201523706 Principiul Efectului Direct Al Dreptului European

8/16/2019 201523706 Principiul Efectului Direct Al Dreptului European

1/12

CUPRINS

1.Introducere ............................................................................................. 1 2.Definiţie şi trăsături ale principiului. ......................................................... 1 3.Domeniul de aplicare ................................................................................ 3 3.1.Efectul direct necondiţionat şi complet ..................................................................4 3.2.Efectul direct condiţionat şi complet .....................................................................4 3.3.Efectul direct condiţionat şi restrâns ......................................................................6 3.Consecinţele aplicării principiului efectului direct al dreptului european ........

7 4.Concluzii................................................................................................. 8 Bibliografie .............................................................................................. 10


2/12

Principiul efectului direct al dreptului european

1.IntroducereDreptul comunitar nu numai că se integrează automat in ordinea internă a statelor membre, dar el are si capacitatea generală de a completa în mod direct patrimoniul juridic al persoanelor particulare cu noi drepturi şi/sau obligaţii, atât în raporturile lorcu alte persoane, cât şi în relaţiile lor cu statul căruia îi aparţin. 1 Efectul directna din caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare, o trăsătură ce exprioriginalitatea dreptului comunitar în raport cu dreptul internaţional, unde efectuldirect al convenţiilor dintre state rămâne excepţional. Aplicabilitatea directa este unprincipiu formulat de C.J.C.E., principiu confom caruia dispozitiilee Tratatelor

sau ale actelor institutiilor comunitare care indeplinesc anumite criterii potfi invocate de justitiabili in fata propriilor jurisdictii nationale si sunt susceptibile de a crea drepturi si obligatii in favoarea, respectiv in sarcina particularilor. Este de remarcat faptul că, iniţial, singura menţiune a unui tratat comunitar din care sar fi putut deduce principiul aplicabilităţii directe a normelor comunitare era art. 249 (fost 189) T.C.E.E., care preciza că regulamentele comunitare sunt « direct aplicabile în toate statele membre ». Practica judiciară a dezvoltat însă principiu, iar Curtea Europeană de Justiţie a fost aceea care a fundamentat cât se poate de clar ideea aplicabilităţii directe a dreptului comunitar.2

2.Definiţie şi trăsături ale principiuluiAplicabilitatea directă este un principiu formulat de CJCE, principiu conform căruia dispoziţiile tratatelor sau ale actelor instituţiilor comunitare care îndeplinesc anu

mite criterii pot fi invocate de justiţiabili în faţa propriilor jurisdicţii naţionale nt susceptibile de a crea drepturi şi obligaţii în favoarea, respectiv în sarcina partiularilor.3 În mod concret, efectul direct descrie:

1

Ion P.Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituţional comunitar european, Editia a-V a, Editura Actami, Bucureşti, 2000,p.58 2 Constanţa Călinoiu,Victor Duculescu, Drept constitutional european,Editura Lumina Lex,Bucuresti,2008,p.185 3 Augustin Fuerea, Drept comunitar european. Partea generală, Editura Allbeck, Bucureşti, 2003, p.155

1


3/12

Principiul efectului direct al dreptului europeana)aptitudinea dreptului comunitar de a crea drepturi sau obligaţii în mod direct în patrimoniul persoanelor fizice şi juridice si b)posibilitatea pe care o au cei interesaţi de a invoca normele comunitare dotate cu acest efect în faţa jurisdicţiilor naţioe. 4 Principiul efectului direct al dreptului comunitar prezintă o serie de trăsăturicaracteristice : Efectul direct este o creatie jurisprudenţială, nu este fondat pe dispoziţii ale tratatelor constitutive, cel puţin în forma lor iniţială. Trebuie precizaacest efect, este validat de tratate, însă într-o maniera indirectă ( art 34 TUE stipulază că deciziile -cadru şi deciziile adoptate în pilonul 3 nu produc efecte directe). ectul direct material se produce cu particularităţi pentru diversele acte

juridice comunitare. Aceste particularităţi depind de conţinutul actului - criteriul folosit de Curte pentru a stabili dacă o anume dispoziţie are sau nu efect direct. Mai concret, conţinutul trebuie să : a) să fie suficient de clar şi precis.Judecătorul nuebuie să aibă dubii asupra conţinutului normelor,Curtea a atenuat severitatea condiţiei, statuând că insuficienţa clarităţii sau a preciziei nu constituie un obstacol în calectului direct, dacă norma poate fi precizată pe cale interpretării efectuate de judecătrul naţional sau comunitar. b) Să aibă un caracter necondiţionat . Existenţa unui termeau a unei condiţii nu afectează efectul direct, ci doar amână producerea lui până la exea termenului sau la realizarea condiţiei. c) Să-şi poată produce efectele în absenţa o măsuri naţionale sau comunitare . Nici această condiţie nu este interpretată strict dertea Europeană de Justiţie: pot fi adoptate acte de aplicare ulterioare, cu condiţia ca statele sau instituţiile comunitare emitente ale actelor de aplicare să nu dispună de o putere discreţionară de intervenţie asupra conţinutului normativ al regulilor comun

tare puse în aplicare. 5 O altă trăsătură ţine de intensitatea efectului direct.6 Acefuncţionează în

mod identic în toate situaţiile.Unele dispoziţii stabilesc drepturi şi obligaţii pentru

4 5

Corneliu Emanoil Mogârzan, Introducere în dreptul comunitar, Editura Fides, Iaşi, 2003, p.186 Corneliu Emanoil Mogârzan, op.cit., p.187 6 Idem, p.188

2


4/12

Principiul efectului direct al dreptului europeansubiecţii de drept comunitar şi pot fi oricând invocate în faţa instanţelor şi în relaţ persoane private. Ele se bucură de efect direct orizontal sau complet. Altele produc numai un efect direct vertical (numit şi parţial sau incomplet) : nu pot crea în mod direct obligaţii în sarcina persoanelor private,ci doar a statelor. În consecinţă, cinteresaţi le pot invoca doar împotriva statelor sau a unor organe ale sale. De remarcat este că forul de la Luxemburg a extins efectul direct vertical şi faţă de colectivtăţile publice, precum şi faţă de persoanele juridice sau entităţile supuse autorităţiilului statului . O altă trăsătura este reprezentată de acţiunea practică a principiulcabilităţii directe, ce variază în funcţie de diferite categorii de norme comunitare prm şi de caracterul efectului direct şi eventualele excepţii care există. Astfel, au efe

t direct necondiţionat şi complet, regulamentele, deciziile adresate persoanelor particulare şi principiile generale, efect direct condiţionat şi complet, tratatele de instituire a comunităţilor şi tratatele internaţionale, iar efect direct condiţionat şi r, directivele şi deciziile adresate statelor membre.

3.Domeniul de aplicareCurtea de Justiţie a stabilit că, potrivit acestui principiu, dreptul comunitar este integrat direct în dreptul statelor membre, fără să permită statelor să aleagă între tualiste sau moniste7, întrucât se impune aplicarea mecanismului nemaifiind nevoie de măsuri luate pe plan intern pentru aplicarea dreptului comunitar. Ca urmare a acestei situaţ ii, persoanele particulare (fizice sau morale) pot invoca dreptul comunitar în faţă autorităţilor naţionale, inclusiv tribunale, atât pentru a li se recunoaşrile, cât şi pentru a se anula efectul unor acte juridice care sunt contrare dreptul

ui comunitar. Aplicarea directă a dreptului comunitar prezintă o serie de particularităţi în funcţie de categoria normelor comunitare care sunt invocate, precum şi caracte efectului direct şi eventualele excepţii care există.

7

Teoria dualistă, având ca adepţi pe italieni (D.Anzilotti ) şi germani (H.Triepel),propne următoarea concepţie :ordinea juridică internaţională şi cea naţională sunt sisteme nte, separate care coexistă paralel. Conform acestei teorii nu există un raport de subordonare între cele două sisteme. Teoriile moniste, consideră că norma de drept inter se află în aceeaşi sferă cu cea internaţională, existând un raport de supra/subordonarncţie de varianta adoptată. (Augustin Fuerea, op.cit., p.153)

3


5/12


3.1.Efectul direct necondiţionat şi complet Sursele dreptului comunitar care au acest efect pot fi invocate fără nici o condiţie de către orice persoană fizica sau morală,e plan vertical (în litigii cu organele statale) cât şi pe plan orizontal (în litigii c alte persoane fizice sau morale). Din această categorie fac parte : Regulamentele sunt acte comunitare specifice ce benefic iază de aplicabilitatea directă, creând drepturi şi obligaţii pentru toţi.Se poate argumenta acest efect invocând dispoziţiile art9 (249) din Tratatul C.E. care statuează cara cterul direct aplicativ al regulamentului. Deciziile adresate persoanelor particulare. Deciziile nu beneficiază de aplicabilitate directă, dar s-a considerat că acele decizii care sunt adresate persoane

lor particulare în anumite domenii (concurenţă) pot fi surse de drepturi şi obligaţii pru aceştia, fiind asimilate în aceste cazuri regulamentelor. Principiile generale sunt de aplicabilitate directă, întrucât prin gradul lor de generalitate trebuie sa fierespectate în toatre cazurile şi în mod necondiţionat.8 3.2.Efectul direct condiţionat mplet În această categorie intră actele comunitare care pot fi invocate în orice litigi, dar este necesară îndeplinirea unor condiţii în acest scop. Sunt incluse în această crie documentele cu caracter convenţ ional, respectiv tratatele de instituire a comunităţilor şi tratatele internaţ ionale. 9 Tratatele constitutive Curtea Europeană deiţie a statuat că dreptul comunitar izvorât din tratatele constitutive nu are o aplicabilitate directa autonomă. S-au dat însă doua indicaţ ii generale, conform cărora sunt ect aplicabile dispoziţiile care conferă drepturi şi instituie o bligaţii exprese pentr persoane particulare , precum şi cele care impun obligaţii bine stabilite în sarcinastatelor membre sau a instituţiilor comunitare. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii,

ispoziţiile respective sunt direct aplicabile, fară să mai fie nevoie de alte acte deaplicare, de proceduri specifice sau măsuri complementare. Caracterul autoexecutor al acestora dă posibilitatea persoanelor particulare sa invoce în faţa8 9

Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene-Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.97 Nicoleta Diaconu,op.cit. , p.98

4


6/12

Principiul efectului direct al dreptului europeaninstanţelor naţionale direct aceste prevederi. Sfera de aplicare a acestui efect direct a fost extinsă ulterior de jurisprudenta Curţii, incluzând pe lângă obligaţiile sta de a nu face (respectiv de a nu face rezerve care să subordoneze aplicarea tratatelor de vreun act normativ intern, de a nu necesita adoptarea unor dispoziţ ii normative interne de concretizare a prevederilor tratatelor) şi obligaţ iile de a face(respectiv de a nu lăsa nici o marja de apreciere statelor în ceea ce priveşte îndeplinrea obligaţiilor sale), precum şi la situaţiile în care nu sau făcut completările necesrin legea internă (aplicarea principiilor privind nediscriminarea în angajare sau salarizare, chiar dacă legea internă nu le-a preluat). În cadrul tratatelor constitutive efectul direct al unor dispoziţii coexistă cu absenţa acestuia în cadrul altor dispozi

i. Este cazul dispoziţiilor care stabilesc în sarcina statelor obligaţii cu caracter foarte general, precum şi în cazul dispoziţ iilor condiţ ionale sau insuficient precizat. Obligaţiile stabilite în termeni foarte generali se referă la politicile generale, precum şi în cazul dispoziţiilor condiţ ionale sau insuficient precizate. Obligaţ iile silite în termeni foarte generali se referă la politicile generale, care nu pot fi invocate de particulari ca având efect direct 10 cum ar fi : - ameliorarea condiţiilor de viaţă ale muncitorilor [art 117 (136) CE] ; - politica în domeniul taxelor de schimb [art 107 (108) CE]. În cazul dispoziţiilor condiţ ionale sau insuficient precizate, s-a statuat de către Curte următoarele: - în cazul art 90 (86) CE privind posibilitatea ca unor intreprinderi care gestionează un seviciu public să li se aplice un regim derogatoriu de la regulile generale ale tratatului ±că aceasta este de strictă interpretare, iar rolul important, în acest sens rămâne judecătorului naţional ; -în cazul ar(87) şi 93 (88) C.E. privind ajutoarele statale acor date unor întreprinderi, aceste

a nu au efect direct, incompatibilitatea acestor ajutoare cu Piaţa Comună nefiind absolută, ci supusă unei notificări din partea Comisiei, sub controlul Curţii. Acorduriinternaţionale În ceea ce priveşte acordurile internaţionale, Curtea a decis că prevedee acestora pot fi invocate în mod direct dacă din acestea rezultă că ele conferă dreptunu numai pentru state, ci şi pentru persoane private, sau dacă aplicarea acestor tratate în ordinea juridică internă are la bază dispoziţiile clare, care nu necesită alte normative interne.

10

Nicoleta Diaconu,op.cit., p.98

5


7/12

Principiul efectului direct al dreptului european3.3.Efectul direct condiţionat şi restrâns Sunt considerate ca având efect direct, condonat şi restrâns directivele şi deciziile adresate statelor membre. Există însă şi opin susţin că acestea nu ar avea efect direct, întrucât tratatele nu menţionează în acest cât regulamentele, ceea ce presupune, per a contrario, că acestora nu le este recunoscut acest efect. Se recunoaşte în acelaşi timp că raţionamentul per a contrario nu esteterminat, aplicabilitatea directă trebuind să fie precis determinată.Se mai argumentează că deciziile nefiind de aplicabilitate generală, trebuie să fie notificate, fapt petru care se consideră că ele impun doar o obligaţie de rezultat, implicând adoptarea unr reglementari legale naţionale, motiv pentru care se apreciază că ele nu ar putea fide aplicabilitate directă, eventualele obligaţii pe care le prescriu trebuind să rezul

te din reglementările interne. Curtea a adus însa argumente de natura principială pentru susţinerea aplicabilităţii directe a directivelor, conform cărora efectul util al drptului comunitar presupune cu necesitate ca judecătorii naţionali să aplice directivele, iar caracterul obligatoriu al directivelor presupune că particularii pot să le invoce. S-a considerat astfel că dispoziţiile cuprinse în directive sunt invocabile dacă a expirarea termenului de aplicare acestea nu au fost transpuse în practica sau au fost aplicate greşit. Statele au posibilitatea să stabilească ce măsuri trebuie să fieate. Deşi directivele nu le impun, ele sunt obligate să se conformeze acestor directive, în caz contrar, persoanele particulare pot acţiona statele în justiţie iar acesteanu pot impune particularilor neîndeplinirea obligaţiilor pe care le prescriu directivele. Efectul direct al directivelor constituie condiţia absolută naţional să-şi poată ita atribuţiile în acest sens. În alte cazuri, Curtea a statuat că directivele nu au unefect direct decât dacă din totalitatea prevederilor acestora rezultă că sunt susceptib

le să producă efecte juridice între statele membre şi particulari. De asemenea Curtea astabilit că sunt susceptibile de a produce efecte directe dispoziţiile « necondiţionate « suficient precizate ». Această posibilitate a statelor de a alege mijloacele pe care le consideră adecvate pentru îndeplinirea prevederilor directivelor se poate afla în neconcordanţă cu acţ iunile particularilor care pot să-şi valorfice în faţa instanţelo drepturile al căror conţinut poate fi determinat precis pe baza prevederilor directivelor. pentru ca judecătorul

6


8/12

Principiul efectului direct al dreptului europeanS-a subliniat faptul că directivele nu crează obligaţii pentru particulari, astfel încâarticularii nu pot să le invoce în litigiile dintre ei, iar statul nu poate să le invoce împotriva unor persoane particulare.Acest efect al directivelor rezultă din Jurisprudenţa Curţii, care a statuat că o directivă nu poate crea obligaţii pentru un particr şi nu poate fi invocată împotriva acestuia.11 Deciziile sunt asimilate directivelordin punctul de vedere al efectului direct, în cazul lor fiind valabile aceleaşi argumente pentru justificarea aplicabilităţ ii acestui principiu, cu excepţia faptului că ee nu presupun în mod necesar adoptarea unor reglementări naţionale pentru aplicarea lor, fie pentru faptul că ele nu sunt adresate statului, fie pentru că obligaţiile pe care le impun nu sunt adresate particularilor. Curtea a stabilit în cazul deciziilor

aceeaşi jurisprudenţă ca şi în cazul directivelor,deşi numărul cazurilor este mult mai3.Consecinţele aplicării principiului efectului direct al dreptului europeanPrincipiul aplicabilităţ ii directe a dreptului comunitar are implicaţii atât naţionaliplicabilitatea directă are, mai intâi un efect pozitiv, în favoarea justiţiabili lor, c posibilitatea de a apăra drepturile acestora în faţa judecătorilor din statele membre. plan concret, aplicabilitatea directă permite, deci popoarelor să solicite judecătorilor naţ ionali asigurarea respectării drepturilor conferite de către norma comunitară c deţine această calitate. Curtea de Justiţie declară cu regularitate că dreptul comunitcreaza drepturi pe care jurisdicţiile interne sunt obligate să le protejeze ». Cât prive modalităţile concrete de protejare a drepturilor, acestea nu decurg din dreptul comunitar, ci ţin de sistemele juridice si mai cu seamă, de procedurile juridice ale statelor membre. 12 Trebuie adăugat ca statele membre sunt puse în situaţ ia de a nu pu

tea schimba dispoziţiile comunitare care le sunt adresate, acestea având un caracter obligatoriu pentru respectivele state (evident ţinând seama de categoria normelor jurid ice respective) ;11 12

asupra

statelor membre ale comunităţilor, cât şi asupra persoanelor particulare şi a judecător

Idem, p.99 Ion P.Filipescu, Augustin Fuerea, op.cit., p.70

7


9/12

Principiul efectului direct al dreptului europeanDe asemenea un alt efect priveşte persoanele particulare care au posibilitatea sainvoce oricând în ordinea juridică internă dreptul comunitar, în condiţ iile statuate dlementările comunitare. În ceea ce priveşte judecătorii naţionali, aceştia sunt obligaţce dreptul comunitar, dar atunci când judecătorii sunt în faţa unei situaţii care neces stabilirea competenţei pe plan intern, vor aplica dreptul fiecărui stat. În cazul în cre judecătorul naţional solicita un recurs prejudiciar, Curtea poate indica acestuia elementele de drept comunitar pe baza căruia să rezolve cazul. 13

4.ConcluziiCa o concluzie a celor precizate anterior, efectul direct este una din caracteri

sticile esenţiale ale ordinii juridice comunitare, exprimând originalitatea dreptului comunitar în raport cu dreptul international. Principiul efectului direct nu este fondat pe dispoziţii ale tratatelor constitutive, cel puţin în forma lor iniţială, cite o creaţie jurisprudenţială. Acest efect este validat de tratate, însă într-o manierarectă, făcându-se referiri în cadrul tratatelor asupra faptului ca unele norme comunitae produc sau nu produc efecte directe. Aplicabilitatea directa comporta, mai intai, un efect pozitiv, in favoarea justitiabililor, cu posibilitatea de a apara drepturile acestora in fata judecatorilor din statele membre. In plan concret, aplicabilitatea directa permite, deci, popoarelor sa solicite judecatorilor nationali asigurarea respectarii drepturilor conferite de catre norma comunitara ce detine aceasta calitate. In privinta modalitatilor concrete de protejare a drepturilor, acestea nu decurg din dreptul comunitar, ci tin de sistemele juridice si mai cu seama, de procedurile juridice ale statelor membre. Efectul direct nu funcţi

onează în mod identic în toate situaţiile, unele dispoziţii stabilesc drepturi şi obligntru toti subiecţii de drept comunitar şi pot fi oricând invocate în faţa instanţelor şile dintre persoanele private, iar altele nu pot crea în mod direct obligaţii în sarcina persoanelor private, ci doar a statelor. Notiunea de aplicabilitate directa,ca atare, permite dreptului european sa dezvolte efectele amintite numai in absenta oricarei dispozitii contrare de drept national. Numai13

Nicoleta Diaconu,op.cit, p.99

8


10/12

Principiul efectului direct al dreptului europeandatorita consolidarii prioritatii aplicabilitatea directa isi produce efectele chiar si in prezenta, si in pofida, oricarei norme nationale contrare, fapt ce asigura dreptului comunitar o forta irezistibila de includere in ordinea juridicaa statelor member. Aplicarea directă a dreptului comunitar prezintă o serie de particularităţi în funcţie de categoria normelor comunitare care sunt invocate, precum şi caterul efectului direct şi eventualele excepţii care există. Aşadar, principiul efectulu direct al dreptului european are o importanţă deosebită, reprezentând, alături de priniul priorităţii, unul din cei doi piloni ai ordinii juridice comunitare.

9


11/12


Bibliografie

1.

Călinoiu Constanţa, Duculescu Victor, Drept constituţional european, Diaconu Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene-Partea generală, Editura Fuerea Augustin, Drept comunitar european. Partea generală., Editura All Fuerea Augustin, Filipescu Ion P., Drept instituţional comunitar european, Mogârzan Corneliu Emanoil, Introducere în dreptul comunitar, Editura

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 ; 2. Lumina Lex, Bucureşti, 2007; 3. Beck, Bucureşti, 2003; 4. Editia a-V a, Editura Actami, Bucureşti, 2000; 5. Fides, Iaşi, 2003.

10


12/12

201523706 Principiul Efectului Direct Al Dreptului European

Documents

Transcript of 201523706 Principiul Efectului Direct Al Dreptului European