fi suportată de urechea noastră se numeşte prag de senzaŃie dureroasă. Dacă introducem presiunea sonoră obŃinem: (8.41) Intensitatea auditivă Caracterizează senzaŃia auditivă produsă omului de către sunet. Spre deosebire de intensitatea sonoră care este o mărime obiectivă intensitatea auditivă este o mărime subiectivă. DefiniŃie: Intensitatea auditivă a unui sunet este egală cu intensitatea sonoră a unui sunet normal cu frecvenŃa v = 1kHz care produce aceeaşi senzaŃie auditivă ca şi sunetul dat. Nivelul auditiv se poate defini în acelaşi fel ca şi nivelul sonor: (8.42) DefiniŃie: Timbrul repezită calitatea prin care se pot distinge sunete de aceeaşi frecvenŃă şi intensitate emise de două sunete diferite. DefiniŃie: ReverbaŃia este fenomenul de prelungire a sunetului în încăpere după ce sursa încetează să emită. DefiniŃie: Timpul de reverbaŃie este timpul în care nivelul sonor scade de 6 ori sau intensitatea scade de ori. (8.43) unde V este volumul încăperii, S este suprafaŃa încăperii iar α este coeficientul de absorŃie în pereŃii încăperii. Dacă timpul de reverbaŃie este mai mare decât 0.1 s care este timpul de inerŃie al urechii atunci acustica încăperii este proastă.
