lialuciaepure.ro · 2 Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e Coperta: Andrada Nec}a,...

1

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

Thomas AchelisLia Lucia Epure{erban Foar]@Constantin M@r@scuFlaviu C@lin RusMarcel TolceaDona TudorTon Veen

Editura MIRTON

Timi}oara, 2004

2


Coperta: Andrada Nec}a, Vali C@r@ba}

Grafic@ }i foto: Lucian Paulescu

Traducerea cursurilor lectorilor str@ini }i a anexelor: Rozalia Popa, Alexandru B@}tian

Tehnoredactare: Eliza Lupea

Redactor de carte: Adriana Cristea

Toate drepturile sunt rezervate. Reproducerea sautransmiterea, chiar fragmentar@ (except$nd-o pe cea a unorscurte citate menite exemplific@rii, ^nso]ite de precizareasursei), indiferent de form@ sau mijloc, sunt permise numaicu acordul scris al autorilor.

ISBN :

C T. Achelis, L.L. Epure, {. Foar]@, C. M@r@scu, C. Rus, M. Tolcea, D. Tudor, T.Veen -Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e

3


4


CUV#NT %NAINTE

Interac]iunile ^n care intr@m zilnic cu semenii no}tri s-ar transformaimediat ̂ n ciocniri dac@ nu ar exista comunicare. Dac@ nu ar fi acele norme pecare le ^nv@]@m continuu, de c$nd ne na}tem }i p$n@ p@r@sim via]a aceasta, arfi greu de imaginat lumea. Asta dac@ ar mai fi o lume...

Comunic, deci exist – ar putea fi, prin urmare, “truismul” pe careomenirea secolul XXI ar trebui s@ }i-l }opteasc@ seara, ̂ nainte de culcare; saumai bine diminea]a, c$nd deschide ochii. E, ^ns@, suficient s@ comunici? S-ademonstrat faptul c@ majoritatea fiin]elor de acela}i fel comunic@ ̂ ntre ele. {ifurnicile, }i pe}tii, }i m@garii, }i berzele. Or, noi ne }tim superiori celorlaltevie]uitoare }i datorit@ faptului c@ am dezvoltat o serie de coduri alecomunic@rii. Iar ^ntre noi, oamenii, diferen]a se face (}i) prin modul ^n carecunoa}tem aceste coduri, dar mai ales cum reu}im s@ le punem la treab@, cumle facem s@ lucreze ^n favoarea noastr@.

Dar }tim, oare, s@ comunic@m? %n]elegem cum se cuvine “semnele”care ni se fac? Descifr@m corect “simbolurile” pe care le vedem la fiecare pas?Percepem p$n@ la ultima ei consecin]@ “informa]ia” ce zburd@ ̂ n jurul nostru?Suntem “in” sau “off”? Am putea da r@spunsuri pertinente la aceste ^ntreb@ridoar dac@ ne-am putea evalua singuri capacit@]ile de comunicatori. Or, deregul@, adev@ratele r@spunsurile le primim de la cei din jurul nostru, f@r@ s@ ^i^ntreb@m. Dar ca aceste r@spunsuri s@ fie pozitive, trebuie, ^ntr-adev@r, s@ fimeficien]i ^n rela]iile interumane. Cum? %nv@]$nd de la cei care suntprofesioni}ti ^n domeniu. Iar c@r]ile pe care ei le public@ sunt mijloacele celemai rapide de a ne ^nsu}i micile/marile secrete ale comunic@rii.

Cartea pe care o ]ine]i ^n m$ini este un astfel de mijloc. Scopul:perfec]ionarea ^n comunicare. Autorii volumului sunt speciali}ti ^n rela]iipublice }i ̂ n mass-media. Sunt oameni pentru care comunicarea este o meserie.Thomas Achelis }i Ton Veen – dou@ nume europene cu greutate ^n domeniu –abordeaz@ comunicarea cu cet@]eanul }i pragmatismul comunic@rii, respectiv,rela]iile publice, care “^ncep acas@”. Paralimbajul }i vorbirea sunt elementele

5


analizate, din perspectiv@ psihologic@, de jurnalista Lia Lucia Epure, care,apoi, propune o incursiune ^n codul de conduit@ profesional@ al purt@toruluide cuv$nt. Despre retorica publicitar@ scrie {erban Foar]@, ale c@rui “accente”cad pe etica }i poetica reclamei. Fiindc@ tr@im ^ntr-o epoc@ dominat@ deteleviziune, din cuprinsul c@r]ii nu putea s@ lipseasc@ un capitol destinat roluluiacesteia ^n crearea imaginii organiza]iilor, capitol semnat chiar de un om deteleviziune: Constantin M@r@scu. Rela]iile publice implic@ mai multe formede comunicare, asupra c@rora popose}te C@lin Rus. Ziaristul Marcel Tolceademonstreaz@ importan]a interviului pentru construirea imaginii unei institu]ii,iar Dona Tudor sondeaz@ conceptul de imagine, ca produs informa]ional.

Am panoramat cuprinsul pentru a ar@ta c$t de extins@ este aria pe careautorii o genereaz@ prin textele lor, texte care, trebuie spus, sunt scrise cu harpedagogic, fiindc@ to]i autorii volumului sunt cadre didactice universitare.

Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e apare sub sigla UniuniiEuropene, ca rezultat al unui proiect derulat de Centrul de Comunicare “FocusVest” din Timi}oara. Or, o astfel de carte este unul dintre semnalele bune pecare ̂ l d@m ̂ n exterior: ne preg@tim, pentru integrarea european@, }i la capitolulcomunicare. Capitol ce va r@m$ne deschis at$t timp c$t noi vom r@m$ne oameni.

Robert {ERBAN

6


Cuprins

Thomas Achelis - S@ comunic@m cu cet@]eanul................................ pag. 9Thomas Achelis - Aspecte practice ale comunic@rii......................... pag. 19Lia Lucia Epure - Aspecte ale metacomunic@rii }i vorbirii^n psihologia comunic@rii ...................................................................... pag. 25Lia Lucia Epure - Codul de conduit@ profesional@al purt@torului de cuv$nt al unei organiza]ii ................................. pag. 45{erban Foar]@ - Retoric@ publicitar@: etic@}i poetica reclamei..................................................................................... pag. 73Constantin M@r@scu - Rolul televiziunii^n crearea imaginii organiza]iilor ........................................................ pag. 83Flaviu C@lin Rus - Formele de comunicare ^n rela]ii publice......... pag. 95Marcel Tolcea - Interviul }i imaginea institu]iei...................................... pag.107Dona Tudor - Considera]ii asupra conceptului de imagineca produs informa]ional cu elemente posibile de substituirea realit@]ii comunica]ionale ^n realitatea social@.............................. pag.119Ton Veen - Comunicarea intern@: Rela]iile publice^ncep acas@.................................................................................................... pag.137

7


Au ]inut cursuri:

Thomas Achelis,Nicolae Bibu,Cornel Bogdan,Lia Lucia Epure,Ildiko Foar]@,{erban Foar]@,ConstantinM@r@scu,Flaviu C@lin Rus,Robert {erban,Marcel Tolcea,Dona Tudor,Valeriu [one},Ton Veen

Centrul de Comunicare “Focus Vest” - amplu proiect adresatpersoanelor din jude]ul Timi} care doresc s@-}i dezvolte abilit@]ile decomunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@ sau doresc s@ lucreze ^nacest domeniu - a derulat programe de cursuri de traineri.

8


9


Thomas ACHELIS

S@ comunic@m cu cet@]eanulClientul e st@p$nul nostru.Oare e la fel }i cet@]eanul ?

O administra]ie cordial@ }i apropiat@ cet@]eanului contribuie decisiv la unbun climat ^n ora} }i ^n comunitate. Iar acesta ^mbun@t@]e}te hot@r$tor bucuria dea munci a func]ionarilor publici - }i astfel, }i motiva]ia muncii. Experien]a, ^nspecial cea din Germania, a dovedit c$t de important@ poate fi }i ce finalitate desucces are ̂ mbun@t@]irea rela]iilor }i a tipurilor de rela]ii dintre administra]ia public@}i cet@]eni.

{i ^n Rom$nia are loc dezvoltarea administra]iilor or@}ene}ti }i comunale,a poli]iei }i a altor institu]ii publice }i transformarea lor in institu]ii de servicii dince ^n ce mai moderne }i mai eficiente ^n cadrul c@rora cet@]enii se afl@ ^n centrulac]iunii.

Func]ionarii publici, angaja]ii ora}elor }i comunelor aduc prin munca loro contribu]ie important@ la func]ionarea administra]iei publice precum }i la rela]iaacesteia cu cet@]eanul.

Rela]iile dintre func]ionarii administrativi }i cet@]eni sunt marcate ^nprincipal de comunicare. Aceasta se poate realiza ^n scris prin peti]ii greoaie,adesea caricaturizate, adresate autorit@]ii, dar, bine^n]eles, }i telefonic sau direct,pe cale oral@.

La baza textului de fa]@ stau par]ial lucr@rile prietenului meu, psihologulGerhard Anwander, care }i-a adunat consemn@rile ^n volumul „Administra]iecordial@, apropiat@ cet@]eanului” (Editura Boorberg). Acesta dore}te s@ ofere oprivire de ansamblu despre cum poate fi ̂ mbun@t@]it@ ̂ n mod eficace comunicareacunosc$nd elementele psihologice ^n leg@tur@ cu modific@rile organizatorice ^ncadrul proceselor - }i pe aceast@ cale, ^n final, cum pot fi eliminate stresul }i altemaladii care rezult@ ̂ n urma comunic@rii adesea marcate de tensiuni }i de presiuneatimpului.

Cine cunoa}te comandamentele timpului, cine percepe ̂ n mod serios criticaadresat@ permanent administra]iei publice }i o ^n]elege ca o provocare }i o nou@}ans@ spre reg$ndirea }i transformarea real@ nu se va putea ascunde de principiul din “simplu cet@]ean”, ^n clientul (}i, deci, ^n mod automat, “st@p$nul”)administra]iei

10


%n orice caz, cet@]enii unei comune sau ai statului sunt ^n acela}i timpaleg@tori }i beneficiari ai serviciilor administra]iei, deci sunt clien]ii administra]iei.Dac@ ̂ n trecut erau mai degrab@ „peti]ionari” sau “solicitan]i”, ba chiar, mai mult,„destinatari ai unor ordine”, ast@zi ei se consider@ mai mult dec$t clien]i partenericu drepturi egale ai administra]iei.

Din acest motiv administra]ia public@ }i func]ionarii s@i trebuie s@ seconsidere ca institu]ie modern@, ca un drept, ce se dovede}te zilnic concret, cechiar trebuie experimentat. Acest lucru poate fi cuprins cel mai simplu ^ntr-osingur@ propozi]ie ce trebuie s@ devin@ deviz@ ^n activitatea fiec@rui lucr@tor aladministra]iei

Noi, ^n calitate de func]ionari publici, ^i trat@m pe concet@]enii no}tri a}aprecum ne-am dori s@ fim noi trata]i dac@ am fi ^n locul lor.

Comunicarea ro}u - verdeAgresiunea din ambele p@r]i ̂ }i las@ adesea amprenta pe comunicarea dintre

func]ionarul public }i cet@]ean. S@ ne ^nchipuim doar o singur@ dat@ discu]iaclasic@ dintre un poli]ist }i un conduc@tor auto care este oprit pentru dep@}ireavitezei legale. Ce se ^nt$mpl@ c$nd poli]istul, cu o min@ sup@rat@, se adreseaz@acestuia din urm@ ̂ n urm@torul mod: „ Ce v-a apucat s@ circula]i aici cu o asemeneavitez@ ?”, not$nd cu degetul ^n stratul de praf de pe marginea drumului vitezam@surat@ de radar ? „Nu am observat semnul de circula]ie ... “. „Nu am circulat cuvitez@ prea mare, se pare c@ aparatul dvs. radar nu func]ioneaz@ ...” }i alte repliciasem@n@toare. De cele mai multe ori conduc@torul auto va fi intimidat de atitudinearigid@, chiar agresiv@, a ap@r@torului legii. Nu mai poate fi vorba de un dialogra]ional dintre dou@ persoane cu drepturi egale.

Ce se ̂ nt$mpl@ ̂ ntr-un alt exemplu, c$nd func]ionarul autorit@]ii cu atribu]iide a emite aprobarea de construc]ie, respinge cererea pentru extinderi la construc]iaunei case, indic$nd prevederea legal@ ? Acesta se va putea deseori a}tepta dinpartea cet@]eanului/ solicitantului/ la injurii precum: „Asta e chiar o nesim]ire!Voi, func]ionarii, tr@i]i, de fapt, din banii mei. Am s@ m@ pl$ng la }eful vostru !” -}.a.m.d. Dup@ asemenea repro}uri, mai poate oare avea loc o comunicare ra]ional@? Indiferent ce se ^nt$mpl@ ^n continuare, de}i e greu de ^nchipuit o continuare adiscu]iei, va rezulta un dialog nesatisf@c@tor, care va avea influen]@ asupra ambilorinterlocutori, chiar }i dup@ ^ncheierea sa.

Modelul ro}u-verde ^mparte comunicarea ^n „bine” }i r@u”, ^n “verde” }i“ro}u”. “Verde” reprezint@ comunicarea destins@, pozitiv@, iar “ro}u”, dimpotriv@,comunicarea negativ@, nepl@cut@, ^nc@rcat@ de stres. Pentru a nu ^n]elege gre}it,„verde” nu are nici o leg@tur@ cu sl@biciunea sau chiar cu servilismul. „Verde” estemai mult un mod de comunicare ̂ n cadrul c@reia partenerul de discu]ie este apreciat}i ^l poate relaxa mai ales atunci c$nd este iritat }i enervat. Cine este ^n stare s@

11


emit@ ]intit mesaje „verzi”, are la ^ndem$n@ elementele de baz@ ale unui dialogeficace. Acesta poate discuta }i cu cet@]enii agresivi }i poate st@p$ni modul dedesf@}urare al discu]iei. Comunicarea verde creeaz@ o baz@ eficient@ de discu]ie.

Modelul ro}u-verde este unul simplu, ce poate fi aplicat cu u}urin]@ ^npractic@; aceasta ^nseamn@ c@ el poate fi utilizat chiar }i ^n cazul unei situa]iiconversa]ionale dificile.

Modelul ilustreaz@ faptul c@ ̂ n comunicarea uman@ se formeaz@ un anumittip de cerc vicios. O anumit@ parte din ceea eu emit, din mesaje, sentimente etc.,indiferent dac@ sunt pozitive sau negative, se ^ntorc din nou la mine. Dac@ emit„ro}u”, o anumit@ parte din mesajele mele negative, sub o form@ sau alta, se ̂ ntorcla mine. {i asta deoarece atunci c$nd ^ncep s@ comunic ro}u interlocutorul meu sevede constr$ns s@-mi r@spund@ la fel de agresiv. %n continuare eu voi r@spundepoate pe un ton }i mai aspru - iar cel@lalt nu poate altfel dec$t ...; }i a}a mai departe.

Astfel, din model rezult@ c@ nu conteaz@ cine a condus discu]ia pe bandaro}ie, cine a ini]iat acest tip de comunicare. De cele mai multe ori nici nu poate fistabilit acest lucru, ^ntruc$t totdeauna cel@lalt a fost cel care a ^nceput.

„Comunicatorii” experimenta]i depun toate eforturile s@ evite comunicarearo}ie. Tocmai ^n administra]ia public@, unde, dup@ cum am mai afirmat, discu]iiledecurg ^n mod tensionat, se recomand@ comunicarea cu cet@]eanul pe unda verde.Din acest motiv, scopul unor rela]ii corecte cu cet@]eanul este acela de a-]i clarificace poate contribui la aducerea }i men]inerea discu]iei pe linia verde.

Aici, ̂ ns@, este ̂ n primul r$nd important de a se clarifica cum e}ti ̂ n generalreceptat ^n calitate de func]ionar public de c@tre cet@]ean }i cum se desf@}oar@ ^nmod normal discu]iile cu acesta.

Astfel se poate ajunge rapid la concluzia c@ ̂ n cadrul unei percep]ii generalesunt predominante aspectele negative. Un num@r important de cet@]eni ^l percepcu ochi critic pe func]ionarul public ̂ n calitate de reprezentant al autorit@]ii publice/stat, jude], comun@.

%n acest sens se pot admite mai multe motive:- Supra^nc@rcarea cu sarcini de serviciu- Dvs. nu }ti]i c$t de important@ este problema, deoarece- Discu]ia este adesea un eveniment singular. Deseori nu se prime}te o

revenire, neexist$nd }ansa de corectare.- Chiar dac@ se comunic@ permanent „ro}u” }i astfel impresia l@sat@

cet@]eanului este proast@, acest fapt nu influen]eaz@ nici locul de munc@, nicicariera sau recunoa}terea din partea }efului sau a colegilor.

- Func]ionarul sufer@ din cauza reac]iilor agresive, pe care le prime}te prinreac]ie invers@, f@c$ndu-l vinovat ^n acest sens numai pe cet@]ean.

%n cadrul acestor constat@ri trebuie, de asemenea, precizat faptul c@ estemult mai pu]in important cum este emis un mesaj, ci cum este acesta receptat de

12


interlocutor. {i asta pentru c@ dac@ tot ceea ce a fost comunicat ^n mod pozitiv arfi receptat la fel de pozitiv, asta ne-ar face s@ ne ̂ ntreb@m dac@ nu cumva noi, deja,suntem ^n paradis, dar ^nc@ nu aflaser@m asta. Din aceasta cauz@ comunicatoriiexperimenta]i se g$ndesc ^n primul r$nd la - cine este interlocutorul, de undeprovine acesta, care este nivelul s@u social }i intelectual, ce v$rst@ are }.a.m.d. Peaceste elemente trebuie construit tipul de discu]ie. Numai astfel poate fi ^n starefunc]ionarul public s@ emit@ mesaje pozitive, verzi, }i s@ evite pe c$t posibilmesajele negative

Comunicarea interuman@ nu este simpl@ ^ntruc$t nu ^ntotdeauna se poate}ti cine este receptorul mesajului sau la ce urechi ajunge acesta. Av$nd ^n vederec@ ̂ n acest sens confuziile pot ap@rea foarte u}or, fiecare, de-a lungul vie]ii, trebuies@ tind@ spre o comunicare pozitiv@. Asta pare a fi obositor, dar merit@ str@duin]a:cu c$t comunicarea interioar@ este mai bun@, cu at$t }i influen]a asuprainterlocutorului este mai reu}it@. Ca efect final este de fapt asem@n@tor cu operareape calculator. Acesta m@ ascult@ numai dac@ ^i respect cu stricte]e regulile.

Semnifica]ia limbajului corporal (body language)C$nd oamenii se ^nt$lnesc sau intr@ ^n contact prin telefon, limbajul

corporal joac@ adesea un rol decisiv: o singur@ privire, o frunte ^ncruntat@, omi}care necugetat@ a m$inii - toate acestea pot avea influen]@ asupra discu]iei.Limbajul corpului cuprinde toate mesajele }i semnalele existente pe l$ng@ limbavorbit@ (deci a celor consemnate ̂ n scris). Acesta cuprinde ]inuta, aspectul exterior}i charisma, mimica, gestica, timbrul vocii }i articularea, mirosul corpului (sau alparfumului), ^mbr@c@mintea }i ^ntre]inerea corpului etc.

%ntrebarea dac@ dou@ persoane se consider@ reciproc ca fiind un individ“simpatic” se decide de cele mai multe ori la nivelul limbajului corporal. %ntruc$tlimbajul corporal este dirijat de sentimente }i mai pu]in de ra]iune, comunicareafiind mai spontan@, mai pu]in controlat@, acesta este deseori considerat de exper]ica fiind izvorul adev@rului. Pe de alt@ parte, gesturile corporale sunt „ascultate”(percepute) rareori ^n mod con}tient. Aici totul depinde de a emite semnale clare.

Fire}te, multe semnale ale limbajului corporal pot fi ambigue. Acestadepinde pe de o parte de faptul c@, de exemplu, un clipit din ochi poate fiinterpretat pozitiv sau negativ – ro}u sau verde. Pe de alt@ parte, anumite gesturiau o alt@ semnifica]ie ^n diversele straturi sociale sau ^n spa]ii culturale diferite.

Astfel, cineva poate s@-}i ^ncrunte fruntea dac@ ceva nu ^i este pe plac saudac@ nu are ̂ ncredere ̂ n cele auzite. Dar el poate de asemenea exprima c@ g$nde}teprofund la cele spuse pentru a g@si o solu]ie, acesta urm$nd a fi ^n]eles ca unsemnal verde. De asemenea, interlocutorul poate avea dureri de cap }i cu toateacestea se str@duie}te s@ m@ asculte; }i acesta poate fi interpretat ca un semnalverde.

13


Dup@ p@rerea psihologilor, limbajul corporal ^}i are r@d@cinile ^npersonalitatea omului. Din acest motiv se consider@ c@ nu e chiar foarte simplu ca^n mod superficial s@-i aduci schimb@ri. Un exemplu: dac@ ^ntr-o anumit@ situa]ie^mi este fric@, de exemplu s@ vorbesc ̂ n fa]a unei mul]imi de oameni, frica p@trunde^n interiorul meu. Mii de fibre musculare ^ncep s@ lucreze, ^ntr-un mod totalnecunoscut mie, ̂ n a}a fel precum natura a prev@zut pentru o stare de fric@. Dac@ a}vrea s@ modific starea de fric@ ^n mod superficial, ar trebui s@ fiu un foarte bunactor pentru a-mi putea ^n}ela auditoriul cu privire la starea mea. {i ^n caz c@ mi-ar reu}i, contrar a}tept@rilor, acest lucru s-ar petrece numai pentru un foarte scurttimp. %n momentul ^n care m-a} concentra din nou asupra textului expunerii,automatismele s-ar activa }i starea de fric@ ar ap@rea din nou. Aceasta esteparticularitatea semnalelor din limbajul corpului: cele proprii nu pot fi modificate^n mod con}tient, iar ale altora, ^n timpul unei convorbiri, nu pot fi observate ^nmod con}tient pe o durat@ lung@ }i nici interpretate ^n permanen]@ corect. Dinaceasta cauz@ trebuie s@ ne preocupe ̂ n mod serios st@p$nirea acestor st@ri de fric@sau altor st@ri proaste, atunci c$nd ele sunt prezente ^n anumite situa]ii, pentru calimbajul corpului sau alte limbaje s@ se manifeste, mai mult sau mai pu]in automat,corecte, corespunz@toare. Dac@ cineva nu se simte bine, cel mai bine este cainterlocutorului s@ i se explice acest lucru pentru a se putea elimina din fa}@ oricefel de ne^n]elegere.

Capcana st@rii de spirit (dispozi]iei de moment)Realitatea dovede}te, mai ales ^n cazul func]ionarilor publici, c@ ace}tia

cad ^n capcana proastei dispozi]ii. Te-a enervat discu]ia anterioar@, o indica]ie a}efului sau, pur }i simplu, faptul c@ un alt serviciu nu ]i-a pus ^nc@ la dispozi]iedocumentele solicitate.

Ar fi bine ca ^nainte de ^nceperea urm@toarei convorbiri s@-]i spui:„Urm@torul interlocutor nu are nici o vin@ c@ m-am enervat cu cel dinaintea lui” -reac]ia corect@ dup@ „o faz@ ro}ie”. Majoritatea reac]ioneaz@ ^ns@ ^n acest stil:„%mi pare de pe acum r@u de urm@torul interlocutor ce va intra aici. Acestuia ̂ i voiar@ta eu !”.

Aceasta este o anumit@ form@ de reac]ie negativ@, dar se pune ^ntrebareadac@ va fi aceasta o discu]ie reu}it@ ? {i va fi oare func]ionarul fericit, dac@ cet@]eanul^n final va depune pl$ngere ^mpotriva lui ? C@ci ce se poate prevedea c@ veiob]ine astfel ? Bine^n]eles, o comunicare ro}ie. {i asta chiar ^n situa]ia ^n careoricum e}ti ̂ ntr-o dispozi]ie proast@, c$nd ai avea nevoie urgent@ de ceva „verde”.{i iat@ amenin]area infernalului cerc vicios.

De aceea psihologii }i exper]ii ̂ n comunicare recomand@, chiar dac@, poate,sun@ paradoxal, urm@toarele: Chiar }i atunci c$nd e}ti ̂ n dispozi]ie proast@, trebuies@ ^ncerci s@ ac]ionezi ^n mod relaxat }i pl@cut, deci verde.

14


Cine este ^n dispozi]ie proast@, trebuie s-o con}tientizeze. Acesta trebuies@-}i clarifice ^nainte de toate, la ce duce dac@ te la}i atras ^n „capcana dispozi]ieide moment”.

Din acest motiv trebuie s@-]i induci mecanisme de avertizare }i s@ teinstruie}ti ^n acest sens:

- fii foarte atent ca nu cumva s@ emi]i brusc „semnale ro}ii”- f@-]i timp }i g$nde}te-te foarte bine, cum ̂ ]i formulezi r@spunsurile pentru

ca ele s@ fie ^n]elese corect- ascult@ azi cu deosebit@ aten]ie pentru o evita orice fel de ne^n]elegeri,

confuzii, din partea interlocutorului /partenerului de discu]ie- fii foarte atent la ritualurile „verzi”, de exemplu la ^nceputul discu]iei,

astfel ca macazul s@ nu se mute pe ro}u, ci pe verde- dac@ toate acestea nu sunt de nici un folos }i observ c@ ^n ciuda tuturor

eforturilor, f@r@ nici un motiv clar, discu]ia ia o turnur@ ro}ie, urmeaz@ s@ m@deta}ez, m@ voi scuza preventiv }i ^i voi explica celuilalt c@ emisia de unde ro}iinu ^i este adresat@ lui.

%ntr-o atare situa]ie este recomandabil s@ te adresezi unor colegi cu carete ^n]elegi mai bine. Ace}tia te pot feri, de la caz la caz, s@ cazi ^n „capcanaro}ie”. Al]ii pot vedea mult mai clar ceea ce tu nu po]i s@ observi despre propriapersoan@.

C$nd situa]ia ce poate atrage dup@ sine urm@ri fatale a fost identificat@, serecomand@ contracararea cu ritualurile verzi - care sunt deosebit de importante ̂ nspecial la ^nceputul unei discu]ii. Astfel macazurile sunt comutate pe direc]ia„verde”. Urm@toarele opera]iuni de rutin@ s-au dovedit a fi ^ncununate de succes}i sunt utile independent de buna sau proasta dispozi]ie:

- C$nd cet@]eanul intr@ ^n birou, ^ntrerupe]i activitatea ^n care era]i prins.Ar fi nepoliticos }i apreciat ca desconsiderare, dac@ a]i continua s@ lucra]i.

- Adresa]i-v@ cu o formul@ de salut corespunz@toare ^nso]it@ de o mimic@amical@, ^ntorc$ndu-v@ c@tre vizitatorul dvs. Deci nu pronun]a]i sec „Buna ziua”,ci adresa]i-v@ cu „Cu ce v@ pot fi de folos ?”.

- C@uta]i pe c$t posibil s@ intra]i ^n contact vizual cu acesta, dar nici nu-lfixa]i permanent cu privirea.

- C$teva propozi]ii generale (small talk) sunt foarte potrivite pentru a creao atmosfer@ pozitiv@ a ^nceputului de discu]ie. Aici pute]i s@ aminti]i de starea deenervare prin care a]i trecut pentru a-i clarifica vizitatorului c@ expresia iritat@ depe fa]a dvs. nu se refer@ la el.

- Adresa]i-v@ vizitatorului cu numele acestuia, faptul c@ v-a]i ostenit s@-Ire]ine]i numele induc$ndu-i pre]uirea din partea dvs.

Asemenea deprinderi (elemente de rutin@) „verzi” pot fi aplicate oriunde,chiar }i la ghi}eu, chiar }i dac@ dureaz@ doar c$teva secunde.

15


Continuarea discu]iei „verzi”Dac@ contactul ini]ial s-a realizat ^n mod pozitiv, se recomand@ o serie de

moduri verificate de comportament, care nu cost@ nimic, dar care ^mbun@t@]escclimatul discu]iei }i astfel sunt favorabile ambelor p@r]i. C$teva exemple:

- S@ repe]i dorin]a cet@]eanului }i s-o confirmi - }i pe c$t posibil, s-o^ndepline}ti rapid.

- Dac@ sunt posibile ^nt$rzieri, s@-i explici cet@]eanului, nu s@ ^l la}i s@a}tepte pur }i simplu.

- Dac@ dorin]a cet@]eanului nu poate fi ^ndeplinit@, exprim@-]i p@rerea der@u, prezint@-i totodat@, motivele, f@r@ a afi}a, ^ns@, un aer superior.

- %n caz de dificult@]i, caut@ ^mpreun@ cu acesta solu]ionarea problemeif@r@ a aluneca pe panta conflictual@ a contraargumentelor.

- Mul]ume}te la preluarea de la cet@]ean a unor documente pe care i le-aisolicitat.

- La apari]ia unor disfunc]ionalit@]i sau ̂ nt$rzieri (}i unde nu apar acestea!),s@-i m@rturise}ti situa]ia }i s@ te scuzi pentru ele. Oric$nd este posibil ca acestea s@apar@.

- Nu invoca, ^ns@, dificult@]i }i probleme de ordin intern.- S@ nu faci observa]ii negative la adresa colegilor, cet@]enilor }i

autorit@]ilor.- S@ explici situa]ia sau pozi]ia legal@, f@r@ a o sus]ine ^ns@ - nu este

sarcina ta, ci a legiuitorului.- S@ nu faci aprecieri personale cu privire la pozi]ia cet@]eanului, chiar

dac@ ea ]i se pare [email protected] Nu folosi „chineza de specialitate”, cet@]enii obi}nui]i nu o vor putea

^n]elege.- P@streaz@ permanent contactul vizual }i arat@-i c@ e}ti atent la ce spune.- Adreseaz@-te cet@]eanului pe numele acestuia.- %n cazul ^n care sunt implicate alte birouri, f@-i cuno}tin]@ cet@]eanului

cu colegii respectivi sau cel pu]in spune-i cui trebuie s@ se adreseze.- Dac@ problema nu poate fi rezolvat@, informeaz@-l pe cet@]ean despre

cum se va proceda ^n continuare.- La ^ncheierea discu]iei alege]i o formul@ adecvat@ pentru confirmarea

celor stabilite }i ^ncheia]i cel mai bine cu un small talk.

Probleme cu telefonulDe}i majoritatea oamenilor din lume sunt obi}nui]i s@ vorbeasc@ la telefon,

acesta mai creeaz@ ^nc@ probleme de comunicare deosebite. Telefonul este totu}iun mediu de comunicare relativ nou pentru care, chiar ^n statele puternicindustrializate nu exist@ ^nc@ reguli concrete.

16


La ce probleme poate conduce acesta, ne arat@ un exemplu din cotidian:Un cet@]ean dore}te s@ clarifice o problem@. El ^}i stabile}te telefonic oprogramare (un termen de audien]@) cu func]ionarul din administra]ie. Sepreg@te}te pentru audien]@, adun@ toate documentele necesare }i ̂ }i ia o jum@tatede zi liber@ ca s@ nu abuzeze de timpul de lucru pentru probleme personale.Vine cu ma}ina, ^}i caut@ un loc de parcare unde trebuie s@ pl@teasc@ }i taxa }ise prezint@ punctual la termenul stabilit la autoritatea respectiv@. %ntruc$tpartenerul s@u de discu]ie ^nc@ nu este liber, a}teapt@ pu]in ^n anticamer@. Darsose}te }i momentul mult-a}teptat, }i convorbirea ^ncepe. %n aceast@ clip@sun@ telefonul de pe masa func]ionarului }i un alt cet@]ean care, }ez$nd comodacas@ ̂ n fotoliu, tocmai are ceva timp la dispozi]ie }i intervine, f@r@ rele inten]ii,^ntruc$t el nu poate }ti ce se petrece ̂ n biroul func]ionarului public. El, desigur,ar putea s@ ^ntrebe dac@ deranjeaz@, dar lucru acesta nu este obi}nuit. %n afar@de aceasta, la modul oarecum egoist, el se bucur@ c@ l-a putut contactatelefonic pe func]ionar.

O situa]ie normal@ ? Func]ionarul ce dore}te s@ se comporte cordial, apropiatde cet@]ean, are acum o problem@: s@-l prefere pe interlocutorul prezent ̂ n fa]a lui}i s@ se scuze la cel de la telefon - sau invers. C$t de des se ̂ nt$mpl@ ca o convorbiretelefonic@ s@ fie considerat@ mai important@, iar solicitantul de la cap@tul cel@laltal firului s@ fie deservit cu ^nt$ietate ? Cum va reac]iona cet@]eanul, care }i-a luatliber o jum@tate de zi ?

Comunicarea prin telefon este ^ngreunat@ ^n plus prin faptul c@ peinterlocutor doar ^l auzi }i asta, adesea, prost. Limbajul corporal prin mimic@,gestic@, ^mbr@c@minte etc. nu este posibil.

Dar se poate lucra cu vocea }i diferite formul@ri; acestea ^i semnalizeaz@partenerului de discu]ie c@ se comunic@ „verde”.

Primul contact al majorit@]ii cet@]enilor cu autoritatea public@ se face printelefon. Acest lucru este ̂ n general valabil nu numai pentru administra]ia public@,ci practic }i ^n cazul tuturor institu]iilor. {i pentru c@ prima impresie este cea carede regul@ persist@, telefonul prime}te o importan]@ special@. Un fapt care dinp@cate se ^nt$lne}te adesea este c@ serviciul telefonic este ^ndeplinit de „t$n@rulucenic” care ^nc@ nu }tie s@ fac@ altceva sau de o persoan@ ^n v$rst@ care nu maipoate suporta stresul zilnic }i ̂ }i a}teapt@ pensionarea ̂ n centrala telefonic@. Ambelesitua]ii sunt fundamental gre}ite. %n primul r$nd, aici trebuie s@ lucreze un func]ionardeosebit de antrenat, care ^nc@ de la primul contact ^i induce apelantului unsentiment pozitiv.

Iat@ mai jos c$teva propuneri ce nu trebuie luate ^n serios:- C$nd telefonul sun@, nici ^ntr-un caz nu ridica]i imediat receptorul;- %]i trebuie nervi de o]el, dar cel care sun@ poate s@ a}tepte;- C$nd ridica]i receptorul prezenta]i-v@ repede, scurt }i pe c$t posibil s@

17


nu se poat@ ^n]elege; doar nu trebuie s@ ^n]eleag@ chiar totul.- L@sa]i-l pe cel care a sunat c$t mai mult timp ^n stare confuz@, f@r@ a-l

l@muri dac@ dvs. sunte]i sau nu competent pentru problema lui. Pu]in@ tensiune nustric@.

- %n cazul ^n care comuta]i leg@tura la altcineva, nici ^ntr-un caz s@ nu-ipreciza]i unde o face]i.

- Ajuta]i firma Romtelecom s@-i creasc@ profiturile, prelungind convorbirile(^n special pe cele interurbane) prin a nu fi atent la cele comunicate, c@ut$nd “dingreu” dup@ dosare, r@sfoindu-le apoi pe ^ndelete sau chiar ^ntre]in$ndu-v@ cucolegii.

- P@stra]i la “secret” num@rul dvs. de telefon direct (num@rul de interior)}i ave]i grij@ s@ nu ave]i probleme cu prea multe leg@turi telefonice, pentru c@ a]iputea fi suprasolicitat.

- Nu ^i comunica]i centralistei unde pleca]i c$nd v@ p@r@si]i biroul.- Nu activa]i robotul telefonic atunci c$nd lipsi]i din birou deoarece

revenirea aici nu ar mai fi [email protected] iat@ }i c$teva recomand@ri de luat ^n serios:- O atitudine, respectiv o ]inut@ pozitiv@ este la fel de important@ ̂ n cadrul

convorbirii telefonice ca }i la o convorbire personal@, ^ntruc$t cel de la cap@tulcel@lalt al firului „aude” (percepe) prin telefon aceast@ ]inut@.

- Pronun]a]i lent }i clar formula dvs. de prezentare, chiar dac@ trebuie s@ oface]i de sute de ori pe zi.

- Indiferent dac@ suna]i sau sunte]i sunat prezenta]i-v@ }i introduce]i oformul@ de salut politicoas@. Formula „Da”, consacrat@ ^n Rom$nia nu este ceamai potrivit@ pentru a ini]ia a comunicare pozitiv@.

- C$nd suna]i undeva prezenta]i-v@ cu numele }i institu]ia sau sec]ia pecare o reprezenta]i

- %ncerca]i s@ re]ine]i numele celui care a sunat (eventual nota]i-l), pentrua i v@ putea adresa la nevoie pe nume.

A lucra sub stresTema stresului a f@cut obiectul multor c@r]i. De aceea prezenta lucrare va

atinge doar tangen]ial aceast@ tem@ at$t de dezb@tut@, ea fiind de mare importan]@din punctul de vedere al comunic@rii cu cet@]eanul.

Stresul apare ̂ n organism atunci c$nd energiile de refugiu (evadare) }i celede lupt@ sunt sufocate }i nu li se poate da fr$u liber. Energiile excedentare suntastfel orientate ̂ mpotriva organismului propriu. Asem@n@tor cu motorul unei ma}inicare la mers ^n gol ambaleaz@; acesta supratureaz@ }i ^}i d@uneaz@ sie}i.

Stresul apare }i atunci c$nd trebuie s@ te st@p$ne}ti. Din anumite motivedevii iritat }i mintal ajungi ^n zona ro}ie. Ai prefera s@ evadezi sau s@ lup]i, dar nu

18


ai voie, de exemplu din motive sociale. Autost@p$nirea este adesea necesar@, dareste nes@n@toas@.

Stresul duce la spasme musculare }i spate ^ncordat (mul]i lucr@tori dinadministra]ia public@ au probleme cu spatele), tulbur@ri ale somnului, boli alestomacului }i intestinelor, respira]ie rapid@, palpita]ii, hipertensiune arterial@,tulbur@ri ale poftei de m$ncare, sc@dere de randament }i multe altele. Iar stresulreduce durata de via]@. Oare merit@ ?

Stresul – desigur, e vorba de cel negativ, dar }i cel pozitiv, ^n exces, nupoate dec$t s@ aduc@ deservicii – este o piedic@ ^n calea muncii eficiente. Numaifunc]ionarii relaxa]i sunt ̂ n stare s@ ac]ioneze ̂ ntr-adev@r ̂ n mod cordial ̂ n rela]iacu cet@]eanul.

Ce se poate face ^mpotriva stresului ? Exist@ o serie de recomand@ri. Iat@doar c$teva: stresul trebuie pur }i simplu evitat }i eliminat din via]a [email protected] este practicarea gimnasticii medicale, jogging, plimb@ri ^n aer liber, oresuficiente de somn, alimenta]ie echilibrat@, bogat@ ^n vitamine. De asemenea,antrenamentele de relaxare regulate (training autogen) contribuie la reducereastresului.

Relaxarea con}tient@ se realizeaz@ foarte simplu, dac@ anterior ]i-ai ̂ ncordat^n mod con}tient grupurile de mu}chi corespunz@toare. Oamenii de }tiin]@ suntde p@rere c@ e recomandat s@-]i ̂ ncordezi timp de }ase secunde, de exemplu bra]ulcu mu}chii bra]ului }i antebra]ului }i s@-]i str$ngi pumnul; sau mu}chii fe]ei, prin^ncordarea mu}chilor frun]ii, obrazului, maxilarului superior }i inferior ^ntr-ogrimas@. Apoi ̂ ntrerupe]i ̂ n mod con}tient s@ v@ ̂ ncorda]i. Ve]i sim]i o senza]ie dec@ldur@, furnic@turi }i pulsarea s$ngelui. Acestea sunt semnele clare ale [email protected] exerci]iu trebuie f@cut treptat cu fiecare grup de mu}chi.

Doar un om calm, relaxat poate comunica f@r@ ̂ ncordare. De aceea este at$tde important@ relaxarea pentru func]ionarii din administra]ia public@, ei fiindnevoi]i adesea s@ poarte discu]ii obositoare.

ConcluziiComunicarea cu cet@]eanul este sarcina de baz@ a majorit@]ii func]ionarilor

din administra]ia public@. S@ comunici amical, apropiat de cet@]ean, ^nseamn@comunicare „verde”, emitere de semnale pozitive. Acest lucru devine posibilnumai dac@ este eliminat sau redus stresul din via]a cotidian@ }i dac@ cet@]eanuleste considerat a fi client. Iar clientul nostru este, nu-i a}a, ^n definitiv, st@p$nulnostru !

Don’t worry – be happy !

19


Aspecte practiceale comunic@rii

Rela]ii publice – publicitate – marketing

Defini]ii:Dac@ un b@iat se ^nt$lne}te cu fat@ frumoas@ }i î explic@ c$t este el de

bun }i de puternic (propagand@)Dac@ î explic@ c$t este ea de frumoas@ }i atr@g@toare (publicitate)Dar dac@ î cere unui prieten s@-i spun@ fetei ce b@rbat de b@rbat este el

– aceea ^nseamn@ Rela]ii PubliceRela]ii publice = managementul comunic@rii active

Defini]ia CERP:Rela]iile publice reprezint@

Organizarea con}tient@ a comunic@rii Func]ie de conducere

Sarcina rela]iilor publice este:S@ realizeze ̂ n]elegere reciproc@ }i s@ stabileasc@ rela]ii benefice ̂ ntre

organiza]ie }i publicurile sale }i mediul ^n care ^}i desf@}oar@ activitatea, prinintermediul comunic@rii bidirec]ionalePublicitatea…

…este o form@ pl@tit@ de a comunica un mesaj prin intermediuldiferitelor mijloace de comunicare. Este persuasiv@, informativ@ }i urm@re}teinfluen]area comportamentului }i concep]iilor cump@[email protected]…

…include identificarea nevoilor ne^mplinite }i producerea unor servicii}i produse care s@ satisfac@ aceste nevoi, precum }i stabilirea pre]urilor,distribu]ia }i promovarea acestora ^n vederea realiz@rii profitului.Propaganda…

…Agita]ie – Dezinformare – Demagogie: activit@]i f@cute cu scopul de ainfluen]a sau controla opiniile unui grup sau unor grupuri de persoane exclusivpentru beneficiul unui individ, grup sau unei institu]ii, cu inten]ia ca, ^n oricesitua]ie, reac]ia celor influen]a]i s@ fie cea dorit@ de c@tre propagandist.

Thomas ACHELIS

20


Lobby-ul= efort specific de a influen]a activitatea public@ de luare a deciziilor

Presiuni pentru schimbarea politicilor %ncercarea de prevenire a unor astfel de schimb@ri

Con]inut Reprezenta]ii oferite oric@rui func]ionar referitor la orice aspect politic Orice m@sur@ de implementare a acelei politici Orice chestiune avut@ ^n vedere sau care este posibil s@ intre ^naten]ia unui organism public

Activitatea dificil@ a unui lobby-istSchimb@ri ^n lumea media:

De zece ori mai multe oferte de televiziune dec$t ̂ n 1985, dar acela}inivel de utilizare

Cele mai multe mijloace de comunicare din toate timpurile (Germania40.000)

Mai mult@ publicitate Mai multe m@rci Mai multe produse interschimbabile

Sc@derea valorii investi]iilor Sc@derea valorii dividendelor

Concuren]a…Publicitatea

Scop: promovarea v$nz@rilor Libertate de crea]ie Libertate ^n alegerea mijloacelor de comunicare Buget mare – frecven]@ mare Costisitoare Comunicare unidirec]ional@ Pu]in plauzibil@ Emo]ional@ Subiectiv@ Necesit@ un efort sc@zut de aten]ie Credibilitate sc@zut@

Rela]iile Publice Scop: ob]inerea ^ncrederii Posibilit@]i limitate ^n crea]ie Inexisten]a garan]iei public@rii Frecven]@ incontrolabil@ Mai ieftin@ Comunicare bidirec]ional@

21


Informativ@ Mai obiectiv@ Necesit@ un efort ridicat de aten]ie Credibilitate ridicat@

Rela]iile publice ^n practic@ Crearea publicului-]int@ Dirijeaz@ procesele de comunicare Organizeaz@ evenimente

Rela]iile publice ^n practic@ nu reprezint@ un lux, ci un dialog necesar ^ntre companii / institu]ii}i public Orice companie, orice organiza]ie desf@}oar@ activit@]i de rela]iipublice – ^ntrebarea este dac@ o face bine sau r@u Orice companie, orice asocia]ie, orice organiza]ie, orice persoan@ areceva de comunicat publicului – clien]ilor, angaja]ilor, cet@]enilor,dar de asemenea, jurnali}tilor sau editorilor

Protagoni}tii activit@]ilor de rela]ii publiceCompanii produc@toare }i firme prestatoare de serviciiInstitu]iiOrganiza]ii, asocia]ii, federa]iiOrganiza]ii non-profit: Biserica, Crucea Ro}ie, sindicateleGuverne, partide politiceOrgane administrative

Publicuri ]int@Interne

Angaja]iRudeReziden]iPoten]iali angaja]iPensionariLiber profesioni}ti }i consultan]iAc]ionarii

ExterneClien]iCompaniiOrgane administrativeGuverneInstitu]iiFedera]iiBiserici

22


MediaGrupuri politiceGrupuri ideologiceVecini

Activit@]ile de Rela]ii PubliceAnaliz@ }i planificare (concep]ie)Informare }i proiectare (editare)Rela]ii umane interne }i externe (contacte)Organizare }i implementare (organizare)Verificarea rezultatelor / eficacit@]ii (evaluare)

Noua provocare cu care se confrunt@ rela]iile publice%n trecut:PR = necesitate, multe companii, asocia]ii le foloseau

Nu se verificau rezultatele economiceSe realiza doar num@r@toarea t@ieturilor din ziare

Ast@zi:Cererea din partea clien]ilor }i liderilor formali este ̂ n cre}tere, ace}tia

dorind dovezi tangibile c@ rela]iile publiceJustific@ investi]ia

Reprezint@ o valoare{i pot cu adev@rat s@ influen]eze renumele

Rela]iile publice ^ncep acas@Calitatea rela]iilor interne este direct influen]at@ de eficien]a

activit@]ilor externe de rela]ii publice.Comunicarea intern@Rela]iile publice ^ncep acas@ – fundamentul succesului ^n comunicareComunicare vertical@Comunicare orizontal@

Rela]ii interneAvizierNewsletterScrisori de informareRevist@ cu circula]ie intern@Urn@ de reclama]iiSpa]iu destinat discu]iilor informaleExcursii ale angaja]ilorPetrecere de Cr@ciunSportAnivers@rile angaja]ilorSistem de acordare a primelorRevista presei

23


Rela]ii externeRaport anualProdus nou, tehnic@ nou@Inova]ii tehniceSarcin@ important@Rezultate financiareAniversarea companieiProiectul cl@dirilor?M@suri ^mpotriva polu@riiInvesti]ii substan]ialeOaspe]i renumi]iDetalii (numele reprezint@ }tiri)Comentarii din partea consiliului de administra]ie, directoruluigeneral etc.

Rela]ii publice externeBro}ur@Anun]uri pentru crearea de imagineRevist@ pentru clien]iSponsoriz@riEvenimente

Rela]ii publice – chiar }i atunci c$nd nu este nimic de spusCreare de evenimenteCreare de ocazii- zi a por]ilor deschise- cel de-al o sut@ mielea client- crearea unui premiu pentru jurnali}ti- “ziua turistului ^n Timi}oara”

Rela]ii publice pe plan externObiective:

o politic@ de informare transparent@, orientat@ c@tre client^mbun@t@]irea nivelului de cuno}tin]epozi]ionarea companiei ca reprezent$nd o loca]ie propice investi]iilor^mbun@t@]irea imaginii / implementarea unei imagini pozitive

Subiecteg@sirea de investitorimediul ^nconjur@torsiguran]a pe drumurile publices@n@tatea public@

V-a]i f@cut acum o idee despre ce reprezint@ rela]iile publice }i a]i^n]eles de ce RP joac@ un rol important ^n procesul de creare al imaginii?

24


25


Pentru comunicatori, se impune o revizuire ^n chiar ceea ce prive}teno]iunea ^ns@}i de “comunicare”, acel “fenomen de creare a realit@]ilor }irela]iilor inedite care provoac@, plec$nd de la noile date, transformarea ^naltceva a ideilor }i cuno}tin]elor de]inute de fiecare fiin]@ uman@”, dup@ cum^l numea G. Willet. Este, a}adar, necesar@ trecerea de la ideea de transmiterede informa]ie spre un schimb }i o ^mp@rt@}ire de mesaje }i semnifica]ii, spreo rela]ie productiv@, efortul teoriilor ^ndrept$ndu-se, astfel, spre ^n]elegerea}i explicarea comunic@rii ca motor }i matrice a situa]iilor ^n care se creeaz@realit@]ile }i rela]iile.

Principala barier@ ^n calea unei bune comunic@ri este ^ns@}iindividualitatea noastr@ }i se impune s@ con}tientiz@m faptul c@ exist@ omultitudine de factori care pot cauza probleme }i de care trebuie s@ fim preveni]ipentru a le dep@}i sau pentru a le minimiza efectul de bariere ^n caleacomunic@rii. Se cuvine s@ facem ^n cele ce urmeaz@ o scurt@ trecere ^n revist@a acestora din urm@.

Diferen]ele de percep]ie – modul ^n care noi privim lumea esteinfluen]at de experien]ele personale anterioare iar diferen]ele de percep]iesunt deseori numai r@d@cina multor altor bariere de comunicare.

Dificult@]ile de exprimare – dac@ sunte]i emi]@torul, }i ^nt$mpina]iprobleme ^n a g@si cuvinte pentru a exprima ideile, aceasta ^n mod sigur vafi o barier@ ^n comunicare }i, inevitabil, trebuie s@ v@ ^mbog@]i]i vocabularul.Lipsa de ^ncredere, care de asemenea poate cauza dificult@]i de comunicare,poate fi ^nvins@ prin preg@tirea atent@ a mesajelor.

Emo]ii – emotivitatea emi]@torilor }i receptorilor de mesaje poate fi,de asemenea, o barier@. Emo]ia puternic@ este r@spunz@toare de blocarea

Lia Lucia EPURE

Aspecteale metacomunic@rii

}i vorbirii^n psihologia comunic@rii

26


aproape complet@ a comunic@rii. O metod@ de a ̂ mpiedica acest blocaj const@^n evitarea comunic@rii atunci c$nd sunte]i }i dumneavoastr@ afectat de emo]iiputernice. Aceste st@ri v@ pot face incoerent sau pot schimba complet sensulmesajelor transmise. Totu}i, uneori, cel care prime}te mesajul poate fi maipu]in impresionat de o persoan@ care vorbe}te f@r@ emo]ie sau entuziasm,consider$nd-o plictisitoare – astfel c@ emo]ia (^n “cantit@]i” moderate, desigur)poate deveni un catalizator al comunic@rii.

Personalitatea – s-a observat c@ nu numai diferen]ele dintre tipurilede personalit@]i pot cauza probleme, ci, adeseori, propria noastr@ percep]ieasupra persoanelor din jurul nostru este afectat@ }i, ca urmare,comportamentul nostru influen]eaz@ procesul comunic@rii. Aceast@“ciocnire a personalit@]ilor” este una dintre cele mai frecvente cauze alee}ecului ^n comunicare. Nu ^ntotdeauna suntem capabili s@ influen]@mpersonalitatea celuilalt dar, cel pu]in, trebuie s@ fim preg@ti]i s@ ne studiempropria persoan@ pentru a observa dac@ o schimbare ^n comportamentulnostru poate genera reac]ii satisf@c@toare.

Lipsa de cunoa}tere - este dificil s@ comunic@m eficient cu cineva alec@rui cuno}tin]e ^n leg@tur@ cu un anumit subiect ^n discu]ie sunt mai reduse;e posibil, ^ns@ necesit@ ^ndem$nare din parte celui care comunic@. El trebuies@ fie con}tient de discrepan]a ^ntre nivelurile de cunoa}tere }i s@ se adapteze^n consecin]@.

Concluzii gr@bite – deseori vedem ceea ce dorim s@ auzim, evit$nd s@recunoa}tem realitatea ̂ n sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se nume}te “aface doi plus doi s@ dea cinci”.

Stereotipii – ^nv@]$nd permanent din experien]ele proprii, vom^nt$mpina riscul de a trata diferite situa]ii ca }i c$nd ar fi una singur@: “Dac@am cunoscut o anume situa]ie, atunci le-am cunoscut pe toate”.

Lipsa de interes – una dintre cele mai mari bariere ce trebuie dep@}it@de toate persoanele. Acolo unde lipsa de interes este evident@ }i de ^n]eles,trebuie s@ ac]iona]i cu abilitate, pentru a direc]iona mesajul dumneavoastr@astfel ^nc$t s@ corespund@ intereselor }i nevoilor celui ce-l prime}te.

Con}tientiz$nd “barierele” mai sus enumerate, putem ^ncerca osuccint@ examinare a acelor c@i care }i-au dovedit eficien]a ^n realizarea uneicomunic@ri eficiente. Prima “regul@ de aur” este anticiparea. Dac@ am analizaunele dintre problemele mai dificile ^nainte de a comunica, am putea ^ncercas@ le evit@m. A}adar, se va impune ^ntotdeauna apelarea la formula: “De ce,cine, unde, c$nd, ce, cum” – indiferent ce ac]iune ^ncerca]i s@ ^ntreprinde]i,pune]i-v@ aceste 6 ̂ ntreb@ri simple ̂ nainte de a ̂ ncepe - ve]i conferi comunic@riidvs. o mai bun@ }ans@ de succes }i v@ va face sarcina mai u}oar@.

27


De ce – scopul. Care este scopul real: ce sper s@ realizez – oschimbare de opinie, o schimbare de atitudine; vreau s@ informez, s@influen]ez, s@ conving, s@ fraternizez cu cineva.

Cine - interlocutorul. Cine este cel vizat a fi receptorul mesajuluimeu, ce tip de persoan@ este, ce educa]ie, v$rst@, statut social are. Cum vareac]iona la con]inutul mesajului meu. Ce }tie el deja despre con]inutulmesajului meu (mult, pu]in, nimic).

Unde }i c$nd – locul }i contextul. Ce elemente anume, ale mesajuluimeu nu-i sunt cunoscute, astfel ̂ nc$t va fi nevoie s@-i reamintesc faptele. %n cemoment sose}te mesajul meu. (Pot r@spunde la o problem@ ridicat@ deinterlocutor, sau mesajul meu va reprezenta prima informa]ie pe careinterlocutorul o va auzi despre problema respectiv@). Care este rela]ia mea cuascult@torul, este subiectul mesajului meu un motiv de controvers@ ^ntre noi.Atmosfera este ^nc@rcat@ sau este una cordial@.

R@spunsurile la aceste prime patru ^ntreb@ri v@ vor ajuta s@ g@si]ir@spunsuri la urm@toarele dou@ mai u}or dec$t dac@ le-am aborda direct cu“Ce a} vrea s@ spun?”.

Ce - subiectul - ce vreau exact s@ spun, ce dore}te interlocutorul meus@ }tie, ce informa]ii pot omite, ce informa]ii pot oferi pentru a fi: clar, concis,dar ^n acela}i timp complet, amabil, constructiv, corect.

Cum - tonul }i stilul .Cum voi comunica mesajul meu – ^n cuvinte, ^nimagini, ̂ n cuvinte plus imagini (^n ce cuvinte, ̂ n ce imagini), cum voi organizainforma]iile pe care vreau s@ le transmit: voi folosi o prezentare deductiv@(^ncep cu punctul meu de vedere principal }i apoi s@ continui cu explica]ii,exemple, ilustr@ri) sau voi utiliza o prezentare inductiv@ (^n care esen]amesajului meu va fi plasat@ la final). Cum voi realiza efectul dorit: de ce tontrebuie s@ uzez pentru a-mi realiza obiectivul, ce cuvinte trebuie s@ folosesc,sau s@ evit, pentru a crea o atmosfer@ potrivit@.

Este foarte u}or s@ vedem lucrurile din punctul nostru de vedere,uit$nd c@ interlocutorul le poate vedea altfel, ^ns@ se impune s@ z@bovimasupra acestor probleme ^nainte de a comunica un mesaj dificil sau de mareimportan]@. Trebuie ^n permanen]@ s@ ]inem cont de aceste observa]ii, chiar}i ̂ n situa]ia ̂ n care comunicarea are loc spontan. Aceste elemente vor ac]ionaca o bun@ disciplin@ ^n a ne ^mpiedica s@ vorbim f@r@ s@ g$ndim. Problemeledificile sau conflictuale merit@ o aten]ie }i o analiz@ ^ndelungat@, ^nainte de atransmite mesajul.

Comunicare non-verbal@. Desigur, noi nu folosim numai cuvinte pentrua comunica. De c$te ori comunic@m, noi trimitem ^n exterior mesaje }i prinintermediul altor mijloace. Chiar atunci c$nd nu vorbim, noi totu}i comunic@mceva, uneori neinten]ionat.

28


C$nd vorbim, voluntar sau involuntar, comunic@m, de asemenea, prin:expresia fe]ei (un z$mbet, o ̂ ncruntare); gesturi (mi}carea m$inilor }i a corpuluipentru a explica sau accentua mesajul verbal); pozi]ia corpului (modul ^n carest@m, ̂ n picioare sau a}eza]i); orientarea (dac@ st@m cu fa]a sau ̂ n profil, raportatla interlocutor); proximitatea (distan]a la care st@m fa]@ de interlocutor, ^npicioare sau a}eza]i); contactul vizual (dac@ privim interlocutorul sau nu,intervalul de timp ^n care ^l privim); mi}c@ri ale corpului (pentru a indicaaprobarea, respectiv, dezaprobarea sau pentru a ^ncuraja interlocutorul s@continue); aspectul exterior (^nf@]i}area fizic@ sau alegerea vestimenta]iei);aspectele non-verbale ale vorbirii (varia]ii ale ^n@l]imii sunetelor, t@ria lor }irapiditatea vorbirii, calitatea }i tonul vocii - denumite uneori “paralimbaj”).

Ansamblul elementelor non-verbale ale comunic@rii este uneoridenumit “metacomunicare” (cuv$ntul grecesc “meta” ^nseamn@ “dincolo”sau “^n plus”). “Metacomunicarea” este, deci, ceva “^n plus fa]@ de comunicare”}i trebuie s@ fim ^ntotdeauna con}tien]i de existen]a sa. Trebuie s@ subliniemc@ metacomunicarea, care ^nso]e}te “orice” mesaj, este foarte [email protected]@torul va folosi aceste “chei” pentru a-l ajuta s@ interpreteze ce urm@ri]is@ spune]i dar, mai important, el va prelua ^n]elesul mai degrab@ dinmetacomunicare dec$t din cuvintele auzite, ^n special c$nd “una spune]i }ialta face]i”. Dac@, de exemplu, atunci c$nd sunte]i sup@rat, ^ncerc$nd s@ascunde]i acest lucru, trebuie s@ fi]i con}tient de pozi]ia corpului, modul ^ncare folosi]i ochii, gesturile, expresia fe]ei }i tonul vocii, care v@ pot tr@da.

Metacomunicarea }i paralimbajul – comunicarea non-verbal@ ̂ nseamn@cu totul altceva dec$t cuvintele prin care transmitem un mesaj. Felul ^n carest@m, mergem, d@m din umeri, hainele pe care le purt@m, ma}ina pe care oconducem – toate comunic@ idei c@tre ceilal]i. Toate aceste lucruri pe care lelu@m ^n considerare ^n interpretarea celor spuse de cineva, ^nainte }i dup@rostirea cuvintelor, se refer@ la o “metacomunicare” (prin urmare, la ceva “^ncompletarea comunic@rii”. Dac@ a]i sesizat datorit@ expresiei fe]ei sau dinmi}carea corpului, c@ vorbitorul era nemul]umit - toate au fost exprimate cuajutorul mijloacelor de metacomunicare).

Dac@ a]i recep]ionat mesajul din inflexiunile vocii sale, el a comunicataceasta prin ceea ce noi numim “paralimbaj”. Frecvent paralimbajul transmitesensul opus al cuvintelor. C$nd se ^nt$mpl@ aceasta, apel@m la ^n]elesurileparalimbajului }i nu la semnifica]ia limbajului folosit. Cu alte cuvinte, putemspune: Nu este important ceea ce spune, ci felul ^n care o spune. Desigur,deseori noi comunic@m ^ntr-un mod nonverbal, cu ajutorul gesturilor,expresiilor fe]ei }i al altor mi}c@ri ale corpului. De}i nu reac]iona]i, deseorisunte]i afectat ^n mod incon}tient de aceste comunic@ri nonverbale. Similar,nu sunte]i totdeauna con}tient de modul ^n care transmite]i mesaje nonverbale

29


nedorite. C@ile de comunicare nonverbale sunt reac]iile necon}tientizate, darcare sunt evidente pentru cei din jur.

Limbajul t@cerii – C$nd cineva ne pune o ^ntrebare }i nu reu}im s@r@spundem, noi comunic@m prin t@cerea l@sat@ la sf$r}itul fiec@rui discurs.T@cerea poate fi o tehnic@ eficient@ de ^ncurajare a r@spunsurilor pentru ocomunicare bidirec]ional@ real@. T@cerea deci, este un instrument puternic decomunicare, dar care trebuie folosit cu abilitate.

Mul]i antropologi vor fi preocupa]i s@ extind@ domeniul de studiuclasic al comunic@rii (limbajul verbal) prin introducerea nonverbalului(postur@, mimic@, ]inut@, prezentare a sinelui etc.), care face trimitere lapersonalitatea protagoni}tilor, dar }i la normele sociale nescrise, care suntrezultatul unor tradi]ii sociale complexe. Printre ace}ti cercet@tori, RayBirdwhistell }i Edward Hall, ambii, antropologi inspira]i de lingvistic@, sevor interesa ̂ n primul r$nd de gestualitate (kinezic@), iar ̂ n al doilea r$nd, despa]iul interpersonal (proxemic@).

Prin kinezic@, Birdwhistell ^ncerca s@ ofere o imagine riguroas@ acomportamentului gestual de comunicare. La r$ndul s@u, Hall se apleac@ asuprarolului jucat de spa]iu ca element de interac]iune. Structurat de cultur@, cadrulspa]io-temporal are un efect structurant asupra rela]iilor sociale pe care lestudiaz@ Hall prin proxemic@. El deosebe}te trei tipuri de spa]ii utilizate dediverse culturi ̂ n mod distinct: spa]iul cu organizare fix@ (ora}e, case, camere),spa]iul cu utilizare semifix@ (mobilie, u}i etc.) }i spa]iul informal, distan]afizic@ ce separ@ interactan]ii, variabil@ potrivit c@reia rela]ia poate fi: intim@,personal@, social@ sau public@.

Spa]iul – %nainte de a vedea modul ^n care ne mi}c@m diverse p@r]i alecorpului, nu e lipsit de importan]@ s@ examin@m atitudinea noastr@ referitoarela spa]iul ̂ n care aceast@ mi}care are loc. Nu numai c@ spa]iul afecteaz@ felul ̂ ncare noi comunic@m, dar ar trebui s@ }tim cum s@ ̂ l folosim pentru a comunica.Aceasta ar putea p@rea un lucru m@runt, lipsit de o importan]@ extraordinar@,dar lucrurile stau, desigur, cu totul altfel.

Spa]iul }i pozi]ia social@ – %n lumea afacerilor, spa]iul este de obicei^ntr-o rela]ie direct@ cu rangul, ^n sensul c@ pe m@sur@ ce oamenii avanseaz@^n func]ii, cresc }i dimensiunile birourilor lor. Unele dintre marile companiiau chiar reguli care plaseaz@ angaja]ii pe niveluri, cu un spa]iu de lucru binedefinit, ^n func]ie de pozi]ia pe care ace}tia o ocup@. %ntr-o institu]ie, lanivelurile inferioare, achizi]ionarea de spa]ii pentru personal a impus faptulc@ este mai bine s@ i se dea fiec@ruia un birou, chiar dac@ acesta are osuprafa]@ mai mic@, dec$t s@ i se dea unul mai mare, dar pe care ar trebui s@-l^mpart@ cu al]ii.

Exist@, desigur, diferen]e culturale privind modul ^n care este folosit

30


spa]iul, dar ^n cadrul unei organiza]ii acesta poate spune ceva ^n leg@tur@ cupozi]ia social@.

Teritoriul – Nevoia noastr@ de a revendica o anumit@ suprafa]@, caractermo}tenit despre care observa]iile indic@ un anumit lucru: omul are un sim] alspa]iului care ^l determin@ s@-}i protejeze locuin]a de orice musafir nepoftit.Teritoriul va fi apoi p@strat.

Spa]iul personal – Ideea unui teritoriu apare pentru fiecare dintre noi:probabil din dorin]a de a c$}tiga un teritoriu personal, orice individ este^nconjurat de “spa]iu personal”, reprezent$nd distan]a de la care suntempreg@ti]i s@ interac]ion@m cu al]ii. Putem modifica aceast@ distan]@, ^n func]iede c$t de bine cunoa}tem pe cineva }i de activitatea sau tipul de comunicare^n care suntem implica]i.

Hall clasifica aceste “spa]ii personale “ sau “distan]e” ^n 4 tipuri(fiecare dintre ele, la r$ndul s@u, are o “zon@ apropiat@” }i o “zon@ ̂ ndep@rtat@”.

Desigur, baza observ@rii ^n comunicare o vor constitui elementele desuprafa]@ care sunt cel mai u}or de determinat: aspectul fizic }i manifest@rilede comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea,^mbr@c@mintea etc.

Aspectul fizic sau conforma]ia corporal@ a indivizilor }i particularit@]ilelor de structur@ psihic@, respectiv de conduit@ social@. Astfel de leg@turiexist@, f@r@ nici o ^ndoial@, ^ntr-un fel sau altul, conforma]ia fizic@ serepercuteaz@ asupra activit@]ii psihice }i asupra comportamentului individului,chiar dac@ aceste influen]e }i mecanismele lor nu au ajuns ̂ nc@ s@ fie cunoscutecu precizie. Trebuie spus ̂ ns@, pe de alt@ parte, c@ particularit@]ile conforma]ieicorporale nu sunt exclusiv definitorii, ci reprezint@ numai una dintrenumeroasele surse de influen]@ asupra structurii psihice }i asupra conduiteioamenilor. %n cadrul acestei abord@ri elementele referitoare la aspectul fizic}i comportamental pot fi ̂ mp@r]ite ̂ n dou@ mari grupe: a) simptomatica stabil@}i b) simptomatica labil@. (Mai trebuie men]ionat acestea dou@ }i o alt@ surs@de date cu privire la tabloul psihic al unui individ, care se al@tur@ la ceea ceam denumit mai sus simptomatica stabil@ sau simptomatica labil@ - aspectulvestimentar).

a). Simptomatica stabil@ cuprinde toate datele care pot fi ob]inute prinobservare corpului subiectului ̂ n stare de nemi}care. Aceste m@rimi corporalenu sunt analizate ^n mod independent, ci ^n str$ns@ corela]ie, ^n cadrul unorgrup@ri ca: tipul constitu]ional (care reprezint@ un anumit mod de ^mbinare acaracteristicilor fizice cu cele psihice, ̂ n a}a fel ̂ nc$t din cunoa}terea unora s@poat@ fi deduse celelalte) }i fizionomia (^n]eleg$nd prin aceasta tot ceea cesub aspect strict anatomic, constituie pentru cercet@torii din domeniul }tiin]elormedicale obiect de studiu ^n cadrul somatometriei: aspectul fe]ei, dar }i al

31


capului omului, particularizate prin raporturile de amplasare }i de m@rimedintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, b@rbia, pome]ii obrajilor,ochii, maxilarele etc.

Consider$nd c@ aspectele statice pe care le include aceasta suntrevelatoare numai ^n corela]ie cu aspectele dinamic-expresive ale fe]ei (cumimica), se cuvine o scurt@ trimitere asupra fizionomiei cu referire lasimptomatica labil@.

b). Simptomatica labil@ include toate aspectele dinamice ale corpului,respectiv cele care prezint@ schimb@ri importante de la un moment la altul:1. pantomima (]inuta, gesturile), 2. mimica (expresiile fe]ei), 3. modific@rilevegetative, 4. vorbirea. ( Tot ^n cadrul simptomaticii labile – al@turi depantomim@, mimic@, modific@ri vegetative }i vorbire - se ̂ ncadreaz@ }i ticurile,reac]ii stereotipe ce se repet@ des, de multe ori f@r@ }tirea individului -, carepot ap@rea fie numai ̂ ntr-una din categoriile men]ionate (pantomim@, mimic@,gesturi, vorbire), fie ca o manifestare complex@, ^mprumut$nd elemente dinmai multe categorii. Ele ajut@ la particularizarea cunoa}terii oamenilor,facilit$nd evocarea lor).

Pentru interpretarea psihologic@ a acestor elemente nu pot fi datecriterii fixe, deoarece ^n determinarea particularit@]ilor dinamice ale corpuluiintervin }i multe “imponderabile” a c@ror sesizare depinde de institu]ia }iexperien]a celui ce observ@, dar }i de “expresivitatea” celui care transmite,comunic@. Fiecare om, la primul contact cu o persoan@ necunoscut@,realizeaz@, ^n cursul unui proces care la ^nceput este pur intuitiv }i numaitreptat devine con}tient, o cunoa}tere a ^nsu}irilor psihice ale persoaneirespective - uneori destul de aproape de realitate - }i ^n func]ie de care ^}iadapteaz@ aproape automat propriile manifest@ri (gesturi, expresii etc.).Aceast@ cunoa}tere se realizeaz@ la ^nceput pe baza elementelor exterioarecare sunt cel mai u}or de sesizat: statura, ]inuta, mersul, gesturile, fizionomia}i mimica, exprimarea etc. Se formeaz@ astfel a}a-numita “prima impresie”,care constituie cel mai important (pentru c@ este cel mai utilizat) element dereglare reciproc@ a comportamentului. De aici - ca o prim@ condi]ie pentru aajunge la cunoa}terea mai sigur@ a oamenilor - nevoia de a acorda doar uncredit limitat primei impresii }i de a apela, ori de c$te ori este necesar, laobservarea lucid@, sistematic@, spre a realiza o veritabil@ comunicare.

%nainte de a ne referi la fiecare element ^n parte, socotim utile c$tevarecomand@ri generale cu privire la modul de observare }i apreciere asimptomaticii labile:

Comportamentul exterior al fiec@rui individ constituie o rezultant@ adou@ categorii de factori, unii reflect$nd ceea ce “este” el cu adev@rat, iaral]ii ceea ce el “ar vrea s@ fie”. A doua categorie reprezint@ imaginea sau

32


“poza” pe care fiecare om caut@ s@ }i-o protejeze sau s@ o impun@ lumiiexterioare - }i chiar lui ̂ nsu}i - ca ar@t$nd adev@ratul lui mod de a fi. (Exist@ ̂ nfiecare individ tendin]a fireasc@ de a c@uta, ^n societatea semenilor s@i, s@apar@ ̂ n lumina cea mai bun@, s@ apar@, sub anumite aspecte, ceva “mai mult”sau “altfel” dec$t este de fapt. Aceasta duce la intensificarea voit@ a unortr@s@turi sau la estomparea altora). Poate c@ nu ar fi exagerat s@ se spun@ c@,mai mult sau mai pu]in con}tient, fiecare om se comport@, nu numai ̂ n rela]iilecu ceilal]i oameni, ci chiar fa]@ de sine, ca }i cum ar juca un “rol”, cel al lui^nsu}i. Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizeaz@ o larg@suprapunere ^ntre structura real@ }i cea dorit@ (^n aceste cazuri, “poza”, dac@se poate vorbi de ea, este ^n mare m@sur@ conform@ realit@]ii }i, ca urmare, ^ncomportament nu mai apare nimic distonant. De regul@, o reac]ie, cu c$t estemai prompt@, mai apropiat@ de limita spontaneit@]ii, cu at$t este mai“adev@rat@”).

Reiese de aici necesitatea ca observa]iile asupra comportamentuluioamenilor s@ fie mereu supuse analizei cu scopul de a discerne ceea ce esteadev@rat de ceea ce reprezint@ numai o aparen]@. (Dar aparen]ele nu trebuie s@fie pur }i simplu desconsiderate, pentru c@ }i ele au o anumit@ valoare decunoa}tere. “Rolul” pe care, con}tient sau nu, }i-l asum@ unii oameni ̂ n rela]iilecu semenii “spune” }i el, ^n sine, destul de multe lucruri despre structura lorreal@: tendin]a de subestimare, sau supraestimare a propriilor posibilit@]i,aprecierea dat@ celor din jur, anumite tr@s@turi de caracter etc.).

O alt@ condi]ie important@ ^n observarea }i valorificarea pe planulcunoa}terii a comportamentului oamenilor rezid@ ^n permanenta confruntare}i coroborare a concluziilor desprinse din analiza manifest@rilor izolate. Depild@, o concluzie formulat@ ̂ n urma observ@rii unei anumite manifest@ri trebuies@ fie considerat@ ca adev@rat@ numai dac@ este confirmat@ }i de analiza altorreac]ii sau acte de conduit@, de note ob]inute din utilizarea unor metodepsihologice verificate.

%n cele ce urmeaz@, vom trece ^n revist@ sursele de elementesemnificative }i, de aici, c$teva dintre principalele concluzii posibile.

I. Pantomima reprezint@ ansamblul reac]iilor la care particip@ ^ntregcorpul }i care cuprinde: ]inuta, mersul, gesturile.

[inuta sau atitudinea exprim@, printr-o anumit@ pozi]ie a corpului dar}i printr-un anumit con]inut psihic, r@spunsul sau reac]ia individului ^ntr-ositua]ie dat@: fa]@ de unul sau mai mul]i indivizi, efectul unei solicit@ri, modulde a a}tepta confruntarea cu un anumit eveniment. Cel mai adesea, pozi]iageneral@ a corpului este edificatoare pentru tr@irea psihic@ a individului ^nmomentul respectiv, astfel: atitudinea caracterizat@ prin: umerii “c@zu]i”,trunchiul ^nclinat ^n fa]@, capul aplecat ^n jos, m$inile ^ntinse moi de-a lungul

33


corpului denot@ ^n mod frecvent fie starea de oboseal@ - ca urmare a uneisolicit@ri anterioare - fie o stare depresiv@, ^n urma unui eveniment [email protected] extrema cealalt@ - pieptul bombat, capul sus, umerii drep]i, picioarele largdep@rtate, m$inile evolu$nd larg pe l$ng@ corp denot@ cel mai adesea siguran]@de sine, tendin]@ dominatoare, atitudine “mar]ial@”, atitudine de provocare.

(O condi]ie important@ pentru descifrarea semnifica]iei pe care o areatitudinea const@ ^n cunoa}terea situa]iei, a contextului ^n care se plaseaz@ea, pentru c@ o aceea}i “]inut@” poate avea semnifica]ii deosebite ^n situa]iidiferite. %n plus, ea trebuie corelat@ }i cu alte elemente semnificative, ^ntreextremele men]ionate put$nd exista o infinitate de nuan]e. Prin ]inut@ sauatitudine nu trebuie s@ se ^n]eleag@ numai o anumit@ pozi]ie a corpului ^nsine, ci modul particular ^n care se ^mbin@ o serie de elemente ca: statura }iconstitu]ia corporal@, forma }i pozi]ia capului, pozi]ia trunchiului }i a umerilor,amplasarea m$inilor }i picioarelor, direc]ia }i expresia privirii etc. - toateacestea comunic$nd o secven]@ din structura psihologic@ a persoanei studiate).

Gesturile reprezint@, al@turi de mers }i de modific@rile pozi]iei corpuluica atare, unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reac]ieiorganismului la o modificare survenit@ ^n mediul exterior sau interior }i aurol de a restabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul cu mediulexterior sau interior. Altfel spus, rolul gesturilor const@ ^n ^ncercarea de arestabili echilibrul cu mediul sau de a realiza echilibrul pe o treapt@ nou@,superioar@ - actul de comunicare fiind ̂ n acest caz un cod sintetic de informa]iiutile. Gesturile pot fi ^mp@r]ite ^n trei mari diviziuni: instrumentale, retorice}i reactive.

a) Gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul c@rora se efectueaz@o anumit@ activitate. Rolul instrumental mai amplu revine m$inii – aceastar@m$n$nd un instrument pus ^n ac]iune de o serie ^ntreag@ de mecanismepsihice, rezult@ c@ observarea gesturilor efectuate cu ajutorul m$inilor poatepune ^n lumin@ multe dintre particularit@]ile mecanismelor psihice care stau^n spatele lor. Pantomima ^n genere transmite, comunic@, dar gesturile au“registre” speciale }i decodori specializa]i de percepere }i ^n]elegere. Exist@gesturi instrumentale generale }i specifice: gesturile instrumentale generalefiind cele la care recurg practic to]i oamenii apar]in$nd aceluia}i mediusocial sau cultural pentru satisfacerea diverselor lor trebuin]e (activit@]ilecasnice }i gospod@re}ti, scrisul }i cititul etc.), iar specifice sunt cele implicate^n exercitarea activit@]ilor profesionale, diferite de la o profesie la alta (deaceea, la oamenii apar]in$nd altor categorii profesionale, observa]ia va vizasfera gesturilor instrumentale generale). Oric$t de variate, gesturileinstrumentale generale pot fi analizate prin prisma unui num@r redus de criterii:viteza, frecven]a, intensitatea, amplitudinea, planul de efectuare, precizia }i,

34


^n str$ns@ leg@tur@ cu cea din urm@, eficacitatea. Concluzii psihologice maibogate pot fi apoi ob]inute din analiza raportului dintre viteza }i preciziagesturilor instrumentale. Astfel: gesturile rapide, dar de o precizie mediocr@denot@ ^n general o stare de hiperexcitabilitate ori poate fi semnul fie al uneiridicate tensiuni emo]ionale, fie al unei puternice irita]ii. Gesturile prompte,sigure }i precise denot@ calm, st@p$nire de sine, ̂ ncredere ̂ n sine, prezen]@ despirit etc. Gesturile lente, dar sigure }i precise denot@ meticulozitate, tendin]ade a neglija dimensiunea temporal@ a activit@]ii ̂ n favoarea calit@]ii. Gesturilevariate ca vitez@, dar sistematic lipsite de precizie, denot@ totdeaunane^ndem$nare, ^napoia acesteia put$nd sta cauze diferite: lips@ de interespentru activitatea respectiv@, nivel sc@zut de mobilizare energetic@, lips@ deexerci]iu.

b).Gesturile apar]in$nd celei de-a doua mari diviziuni, cea a gesturilorretorice, sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, au drept scop s@conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia o anumit@stare emo]ional@ sau afectiv@.

Semnifica]iile gesturilor retorice sunt tot a}a de numeroase }i variateca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Varietatea }i coloratura afectiv@ agesturilor este ^n mare m@sur@ edificatoare pentru fondul de emo]ii }isentimente ale individului. Astfel, observarea atent@ a gesturilor retoriceale oamenilor poate aduce importante preciz@ri cu privire la caracterulspontan sau, dimpotriv@, “elaborat” al gesturilor - ^n m@sura ^n careacesta poate fi sesizat. El ne sugereaz@ “secven]e” privind sinceritateaindividului, gradul ^n care el este convins de ceea ce spune }i ne trimite laabordarea mult mai complex@ a atitudinilor.

c) {i, ^n fine - gesturile reactive sunt constituite din acele mi}c@ri alecorpului }i membrelor efectuate ca r@spuns la diferite solicit@ri sau situa]iinea}teptate cu care este confruntat individul. Spre deosebire de mi}c@rileefectuate ca r@spuns la solicit@rile sau situa]iile a}teptate - care, put$nd fig$ndite sau preg@tite, intr@ ^n mod firesc ^n sfera gesturilor instrumentale -,cele reactive nu sunt elaborate con}tient, ele servind, ^n marea majoritate acazurilor, unor scopuri de ap@rare.

La fel ca }i mersul sau celelalte categorii de gesturi, manifest@rilereactive pot fi analizate prin prisma unor criterii ca: promptitudinea declan}@rii,viteza de desf@}urare, num@rul (frecven]a), amplitudinea, intensitatea etc. %nfunc]ie de acestea, gesturile reactive sunt edificatoare pentru dinamicaneuropsihic@, resursele energetice }i ^n special caracteristicile reactivit@]iiemo]ionale, de la manifest@rile extreme de tipul blocajului, al incapacit@]iide a ac]iona etc.), p$n@ la cele extreme de tipul avalan}ei de mi}c@ri, ac]iunilorhaotice, fenomenelor de pronun]at@ irita]ie).

35


II. Mimica reprezint@ ansamblul modific@rilor expresive la careparticip@ p@r]ile mobile ale fe]ei: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilarele.Nu exist@ ^ns@ nici o ^ndoial@ c@ la expresivitatea fe]ei concur@, chiar f@r@voia individului, }i o serie de elemente statice apar]in$nd fizionomiei, respectivsimptomaticii stabile (cum sunt: culoarea p@rului }i a fe]ei, culoarea ochilor,conforma]ia fe]ei, profilul ^n ansamblu, profilul frunte - nas, nas – gur@ -b@rbie, forma maxilarelor etc. ). Expresivitatea fe]ei depinde cel mai mult deelementele mobile, astfel ^nc$t no]iunile de mobilitate }i expresivitate suntcu referire ̂ n mimic@ - aproape sinonime. Expresivitatea este asigurat@ ̂ ns@ ̂ nspecial de elementele mobile: ochii, spr$ncenele, fruntea, gura, maxilareleetc. Expresiile fe]ei sunt extrem de variate }i sunt detectate ca modalit@]i decomunicare universal@ ^n special ^n func]ie de modul ^n care se ^mbin@deschiderea ochilor, direc]ia privirii, pozi]iile succesive ale spr$ncenelor,mi}c@rile buzelor etc. Ca atare, vom exemplifica aceste no]iuni de baz@ careajut@ la “descifrat” oamenii. Astfel, ^n cadrul mimicii, un rol esen]ial revineprivirii, aceasta reprezent$nd ^ntruc$tva “cheia expresiei fe]ei”.

a)Gradul de deschidere a ochilor este ̂ n mare m@sur@ edificator pentru“situa]ia” ̂ n care se afl@ individul: pe de o parte pentru atitudinea (acceptareasau respingerea) pe care el o ia fa]@ de informa]iile cu care este confruntat, iarpe de alt@ parte pentru m@rimea fluxului informa]iilor respective. (S-ademonstrat, de altfel, ^n urma unei experien]e, efectuate cu ajutorul unorfotografii, c@ senza]iile de pl@cere sau nepl@cere, provocate de imagini, setraduc }i prin dilatarea, respectiv contractarea, pupilei). Astfel, ochii largdeschi}i pot denota: ne}tiin]@, absen]a sentimentului de culp@ sau de team@,atitudine receptiv@, de interes pentru noutatea pe care o con]in informa]iile,act de c@utare, “^n]elegerea” nout@]ii pe care o aduc informa]iile etc. Iardeschiderea mai redus@ a ochilor poate denota: atitudine de neacceptare, derezisten]@ fa]@ de informa]iile primite; suspiciune, tendin]a de a descifraeventualele g$nduri ascunse ale interlocutorului, tendin]a de a ascunde,stare de plictiseal@ etc. %n general, se poate vorbi de un raport directpropor]ional ^ntre gradul de deschidere a ochilor }i cantitatea informa]iilorrecep]ionate sau emise de c@tre individ: cu c$t cantitatea informa]iei primitesau emise (de pild@, ^n cursul explic@rii pentru o alt@ persoan@) este mai mare,cu at$t ochii sunt mai larg deschi}i.

b)Direc]ia privirii joac@, de asemenea, un rol important ̂ n determinareaexpresiei fe]ei. Nedumerirea, efortul de rememorare sunt ̂ nso]ite de obicei dea}a-numita “privire ^n gol”. Privirea ^n jos sau ^n l@turi poate semnificaatitudine de umilin]@, sentiment al vinov@]iei, ru}ine etc. Privirea ^n sus,peste capul interlocutorului, denot@ de regul@ lips@ de respect pentru acesta.{i, ^n sf$r}it, ochii ^ndrepta]i ferm c@tre interlocutor sus]in$nd f@r@ dificultate

36


privirea acestuia denot@ sinceritate, atitudine deschis@, hot@r$re sau, ^n altesitua]ii - asprime, atitudine critic@, iar uneori, provocare.

%n str$ns@ leg@tur@ cu direc]ia, este necesar s@ se ia ^n considerare:c) Mobilitatea privirii. Exist@ oameni c@rora privirea le fuge ^n

permanen]@, ^n toate direc]iile, neput$nd-o fixa }i sus]ine pe cea ainterlocutorului – ceea ce denot@ lips@ de fermitate, tendin]a de a-}i ascundeg$ndurile, inten]iile, iar uneori, sentimentul vinov@]iei sau la}itate. Laextremitatea cealalt@, privirea fix@, imobil@, denot@ o anumit@ lips@ de aderen]@,de contact cu realitatea sau, ^n unele cazuri, atitudine de ^nfruntare ainterlocutorului.

%n general, “interpretarea” privirii joac@ un rol ̂ nsemnat ̂ n cunoa}tereastructurii }i atitudinii oamenilor din jur. Astfel, prima modalitate a oamenilorde a lua contact unii cu al]ii const@ ^n “^nt$lnirea” sau a}a-numitul “joc alprivirilor”. De regul@, atunci c$nd doi oameni se privesc, cobor$rea sau^ntoarcerea privirii ̂ n alt@ parte la unul dintre ei semnific@ retragerea acestuiape pozi]ii neofensive. De aceea, ^n studierea comportamentului oameniloreste necesar s@ se acorde o aten]ie deosebit@ privirii, ̂ n special modului de “asus]ine” privirea interlocutorului.

Ca }i caracteristic@ general@, se poate observa c@ mimica predominantdepresiv@, caracterizat@ prin expresie meditativ@ dat@ de mu}chii fe]ei“c@zu]i” (“Omega melancolic”) denot@ faptul c@ individul se afl@ sub influen]aunui eveniment nepl@cut. Mimica mobil@ }i, de aceea, bogat@, constituie deregul@ semnul unor tr@iri emo]ionale }i afective de tipul veselie, bun@dispozi]ie etc. Aceasta, ^n vreme ce mimica excesiv de mobil@ denot@, deregul@, o anumit@ instabilitate temporar@ a echilibrului tr@irilor psihice, maiales dac@ e ^nso]it@ }i de alte manifest@ri ca logoree (verbalizare deosebit derapid@, cu un debit bogat, tendin]a de a vorbi mult, cu pierderea frecvent@ a“firului”) sau o gestic@ ampl@ }i rapid@.

III.Modific@rile vegetative reprezint@, de asemenea - al@turi de mimic@}i pantomim@ -, o surs@ important@ de date cu privire la structura }i stareapsihic@ a individului. %n aceast@ sfer@ intr@ toate particularit@]ile acelorfunc]ii vegetative despre care se }tie cu precizie c@ se afl@ ^ns@ o str$ns@corela]ie cu activitatea psihic@. Unele sunt relativ accesibile observa]iei }i elese num@r@ printre cele mai importante. Acestea sunt: respira]ia, pulsul, reac]iilevaso-motorii }i secretorii (deduse din rapiditatea }i amploarea modific@rilorculorii fe]ei, din procesele de transpira]ie etc.), ca }i func]ionalitatea gastric@,func]ionalitatea aparatului urinar, func]ionalitatea musculaturii, toate tr@d$ndmodificãri obiectivate “la distan]@”.

Modific@rile de ordin vegetativ sunt edificatoare ^n special pentrutr@irile emo]ional-afective }i, ̂ n str$ns@ leg@tur@ cu aceasta, pentru capacitatea

37


de autocontrol a individului. Astfel, ^n cazul unei tr@iri emo]ionale deosebitde puternice, pot fi ^nt$lnite modific@ri vegetative ca: tulbur@ri respiratorii;modific@ri ample ale culorii fe]ei, modificarea vocii; pusee sudorale; tremurgeneralizat; spasme gastrice sau intestinale (eventual ^nso]ite de v@rs@turi);frisoane, “cl@n]@nitul” din]ilor; b$lb$ial@ sau mutism; sc@derea sensibil@ apreciziei ^n gesturi etc. Intensitatea tr@irii emo]ionale poate fi dedus@ dinnum@rul }i amploarea modific@rilor vegetative. De asemenea, este importantde subliniat faptul c@ o stare emo]ional@, chiar pu]in intens@, „se tr@deaz@”totdeauna printr-unul sau mai multe dintre semnele men]ionate.

IV. Vorbirea - poate fi, de asemenea, analizat@ }i valorificat@ din punctde vedere psihologic. Analizarea ei trebuie s@ vizeze concomitent: a) analizaformal@ }i b) analiza semantic@ (aspectele legate de semnifica]iile termenilorutiliza]i).

a) Analiza formal@ distinge ^n special ^nsu}irile de ordin fizic aleverbaliz@rii, cum sunt: intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea); fluen]a,debitul sau viteza, intona]ia, pronun]ia (}i ^n leg@tur@ cu aceasta, eventualeledefec]iuni de limbaj). Aceste ̂ nsu}iri nu sunt lipsite de semnifica]ie [email protected]:

1. Intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fonduluienergetic al individului, dar }i al unor ̂ nsu}iri ca: hot@r$rea, autoritatea, calmul,^ncrederea ̂ n sine. Ca urmare, vocea puternic@, sonor@, denot@ energie, siguran]@de sine, hot@r$re etc., ^n vreme ce vocea de intensitate sonor@ sc@zut@ indic@lips@ de energie, eventual oboseal@, nesiguran]@, emotivitate, nehot@r$re etc.

2.Fluen]a - respectiv caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii -constituie un indice direct al mobilit@]ii proceselor cognitive, al vitezei deconceptualizare, de idea]ie. Vorbirea fluent@ denot@ u}urin]a ^n g@sireacuvintelor, a termenilor convenabili pentru exprimarea ideii dorite, ceea cepresupune, printre altele, un tonus neuropsihic ridicat. Dimpotriv@, vorbirealipsit@ de fluen]@, ^ntrerupt@ frecvent de pauze, denot@ dificult@]i deconceptualizare (dificult@]ile ce pot avea cauze multiple: tonus neuropsihicsc@zut (lips@ de dinamism, oboseal@ instalat@ precoce), reactivitate emo]ional@(lips@ de ^ncredere ^n sine, team@), dificultate ^n elaborarea deciziilor),respectiv dificult@]i ^n g@sirea cuvintelor adecvate demersului. (Desigur, nueste vorba aici de situa]iile de necunoa}tere a problemei ^n discu]ie, ^n careorice individ poate prezenta o anumit@ lips@ de fluen]@ ^n expunere). O form@special@ a lipsei de fluen]@ o reprezint@ a}a-numita „vorbire ̂ n salve” (grupuride cuvinte rostite precipitat, dar cu pauze relativ mari ^ntre ele, prezent$nd deregul@ }i multe aspecte de incoeren]@ - cel pu]in din punct de vederegramatical). Aceasta denot@ adesea o reactivitate emo]ional@ crescut@.

38


3.Debitul sau viteza exprim@rii constituie cel mai adesea o caracteristic@temperamental@, ^ns@ depinde de gradul de cunoa}tere a obiectului discu]iei,de rela]ia afectiv@ ^n care se afl@ individul care vorbe}te cu interlocutorul s@u:cu c$t cunoa}terea obiectului este mai ampl@, cu at$t debitul va fi mai mare.De asemenea, debitul este mai mare atunci c$nd rela]ia dintre indivizii ^ntrecare se poart@ discu]ia are caracteristicile unor afinit@]i ^ntre persoane. Rela]iade respingere, unilateral@ }i cu at$t mai mult bilateral@, se caracterizeaz@ ^nprimul r$nd prin reducerea sau chiar suspendarea comunic@rii verbale dintreindivizii ^n cauz@. Se cuvine precizat c@ debitul sc@zut, respectiv viteza deexprimare redus@ nu ^nseamn@ numaidec$t }i lips@ de fluen]@. Vorbirea poatefi fluent@ }i atunci c$nd viteza de exprimare este mic@, tot a}a dup@ cum lipsade fluen]@ poate fi ^nt$lnit@ }i ^n condi]iile exprim@rii cu un debit ridicat.

4.Intona]ia are, de asemenea, multe componente psihice, din r$ndulc@rora cea mai important@ poate fi considerat@ capacitatea sau tendin]aexterioriz@rii pe plan social a tr@irilor emo]ional-afective. Astfel, intona]iabogat@ ^n inflexiuni este caracteristic@ indivizilor cu un fond afectiv bogat }icare ^n acela}i timp tind, con}tient sau mai pu]in con}tient, s@-}i impresionezeinterlocutorii. %n schimb, intona]ia plat@, monoton@, s@rac@ ^n inflexiuni poatedenota anumite dificult@]i sau inhibi]ii ^n comportamentul social precum:incapacitatea exterioriz@rii propriilor sentimente, dificult@]i ^n stabilirea decontacte cu oamenii din cauza timidit@]ii etc.

5. Pronun]ia depinde pe de o parte de caracteristicile neuropsihice, iarpe de alt@ parte de nivelul de cultur@ general@ }i profesional@ a individului.Poate varia de la pronun]ia deosebit de corect@ p$n@ la cea neclar@, neglijent@(cu eliminarea din unele cuvinte a unor sunete, contopirea ^ntr-un sunetconfuz a sf$r}itului unor cuvinte, cobor$rea tonului }i pronun]area neclar@ asf$r}iturilor de fraz@). %n str$ns@ leg@tur@ cu pronun]ia trebuie s@ fie luate ^nconsiderare eventualele particularit@]i sau chiar defec]iuni de limbaj. Acesteapot servi pe de o parte la identificarea vocii, ̂ n absen]a imaginii interlocutorului(^n cursul convorbirilor telefonice etc.); iar pe de alt@ parte, ele pot da }i uneleindica]ii asupra tr@s@turilor sale psihice. (De exemplu, ^n cazul manifest@rilorde b$lb$ial@ se poate presupune, f@r@ mari riscuri de a gre}i, c@ individulrespectiv se caracterizeaz@ }i printr-o reactivitate emo]ional@ sporit@).

b) Analiza semantic@ vizeaz@ o alt@ latur@ a vocabularului, }i anumesemnifica]iile termenilor utiliza]i. %n leg@tur@ cu aceasta, pot fi supuse analizei:structura vocabularului, cantitatea de informa]ie }i nivelul de abstractizare atermenilor, adecvarea lor la con]inutul sau obiectul comunic@rii, coeren]a ^njudec@]i }i ra]ionamente, plasticitatea }i expresivitatea termenilor.

Prin structur@ se ̂ n]elege ̂ n linii mari num@rul }i varietatea termenilor:un vocabular bogat }i variat relev@ interes pentru cunoa}tere, precum }i o

39


anumit@ capacitate intelectual@, respectiv posibilitatea de a ^n]elege }i rezolvamai u}or situa]iile ^nt$lnite ^n via]@ sau activitate. Cantitatea de informa]iereprezint@ o dimensiune a vocabularului ce relev@ frecven]a de utilizare atermenilor. Cu c$t vocabularul este constituit din termeni comuni, de larg@utilizare, cu at$t cantitatea sa de informa]ie este mai ridicat@. C$t despre nivelulde abstractizare - aflat ^n str$ns@ leg@tur@ cu cantitatea de informa]ie -, ^ngeneral acesta este cu at$t mai ridicat cu c$t cantitatea de informa]ie este maimare. Desigur, toate cuvintele „abstractizeaz@” realitatea, dar nu ^n m@sur@egal@. (Nivelul de abstractizare furnizeaz@ }i el o serie de indica]ii asupracalit@]ii „instrumentelor” intelectuale cu care se opereaz@, precum }i asupra„produselor” rezultate ^n urma acestui fapt - judec@]i ra]ionamente, teorii etc.

Adecvarea la con]inut reprezint@ m@sura ^n care termenii utiliza]i suntpotrivi]i pentru a exprima cele dorite (din dorin]a de a impresiona pe cei dinjur, unii oameni folosesc termeni de circula]ie mai redus@, dar f@r@ a le cunoa}teprecis semnifica]ia – ori, doar, ace}ti termeni sunt utiliza]i corect, ^ns@ ^nlocul altora, cu aceea}i semnifica]ie dar mai cunoscu]i, }i care tocmai deaceea sunt considera]i mai banali). Un alt aspect al exprim@rii ^l constituiecoeren]a ^n judec@]i }i ra]ionamente, respectiv ^n g$ndire. Orice manifestareverbal@ a omului, oric$t de succint@, reprezint@, independent de con]inutulcomunic@rii, }i o mostr@ a modului s@u de a judeca, a felului ̂ n care interpreteaz@datele realit@]ii. Prin plasticitatea }i expresivitatea termenilor (no]iuni^ntruc$tva ^nrudite), din punct de vedere psihologic, se ^n]eleg acele ^nsu}iriale limbajului care reflect@ capacitatea individului de a reda nu numairealitatea ca stare, ci }i atitudinea sa fa]@ de ea, ^ntr-un mod susceptibil de aprovoca }i la cei din jur aceea}i rezonan]@ afectiv@ (pentru a exprima unlucru, este necesar s@ se aleag@ ̂ ntre mai multe expresii verbale, asem@n@toareca semnifica]ie, dar cu nuan]e diferite - iar alegerea nu este niciodat@^nt$mpl@toare pentru c@ ea, chiar f@r@ voia celui ̂ n cauz@, este determinat@ ̂ nmare m@sur@ de atitudinea fa]@ de realitatea luat@ ^n considerare: acceptareasau respingerea, minimalizarea sau supraaprecierea etc.).

c) %n continuare, not@m o a treia surs@ de date cu privire la ^nsu}irilepsihice ale oamenilor, plasat@ ^n afara a ceea ce am denumit mai sussimptomatica stabil@ }i, respectiv, simptomatica labil@: aceast@ a treia surs@ ereprezentat@ de aspectul vestimentar.

%mbr@c@mintea constituie un indiciu asupra st@rii materiale aindividului, dar dincolo de aceasta, ea are }i multiple semnifica]ii psihologice(reflect@ preferin]ele estetice, gustul celui ce-o poart@, dar ^n mare m@sur@ }iimaginea pe care acesta o are despre sine, respectiv felul ^n care ar dori caceilal]i s@-l vad@). Desigur, ̂ mbr@c@mintea standard, de serie mare, nu ̂ ng@duie“per ansamblu” prea multe concluzii cu privire la sim]ul estetic al individului

40


ce o poart@, alegerea fiind determinat@, ^n mod evident, ^n primul r$nd, decriterii materiale. Aspectele ^mbr@c@mintei care au o semnifica]ie psihologic@sunt, a}adar, cele de detaliu: croiala, ^mbinarea culorilor, ordinea, cur@]enia,concordan]a sau discordan]a fa]@ de „moda zilei” etc. Croiala neobi}nuit@,culorile stridente, }i cu at$t mai mult ^mbin@rile frapante ale acestora, precum}i tendin]a exagerat@ de a fi “la mod@”, denot@ o oarecare superficialitate, oconcep]ie despre via]@ ^n care aspectul exterior al oamenilor }i lucruriloreste supraevaluat. Aceasta nu ^nseamn@, ^ns@, c@ la polul opus ^nt$lnim^nsu}iri psihice pozitive; dimpotriv@. %ntr-adev@r, „nu haina ^l face pe om”,dar haina ̂ l exprim@ pe om, ̂ ntr-o m@sur@ mult mai mare, chiar dec$t acesta ̂ }ipoate da seama. De aceea, dintre elementele supuse observa]iei ^n vedereacunoa}terii ^nsu}irilor psihice ale oamenilor nu poate lipsi ^mbr@c@mintea –desigur, concluziile nu trebuie s@ fie absolutizante.

Pentru ca procesul comunic@rii s@ fie unul eficient, trebuie s@ existe orela]ie de feedback, e necesar s@ func]ioneze o mi}care a informa]iei ^n dublusens. Evident, acest fapt nu poate avea loc f@r@ o ascultare atent@, dar }i eficient@,a celui ce expune un mesaj. Intervin aici dou@ prejudec@]i. Prima – s-a constatatc@ fiecare individ ^n parte are o capacitate a sa, proprie, de a recep]ionainforma]ia, testele ar@t$nd c@ o persoan@ obi}nuit@ ^}i poate aminti numai 50la sut@ din ceea ce a ascultat - dac@ este chestionat@ imediat }i numai 10 la sut@r@m$ne ^n memorie - dup@ 3 zile. A doua prejudecat@ – foarte r@sp$ndit@ }i ^nmod incon}tient acceptat@ – este cea potrivit c@reia pe m@sur@ ce o persoan@avanseaz@ pe pozi]ii de r@spundere, pur }i simplu activitatea cotidian@ omodeleaz@ astfel ^nc$t ^i r@m$ne doar tendin]a de a spune ce }i cum s@ fac@,dezv@]$ndu-se s@ asculte }i s@ recep]ioneze mesaje, }i de aceea nu e eficient s@se a}tepte de la aceasta s@ o fac@ totu}i - fapt, ^ns@, ce intr@ de mult ^ncontradic]ie cu faptele reale.

A}adar, }ti]i s@ asculta]i? Pentru mul]i dintre noi, bagajul de cuno}tin]eprivitor la ascultare se reflect@ ^n propozi]ii de tipul: “A} dori s@ m@ asculta]i}i pe mine c$teva minute”. Adeseori, ascult@torii se g$ndesc la altceva, sau, ^nanumite cazuri, la ceea ce vor spune ei, dup@ ce dvs. ve]i termina de vorbit.Ascultarea pare a fi, din p@cate, neglijat@ }i uneori consider@m c@ ea este un actpasiv. Ea este extrem de important@ pentru o comunicare eficient@, c@ci unmesaj care nu este recep]ionat corect nu este altceva dec$t un banal zgomot defond.

De ce este nevoie s@ }ti]i s@ asculta]i. Vom constata c@ trebuie s@ fimcapabili de a rela]iona corect mesajele pentru a ajunge la urm@toarele rezultate:

%ncurajarea celorlal]i – C$nd ceilal]i vor constata c@ dvs. ^i asculta]i cubun@voin]@, vor renun]a total sau par]ial la tendin]a defensiv@, }i de obicei,

41


vor ^ncerca s@ v@ ^n]eleag@ mai bine. Astfel, propria dvs. capacitate de aasculta va da rezultate, transform$ndu-i pe ceilal]i ^n buni ascult@tori.

Ob]inerea ̂ ntregii informa]ii - {tim c@ pentru a putea lua decizii corecte,este necesar s@ ob]inem c$t mai mult@ observa]ie relevant@. Aten]ia dvs. deobicei ^ncurajeaz@ vorbitorul s@ continue discu]ia }i s@ furnizeze c$t maimulte date. C$nd de]ine]i suficiente informa]ii exacte, sunte]i ^n m@sur@ de alua decizii corecte.

Ameliorarea rela]iilor cu ceilal]i – O bun@ capacitate de ascultareamelioreaz@ rela]iile dintre oameni. Ve]i ^n]elege mai bine vorbitorul c$nd ^lve]i asculta atent. Pe de alt@ parte, el va aprecia interesul dvs. ^n leg@tur@ cupersoana sa, realiz$ndu-se o interac]iune empatic@ pozitiv@.

Rezolvarea problemelor – Ne^n]elegerile }i problemele pot fi mai binerezolvate c$nd indivizii se ascult@ cu aten]ie unii pe al]ii. Asta nu ^nseamn@ c@unul trebuie s@ fie de acord cu punctul de vedere al celuilalt. El trebuie s@arate c@-l ^n]elege (fiecare persoan@ dore}te ^n]elegere }i acest lucru serealizeaz@ printr-o percep]ie sensibil@) }i mai ales, c@ accept@ p@rerile celeilaltepersoane.

O mai bun@ ^n]elegere a oamenilor – Ascult$nd cu aten]ie o alt@persoan@, ea ^]i va ar@ta: cum g$nde}te, ce g$nde}te, ce simte }i care estescopul mesajului s@u. %n]eleg$nd-o, vei fi ^n stare s@ colaborezi mai bine cuea, chiar dac@ nu exist@ o simpatie special@ pentru aceasta. Cu alte cuvinte, unbun ascult@tor c$}tig@: informa]ie, ^n]elegere, recep]ie (ascultare) reciproc@,cooperare.

Nevoia de a asculta. Ascultarea este vital@ pentru cel care trebuie s@ }tiece rol are ^n coordonarea diverselor activit@]i }i cum trebuie s@ ia deciziiinteligente pentru a sigura o atmosfer@ propice desf@}ur@rii unei activit@]iinteligente.

Un scriitor spunea “Un om care ascult@ pentru c@ el nu are nimic despus, poate fi cu greu o surs@ de inspira]ie. Singurul interlocutor valabil esteacela care alternativ absoarbe }i exprim@ idei”.

Cum putem atunci s@ ne autoeduc@m pentru a recep]iona cu adev@ratceea ce auzim? Iat@ Zece sfaturi pentru o bun@ ascultare:

Fi]i preg@tit s@ asculta]i – Ascultarea nu este o activitate pasiv@, ci unacare necesit@ un efort sus]inut. Comunicarea este un proces care se desf@}oar@^n dou@ direc]ii }i de aceea noi trebuie s@ ̂ mp@r]im responsabilitatea eficien]eicu vorbitorul: ^ncerca]i s@ v@ g$ndi]i mai mult la ceea ce vorbitorul ^ncearc@s@ spun@ dec$t la ceea ce dvs. a]i dori s@ spune]i. A fi preg@tit ^nseamn@, deasemenea, adoptarea unei atitudini mentale corecte – dar }i men]inerea aten]iei,pentru a ra]iona logic }i pentru a ob]ine o ^n]elegere deplin@. Sunt necesarec$teva exerci]ii preg@titoare pentru o ^nt$lnire, ^ntrevedere sau }edin]@,^ntocmindu-v@ un plan al ^nt$lnirii.

42


Fi]i interesat – Dvs., ̂ n calitate de ascult@tor, sunte]i la fel de responsabilde modul ^n care mesajul dvs. este relevant, ^n munca }i interesele dvs. Estenecesar s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: “Ce ^ntreb@ri pot folosi din acestmesaj?”. Ar@ta]i-v@ interesat – ̂ nainte de orice, nimeni nu dore}te s@ vorbeasc@“la pere]i”. Pune]i-v@ ^n locul celui care vorbe}te.

P@stra]i-v@ mintea deschis@ – A-]i p@stra mintea deschis@ ̂ nseamn@ a te^ndep@rta de propriile prejudec@]i. (Nu trebuie s@ v@ sim]i]i insultat sauamenin]at de mesajele care v@ contrazic convingerile, atitudinile, ideile,valorile, ori s@ v@ gr@bi]i s@ trage]i concluzii pripite despre personalitateavorbitorului, c$t }i despre mesajul transmis de el. V@ pute]i ^n}ela }i astfelpute]i bloca orice posibilitate de a ^n]elege esen]a mesajului).

Urm@ri]i ideile principale – %n general, ascult@torii sunt ^nclina]i s@urm@reasc@ numai faptele. %nv@]a]i s@ urm@ri]i fapta de principiu, ideea, dovadade argument. Capacitatea de a extrage ideile principale depinde de abilitateadvs. de a recunoa}te metodele conven]ionale de structurare a mesajului,limbajul folosit }i tendin]a vorbitorului de a se repeta. Ideile principale potap@rea la ^nceputul, la mijlocul sau la sf$r}itul mesajului, astfel c@ trebuie s@fi]i ^n permanen]@ atent.

Asculta]i critic – Este necesar s@ fi]i critic }i impar]ial ^n leg@tur@ cupresupunerile }i argumentele pe care vorbitorul le folose}te }i s@ c$nt@ri]i cuaten]ie valoarea dovezilor }i structura logic@ a mesajului.

Asculta]i atent – Aten]ia poate fi fluctuant@ }i selectiv@. {i cel mai bunorator din lume poate e}ua ^n demersul s@u, dac@ ascult@torul nu este preg@tits@ fac@ un minim efort de ̂ n]elegere. Normal, curba aten]iei pentru majoritateaoamenilor ^ncepe destul de sus, scade dac@ mesajul continu@ - }i cre}te dinnou, c@tre sf$r}it. Trebuie s@ combate]i aceast@ tendin]@ f@c$nd un efort special,la mijlocul mesajului, }i s@ ^ncerca]i s@-l p@stra]i constant.

Lua]i noti]e – Dac@ mesajul este important, este necesar s@ face]i oschi]@ cu ideile principale ale vorbitorului }i, ̂ n plus, s@ nota]i }i c$teva exempleilustrative (Trebuie, ̂ ns@, s@ ]ine]i cont de faptul aceasta ar putea s@ v@ distrag@aten]ia. %n acest caz, ar fi mai bine s@ asculta]i cu aten]ie }i s@ nota]i abia dup@ce vorbitorul a terminat).

Ajuta]i vorbitorul - Am observat deja c@ vorbitorul este ^ncurajat dac@p@rem interesa]i de mesajul s@u, ̂ ns@ exist@ }i alte c@i prin care ̂ l putem ̂ ncuraja.“R@spunsurile ascult@torului” sunt comentarii sau ac]iuni de foarte scurt@durat@ prin care cel ce ascult@ confirm@ faptul c@ el recep]ioneaz@ cu interesmesajul transmis. Aceste gesturi trebuie f@cute discret, astfel ^nc$t s@ nuperturba]i }irul de idei ale vorbitorului.

Redarea – Acesta este un alt mod de a descrie ultimul dintre r@spunsurileascult@torului men]ionate mai sus; este un instrument foarte util pentru un

43


bun ascult@tor }i merit@ a fi subliniat. Dac@ nu a]i ̂ n]eles ceea ce s-a expus saudac@ dori]i ca vorbitorul s@ dezvolte o anumit@ idee, ^ncerca]i s@ face]i rostindo expresie reflexiv@, cum ar fi : “A]i spus…”, “a]i men]ionat…”, “a]i sugeratanterior…”, “a]i descris…”. Dup@ repetarea ideii, continua]i cu o ^ntrebarecare ̂ ncepe cu “cine”, “ce”, “unde”, “c$nd” sau “cum”. (Propozi]iile reflexivesunt menite s@ dea o a doua }ans@ de a recep]iona ceea ce a]i sc@pat la primaexpunere).

Nu ^ntrerupe]i pe vorbitor – Poate c@ cel mai greu lucru pentru a fi unbun ascult@tor este acela de a ^ncerca s@ nu ^ntrerup@ comunicarea. Chiar }iatunci c$nd vorbitorul face o pauz@, nu ^nseamn@ neap@rat c@ a terminat.

%n ^ncheierea diserta]iei noastre, vom reaminti faptul c@, din punct devedere etimologic, termenul de “comunicare” transmite ideea rela]iei cu cel@lalt(com - cu), ^n timp ce termenul “informa]ie” cap@t@ sensul de punere ^n form@(in-formare). Dac@ accept@m ideea c@ aceast@ punere ̂ n form@ permite realuluis@ circule ^n cadrul comunic@rii dintre indivizi, se deschid perspective carepot genera considera]ii teoretice.

%n cadrul unui mesaj, putem distinge con]inutul propriu-zis, caansamblu de semnale simple, nesemnificative. Aici putem vorbi de “dat@”.Dar prin punerea ̂ n form@, acestor “date”, le pot fi atribuite diferite niveluri desemnifica]ie. %n primul r$nd, se poate vorbi despre o semnifica]ie care provinedin reac]ia fizic@ a receptorului (a}a dup@ cum o aruncare la co}, la baschet, nucap@t@ sens dec$t ^n reac]ie cu mingea). %ntr-un al doilea r$nd, se remarc@ unsens care ]ine de denumirea lucrurilor (este vorba despre “denota]ia” pursemantic@ a cuv$ntului, gestului, discursului, e vorba de limbajul a}a-numit“practic”; sensul atribuit este unul primar. Dar un sens provoac@ sensul imediat:este vorba de “conota]ie” (altfel spus, de limbajul “mitic”) - contribu]ie ainterpret@rii culturale, psihologice, etice, politice etc. Cuvintele ^nseamn@mai mult dec$t spun (a}a dup@ cum o hain@ - semn al statutului social). %nsf$r}it, exist@ un al treilea sens, chiar ̂ n ̂ mp@rt@}irea sensului }i recunoa}tereaceluilalt ^n totalitatea pe care o permite respectiva ^mp@rt@}ire. %n acestecondi]ii, se poate vorbi despre dimensiunea rela]ional@. Mai mult ca oriunde,este aici evident@ distinc]ia solidar@ cu rela]ia comunica]ional@.

Paul Watzlawick afirma: “S@ spunem, mai ^nt$i, c@, ^n general,comportamentul de]ine o proprietate fundamental@, care, din acest motiv,scap@ aten]iei: comportamentul nu are contrariu. Altfel spus, nu exist@ “non-comportament” sau, pentru a exprima lucrurile }i mai simplu, nu putem s@ nuavem un comportament. Or, dac@ admitem c@ ̂ n cadrul unei interac]iuni, oricecomportament are valoare de mesaj, adic@ reprezint@ o comunicare, reiese c@,vrem - nu vrem, nu putem s@ nu comunic@m. Activitate sau inactivitate, vorb@sau t@cere, totul are valoare de mesaj. Aceste comportamente ^i influen]eaz@

44


pe ceilal]i, iar ceilal]i, ^n replic@, nu pot s@ nu reac]ioneze la comunic@rilerespective, iar de aceea comunic@ }i ei. Trebuie s@ se ^n]eleag@ bine c@ a nuvorbi sau a nu acorda aten]ie celuilalt nu constituie o excep]ie de la ceea ceam spus; nu putem afirma c@ exist@ “comunicare” doar atunci c$nd ea esteinten]ionat@, con}tient@ sau reu}it@, adic@ atunci c$nd se produce ^n]elegereamutual@”. Prin intermediul procesului de comunicare, urm@rim ^ntotdeaunapatru scopuri principale: s@ fim recepta]i, s@ fim ^n]ele}i, s@ fim accepta]i, s@provoc@m o reac]ie (o schimbare de comportament sau de atitudine). Atuncic$nd nu reu}im s@ atingem nici unul dintre aceste obiective ^nseamn@ c@ amdat gre} ^n procesul de comunicare.

Bibliografie

Irina Chiru – Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc,Bucure}ti, 2003)

Vasile Cioaric – Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@(Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002)

Steve Duck – Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2000)

Jean Lohisse – Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2002)

Armand Mattelart, Michele Mattelart – Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2001)

Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, {tefan Niculescu - Maier - Introducere ^n Rela]iiPublice (Editura NIM, Bucure}ti, 1998)

Nicki Stanton – Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995)

45


Se consider@ c@ rela]iile publice constituie o activitate tot at$t deveche ca }i omenirea, fiin]a social@ care e omul tinz$nd mereu spre ainterrela]iona cu ceilal]i semeni ai s@i, fiind, evident, de neconceput,dezvoltarea omenirii f@r@ prezen]a rela]iilor interpersonale. Spre sf$r}itulsecolului XIX aceast@ activitate s-a specializat }i a c@p@tat contururi clare,impun$nd strategii }i tactici de func]ionare ca o ^ndeletnicire, iar mai apoi oart@ deosebit@ de celelalte.

Simplific$nd, am putea spune c@ termenul RP define}te mijloacele princare o organiza]ie tinde s@ dezvolte o rela]ie de armonie, ^n]elegere reciproc@^ntre ea }i publicul s@u. De cele mai multe ori aceast@ activitate are la baz@comunicarea }i ̂ nglobeaz@ o serie de activit@]i: de la redactarea comunicatelorde pres@ }i preg@tirea conferin]elor de pres@, elaborarea concep]iilor de formarea imaginii organiza]iei, implementarea strategiilor de comunicare intern@ }iextern@ }i p$n@ la redactarea }i organizarea edit@rii publica]iilor de uz intern.

Bazele rela]iilor cu presaIdentitatea unei organiza]ii e reprezentat@ de un ansamblu de

caracteristici bazate pe o experien]@ }i tradi]ie institu]ionale de lung@ [email protected] sunt bazate pe cuno}tin]ele noastre despre: misiunea organiza]iei;obiectivele; tr@s@turile distinctive; standardele }i principiile de via]@;atitudinea fa]@ de comunicarea intern@ }i extern@.

Codul de conduit@ profesional@al purt@torului de cuv$nt

al unei organiza]ii

(Deontologia comunicatorului /cuexemplificare Cazul Gilda Laz@r)

Lia Lucia EPURE

46


Imaginea fiec@rei astfel de organiza]ii este obiect de patrimoniu.Termenul “imagine” nu se refer@ restrictiv la reproducerea material@ a uneirealit@]i date, ci la capacitatea receptorului de a construi reprezent@ri mintale.De aceea, ̂ n PR-ul modern, de obicei, numele organiza]iei se asociaz@ cu celal produsului s@u, fie el material, fie dimpotriv@. “Imaginea” const@ din:management performant; PR profesionist; desf@}urarea unei campaniipublicitare bine puse la punct; codul etic al personalului.

Mai ^nt$i, c$te ceva despre cum s-ar impune s@ decurg@ o activitateprofesionist@ de PR, a purt@torului de cuv$nt, cu media. Rela]iile dintrepurt@torul de cuv$nt, comunicatorul reprezentant al unei organiza]ii, }i pres@,e de dorit s@ se ^ntemeieze ^n baza unei ^ncrederi reciproce. Publica]iile depopularitate de cele mai multe ori dau cu prec@dere prioritate informa]iilorcu caracter senza]ional, dar, desigur, exist@ metode verificate de a le atrageaten]ia, iar profesioni}tii ^n PR trebuie s@ le cunoasc@ ^ndeaproape }i s@ }tiecum s@ se foloseasc@ de ele ^n avantajul organiza]iei pe care o reprezint@.

Din zi ^n zi, ^ntre reprezentan]ii presei }i speciali}tii RP se stabilescni}te rela]ii bazate tot mai mult pe etica profesional@. Presa ^ncepe s@con}tientizeze necesitatea contactelor cu institu]iile, ^n]eleg$nd c@ numaia}a va ob]ine informa]ii veridice, presa recunosc$nd, totodat@, rolulspeciali}tilor de RP pentru a-i convinge pe conduc@torii organiza]iilor deimportan]a faptului de a fi one}ti }i accesibili ^n rela]iile cu persoanele dinafara institu]iilor respective. Speciali}tii ̂ n RP, la r$ndul lor, realizeaz@ c$t deimportant e rolul reprezentan]ilor presei ̂ n difuzarea masiv@ a unei informa]iiveridice }i echilibrate, ^n]eleg c@ apari]ia pe larg unor anumite informa]ii,pozitive, sau, dimpotriv@, neapari]ia dec$t pe un spa]iu limitat a altora,nefavorabile organiza]iei pe care o reprezint@ – poate aduce mari serviciirespectivei organiza]ii.

Exist@ dou@ condi]ii ^n lucrul cu presa: operativitatea }i veridicitatea.Oricare ar fi regulile de prezentare a informa]iilor, acestea urmeaz@ a fi^ndeplinite punctual. Legat de procesul propriu-zis de interrela]ionare ^ntrecomunicator }i cei c@rora le este destinat@ informa]ia, e important de ]inutseama de “clasica” schem@ “speaking”, apar]in$nd lui Des Hymes. Joculfunc]iilor limbajului este reprodus cel mai complet }i cel mai sistematicdintre toate versiunile precedente ^n octologul componentelor comunic@rii,pe care ^l face Des Hymes, urm$nd ordinea mnemotehnic@ a termenilor ^nenglez@:

Setting (cadru) – e vorba de cadrul fizic (timp }i loc) }i cadrul psihologic(ambian]@ degajat@, casual, sau, dimpotriv@, ambian]@ tensionat@ deevenimente recente).

Participants (termen general, desemneaz@ la Hall at$t destinatorul }i

47


destinatarul, c$t }i pe to]i cei prezen]i care particip@ ^ntr-un fel sau altul ladesf@}urarea ac]iunii, indiferent dac@ vorbesc sau nu) – pentru fiecare dintreparticipan]i, el ofer@ c$t mai multe caracteristici pertinente posibile din punctde vedere socio-cultural }i psihologic.

Ends (finalit@]i) – este vorba, pe de o parte – de scop sau inten]ie, pe de alt@parte – de rezultatul activit@]ii de comunicare. De}i e f@cut@ o distinc]ie ̂ ntre celedou@ subcomponente, scopul }i rezultatul ac]iunii nu coincid ^ntotdeauna. Scopulexplicit al ^nt$lnirii este acela de a afla nout@]i; la un nivel mai profund, scopuleste acela de a permite participan]ilor s@ re^nnoade leg@turile existente. %n acestcaz, rezultatul va corespunde scopului dac@ fiecare afl@ nout@]i }i totodat@, nutre}tesentimente pozitive fa]@ de ceilal]i participan]i.

Acts (acte) – termenul, de}i nu foarte bine ales, acoper@ at$t con]inutulmesajului (tema), c$t }i forma acestuia. Prima subcomponent@ - desemneaz@subiectele conversa]iei; a doua – cu mai pu]in@ claritate, stilul global. Este,oare, vorba de un mesaj poetic sau, dimpotriv@, de unul pur referen]ial?

Key (tonalitate) – aceast@ component@ (foarte apropiat@ de precedenta)permite totu}i, caracterizarea ^ntr-un mod mai detaliat, a particularit@]ilor,modului ^n care se desf@}oar@ activitatea de limbaj. De exemplu, se poatetrece de la o atitudine serioas@ la glum@.

Instrumentalies (instrumente) – mijloace de comunicare. Este vorba,pe de o parte, de canalele de comunicare, pe de alt@ parte – de codurile care lecorespund. Este, cu siguran]@, practic imposibil s@ ]inem seama de toate canalele}i codurile care servesc comunic@rii ^ntr-o situa]ie dat@. Comunicatorul vatrebui s@ le observe }i s@ le descrie pe cele care sunt pertinente ^n ochiiparticipan]ilor, la situa]ia ^n chestiune.

Norms (norme) – de interac]iune }i norme de interpretare. Primele serefer@ la mecanismele interac]ionale ale conversa]iei (ordinea lu@rilor decuv$nt, ^ntreruperile etc.). Celelalte – la sensul mesajului, a}a cum este eltransmis }i primit, date fiind normele de interac]iune social@, sistemul de ideisocioculturale ^n vigoare ale participan]ilor etc. De fapt, este vorba deobi}nuin]ele, adesea incon}tiente dar urmate, ^ndeob}te, de toat@ lumea, careguverneaz@ comunicarea din cadrul unei comunit@]i.

Gen (tip de activitate de limbaj – aceast@ component@ oblig@ la definireasitua]iei de comunicare ^n func]ie de categoriile care ^i deosebesc pe membriiunei comunit@]i).

Pentru un comunicator ce reprezint@ o anume organiza]ie, e foarteimportant s@ nu uite c@ exist@ doi factori foarte importan]i ^n rela]iile cu presa- alegerea momentului oportun }i a auditoriului adev@rat, adic@ alegereamomentului psihologic potrivit pentru a face cunoscut con]inutul unui anumematerial }i, de asemenea, selectarea auditoriului potrivit pentru a-l recep]iona.

48


Tehnici de conlucrare cu mass-media }i instrumentele folositeComunicatul de pres@Comunicatele de pres@, form@ important@ de comunicare PR, au ca

scop s@ transmit@ informa]ii unei audien]e specializate, redactori/ reporteridin mass-media, }i reprezint@ principalul mod de comunicare al uneiorganiza]ii cu mass-media. %n momentul ^n care trebuie conceput uncomunicat de pres@, ^n primul r$nd e necesar s@ existe certitudinea c@ sunttransmise toate informa]iile pe care organiza]ia dore}te s@ le transmit@, toateinforma]iile de care ziari}tii au nevoie pentru a preda un material de interes }i,la fel de important, c@ urmeaz@ ca acest lucru s@ fie f@cut ̂ ntr-un stil atr@g@torpentru jurnalist }i pentru cititorii, respectiv, telespectatorii s@i.

Principala cerin]@ fa]@ de comunicatul de pres@ este c@ trebuie s@ fieclar, f@r@ ambiguit@]i. Importat, ̂ n fine, este s@ ̂ ncerca]i ̂ ntotdeauna s@ aborda]irela]ia cu presa }i din punctul ei de vedere. Iar ea are nevoie de }tiri care s@v$nd@ ziarul. {i de autorul comunicatului de pres@ depinde modul ^n care este“^mpachetat” evenimentul pentru a putea atrage aten]ia presei }i prin ea - pecea a opiniei publice, a finan]atorilor }i autorit@]ilor etc.

Conferin]ele de pres@ }i cocteilurileConferin]ele de pres@ au devenit o metod@ r@sp$ndit@ }i s-au dovedit

a fi totodat@ una extrem de eficient@ de transmitere a informa]iei pentrupres@, nefiind recomandabil@, ^ns@, organizarea de conferin]e de pres@ }icocteiluri dac@ acestea nu pot fi focalizate pe un subiect anume ci seconvoac@ ^n cazurile c$nd este necesar ca purt@torul de cuv$nt, careprezentant al organiza]iei sale, s@ aduc@ la cuno}tin]a public@ o informa]ieinedit@, ori c$nd in discu]ie se pune o tem@ destul de important@ ori ^ncontrovers@, care poate genera ^ntreb@ri din partea jurnali}tilor.Conferin]ele de pres@ constituie un bun prilej pentru a emite a}a-numita“informa]ie – fon”, informa]ie neoficial@ care nu trebuie neap@rat dat@publicit@]ii. %nainte de conferin]a de pres@, ^n situa]iile speciale, privindsubiecte delicate, e indicat s@ se organizeze un briefing ^n cadrul c@ruias@ se stabileasc@ ce anume trebuie spus ziari}tilor }i cum s@ se r@spund@la ^ntreb@rile care pot surveni. %n ceea ce prive}te conferin]a propriu-zis@,speech-ul introductiv urmeaz@ a fi scurt, mai ales dac@ se presupune c@vor fi multe ^ntreb@ri din sal@.

Vorbind tot despre conferin]ele de pres@ privind subiecte delicate – erecomandabil ca pentru materialele ce vor fi repartizate jurnali}tilor prezen]is@ se preg@teasc@ o map@ special@, urm$nd ca dup@ ^ncheierea conferin]eirespective, textele cuv$nt@rilor s@ fie expediate, spre luarea la cuno}tin]@, }iacelor redac]ii care n-au avut reprezentan]i la conferin]@.

49


Instrumente ^n conlucrarea cu presa – despre mesajele nonverbaleAjung$nd acum s@ trecem ^n revist@ instrumentele de care uzeaz@

vorbitorul ^n cadrul conferin]elor de pres@, se remarc@ importan]a ce trebuieacordat@ gesturilor, ^n mod special celor retorice, }i de asemenea, mi}c@rilorcapului }i expresiilor chipului. %n ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordatun interes din ce ̂ n ce mai mare, iar cercet@ri riguroase au ̂ ncercat s@ stabileasc@natura exact@ a rela]iei dintre acest tip de comunicare }i efectul acesteia asuprareceptorului. Mesajele nonverbale ale vorbitorului tind s@ dezv@luie dorin]ade sinceritate, convingerea, corectitudinea, abilitatea }i cunoa}terea. Lucrulcel mai important este acela c@ frecvent, i se transmite vorbitorului m@sura ^ncare auditoriul ^i accept@ mesajul, ia na}tere a}a-numitul fenomen de feed-back. “Modelul cutiei negre”, teoretizat ^n 1956 de c@tre Ashby, deseneaz@ obucl@ retroactiv@ (altfel spus, feedback-ul informa]ional), “bucl@” ^n carecomportamentul este interpretat ^n compara]ia cu o finalitate - ^n timp ce,simultan, aceast@ finalitate comand@ fenomenul). Cu alte cuvinte, limbajulcorpului furnizeaz@ instantaneu un r@spuns vorbitorului }i ̂ i comunic@ acestuiacum se prezint@. Dac@ aceast@ reac]ie este prezent@, iar vorbitorul nu estesensibil la acest aspect }i nici con}tient de importan]a lui, f@r@ s@ poat@interpreta sau citi acest limbaj, atunci o mare parte din propria sa comunicares-a pierdut.

Deci, trebuie s@ v@ stimula]i capacitatea de observa]ie }i abilitatea de adescifra aceste mesaje. Trebuie s@ v@ da]i seama de prezen]a acestor mesaje }ide posibilele lor semnifica]ii, s@ fi]i permanent atent la efectul limbajuluitrupului dvs. asupra altor persoane }i s@ fi]i tot timpul atent la r@spunsulposibil, astfel ̂ nc$t s@ pute]i imediat folosi propriile dvs. tehnici de comunicare,dac@ sim]i]i c@ este necesar.

Mi}c@rile capului – %n general, ^ncuviin]area din cap d@ celeilaltepersoane permisiunea s@ continue, iar o succesiune rapid@ de ^nclin@ri lateraledin cap ^n sus }i ^n jos ^nseamn@ “nu”, o dezaprobare. Expresia fe]ei – dintretoate mi}c@rile trupului, expresia fe]ei poate fi cel mai bine ]inut@ sub control.Mi}carea ochilor – %n contrast cu alte semnale ale corpului, mi}carea ochilorare un efect mai puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite. Unelemi}c@ri ale ochilor sunt necontrolabile, ele trimit mesaje puternice pe care larecep]ion@m aproape f@r@ a fi con}tien]i. Privirea variaz@ ca durat@ – noi avemtendin]a s@ privim de dou@ ori mai mult dec$t s@ ascult@m sau s@ vorbim.Modul de a privi este ^n rela]ie cu interesul acordat. Dac@ suntem interesa]ide ceva sau cineva, sau de ceea ce spune, ̂ l vom privi cu aten]ie. Dac@ persoana,sau ceea ce spune, nu ne intereseaz@, atunci ne vom ^ndrepta privirea ^n alt@parte (Atunci c$nd ne uit@m cu insisten]@ la cineva, semnaliz@m o dorin]@ deintimitate, de aceea, ̂ n cultura noastr@ exist@ tendin]a de a stabili reguli nescrise

50


care precizeaz@ c$t timp putem privi o persoan@, ^n func]ie de circumstan]e.Totu}i, sunt f@r@ ^ndoial@ momente c$nd privitul insistent este a}teptat, chiarde dorit. C$nd oamenii interac]ioneaz@, dar la mare distan]@ – cum se ̂ nt$mpl@^n cazul conferin]elor de pres@, spre exemplu – ei au tendin]a s@ se priveasc@mai mult, ca }i cum ar ^ncerca s@ compenseze distan]a). Mi}c@rile ochilor, ca}i cele ale capului, sunt folosite pentru sincronizarea discursurilor. Vorbitorulva avea tendin]a s@ priveasc@ ^n alt@ parte dec$t spre auditoriu de ^ndat@ ce^ncepe s@ vorbeasc@. Aceasta provine din faptul c@ dore}te s@ evite stimuliisuplimentari, atunci c$nd el ^}i planific@ }i organizeaz@ ce are de spus. Deasemenea, el poate privi ^n alt@ parte atunci c$nd ezit@. Dar c$nd vorbe}terepede }i fluent, ^}i va ^ndrepta privirea c@tre ascult@tor, ^n plus, la sf$r}ituldiscursului se va uita cu aten]ie la acesta, deoarece are nevoie s@ vad@ cumreac]ioneaz@ cealalt@ persoan@. Probabil incon}tient, el va semnala c@ aterminat ce avea de spus. %n pauzele din mijlocul unui discurs lung, el vaprivi ascult@torul cer$nd permisiunea s@ continue; cealalt@ persoan@, de obicei,va ^ncuviin]a prin ^nclinarea capului.

Gesturi – Alte mi}c@ri ale corpului grupate sub denumirea de gesturisunt moduri obi}nuite de comunicare nonverbal@. Gesturile servescurm@toarelor scopuri: Comunicarea informa]iei – Exemplele de mi}care am$inilor }i gesturile (pumnul str$ns, ridicarea unui deget etc.) au fost dezvoltate}i sistematizate ^ntr-un limbaj care poate ^nlocui complet discursul.Comunicarea emo]iei – o dat@ cu gesturile folosite pentru transmiterea uneiinforma]ii, exist@ c$teva gesturi specifice, emo]ia difuz@ put$nd produce oaccentuare a mi}c@rilor corpului; un vorbitor nervos este ^ntr-o continu@mi}care. Exprimarea imaginii de sine – Pute]i transmite imaginea pe care oave]i despre dvs., prin mi}c@rile trupului sau prin gesturi. Dac@ v@ considera]io personalitate extrovertit@, ^n mod incon}tient pute]i comunica aceasta pringesturi energice; ^n cazul unei personalit@]i introvertite gesturile vor fi maidiscrete. Exprimarea unui interes mutual sau a unor puncte de vedere similare– cei ce studiaz@ modul ^n care limbajul corpului poate reflecta atitudini }iemo]ii au descoperit c@, deseori, acesta tinde “s@ oglindeasc@” (de obiceiincon}tient }i trec$nd neobservat de c@tre participan]i), gesturile }i mi}c@riletrupului persoanei cu care vorbim (aceste posturi }i mi}c@ri ^mp@rt@}ite fiindnumite de c@tre Desmond Morris “ecou postural”). {i, ultimul dar nu cel dinurm@ scop al gesturilor, sus]inerea discursului – o persoan@ care vorbe}te ^}imi}c@ continuu corpul, capul }i m$inile . Aceste mi}c@ri, numite gesturi retorice,sunt corelate cu discursul }i sunt componente ale comunic@rii. Mi}c@rilecapului }i corpului sunt deseori utilizate pentru a sublinia }i a da un ^n]elescuvintelor, pentru a desemna oameni }i obiecte sau pentru a ilustra forme,m@rimi, mi}c@ri. Ele sunt, de asemenea, ^ntr-o str$ns@ rela]ie cu structura

51


discursului, cu alte cuvinte, mi}c@rile ample corespund unor unit@]i verbalemai mari, cum ar fi paragrafele, iar mi}c@rile scurte corespund propozi]iilor,frazelor sau unor cuvinte specifice. Aceste tipuri de gesturi sunt deseoriechivalente, ^ntr-un discurs, cu semnele de punctua]ie care ne ajut@ la o maibun@ lecturare. Gesturile contribuie de asemenea, la o sincronizare a discu]iilor(O m$n@ ridicat@ poate ^nsemna c@ ascult@torul dore}te o ^ntrerupere, pentrua spune el ^nsu}i ceva sau pentru a pune o ^ntrebare. O palm@ ridicat@ cu fa]a^n sus poate indica o invita]ie c@tre cealalt@ persoan@ de a vorbi).

Cu to]ii }tim ce ^nseamn@ s@ “vorbe}ti cu m$inile” - iar din paleta larg@a gesturilor, cele retorice sunt cele care, fie ^nso]ind, fie ^nlocuind vorbirea, audrept scop s@ conving@ interlocutorul sau, ceva mai mult, s@ provoace acestuia oanumit@ stare emo]ional@ sau afectiv@. Limbajul gesturilor serve}te la comunicarea^n special a emo]iilor: frica, m$nia, veselia, triste]ea etc. Dezvoltarea vorbirii nu asc@zut cu nimic din importan]a gesturilor ca mijloc de comunicare, cea mai bun@dovad@ fiind aceea c@ adesea abia gesturile care ̂ nso]esc un anumit mesaj verbalprecizeaz@ sensul ^n care trebuie s@ fie interpretat acesta.

Ca urmare a celor spuse mai sus, semnifica]iile gesturilor retorice sunttot a}a de numeroase }i variate ca }i cele ale vorbirii propriu-zise. Gesturilereprezint@ un limbaj direct, ^n sensul c@ ^n]elegerea lor nu este dependent@de no]iuni, respectiv de cuvinte. Dar, tocmai datorit@ numeroaselor semnifica]iipe care le pot avea gesturile, interpretarea lor ^n scopul cunoa}terii oameniloreste ̂ ntruc$tva dificil@. Din acest motiv, nu vom putea oferi prea multe criteriipentru analizarea }i interpretarea lor. O serie de concluzii psihologice pot fidesprinse ^n primul r$nd din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor,cum sunt: frecven]a, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Astfel:gesturile rare, “moi”, de mic@ amplitudine (str$nse pe l$ng@ corp) pot s@denote: atitudine defensiv@ , team@; nivel sc@zut al mobiliz@rii energetice, caurmare a oboselii, a unei st@ri depresive, sau de indiferen]@, plictiseal@, apatie.Pe de alt@ parte, gesticula]ia bogat@, impetuoas@, larg@ poate s@ denote: stareemo]ional-afectiv@ de tip stenic; nivel ridicat de mobilizare energetic@; elan,^nfl@c@rare pentru o idee sau o cauz@, v@dind totodat@ tendin]a de a-i antrena,de a-i c$}tiga }i pe cei din jur la cauza respectiv@ etc. Gesturile repezi, violente,efectuate ^ndeosebi pe direc]ia “^nainte”, ^n special c$nd ^nso]esc vorbirea cutonul ridicat, pot denota: stare de irita]ie, dorin]a de afirmare proprie, dedominare; exercitarea con}tient@ a autorit@]ii etc.

Ceea ce comunic@m cu adev@rat }i ceea ce am vrea – inadverten]e }i chei pentru a contracaraDin p@cate, sunt nu pu]ine situa]iile c$nd ̂ ntre ceea ce dore}te vorbitorul

s@ transmit@ interlocutorului s@u }i informa]ia pe care i-o va comunica ^n mod

52


concret vor exista diferen]e majore - }i aceasta din pricin@ c@ ^}i face apari]ia}i se manifest@ ca atare conflictul dintre comunicarea verbal@ }i cea [email protected] a pre^nt$mpina efectele contraproductive ale acestuia, se impuneprezen]a a dou@ trepte ^n abordare.

Preg@tirea ^nt$lnirii – Ar trebui s@ ^ncepe]i autoimpun$ndu-v@st@p$nirea st@rii de nervozitate – poate cea mai important@ problem@ a multorpersoane puse ^n situa]ia de a se afla ^n fa]a unui interlocutor este o anumestare de nervozitate. Aproape to]i avem asemenea probleme, deoarece ideeade a fi judecat }i a}teptarea provoac@ nelini}te. Totu}i, trebuie s@ ]ine]i cont deurm@toarele patru aspecte. Mai ^nt$i - “nervii” pot fi folositori: un anumitgrad (convenabil) de tensiune nervoas@ v@ va face mai atent }i capabil de aac]iona mai bine. %n al doilea r$nd - anxietatea cre}te atunci c$nd nu }ti]i ce seva ^nt$mpla }i cum ve]i reu}i s@ face]i fa]@ ^ntreb@rilor. (Deci trebuie s@ v@preg@ti]i din timp modul de a g$ndi, o g$ndire pozitiv@, ^n leg@tur@ cu^ntrevederea, propria persoan@ }i comportamentul dvs.). A}adar, preg@ti]i-v@eventualele ^ntreb@ri, datele pe care le ob]ine]i v@ vor genera dvs. ^n}iv@,aproape sigur, ^ntreb@ri noi, pe care e bine s@ vi le nota]i. F@r@ o preg@tireprealabil@ a discursului, ^n cel mai bun caz, }i asta ^n func]ie de c$t@^ncredere ave]i ^n dvs., ve]i avea tendin]a de a supraestima punctele dvs.tari sau de minimaliza sl@biciunile discursului. Nici una dintre acestevariante nu va fi interpretat@ favorabil de c@tre cei cu care ve]i avea^nt$lnirea. Analiz$nd, ^n prealabil, punctele dvs., tari }i slabe din discurs,ve]i }ti cum s@ v@ prezenta]i sl@biciunile ^ntr-o lumin@ c$t mai favorabil@ }ile ve]i putea contracara cu calit@]i compensatorii. (Desigur, este posibil caun lucru pe care dvs. ^l considera]i ca pe o calitate, s@ fie altfel privit depersoanele cu care v@ ve]i ^nt$lni. Este foarte bine s@ v@ g$ndi]i cum pute]iface fa]@ unei asemenea situa]ii. Astfel ve]i putea concepe o tactic@ deabordare a ^nt$lnirii).

La ^nt$lnire – fi]i dvs. ^n}iv@. Rezerva]i-v@ destul timp pentru aajunge acolo, chiar mai devreme. Probabil se va ^ncepe cu c$teva replici“generale”, pentru a v@ destinde. Folosi]i acest interval pentru a v@ facecomod }i a v@ calma. Se va aduce apoi vorba despre cele scrise sau afirmate ̂ nprealabil de dvs., }i se vor pune ̂ ntreb@ri referitoare la aceste aspecte. E bine s@p@stra]i o copie a documentelor respective. (Nimic nu e mai grav dec$t s@gre}i]i pentru c@ nu v@ mai aminti]i ce a]i scris sau spus). Construi]i o imaginebun@ despre dvs. - %ntreb@rile ^nt$lnirii sunt ^n leg@tur@ cu ac]iunile dvs., cuorganiza]ia pe care o reprezenta]i. %ntr-un fel sau altul, trebuie s@ ar@ta]i c@sunte]i responsabil, con}tiincios }i competent (altfel spus, c@ v@ intereseaz@postul }i sunte]i ^ncrez@tor referitor la calit@]ile dvs.). %n plus, trebuie s@ar@ta]i c@ sunte]i tipul de persoan@ competent }i creativ, care nu numai c@

53


accept@ responsabilitatea, dar o }i descoper@. Aceast@ proiec]ie a imaginii desine trebuie s@ fie la nivel ^nalt. Dac@ relata]i un incident sau o experien]@ lacare a]i participat efectiv, trebuie s@ vorbi]i c$t mai natural }i cu u}urin]@. (Se^nt$mpl@ ca cei ^n situa]ia dvs. s@ se ^ncurce ^n detalii nesemnificative. Nu potreda adev@rul }i nu pot s@ sus]in@ faptele, de aici rezult$nd o stare de nelini}te}i disconfort ce poate produce nervozitate). Fi]i realist – o alt@ capcan@ –aceea de a fi exagerat de sincer ori exagerat de arogant, de con}tient de sine.Secretul const@ ^n a-]i ar@ta cele mai interesante calit@]i ^ntr-o manier@ c$t sepoate de modest@. Demonstra]i-v@, ^ns@, ambi]ia ca organiza]ie. Majoritateacelor cu care ve]i avea ̂ nt$lniri se vor a}tepta ca dvs. s@ fi]i destul de ambi]ios,deci nu v@ fie fric@ s@ recunoa}te]i aceasta. Descrie]i-le calit@]ile, f@r@ a exagera,fi]i preg@tit s@ v@ recunoa}te]i sl@biciunile organiza]iei pe care o reprezenta]i,^ns@ exprima]i-le astfel ^nc$t s@ ar@ta]i c@ v@ feri]i de ele }i c@ ave]i puterea dea ^nvinge. Dumneavoastr@ }ti]i cine sunte]i, ca organiza]ie, ce pute]i face, cevre]i }i ^ncotro v@ ^ndrepta]i.

Odat@ prevenit pericolul apari]iei conflictului dintre comunicareaverbal@ }i cea nonverbal@, o urm@toare treapt@ asupra c@reia trebuie s@ sefocalizeze aten]ia comunicatorului, a purt@torului de cuv$nt, ar fi cea deplanificare a mesajului avut ̂ n vedere, iar acest din urm@ proces se structureaz@,la r$ndul s@u, ^n }apte trepte.

Treapta I – precizarea obiectivului. Este bine s@ v@ preciza]i precizezi^n scris, pe scurt, exact ceea ce ̂ ncerca]i s@ ob]ine]i prin mesajul dumneavoastr@:ve]i avea o not@ scris@ ^n fa]a dumneavoastr@, care v@ va ajuta s@ v@ organiza]imaterialul }i a evita devierea de la subiect.

Treapta a II-a – ansamblul de informa]ii. Utiliz$nd noti]e scrise sau fi}e^n cazul unui mesaj mai lung, raport sau discurs, ve]i ̂ nregistra toate ideile sauinforma]iile pe care considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i. Se impune s@ selecta]inumai informa]iile pe care le considera]i c@ trebuie s@ le exprima]i, s@ selecta]idoar informa]iile esen]iale, relevante, s@ v@ pune]i ^ntreb@ri de tipul: “Esteaceast@ informa]ie cu adev@rat important@ pentru mesajul meu? Interlocutoriidoresc cu adev@rat s@ o cunoasc@, vor ^n]elege ei corect mesajul meu? M@ vaajuta aceasta s@-mi ating obiectivul?”.

Treapta a III-a – Grupul de informa]ii. Stabili]i leg@turile dintreelementele informa]iilor cuprinse ^n lista dvs. {i dac@ e cazul, rescrie]i noteledvs. ^n grupuri distincte. Este util s@ da]i fiec@rui grup un titlu; ^n final, ele vorr@m$ne fie tot titluri (dac@ sunt la obiect), fie vor con]ine esen]a fiec@rui paragraf,constituind fraza lui principal@ – denumit@ “fraz@ tipic@”. Aminti]i-v@ c@ toateparagrafele trebuie s@ con]in@ o singur@ idee principal@; toate celelalte ideivor constitui material ajut@tor – exemple, detalieri, ilustr@ri etc.

Treapta a IV-a – Pune]i informa]ia ^ntr-o fraz@ logic@. Urm@toarea dvs.

54


sarcin@ const@ ^n a ordona logic grupurile de informa]ii (chiar sub form@ denote), pentru ca ascult@torul s@ poat@ urm@ri firul ideii cu u}urin]@.

Materialul trebuie ordonat dup@ urm@toarea metod@: 1. Ordineacronologic@ – este numit@ }i „ordine istoric@”; este, poate, cea mai uzual@metod@, care prezint@ informa]iile ^n ordinea ^n care s-au desf@}urat sau sedesf@}oar@ evenimentele ̂ n timp. Pentru toate evenimentele pe care dorim s@ ledescriem, referitoare la o anumit@ problem@ cu desf@}urare secven]ial@, exist@totdeauna tenta]ia de a folosi aceast@ metod@ de}i, uneori, nu este cea maiconvenabil@. %ncerca]i s@ c@uta]i o leg@tur@ logic@ ^ntre sec]iunile materialuluidvs. 2. Ordinea spa]ial@ (sau de loc) – potrivit@ pentru a descrie pozi]iigeografice, ^nt$mpl@rile sunt prezentate din punct de vedere topografic: de lav$rf la baz@, ^n@untru }i afar@, aproape }i departe. 3. Ordinea importan]ei –putem vorbi aici de patru situa]ii. Prima: ordinea descresc@toare a importan]ei(sau ordinea deductiv@): ^ncep$nd cu cel mai important aspect al problemeipentru a c$}tiga aten]ia ascult@torului, sau ^n ordinea cresc@toare a importan]ei(ordinea inductiv@): ̂ ncep$nd cu cel mai pu]in important aspect (Aceast@ ordinenu este de obicei recomandat@ ^n textele de afaceri – cu excep]ia celor careurm@resc convingerea partenerului, caz ^n care pot fi foarte eficiente). Apoi:ordinea cresc@toare a complexit@]ii – ideile mai simple sunt urmate de altelemai dificile sau de materiale mai complexe. Ar mai fi: ordinea descresc@toarea familiariz@rii – se trece de la cunoscut la necunoscut – }i, respectiv, cauz@ }iefect – rela]ia dintre cauz@ }i efect se traduce pur }i simplu prin “Din aceast@cauz@ are loc acest eveniment”, cu alte cuvinte “De aceea se ^nt$mpl@ ceea cese ^nt$mpl@”. 4. Ordinea tematic@ – c$nd nu exist@ o leg@tur@ real@ ^ntrediferitele p@r]i ale materialului, }i, deci, nici o secven]ialitate logic@, tot cepute]i face, ^n acest caz, este s@ lucra]i cu fiecare element de material, “de latem@ la tem@, de la subiect la subiect”.

Trec$nd la treapta a V-a: – Scoaterea ̂ n eviden]@ a unui plan – Lucr$ndcu cele 4 trepte anterioare, a]i realizat, de fapt, un plan sau un schelet almesajului final, chiar dac@ acesta nu apare pe h$rtie sau este prea lung. Misiuneadvs. de a v@ prezenta planul final va fi mult u}urat@.

Treapta a VI-a - Scrie]i o prim@ variant@ a mesajului (ciorna) – Gata s@a}terne]i pe h$rtie prima variant@, nu trebuie s@ lua]i ^n acest stadiu ^nconsiderare stilul }i cuvintele folosite. Dac@ a]i f@cut programarea privind ceeace ve]i scrie, ve]i descoperi c@ }i cuvintele vin relativ u}or.

Treapta a VII-a – Edita]i ciorna }i varianta final@. O dat@ ce a]i scrisciorna, pune]i-v@ ^n locul receptorului, recitind ciorna prin ochii s@i – c@ut$ndeventuale ambiguit@]i, erori, expresii nepotrivite, lipsa unor cuvinte etc.

{i, ^n plus, urm@ri]i un stil concis, u}or de ^n]eles. Urm@toarele idei v@pot ajuta: varia]i lungimea frazelor, dar p@stra]i-le c$t mai scurte (^n medie, 18-

55


20 de cuvinte). Folosi]i numai cuvinte pe care ascult@torul le poate ^n]elege.Evita]i exprim@ri comune care ]in de limba vorbit@, evita]i cuvintele inutile,folosi]i fraze scurte }i potrivi]i-le ̂ n context. Evita]i cli}eele, expresiile banale(spre exemplu: “v@ mul]umim anticipat”, “ve]i g@si al@turat” etc.), evita]irepet@rile inutile de fraze sau cuvinte – g@si]i pe c$t posibil alternative. Folosi]imai degrab@ expresii afirmative dec$t negative }i mai degrab@ diateza activ@dec$t pe cea pasiv@. (Atunci c$nd dore}ti s@ ar@]i c@ subiectul propozi]ieiexecut@ o ac]iune, trebuie folosit un verb la diateza activ@. Dac@ persoanacare face ac]iunea nu este at$t de important@ ca lucrul asupra c@ruia seac]ioneaz@, atunci diateza pasiv@ este un mijloc util pentru a focaliza aten]iaasupra a ceea ce este important. %n special, trebuie s@ v@ str@dui]i s@ evita]i“pasivul impersonal” (ca “se sim]ea c@…”, pentru un “noi sim]im c@…”, sau“este regretabil c@…”, pentru un “noi regret@m c@…”). Verbele active au carezultat un stil dinamic, care este mult mai u}or de ascultat }i confer@ vitalitate}i ac]iune. Facem gre}eli de exprimare, fie din ignoran]@, fie din neglijen]@- gre}eli care pot duce la ne^n]elegeri, confuzie, }i uneori, la imposibilitateade a comunica a}a cum ne-am dori s@ o facem. Comunic@m prin simboluriconven]ionale, dar dac@ nu folosim simbolurile potrivite Dac@ vom ^nc@lcaregulile codului (sau dac@ nu le utiliz@m a}a cum se a}teapt@ ceilal]i),ascult@torii vor avea probleme de ^n]elegere a mesajului transmis - ei nu vorfi capabili s@ ne ̂ n]eleag@ sau, ̂ n cel mai bun caz, vor fi irita]i de faptul c@ suntobliga]i s@ fac@ un efort inutil de a descifra mesajul transmis. Dup@ cum amv@zut, este frecvent@, din nefericite, situa]ia ^n care comunicarea non-verbal@involuntar@ – ^n acest context, regulile de gramatic@ neglijate sau o structur@a frazei necorespunz@toare – au un impact mai mare asupra receptorului dec$tcon]inutul real pe care ^l comunic@m. Modul ^n care ar trebui s@ folosimlimba rom$n@ reduc$nd posibilitatea unor ne^n]elegeri sau irit@rii ascult@torilor.%ntotdeauna este important s@ verifica]i din nou scrierea unei fraze, pentru aavea siguran]a c@ fiecare construc]ie urmeaz@ p@r]ii ei de fraz@, ^n special ^nfrazele lungi }i complexe.

E momentul s@ aducem ^n discu]ie }i acele caracteristici obligatorii^n conturarea unei personalit@]i distincte a comunicatorului. Cercet@rirecente au demonstrat c@ personalizarea stilului constituie pasul cel maiimportant al procesului de comunicare. Aceast@ personalizare are dou@ etape,}i anume: stabilirea propriului stil }i, respectiv, evaluarea avantajelor }idezavantajelor ce deriv@ din folosirea stilului respectiv. Av$nd ^n vedere c@motiva]iile sunt acelea care determin@ stilul, c@ motivele ^n sine sunt denatur@ personal@, persoana cea mai indicat@ s@ determine stilul, ̂ n urma uneianalize obiective, care s@ aib@ drept rezultat o determinare real@ a stilului,este comunicatorul ^nsu}i.

56


Claritatea – Ave]i nevoie, pentru a fi un bun orator, de capacitatea deexprimare clar@ a ideilor, ^ntr-o exprimare simpl@, materialul fiind astfelorganizat ̂ nc$t s@ poat@ fi u}or de urm@rit. Nu trebuie s@ ̂ ncerca]i s@ impresiona]iauditoriul folosind cuvinte lungi }i complicate. (Desigur, uneori trebuie, s@folosi]i un limbaj specializat, dar va trebui s@ ave]i grij@ s@ explica]i to]itermenii care pot s@ nu fie uzuali pentru auditoriul dvs.). O g$ndire clar@implic@ }i o exprimare potrivit@, ^nseamn@ o pronun]ie clar@ a cuvintelor,astfel ^nc$t ele s@ fie u}or recunoscute.

Acurate]ea – trebuie s@ v@ asigura]i c@ expresiile }i cuvintele pe care lefolosi]i exprim@ exact ceea ce dori]i s@ spune]i. Faptele la care v@ referi]itrebuie s@ fie corecte. Subiectul trebuie „m@run]it” p$n@ la cap@t }i informa]iilecitate s@ fie de ̂ ncredere. Evita]i s@ declara]i lucruri neconforme cu realitatea}i care pot fi contestate (exprim@rile care ^ncep cu “Toat@ lumea }tie…” sau“nici o persoan@ rezonabil@ n-ar accepta asta” sunt ^ntotdeauna periculoase }ipot fi contestate, ^n special c$nd sunt pe punctul de a genera o reac]ie ostil@).

Empatia – ̂ ncerca]i ̂ ntotdeauna s@ fi]i curtenitor }i prietenos. Oric$t desup@rat a]i fi, ^ncerca]i s@ v@ st@p$ni]i emo]iile }i s@ r@m$ne]i cel pu]in calm.Poate cel mai bun mod ar fi s@ v@ pune]i ̂ n locul celeilalte persoane, s@ ̂ ncerca]is@ sim]i]i ceea ce simte aceasta; pun$ndu-v@ ̂ n locul ei, pute]i stabili o empatiecu aceasta. Nu trebuie s@ fi]i mereu de acord cu ea sau cu idele sale, ci doar s@fi]i ̂ n]eleg@tor }i r@bd@tor. Expresia fe]ei }i tonul vocii sunt, evident, importante,^n special ^n discu]iile de grup.

Sinceritatea – aceasta ̂ nseamn@ ̂ n realitate a fi natural. Exist@ totdeaunapericolul (provenind din lipsa de ^ncredere ^n sine) ca atunci c$nd se discut@cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai ^nalt s@ devenim rigizi }ist$ngaci sau s@ ̂ ncerc@m s@ simul@m. Str@dui]i-v@ s@ fi]i dvs. ̂ n}iv@ }i ̂ n astfelde situa]ii.

Relaxarea – cea mai bun@ metod@ de a v@ elibera de aceste dificult@]ide vorbire }i de eventuale mi}c@ri bru}te este relaxarea. Atunci c$nd mu}chiisunt ^ncorda]i, nu mai putem fi naturali, de aceea se impune s@ respira]iprofund, efectul va fi ^n favoarea dvs.

Contactul vizual – schimbul de priviri este extrem de important - unvorbitor care nu se uit@ niciodat@ spre cel care-l ascult@ ar putea transmitemesaje de tipul: “nu m@ interesezi”, “nu-mi placi”, sau chiar “nu sunt sigur peceea ce spun”, “s@ nu crezi ce spun”. C$nd vorbi]i, nu v@ ^ndrepta]i privireaspre biroul la care }ede]i, spre genunchi sau spre fereastr@. Dac@ vorbi]i cu ungrup mare, cuprinde]i-l cu privirea astfel ̂ nc$t fiecare individ s@ simt@ c@ esteobservat. Ei vor prefera o u}oar@ pauz@ a vorbitorului, care demonstreaz@interesul ̂ n modul de a-i privi, asigur$nd prin acesta, fluen]@ discursului, spredeosebire de cel ce cite}te cu capul ^n jos, f@r@ a da importan]@ auditoriului.

57


Aparen]a – felul ̂ n care sunte]i privit arat@ c$t de bine v@ ̂ n]eleg ceilal]i.%nf@]i}area dvs. reflect@ modul ̂ n care v@ privi]i pe tine ̂ nsu]i – propria imagine,“self-image”.

Cel ce te ascult@ ^nregistreaz@ aparen]a, ^nf@]i}area dvs. – }i atunci elva primi, prin metacomunicare, o imagine a modului ̂ n care v@ purta]i, cum v@^ngriji]i, chiar }i ce vestimenta]ie prefera]i. %n cele mai multe situa]ii de dialog,oamenii privesc vorbitorul }i ^l judec@ chiar ^nainte de-a vorbi. O ]inut@vestimentar@ ^ngrijit@ este deosebit de important@ ^n situa]iile formale.vestimenta]ie }i ^nf@]i}are adecvate locului ^n care v@ desf@}ura]i activitatea.Deci, dac@ alege]i extremele ^n mod@ c$nd v@ afla]i la serviciu, ^n ochiiinterlocutorului se atenueaz@ ^nclina]ia dvs. de-a munci.

Postura – pozi]ia corpului este, de asemenea, important@ pentru procesulde comunicare. O persoan@ care st@ aplecat@ ^nainte pe scaun, ^n timp cetransmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde nepl@cut, demonstr$ndo atitudine de oboseal@, plictiseal@ sau neglijen]@; ^ntotdeauna, ^n astfel desitua]ii, ascult@torii vor fi impresiona]i nepl@cut. Un element nepl@cut alcomunic@rii poate rezulta ^n urma examin@rii posturii dvs. – cum }ede]i, cumsta]i ^n picioare c$nd vorbi]i -, pozi]ii care vor pune ^n eviden]@ }i calitateadiscursului dvs. O pozi]ie g$rbovit@ afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic,c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }i stare psihic@ ̂ i schimb@ at$t tonalitatea c$t}i ritmul, intensitatea. Dac@ ave]i o pozi]ie g$rbovit@, capul plecat sau umeriil@sa]i s@ cad@, vocea dvs. nu va mai fi clar@, pentru c@ respira]ia este influen]at@,neput$nd s@ trage]i prea mult aer ^n piept, }i nici nu pute]i avea un controlasupra expira]iilor, sunetele sunt ^n@bu}ite sau ^ntrerupte. O pozi]ie g$rbovit@afecteaz@ de asemenea vocea, at$t fizic, c$t }i psihologic. Fiecare mi}care }istare psihic@ ^i schimb@ at$t tonalitatea c$t }i ritmul, intensitatea.

Pentru a v@ ameliora }i perfec]iona postura c$nd vorbi]i, trebuie s@ave]i ^n vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea (d@auditoriului impresia c@ sunte]i con}tien]i de aceasta }i c@ v@ intereseaz@ ceeace se ^nt$mpl@ ^n jurul dumneavoastr@ }i mai ales ce spune]i); pl@cerea de avorbi (este un element de polite]e exprimat prin str@duin]a de-a oferi un tonprietenesc ^n voce, prin z$mbet }i priviri agreabile); claritatea, distinc]ia (estenecesar@ unui discurs, astfel ̂ nc$t auditoriul s@ poat@ auzi }i ̂ n]elege cuvintelef@r@ efort); expresivitatea (este o asociere a sentimentelor cu vocea dvs. Pentrua fi expresiv, trebuie s@ evita]i monotonia ritmului pe care ascult@torul o varesim]i }i ̂ n ̂ n]elegerea mesajului. Este mai u}or s@ fi]i expresiv, c$nd men]ine]io postur@ bun@, ar@t$ndu-v@ interesat at$t de subiect c$t }i de auditoriul dvs.).Acesta patru caracteristici vor influen]a }i calit@]ile vocale. Pute]i s@ v@controla]i permanent modul de a vorbi, m@rind sau mic}or$nd volumul vocii,ajust$nd tonul ^n func]ie de circumstan]ele particulare.

58


Primul pas este con}tientizarea factorilor care influen]eaz@ sunetelevocii, a mecanismelor vorbirii – vorbirea implic@ multe abilit@]i mecanice,cere o manipulare complex@ a diafragmei, pl@m$nilor }i mu}chilor pectorali,de altfel }i a coardelor vocale, gurii, limbii }i buzelor.

%n@l]imea }i intensitatea vocii – vocea unei persoane care vorbe}te petonalit@]i ^nalte este ascu]it@, strident@ (C$nd suntem tensiona]i sau anxio}i,corzile vocale se ̂ ntind puternic iar vocea se sub]iaz@, devine strident@). Tonulvocii de]ine un rol important ̂ n limbajul verbal, }i mai ales ̂ n situa]ii informale.

Volumul vocii - volumul este mult mai u}or de controlat dec$ttonalitatea vocii, iar practica v@ va ajuta s@ ob]ine]i un volum corect. (%nv@]a]icum s@ v@ controla]i vocea, ^n a}a fel ^nc$t s@ pute]i fi bine auzit la distan]@mare f@r@ s@ ]ipa]i sau s@ fi]i strident, ̂ n acest fel ve]i impresiona prin calitate}i claritate). Ascult@torii vor fi capta]i de modul ^n care }ti]i s@ vorbi]i fiindu-le st$rnit interesul ̂ n a v@ asculta }i a ̂ ncerca s@ ̂ n]eleag@ ce spune]i. Ar trebuis@ lua]i ^n considerare urm@toarele: locul unde vorbi]i (^n aer liber, ^ntr-o sal@mic@ sau o sal@ de conferin]e, ^ntr-o ^nc@pere unde sunetul are ecou) – pentruc@ acesta va influen]a audibilitatea cuvintelor dvs.; m@rimea grupului c@ruia^i vorbi]i; zgomotul de fond (spre exemplu, zgomotul instala]iei de aercondi]ionat).

Dic]ia }i accentul – dic]ia este modul ^n care spune]i sau pronun]a]icuvintele; ̂ ntr-o oarecare m@sur@, ea este influen]at@ de accent. Dic]ia depindede articularea }i enun]area sunetelor. Oricare ar fi accentul dvs., este importants@ pronun]a]i cuvintele clar. Altfel, rezultatul este o voce c@reia ^i lipse}tevitalitatea iar sunetele sunt monotone }i estompate.

Viteza – mesajul pe care-l transmite]i va fi amprentat }i de viteza, sauritmul, cu care vorbi]i. Dac@ aceasta este mai mare, ascult@torul prime}temesajul ca pe o urgen]@; uneori acest lucru poate fi util, ^ns@ o vorbire ^npermanen]@ rapid@, ^n torent, ar putea face pe cei ce v@ ascult@ s@ fie deruta]i– pentru c@ ei nu vor pricepe urgen]a sub^n]eleas@ (care, de fapt, nici nuexist@). Nu trebuie exagerat ^ns@, pentru c@ altfel intervine plictiseala sau sepierde logica cuvintelor exprimate verbal. Un bun vorbitor ^}i schimb@ viteza^n concordan]@ cu importan]a mesajului: deci cuvintele }i frazelenesemnificative sunt rostite mai repede, ^n timp ce frazele importante vor firostite mai rar }i accentuat; se vor face pauze ^n special ^nainte sau dup@ uncuv$nt care trebuie accentuat sau ^nainte de-a sublinia o idee mai important@.

Timbrul vocii – Inflexiunile sau modific@rile “sus - jos” ale vocii, a}a-numitul timbru, influen]eaz@, de asemenea, modul ^n care mesajul esterecep]ionat, reac]iile receptorului Varia]iile ^n timbrul vocii sunt adeseaasociate cu intensitatea }i cu viteza ei, pentru a accentua sau a m@ri interesulcelor expuse. Este u}or s@ face]i o impresie gre}it@ dac@ nu folosi]i cu grij@

59


timbrul vocii }i, bine^n]eles, este u}or s@ transmite]i ce g$ndi]i cu adev@ratchiar atunci c$nd nu vre]i s@ ar@ta]i asta.

Etica rela]iilor cu presa%n cele ce urmeaz@, vom vorbi despre o problem@ destul de controversat@

din aria comunic@rii profesionale – e vorba de rela]iile cu mass-media, rolullor ^n societate }i modalit@]ile de recurgere la serviciile acestei a}a-numite apatra puteri ^n stat.

%ntre rela]iile cu persoane din exteriorul institu]iei, pentru purt@torulde cuv$nt, reprezentantul organiza]iei pentru care el lucreaz@, rela]iile cumass-media constituie una dintre cele mai importante p@r]i componente alerela]iilor cu publicul. Rela]iile cu mass-media sunt constituite dintr-un “trafic”de informa]ie ce “curge” ^n dou@ sensuri, fiind puntea de leg@tur@ dintreorganiza]ia ̂ n cauz@ }i, respectiv, pres@, radio ori televiziune. Trebuie precizatc@ procesul de care pomeneam func]ioneaz@ bine doar dac@ exist@ ̂ ncredere,profesional, dinspre ambele p@r]i, organiza]ie }i mijloacele de informare,pentru partenerul cu care conlucreaz@.

Jean-Claude Bertrand face, ^n “Deontologia Mijloacelor decomunicare” (ap@rut@ ^n rom$ne}te la Editura Institutul European din Ia}i,^n 2000) c$teva preciz@ri. „Natura codului. %n momentul ^n care un cod esteadoptat, adesea exist@ deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@insuficien]a acesteia. Ceea ce redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru carenecesit@ un angajament absolut, ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupunec@ jurnalistul posed@ un sim] moral.

%n orice meserie, exist@ lucruri “care se fac” }i lucruri “care nu se fac”.%n mod tradi]ional, ele se ̂ nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, lanivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ bachiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor depres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate” (B.,C.-J., pag. 65-66). De asemenea, sunt precizate }i regulile privitoare la excep]ii.„Exist@ reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija c$nd aceastaserve}te interesul public. Jurnalistul nu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^nfa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n mod clandestin informa]iile (spre exemplu, s@^nregistreze clandestin o convorbire telefonic@ privat@ f@r@ a avea acordulprealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@ incite pe nimeni s@ comenteze undelict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ a oamenilor (pag. 73)”.

C$t despre ob]inerea informa]iei, Bertrand ne face cunoscut: “Jurnalistulnu trebuie s@ inventeze informa]ia, nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite

60


pentru a ob]ine o informa]ie sau o fotografie - cum ar fi disimularea proprieiidentit@]i, intrarea neautorizat@ pe o proprietate privat@, ^nregistrarea uneiconversa]ii pe ascuns, furtul de documente (^n afar@ de cazul ^n care interesulpublic o justific@ }i ^n care nu exist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesiaacestora }i are ca sarcin@ asumat@ pe aceea de a le semnala ̂ n relatarea sa). Nutrebuie s@ pl@teasc@ informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@utilizeze mijloace coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care^i privesc, nici s@ se violeze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu seabuzeze de naivitatea oamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuies@ fie prevenit despre utilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fieinformat despre ^ntreb@ri dinainte (pag. 85-86). (...) Regulile unui coddeontologic sunt ̂ ntotdeauna vagi, niciodat@ absolute. Deontologia se g@se}tela dou@ niveluri: fundamental }i cotidian. Rolul ^n societate al mijloacelor decomunicare trebuie inculcat, discutat, integrat, ^ntr-un interval de timp^ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zute toate cazurile, trebuind adeseas@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau la un sim] moral n@scut dinreflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politico-religioase a ]@rii (pag.93 -94)”.

Codul interna]ional de la Lisabona de conduit@ profesional@ ^n Rela]iiPublice (adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene deRela]ii Publice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, deunsprezece dintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@rieuropene) care sunt membre ale CERP) prevede, la sec]iunea II, clauza 3,urm@toarele: „%n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]iipublice trebuie s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate.%n special, va ac]iona ̂ n a}a fel ̂ nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ̂ neroare sau informa]ii false sau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@evite folosirea, fie }i accidental@, a unor practici sau metode incompatibile cuacest cod”, ̂ n vreme ce la Sec]iunea III, clauza 7 adaug@: „%n practica profesieisale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie discret. Trebuie, totodat@, s@respecte cu scrupulozitate confiden]ialitatea profesional@ }i, mai ales, nutrebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@ primit@ de la clien]ii sauangajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali, sau s@ foloseasc@astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ̂ n acest sens”. Vom ̂ ncheia seriatrimiterilor cu cea privind clauza 18: „Practicianul de rela]ii publice trebuies@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar putea prejudicia reputa]ia profesiei sale.Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru”.

Nu putem omite s@ amintim de un alt cod, de prim@ importan]@ – }ianume, Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n Rela]ii Publice (al c@ruiautor este francezul Lucien Matrat }i care a fost adoptat la Atena, ̂ n mai 1965,

61


de c@tre CERP - Confedera]ia European@ de Rela]ii Publice) }i IPRA - Asocia]iaInterna]ional@ de Rela]ii Publice.

Afl@m din cuprinsul acestuia c@: „%n consecin]@, membrii Asocia]ieiInterna]ionale de Rela]ii Publice vor ^ncerca: 3. s@ se poarte ^ntotdeauna }i ^ntoate ^mprejur@rile ^n a}a fel ^nc$t s@ merite }i apoi concret, s@ asigureconfiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact; 4. s@ ]in@ minte c@, datorit@rela]iei dintre profesia sa }i public, comportamentul s@u - chiar }i ^n particular- va avea un impact asupra modului ^n care profesiunea sa, ^n ansamblu, esteapreciat@. (...) Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, deasemenea, vor ac]iona: 9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$ndcuvintele astfel ^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate}i integritate ^n toate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilorsau, respectiv, a angaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelorde public-]int@ care sunt afectate de ac]iunile sale”.

Opinia public@ ^n general se formeaz@ sub influen]a a ceea ce citescoamenii ̂ n presa central@, local@, cea de specialitate, a ceea ce v@d la televizorori aud la posturile de radio. De aceea, nu e lipsit de importan]@ pentru uncomunicator s@-}i men]in@ permanent focalizat@ aten]ia asupra a c$torvacerin]e ale unor astfel de ^nt$lniri cu reprezentan]ii media. A}adar: ce a}teapt@jurnali}tii de la conferin]ele de pres@? Nout@]i interesante pentru public,informa]ii prompte, reale, sincere, informa]ii clare, concise, directe (trebuie s@func]ioneze principiul KISS - “Keep it short and simple”), informa]ii lansate^n timpul util p$n@ la ^nchiderea edi]iilor sau p$n@ la programarea spa]iului demontaj, sper@, totodat@, c@ vor avea posibilitatea de a afla detalii sau a contactapersoane oficiale }i, nu ^n ultimul r$nd, se a}teapt@ la o anumit@ form@ amesajelor scrise.

Succint studiu de caz – Gilda Laz@r vs. Jamie Patrick Shea %ntr-o diserta]ie ce atinge un subiect precum etica rela]iilor cu presa,

exemplificarea de caz cea mai reprezentativ@ este, desigur, cea av$nd ̂ n centrucelebrul caz, de-acum clasicizat, am putea spune, pentru memoriaconsumatorului de media rom$n – cel al Gildei Laz@r. %n cotidianul Ziua, maiprecis ^n num@rul din 26.06. 1997, era publicat@ stenograma convorbiriitelefonice pe care au purtat-o Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin - adic@ purt@torulde cuv$nt al Ministerului de Externe }i cel care, la vremea respectiv@ era(al@turi de Anca Oegar) corespondent permanent al ziarului respectiv ̂ n SUA.Tema dialogului este iritarea demnitarei fa]@ de o serie de coresponden]e alecelor doi, coresponden]e av$nd drept subiect recent ^ncheiata, la momentulrespectiv, vizit@ a premierului rom$n Victor Ciorbea ^n SUA, Gilda Laz@rresping$nd categoric ^n cursul convorbirii telefonice ^nregistrate de c@tre

62


P@s@rin, f@r@ ca demnitara din MAE rom$n s@ aib@ cuno}tin]@ despre aceasta!- presta]ia mincinoas@ („scrie]i, b@, adev@rul”) }i dezinformarea („de data astaeu cred c@ }i ea (n.n., Anca Oegar) e convins@ c@ vizita lui Ciorbea e un rahat”)la care s-au pretat cei doi coresponden]i. La ceea ce ea considera a fi o avalan}@de minciuni sfruntate („Zice a}a ^n articolul vostru din Ziua: „Pentru (...)viitorul rela]iilor rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem deimportant@ (...). Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@”. Ce negociaz@, m@, c@ nu s-a dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia!”), limbajul folosit nu e nicipe departe unul diplomatic, nu este nici m@car un limbaj academic (evident,se poate aduce ^n sprijin argumentul unei st@ri emo]ionale anume, care l-aprovocat) – nu este, prin urmare, un limbaj acceptabil pentru un comunicator,cu at$t mai mult pentru un purt@tor de cuv$nt ce reprezint@ o ^nalt@ institu]iea statului. %ntreag@ convorbirea telefonic@ am putea-o rezuma, ca mesaj }i calimbaj, prin replica urm@toare: „Scrie dracului adev@rul despre vizita luiCiorbea, care este un e}ec”. Pentru Gilda Laz@r, ^n acel moment problemast@tea ^n felul urm@tor: cei doi ziari}ti deformaser@ (poate premeditat, poateincon}tient) realitatea ̂ n relat@rile lor. Desigur, Ciorbea a r@mas celebru princeea ce un consilier preziden]ial explica, la un moment dat, stingherit, despreel: „Adesea nu a ^n]eles exact, pentru un motiv sau altul, ce s-a ^nt$mplat cuadev@rat acolo unde a participat”, dar faptul c@ - dup@ cum ^i argumenteaz@Gildei Laz@r, ^n timpul convorbirii ^nregistrate de el, Sorin P@s@rin – „asta afost declara]ia lui” nu le aduce, lui P@s@rin }i Oegar, circumstan]e atenuante^n ochii Gildei Laz@r. Contextul ^n care a avut loc aceast@ convorbire:rug@min]ile, insisten]ele }i amenin]@rile av$nd ca scop prelungirea deta}@riilui {tefan Popescu de la Banca Na]ional@ la Misiunea Rom$n@ de laWashington, Popescu, so]ul Anc@i Oegar, lucr$nd ̂ n acel moment la ambasad@,ca secretar I, }i f@c$nd, mai cu seam@ prin intermediul so]iei sale, diligen]e ^ndreapta }i ^n st$nga, spre a i se prelungi }ederea peste Ocean.

%ntr-o declara]ie dat@ unui redactor al agen]iei Rompres (^nc@)purt@tor(ul) de cuv$nt al MAE, Gilda Laz@r men]iona urm@toarele: „Nu estecazul s@ comentez oficial con]inutul unei convorbiri strict particulare. %nschimb, nu pot s@ nu remarc faptul c@ publicarea stenogramei din ziarul «Ziua»face dovada a cel pu]in trei infrac]iuni: instigare la trafic de influen]@, }antaj,interceptare ilegal@ a unei convorbiri telefonice, la care s-ar mai putea ad@uga}i calomnia, din comentariul care ^nso]e}te stenograma, precum }i atentatul laceea ce americanii numesc «privacy», iar noi, rom$nii, «dreptul la intimitate»”.

%ntr-o ̂ ncercare de a rememora evolu]ia de atunci a evenimentelor, careau f@cut s@ curg@ valuri de cerneal@, am rugat-o acum, la mai bine de }apte ani,pe Gilda Laz@r, ast@zi director corporate affairs ^n cadrul Companiei JTI(Japan Tabacco International), s@ accepte dialogul extrem de succint pe care

63


i l-am propus. A}adar, cinci r@spunsuri sincere la cinci ^ntreb@ri deschise:%n clipa ^n care jurnalistului a telefonat pentru a-]i afla atitudinea

personal@ fa]@ de ac]iunea promovat@ de premierul (Ciorbea) }i pre}edinteleRom$niei, te-ai g$ndit c@ este o provocare, sau nu?

Lia, ^ntreb@rile tale par a porni de la convingeri preconcepute,^ntemeiate pe premise eronate. %n realitate, e doar o poveste imund@ desprecare nu-mi face nici o pl@cere s@ vorbesc. Respectivul intitulat jurnalist m-a sunat atunci, la nou@ seara, pentru acela}i motiv „amical” pentru care m@mai sunase de optzeci de ori ^n timpul acelei luni }i de c$teva sute de ori dinnoiembrie 1996 p$n@ la data cu pricina: s@-i pun o pil@ la ministru ca s@-l mai]in@ la post, la Washington, dup@ expirarea mandatului, pe so]ul prieteneisale (}i ea intitulat@ tot jurnalist@, dar so]ie de diplomat de ocazie, deci pl@tit@de MAE, o institu]ie pe care o ^njura cu orice prilej ^n articolele sale – directsau prin reprezentantul ei, adic@ tocmai ministrul c@ruia ̂ i cerea favoruri prinintermediul amicului!).

{tiai c@ un jurnalist poate s@ ^ncalce codurile (etic }i deontologic alprofesiei), dac@ ]inta lui este o persoan@ public@?

{tii mai bine dec$t mine c@ jurnalismul este o voca]ie, c@ nu oricine seauto-intituleaz@ astfel este neap@rat }i un profesionist }i c@ simpla invocare aacestei calit@]i nu-]i confer@ imunitate pentru orice - incluz$nd aici }i abdicareade la regulile moralei }i ale bunului sim].

[inta individului cu pricina era s@ mai stea ^n America ^mpreun@ cumembrii ciudatului triunghi amintit. {i dac@ n-a putut s@-}i ating@ ]inta prinpile, a f@cut-o printr-un scenariu care l-a ajutat s@-}i ob]in@ Cartea verde:prin f@c@tura cu pricina, s-a dat drept jurnalistul persecutat de un reprezentantal autorit@]ilor. {i a r@mas ^n SUA. Ai mai auzit de atunci de el?

{tiai c@ severitatea codului de comunicare pentru un purt@tor de cuv$nteste mai dur@ dec$t codul de comunicare pentru un jurnalist?

Desigur c@ un purt@tor de cuv$nt trebuie s@ stabileasc@ reguli clare decomunicare institu]ionalizat@. Sunt lucruri elementare gen: on the record, offthe record, for the background, iar cel care nu le respect@ – purt@tor de cuv$ntsau jurnalist - risc@ sanc]iuni profesionale sau pierderea credibilit@]ii. Unpurt@tor de cuv$nt nu are prieteni printre jurnali}ti }i nu discut@ cu nimeniamical, ^n afara cadrului institu]ionalizat sau dup@ orele de program. Unpurt@tor de cuv$nt trebuie s@ verifice cine sunt interlocutorii s@i acredita]i. Dac@a} fi fost func]ionar „pur s$nge” }i a} fi respectat procedurile prealabile, a} fi aflat,de exemplu, c@ solicitanta prin intermediar, so]ia diplomatului de ocazie }i prietenaamicului, fusese trimis@ la post ^ntr-una dintre cele mai importante ambasade ^ncondi]iile ^n care examinarea psihologic@ indica „internarea ^ntr-o clinic@ despecialitate”, pentru problemele psihice pe care le avea.

64


Te-ai temut pentru imaginea ta personal@ }i profesional@ ^n clipa ^ncare convorbirea telefonic@ a fost f@cut@ public@?

Imaginea mea, atunci }i acum, nu are leg@tur@ cu pozi]ia ocupat@. Pentrumajoritatea oamenilor eu sunt ^nc@ „ziarista Gilda Laz@r”, un formator deopinie cu personalitate pronun]at@. Problema mea a fost c@ eram purt@tor decuv$nt – adic@ reprezentantul unei institu]ii - prin conjunctur@ }i ziarist -adic@ om care g$nde}te liber - prin voca]ie. Pun pariu c@ nu vei g@si pe nimenicare s@-mi repro}eze ceva pentru declara]iile, atitudinile, apari]iile publice ^ncadrul institu]iei sau ^n calitate de purt@tor de cuv$nt al MAE. Acas@, cufamilia }i prietenii, am continuat s@ fiu eu ^ns@mi, s@ am opinii }i convingerila care cei }apte ani de pres@ ^n linia ^nt$i m@ ^ndrept@]eau pe deplin. De pild@, }iacum p@strez acelea}i convingeri despre capacit@]ile politice }i manageriale aledlui Ciorbea, iar timpul n-a f@cut, din p@cate, dec$t s@-mi dea dreptate. Convorbirearespectiv@ a fost f@cut@ public@ ^n mod trunchiat }i ^ngro}at, pe de o parte pentruca respectivul s@-}i ating@ ]inta de a r@m$ne ̂ n SUA, iar pe de alt@ parte din motivede senza]ionalism ieftin. Faptul c@ dl Ciorbea a aprobat publicarea ei e ^nc@ unargument pentru capacit@]ile despre care vorbeam mai sus.

Care erau pentru tine, la acea or@, regulile privind apartenen]a la ungrup sau la o organiza]ie?

%ntrebarea nu e foarte clar@, dar ̂ ncerc s@ r@spund. Nu am avut niciodat@sentimentul apartenen]ei la MAE sau la PD, partidul ministrului din aceavreme. Nu m-am considerat diplomat, func]ionar public, slujitor aladministra]iei, yesman. Am fost pentru scurt@ vreme membru ^n BCCC alPN[CD ̂ n perioada 1990-1991, pe vremea dlui Coposu, membru ̂ n AZR }i ̂ nAsocia]ia Ziari}tilor Economi}ti (organiza]ii care cred c@ s-au desfiin]at ^ntretimp) }i sunt ^n prezent membru ^n Asocia]ia Rom$n@ de Rela]ii Publice.Atunci credeam c@ apar]in breslei jurnali}tilor profesioni}ti, de}i luasem opauz@ ca s@-i ajut pe „democra]ii” care tocmai preluaser@ puterea cu sprijinulnostru, al presei. Durerea mare a fost c@ m-am trezit ^ntre hiene }i c@ au fostdoar patru apar]in@tori ai breslei care nu mi-au repro}at existen]a coloaneivertebrale. %n rest, am fost }i r@m$n un comunicator.

Pentru echilibrul argumenta]iei noastre, ̂ n continuare vom contrapune„cazului Popescu - Oegar - P@s@rin” exemplul coordonatei profesionale aunui alt comunicator prezent pentru a reprezenta de asemenea la nivelinterna]ional imaginea unei alte institu]ii – de ast@ dat@ e vorba despre Alian]ana]iunilor unite.

***Jamie Patrick Shea este numele purt@torului de cuv$nt al NATO din

timpul r@zboiului din Iugoslavia, este cel pe care Le Monde ^l numea lavremea respectiv@ „soldat al retoricii”, este cel care era ^n linia frontului,

65


prezent zi de zi, pe ^ntreaga desf@}urare a conflictului iugoslav, de fiecaredat@ la ora 15, spre a sus]ine briefingul NATO pres@rat cu referiri la Orwell sauLouis al XIV-lea. %nal]ii oficialii NATO recomandau ^nc@ ^n 1993, la doarc$teva luni dup@ ce britanicul devenise purt@torul de cuv$nt al secretaruluigeneral NATO, ca toate declara]iile sale s@ fie considerate ca venind dinpartea „unui oficial NATO”, }i nu ca fiind doar afirma]iile unui simplu purt@torde cuv$nt. S-a f@cut ^nc@ de la ^nceput remarcat ca o voce distinct@ (n.n. – }i^}i va ^nsu}i mecanismele prin care s@ r@m$n@ la fel }i ^n continuare, dovad@fiind faptul c@ ^n vremea conflictului iugoslav va declara: „O parte din a ficonving@tor const@ ^n a satura cu informa]ii posturile de televiziune. Scopulnostru la NATO a fost s@ intr@m tot timpul pe post, s@ cople}im opozi]ia, s@prezent@m toate interviurile, fiecare briefing. Asta ajut@ la a avea “fe]e” ce potfi recunoscute }i care simbolizeaz@ alian]a. Dup@ p@rerea mea, iugoslavii aufost mai pu]in eficien]i pentru c@ nu au avut un purt@tor de cuv$nt care s@ fierecunoscut. Au expus, pe de alt@ parte, prea multe “fe]e”). S-a distins, a}adar,ca fiind un orator dintre cei mai remarcabili – iar faptul c@ era sociabil,amuzant, c@ se dovedea a fi de forma]ie academic@ }i nu era tipul cazon }ibirocrat, a}a cum cerea cli}eul legat de o institu]ie cum este NATO, n-a f@cutdec$t s@ vin@ ^n ajutorul ascensiunii carierei acestui de]in@tor al unui doctorat^n filozofie la Oxford, lector de Rela]ii americano-europene la Universitateadin Antwerp, profesor asociat la catedra de Rela]ii interna]ionale de laUniversitatea American@ din Washington D.C.

Shea acuza ^n diatribele sale media iugoslav@ aservit@ lui Milo}evicipentru c@ rescria istoria ^ntr-o variant@ neadev@rat@, iar pe aceasta o prezentalumii ^ntregi ca fiind adev@rul. Fiind convins c@: „Este esen]ial s@ expuimereu }i mereu de ce ai dreptate, }i s@ continui s@ reiterezi obiectivele, }i s@ nuai de g$nd s@ renun]i p$n@ nu le atingi. Acest lucru este extrem de repetitiv,poate chiar plictisitor. Colegii mei r$deau de mine de c$te ori reiteramobiectivele NATO ^n briefing-uri. Spuneau “dar tu nu te saturi s@ tot spuiasta?”. R@spunsul este “nu”, pentru c@, pe c$t o spui de mai multe ori, pe at$tmedia va crede mai mult c@ nu vei da ^napoi, }i pe c$t ^ncrederea presei ^nhot@r$rea sa este mai mare, pe at$t mai mult mesajele }i declara]iile tale vor fijudecate ca fiind credibile }i prezentate la justa lor valoare”, sublinia cufiecare prilej c@ inten]ia sa “este de a face lumin@ asupra „disparit@]ilor” ̂ ntreo opera]iune care face tot posibilul spre a fi sincer@, }i una (cea venind dinsprepartea iugoslav@) care, ^n mod evident, nici m@car nu accept@ adev@rul capunct de plecare”. Totu}i, privind retrospectiv, ziari}tii ^ncartirui]i la bazaNATO ar putea spune c@ au r@mas cu sentimentul de a nu fi prea siguri c@versiunea asupra evolu]iilor din teatrul de r@zboi pe care a }tiut s@ le-ofurnizeze remarcabilul purt@tor de cuv$nt (n.n. - care, de fapt, dezv@luia „Presa

66


crede c@ obiectivitatea cere o dezbatere. Dac@ nu prezin]i viziuni contradictorii,nu e}ti obiectiv. Totu}i, obiectivitatea logic@ nu ^nseamn@ s@ te critici pe tinedin toate punctele de vedere. Dar pentru pres@, deseori, asta ^nsemna”) estecea cu totul veridic@. %ns@ perspectiva sa partizan@ asupra situa]iei a fostatenuat@ de abilit@]ile sale de comunicator, reu}ind (c@ci „Trebuia ca deciden]iipolitici s@ transmit@ mass-media }i opiniei publice mesajul c@ uneori, chiar }ipentru victime, situa]ia trebuie s@ se degradeze, ^nainte de a se ^mbun@t@]i” –spunea el), reu}ind, a}adar, gra]ie acestor abilit@]i ̂ n demersul s@u de a p@strala un nivel crescut sentimentul anti-Milo}evici – care s@ justifice desf@}ur@rilede for]e ^n ochii opiniei publice ( „S@ c$}tigi campania media e la fel deimportant ca }i c$}tigarea campaniei militare. De ce? Pentru c@ ]ii opiniapublic@ l$ng@ tine. Dac@ iei ̂ n serios campania media, ̂ nseamn@ c@ iei ̂ n seriosvictoria”). Putem afirma f@r@ a gre}i c@ succesul lui Jamie Patrick Shea s-adatorat faptului c@ a ^n]eles cum c@: „Media nu reprezint@ un adaos op]ional,ci cheia!”.

Institu]ia purt@torului de cuv$ntInforma]iile destinate publicului pot parveni din dou@ surse: }i anume,

secrete }i nesecrete. Cele din urm@, sursele nesecrete, pot fi ̂ mp@r]ite la r$ndullor ^n deschise (adic@ accesibile publicului larg }i vehiculate de mass-media)}i oficiale (informa]ii ce provin dintr-o institu]ie). Una dintre aceste institu]ii,abilitate a fi o surs@ oficial@ de informa]ie, este institu]ia purt@torului decuv$nt – institu]ie ce are menirea de a transforma informa]ii p$n@ nu demultsecrete, ^n informa]ii oficiale care, preluate de mass-media, devin informa]iideschise.

La prima vedere, misiunea pare c$t se poate de simpl@: a spune ceea ceeste permis la momentul permis }i ̂ n “cantitatea” prestabilit@. %n primul r$nd,orice purt@tor de cuv$nt trebuie s@ fie o persoan@ credibil@, aceasta fiind ocondi]ie esen]ial@. A doua condi]ie ar fi c@ trebuie s@ aib@ calit@]i decomunicare foarte bune. Trebuie s@ fie capabil s@ comunice at$t cu jurnali}tiic$t }i cu cei care fac parte din institu]ia pe care o reprezint@ astfel ̂ nc$t jurnali}tiis@ afle ceea ce doresc la timp util, iar membrii institu]iei s@ furnizezeinforma]iile necesare (Altfel spus, purt@torul de cuv$nt este mediatorul ^ntrejurnali}ti }i institu]ia pe care o reprezint@. El este imaginea mereu prezent@ ^nfa]a publicului }i mai ales a mass-media, imagine care trebuie s@ fie mereuoptimist@, st@p$n@ pe sine, credibil@ }i cu putere de impact. Fiind o profesiedin domeniul comunic@rii }i inform@rii, secretul succesului profesional ^lconstituie cantitatea }i mai cu seam@ calitatea muncii.

%n literatura de specialitate se consider@ c@ nu e de preferat folosirea ̂ naceast@ calitate, de purt@tor de cuv$nt, a ziari}tilor de profesie. Sus]in@torii

67


acestui punct de vedere cred c@ datoria responsabilului pentru rela]iile cupresa este de a furniza informa]ii, iar cea a jurnalistului - de a scrie materiale.Nu e tocmai apreciat@ practica transmiterii spre publicare a unor articolescrise ^n cadrul organiza]iei de ^n}i}i responsabilii pentru lucrul cu presa,acest lucru fiind considerat drept un amestec ^n activitatea specialistuluiobligat ^n virtutea profesiei s@ adune c$t mai multe fapte }i s@ le comenteze el^nsu}i. De responsabilul pentru rela]iile cu presa e nevoie pentru a acordaaten]ia cuvenit@ presei }i a-i satisface necesit@]ile informa]ionale. Pentru aforma ni}te rela]ii corespunz@toare cu jurnali}tii, e necesar s@ se ^n]eleag@stilul lor de lucru }i felul de a g$ndi. Una dintre cele mai importante condi]iiale activit@]ii responsabilului pentru lucrul cu presa este de a cunoa}te ^ndetaliu sarcinile }i scopurile organiza]iei pe care o reprezint@, lucru f@r@ decare e imposibil@ organizarea rela]iilor }i furnizarea eficient@ a informa]ieinecesare presei.

Exist@ ^n aceast@ activitate un detaliu important. Dac@ ^n virtuteaspecificului, organiza]ia poate fi ^ntr-un mod sau altul implicat@ ^n situa]iiexcep]ionale, atunci e necesar s@ existe o procedur@ a ac]iunilor ^n acestesitua]ii, iar presa trebuie s@ }tie numele persoanei ce poate furniza ^n astfel desitua]ii informa]ia veridic@ }i operativ@. %n cazul unei situa]ii excep]ionale,informa]ia trebuie s@ ajung@ ^n cel mai operativ mod p$n@ la reprezentan]iimass-media, dat fiind faptul c@ ace}tia sunt veriga de leg@tur@ cu publicul.E de dorit ca rela]iile cu presa s@ fie realizate de o singur@ persoan@ destul decompetent@ pentru a rezolva toate situa]iile posibile, ^ns@ atunci c$nd estevorba despre problemele vitale ale organiza]iei, e de preferat ca ^n fa]areprezentan]ilor presei s@ vorbeasc@ ^nsu}i conduc@torul, aceasta fiind ceamai bun@ metod@ de a stabili ni}te rela]ii adecvate cu publicul (iar speciali}tii^n RP ar trebui s@ depun@ maximum de eforturi pentru ca la momentul necesarfunc]iile lor s@ fie preluate de c@tre membrii conducerii).

Din cele expuse mai sus, decurg trei sarcini principale aleresponsabilului pentru lucrul cu presa din cadrul oric@rei organiza]ii: s@furnizeze materiale pentru pres@ care ar sta la baza articolelor jurnali}tilor; s@r@spund@ la cerin]ele presei }i s@ acorde servicii informa]ionale complexe; s@urm@reasc@ informa]iile de la radio, televiziune, din presa scris@, s@ ia m@suri^n caz de necesitate pentru a corecta erorile }i informa]ia eronat@ din declara]iilepentru pres@ }i, dac@ e nevoie, s@ ^nainteze dezmin]iri.

Purt@torul de cuv$nt are numeroase atribu]ii de func]ie, ^ntre altelefiind persoana care se ocup@ }i r@spunde direct de tot ceea ce se refer@ laimaginea conduc@torului institu]iei - apari]ii publice, interviuri, conferin]e,^nt$lniri cu presa, ^nt$lniri oficiale etc. Este cel care ^}i asum@ declarareapozi]iilor institu]iei }i anun]area ̂ n premier@ a diverselor evenimente ̂ n cadrul

68


^nt$lnirilor cu presa. Purt@torul de cuv$nt al unei organiza]ii este, practic,permanent disponibil pentru a dialoga cu presa }i pentru a face cunoscuteopiniei publice, prin toate mijloacele existente - de la cele tradi]ionalep$n@ la cele multimedia - demersurile pe care respectiva organiza]ie leface ^n permanen]@ pentru onorarea politicilor sale declarate. (Desigur,substan]a mesajelor pe care purt@torul de cuv$nt le difuzeaz@ provine dela speciali}tii din cadrul direc]iilor politice, lui revenindu-i sarcina de a leda, eventual, o form@ c$t mai atractiv@, mai “digerabil@” }i de a le fructificala maximum).

Speciali}tii ^n domeniu men]ioneaz@ c@ portretul robot al purt@toruluide cuv$nt ideal ar avea urm@toarele cinci caracteristici obligatorii. Mai ^nt$i,un bun purt@tor de cuv$nt }tie ^ntotdeauna s@ pun@ ^ntrebarea potrivit@ dar,mai ales, }tie ^ntotdeauna s@ dea r@spunsul potrivit, fiind totodat@ o persoan@care de]ine capacitatea unic@ de a emana, instantaneu, credibilitate. {tie cums@ interac]ioneze cu oamenii – fie ace}tia }efii ori colegii s@i -, }tie s@ adopte^ntotdeauna atitudinea cea mai potrivit@ ^n rela]ia organiza]iei cu presa }i etotodat@ una dintre persoanele care folose}te frecvent pronumele “noi”, }imai pu]in pronumele “eu”. Este, ^n cel de-al treilea r$nd, foarte stabil dinpunct de vedere emo]ional chiar }i c$nd ̂ }i desf@}oar@ activitatea sub presiune.Mai este }i foarte motivat (nu-i este fric@ s@ porneasc@ de la “punctul zero” ^na construi o diserta]ie, pentru el acesta simboliz$nd tocmai ceea ce abiaa}tepta), o ^nsemnat@ parte a motiva]iei rezid$nd tocmai ^n capacitatea de adezvolta solu]ii creative (nimeni nu trebuie s@ ^i spun@ cum s@ fac@ urm@torulpas, pentru c@ instinctul s@u func]ioneaz@ perfect). Nu ̂ n ultimul r$nd, }tie s@-}i articuleze ideile destul de conving@tor, fie c@ o face ^n scris, fie c@ aceastaare loc ^n fa]a ziari}tilor veni]i la conferin]ele de pres@.

Prin examinarea atent@ a con]inutului informa]iei, a emitentului, amomentului }i contextului lans@rii ei, prin verificarea de mai multe surse }i,c$nd este posibil }i printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaz@, un buncomunicator, un bun purt@tor de cuv$nt, poate preveni manipularea prindezinformare. Pentru cel aflat ^ntr-o astfel de postur@ ^n primul r$nd estenevoie de un efort imens ^n activitatea de zi cu zi: efort de documentare, deanaliz@ }i sintez@, de procesare a informa]iei, de comunicare ^n cel mai onest}i inteligibil mod. Un bun profesionist ^n domeniul comunic@rii trebuie s@]in@ permanent seama de urm@toarele recomand@ri pentru a nu c@dea victim@a dezinform@rii: s@ nu se lase sufocat de suprainforma]ia ambiant@; s@ practicespiritul de contradic]ie; s@ ^nve]e s@ depisteze simptomele unei campaniide dezinformare (^ntotdeauna exist@ ceva necurat c$nd dou@ ziare din tabereopuse cad de acord aproape p$n@ la nivelul detaliilor); s@ urm@reasc@scrierile care denun]@ dezinformarea, studiile speciali}tilor asupra metodelor

69


de dezinformare; s@ ^ncerce s@-}i formeze propriile opinii; s@ refuze, maipresus de orice, practica autocenzurii.

Desigur, nu trebuie s@ treac@ nici ^n cealalt@ extrem@, ^nc@lc$nd astfelprevederi majore con]inute ^n codurile deontologice c@rora i se supuneprofesiunea sa.

Un bun purt@tor de cuv$nt nu uit@ niciodat@ de cele “12 porunci ̂ n dialogulcu presa”: “Cunoa}te-]i mesajul”, “Cunoa}te-]i auditoriul”, “Ascult@ cu aten]ie^ntrebarea”, “R@spunde la ̂ ntrebare”, “Fii pozitiv”, “Nu min]i”, “Nu spune niciodat@Nu comentez”, “Nu spune niciodat@ mai mult dec$t }tii”, “Nu spune niciodat@ceva ce nu vrei s@ se citeze”, “%ncearc@ s@ de]ii controlul dialogului!”, “Fii tu^nsu]i”, respectiv, “Adu-]i aminte mereu de cele 12 porunci”.

*** Goffman vorbe}te despre cum “a p@stra aparen]ele”, “a face figura]ie”

reprezint@ mize majore ale oric@rei interac]iuni sociale – a}adar, e una dintrefunc]iile fundamentale ale ritualului reprezentat de comunicare. Pentru ap@stra aparen]ele, se desf@}oar@ “figura]ii” – adic@ o serie ^ntreag@ de strategiimenite a duce la evitarea oric@rei “ruperi” a fluxului dus – ^ntors de infor-ma]ie - , pentru a p@stra aparen]ele trebuie avut focalizat@ aten]ia spre a nuface nimic din ceea ce a o putea s@ amenin]e “fa]a” celuilalt - pe scurt, trebuieavut tact, semnifica]ia ritualurilor put$nd fi sesizat@ la adev@rata sa importan]@doar c$nd sunt luate ^n considerare mizele interac]iunii. Sociologul americaneste preocupat mai ales de ritualurile de interac]iune - iar f@r@ ritualitate nuexist@ interac]iune social@. Exist@, evident, regulile limbii, exist@ reguli de discurs,dar exist@ }i reguli socioculturale de interac]iune. Fiecare “actor” al “figura]iilor”se str@duie}te s@ ofere o imagine valorizat@ despre sine ̂ nsu}i. - }i aceast@ imaginea Eului - o punere ^n scen@ cu ajutorul ]inutei corporale, a vestimenta]iei, amodului de a vorbi, de a se prezenta - se impune s@ fie recunoscut@ de parteneri.“Riturile” sau “ritualurile” proprii fiec@rei culturi, care stabilesc un sistemconven]ional de reguli privind interac]iunile sociale, practicile, maniera de a tr@ietc., se exprim@ printr-un sistem de prescrip]ii }i de proscrip]ii proprii fiec@reiculturi, pe care le desemn@m ^n mod curent drept utiliz@ri, polite]e sau mod devia]@ – }i care trebuie respectate dac@ dorim o bun@ comunicare.

Bibliografie

Irina Chiru – Comunicarea interpersonal@ (Colec]ia Media Comunicare, Editura Tritonioc,Bucure}ti, 2003)

Vasile Cioaric – Programa de studii la cursul Rela]iile publice ^n administra]ia public@(Academia de Administrare Public@ - Chi}in@u, Chi}in@u, 2002)

Cristina Coman - Rela]ii publice. Tehnici de comunicare cu presa (Colec]ia Jurnalism /Comunicare, Editura All. Educational, 1999, Bucure}ti)

Steve Duck – Rela]iile interpersonale. A g$ndi, a sim]i, a interac]iona (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2000)

70


Jean Lohisse – Comunicarea. De la transmiterea mecanic@ la interac]iune (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2002)

Armand Mattelart, Michele Mattelart – Istoria teoriilor comunic@rii (Colec]ia Collegium,Editura Polirom, Ia}i, 2001)

Valentin Stancu, Marcela M. Stoica, Adrian Stoica - Rela]ii publice. Succes }i credibilitate(Editura Concept Publishing, Bucure}ti, 1997)

Nicki Stanton – Comunicarea ({tiin]@ }i Tehnic@ SA, Bucure}ti, 1995)Codul interna]ional de la Atena de etic@ ^n rela]iile publiceCodul interna]ional de la Lisabona de etic@ ^n rela]iile publiceJean-Claude Betrand - Deontologia mijloacelor de comunicare (Editura Institutul European,

Ia}i, 2000

Transcrierea integral@ a convorbirii telefonicedintre Gilda Laz@r }i Sorin P@s@rin

Gilda Laz@r: Alo.Sorin P@s@rin: Alo.Gilda Laz@r: Bine, m@i Sorine, ce face]i m@? Adic@ m@ pune]i pe mine s@ m@ bat cu @}tia }i voi

face]i tot ce vre]i voi... Nu }tiu cum s@ v@ spun. Eu o ^n]eleg pe Anca, c@ este con}tiin]a ei de ziarist ^njoc, dar de data asta cred c@ }i ea-i convins@ c@ vizita lui Ciorbea e-un rahat, motiv pentru care nu v@dde ce dracu’ scrie c@-i at$t de important@.

Sorin P@s@rin: P@i, ai v@zut c@ a pus alea cu Externele ^n articol, c@ au avut dreptate, n-ai v@zut?Gilda Laz@r: Unde? Nu e nic@ieri. %]i spun eu ce a ap@rut ast@zi ^n ziarul Ziua. Ce bun@-i vizita

lui Ciorbea }i ce important a fost momentul - c$nd @}tia nu mai }tiu cum s@-l goneasc@ de acolo, c@ s-au s@turat, b@i, inclusiv Serviciile Secrete.

Sorin P@s@rin: Era un pasaj acolo. Iar m$ine am ^n]eles c@ o s@ se ^ntoarc@ la Departamentul deStat...

Gilda Laz@r: Pentru ce a cerut el s@-l mai vad@ o dat@ pe Talbot? P@i, vorba pre}edintelui, dup@ce a jucat finala, te mai ^ntorci la sferturi? Dac@ a discutat cu Gore, ce dracu’ s@ mai...? Este un fel decer}eal@ ^n genunchi, ^]i spun, este foarte nasol, impresia e mizerabil@. Au ^nceput @}tia s@ se roage denoi s@-l chem@m acas@ (pe Ciorbea).

Sorin P@s@rin: P@i era un pasaj acolo, sper s@ nu-l fi scos @ia, cu Externele, cu diploma]iarom$neasc@...

Gilda Laz@r: Iat@, s@-]i ar@t eu ce pasaje sunt aicea, ^n Ziua, c@ sunt exact pe invers. Adic@, euuna nu ^ndr@znesc s@ m@ duc la ministru cu cererea aia (n.n.- a lui {tefan), eu nu ^ndr@znesc c$nd v@d ce-i aicea, zice a}a...

Sorin P@s@rin: Eu nu }tiu ce s@ zic, cum ar trebui s@ d@m ^n Ciorbea, sau cum...Gilda Laz@r: Zice a}a articolul vostru din Ziua: „Pentru vizita, pentru viitorul rela]iilor

rom$no-americane, vizita lui Ciorbea a fost extrem de important@, tocmai pentru c@ a stabilit ounitate de m@sur@ comun@. Oricum, un lucru este cert. Ciorbea a }tiut clar ce negociaz@”. Cenegociaz@, m@, c@ nu s-a dus acolo s@ negocieze, s-a dus s@-i roage pe @ia! S-a dus aiurea, nici nutrebuia s@ ajung@. {i... „%n plan politic, at$t premierul rom$n, c$t }i pre}edintele Constantinescuau c$}tigat admira]ia multor negociatori de profesie”. Ce a negociat? Este absurd, nu a negociatnimic, nu avea ce s@ negocieze. {i: „%n aproximativ 20 de zile vor ap@rea rezultate surpriz@ alevizitei la Washington”. Ce rezultate?

Sorin P@s@rin: Asta a fost declara]ia lui.Gilda Laz@r: Nu, m@i, adic@ nu te sup@ra, dar eu nu pot s@ mai fac nimic pentru voi ^n

condi]iile astea. Rug@mintea... nu rug@mintea, ordinul lui Severin a fost s@ retractezi porc@ria aia cucomunicatul MAE, care a}a }i pe dincolo... Acuma este prins }i ^n Cotidianul, care zice c@ nu }tiu ce,c@, conform Anca Oegar }i Sorin P@s@rin, comunicatul MAE a fost nu }tiu cum... }i declara]ia luiGeoan@, prin care nu }tiu ce fel - }i prin urmare... deci e o chestie foarte nasoal@. Adic@ mai ^nt@re}te o

71


dat@. Deci, eu, ^n aceste condi]ii, nu m@ pot duce la Severin s@-i pui ^n fa]@ h$rtia de „acreditare” a lui{tefan, de prelungire (n.r. - cererea de prelungire a }ederii), mai ales c@ diminea]@ am avut o discu]ie cuJirjea din care... nu te sup@ra... adic@ eu de ce s@ m@ cert cu @}tia pentru so]ul Anc@i, iar Anca ^}i taiesingur@ craca. Z@u, pe cuv$ntul meu. Adic@ am ajuns la discu]ii de genul „de ce st@ P@s@rin la ei?” }i os@ spun „dar care este problema?”

Sorin P@s@rin: Gilda, chiar a}a, care este problema?Gilda Laz@r: Adic@, da, dar }tii care-i chestia, Sorin, ajuta]i-v@ }i singuri, eu ce s@ fac? Anca

face exact pe invers. Eu m@ str@duiesc aici s@-i conving pe @}tia }i Anca s-a...Sorin P@s@rin: Da, m@i Gilda, dar...Gilda Laz@r: Eu v@ transmit exact ce a spus Severin: „P$n@ nu retracteaz@ porc@ria cu comunicatul

MAE, eu nu ^i semnez prelungirea deta}@rii”. Astea sunt cuvintele lui Severin. Iar eu am transmis lui{tefan a}a: „B@i, nu, o retractare nu merge, de}i dup@ at$ta vreme, dar m@car scrie dracului adev@ruldespre vizita lui Ciorbea, care este un e}ec”. Ori, aici (n.r. - ^n Ziua) e chiar invers, c$t de bun@-i vizitalui Ciorbea, ce impresie grozav@ a f@cut }i ce a negociat el pe aia m@-sii, c@ nici nu avea ce s@ negocieze.

Sorin P@s@rin: Deci nu se mai poate face nimic ca s@-l [email protected] Laz@r: Eu personal nu ^ndr@znesc s@ intru la Severin p$n@ c$nd nu apare ceva care...Sorin P@s@rin: {i pe ce cale i se poate transmite asta lui Severin, s@ ajung@ totu}i la el...

cererea?Gilda Laz@r: P@i n-o s@ ajung@ la el, m@, o s@ ajung@ unde a fost articolul publicat, nu, retractare

nu ^nseamn@ domnule, te rog s@ m@ ier]i. Retractare ^nseamn@ retractare. N-am avut dreptate. [email protected] P@s@rin: P@i asta a fost...Gilda Laz@r: ... puteam s@-nv@]@m cu to]ii ceva. S@ fim demni. P$n@ la cap@t, nu s@ cer}im pe

la @ia... Asta ^nseamn@ s@ fii politician adev@rat. %n primul r$nd s@ fii demn }i s@ fii consecvent cu tine^nsu]i }i s@ nu dai ^napoi. P@i, e, vreau s@ spun c@ a fost Ciorbea pe ProTV a fost Emil Constantinescu^n biroul ProTV de la Bucure}ti, s-au l@udat unul pe altul de ce treab@ au f@cut ei }i i-au justificat peamericani c@ ne-au trecut ^n valul doi... P@i, ^n condi]iile astea, noi pentru ce mai lupt@m aici?

Sorin P@s@rin: P@i, nici Ciorbea nu a zis c@ nu [email protected] Laz@r: Ei au venit ca s@ caute justific@ri americanilor, s@ caute motiva]ii c@ nu ne vor ^n

valul ^nt$i, orice s-ar ^nt$mpla. Mai ales c@... Europene...Sorin P@s@rin: P@i, Ciorbea nici n-a spus c@ renun]@. {i la Pentagon }i pe peste tot a spus c@...

nu a spus c@ renun]@, nici nu a fost vorba de renun]at...Gilda Laz@r: Nu, ei exprimau ^n]elegerea fa]@ de pozi]ia american@, }i a}a mai departe... iar

l@l@iala asta de nou@ zile ^n America. {i mai vroia s@ o prelungeasc@ o zi, este total contraproductiv@ }ia venit vizita asta exact pe momentul prelungirii lui {tefan. Eu chiar nu mai }tiu ce dracu’ s@ mai fac.Am vorbit diminea]@ cu secretarul general de la banc@, care m-a sunat }i mi-a spus: „Doamn@, trimit eupe cineva s@ ia h$rtia de la Personal”. Am vorbit cu Jirjea la Personal }i Jirjea ^mi spune „nu, nu d@mnici o h$rtie, c@ s-a prelungit pe perioada maxim@ p$n@ acum, pe doi ani. P$n@ nu primesc ordin de laministru, nu semnez nimic }i nu prelungesc nimic”. %l sun pe @la ^napoi la banc@ }i ^i spun c@ „avemprobleme la Personal, nu vor @}tia”. M@ duc din nou la Mihnea }i Mihnea ^mi spune: „P@i, da, dar tuai v@zut ce a ap@rut azi ^n Ziua?”.

Sorin P@s@rin: Da... da...Gilda Laz@r: P@i, eu, atuncea, ce s@ fac? C$t de bun@-i vizita lui Ciorbea! E bun@ vizita lui

Ciorbea! Ciorbea ne-a distrus tot ce am f@cut ^ntr-o jum@tate de an. Cu ce ochi mai d@ @sta ochii cu TonyBlair, s@-i explice c@ ce?

Sorin P@s@rin: Da m@, dar n-a fost nici un titlu mare c@ vizita a fost foarte [email protected] Laz@r: Este un text. {i titlu’ este... Stai s@-]i spun }i cum este titlul. Deci @la este textul.

…Am pierdut }i timp }i nervi }i deja m@ dep@}e}te. C@ dac@ Anca nu-}i vede interesul, eu ce s@-i fac. …Titluleste: „Diaspora rom$n@ i-a cerut lui Victor Ciorbea retragerea ambasadorului Geoan@”. (titlul din Ziua)

Sorin P@s@rin: Na...Gilda Laz@r: ... „}i rom$nii americani l-au felicitat pentru derularea reformei”... }i c@ „^n

privin]a NATO, Ciorbea a ales calea ^n]elepciunii }i pragmatismului” – care pragmatism? C@ st@ pe-acolo }i cer}e}te. Acum se ^ntoarce la Talbot. Este jenant, m@i. Este jenant. L-a trimis ^napoi pe DuduIonescu s@-l roage pe Talbot s@ ^l mai primeasc@ o dat@.

72


Sorin P@s@rin: Bine... Hai s@ nu te ]in prea mult, deci dac@ zici c@ nu se mai poate... Trebuies@ ajung@. Severin trebuie s@ ia o decizie. „Da” sau „nu”.

Gilda Laz@r: Severin a spus verde ^n fa]@: „P$n@ @ia nu retracteaz@ ce au zis ^mpotrivaMinisterului de Externe... nu avem ce discuta”.

Sorin P@s@rin: Deci aia a ap@rut ^n ziare, Gilda. Deci ce a ap@rut despre comunicatul MAE.Gilda Laz@r: Voi nu a]i pus nic@ieri „cit@m articolul cutare din ziarul cutare”, deci, nic@ieri n-

a]i spus.Sorin P@s@rin: Dac@ d@m acuma…Gilda Laz@r: Deci este convingerea voastr@... articolul nu }tiu care...Sorin P@s@rin: ... }i cit@m, nu se sup@r@ oare }i mai tare, deci d@m citatul }i spunem „uite ce

s-a spus ^n ziare despre aia” (despre discursul lui Severin – n.r.) ...Times spune c@ este cea maidezastruoas@ declara]ie care a f@cut-o. Nici o problem@, d@m }i cit@m.

Gilda Laz@r: M@i, eu nu am ce s@ v@ fac mai multe. %ncerc s@ v@ ajut, dar nu am cum s@ v@ ajutdac@ voi lucra]i ^mpotriva voastr@. Serios, mi-a ajuns }i mie la c$te interven]ii am f@cut, }i la ministru,}i la Mihnea }i la Personal. M@ cert cu Jirjea ^n fiecare zi. {i la banc@, }i nu }tiu unde. Este deja... mult.

Sorin P@s@rin: Mul]umim, Gilda.Gilda Laz@r: Serios, dac@ voi nu ^n]elege]i acest lucru. Scrie]i, b@, adev@rul despre vizita

lui Ciorbea, c@ nu v@ cost@ nimic. E un dezastru. M@car at$t. Bun@ }i nemaipomenit@ vizit@,pragmatic este el c@ ne d@m cu st$ngul ^n dreptul, c@ ^n loc s@-}i vad@ de reform@ }i de ce treburiare pe aici, st@ }i cer}e}te pe por]ile americanilor. Pentru ce? Cu ce vine nou? Nu vine nou cunimic. Poate cine }tie, cu ce... t$mpenie.

Sorin P@s@rin: Da. Bine m@ Gilda. Eu o s@ mai vorbesc cu Anca ^n ce zici.Gilda Laz@r: Adic@ }tiu, c@ mi-a trimis un fax de }apte pagini, ^n care ^mi explica cum este cu

con}tiin]a de ziarist, }i eu am con}tiin]@ de om, de jurnalist, de func]ionar, de ce-o fi. Adic@, c$t pot s@fac, dar mai mult de at$t nu pot. Ce s@ fac, mai mult dec$t s@ m@ duc la ministru }i ministrul s@-mispun@: „%mi pare r@u dar p$n@ nu retracteaz@...”. Am spus: „B@, nu retracta]i, c@ nu ave]i cum s@retracta]i, dar m@car scrie]i acolo c@ comunicatul a fost demn }i cu coloan@ }i c@ @la a f@cut o t$mpenie,dar dac@ voi continua]i s@ l@uda]i, c$t de bun@ e vizita lui Ciorbea, eu ce s@ fac.

Sorin P@s@rin: Mda...Gilda Laz@r: E ca }i cum Ciorbea repar@ gre}elile Ministerului Afacerilor Externe. Eu vreau s@

spun c@ Ciorbea a stricat acu’ tot ce a f@cut Ministerul de Externe }i c@ nu }tiu ce ochi mai d@m noi acumcu belgienii, cu francezii, cu italienii, care ne sus]in ^n continuare, iar noi ne resemn@m. Nici nu }tiucum dracu’ po]i s@ explici cuiva c@ premierul st@ nou@ zile ^n America acum. Asta e. {i se ^nt$lne}te cuJ.P. Morgan care aici, la noi, ^n Militari... ? se ^nt$lne}te cu referentul de spa]iu, nu }tiu cum s@-]i spun.Adic@ la un nivel ca @sta s-a ajuns, chiar dac@ J.P. Morgan este nu }tiu ce, aici la Ministerul de Externe,@sta discut@ cu referentul de spa]iu, nici m@car cu ministrul de Externe. Asta e.

Sorin P@s@rin: Bine, Gilda, s@ vedem ce se mai poate repara.

73


C@tre 1900, cu tot progresul (tipo)grafic, design-ul comercial nu paremai evoluat dec$t fusese ̂ n epoca-i inaugural@ (prin anii ’20, adic@, ai secoluluice sf$r}ea). Aidoma caricaturii din foile ottocentiste (nu f@r@, bine^n]eles, c$tevanobile excep]ii), el e, de obicei, st$ngaci, naiv }i mult prea redundant, inscrip]iaredubl$nd desenul }i, nu o dat@, debord$ndu-l, asidu@ }i superflu@, dar nu }icontraproductiv@ (c@ci repeti]ia ̂ ndelung@ d@ roade, ca }i propaganda). Aceast@form@ de reclam@ e una, totu}i, mai onest@ dec$t aceea insinuant@, perfid@,chiar subliminal@, a timpurilor mai dincoace, — dec$t publicitatea noastr@virusologic-insidioas@, la care suntem, ^n principiu, ni}te imunodeficien]i.

Ceea ce nu ̂ nseamn@, ̂ ns@, c@ b@tr$ne}tile reclame ar ignora psihologiaconsumatorului virtual, c@ nu ar }ti s@-i speculeze complexele }i bovarismul,snobismele, ipohondria (sau suferin]ele reale), veleit@]ile, frustrarea, speran]ele}i vanitatea, c@ nu ar practica, }i ele, inducerea „in tentationem”.

Reclama e, de fapt, str@veche, constituind, chiar ea, declicul p@catuluioriginar: Edite istud malum et eritis sicut Dei!1

Bun psiholog (ca, ^ndeob}te, agen]ii de publicitate), {arpele }tie c@reclama ce-o face fructului edenic, e cu at$t mai eficient@, adic@ mai seduc@toare,cu c$t acesta-i prohibit.

S@ presupun@ interdic]ia divin@ }i o invita]ie la ^ns@}i ^nc@lcarea ei?!Unei asemenea sugestii subliminale par, oricum, s@-i fie victime, ̂ n rai,

hipnoticii Adam }i Eva, asupra c@rora funesta reclam@ n-ar avea efect ^n lipsapropriului lor fond aperceptiv manipulabil: za] al ritoasei preveniri; f@r@pregustul, ^n ace}tia, ai m@rului }i sinderezei, — astfel c@ liberul arbitru eulterior, mereu, c@derii.

Abandon$nd teologia, din sfiiciune sau pruden]@, voi spune,-nprelungirea, totu}i, a ei, c@ magica reclam@, prin defini]ie temptatorie, e, eo

{erban FOAR[~

Retoric@ publicitar@: etic@}i poetica reclamei

(fragmente)

74


ipso, „necurat@”, fie }i c$nd, ca la Balzac2, glorific@ ni}te produse de maxim@beneolen]@: ap@ carminativ@, mixtur@ de Brazilia, ulei cefalic sau pomadasultanelor }.c.l., — aceasta ultim@, pesemne, replica odoriferant@ a ̂ ns@}i MariiOdalisce (pe care a pictat-o Ingres).

Cum textele care exalt@ cosmeticalele acestea (}i care, lui ÉtienneLousteau, ^i sunt pl@tite, la bucat@, cu 20-30 de franci), n-au cum s@-mi fiecunoscute, m@ mul]umesc cu o reclam@ de-acum o sut@ zece ani, ce elogiaz@auxiliul prozaicelor b@t@turi:

Ap@rut@ ^n l’Illustration3, faimos periodic parizian, select }i foartelongeviv, aceast@ nostim@reclam@ comport@ patrucomponente.

Ultima, strict utili-tar@ (}i, azi, cu totul desu-et@), nu merit@ aten]ianoastr@ dec$t prin faptulc@, }i ea, ]ine s@-}i supra-liciteze obiectul: el ecompatibil cu, numai, „lesbonnes pharmacies” (ca-re, la r$ndu-le, sunt astfel,adic@ „bune”, numai da-c@-l solicit@ }i promo-veaz@).

Orice reclam@ laproduse necesit$nd inter-mediari (^n ocuren]@,farmaci}tii), nu uit@ s@-icomplimenteze (}i, ca ata-re, s@-i oblige), atribuin-du-le, de pild@, prestigiulexclusivit@]ii (expresiac@ruia, verbal@, const@ ^nrestrictivul „numai”):reclama e elitarist@, adic@discriminatorie, fie }idac@ adresantu-i e, ^nprincipiu, everybody.

%n plus, cei ce nu-idau aten]ie }i nu i se

75


supun ^ntocmai, juc$nd la tr$mbi]ele ei, se descalific@ }i risc@ s@ fie lua]i dreptni}te paria, ni}te r@ma}i pe dinafara a ceea ce se cheam@ „r$ndul lumii” (^n caretrebuie s@ intri), — ca }i ^n cazul propagandei sistemelor totalitare.

(Reclama la „s@punul unic apt s@ ̂ nl@ture acneea”, cu un efect irezistibilasupra junelor ^n plin@ acmee a ^nmuguririi rozatice a fe]ei lor, l-a inspirat peHitler ^nsu}i4, — vechea „problem@ ovreiasc@” av$nd s@ i se par@,-n fine, unasolubil@ la propriu, i. e. prin saponificare!)

%n dulcea-i aparen]@, ^ns@, reclama (inclusiv aceasta, a terapieiwasmuthiene), ca }i, de altfel, propaganda milenarismelor atee, promite „raiulpe p@m$nt”, un ve}nic paradis terestru…

Al c@rui „gust adev@rat” ni-l (tele)sugera, mai ieri, videoclipul uneifirme de preparate zaharoase prin, dac@ vre]i, ejacularea unei imense nuci decocos, — dup@ un travelling printr-o verde (}i sempervirescent@) jungl@, ceamintea cutare vers al unui Psalm al lui Arghezi: „%n Paradisul Evei, prinp@dure…” .

Or, ^ncep$nd cu ^nceputul, e clar c@ prima component@ a reclamei dinl’Illustration: inscrip]ia ^n verzale grase (nu f@r@, strict obligatoriu, finalulsemn al exclam@rii, imperativ }i categoric), care proclam@ dispari]ia (total@ }idefinitiv@) a inesteticelor noastre calozit@]i dolorifere, f@g@duie}te o parcel@,a}a-zic$nd, de paradis.

Printr-o fatidic@ reclam@ fost-am, c$ndva, exclu}i dintr-^nsul; printr-opuzderie de reclame ni se ^ntredeschide poarta acestuia, dar hic & nunc.

Ca }i pandantul ei, consumul, reclama n-are transcenden]@: ea e regenta,sans lendemain, a exclusiv acestei lumi.

Crea]ie f@r@ viitor, nici o reclam@ n-are pre] ^n perspectiv@ sempitern@:domeniul ei e, de aceea, mundanul (}i mondenitatea), e fizic }i/sau fiziologic,e corporal prin excelen]@: aceste piei, aceast@ carne, — pe care ar „schimba-o-n rou@”5!

N-o face, bine^n]eles, nu o „resolve into a dew”, c@ci nu-i dec$t oimpostoare, la care transfigura]iunea, s@ zicem, e un simplu lifting, drosoficareac@rnii noastre dolorice sau suferinde, o biat@ (auto)sugestie.

Tot astfel cum e o (re)surs@ de pseudonecesit@]i, ea face trafic de speran]@;}tiind prea bine ce ne doare: ^mb@tr$nirea, boala, moartea (}i/sau, ^n termenipatologici, geronto-, noso-, tanatofobia), dup@ cum }tie }i c@ suntem ni}tenarcisohedoni}ti, nu numai c@ ne am@ge}te cu ieftinele surogate ale eterneijuventu]i: c@nirea p@rului, peruca, apoi metoda Kneipp-Coué, jogging-ul, azi,}i naturismul (m$ine-poim$ine, congelarea sau renova]ia prin clonaj), dar sepropune, pe ea ^ns@}i, drept imbatabil panaceu: publicitatea hebefil@ nehebeific@ pe to]i, — c$nd nu ne face hebefreni.

De altfel, ea, publicitatea, e autogeneratoare: o reclam@ o reclam@ pe o

76


alta, cum un abis, abus invoc@! Dup@ cum e, de la o vreme, }i autoreferen]ial@,i. e., la limit@, futil@: ^n societatea de consum, pentru motivul c@ aceasta e unasuprasaturat@; ^n cestelalte, care ]in de, lato sensu, „le tiers monde” (}i-n careluxul }i afluxul reclamelor la scump@t@]i sunt, ^ndeob}te, o ofens@), prin chiarpauperitatea lor.

%n rest, ea e ca Simon Magul: nu zboar@, ci zbur@t@ce}te, f@c$ndu-ne s@r@t@cim, ca fluturii, din floare-n floare, — iar nop]ile, din spot ^n spot.

„Devoratorii de publicitate” ^}i au, de altfel, }i la noi, anual, o „galanight” (roz)alb@: un Cannes (sau Oscar) al reclamei6.

Reclama din l’Illustration, care din ins cu b@t@turi, te promoveaz@acrobat, adic@ supraom sau ̂ nger, e redevabil@, }i ea, pseudoimparadiz@rii (saufalsei olimpianiz@ri, — cultul atletului ^n floarea incoruptibilei lui plasmesemizeie}ti fiind p@g$n).

Simbolic (sau onirocritic), mirabila acroba]ie semnific@ „l’extase ducorps”7; or, dac@ ai „des cors aux pieds”, adio oric@rui „extase du corps”!

%n parantez@ fie spus: l’Illustration ignor@ faptul, certificat de KrúdyGyula8, c@, funambuli }i funambule, au t@lpile b@t@torite.

Calozit@]ile, apoi, sau, numai, simpla indura]ie a dermei membrelorumane, acuz@ o condi]ie joas@, de rustican sau de uvrier.

Dalí, magnificul Dalí, se laud@, ^ntr-un Jurnal9, c@ sacrosanctele-ipicioare „nu cunosc, ^nc@, degradantul stigmat al unei b@t@turi”. — Ceea cenu l-ar fi oprit, pesemne, ca, din prevedere sau din capriciu, s@-}i procure, }i el,produsul wasmuthian: maestru al publicit@]ii, cred c@, la glasu-i de siren@, nuprea putea s@ fie surd.

Ce leg@tur@ este, ^ns@, ^ntre promisa dispari]ie a vitregelor b@t@turi }iperforman]a funambul@?!

Ei bine, spune-voi c@, dac@ reclama nu e, ^n principiu, ilogic@ sauarbitrar@, traseul cauzalit@]ii, ea ^l parcurge, ^ndeob}te, „arz$nd” o serie deetape; ca }i demonicul emul al acrobatului lui Nietzsche10, ea „survoleaz@”firul (logic), pe care s-ar c@dea s@ umble: dac@ te vindeci de acnee, n-ai devenitautomat o Vèner@ sau un Adonis, — nici dac@ scapi de „cors aux pieds”, gra]iemetodei wasmuthiene, n-ai s@ devii echilibrist.

Neg$nd principiul realit@]ii, pe care (cu un termen silnic, dar just) ohollywoodizeaz@ (cum, dac@ nu-i o calomnie, Potemkin, noile Rusìi), reclamae un Disneyland, mai mult dec$t un mit, un basm }i/sau un insondabil vis.

„Culoarea visului e fericirea”, spune,-n Sic cogito, Hasdeu; fe(e)ricireafalacioas@, cosmetic@ sau ipocrit@, este aceea a reclamei.

Nu vreau, altminteri, s@ se cread@ c@ sunt fanaticul adept al unuianticonsumism fie ascetic, fie altfel: socratic, cinic, rousseauist, utopic,tolstoian sau hippy, ecologistic sau de nuan]@, mai nou, antiglobalizant@; c@

77


predic austeritatea }i, implicit, autarhismul economiilor penuriei (}i c@ am,astfel, nostalgia s@racei pie]e socialiste); c@ nu consider, ca Voltaire (^n, baremi,unele domenii) „le superflu (…) très nécessaire”, c@ nu degust mondenitateasau c@ nu pot, dac@ e cazul, s@-l „ap@r pe monden”11, ca el; c@, vorba lui G.C@linescu, n-a} avea „sensul”, ^n ani sumbri, al sudicelor portocale12; c@ nuprefer pu]in@t@]ii de bunuri, „pacostea” op]iunii, dilema, l’embarras du choix…

Nimic, ̂ n critica reclamei, de ordin resentimentar sau mohor$t-ideologic,ci numai un refuz (ironic) al farsei }i manipul@rii, pe care le implic@ ea13.

C@reia nu-i t@g@dui locul ^n r$ndul artelor minore (precum aceeaculinar@); nici o anume gravitate, care aduce cu a modei ce, dup@ vorba luiCocteau, „meurt jeune”, r@scump@r$ndu-}i, astfel, frivolitatea imanent@.

R@m$ne s@ glos@m, ^n fine, }i ultimele componente ale reclameifran]uze}ti.

Una, care-i de ordin grafic, trimite la halterofilii decerebra]i ai luiBombois, ca }i la domnii fotbali}ti manuali (}i, deci, paradisiaci, — c@cidinainte de „p@catul originar” ce,-aici, e hen]ul!) ai marelui Henri Rousseau.

Altminteri, pare ilustra]ia Gymnaste-ului lui Francis Ponge14:Cum o indic@ propriu-i G, el are cioc }i must@cioar@ (…), ca }i, pe

fruntea lui ^ngust@, o me}@,-n form@ de c$rlion].Mulat ̂ ntr-un maiou ce face, pe }ale, dou@ pliuri, el, a}ijderi Y-ului s@u,

^}i poart@ pintenul pe st$nga…A doua este un catren, care sluje}te drept legend@ litografiei superpuse,

sonor }i brav à la Rostand, }i nu cu mult mai comercial dec$t aceast@ épigramme(Sur le savon dit du „Congo”), apar]in$nd lui Macedonki:

Congo est le savon divin par excellence,C’est l’ennemi juré de la malpropretéEt c’est à la vertu dont juit son essenceQue les hommes du jour doivent leur pureté.15

Un altul care, dup@ el, face reclam@ indirect@, dar mai gra]ios, eMinulescu (^ntr-un poem franco-rom$n, nu francofon cum cest@lalt):

Guerlain a botezat parfumul„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”…Reclama n-a fost niciodat@ incompatibil@ cu versul, fiind, ^n schimb,

cu poezia, nu f@r@ unele excep]ii ca, eventual, acest distih al unui(cvasi)simbolist, c@ruia, neverlainiz$nd, ^i place s@… guerlainizeze.

Deschid, aici, o [email protected] compatibil@, reclama e, pe c$t cred, cu poezia, doar c$nd acesteia

din urm@ i se confer@ o accep]ie ca, ^ntre altele, aceea a unui Benedetto Croce,mai mult sau mai pu]in sublim@; cu o po(i)etic@ mai nou@ (a derizoriului, s@zicem, }i/sau a anodinit@]ii), ea face, ^ns@, cas@ bun@.

78


Metafor@, metonimie, paronomaz@, parechez@ (ca ̂ n, electoral, sloganulpro Eisenhower, I like Ike!, care, citat de Jakobson16, a devenit, apoi, marota atot mai mul]i poeticieni, — sau ca, de fabrica]ie proprie, ^n acest spot, Nu f@r@Nuf@r!), precum }i alte „flori de stil”, cu toatele ^i pot fi proprii, — fie }i dac@nu poe]ii sunt autorii, ^ndeob}te, ai textelor publicitare17.

%n fine, dac@ aser]iunea jakobsonian@, }i anume „func]ia POETIC~ alimbii” const@ ^n ^ns@}i „orientarea c@tre MESAJUL ca atare”18, este valid@ pede-a-ntregul19, poetic@ prin excelen]@ ar fi, atunci, tocmai reclama, — ce e,contrariu poeziei, mesaj ^n exclusivitate.

Ceea ce este, totu}i, excesiv.P. S.Cum analiza ^ntreprins@, de-a lungul unui }ir de pagini, asupra unei

derizorii, ^n fond, reclame comerciale, e, pe alocuri, mali]ioas@, ironic@ }isubversiv@, ^nchei prin convertirea ei ^n, dac@ vre]i, caricatur@:

II. InterludiuReclama din l’Illustration e, numai, una dintr-o serie (al c@rei num@r

nu-l cunosc, — pentru c@ n-am la ^ndem$n@ dec$t colec]ia pe un an, 1894, avenerabilei reviste), ce se constituie, s@ zicem, ^ntr-un serial publicitar, sau,mai cur$nd, ̂ ntr-o suit@ de varia]iuni promo]ionale pe o aceea}i (supra)tem@, i.e. „inelul” wasmuthian (cu care degetele noastre dolorifere, c@ci caloase,urmeaz@ a se-ncercui, ^ntru logodna coricid@!).

Semnifica]ia lor e una, de-a lungul unor luni de zile; semnificantul le e,^ns@, sub aspect grafic }i stihurgic, de fiecare dat@, altul.

Nu-i locul s@ analiz@m, aici, aceste ilustra]ii (sau, mai degrab@, ilustr@ri)ale aceluia}i subiect publicitar farmaceutic (sau, mai cur$nd, farmacopeic), —rezum$ndu-ne, ^n continuare, la, numai, ni}te (pre)concluzii:

%n 1894, an al ignobilei „affaire Dreyfuss”, al discutabilei alian]e franco-ruse (una din cauzele, indirecte, ale ^nt$iului r@zboi mondial), al asasin@rii luiCarnot, pre}edintele Republicii Franceze, de c@tre anarhistul Caserio, la Lyon,al decesului penultimului ]ar }i al pompoasei ^ntron@ri a celui, deocamdat@,ultim, — publicitatea, ^n l’Illustration, e abundent@ }i prosper@, f@r@ ca, totu}i,s@ }ocheze. Directorul-garant al publica]iei, un oarecare domn L. Marc, va fiv@zut, de altfel, ̂ n reclame, „salvarea foilor nestipendiate”, „… pourvu qu’ellessoient présentées avec franchise, dans une partie du journal séparée de cellequi est la partie réservée à la rédaction”20, — ceea ce constituie, altminteri, omic@ lec]ie de moral@ deontologic@ a presei.

%ntr-adev@r, pe l$ng@ ale noastre, reclamele de-acum un secol par,baremi, dac@ nu }i sunt, oleac@ mai politicoase cu onor. clien]ii cititori (}i cucanoanele francezei, — dovad@ stihuirea f@r@ gre} a reclamelor ^n vers

79


alexandrin), adic@ mai respectabile, mai demne, mai pudice }i mai discrete, fie}i dac@, sub aspect retoric, uzeaz@ de hiperbol@, }i ele, iar nu, s@ zicem, delitot@: figur@, ea, a modestiei sau, cel pu]in, a modera]iei, greu compatibil@, dealtfel, cu tactica promo]ional@.

Reclama este insistent@, superlativ@, clamoroas@, superb@ }iexclusivist@. C$nd nu cultiv@ modul apodictic, recurge la sofismul abauctoritate, — ca, ^ntre altele, anuan]ul acesta din l’Illustration (revist@ ce nuface, totu}i, excep]ie de la strategia publicitar@ unanim@):

Altminteri, A. D. 1894 se bucur@,-n l’Illustration, de dou@ sfintecertitudini publicitare, — anume:

III. Concluzii1. Tehnica reclamei e complex@; ea presupune sincretismul sau, cel

pu]in, dev@lm@}ia mai multor arte diferite, — reclama scris@ apropriindu-}i,treptat, desenul }i culoare, design-ul grafic }i, cu timpul, }i pe acela (radio)fonic(dac@ se poate spune astfel), ca s@ p@}easc@, de o vreme, ̂ n evul sau (tele)cinetic.(Ceea ce e o constatare banal@ p$n@ la refuz!)

80


2. Gen ostensiv prin defini]ie, publicitatea etaleaz@, arat@, pune envedette (f@c$nd, din bunuri sau persoane, vedete: VIP-uri, dive, stele, best-seller-uri }.c.l.). Pe l$ng@ proba pur formal@, de ordin strictamente logic (moregeometrico, s@ zicem), ce ]ine de apagogie, }i care poate demonstra, dar f@r@ s@persuadeze, reclamele implic@ proba care se cheam@ ostensiv@ (la, bun@oar@,Kant sau Fichte), ce, demonstr$nd, persuadeaz@21.

3. Problema care se ridic@ e, ^ns@, dac@ ea, reclama, constituie, de fapt,o prob@, o demonstra]ie pertinent@, veridic@ }i peremtorie, iar nu un simpluétalage, o mostra f@r@ vreun criteriu de evaluare consistent. Or, etalarea ca atarea e}antionului, a mostrei articolului ofertat, prin procedeul pars pro toto }i,^ndeob}te, in absentia, nu-i, propriu-zis, o demonstra]ie, — fie }i dac@, prinmimarea experimentului scientist, se apeleaz@, pe ecrane, la, ^ntre altele,„zoomajul” articolului respectiv, care ar fi sondat, ^ntr-astfel, ^n ^ns@}ichintesen]a lui, ^n m@duva-i cea mai ascuns@, mai intim@ }i mai obscur@, ^n„tabernacolu”-i la care profanii n-au nici un acces.

Reclama nu prea declan}eaz@, ^n rest, resortul nostru logic, c$t, mai cuseam@, pe acela al nostalgiilor difuze, inavuabile, secrete, al echivocelorpulsiuni. Ea ne mistific@, seduce }i, in extremis, ne „ia ochii”, scont$nd peneluarea noastr@ aminte, pe distrac]ia noastr@, }i pe dexteritatea-i proprie, —fapt de natur@ s-o apropie de arta prestidigita]iei }i, uneori, de hipnotism.

4. Ca }i al artei de consum sau al Trivialliterratur-ii, scopul reclamei eprofitul. Ea se justific@ pe sine, ca simbiot (sau parazit) al feluritelor produse(}i al produc]iei ca atare), tot astfel cum, ca me}te}ug, va s@-}i ating@ excelen]a,func]ie de amintitul scop, cu prec@dere lucrativ, — drept care deontologiapublicit@]ii, a reclamei, o etic@ promo]ional@, r@m$ne o ipocrizie, mai mult saumai pu]in pioas@.

Exist@, bine^n]eles, un set de reguli, de conven]ii, o „etic@ de club”, unfairplay, menite a diminua violen]a campaniilor publicitare sau concuren]aneloial@, — dar nu }i amoralitatea (estetic@, ^n cazul optim) a profitabileireclame.

5. Numai justi]ia imanent@ e una apt@ s@ repare, c$nd se impune,dispropor]ia dintre imaginea factice, cosmetic@ }i falacioas@ a obiect(iv)uluireclamei }i calitatea lui real@: produsului care, pe pia]@ (pe pia]a liber@, fire}te),nu-}i onoreaz@ reputa]ia, nu-}i merit@ publicitatea, contrazic$ndu-}i boniment-ul22, i se r@resc cump@r@torii, p$n@ la propria-i dispari]ie. Reclama poate generaimagine, nu realitate; iluzie, nu }i adev@r. — Ceea ce }tie toat@ lumea (}i pune-n oper@ Mephisto, ^n pivni]a lui Auerbach, — ba}ca diver}ii lui ciraci).

6. Estetica (publicitar@) e susceptibil@,-n principiu, s@ retu}eze, la rigoare,mizeria etic@, tapajul, trivialitatea sau abuzul demersului promo]ional, — fie}i dac@ bunul gust }i o stilistic@ aleas@ nu fac dec$t, ̂ n sens curent (nu filosofic),

81


s@ salveze ni}te precare aparen]e. — Altminteri, nu se prea cuvine s@ cau]ioneziestetice}te }i, mai cu seam@, s@ r@scumperi o cras@ imoralitate printr-un gra]iosamoralism.

7. Poate c@ numai poezia ce face uz, ̂ n deriziune, de procedeele reclamei,ca }i de unele trouvaille-uri, excentrice sau ingenioase, ale design-uluipublicitar, r@scump@r@, ^n contul ei, reclama }i publicitatea…

Ca ^n acest poem de Vinea, al c@rui titlu e Reclam@23 }i care elogiaz@ubertatea unui exotic etalaj:

La b@c@nie la Ciobanulunec@ pe chitre soare.C$t@ umbr@ sub p@dure,^n vitrina fructelor [email protected] sositstrugurii timpurii din sud,banane ^n piele de c@prioar@}i nucile de cocoscumplit testiculare^n care hohotele negrilor se mai aud.Aici, aici,unde t$rguie}te Mira Popovici,sun@-]i anii ^n valut@ forte,pip@ie meridianul Bucure}ti-Paris.

La care, f@r@ fals@ modestie, adaug urm@torul text, ce, din p@cate,-miapar]ine:

VIZITA[I ABISUL LUI PASCAL!Zilnic deschis (mai pu]in lunea

c$nd se ^nchide pt. cur@]enieca }i de Sf.-ul Clement

pap@ }i martir)^ntre laudes }i vêpres & complies.

Frumoas@ perspectiv@ fon-tanier@

a esplasurilor infinite.Mizanabim. Tromplöiuri.Pariuri (maxime c$}tiguri

zero pierderi).T@cere vecinic@!

VERTIGIU GARANTAT!!!

82


Note }i trimiteri1 Strict autentic@ nu e dec$t, fire}te, a doua parte a acestei fraze (cf. Geneza, 3, 5); ceast@lalt@,

care-mi apar]ine, e apocrif@, — dar adev@rat@!2 Cf. Iluzii pierdute, trad. Radu Albulescu, ^n Opere, vol. VI, ESPLA, Bucure}ti, 1959, p. 270.3 Cf. no 2703, 15 decembrie 1894, p. 513.4 Cf. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. Ion Dur }i Mircea Iv@nescu, Ed.

Humanitas, Bucure}ti, 1994, p. 513.5 Cf. William Shakespeare, Hamlet, Act. I, sc. 2, rr. 129-130: „O, that this too too solid

flesh woult melt,/ Thaw and resolve itself into a dew!”6 Cf. }i (^n „Adev@rul literar }i artistic”, nr. 672, 1 iulie 2003, p. 11), Eugen Ciocan, Noaptea

devora]ilor: „L@s$nd la o parte miza comercial@ }i dincolo de celelalte ^nzestr@ri ale spoturilor —originalitate, umor, poant@, imagini inedite, asocieri surprinz@toare, conota]ie social@, t$lc filosoficchiar — problema afluxului vizual pe care-l produce publicitatea, cu susnumitul corolar al sp@l@turii decreier, imprim@ chestiunii o not@ critic@. Suspiciunea care persist@ o vreme dup@ inhalarea calupurilorde reclame este dac@ noi le mistuim sau ele ne mistuie. Este o noapte a devoratorilor sau a devora]ilor?”

7 Cf. Jean Chevalier & Alain Gheerbrant, Dictionnaire des Symboles, Éd. Robert Laffont/Jupiter, Paris, 1991, p. 7. (Cf. }i Jacques de la Rocheterie, La Symbologie des Rêves. Le Corpshumain, Éd. Imago, Paris, 1984, p. 35.)

8 Cf. S@ iube}ti o dansatoare pe s$rm@, trad Kurunczi Ludovic }i {erban Foar]@, ^n Spectacol,Almanah „Tribuna”, Cluj-Napoca, 1986, pp. 195-196.

9 Cf. Journal d’un Génie, Éd. Gallimard, NRF, Paris, 1964, p. 223.10 Cf. Also sprach Zarathustra, cap. VI.11 Cf. Voltaire, La Défense du Mondain.12 Cf. Sensul portocalelor, ^n Cronicile optimistului, EL, 1964, p. 79: „Au ap@rut deun@zi (^n

martie ’46, n. m.) pe str@zile Capitalei portocale, scumpe, importate din apropiatul Orient, pretext^ndat@ de ironii }i de jelanii c@ se aduce superfluul, }i nu trebuitorul…”

13 Cf., ^ntre al]ii, Roland Barthes, Saponides et détergents, L’Operation Astra sau Publicité dela profondeur, ^n Mythologies, Éd. Du Seuil, Paris, 1957; ca }i Umberto Eco, Comutarea retoric@ acodului, ̂ n Tratat de semiotic@ general@, trad. Anca Giurescu }i Cezar Radu, Ed. {tiin]ific@ }i enciclopedic@,Bucure}ti, 1982.

14 Cf. Le Parti Pris des Choses, Éd. Gallimard, NRF, Paris, 1967, p. 65. (Traducerea ^miapar]ine.)

15 Cf. Opere, vol. IV, EL, Bucure}ti, 1967, p. 35.16 Cf. Lingvistic@ }i poetic@. Aprecieri retrospective }i considera]ii de perspectiv@, trad. Mihai

Nasta, ^n Probleme de stilistic@, Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti, 1964, pp. 93-94.17 Fie }i dac@, la rigoare, fac, tocmai ei, (radio)publicitate: „{i iat@-m@ din nou ^n alt v@zduh./

Sui sc@rile cl@dirii p$n@-n cer,/ Tocmit s@ stau ^nchis ^ntr-o cabin@/ A celui mai m@re] dintre ziare/ {i,rezemat ^n coatele lucioase,/ S@ gl@suiesc la megafon mul]imii.// Suflete, nu te fr$nge c$nd — superb—/ R@sun@ glasul meu, str@in de mine,/ {i-mparte lumii pe sub stolul stelelor/ O pleav@ de reclamecomerciale!” (Eugen Jebeleanu, Ceea ce nu se uit@)

18 Cf. op. cit., p. 93. — Cf. }i Richard Ohmann, Actele de vorbire }i defini]ia literaturii, trad.Ionel Pop, ^n Poetica american@. Orient@ri actuale, Studii critice, antologie, note }i bibliografie deMircea Borcil@ & Richard McLain, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 186.

19 Dup@, ^ntre al]ii, Richard Ohmann (ibid.), valabil@, ea nu-i dec$t ^n parte.20 Apud Georges Weill, Le Journal. Origines, évolution et rôle de la Presse périodique, Paris,

1934, p. 401.21 Cf., inter alia, Didier Julia, Dictionnaire de la Philosophie, © Larousse, Paris, 1991, pp.

199-200.22 Termen echivalabil, ^n rom$ne}te, prin reclam@ (de b$lci), sfor@itoare }i neru}inat@; adic@

(dup@ Le petit Robert): „1o Propos que débitent les charlatans, les bateleurs, pour convaincre et attirerla clientèle. […] — Par ext. Discours trompeur pour vanter une marchandise, séduire le client. (…) 2o

Fam. Tout propos mensonger.”23 Cf. }i Jules Laforgue, Grande Complainte de la Ville de Paris; a}ijderea, Tristan Tzara,

Manifest despre amorul slab }i amorul amar, § XII.

83


Secolul vitezei a murit, tr@iasc@ secolul informa]iei. “Informa]ia esteputere” reprezint@ deja o sintagm@ de care politicienii se folosesc tot mai des^n demersurile lor lingvistice, iar oamenii de afaceri o aplic@ de c$nd aceastaa ap@rut ^n con}tiin]a colectiv@. Efectul puterii informa]iei se desprinde u}ordin cotidian, fie c@ este vorba despre r@zboiul din Irak, despre r@zboaielepie]elor de desfacere sau despre ceea ce ^nc@ se mai simte ^n Rom$nia, de}imai atenuat dec$t ^n anii ’90, “acumularea primitiv@ de capital”.

Televiziunea, care a dinamizat ^n chip spectaculos mass-media, s-adovedit, ^n acela}i timp, un du}man al tuturor celorlalte componente ale lumiipresei. Oric$t de mare ar fi tirajul unui cotidian }i indiferent dac@ acesta aredou@ sau trei edi]ii pe zi, informa]ia curent@, cu modific@rile esen]iale care auloc uneori ^n mod spectaculos de la or@ la or@, tot televiziunea le poate oferi,al@turi de posturile de radio. Suplimentar ^ns@, fa]@ de radio, televiziunea areatuul imaginii prin care se amplific@ valoarea informa]iei transmise. S@ neimagin@m o personalitate care se exprim@ pasional, elevat, la obiect, ̂ n leg@tur@cu un subiect de maxim@ importan]@ ^n fa]a unei s@li arhipline care-l ascult@cu sfin]enie. Cuvintele sale pline de miez pot fi concurate de un banal poster^nf@]i}$nd un nud “uitat” pe unul dintre pere]i. Imaginea are un impactfantastic }i nu pu]ini speciali}ti din domeniul video afirm@ c@ o imagine caredureaz@ c$teva secunde poate fi povestit@ ^n scris ^ntr-o pagin@ sau mai multe- }i oral, ^n c$teva minute bune.

Prin anii ’60 -’70 erau la mod@ compunerile de 5-6 pagini dup@ oimagine dat@, iar tablourile lui Octav B@ncil@ “1907” }i “Atacul de la Sm$rdan”erau considerate adev@rate modele pentru testarea aptitudinilor ligvistice,dezvoltarea aten]iei }i capacit@]ii de cuprindere a detaliilor de c@tre elevi.

Imaginea primeaz@ a}a ^nc$t, oripil$ndu-i pe cre}tini, bibliateleviziunii ar trebui s@ ^nceap@ cu cuvintele “la ^nceput a fost imaginea }i

Constantin M~R~SCU

Rolul televiziunii^n crearea imaginii

organiza]iilor

84


imaginea a fost bun@, iar pentru nev@z@tori a trebuit s@ fie exprimat@ ^ncuvinte”.

“Societate se analizeaz@, ast@zi, ^n termeni de schimbare de mesaje.Mesajele sunt considerate ca miza pertract@rilor }i ajust@rilor reciproce aleemi]@torilor }i receptorilor, ale comunic@rii lor considerate deopotriv@activitate – comunicatio, schimb – comunicare }i rezultat posibil al acesteiactivit@]i – comunitas.”1

Co-exist@m ^ntr-un sistem care a creat dependen]a fa]@ de mass-media}i, oric$t de izola]i am dori s@ fim ^n creierul mun]ilor, dup@ revenirea laciviliza]ie, prima ̂ ntrebare ar fi: “Ce s-a mai ̂ nt$mplat de la plecarea noastr@ ?”.

%n mod cert ̂ nt$lni]i oameni simpli cu preocup@ri simple, f@r@ preg@tiresau cu preg@tire minimal@, care sunt ^ns@ ^n stare s@ sus]in@ analize sau sintezepe marginea fenomenelor politice, economice sau sociale. Ne ^n}el@m c$ndafirm@m c@ rom$nul se pricepe la fotbal, politic@ }i femei. Deja el se pricepe latoate }i aceasta datorit@ faptului c@ “foamea” de informa]ii prin mass-mediaconstatat@ ^nainte de ’89 ^i este satisf@cut@. Televiziunea, prin limbajul mediupe care-l utilizeaz@ (ca de altfel }i radioul) se adreseaz@ tuturor categoriilor detelespectatori, iar televizorul precum o fereastr@ miraculoas@ spre mapamondo determin@ pe gospodin@ s@ fie tot at$t de apropiat@ de diferite evenimente ca}i analistul specializat. Mai mult, teoriile prezentate de speciali}ti pe ecran,devin teorii pe care telespectatorii }i le asum@, a}a ^nc$t ^n mintea fiec@ruiaeste din ce ^n ce mai greu de stabilit paternitatea unei idei.

Credibilitatea televiziunii este ^n cre}tere, chiar dac@ mai sunt dintrecei care continu@ s@ scandeze mecanic: “A]i min]it poporul cu televizorul”.Exist@ }i a fost dintotdeauna posibil@ manipularea, }i nu numai cu ajutorultelevizorului, uneori pentru scopuri pozitive, alteori dimpotriv@. Aceasta nutrebuie s@ ne ̂ mpiedice s@ remarc@m faptul c@ televiziunea face parte din via]aomului modern. Bombardamentul continuu cu informa]ii a creat ^n timpdependen]a de televizor at$t a telespectatorului-consumator c$t }i a societ@]ilor,asocia]iilor }i organiza]iilor care doresc s@ fie c$t mai prezente ^n via]asociet@]ii, iar produsele }i activit@]ile lor s@ fie c$t mai cunoscute. Este firescatunci s@ se pun@ un accent deosebit pe atragerea televiziunilor de parteaorganiza]iilor dornice s@-}i creeze imagine favorabil@, u}or de recunoscut,demn@ de re]inut.

Nu este momentul s@ analiz@m c$t de corecte pot fi informa]iile ^ntr-olume ̂ n care mass-media este subordonat@ ̂ n primul r$nd economicului, pentruc@ nu trebuie s@ uit@m c@ ^n spatele ziarelor, posturilor de radio }i televiziunesunt patroni care au grij@ s@ le fie promovate interesele. Chiar dac@ ar comportaun expozeu mai amplu, este suficient s@ amintim ceea ce este evident pentrutoat@ lumea c@, sub diferite forme, sunt semnale c@ politicul este subordonat

85


economicului, a}a cum vechile expedi]ii }i cruciade, ^n numele unor idealuricre}tine, erau de fapt incursiuni pentru acapararea unor resurse locale }i pentrudezvoltarea re]elei pie]ei de desfacere. %nchidem ^ns@ parantezele aici, pentru c@ne intereseaz@ nu ce este ^n spatele unei politici editoriale, ci de ce, c$nd }i cumsociet@]ile, organiza]iile, asocia]iile trebuie s@ ̂ }i atrag@ de partea lor televiziunile.

Revolu]iile au presupus modific@ri majore ^n societ@]ile unde acesteaau avut loc, ̂ n structurile organiza]ionale, ̂ n mentalit@]i }i este fireasc@ tendin]arestructur@rii conceptului de societate, asocia]ie sau organiza]ie. Acestea vatrebui s@ renun]e la principiile dep@}ite ale centralismului excesiv. %n economiade pia]@, care poate func]iona minunat dar, prin efectele imediate, are }irepercusiuni negative asupra popula]iei, societ@]ile ce doresc s@ se dezvolte }inu doar s@ supravie]uiasc@, trebuie s@ aib@ ̂ n vedere rezolvarea c$torva cerin]e:

Reducerea distan]ei (fizice }i de mentalitate) fa]@ de pia]@ }i de clien]i;Simplificarea accesului clien]ilor la semnalele societ@]ii (oferte prinInternet, crearea unei imagini accesibile }i favorabile pentrupoten]ialii clien]i prin mass-media – unde un rol deosebit este rezervatteleviziunii);Reac]ie rapid@ la cerin]ele reale ale pie]ei, flexibilitate ^n deciziamanagerial@, uneori aceasta ^nsemn$nd renun]area la proiecte petermen scurt, mediu sau lung, schimbarea tacticilor pentru atingereaobiectivelor }i chiar modificarea strategiilor de dezvoltare;%nnoirea structurii sortimentale, ^mbun@t@]irea calit@]ii }i sporireaproductivit@]ii muncii prin motivarea material@ ^n primul r$nd apersonalului }i prin cooperare cu alte structuri organiza]ionale;Reducerea costurilor de produc]ie ^n limitele p@str@rii calit@]ii.

Cum poate fi promovat@ o organiza]ie prin televiziune ? %n primul r$ndprin crearea }i conturarea unei identit@]i puternice.

“Cei care au cea mai apreciat@ imagine }i cele mai importante v$nz@risunt cei care investesc cel mai mult ^n imaginea de marc@ ( rela]ii publice }ipublicitate)” – este concluzia unui studiu realizat de societatea american@“Lander Associates” cu scopul de a afla ^n ce m@sur@ consumatorii de pemapamond cunosc principalele m@rci }i ce g$ndesc despre ele. Rezultatul afost c@ aproape 10 mii de subiec]i din toat@ lumea au recunoscut m@rci precum:Sony, Coca – Cola, Mercedes, ca fiind de notorietate }i de calitate.

Potrivit opiniei generale “imaginea de marc@” permite o cre}tere aeficien]ei comerciale, ac]ion$nd asupra ofertei }i cererii de servicii }i produse.

Identitatea ^nseamn@ personalitate, iar produsele, ca }i oamenii, aupersonalitatea lor. Personalitatea unui produs este o ^mbinare de elemente :numele, ambalajul, pre]ul, stilul publicit@]ii }i, mai presus de toate, naturaprodusului ^nsu}i.

86


Informa]ia despre un produs, un serviciu, o marc@ este un element foarteimportant pentru diversificarea imaginii ^n cadrul identit@]ii.

Fiecare clip publicitar ar trebui g$ndit ca o contribu]ie la imaginea demarc@, iar reclama ar trebui s@ porneasc@ ̂ n mod constant de la aceea}i imagine.Dezideratul acesta este greu de realizat pentru c@ exist@ for]e care ac]ioneaz@^n direc]ia modific@rii imaginii publicitare – cum ar fi transferul la alt@ agen]ie,apari]ia unui nou director de marketing cu alt@ mentalitate de promovare.

Identitatea se formeaz@ progresiv, prin acumulare de informa]ii ob]inutedin pres@, comentariile personalului organiza]iei, opiniile cump@r@torilor. %ntr-un articol publicat ^n “Revista de comunicare }i rela]ii publice” David Ogilvysubliniaz@ c@ “Merit@ s@ oferi]i produselor voastre o imagine a calit@]ii unuibilet de clasa ^nt$i”.2

Ciud@]enia de-abia de-acum ^nainte ^ncepe, pentru c@ s-a constatat c@imaginea are un caracter esen]ialmente subiectiv }i psihologic. Studiile depia]@ atest@ c@ de multe ori cei care sunt fideli anumitor produse sau serviciinu le pot deosebi de altele similare, ceea ce ne trimite la concluzia fireasc@ : pepia]@ se consum@ imaginea produsului. O echip@ de cercet@tori de laDepartamentul de psihologie al Universit@]ii din California a efectuat ^n acestsens o cercetare pe o grup@ de studen]i c@rora li s-a dat s@ bea ap@ [email protected] li s-a spus c@ este ap@ distilat@, altora c@ este ap@ de la robinet. Primii audeclarat c@ apa nu are gust, iar ceilal]i c@ are gust de clor, tocmai pentru c@ eibeau cu imaginea robinetului ^n minte.

“Da]i-le oamenilor s@ guste marca Old Crow }i spune]i-le c@ este OldCrow. Apoi da]i-le din nou s@ guste aceea}i marc@, dar spune]i-le c@ beau JackDaniel’s. %ntreba]i-i pe care dintre ele o prefer@. Vor crede c@ b@uturile suntdiferite. Ei vor gusta imagini”.3

Factorul “imagine” devine esen]ial ^n determinarea cererii de produse}i servicii. Acest fapt justific@ intensificarea ac]iunilor de rela]ii publice pentrumen]inerea sau modificarea imaginii de marc@ a institu]iei, precum }i cele depromovare pentru imaginea produsului.

Pentru aceea}i societate exist@ mai multe categorii de imagine care,^mpreun@, modific@ sau consolideaz@ identitatea. Imaginea managerilor,imaginea unui serviciu din cadrul institu]iei, auto-imaginea personaluluiinstitu]iei, imaginea managerului cu privire la propriii angaja]i sau la serviciile}i produsele pe care institu]ia le ofer@. Este o continu@ ^ntrep@trundere (a}a-numitul hallo); imaginea unui produs se extinde asupra societ@]ii, iar imagineade marc@ se extinde asupra produselor. O imagine de marc@ pozitiv@ sau negativ@va genera o extindere de imagine pozitiv@ sau negativ@ asupra produsului sauserviciilor oferite }i invers.

Bat@lia ^ntre imaginile de marc@ este la fel de important@ ca }i calitatea

87


produselor }i serviciilor oferite }i de aceea se poate vorbi despre “putereaimaginii de marc@”. Unul dintre obiectivele prioritare ale managerului trebuies@ fie men]inerea puterii imaginii de marc@ a societ@]ii pe care o conduce.

%n cartea sa “Societatea cucerit@ de comunicare”, Bernard Miege4 ^iciteaz@ pe B. Brochard }i J. Lendrevie ^n leg@tur@ cu acest obiectiv : “Estevorba despre o publicitate de imagine care mizeaz@ pe registrul afectiv }ivizeaz@ modificarea atitudinilor }i opiniilor, crearea }i ^nt@rirea atitudinilorpozitive etc”. Ajun}i aici ar trebui s@ insist@m asupra confuziei create ^ntreno]iunile imagine }i identitate, chiar dac@ la prima vedere suntem tenta]i s@amplas@m semnul de egalitate ^ntre ele. Identitatea cuprinde mai multeelemente, ^n timp ce imaginea reprezint@ doar o parte a ^ntregului. Identitateaeste legat@ }i de imaginea actual@, dar }i de evolu]ia ^n timp, de istoria }itradi]ia societ@]ii, de multitudinea sortimental@ a produselor, serviciilor,activit@]ilor, de conceptele }i modelele economice economice lansate pe pia]@}.a.m.d.

Conceptul imagine este din ce ̂ n ce mai utilizat ̂ n domeniul comercial}i define}te o sum@ de credin]e, opinii, judec@]i, prejudec@]i, presupuneri aleunei colectivit@]i despre o persoan@ fizic@ sau juridic@ sau despre un produs.

Preocuparea pentru crearea unei identit@]i precise, a unei imaginifavorabile dateaz@ din cele mai vechi timpuri, dar imagologia, s-a conturat cadisciplin@ }tiin]ific@ abia ^n urm@ cu un deceniu.

Utilizarea unor cuvinte-cheie poate induce automat identitatea unei]@ri, unui loc, unei societ@]i. Succesiunea de cuvinte Kremlin, Pia]a Ro}ie,]ar, votc@, Molotov ^nseamn@ Rusia, a}a cum succesiunea coloana infinit@,poarta s@rutului, masa t@cerii, Hobi]a ne trimite c@tre Br$ncu}i. Cuvinteleau a}adar un rol extrem de important ^n conturarea imaginii uneiorganiza]ii, iar speciali}tii, identific$ndu-le, pot s@ elaboreze strategiibazate pe ele.

Elementele care compun identitatea }i imaginea se ^mpart ^n nodale }iperiferice. Elementele nodale au importan]a cea mai mare ^ntruc$t reprezint@atribute ale unui produs sau ale unei organiza]ii, care compun o imaginedespre acel produs sau organiza]ie ^n timp ce elementele periferice au rolul dea le completa pe cele nodale. Absen]a elementelor nodale poate schimbasemnifica]ia de ansamblu, ̂ n timp ce absen]a unuia dintre elementele perifericenu o modific@.

Spre exemplu, ^n cazul unei societ@]i comerciale elementele nodale arputea fi :

Are o tradi]ie de peste 100 de ani ^n domeniu;Produsele sunt naturale }i ob]inute ^n condi]ii de maxim@ igien@ }isecuritate;

88


Tehnologia utilizat@ este de ultim@ or@Societatea func]ioneaz@ dup@ standardele interna]ionale (ISO) }.a.m.d.

Elementele periferice ar putea fi :Ambalajele sunt reciclabile;Transportul este gratuit }.a.

Conform dic]ionarului de psihologie, “Imagologia este un domeniu alpsiho-sociologiei care se ocup@ cu studierea }tiin]ific@, multidisciplinar@, apercep]iei, opiniei, atitudinii, judec@]ii }i imaginii globale pe care }i-a format-o ̂ n decursul timpului o comunitate etnic@ na]ional@ asupra altei (altor) na]iunisau na]ionalit@]i, sub influen]a contactelor directe, prin reprezenta]ii, dar maiales prin intermediul produselor cultural-ideologice larg r@sp$ndite de c@tremijloacele de comunicare ^n mas@”.

Se constat@ c@ mul]i manageri au aproximativ acelea}i obsesii: s@ seprezinte c$t mai bine, s@ prezinte c$t mai conving@tor proiectul de manageriat,cu o siguran]@ care uneori nu este suficient de bine fundamentat@. Ori, nu estenimic mai p@gubos dec$t un manager care promite rezolvarea unor activit@]iutopice. A promite nu este sinonim cu a rezolva, iar a crea o identitate fals@organiza]iei este un deserviciu. Sunt manageri care au tendin]a s@ legeidentitatea firmei de propria identitate, ceea ce poate avea urm@ri nefastepentru rela]iile economice statornicite o dat@ cu c@derea ^n dizgra]ie aconduc@torilor acestora.

Pe de alt@ parte, ̂ ns@, trebuie s@ fim con}tien]i c@ exist@ mul]i conduc@toricare au abilit@]i excelente ^n domeniul manageriatului }i c@, de cele mai multeori, deciziile acestora au direc]ionat societatea pentru extinderea pe orizontal@sau pe vertical@ ^n vederea ob]inerii unor profituri maximale.

Restructurarea, sporirea complexit@]ii activit@]ilor, provoc@rileeconomiei de pia]@, prin pre]ul }i calitatea promovate de concuren]@, impunschimbarea resorturilor importante din societate. Administrarea trebuie s@fie mai eficient@, cu o deschidere ampl@ spre nou, asum$ndu-}i riscurile.Totodat@ trebuie g@site noi surse pentru majorarea fondurilor. Iar managerultrebuie s@ aib@ ^n vedere pe l$ng@ rosturile sale de baz@ (organizare }ievaluare) posibilit@]ile de descentralizare a deciziei, de regionalizare, depromovare a proiectelor viabile }i aduc@toare de profit din toate sectoarele.

Societatea trebuie s@ func]ioneze pe principiul re]elei orizontale carepresupune independen]a fiec@rei subunit@]i organiza]ionale, coordonareaunitar@ pentru realizarea obiectivelor. Re]eaua are gradul cel mai ^nalt decomplexitate, este permisiv@ la reac]iile rapide fa]@ de tendin]ele pie]ei, esteflexibil@ }i elimin@ eficient situa]iile de criz@. Grip@rile de sistem la un anumitnivel nu pot bloca activitatea ^ntregului sistem al societ@]ii.

%n permanen]@ este necesar@ comunicarea }i cooperarea ^n cadrul

89


func]ional, de resort }i institu]ional, cu o implicare responsabil@ din parteatuturor. Sloganul unui conduc@tor al unui concern elve]ian ^n domeniulconstruc]iilor de ma}ini, referitor la pozi]ia fiec@rui angajat al s@u, este extremde elocvent: „Ac]ioneaz@ conform sarcinii, ac]ioneaz@ ^n lipsa sarcinii,ac]ioneaz@ contrar sarcinii, f@-o ^ns@ ^n interesul institu]iei !”

Formarea sau consolidarea imaginii de marc@ a unei societ@]i serealizeaz@ aplic$nd politica managerial@ ce ]ine }i de stilul conduc@torului }ide activitatea angaja]ilor. Aceast@ politic@ se traduce ^n practic@ printr-o seriede activit@]i de rela]ii publice concentrate }i programate ^n timp :

1. Dezvoltarea unui management de ^nalt@ performan]@ la nivelulsociet@]ii (organiza]iei) respective. %n mediul rela]iilor publice se aminte}teun slogan esen]ial pentru imagine “s@ faci lucruri bune }i s@ spui cu t@rie acestlucru”.

Managementul defectuos la o institu]ie public@ poate duce laperturbarea grav@ a unor activit@]i }i de aici pot ap@rea ̂ nc@lc@ri ale drepturilor}i libert@]ilor cet@]ene}ti, interpret@ri inadecvate ^n leg@tur@ cu solicitudinea}i existen]a institu]iei.

2. Dezvoltarea la nivelul institu]iei a strategiei de c$}tigare a ^ncrederii}i simpatiei propriilor angaja]i prin “^ndoctrinarea” personalului cu o filozofiea institu]iei, ̂ n care elementul esen]ial este ̂ n]elegerea rostului acesteia (social,civic, economic). Institu]ia trebuie s@ reprezinte pentru angaja]i locul unde lise permite s@-}i manifeste spiritul inventiv, creator, personalitatea.

3. Desf@}urarea unei campanii publicitare sus]inute }i agresive demen]inere }i ^mbun@t@]ire a identit@]ii. Publicitatea la televiziune se poaterealiza ^n mai multe moduri, ^n func]ie de audien]a emisiunilor, de grila deprograme, ora de difuzare, tipul televiziunii (public@ sau comercial@), prinspoturi publicitare, “cartoane” cu text, apari]ia pe genericele emisiunilor atextelor referitoare la promovarea imaginii sau a produselor, lucr@rilor,serviciilor (chiar sub forma “Decoruri realizate de firma…”, “Vestimenta]iaasigurat@ de…”), apari]ia siglei sau a unui slogan ^n timpul desf@}ur@rii unuiprogram }.a.m.d. Dac@ pentru societ@]ile produc@toare lucrurile sunt simple^ntruc$t se promoveaz@ produse }i servicii, pentru institu]iile publice lucrurilese complic@ deoarece publicitatea nu poate fi folosit@. %n aceste situa]iicampania a}a-zis@ “publicitar@” devine campanie de informare privindobiectivele, sarcinile, atribu]iile conferite de lege, metodele folosite, succesele,dificult@]ile }.a.

Activitatea de informare trebuie s@ se desf@}uare regulat, potrivit unuiorar, ^n cadrul unor emisiuni consacrate la mijloacele de informare ^n mas@ cucea mai mare audien]@.

4. Sponsorizarea, ca prelungire a campaniei de publicitate, este o metod@

90


eficient@ de gestionare a imaginii unei institu]ii pornind de la premisa c@ ^ngeneral institu]iile statului sunt ^nvestite cu autoritate }i pot face uz de for]acoercitiv@. Publicul tinde s@-}i formeze o imagine fals@ despre institu]ie, iarcei care aplic@ legea sunt considera]i inflexibili, brutali.

Sponsorizarea din resurse proprii a unor ac]iuni caritabile are rolul de amodifica imaginea fals@ }i a releva publicului c@ func]ionarii publici, de}isunt obliga]i s@ ia m@suri ferme, sunt totu}i oameni cu suflet.

Pentru societ@]ile comerciale, sponsorizarea poate fi considerat@ oprelungire a campaniei de publicitate dar trebuie avute ^n vedere condi]iileconcrete ̂ n care se realizeaz@ ea (o emisiune poate fi sponsorizat@ dar f@r@ a sepreciza altceva dec$t numele sponsorului, nu }i obiectul de activitate, adresa,telefonul }.a., date care sunt prezente sub diferite forme ^n campaniile depublicitate).

5. Mecenatul, sprijinul dezinteresat, este o alt@ modalitate de a legateleviziunea de organiza]ie. “Mecenatul este una dintre subtilele modalit@]ipe care ^ntreprinderea le are la dispozi]ie pentru a atrage aten]ia, simpatia,recuno}tin]a }i stima diferi]ilor ei parteneri interni }i externi. (…) %ntreprindereanu mai exist@ doar ca o institu]ie de interes privat, ci din ce ^n ce mai mult, caun organism viu, aflat ^n serviciul comunit@]ii ^n care se integreaz@. Este ceeace se nume}te ^ntreprindere-cet@]ean.”5

%n Rom$nia mecenatul este la ^nceputuri }i pu]ini sunt oamenii deafaceri care se ^ncumet@ s@ aib@ rolul de mecena din care dob$ndesc spor deimagine.

6. Comunicarea financiar@ corect@ }i rapid@ presupune pre^nt$mpinareaapari]iei unor zvonuri necontrolate ^n leg@tur@ cu disponibilit@]ile uneisociet@]i. O societate este cu at$t mai solid@ ^n ochii clien]ilor cu c$t dateleoferite sunt mai credibile. Sunt momente ^n care unele societ@]i sunt supusesubevalu@rii, pentru a putea fi cump@rate cu sume mici, a}a cum unele activesunt supraevaluate atunci c$nd este vorba despre atragerea unor fonduri sauob]inerea unor credite bancare.

7. Recrutarea exigent@ }i cointeresarea material@ a salaria]ilor au un rolesen]ial ^n promovarea imaginii de marc@ pentru c@ de calitatea personaluluidepinde succesul firmei, al re]elei. %n cadrul re]elei se creeaz@ astfel un organisminteractiv unde comunicarea direct@ }i continu@ este baza coordon@rii }i apropriei reglement@ri, ceea ce ne conduce la concluzia c@ alternativa ierarhieieste comunicarea. Re]eaua este un salt, care ^}i poate pierde din valoare dac@nu exist@ o coordonare coerent@. Ne re^ntoarcem, a}adar, la factorul uman, lamanager, care trebuie necondi]ionat s@ (s@-}i) impun@ implicarea, capacitateade comunicare }i deschiderea spre cooperare.

Aceasta presupune o desf@}urare stadial@ coordonat@: o cultur@

91


institu]ional@ bazat@ pe ^ncredere }i deschidere. Tocmai ^n „cultur@” se v@dtransform@rile ce au loc la nivelul managementului. Dac@ sistemul de prelucrarea datelor este constituit din „hardware” }i „software”, tot a}a o organiza]ieeste format@ din factori „hard” (structurile administrative }i tehnice) }i dinfactori „soft” (motiva]ia angaja]ilor, climatul de lucru, stilul de conducere,fluxul informa]ional ascendent }i descendent, modul ^n care se iau deciziile,u}urin]a sau dificultatea cu care se produc schimb@rile).

Cultura institu]ional@ este v@zut@ ^n unele locuri ca o tendin]@ ce ]inestrict de mod@ sau de lux. %n realitate este vorba de probleme decisive ^nleg@tur@ cu viitorul institu]iei :

1. Dac@ problemele din institu]ie sunt recunoscute }i solu]ionate ^ntimp util;

2. Dac@ angaja]ii }i cadrele de conducere se identific@ cu institu]ia }i seimplic@ ^n succesul ei;

3. C$t de rapid }i c$t de consecvent se aplic@ deciziile manageriale }itransform@rile organiza]ionale.

Pentru a atrage aten]ia consumatorului, telespectatorului, cel care sesimte atotputernic ̂ n momentul ̂ n care ]ine telecomanda televizorului ̂ n m$n@}i are posibilitatea s@ selecteze programele ^n func]ie de propriile impulsurisubiective, produc]ia vizual@, destinat@ promov@rii imaginii }i identit@]iisociet@]ii, se bazeaz@ din ce ^n ce mai mult pe fic]iune, se realizeaz@ pe bazaunor scenarii complexe, chiar dac@ la prima vedere pare un paradox s@ sepromoveze identitatea prin fantezie. Fic]iunea permite perceperea mai facil@ aidentit@]ii. Din teza de doctorat a lui Thomas Heller, citat@ de Bernard Miege6

este demn@ de re]inut observa]ia c@ tendin]a spre fic]iune “se ^nt@re}te an dean, pun$nd tot mai mult ^n eviden]@ importan]a imaginarului ^n discursuldestinat s@ ^l sprijine; ^ncadr$nd informa]ia ^n propria logic@, el o face maiatr@g@toare, o sus]ine }i, ^mbog@]ind-o cu propria substan]@, ^i d@ for]a de aexprima mai mult dec$t vrea ea s@ ne spun@”.

Bombardamentul informa]ional este at$t de intens ^nc$t societateamodern@ este cople}it@. Telespectatorul se simte din ce ^n ce mai implicat ^nevenimentele de pe mapamond, acestea ^i sunt familiare }i se poate vorbidespre o adev@rat@ co-participare selectiv@ }i intelectual-afectiv@. Dac@ a existatp$n@ nu demult o grij@ excesiv@ pentru tezaurizarea informa]iei (}i nu trebuiedec$t s@ ne ^ntoarcem ^n Rom$nia anilor ’80 c$nd informa]ia eraultrasecretizat@), acum aceasta apar]ine tuturor, dar ^ntr-o cantitate at$t demare ^nc$t nu se mai pune problema accesului la aceasta ci a selec]iei, asintezei. Astfel, Simon, H.A. ^n lucrarea sa “The consequences of computersfor centralisation and decentralisation”, ap@rut@ ^n anul 1979 subliniaz@:Comunica]iile moderne }i calculatoarele ne-au dus dintr-o lume ^n care

92


informa]ia era un bun pre]ios, care merita s@ fie pus deoparte }i p@strat, ^ntr-olume at$t de plin@ de informa]ii, ̂ nc$t ceea ce a devenit pre]ios este capacitateade a le acorda aten]ia cuvenit@.”7

Sintagma “P$ine }i circ” este chiar mai de actualitate dec$t ^n urm@ cu2000 de ani. Societatea american@ se pare c@ a dat tonul ^n a asigura uneiconsistente p@turi de mijloc }i de jos mijloace suficiente de subzisten]@ }icircul aferent prin mass-media. Telespectatorul recepteaz@ mult mai u}or oinforma]ie }i “o diger@” imediat dac@ aceasta este ^ntr-un ambalaj adecvat. Iarambalajele, datorit@ speciali}tilor ^n construirea identit@]ii, sunt din ce ^n cemai atractive, mai eclatante.

Pornind de la aceast@ premis@, este firesc s@ se ajung@ la concluzia c@“Sistemele }i organiza]iile care depind de mass-media pentru a comunica cuclientela lor va trebui, spre exemplu, s@-}i dezvolte noi aptitudini pentrurela]iile cu publicul }i noi departamente pentru a crea mesaje informativ-distractive”.8

Leg@tura cea mai viabil@ dintre televiziuni }i societ@]i, organiza]ii,asocia]ii se creeaz@ prin dependen]a unei mase mari de consumatori de acestdrog modern, televizorul. Odat@ dependen]a realizat@, o dat@ ce se ajunge latele-recep]ia ^n exces }i la cronofagie – fenomene ^n leg@tur@ cu care s-audezvoltat multe teorii, dintre care cea a ^nsingur@rii ^ntr-o societateinforma]ional@, o societate a tuturor este cea mai dramatic@ –, odat@ captat demirajul multitudinii programelor, consumatorul, telespectatorul, devine victim@sigur@ a spoturilor publicitare, a ac]iunilor de sponsorizare }i mecenat care audrept scop final inducerea unor trebuin]e, crearea unor deprinderi de consum,impregnarea ^n con}tiin]@ a imaginii unui produs sau serviciu, re]inereaidentit@]ii unei societ@]i.

Publicitatea este promovarea identit@]ii societ@]ii sau a ofertei deproduse, lucr@ri }i servicii pe baza unor contracte ferme ^n care sunt stipulatecondi]iile concrete ̂ n care aceasta se realizeaz@. Campaniile publicitare trebuiebine preg@tite, dup@ ce se evalueaz@ c$t mai obiectiv viitoarele avantaje,viitoarele sporuri la capitolul imagine. La ora aceasta oamenii sunt din ce ^nce mai preg@ti]i pentru a tr@i modern ^n epoca informa]ional@. Apanajul de alucra la un calculator nu mai este doar al speciali}tilor ̂ n calculatoare, a}a cumera ^n anii ‘70-’80. Acum, ^nc@ de la intrarea ^ntr-o societate, se constat@ c@ ^ncabina, biroul sau amplasamentul portarului exist@ un calculator pentrueviden]a intr@rilor }i ie}irilor. La fel se ̂ nt$mpl@ }i ̂ n celelalte locuri de munc@,fie c@ este vorba despre administra]ie, proiectare, contabilitate, urm@rirea }ireglarea proceselor tehnologice, redactare de texte }.a.m.d. Un birou f@r@calculator denot@ s@r@cie }i dezinteres pentru alinierea la civiliza]iainforma]ional@.

93


Identitatea este cheia succesului oric@rei organiza]ii. C$}tigarea ei^nseamn@ c$}tigarea ^ncrederii publicului. Iat@ de ce munca a numero}ispeciali}ti ^n crearea de imagine se rote}te ^n jurul unui singurcuv$nt….%NCREDERE.

Bibliografie

1. DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra – Teorii ale comunic@riide mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999

2. Guilenburg, J.J. Van, Scholten, O., Noomen, G.W. – {tiin]acomunic@rii, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1998

3. Haine}, Rosemarie – Comunicarea vizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti,2000.

4. Heller, Thomas – L’Enjeu social de l’audiovisuel d’entreprise,Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de doctorat ^n }tiin]ele comunic@rii,1989

5. Miege, Bernard – Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom,Ia}i, 2000

6. Ogilvy, David – Revista de comunicare }i rela]ii publice7. Vescia, Remo – Le Mecenat : Art de la communication –

communication de l’Art, Ed. Economica, 1987

(Footnotes)1 Haine}, Rosemarie

– Comunicarea televizual@, Ed. Eficient, Bucure}ti, 20002 Ogilvy, David

– Revista de comunicare }i rela]ii publice3 Ogilvy, David

– Revista de comunicare }i rela]ii publice4 Miege, Bernard

– Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 20005 Vescia, Remo

– Le Mecenat : Art de la communication – communication de l’Art, Ed. Economica, 19876 Miege, Bernard – Societatea cucerit@ de comunicare, Ed. Polirom, Ia}i, 2000; Heller, Thomas – L’Enjeu social de l’audiovisuel d’entreprise, Universite de Grenoble-Stendhal, tez@ de doctorat î^n }tiin]ele comunic@rii, 19897 Guilenburg, J.J. van, Scholten, O., Noomen, G.W.

– {tiin]a comunic@rii, Ed. Humanitas , Bucure}ti 19988 DeFleur, Melvin L, Ball-Rokeach, Sandra

– Teorii ale comunic@rii de mas@, Ed. Polirom, Ia}i, 1999

94


95


Obiective generale1. Formarea unui sistem care s@ includ@ defini]ii, reguli, subsisteme,

modele.2. Crearea unui limbaj de profil.3. Formarea unui ansamblu care s@ cuprind@ at$t procesul comunic@rii,

c$t }i pe cel al rela]iilor publice.4. Formarea unei baze de date necesare studierii }i aprofund@rii diferitelor

domenii ale acestei discipline.5. Implementarea la nivelul mentalului colectiv a unui concept de

comunicare }i PR de sine st@t@tor.

Cele cinci ^n]elesuri majore ale conceptului de comunicareOmul, ^n esen]@ este o entitate bio-psiho-social@. Aceste trei laturi se

^ntrep@trund, form$nd un tot unitar ce ̂ nglobeaz@ ̂ n sine mii }i mii de nuan]e.Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat tot ca o ̂ ntrep@trundere,^ns@ a dou@ existen]e - cea material@ (care are rol at$t de suport c$t }i detransformator energetic) - }i cea imaterial@ (care ofer@ valoare }i profunzimerespectivului suport). Aceste dou@ laturi ale existen]ei noastre se diferen]iaz@,evident, una de cealalt@, dar nu sunt separate ci se amestec@ ^ntr-un acela}itot unitar, cre$nd ^mpreun@ “Gestalt”-ul numit om. %mbinarea }i^ntrep@trunderea dintre existen]a noastr@ material@ }i cea imaterial@ nu esteun proces static, ci unul dinamic, iar “Gestalt”-ul format se transform@ }itotodat@ se consum@ cu fiecare zi ce trece. Din fericire, omul nu tr@ie}te singur,^n preajma sa exist$nd un alt om - }i un altul, }i un altul…, fiecare dintreace}tia reprezent$nd, la r$ndul lui, un Gestalt. %n mod evident, odat@ exist$ndentit@]ile acestea distincte, dar de un acela}i fel, a ap@rut }i nevoia acestora dea se ^n]elege, de a se cunoa}te reciproc.

Procesul care satisface aceste trebuin]e ale omului, }i care este ̂ n str$ns@

Formele de comunicare^n rela]ii publice

C@lin Flaviu RUS

96


leg@tur@ cu latura social@ a acestuia, este comunicarea. Procesul comunic@riipoart@ ^n sine cinci ^n]elesuri majore:

1. Comunicarea reprezint@ ̂ n]elegerea dintre dou@ sau mai multe entit@]iAceast@ ^n]elegere se bazeaz@ pe transfer }i, respectiv, contratransfer

informa]ional. Altfel spus, ^n]elegerea se bazeaz@ pe emisie de informa]ie }ipe perceperea }i conferirea unui sens, acestei informa]ii. %n]elegerea ̂ nseamn@a putea decodifica mesajele altcuiva dar, ^n acela}i timp, ^nseamn@ }i a puteafi ^n]eles de c@tre altcineva. %n procesul ^n]elegerii, at$t entitatea emitent@ c$t}i cea receptoare pot fi formate din unul sau mai multe elemente.

Dac@ avem un nucleu ^nchegat, format din mai mul]i indivizi, putemvorbi de existen]a grupurilor. Astfel, vom putea avea ̂ n]elegere ̂ ntre doi indiviziprin intermediul comunic@rii interpersonale, vom putea avea de-a face cu^n]elegere ^ntre dou@ sau mai multe grupuri cu ajutorul comunic@riiintergrupuri, sau vom putea avea ^n]elegere ^ntre un individ }i unul sau maimulte grupuri, datorit@ comunic@rii individ - grup, sau grup - individ.

%n]elegerea dintre dou@ grupuri, sau dintre un individ }i un grup, sepoate transforma ^ntr-un proces de comunicare interpersonal@ ^n cazul ^n caregrupurile dialogheaz@ (printr-un reprezentant, care emite mesaje ^n numelegrupului, cu acordul acestuia) cu indivizi singulari.

%n]elegere putem avea }i la nivel de individ, v@zut ca }i entitate singular@,prin intermediul comunic@rii intrapersonale. Cu alte cuvinte, individulvorbe}te cu sine ^nsu}i }i ajunge la o serie ^ntreag@ de concluzii, asigur$ndu-}i astfel un consens intrapsihic, at$t de necesar echilibrului intern al acestuia.

%n]elegerea dintre dou@ entit@]i se realizeaz@ ^n baza unui principiu, }ianume: orice entitate emitent@ trebuie s@ aib@ }i capacitatea de a se transforma^ntr-o entitate receptoare }i, respectiv, orice entitate receptoare trebuie s@ aib@}i capacitatea de a se transforma ̂ ntr-o entitate emitent@. Procesul comunic@rii,ca }i ^n]elegere, este unul circular, ^n care cele dou@ entit@]i participante ^}ischimb@ mereu rolurile.

2.Comunicarea ^nseamn@ }i comunitateDup@ cum am afirmat }i anterior, existen]a mai multor entit@]i conduce,

^n mod automat, la dorin]a acestora de comunica. Pe baza procesului decomunicare - ^n]elegere, aceste entit@]i pot ajunge la concluzii comune, ^}i potformula ]eluri comune }i, de asemenea, pot crea }i respecta norme, valori }i principiicomune. Asemenea grup@ri de entit@]i distincte care ajung la un nivel de coeziune,care respect@ acelea}i valori }i norme, care au ]eluri comune }i care sunt dependentede un anumit spa]iu }i timp - sunt capabile s@ creeze }i structuri sociale intragrup.Existen]a rela]iilor interpersonale, c$t mai ales a structurilor sociale intragrup,ofer@ premisele cristaliz@rii }i dezvolt@rii comunit@]ilor.

97


Orice organizare social@ presupune existen]a unor structuri formale -axate, ^n general, ^n plan vertical - }i a unor structuri informale - care sefocalizeaz@ mai mult ^n plan orizontal. (Acest fapt nu ^nseamn@ c@ structurileformale nu pot p@trunde }i ̂ n plan orizontal, sau cele informale, ̂ n plan vertical).Structurile formale presupun ierarhizare, manifestat@ prin rela]ii de sub }isupraordonare, iar cele informale presupun, ^n mod normal, existen]a unorleg@turi ^ntre membri afla]i pe aceea}i treapt@ ierarhic@ ^n cadrul unui sistem.Comunit@]ile nu numai c@ se creeaz@ }i, de asemenea, se dezvolt@ prin procesulde comunicare dar, din p@cate, se }i distrug.

***

3.Comunicarea v@zut@ ca }i participare sau coparticipareComunicarea este un proces ^n care se cedeaz@ }i totodat@, se primesc

informa]ii. Este un proces implicativ, ^n care participarea membrilor estenecesar@. Aceast@ participare nu trebuie ^n]eleas@ ca fiind existent@ doar lanivelul procesului de comunicare, deoarece existen]a grupurilor }i a ac]iunilorcomune ale acestora implic@ participare. Desigur c@ participarea membrilorgrupurilor la diferite ac]iuni, ^n vederea atingerii unor ]eluri comune, serealizeaz@ pe baza procesului de comunicare. Comunicarea-participare are, ^nacest caz, un sens pozitiv, un sens constructiv, prin intermediul c@ruiaelementele apar]in@toare unui grup se coaguleaz@ ^n jurul unui ]el comun, dindorin]a de a-l atinge. Coeziune total@ nu exist@ la nivelul nici unui grup. Dinaceast@ cauz@ vor exista anumite elemente ale grupului care, din diferitemotive, nu se vor implica ̂ n realizarea unui ]el comun. Chiar dac@ respectiveleelemente ac]ioneaz@ ^mpotriva intereselor grupului, se poate afirma }i ^n acestcaz c@ ele particip@ - dar la un alt gen de ac]iune, iar dac@ nu se implic@ ̂ n niciun fel ^n ac]iunile comune ale grupului - deci nu vor obstruc]iona ^n nici un felatingerea ]elului comun al grupului - se poate considera c@ aceste elementeajut@ grupul prin neimplicare, sau c@ au o atitudine pasiv@ - fiind parte adinamicii grupului dar neimplic$ndu-se.

Coparticiparea reprezint@ o implicare par]ial@. %n orice grup exist@un nucleu constant - care particip@ efectiv la realizarea ]elului propus }iduce tot greul ac]iunilor - }i exist@ }i anumite elemente, care nu sunt niciostile, nici pasive - }i care particip@ uneori doar la anumite ac]iuni, ^nvederea atingerii acelui ]el comun al grupului. Se poate considera c@ unanume ]el comun al unui grup a fost atins }i cu ajutorul unor astfel deelemente coparticipative.

Dup@ cum se poate observa din cele scrise anterior, am realizat oradiografie a rela]iilor intragrup, dar comunicarea-participare se poate manifestaat$t la nivelul leg@turilor individ-grup, unde individul este privit ca o entitate

98


extern@, neapar]in@toare grupului, precum }i la nivelul leg@turilor dintre dou@sau mai multe grupuri. Ca o concluzie, consider@m comunicarea-participare }icoparticipare deosebit de important@ ^n crearea, men]inerea }i dezvoltareafenomenului coeziunii, at$t ^n ceea ce prive}te interiorul grupului, c$t }i ^nceea ce prive}te leg@tura individ-grup, sau leg@tura dintre dou@ sau mai multegrupuri.

4.Comunicarea poate fi ^n]eleas@ }i ca organizareExisten]a grupurilor, }i mai ales a structurilor sociale formale din cadrul

acestora, implic@ - al@turi de norme, legi, reguli, ierarhizare -, automat }iorganizarea. %n decursul timpului, fiin]a uman@ a descoperit faptul c@, pentrua putea s@-si ating@ ]elurile, trebuie s@ se disciplineze }i s@ ac]ioneze organizat}i etapizat. Focaliz$ndu-se }i organiz$ndu-}i ac]iunile pe o anumit@ direc]ie,fiin]a uman@ nu pierde energie prin dispersie - fapt care conduce la atingerea]elurilor ^ntr-un timp mult mai scurt dec$t dac@ ar ac]iona haotic sauneorganizat. Putem afirma c@ unul dintre marile avantaje ale organiz@riiac]iunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp ^n care se atinge]elul propus. Un alt mare avantaj al organiz@rii este cre}terea nivelului desiguran]@ al membrilor grupului. %n momentul ^n care se ac]ioneaz@ ^n bazaunui plan cu mai multe etape, iar r$nd pe r$nd aceste etape sunt parcurse curezultate pozitive, siguran]a membrilor grupului cre}te, ^ncrederea ^n ceea ceprive}te atingerea ]elului propus cresc$nd }i ea. Ultimul mare avantaj pe caredorim s@-l eviden]iem referitor la organizare este reprezentat de posibilitateacontrolului. Ac]iunile organizate sunt mult mai u}or controlabile dec$t celedezorganizate }i, de asemenea, redresarea anumitor disfunc]ionalit@]i, saureducerea pierderilor se realizeaz@ mult mai u}or ̂ ntr-un sistem organizat dec$t^ntr-unul neorganizat.

Din cele analizate anterior rezult@ foarte clar c@ organizarea este ^nstr$ns@ leg@tur@ cu ac]iunea. Comunicarea-organizare precum }i ac]iunileorganizate sunt concepte de baz@ ale domeniului de PR, av$nd o mare relevan]@^n ^ndeplinirea ]elurilor propuse.

La nivel macro, comunicarea-organizare se ^mparte ^n dou@, rezult$ndcomunicarea-organizare intrasistemic@, caz ̂ n care focalizarea se manifest@ ̂ ninteriorul sistemului, }i comunicarea-organizare intersistemic@, situa]ie ̂ n careac]iunile sunt axate pe leg@tura sistem-sistem.

5.Comunicarea este }i ne^n]elegere%n]elegerea este valen]a pozitiv@ sub care recunoa}tem ^n general

comunicarea, iar ne^n]elegerea este cea negativ@. %n continuare, vom ^ncercas@ argument@m faptul c@ }i aceast@ comunicare-ne^n]elegere are un rol pozitiv,foarte important ^n dinamica de grup. Ne^n]elegerea poate s@ apar@ ^ntre unemi]@tor }i un receptor atunci c$nd fluxul informa]ional este bruiat, sau c$nd sursa

99


de zgomot este prea puternic@. Desigur, comunicarea-ne^n]elegere se poate datora}i neintersect@rii, sau a intersect@rii pe falii foarte restr$nse a repertoriilor entit@]ilorparticipante la transferul }i contratransferul informa]ional. O alt@ cauz@ ane^n]elegerii dintre dou@ sau mai multe entit@]i este reprezentat@ de diferen]a deopinii, de p@reri, dar mai cu seam@ de diferen]a dintre interesele acestora.

Ne^n]elegerea este benefic@ ^ntr-un grup, dac@ acest fenomen nudep@}e}te anumite limite. %ntr-un astfel de caz, ^n]elegem mai multne^n]elegerea ca pe o confruntare constructiv@ de p@reri }i idei, care poateconduce la cristalizarea unui ]el unic }i, ^n final, poate rezulta ^n]elegere. Deasemenea, este foarte bine s@ se depisteze ne^n]elegerea ^ntr-un grup, pentruc@ astfel aceasta poate fi mai u}or controlabil@. Ne^n]elegerea este }i o surs@ anemonotoniei, sc@p$nd grupul de efectele nocive ale unanimit@]ii }i aplatiz@rii}i, de aceea, o consider@m benefic@ grupului, dac@ se men]ine ^ntre anumitelimite. %n cazul ^n care, voluntar sau involuntar, sunt dep@}ite respectivelelimite, situa]ii ^n care ne^n]elegerea se acutizeaz@, cuprinz$nd din ce ^n ce maimulte elemente ale grupului, sau ̂ mp@r]ind grupul ̂ n subgrupe puternice bazatepe interese contrare, aceasta devine un factor distructiv, care afecteaz@ gravdinamica de grup, efect care poate conduce la conflicte }i chiar la ruperea saudestr@marea grupului. %n concluzie, putem afirma c@ acutizarea ne^n]elegeriidintre dou@ sau mai multe entit@]i poate da na}tere unor conflicte cu urm@riincalculabile pentru acestea.

Dup@ cum rezult@ din cele prezentate anterior, prin cele cinci mari^n]elesuri ale sale, procesul comunic@rii st@ la baza cre@rii, men]inerii }idezvolt@rii structurilor sociale. Comunicarea realizeaz@ pun]i de leg@tur@^ntre diferite p@r]i ale sistemelor precum }i leg@turi ^ntre sisteme diferite.Cu ajutorul procesului de comunicare, societatea reu}e}te s@-}i men]in@echilibrul ̂ ntre consens }i nonconsens, factor care genereaz@ enrgie, crea]ie}i dezvoltare.

%ntreb@ri:Care sunt obiectivele acestei discipline.Explica]i cele cinci ^n]elesuri majore ale acestei discipline?Defini]ii ale [email protected]]ia comunic@rii dat@ de c@tre Max Weber.2.Defini]ia general@ a comunic@rii dat@ de M. Kunczik.3.Defini]ia comunic@rii dat@ de M. Kunczik prin prisma principiului

neinten]ionalit@]ii.4.Defini]ia comunic@rii dat@ de Moles.%ntreb@ri:Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele ̂ ntre defini]iile elaborate prin prisma

principiului inten]ionalit@]ii }i cel al neinten]ionalit@]ii?

100


Formele [email protected] [email protected] bazeaz@ pe cuv$ntul vorbit, sau cuv$ntul scris.Folose}te o limb@ }i un limbaj comun.Se sprijin@ pe func]ia [email protected] este denumit@ }i comunicare codat@. 2.Comunicare [email protected] denumit@ }i limbajul trupului sau comunicare [email protected] o pondere mult mai mare ̂ n ceea ce prive}te con]inutul unui mesaj,

dec$t comunicarea verbal@, acest aspect fiind pus ^n eviden]@ prinexperimentele lui Birdwhistell, Mehrabian }i Rime.

Se sprijin@ pe analizatori.O form@ deosebit@ de comunicare nonverbal@ este reprezentat@ de

utilizarea spa]iului.3.Comunicarea [email protected] realizeaz@ ^ntre dou@ sau mai multe entit@]i.Este influen]at@ de o serie ^ntreag@ de factori.Produce mai multe efecte dintre care unul foarte important, }i anume

efectul Steinzor.4.Comunicarea [email protected]@ dialogul individului cu sine ^nsu}i.Are un rol important ^n realizarea echilibrului intrapsihic al fiin]ei

umane.5.Comunicarea de grup.Este o extensie a comunic@rii interpersonale.Este folosit@ cu succes ^n psihoterapie.6.Comunicarea [email protected]]ul comun o define}te ca fiind comunicarea de mas@, ceea ce este

gre}it.Este accesibil@ oricui }i nu necesit@ speciali}ti ai [email protected] realizeaz@ prin intermediul unui canal de transmitere.7.Comunicarea a}a-zis de [email protected] o form@ a comunic@rii mediatizate.Se adreseaz@ maselor.Folose}te speciali}ti ai [email protected] sunt confrunta]i cu o serie ^ntreag@ de probleme.8.Comunicarea [email protected] realizeaz@ prin intermediul analogiilor, fabulelor, aluziilor.Un exemplu de comunicare este }i dezmin]irea.Opus comunic@rii esopice este limbajul de lemn.

101


9.Comunicarea politic@ }i [email protected]]ia lui Belanger.Spa]iul politic ^n viziunea lui Wolton.Defini]ia lui Roland Cayrol.Strategii ale comunic@rii politice : proiectarea, aducerea la cuno}tin]a

opiniei publice, verbal@ }i [email protected] de baz@ ale comunic@rii politice : p@strarea coeren]ei, adaptarea

la prezent, crearea }i men]inerea unei identit@]i proprii, coordonarea.10. Comunicarea de ^ntreprindere.Comunicarea din interiorul [email protected] cu [email protected]. Comunicarea [email protected] prin intermediul institu]iilor statului.Comunicare [email protected]. Comunicarea [email protected]. Comunicarea [email protected]. Comunicarea organiza]iilor societ@]ii civile.15 Comunicarea [email protected]. Comunicarea interna]ional@.%ntreb@ri :Enumera]i toate formele de comunicare studiate.Cum mai este denumit@ comunicarea verbal@?Care sunt regulile comunic@rii politice?Modele ale [email protected] liniar al lui Harold D. Lasswell.Se bazeaz@ pe cele cinci ^ntreb@ri : cine; ce zice; cum; cui; cu ce efect.Pune accentul doar pe emisie.2.Modelul lui Claude Elwood Shannon.Este de asemenea un model liniar de comunicare.Se axeaz@ ^n special pe comunica]ii, descriind func]ionarea

telefoniei fixe.Cuprinde concepte cum ar fi codarea }i decodarea.3.Modelul Meyer-Eppler.Descrie schema clasic@ emi]@tor-receptor.Introduce concepte noi cum ar fi: repertorii, sursa de zgomot.Este primul model care pune accentul pe feed-back, adic@ pe contratrans-

ferul informa]ional.4.Modelul circular al comunic@rii. HUB.Consider@ propagarea mesajelor ̂ ntre emi]@tor }i receptor similar@ unde-

lor pe ap@.

102


Pune accent mai mare pe transfer informa]ional, dec$t pe contratransfer.Introduce conceptul de controlori ai propag@rii mesajelor.5.Modelul interactiv al [email protected]@ comunicarea ca un circuit continuu.Acord@ participan]ilor la procesul de comunicare calitate dubl@, at$t

de emi]@tori c$t }i de receptori.Introduce conceptul de flux informa]ional.6.Modelul fluxului ^n dou@ etape.Consider@ c@ transferul informa]ional de la o surs@ spre un grup se

poate realiza }i prin intermediul unor lideri de grup.Intreb@ri:Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre modelul lui Lasswell }i

modelul interactiv al comunic@rii?Care este elementul de noutate introdus de modelul Meyer-Eppler?Scurt istoric }i defini]ii ale PR.PR are o istorie mult mai scurt@ dec$t procesul [email protected] de rela]ii publice nu trebuie confundat cu rela]ii cu publicul.Reverendul O.P.Hoyt folose}te ^n 1827 termenul de public relations }i

^n]elegea prin acesta o informare corect@ a maselor.Dorman B. Eaton folose}te ^n 1882, termenul de PR, ^ntr-o accep]iune

destul de apropiat@ de ceea ce ^n]elegem ast@zi prin acestea.Bernays introduce pentru prima dat@ ^n 1920 conceptul de consilier PR.Ulterior, conceptul de PR s-a propagat din spa]iul american }i ̂ n spa]iul

european.Defini]ia lui Rex Harlow a PR-ului.Defini]ia lui Hundhausen, care vede PR-ul ca }i publicitate [email protected]]ia PR-ului dat@ de Oeckl.Defini]ia asocia]iei germane de PR.Defini]ia institutului german de PR.Defini]ia societ@]ii americane de PR.Intreb@ri:Cine introduce pentru prima dat@ conceptul de consilier PR?Cum vede Hundhausen PR-ul?Care sunt asem@n@rile }i diferen]ele dintre PR-ul german }i cel american

conform celor dou@ defini]ii?Func]iile sistemului de PR.1.Analiza }i sinteza, concep]ia }i proiectarea.Cele trei elemente - analiza, sinteza }i proiectarea - formeaz@ ̂ mpreun@

ceea ce ^n literatura de specialitate este denumit prin concep]ie.Un rol deosebit ^n realizarea concep]iei este reprezentat de planificare.

103


2.Redactarea materialelor referitoare la sistem }i aducerea acestora lacuno}tin]a opiniei publice.

Cea de-a doua func]ie a PR-ului se axeaz@ pe dou@ dou@ etape:%n prima etap@ are loc formarea imaginii sistemului, cu toate elementele

sale componente.%n cea de-a doua etap@ produsul rezultat, odat@ }lefuit este prezentat

opiniei publice.Promovarea imaginii sistemului se realizeaz@ prin mass-media sau prin

mijloace proprii.3.Dezvoltarea comunic@rii intrasistemice }i intersistemice.Dezvoltarea rela]iilor interpersonale.Dezvoltarea contactelor interumane.Dezvoltarea }i men]inerea unui climat, intrasistemic pozitiv, care s@

ajute la derularea ^n bune condi]ii a activit@]ilor din interiorul sistemului.Dezvoltarea leg@turilor cu mediul exterior.4.Organizarea.Se refer@ la formarea unui angrenaj, ^n care fiecare element s@ poat@ da

randament maxim.Angrenajul format trebuie s@ }i func]ioneze.Se realizeaz@ o ierarhizare intrasistemic@, respect$ndu-se normele, valo-

rile }i regulile sistemului.%ntreb@ri:Care sunt caracteristicile celei de a treia func]ii ale sistemului de PR?Ce ^nsemn@ ^n PR organizare?Principii, concepte de baz@ }i termeni specifici ai sistemului de rela]ii

publice.Principiile sistemului de PR au fost ilustrate de c@tre Doug Newsom,

Alan Scott }i Judy VanSlyke Turk ^n cartea “ Acesta este PR-ul. Realit@]ilerela]iilor publice” }i sunt ^n num@r de zece. Al@turi de cele zece principii debaz@, ^n continuare vom enumera principalele concepte de baz@ cu careopereaz@ consilierul PR: analiza situa]ional@; declara]ie-par]ial@ sau total@;c$mp de activitate; CERP; Code d`Athenes; corporate communications;corporate culture; corporate design, corporate identity; demoscopia; c$mp aldialogului; grupuri; human relations; image; analiza de imagine; diagramade imagine; cantitatea informa]iei; calitatea informa]iei; informa]ia; analizade con]inut; analiza comunic@rii; conflict sau situa]ie conflictual@; studiu-control; lobbying; func]ia de management; func]ia de marketing; mediaplanning; mediu-mijloc; metodica PR; studiul motivelor }i motiva]iilor;efectul de multiplicare; tehnica n@vodului sau a plasei; opinia public@; pre-test; product placement; public affairs; publicity; recipient; feed-back sau

104


two way communication; publicitatea mascat@; sponsoring; declara]ia par]ial@;comunicarea de ^ntreprindere; studiul efectelor; ziarul ^ntreprinderii; revistede specialitate.

%ntreb@ri:Cum se intituleaz@ cartea care cuprinde cele 10 principii de baz@ ale

muncii de PR?Ce ^nseamn@ corporate identity?Ce este un pre-test?Modele ale sistemului de PR.1.Modelele lui Grunig }i Hunt.Sunt ̂ n num@r de 4 : modelul publicit@]ii; modelul ac]iunii informa]iilor;

modelul asimetric }i modelul simetric. Din combinarea modelului 1 }i 2 arezultat modelul tehnic de PR, iar din combinarea modelului 3 }i 4 a rezultatmodelul profesional de PR.

Toate aceste modele au la baz@ un model liniar de comunicare.2.Modelul cibernetic de PR.A fost realizat de c@tre Scott Cutlip, Allen H. Center }i Glen M. Broom.Principiul de baz@ baz@ dup@ care a fost descris acest model este

homeostazia.Acest model a stat la baza teoriilor care au promovat existen]a modelelor

^nchise }i a celor deschise.Modelele de PR ^nchise sunt focalizate mult mai mult pe interiorul

sistemului, pe problemele din interior.Modelele de PR dschise se focalizeaz@ ̂ n special pe exterior, }i mai ales

pe schimburile sinter propriul sistem }i alte sisteme.Ambele modele }i cele deschise }i cele ^nchise promoveaz@ principiul

dinamismului.3.Modelul lui Larry W. Long }i Vincent Hazleton.Cei doi autori realizeaz@ un model ^n care propriul sistem este v@zut ca

fiind format din trei compartimente, organiza]ional, al comunic@rii }i alpopula]iei ]int@, iar mediul exterior ca supersistem cuprinde dimensiunilelegal-politic@, social@, economic@, tehnologic@ }i competitiv@.

Modelul explic@ de fapt cum decurge schimbul dintre propriul sistem}i mediul exterior.

%ntreb@ri:C$te modele de PR au elaborat Grunig }i Hunt }i care sunt acestea?Care este principiul major ^n baza c@ruia a fost realizat modelul

cibernetic de PR?Care sunt cele cinci dimensiuni ale mediului exterior ^n viziunea lui

Larry W. Long }i Vincent Hazleton?

105


PR-dimensiuni ac]ionale.1.PR ca manager al [email protected]@ pun]i de leg@tur@ at$t ^ntre membrii sistemului c$t }i ^ntre

sistem }i mediul exterior.Metodele specifice folosite pentru realizaea unui flux continu al

informa]iilor ^n toate direc]iile sunt: conferin]e; }edin]e; simpozioane;declara]ii de pres@; buletine de informare; conferin]e de pres@ etc.

Scopul principal al PR-ului ca manager al comunic@rii este ob]inerea^n]elegerii dintre entit@]ile participante la procesul de comunicare.

2.PR ca formator de materiale.PR-ul creeaz@ imaginea sistemului.PR-ul formeaz@, organizeaz@ }i dirijeaz@ ^nspre anumite grupuri ]int@

mesaele sistemului.PR-ul este r@spunz@tor at$t de forma c$t }i de con]inutul mesajelor

direc]ionate transmise.PR-ul se ocup@ ^n permanen]@ de imaginea sistemului, imagine care

trebuie s@ satisfac@ o serie ^ntreag@ de cerin]e, pentru ca sistemul s@ poat@ fipromovat c$t mai bine posibil.

%ntreb@ri:Ce ^nseamn@ PR ca manager al comunic@rii?Ce ^nseamn@ PR ca formator de materiale?Domeniile de aplicabilitate ale rela]iilor publice. 1.Domeniul politic, PR-ul politic. 2.Domeniul economic, PR-ul economic. 3.Domeniul institu]ional, PR-ul institu]ional. 4.Domeniul strict al produsului, PR-ul produs. 5.Domeniul organiza]iilor umanitare, PR-ul organiza]iilor umanitare. 6.Domeniul mediului ^nconjur@tor, PR-ul mediului. 7.Domeniul s@n@t@]ii, PR-ul s@n@t@]ii. 8.Domeniul cultural, PR-ul cultural sau cultural relations. 9.Domeniul High-Tech, PR-ul High-Tech sau high-tech-relations.10.Domeniul mass-media, PR-ul media.11.Alte domenii, X relations.%ntreb@ri:Care sunt domeniile ^n care PR-ul este activ?Cum mai este denumit PR-ul cultural?Operatorii PR.1.Unele persoane specializate ̂ n alte domenii, din interiorul sistemului,

care s@ se ocupe de PR-ul sistemului.

106


2.Un angajat specializat ̂ n domeniul PR, element al sistemului, ̂ nconjuratde practican]i.

3.O echip@ format@ din mai mul]i speciali}ti PR, membri ai sistemului.4.O firm@ specializat@ ^n PR angajat@ doar pentru anumite proiecte ale

sistemului.5.O firm@ specilizat@ ^n PR, angajat@ ^n mod constant.%ntreb@ri:Care sunt principalele structuri care pot realiza munca de PR pentru un

sistem?C$te feluri de operatori PR exist@?

Bibliografie obligatorie:

Rus, Flaviu, C@lin, Introducere ^n }tiin]a comunic@rii }i a rela]iilor publice, Editura InstitutulEuropean, Ia}i, 2002.

107


Marcel TOLCEA

Paradoxal, lucr@rile de Rela]ii Publice nu pun accent pe interviul deinformare atunci c$nd abordeaz@ imaginea unei institu]ii sau a unei persoane.Astfel, nu vom g@si nici un fel de informa]ii referitoare stric la interviu ca genpublicistic ^n lucr@ri clasice cum ar fi Totul despre Rela]iile Publice, o adev@rat@summa a acestei discipline. Ca s@ r@m$nem ^n aria traducerilor celor mai recentedin domeniu, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, de Doug Newsom }iBob Carrell se refer@ doar la genuri ori modalit@]i cum ar fi }tirea, feature,comunicatul de pres@ }i, atunci c$nd vine vorba despre audio-vizual, la talk-show.

Din punctul de vedere al jurnalistului, „interviu” ̂ nseamn@ nu numai genulpublicistic, ci }i procesul de documentare. Din p@cate, datorit@ lipseiprofesionalismului gazetarilor, adesea interviurile de documentare apar ^n pres@ca atare, neprelucrate. Fenomenul se datoreaz@ nu doar lipsei de profesionalism, ci}i unor varii conjuncturi, dintre care cele mai frecvente sunt absen]a bazelor dedate }i criza de timp. Din aceast@ cauz@ „interviul” se transform@ cel mai adesea^ntr-o ^n}iruire de date banale }i f@r@ relevan]@ pentru public. Adic@ un e}ec ^nplanul construirii imaginii. Fiindc@ — a}a cum se }tie foarte bine din practica RP— nimic din ceea ce transmitem nu este f@r@ semnifica]ie, ingenuu, opac, irelevant.Adecv$nd o celebr@ axiom@ a {colii de la Palo Alto, non-construirea de imagine ̂ nc$mpul social este imposibil@. Iar o asemenea constatare are cel pu]in dou@consecin]e ^n imediat : mai ^nt$i avertizeaz@ orice interfa]@ a institu]iei asuprarolului ei de simbol, iar apoi vrea s@ spun@ c@, ^n practica oric@rei comunic@risociale, nu exist@ gesturi nevinovate, adamice.

Con}tientizarea acestui prim aspect de c@tre persoanele ce reprezint@ publico institu]ie este primul pas ^n construirea c$t mai eficient@ a imaginii institu]iei.

I. Ce trebuie f@cut ^nainte de ^nt$lnirea cu jurnalistul? Unii dintre jurnali}ti prefer@ interviurile prin telefon. Evita]i un asemenea

tip de interviu fiindc@ unele informa]ii pot fi gre}it ^n]elese }i, de regul@, nu ave]iposibilitatea s@ le controla]i.

Interviul}i imaginea institu]iei

108


Nu uita]i s@ negocia]i timpul interviului. Nu uita]i c@ spa]iul publicisticeste dr@muit }i c@ ^ntr-un anume fel pute]i transmite informa]ii despre institu]ie ^n10 minute sau ^n 30 de minute!

A}adar, preg@ti]i-v@ cu adev@rat pentru interviu. Verifica]i datele, selecta]iexemple concrete, ^narma]i-v@ cu grafice. Acestea sunt „artileria grea” a unuiinterviu televizat fiindc@ transmit instantaneu raporturi }i nu cifre ^n sine f@r@palpabilitate. Dac@ interviul este radiofonic, nu uita]i s@ pronun]a]i mereu numeleinstitu]iei, fiindc@ redundan]a este un principiu al jurnalismului audio-vizual!

%ncerca]i s@ re]ine]i numele }i prenumele jurnalistului, ba chiar s@ }ti]imai multe lucruri despre el.

Alege]i un loc confortabil pentru interviu, evita]i locul undejurnalistul este boss - pentru a-l face mai vulnerabil; ^n cel mai r@u caz, alege]iun loc neutru; asigura]i-v@ s@ nu fie de fa]@ o a treia persoan@ prin preajm@ cares@ inhibe, s@ deranjeze

II. Cum transmitem informa]ia despre institu]ie prin r@spunsurile la^ntreb@ri?

a. Primul lucru ce nu trebuie uitat este c@ informa]ia principal@ estecomunicat@ din primele fraze! Acest lucru trebuie f@cut chiar dac@ prima ̂ ntrebarenu se refer@ la ceea ce dori]i s@ pune]i ^n eviden]@.

De}i poate fi extrem de delicat uneori, ^ncerca]i s@ ^i sugera]i jurnalistuluis@ plaseze informa]ia principal@ fie ^n }apou (introducere), fie ^n prima ^ntrebare.

b. Nu trebuie s@ uita]i c@ v@ adresa]i unui public c$t mai larg. A}adar, evita]ineologismele, }i expresiile de jargon specializat! Dac@ folosi]i un termen tehnicsau o sigl@, instinctiv ave]i grij@ s@ o “traduce]i”.

c. Chiar }i unele fenomene, fapte trebuie imediat explicate: “Asta ̂ nseamn@c@...”. De asemenea, avem grij@ la numele proprii. Nu toat@ lumea }tie despre cineeste vorba atunci c$nd este invocat@ o personalitate. De aceea, ea este sumaridentificat@.

d. Fi]i aten]i nu numai la r@spunsul ^n sine, ci }i la consecin]ele lui.e. %n cazul ^ntreb@rilor dificile, agresive, ^ncerca]i s@ para]i printr-o alt@

^ntrebare, de tipul: “Chiar crede]i ce se spune?”, “Dumneavoastr@ ce a]i fi f@cut ̂ nlocul meu?”. La ^ntreb@rile ^nchise, ce a}teapt@ un Da sau un Nu, pute]i folosi“Crede]i c@ lucrurile sunt chiar at$t de simple cum ^ncerca]i s@ le prezenta]i?” sau“O, acest lucru ar necesita o discu]ie mult mai lung@ dec$t timpul pe care ^l avemla dispozi]ie”.

III. O salvare pentru jurnali}ti : consemnul de plecare%ndeob}te, orice interviu presupune din partea jurnalistului o minim@

documentare. Exist@ destule situa]ii ^n care se ive}te imperativul realiz@rii

109


unui interviu ^ntr-un interval de timp extrem de scurt, astfel ^nc$t nu mai esteposibil@ documentarea. O solu]ie ar fi s@ ^i propune]i jurnalistului recurgereala ^ntreb@ri tip consemn de plecare.

Consemnul de plecare este o afirma]ie ce las@ ^n suspensie o serie^ntreag@ de ^ntreb@ri.

Exemplu: A}adar, domnule director X, Institu]ia Y ^mpline}te 50 de ani...Nici un consemn de plecare nu supline}te ^ns@ documentarea dac@ el

nu este precedat de o am@nun]it@ preg@tire a r@spunsurilor cu jurnalistul. Aceasta^nseamn@ c@ trebuie s@ v@ supune]i unor exigen]e ce rezult@ din planul deinterviu. {i mai ^nseamn@ c@ interviul nu poate fi realizat aleatoriu, la voia^nt$mpl@rii, f@r@ un plan c$t de pu]in schi]at.

Iat@ un posibil inventar al temelor :a) evolu]ia ̂ n timp; cele mai importante momente (momente de v$rf, de

dificultate);b) ce s-a petrecut acum X de ani (momentul ̂ nfiin]@rii — cine, ce, c$nd,

^n ce condi]ii?);c) figuri ilustre care au fost lideri ai institu]iei;d) prezentul.Nu toate aceste aspecte pot fi abordate. Un asemenea interviu ar fi

extrem de stufos }i greu de urm@rit. Selec]ia ̂ ntreb@rilor se va face ̂ n func]ie decompeten]a interlocutorului, de context }i, desigur, de politica publica]iei.

ATEN[IE ^ns@ : consemnul de plecare este prin sine ^nsu}i un prilejpentru dv. de a nu fi foarte concis, de a enumera. %n cazul interviului audio-vizual, se recomand@ s@ face]i o sintez@, s@ recapitula]i succint ceea ce trebuiere]inut. Aceasta mai ales c$nd interviul este ^n direct }i procesul redact@rii nupoate „degresa” elementele de prisos.

Analiz@ de caz a unui interviu de documentare„Fondul mutual XXXXCel mai t$n@r }i, ^n acela}i timp, cel mai dinamic fondMotivul pentru care i-am solicitat o ^ntrevedere doamnei Stelu]a

Racol]a, membr@ ̂ n Consiliul de conducere al Fondului Mutual XXXX, a fost,ini]ial, aflarea ve}tii despre ^nfiin]area Asocia]iei Na]ionale a OrganismelorColective de Investi]ii ^n Valori Mobiliare }i a Societ@]ilor de Administraredin Rom$nia–ANOCISAR, ^nfiin]are care a avut la baz@ ini]iativa FonduluiMutual XXXX.

Discu]ia a debutat, ^ns@, cu o veste bun@ : Fondul Mutual XXXX aprimit vineri, 3 noiembrie a.c., autoriza]ia definitiv@ de func]ionare din parteaComisiei Na]ionale a Valorilor Mobiliare–CNVM, autoriza]ie cu [email protected]/3.11.1995. «P$n@ acum am avut autoriza]ia prealabil@ nr. D.160/

110


15.09.1995, acordat@ pe baza celor patru contracte ferme ale Fondului: deconstituire, de depozitare, de administrare }i de distribuire», ne spunea doamnaStelu]a Racol]a. «Fa]@ de aceste documente, dup@ o lun@ de func]ionare,conform cerin]elor CNVM, am depus liste cu primii 50 de investitori,contractele de plasamente }i calculul pre]ului de emisiune al titlurilor deinvesti]ie XXX–T.I.A. Acestea au fost validate, av$nd ^n vedere c@ erauconforme cu Ordonan]a nr. 24/1993, }i am primit astfel autoriza]ia definitiv@.{i pentru c@ o avem, ne permitem s@ v@ prezent@m ultimele date despre evolu]iaFondului Mutual XXXX, dup@ dou@ luni de func]ionare : data ^nceperiiactivit@]ii — 4.09.1995; num@rul de localit@]i din ]ar@ unde se efectueaz@opera]iuni la Fondul Mutual XXXX — 56; num@rul de investitori care ausubscris la Fondul Mutual XXXX — 19848 persoane fizice, 39 persoanejuridice; num@rul de titluri de investi]ie XXXX v$ndute ̂ n perioada de func]ionare— 4 842 810; valoarea activelor nete la 31.10.1995 — 53 367 672 084 lei; pre]ultitlurilor de investi]ie XXXX la data de 31.10.1995 — 11 200 lei; pre]ul titlurilorde investi]ie XXXX la data de 9.11.1995 — 11 450 lei; evolu]ia rentabilit@]iititlurilor de investi]ie XXXX ^n perioada men]ionat@ : rentabilitatea luniiseptembrie — 6|; rentabilitatea lunii octombrie — 5,66|; rentabilitatea total@,calculat@ prin raportarea la valoarea nominal@, este de 14,5|; rentabilitateacalculat@ corespunde unei dob$nzi bancare anuale de 72|»”.

Prima observa]ie este c@ jurnalistul nu este hot@r$t ce vrea }i c@ deruteaz@cititorii. Ace}tia, deja preg@ti]i s@ afle informa]ii despre ANOCISAR, citesc cuun paragraf mai jos c@ va fi vorba despre altceva. Apoi ar mai trebui spus c@„vestea bun@” e pentru XXXX, dar pentru aceia}i cititori este cam [email protected] ^n ceea ce prive}te atitudinea jurnalistului. C$t despre celelalte lucruri,dac@ am fi ^n locul Dnei S. R. mai ^nt$i ar trebui s@ ne hot@r$m:

Ce elimin@m din expunere? Care sunt detaliile de prisos?Primul lucru important pe care trebuie s@ ^l }ti]i se refer@ la faptul c@

datele de uz intern — tipuri }i numere de documente, numere de ^nregistrareetc. — nu au nici o relevan]@ pentru cititori. Ele se invoc@ doar atunci c$ndavem de-a face cu un litigiu sau dovedesc ceva important. A}adar, ^n textul demai sus urm@toarele informa]ii nu prezint@ nici un interes pentru cititori:num@rul autoriza]iei, cele patru tipuri de contracte, cerin]ele CNVM, num@rulOrdonan]ei.

Cum adecv@m cifrele ?Dar avalan}a de date nu se opre}te la datele de uz intern. Cifrele invocate

au o precizie care nu aduce nici un plus de informa]ie : „19 848 persoanefizice” (prepozi]ia „de” este aici obligatorie!) se redacteaz@ „circa 20 000 depersoane”; dup@ cum }i cifra 53 367 672 084 este greu de urm@rit, drept pentrucare ar trebui scris „peste 53 de miliarde”.

111


Un caz mai aparte este cel al celor „56 de localit@]i din ]ar@”. Avemdou@ solu]ii. Prima, }i cea mai la ^ndem$n@, ar fi s@ spune]i „aproape 60 delocalit@]i” sau „aproximativ 60 de localit@]i”. A doua — „peste 50 delocalit@]i”. De}i, la o privire superficial@, prima variant@ ar p@rea mai adecvat@,a doua variant@ are un avantaj definit de psihologi drept „accent ascendent” :prepozi]ia „peste” are o mai mare putere, este pozitiv@, urc@toare, ^n timp ceadverbele „aproape” }i „aproximativ” sunt descresc@toare.

O problem@ serioas@ pentru lizibilitatea textului, adic@ pentruperceperea }i ^n]elegerea lui dintr-o dat@, este aglomerarea cifrelor. Suntembombarda]i cu cifre at$t de minu]ios detaliate cu referire la activit@]ile fondului,iar reperele cronologice apar, la r$ndul lor, ca o ^n}iruire ceva mai greu dedecriptat : 3.11.1995, 4.09.1995, 9.11.1995. Fiindc@ se }tie c@ este vorba deanul 1995, anul poate disp@rea dup@ prima men]ionare. Apoi, ^n loc de cifrelecorespunz@toare lunilor, mult mai firesc ar fi fost s@ apar@ numele acestora.Cine are vreme, cine poate, atunci c$nd cite}te o astfel de exprimare a datei, s@„traduc@” simultan informa]ia astfel camuflat@?!

St$ngace, din punctul de vedere al eficien]ei mesajului, este }i ultimaparte a articolului, referitoare la evolu]ia rentabilit@]ii. De fapt, cititorul nu}tie ce ^nseamn@ „evolu]ia rentabilit@]ii”, procentele calculate de la lun@ lalun@ sunt prea abstracte, iar sintagma „calculat@ prin raportare la valoareanominal@” nu are nici un sens pentru el. Ceea ce ^l intereseaz@ este c$t c$}tig@dac@ va cump@ra titluri de investi]ie la XXXX. Deci, propozi]ia „rentabilitateacalculat@ corespunz@toare unei dob$nzi bancare anuale de 72 |” spune tot cear fi vrut s@ spun@ de la „evolu]ia rentabilit@]ii…”.

Este prima compara]ie l@muritoare, prima contextualizare a cifrelorcu care autorul ne-a intoxicat. Ironia face c@ aceast@ ultim@ propozi]ie s@fie, de fapt, motivul pentru care cineva ar citi acest „articol”. Este oinforma]ie instrumental@ — care arat@ ce folos are cititorul de pe urma ei -pe care jurnalistul sau editorul ar trebui s@ o fac@ ^nc@ mai clar@ : „Asta^nseamn@ c@, dup@ un an, o investi]ie la XXXX, spre exemplu de 1 milion,cre}te la 1 720 000 de lei”.

Desigur c@ ceea ce este mai important nu se a}az@ la finele articolului,pentru c@ exist@ riscul ca articolul s@ nu fie parcurs p$n@ la sf$r}it. %n titrarea aleas@,subtitlul ar putea fi „O dob$nd@ anual@ de 72 |”. Fiindc@ — dac@ ^mi permite]i omic@ r@utate — XXXX nu este nici pe]it pentru a i se l@uda tinere]ea, nici nuparticip@ la vreun concurs sportiv pentru a ^nsemna ceva dinamismul s@u!

Cele de mai sus s-ar putea oferi c$teva concluzii :O MARE CANTITATE DE INFORMA[II NU %NSEAMN~, AUTOMAT,

MULT~ INFORMA[IE. DIMPOTRIV~, PREA MULTE INFORMA[II POT

112


SUFOCA PERCEP[IA. TOCMAI DE ACEEA, INFORMA[IA TREBUIECERNUT~, TREBUIE REDUS~ LA ESEN[IAL.

Astfel, pentru a demonstra c$t de bogat este un anume om de afaceristr@in, nu este nevoie s@ spunem c@ are limuzine, elicoptere sau avioane, zecide vile cu piscin@ fiecare, at$tea fabrici sau o cifr@ de afaceri exprimat@ ̂ n sutede milioane de dolari ori c@ beneficiul a fost de at$ta sau at$ta, de pild@. Estede ajuns o compara]ie mai palpabil@ : „Din beneficiile ob]inute ^n 1997, X arputea pl@ti pensiile TUTUROR rom$nilor pe un an!” Sau : „O cifr@ de afaceric$t jum@tate din bugetul pentru S@n@tate al Rom$niei”.

IV. Cum inducem credibilitate prin limbajul non-verbal ?Limbajul non-verbal nu este important doar ̂ n cazul unui interviu televizat.

{i ^n timpul unui interviu pentru presa scris@ dv. transmite]i }i dincolo de cuvinteun anume mesaj. Nu este deloc indiferent ce fel de mesaj induce]i prin prezen]a,gesturile, vocea, privirea dv.

Cu alte cuvinte, este foarte important s@ con}tientiza]i, s@ controla]i CETRANSMITE corpul dv.

Acest lucru se nume}te PRIMA IMPRESIE }i auditoriul ̂ }i face deja primaimpresie ^nc@ ^nainte ca dv. s@ fi scos primul cuv$nt.

NU UITATI: AVE[I OCAZIA S~ FACETI O BUN~ PRIM~ IMPRESIEDOAR O SINGUR~ DAT~ !

Calmul, siguran]a, ^ncrederea vin din gesturile, vocea, reac]iile dv. Vorbi]icalm, rar, cu dic]ie, nu v@ gr@bi]i s@ r@spunde]i imediat la ^ntreb@ri.

C@uta]i-v@ o pozi]ie comod@ pentru a nu sta ][email protected]]i firesc, g$ndi]i-v@ la lucruri optimiste.Z$mbi]i, dar nu prea des.%mbr@ca]i-v@ sobru, dar nu foarte elegant fiindc@ pute]i avea reac]ii adverse.Oamenilor nu le plac cei ce evit@ s@ priveasc@ ^n ochii lor.Dac@ ave]i unele probleme inestetice (un dinte spart, o plomb@ care luce}te

prea tare, o zg$rietur@ etc.), face]i ^n a}a fel ^nc$t ele s@ fie mascate.

Exerci]iu%n presa rom$neasc@ exist@ o specie de interviu necunoscut@, absent@ ^n

toate tratatele dedicate interviului din literatura de specialitate occidental@. Aceast@specie aparte s-ar putea numi interviul-pliant. %n presa occidental@ nu exist@ unasemenea interviu fiindc@ rela]ia reporter-interlocutor nu st@ sub umbra vreuneiprezum]ii de disfunc]ionalitate. Adic@ nimeni nu se ^ndoie}te c@ jurnalistul a statde vorb@ cu respectivul interlocutor }i nim@nui nu i-ar trece prin minte c@, de fapt,interlocutorul nu a r@spuns ^ntreb@rilor, ci i-a oferit jurnalistului o documenta]ie,s@ spunem un pliant, din care acesta din urm@ a preluat enun]urile importante. Sau,

113


^n cel mai bun caz, interlocutorul nu se mai obose}te s@ expliciteze, s@ l@mureasc@cititorul, ci doar cite}te din diverse documente.

S@ analiz@m un model aproape infailibil al ceea ce am numit interviu-pliant :

„FA[~ %N FA[~ CU...d-ra A. I., reprezentant al XXXX S.C. Asigurare — Reasigurare „Y.Z.”

S.A., Filiala Timi}oara– Pentru ^nceput, v@ rog s@ face]i o scurt@ radiografie a ceea ce este }i

reprezint@ XXXX...– XXXX — Societatea de Asigurare-Reasigurare „Y.Z.” S.A. este una

dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu capital privat din Rom$nia.Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsat p$n@ la 31 decembrie1993 de 3 miliarde lei. Sediul central al societ@]ii este la Cluj-Napoca, av$ndsucursale }i filiale }i ^n alte ora}e din ]ar@. De cur$nd, XXXX }i-a deschisreprezentan]e }i la Dijon (Fran]a), Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nds@-}i extind@ activitatea ^n continuare ^n ]ar@ }i str@in@tate.

– Ce forme de asigur@ri practic@, ^n prezent, societatea dvs.?– Asigurarea de autovehicule (CASCO), ^n ]ar@ }i str@in@tate; asigur@ri

de incendiu }i alte pagube la bunuri, asigur@ri maritime }i de transport;asigurarea de r@spundere civil@ pentru pagube produse la bunuri }i persoane,cu autovehiculele ^n afara teritoriului Rom$niei (Carte Verde), asigurareaautostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare etc., asigurarea m@rfurilorlivrate ^n str@in@tate, p$n@ la ^ncasarea lor, asigurarea animalelor; asigur@ri deavia]ie; asigurarea colectiv@ sau individual@ a salaria]ilor pentru riscurile deaccidente, asigurarea de accidente a persoanelor transportate; asigurareainvestitorilor str@ini ^n Rom$nia.

– Care sunt particularit@]ile societ@]ii XXXX ̂ n compara]ie cu celelaltesociet@]i de asigurare din Rom$nia?

— %n general, primele de asigurare la XXXX sunt mai mici dec$t lacelelalte societ@]i. Dac@ cererea este serioas@, toate primele sunt negociabile,iar, la unele forme de asigurare, plata poate fi ^n func]ie de dorin]a clientului,^n lei sau ̂ n valut@. Desp@gubirile se fac la valoarea real@ a pagubei, dar nu maimult dec$t suma asigurat@.. Dac@ prima de asigurare este ^n valut@, }idesp@gubirea se face tot ^n valut@. Totodat@, fa]@ de alte societ@]i de asigurare,la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazul C@r]ii Verzi. %n cur$nd,XXXX va ^ncheia }i asigur@ri de s@n@tate pentru c@l@toriile ^n str@in@tate.

– Din c$te am ^n]eles, ve]i deschide o sucursal@ la Timi}oara. P$n@atunci, ^ns@, care este adresa XXXX-ului din localitate?

– P$n@ la deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ^n circa 2-3

114


s@pt@m$ni, XXXX din Timi}oara ^}i are sediul ^n cadrul sucursalei B@nciiDacia Felix, str.Goethe nr.2. Mai putem fi contacta]i }i cu ajutorul numerelorde telefon 192460 }i 192463, sau fax 190071 („Rena}terea b@n@]ean@”, aprilie1995).

Comentariu:1. Formula „este una dintre cele mai mari societ@]i de asigur@ri cu

capital privat din Rom$nia” nu transmite nimic despre valoarea firmei. Dac@ e^ntre primele 5, spune „^ntre primele cinci”, dac@ e ^ntre primele opt, spunem„^ntre primele zece”. Situarea ^ntr-un top exact d@ o alt@ valoare!

2. Propozi]ia „Capitalul social subscris este de 5 miliarde lei }i v@rsatp$n@ la 31 decembrie 1993 de 3 miliarde lei” este de strict uz intern }i poatedeclan}a ^ngrijor@ri: de ce nu a fost v@rsat restul de capital?

3. La „alte ora}e din ]ar@” a fost pierdut@ oportunitatea de a spune „^nmarile ora}e ale ]@rii”..

4. „De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i la Dijon (Fran]a),Atena (Grecia) }i Caracas (Venezuela), urm$nd s@-}i extind@ activitatea ^ncontinuare ̂ n ]ar@ }i str@in@tate”, ne spune interlocutoarea ̂ ntr-un mic expozeugeografic. Forma con}tientizat@ a faptului c@ se face imagine ^n acest interviuar suna a}a : „De cur$nd, XXXX }i-a deschis reprezentan]e }i ̂ n Fran]a, Grecia}i America de Sud...”

5. Dintre multele forma de asigurare doar trei vorbesc despre for]acompaniei : asigurarea autostr@zilor, aeroporturilor, centralelor nucleare. Caatare, ele trebuie puse ^n eviden]@ ^n formula,”al@turi de toate celelalte formeobi}nuite de asigurare, XXXX asigur@ autostr@zi, aeroporturi, centralenucleare”.

6. Not@ mic@ pentru misterul total al propozi]ei : „Totodat@, fa]@ de altesociet@]i de asigurare, la XXXX nu se pune problema continuit@]ii ^n cazulC@r]ii Verzi”.

7. Dar cea mai mic@ not@ o prime}te d-ra A.I. pentru ultimul r@spuns dincare afl@m c@ deschiderea sucursalei, care este prev@zut@ ̂ n circa 2-3 s@pt@m$ni.Suficient timp pentru ca opinia public@ s@ uite acest interviu extrem dest$ngaci!

Interviul publicitarUn bun interviu publicitar este cel de mai jos. Remarc, ^ntre altele,

}apoul cu care se deschide, ^n care cititorul este avizat c@ nu va fi bombardatde date indigeste, ci i se va explica. Altfel spus, informa]ia principal@ va fi ceainstrumental@. Un bun raport ^ntre informa]ia factual@ }i conturul psihologic.Interlocutoarea particip@, reac]ioneaz@ (z$mbe}te!), are o existen]@ real@, }i nueste o instan]@ abstract@. %ntreb@rile nu sunt de valorizare }i ating aspecte mai

115


delicate, ceea ce d@ impresia de siguran]@. Agenda interviului nu se vede u}orcu ochiul liber, ci abia dup@ ce sunt bifate toat@ seria de probleme : evolu]ie,parteneri, prezent, slogane, concep]ie }i strategii. Toate cele din urm@, petermen lung. Impresia de ansamblu : soliditate, siguran]@, calitate, flexibilitate,succes! Prin cuvinte }i dincolo de cuvinte!

Deschis@, distins@, comunicativ@: Doamna A. A., directorul general alfirmei de touroperatorie ZZZZ. O persoan@ care m@ previne c@ nu dore}te at$tde mult s@ invoce date, statistici sau alte lucruri abstracte. Ci s@ explice, s@deslu}easc@, s@ interpreteze. Pragmatic@, analitic@, lucid@ }i reflexiv@, insist@s@ vorbeasc@ despre provoc@rile din domeniu, despre cum le face fa]@ }i cum^}i g$nde}te strategia. Prefer@ viitorul trecutului, iar realiz@rile }i dinamicafirmei ZZZZ dovedesc o excelent@ gestiune a prezentului. Sunt preg@tit pentruo discu]ie despre ceea ce americanii numesc perspectiv@. Un interviu direct,sincer, reflexiv.

– Am ^n fa]@ un grafic despre evolu]ia ZZZZ : o s@geat@ care, din 1999,]$}ne}te ^n sus! Cum a]i ]intit pia]a, doamn@ director general A. A.?

– Perioada ultimilor patru ani a fost una foarte bun@ pentru noi. %ntrefinele lui 1999 }i 2001, am avut o dezvoltare exponen]ial@. Spre exemplu, ^n2000, cifra de afaceri s-a triplat fa]@ de 1999! Dup@ 2001 evolu]ia a continuat,^ns@ mai domolit. E un fenomen firesc fiindc@ situa]ia economiei mondiale afost de a}a natur@. De}i nu mi-am propus s@ evoc@m prea mult cifrele, ^nmomentul de fa]@ avem 65 de contracte cu firme din Timi}oara. A} enumeraprintre acestea Alcatel Network System Rom$nia, Salomon, Siemens, Coca-Cola, iar „achizi]iile” noi importante sunt Solectron, Zoppas Industries,Packard Rom$nia }i Delphi, toate aceste firme necesit$nd un volum mare deservicii. Am deschis punctul de lucru ^n Bucure}ti }i, sincer@ s@ fiu, atmosfera^n Bucure}ti e diferit@ fa]@ de cea de la Timi}oara. (Z$mbe}te) Ne-a fost destulde greu s@ r@zbim dar, ^n momentul de fa]@, avem peste 40 de contracte ^ncapital@. E adev@rat, nu de anvergura celor din Timi}oara. Printre clien]iiimportan]i din Bucure}ti a} enumera Bouygues Rom$nia, Romanian DataSoft, Funda]ia Concept, Asigest, Delphi Services, Bayer Argirom Interna]ional.De asemenea, deservim membrii Delega]iei Economice Rom$no-Germaneatunci c$nd se deplaseaz@ la diferite t$rguri }i expozi]ii ^n Germania. %n afarafirmelor din Timi}oara }i din capital@, mai avem contracte cu firme din ]ar@ }idin str@in@tate, ^n special pentru deplas@rile lor ^n interes de serviciu.

– Atunci c$nd am f@cut documentarea pentru acest interviu, mi-a]i spusc@ o firm@ puternic@ prive}te cu luciditate }i curaj toate dificult@]ile, toateprovoc@rile. Care sunt cele cu care se confrunt@ ZZZZ?

– Cum bine se }tie, travers@m o perioad@ de recesiune economic@mondial@. Globalizarea ̂ }i spune cuv$ntul ̂ n toate domeniile. Dac@ la ̂ nceputul

116


anilor ’90 achizi]iile noi ale economiei mondiale erau preluate sau seimplementau ̂ n economia rom$neasc@ dup@ o perioad@ relativ mai ̂ ndelungat@,ast@zi preluarea se face aproape imediat, ^n cel mult c$teva luni. Un impactputernic asupra economiei ^l au }i noile tehnologii de comunicare, Internetul^n special. %n domeniul ticketing-ului, de pild@, clien]ii recurg din ce ^n ce maimult la serviciile oferite de firme direct, prin Internet. E mult mai simplu s@ ^]ipl@te}ti de acas@ un bilet sau o cazare la hotel. Din punctul acesta de vedere s-ar p@rea, subliniez, s-ar p@rea c@ agen]iile de turism ^}i pierd ra]iunea de aexista. Nu e deloc a}a, fiindc@ rolul agen]iilor de turism nu const@ ^n simplaintermediere a unui serviciu, ci de a asambla diferite servicii, de a producepachete integrate de servicii }i de a-}i consilia }i asista clien]ii. Iar atunci c$ndspun pachete integrate de servicii m@ refer at$t la cele dedicate concediilor,adic@ cele oferite persoanelor fizice, dar }i la organizarea de manifest@ri deanvergur@ cum ar fi congrese, expozi]ii, ^nt$lniri, simpozioane etc. pentruagen]ii economici }i nu numai. Trendul este orientarea spre asemenea “pachete”}i nicidecum spre servicii separate. (Sun@ telefonul. Un client aflat undevaprin Thailanda a ^ntrebat dac@ poate s@ i se rezerve o ma}in@ poim$ine, laViena, alta dec$t cele din oferta de Rent-a-car. „Evident”, ^i r@spunde doamnaA. agentului.) Reiau, deci, ^n nici ^ntr-un caz astfel de servicii complexe nu arputea fi ob]inute direct de la un singur furnizor.

– Ce evolu]ii importante estima]i c@ se vor petrece pe pia]a rom$neasc@^n viitorul imediat?

– A} remarca, mai ^nt$i, c@ nu exist@ o diferen]@ ^ntre o firm@touroperatoare }i o agen]ie detailist@. Fiecare este }i touroperator }i detailist,adic@ ^}i vinde }i propriile programe sau preia alte programe de la al]itouroperatori. %n mod cert se va pune un accent tot mai mare pe agen]iiletouroperatoare care integreaz@ servicii, cre$nd pachete de servicii adaptateclientului. Anul 2007 — pe care guvernul rom$n ^l vede ca an al ader@rii laUniunea European@ — poate fi }i un moment de cump@n@ pentru mul]i agen]ieconomici. Marii operatori din Europa vor putea veni s@ ^}i deschid@ propriileafaceri ^n Rom$nia. Deja acest fenomen se resimte. %ncep$nd din 2007 vafunc]iona libera circula]ie a capitalului. Nu va mai func]iona nici o barier@pentru libera concuren]@, ceea ce ^nseamn@ c@ firmele rom$ne}ti nu vor mai fiprotejate. Vor exista trei posibilit@]i : 1. e}ti un touroperator at$t de puternic^nc$t po]i face fa]@ concuren]ei; 2. nu e}ti, }i dai faliment; 3 e}ti suficient deinteresant pentru ei pentru a fi cump@rat la un pre] bun. Deja Eurotour }i-adeschis o agen]ie, deja DerTour cocheteaz@ cu o asemenea idee, TUI a cump@rat70 la sut@ din ac]iunile unei societ@]i rom$ne}ti din Constan]a. A}adar,fenomenul de globalizare este resim]it foarte puternic }i pe pia]a rom$neasc@.%n fa]a unei asemenea realit@]i, politica noastr@ este, cred eu, logic@ : mai ̂ nt$i,

117


^ncerc@m s@ ne consolid@m clientela }i desf@}urarea unei re]ele na]ionale sprea fi c$t mai tentan]i. %n al doilea r$nd, ^ncerc@m s@ devenim prestator direct deservicii, fie de transport, fie hoteliere. A r@m$ne un touroperator, o agen]iedetailist@ la nivel minimal ^nseamn@ zero }anse ^n viitor!

– A]i spus, la un moment dat, c@ economia mondial@ se afl@ ^ntr-operioad@ mai pu]in fast@, mai ales dup@ 11 septembrie 2001. S@ nu uit@m c@transporturile aeriene se afl@ ̂ n momente dificile }i dup@ izbucnirea conflictului^n Irak. Da]i-mi voie s@ remarc c@, dac@ analiz@m cifrele, impactul asuprafirmei ZZZZ este mai pu]in evident. Cum a]i f@cut?

– Toat@ industria aviatic@ dup@ acel tragic eveniment a avut de suferit.Unele companii aviatice au dat faliment, iar cele care au rezistat acelui }oc aucrescut costurile de securizare a zborurilor. Evident c@ s-a schimbat politica fa]@ declien]i }i fa]@ de cei care v$nd bilete. Este evident pentru oricine care c@l@tore}teazi cu marile firme aviatice c@ acestea nu mai ofer@ aceea}i calitate care au oferit-o p$n@ ^n 11 septembrie. S-a schimbat }i politica fa]@ de agen]iile de turism, adic@fa]@ de touroperatori. Din 1 decembrie 2002, comisionul a sc@zut de la 9 la 7 lasut@, iar tendin]a este ^n continu@ sc@dere. Ba mai mult, pe pia]a american@ sepractic@ 0 la sut@ comision }i fiecare vinde cu c$t poate peste acest 0 procent! Ceeace ^nseamn@ o lupt@ acerb@ pentru supravie]uire ^ntre agen]iile de turism. Evidentc@ este o lupt@ pentru calitate }i ^ntre calitate!

–Nu a]i pronun]at formulele suprauzitate }i uzate „oferte avantajoase”,„cele mai bune pre]uri”. S@ ̂ n]elegem c@ miza]i pe formula „calitate ̂ nainte detoate”?

– M@ bucur c@ a]i remarcat acest lucru. Nu v@ ascund c@ ne-au ajuns laurechi unele remarci cu privire la faptul c@ nu suntem cei mai ieftini. %ntr-adev@r, serviciile noastre nu sunt cele mai ieftine, dar acesta nici nu este targetulnostru. Noi nu ne adres@m segmentului de pia]@ care a}teapt@ cele mai ieftineservicii, ci cele mai bune! ZZZZ ]ine enorm la calitatea serviciilor, iar raportuloptim s@ se stabileasc@ nu ^n raport cu alte pre]uri, ci ^ntre calitatea serviciilor}i pre]. Qual vine de la quality! Iar ^ntregul nostru personal ^mbr@]i}eaz@ acestimperativ }i ^l tr@ie}te cu adev@rat. Atunci c$nd asiguri asisten]@ 24 de ore din24, nu prea mai ai via]@ privat@, ci e}ti dedicat ^ntru totul clientului. Poate c@acesta e }i atuul nostru, fiindc@ am r@zbit pe o pia]@ puternic concuren]ial@.

– Mi-a]i vorbit despre faptul c@ prezen]a firmei ZZZZ ̂ n elita na]ional@a touroperatorilor ^nseamn@, ^ntre multe altele, investi]ii importante ^npreg@tirea }i perfec]ionarea personalului. Ce alte direc]ii considera]i c@ merit@dezvoltate?

– M@ refeream mai ales la costurile legate de cursurile de }colarizarepentru agen]i : cursuri IATA, cursuri cu sistemul AMADEUS ori Word Span orialte sisteme de distribu]ie. Avem costuri de operare care nu sunt deloc mici! Ca

118


s@ nu mai vorbim despre garan]iile ce trebuie depuse. Culmea e c@, ^n loc caaceste costuri s@ scad@, ele sunt ^n continu@ cre}tere. De aceea, ^n ceea ce neprive}te, aceast@ activitate va fi una ^n care nu vom investi neap@rat, fiindc@,cel pu]in pentru moment, nu merit@ investit. Dintre direc]iile de dezvoltareinvesti]ional@, ZZZZ se orienteaz@ spre activitatea de Rent-a-car. {i rom$niiau ^nv@]at s@ foloseasc@ aceste servicii, nu doar str@inii!

– A]i rostit de nenum@rate ori acest cuv$nt : „serviciu”, adic@ business.Primul slogan al ZZZZ suna chiar a}a : Your business, tour business. De pu]in, a]iales Proud to be together. Ce ^nseamn@ „a fi ^mpreun@” pentru ZZZZ?

– Vre]i s@ v@ spun a}a, f@r@ nici o cifr@ sau specula]ii? %n primul r$nd, nune-a p@r@sit nici un client! Absolut nici un client! %n al doilea r$nd, ^ncep$ndcu anul trecut ne-am bucurat s@ remarc@m c@ nu suntem solicita]i doar ^nprobleme de afaceri. Angaja]ii firmelor cu care colabor@m ne-au solicitat }iservicii pentru concedii. De}i asta nu e specialitatea noastr@, am ^nceput s@dezvolt@m propriile pachete de servicii (Turcia, Austria, Grecia, Slovenia }iCroa]ia) }i, evident, continu@m s@ revindem pachetele altor touroperatori. %nal treilea r$nd, atunci c$nd e}ti ^mpreun@ cu clientul t@u 24 de ore din 24,adic@ ^i oferi asisten]@ continu@, chiar suntem ^mpreun@. Iar despre faptul c@suntem m$ndri de o asemenea ̂ nso]ire este evident atunci c$nd roste}ti numelefirmelor pe care le deservim!

Bibliografie

%n elaborarea acestui material s-au folosit:Coman, Cristina, 2000, Rela]iile publice }i mass-media, Ia}i, Editura Polirom.Cutlipp Scot M., Center, Allen H., Broom, Glen M., 1994, Effective Public Relations, New

Jersey, Prentice Hall.Czobor, Zsuzsa, Racz, Judith, 2000, Professional Communication, Budapest, Open Society

Institute.Newsom, Doug, VanSlyke Turk, Judy, Kruckeberg, Dean, 2004,.Totul despre Rela]ii Publice,

Ia}i, Polirom.Newsom, Doug, Carrell, Bob, Redactarea materialelor de Rela]ii Publice, Ia}i, Polirom, 2004Seitel, Fraser P., 1992, The practice of Public Relations, New York, MacMillan Publishing

Company.Slama Cazacu, Tatiana, 2000, Stratageme comunica]ionale }i manipularea, Ia}i, Editura Polirom.Stancu, Valentin, Stoica, Marcela M, Stoica, Adrian, 1997, Rela]ii Publice – Succes }i

Credibilitate, Bucure}ti, Concept Publishing.Tolcea, Marcel, Interviul de pres@ scris@, edi]ia a II-a, Timi}oara, Editura Augusta, 2003.

119


1.Raportul dintre comunicare }i comunicarea prin imaginiFiecare domeniu de cercetare ̂ }i are ̂ ntemeietorii s@i. Meritul lor const@

^n ingeniozitatea de a decupa din realitate o anume por]iune de explorat, dea-i stabili identitatea }tiin]ific@, menirea cognitiv@, legea }i / sau legile, metoda,}i mai ales arhetipul, considerat acel tipar dup@ care se croie}te }i se modeleaz@edificiul cunoa}terii.

Cercet@torii ^n teoria comunic@rii }i sociologia informa]iei ^i atribuielui Harold D. Lasswell prioritatea demersului analitic al acestui concept, numiteseistic “extraordinarul liant al omenii” care este comunicarea.

Cunoscuta paradigm@ a sociologului american – considerat@ azi clasic@– ̂ mparte actul comunic@rii ̂ n cinci subdiviziuni: Cine (comunic@)? Ce spune?Prin ce canal? Cui (se adreseaz@)? Cu ce efect? Iar “titularii” celor cincisubdiviziuni sunt: comunicatorul (cel ce emite, emi]@torul, cel ce comunic@);mesajul (con]inutul comunicat); mijlocul (calea de a transmite, canalul);publicul (receptorul, auditoriul, audien]a) }i efectul (rezultatul, impactul).

Studiul lui Harold D. Lasswell intitulat “Structure et fonction de lacommunication dans la societe” a ap@rut prima dat@ la New York ̂ n 1948 }i a fostinclus apoi ^n volumul “Sociologie de l’information. Textes foundamentaux” deFrancis Belle }i Jean G. Pandioleau. Librairie Larousse, Paris, 1973.

Dup@ ce enun]@ actul comunic@rii Lasswell urm@re}te o interesant@genez@: cum se na}te publicul ^n societate, pentru c@, sus]ine sociologulamerican, nu orice “grup” ^nseamn@ “public”, dup@ cum nici societatea lascar@ planetar@ nu este automat un public.

Considera]ii asupra conceptuluide imagine ca produs informa]ionalcu elemente posibile de substituire

a realit@]ii comunica]ionale^n realitatea social@

Dona TUDOR

120


Pentru a fi clasificat@ astfel, o comunitate uman@ (mare sau mic@) trebuies@ ̂ ndeplineasc@ cel pu]in dou@ condi]ii: s@ aib@ o via]@ public@, social@ comun@(aici autorul preia din antichitate ca model civismul polisului grec, undeparticiparea la via]a cet@]ii era definitorie pentru cet@]eni) }i s@ permit@dezbaterea public@ a temelor de interes general (ceea ce stabile}te o leg@tur@str$ns@ ^ntre comunicarea eficient@ }i organizarea democratic@).

Altminteri, mul]imile eterogene, care nu asimileaz@ prin dezbaterepublic@ principiile de existen]@ }i nici nu au asemenea valori (dimpotriv@,ac]ioneaz@ c@l@uzite doar instinctul de turm@ }i de impulsurile afectiveira]ionale) nu se ridic@ la demnitatea de “public”; ele r@m$n doar la stadiul degloat@, de mas@ amorf@.

Actul comunic@rii – a c@rui for]@ de coagulare social@ este adeverit@ }ipoten]at@ de mass-media contemporan@ – are ca temei ra]ionalitatea.

De aceea spa]iul ideal de desf@}urare sunt societ@]ile articulate ra]ional}i democratic, ^n stadiul de echilibru de securitate (cu toate componenteleatribuite acestui termen) deoarece ^n@untrul lor este posibil@ transformareaaxiologic@ a masei ^n public.

Referitor la ra]ionalitatea opiniei publice Lasswell admite faptul c@aceasta depinde de gradul de cunoa}tere }i sesizeaz@ ambiguitatea naturiiacestei cunoa}teri, termen ce este luat uneori ^n sens de “cunoa}tere perfect@”– ce nu corespunde realit@]ii, sociologul american recomand@ o accep]ie maimodest@ – dar mai util@ – cunoa}terea echivalent@:

“De aceea unul din idealurile societ@]ii democratice este s@ realizeze ocunoa}tere echivalent@ ^ntre expert, lider }i cet@]ean. Expertul, liderul }icet@]eanul pot face aceea}i estimare global@ privind cre}terea popula]iei ^nlume. Ei pot ^mp@rt@}i acelea}i idei c$nd apare eventualitatea unui r@zboi }i ^nvirtutea ascensiunii formidabile a mass-media, aceasta va determina la scara^ntregii societ@]i o }i mai mare echivalen]@ ^ntre cunoa}terea semnificativ@despre via]a public@, social@ care este dob$ndit@ }i de cet@]ean }i de expert }ide lider”.

Subliniez, pentru demonstra]ia pe care inten]ionez s@ o realizez ̂ n cadrulacestui studiu afirma]ia din 1948 lui Harold D. Lasswell: “^n virtutea ascensiuniiformidabile a mass-media.”

2.Apari]ia “Marelui Gigant”Intui]ia }i voca]ia inaugural@ a sociologului american avea s@-}i g@seasc@

^ntemeierea peste dou@ decenii ^n lucrarea sociologului canadian, profesor laUniversitatea din Toronto, director al Centrului de cultur@ }i tehnologie,Marshall McLuhan: “Understanding Media: The Extensions of Man” (McGrawHill Book Company, New York, London, 1966).

121


Dup@ ce enun]@ teza c@ “medium-ul este mesajul” }i clasific@ mijloacelede comunicare de mas@ ^n “calde” }i “reci” (^n raport cu solicitarea implic@riimai mult sau mai pu]in intense a auditoriului) McLuhan st@ruie asupraperspectivei din care propune “s@ ^n]elegem” televiziunea ca mijloc decomunicare prin imagine.

El integreaz@ televiziunea ^n categoria “mijloacelor reci” (maischematice, mai difuze, mai precare) dornice s@ coopereze cu privitorul pentrua “completa” scenariul informa]iei transmise.

“R@ceala” micului ecran nu este un minus, ci o calitate. Oferind slabeindicii }i o tram@ rudimentar@, totul pe fondul intim al c@minului, undeuniversul “se domestice}te”, devine accesibil, comod, televizorul capteaz@fluidul de simpatie al celui ce vizioneaz@ programele }i le “sus]ine” prinparticiparea sa afectiv@ }i voli]ional@.

Prin implicare, privitorul devenit telespectatorul adaug@ “c@ldur@”mesajul (anul$ndu-i “r@ceala” de care a fost prompt stimulat) }i ^l aproprie c$tmai mult de modul s@u de a fi, de orizontul intelectiv }i motiva]ional al existen]eisale.

Dup@ cum relev@ Marshall McLuhan, rela]ia se soldeaz@ cu un paradox:un medium “rece” provoac@ publicului solidarizare “cald@”. Cea mai cald@.

Care se propag@ }i se reverbereaz@ nu numai la un individ, ci }i ̂ n mas@,gener$nd fenomenul numit de autor “sinestezie”.

Sinestezia ^nseamn@ sim]irea ^n comun, percep]ia imaginativ@ }isenzorial@ unificat@ pe care o manifest@ grupurile mari de indivizi, mul]imile,atunci c$nd sunt supuse la for]a persuasiv@ a televiziunii.

Prin sinestezie Marshall McLuhan indic@ un liant psihic al masei, carereac]ioneaz@ cvasi hipnotic, prin contagiune mental@, la impactul imaginiitelevizate.

Chiar dac@ afirma]ia lui a st$rnit proteste, fiind asemuit@ cu o mentalitatetribal@, primitiv@, prelogic@, McLuhan consider@ sinestezia ca o “con-sim]ire”colectiv@ care are ^n final o ac]iune benefic@.

Deoarece, argumenteaz@ sociologul canadian, un asemenea gen desudur@ sufleteasc@, av$nd r@d@cini ^n sensibilitatea abisal@ a societ@]ilormoderne, cu un grad ^nalt de instruire }i culturalizare, ^nal]@ }i ^mbog@]e}tepsihismul social.

Cu tr@iri noi, cu valori noi, cu idealuri noi. Acolo unde ac]ioneaz@,televizualul poten]eaz@ axiologic comunitatea, sco]$ndu-o din izolare }i^napoiere, preg@tind-o pentru asalt ^n propriul ei viitor.

%nainte de a se lansa ̂ n atacuri, criticii – sus]ine McLuhan –ar trebui s@-}i aduc@ aminte cum ar@ta lumea ^nainte de televiziune: vor fi atunci mai ^nm@sur@ s@ estimeze }i s@ pre]uiasc@ progresul ^nregistrat dup@ apari]ia }i

122


dezvoltarea ei.%n aceast@ tonalitate ̂ ncurajatoare }i ̂ ncrez@toare ̂ n soarta televizualului

se desf@}oar@ }i argumenta]ia din capitolul 31 – “Television: The Timid Giant”^n care autorul, intuind perfect puterea uria}@ a imaginii de televiziune ocataloga drept “Uria}ul timid”, suger$nd chiar ipoteze unei anumite sfieli pecare cel puternic, }tiindu-se cu adev@rat puternic, o resimte ^n a-}i afi}a preaap@sat con}tiin]a de sine.

Dar s@ nu ne gr@bim. Aceasta se ^nt$mpla acum trei decenii…

3. Televizualul. %ntre Eu }i Non-Eu%n spa]iul sociologiei europene, ̂ n anul 1974, ap@rea cartea “Sociologie

de la radio-television” – Presses Universitaires de France, Paris – scris@ deJean Cazeneuve.

%n viziunea sociologului francez, ^ntre audiovizual }i societate se na}teo interac]iune cu totul special@ care duce la remodelarea structurii }i dinamiciisociale, oblig$nd societatea (al doilea termen al rela]iei) s@ se deschid@, s@ seglobalizeze.

Greu s-ar mai putea asem@na o comunitate uman@ “deschis@” (stimulat@,de radio }i televiziune, s@-}i desferece continuu por]ile, s@ aib@ “antene” pentrutoate orizonturile mapamondului) cu o comunitate arhaic@ (de azi sau dinvechime) lipsit@ de sus]inere informa]ional@ a noilor media.

Dar nu numai societatea se schimb@ sub acest impact mediatic, ci }iomul. Mai ales el.

Radioul, dar ^ndeosebi televiziunea ^i confer@ calitatea de martoromniprezent (de}i nu direct) la toate evenimentele planetei de importan]@pentru el }i ^l obi}nuiesc ca ^ntreg cursul istoriei vii s@ treac@ pe la praguldestinului s@u.

La fel de spectaculoas@ ca influen]a la nivel macrosocial este }i aceeala nivel “micro” – petrecut@ ^n suflet, ^n interiorul individului, ^n laboratorul“sinelui” s@u.

Ce se ^nt$mpl@ ^n cazul comunic@rii prin imagini?Jean Cazeneuve arat@ c@ ra]iunea nu exercit@ acela}i control asupra

informa]iei vizuale ca }i asupra informa]iei verbale.De aceea, ^ntruc$t folose}te imaginea, televiziunea face s@

precump@neasc@ senzorialul asupra ra]ionalului }i incon}tientul asupracon}tientului.

Prin privilegierea v@zului – previne Cazenueve – televizualul st$rne}tezonele inferioare ale psihicului, agit@ pulsiurile abisale, constr$ng$nd subiectuls@ ac]ioneze instinctual, ca ins de mas@, sugestionat }i sugestionabil, care secufund@ ^n mul]ime }i sufer@, ^mpreun@ cu ea, drama “masific@rii”.

123


O consecin]@ a “masific@rii” ar fi tendin]a spre pasivitate: individulprime}te “de-a gata” cli}ee, modele, sloganuri, le “inaugureaz@” ca }i “sugarul”le aplic@ iner]ial. Se complace ̂ n lips@ de g$ndire }i se simte bine c$nd observ@^mpreun@ cu “ceilal]i” c@ “altcineva” }i anume instan]a televizat@ “sacrosant@”– micul ecran – g$nde}te ^n locul s@u sau ^n locul lor.

Jean Cazeneuve nu subscrie integral la “dogma” pasivit@]ii }idemonstreaz@ c@ imaginea televizat@, departe de a provoca o paralizie aini]iativei, determin@ mai degrab@ activarea ei sensibil@.

%ns@, urm$ndu-l pe Freud, propune }i el trei trasee psihice ale eului(altele dec$t pasivitatea), }i anume: proiec]ia, identificarea }i combinarea lor^n “empatie”.

Proiec]ia (transpunerea dorin]ei secrete a visului ^n persoana erouluide pe micul ecran), identificarea (suprapunerea fictiv@ a individualit@]ii propriipeste aceea a modelului) }i empatia (intruziunea bazat@ pe simpatie ^npsihomentalul personalit@]ii, care, de la televizor, iradiaz@ for]@ }i autoritate)cimenteaz@ leg@tura dintre telespectator }i mijlocul s@u de informare favorit.

Toate trei atest@ o putere fantastic@ de persuasiune }i orice exegez@sociologic@ a televiziunii, subliniaz@ Jean Cazeneuve, trebuie s@ ]in@ seamade ele.

“De exemplu” – argumenteaz@ Cazeneuve ^n 1945, “c$nd oficialit@]ile}i-au propus obi}nuirea solda]ilor americani cu ideea unui r@zboi lung, s-aum@surat efectele produse asupra lor de dou@ emisiuni: una care expunea, pur }isimplu, teza ce trebuia adoptat@; cealalt@ care propunea o dezbatere unde erauprezentate }i argumentele contrare. Solda]ii care credeau de mai ^nainte ^ntr-un r@zboi lung }i-au ̂ nt@rit convingerea prin prima emisiune. Dar cei de p@rereopus@ au fost mai bine convin}i de dezbaterea ^n care ap@rea }i primul lorpunct de vedere – c@ci aveau posibilitatea s@ se identifice cu unul dintreinterlocutori, deci emisiunea a v@dit o ^nr$urire mai eficient@ asupra lor”.

Pe acela}i principiu de identificare se bazeaz@ }i succesul concursurilorde cultur@ general@ la radio }i televiziune c$nd publicul se identific@ intens cufiecare concurent care este un om “ca to]i oamenii” }i nu un specialist.

{i astfel “participarea care rezult@ nu mai este a unui mic grup, ci a uneimase indistincte, care se treze}te astfel modelat@ f@r@ s@ }tie, prin }tergereaprovizorie a Eului. {i, astfel, mesajul plaseaz@ subiectul ^n fa]a unui obiect, aunei realit@]i, iar eul trebuie s@ reapar@ ^n contact cu acest Non-Eu” –concluzioneaz@ ^n studiul s@u Jean Cazeneuve.

4.A vedea, a privi, a te uita{i totu}i cum vedem? Cum reu}e}te acest senzor miraculos – ochiul –

s@ ne redea forme }i culori, s@ ne pun@ permanent ̂ n contact cu infinita varietate

124


geometric@ }i cromatic@ a lumii?Nici o receptare a ceea ce se deruleaz@ pe micul ecran n-ar fi cu putin]@

f@r@ ca ochiul s@-}i exercite func]ia, s@ primeasc@ }i s@ t@lm@ceasc@ ̂ n felul s@uimaginea oferit@.

Deci, televiziune f@r@ vedere – adic@ f@r@ exerci]iul organului vizualnu poate exista }i ^ns@}i etimologia termenului atest@ aceasta.

Dar vedere f@r@ televiziune?%ntrebarea este doar retoric@, fiindc@ vederea dateaz@ de c$nd Geneza,

pe c$nd fiin]ele, entit@]ile ^nsufle]ite au ap@rut pe planet@, ^n timp televiziuneas-a ivit t$rziu, foarte t$rziu, fiind o n@scocire tehnic@ devenit@ popular@ abiadup@ ce acest veac a ^naintat ^n cursul s@u.

Numai c@ televizualul, a}a nev$rstnic cum apare ^n raport cu evolu]iaspeciei umane, are darul de a contribui, prin metodologii speciale asistateinformatic la ^n]elegerea }tiin]ific@ a mecanismului vederii.

%n revista francez@ “La Recherche” (nr. 289 din iulie-august 1996) aap@rut studiul unui grup de profesori americani intitulat “Vederea – opercep]ie subiectiv@” unde autorii argumenteaz@ c@ ascensiunea a dou@tehnologii conjugate (televizualul }i informatica) au f@cut posibil@“imageria cerebral@” }i dau ocazia ca percep]ia subiectiv@ a lumii reale s@fie atacat@ din nou, }i ^nc@ ^n cazul celei mai complicate f@pturi “posesoarede ochi” - omul ^nsu}i.

Prima etap@ este cea urmat@ ^n investigare de cercet@torii americani }iconst@ ^n a descoperi cum reac]ioneaz@ cortexul la iluzii optice.

De}i, cu pruden]a specific@ oamenilor de }tiin]@, ei se ab]in s@ trag@ oconcluzie ferm@, totu}i observ@ c@ globul ocular dirijat de creier este destul de“vigilent” pentru a distinge ^ntre mi}carea real@ }i mi}carea simulat@, imaginat@.

Cum vedem?Cum ajunge totu}i ochiul s@ fie oglinda lumii }i fereastra sufletului?Cum se realizeaz@ “contactul optic” al subiectului cu obiectul?Este acceptat ^n mod curent c@ “analizorul vizual” adic@ ochiul

recep]ioneaz@ peste 90| din informa]ia despre mediul ^nconjur@tor, iarexplorarea vizual@ este prima verig@ a actului perceptiv, desf@}urat@ pe fondde “vigilen]@ orientat@”.

Prin vedere, aflat@ mereu la postul ei de santinel@ a adapt@rii, se produceprimul }oc al ^nt$lnirii fiin]ei vii cu realul }i cea dint$i estimare sensibil@senzorial@ a ceea ce se ^nt$mpl@ ^n preajm@.

Este de prisos sa st@rui asupra ^nsemn@t@]ii v@zului ^n alc@tuireapsihicului, orice om, botezat adesea pe acest temei, animal vizual prinexcelen]@, posed@, ^n mod empiric }i spontan, un plus de argumente, dac@ estes@ amintim doar cele cinci sim]uri omene}ti.

125


5.Explorarea vizual@Cel dint$i studiu monografic consacrat explor@rii vizuale investigat@

^ndeosebi prin tehnica ̂ nregistr@rii mi}c@rilor oculare cu explicit@ri }i aplica]iiapar]ine psihologului rom$n Vasile Preda ^n lucrarea “Explorarea [email protected]@ri fundamentale }i aplicative”, Editura }tiin]ific@ }i enciclopedic@,Bucure}ti, 1988.

Vasile Preda face o sintez@ a literaturii de specialitate }i acord@ exerci]iulprospectiv al ochiului conota]ii personale }i culturale.

Verbul “a privi” prin “cablarea” lui la substan]a personalit@]ii }i aculturii exprim@ ceva mai mult dec$t “a vedea”.

Foarte prozaicul “a vedea la televizor” este surclasat de sugestivul “aprivi la televizor”, dar }i de mai fermec@torul “a te uita la televizor” pentru c@“^n procesul comunic@rii din cadrul rela]iilor interpersonale, ^ndeosebi ^ncomunicarea non-verbal@, ‘ectosemantic@’, privirea constituie actul psihofizicesen]ial”.

%n cadrul acestei priviri care transform@ homo sapiens ^n homotelespectator }i ochiul spiritual ^n “programul unui v@z sincer, fidel, lipsit dedisimulare }i retorism” la care chema Friedrich Nietzsche ^n studiul “Moral@pentru psihologi” inclus ^n cartea “Amurgul idolilor” din Editura ETA, Cluj-Napoca, 1993, acord$ndu-i o anumit@ idealizare, o ^nvestire cu elan sufletesca ceea ce vedem.

“%n aceast@ stare, omul transform@ lucrurile p$n@ c$nd ele ^i oglindescputerea sa – p$n@ ce devin reflexe ale perfec]iunii sale”.

Ca participant@ la transfigurare, vederea se ^nvecineaz@ astfel }i se^nt$lne}te cu ^ns@}i crea]ia.

6.De la privirea interioar@ la realitatea virtual@Exist@ acceptat@ }i no]iunea de privire interioar@. Este ceea ce Henri

Bergson ne invit@ s@ cercet@m cu luare aminte un instrument gnoseologic deo mare for]@ plasat ̂ n intimitatea eu-lui: ochiul l@untric sau “privirea interioar@”.

Sunt ipostaze sub care se prezint@ intui]ia – instan]a cognitiv@ suveran@– lumin$nd prin ele ad$ncurile subiectivit@]ii.

Ochiul intern “simpatizeaz@ cu mobilitatea sufletului, red@ fluiditateasufleteasc@ combin$nd ‘oglindirea’ cu ‘intuirea’”.

Privirea interioar@ exprim@ consecven]a ochiului care ^nva]@ s@contemple cerul, caut@ cerul }i atunci c$nd caut@ ^n str@fundul mi}c@tor }iinconstant al psihicului.

Este de fapt o de}teptare a vederii ^nl@untrul cugetului ale c@ruiargumente }i le expune ^n volumul “G$ndirea }i mi}carea”, Editura Polirom,Ia}i, 1995.

126


Ca s@ dea seama despre sine, informatica apeleaz@ la filozofie.Mai ales realitatea virtual@ (VR) reclam@ aceasta, deoarece, r@m$n$nd

numai ^n perimetrul tehnicist al electronicii, n-ar fi u}or de explicat ce sporcognitiv aduce ea }i pe ce principii ultime se reazem@.

VR ^}i afirm@ singur@ }i f@r@ complexe dubiul, ^}i focalizeaz@nedumerirea asupra existen]ei intruvabile cu care opereaz@ }i ^}i caut@,^nfrigurat, temeiul.

Ori, c$nd ^ncepe chestionarea despre temei }i principii ultime, se intr@pe t@r$mul filozofiei.

Ceea ce ^}i face Michael Heim ^n studiul s@u “Crossroads in VirtualReality”, publicat ^n volumul colectiv “Understanding Images. FindingMeaning in Digital Imagery” (edited by Francis T. Marchese, ComputerGraphics Laboratory, Pace University, New York, 1995), un tom deja devenitde referin]@ ^n domeniu.

Lucrarea citat@ ̂ nm@nuncheaz@ comunic@rile prezentate la simpozionulpe aceast@ tem@ ]inut ^n mai 1993 la Pace University’s Manhattan Campus, lacare au participat 200 de savan]i din SUA }i Europa (cercet@tori ^n }tiin]esociale }i cognitive, electroni}ti, graficieni, informaticieni, telea}ti, psihologi,arti}ti, filosofi.

Comunitatea lui Michael Heim este inclus@ ^n capitolul 14 }idemonstreaz@ c@ VR ad$nce}te }i amplific@ interpretarea filosofic@ a v@zului.

C$teva cuvinte despre semnatar.Michael Heim este profesor de filosofie, specialist ^n VR, consultant

guvernamental, autor al c@r]ilor “The Metaphysics of Virtual Reality” (1993)}i “ElectricLanguage: A Phylosophycal Study of WardProcessing” (1989).

Profesorul american atrage aten]ia c@ informatica a dus la o rafinaresubtil@ a v@zului astfel ^nc$t s@ devin@ “telev@z”.

Iat@ o situa]ie nou@ ^n care VR pune ochiul - s@ accead@ la o realitate^ndep@rtat@ (accesibil@ par]ial }i altor organe de sim] – auditiv, tactil), cu toatec@ omul, “fiin]a care vede”, se afl@ localizat altundeva. “A fi prezent aici, dar}i acolo, la distan]@, ^nseamn@ a fi virtual”.

Telev@zul implic@ dep@rtarea, dar o }i suprim@, fiindc@ face jonc]iuneasenzorial@ ^ntre real }i ipotetic, ^mbog@]e}te lumea existent@ cu alta, care nuexist@, dar este inclus@ ^n joc ca }i cum ar exista.

Ca filosof, Michael Heim observ@ c@ telev@zul (asociat cu teleprezen]a)reactualizeaz@ perechea de categorii gnoseologice percep]ie – apercep]ie.

Percep]ia reflect@ senzorial obiectul ^n ^ntregimea lui, gener$nd oimagine c$t de c$t fidel@, ^n timp ce apercep]ia (termen introdus de Leibnitz }idezvoltat de Kant) integreaz@ percep]ia ^n experien]a cognitiv@ anterioar@, orostuie}te ^n c$mpul con}tiin]ei.

127


Telev@zul le poten]eaz@ pe ambele; dar, f@c$nd trecerea de la simpluldecalc perceptiv la construc]ia aperceptiv@, stimuleaz@ fantezia }i elanul creatoral individului care efectueaz@ imersiunea ^n realitatea virtual@.

Deci, prin telev@z omul comunic@ mai bine cu el ^nsu}i, cu lumea sa }icu aceea f@urit@ de informatic@.

Imaginea virtual@ nu re-prezint@, ci tele-prezint@: ̂ n VR, imaginile suntrealit@]i.

La fel ca ^n teoria medieval@ a transsubstan]ierii, simbolul devinerealitate. Acesta este sensul teleprezen]ei.

Teleprezen]a sau cyberspa]iul se petrece acolo unde entit@]ile primaresunt transportate }i transfigurate ^n cyberentit@]i.

Ca alt nivel al realit@]ii, cyberspa]iul se configureaz@ acolo undeentit@]ile transportate se ^nt$lnesc efectiv.

Ele sunt prezente una ^n raport cu alte – de}i corpurile lor primare seafl@ la distan]@ (sensul termenului grecesc “tele” este “departe”).

C$nd utilizatorul imersioneaz@ ̂ n lumea virtual@, acele entit@]i ̂ nt$lnitesunt reale pentru el – dat fiind contextul cyberspa]iului.

Utilizatorul se afl@ ^n imersiune }i interac]ioneaz@ cu realit@]i virtuale.O dat@ ce am stabilit c@ imersiunea este o parte a VR, se pune ̂ ntrebarea:

cum vor izbuti utilizatorii s@ ajung@ la cea mai bun@ imersiune ^n mediulvirtual?

Se vor sim]i utilizatorii cuprin}i ^ntru totul de imersiune?Adic@, vor uita ei unde se afl@ (^ntr-un ambient grafic) }i c@ v@d, aud }i

pip@ie lumea cumva asem@n@tor cu maniera ^n care experimenteaz@ acelea}itr@iri ^n lumea fenomenal@ primar@? (Noi nu ne vedem propriul cap ^n lumeafenomenal@).

Ori ajung s@ se vad@ pe ei ^n}i}i ca un cybercorp?Mai sunt ei con}tien]i de corpul primar ca entitate separat@ situat@ ^n

afara mediului grafic?Cum se atinge imersiunea integral@ a corpului?Se dau dou@ r@spunsuri diferite acestei ^ntreb@ri, care despic@ ^n dou@

direc]ii problema imersiunii integrale a corpului.Pe de o parte este direc]ia Videoplace a lui Myron Krueger, pe de alt@

parte este direc]ia videoc@}tilor (HMD Head Mounted Displays) a lui TomFurness, Fred Brooks }i Jaron Ranier.

7.Produc]ia de imaginarDe la nivelul generalului }i generalit@]ii cele mai sagace dar }i cele mai

generoase pronun]@ri asupra mass-media apar]in filosofilor.De la acest nivel, impregnat de o cordial@ umanitate se observ@ mai

128


pu]in goana dup@ senza]ional, efemeritatea, tenta]ia manipul@rii, riscul asumatal denatur@rii, verbozitate }i deficitul axiologic – umbre ce planeaz@ asupramijloacelor de comunicare de mas@.

Se dezv@luie mai bine, mai l@murit – cl@direa unor pun]i de dialog ̂ ntreoameni, globalizarea informa]iei – prin transformarea planetei ^ntr-un “satplanetar”, des]elenirea unor orizonturi cognitive deosebit de preten]ioasepentru devenirea ^ntru cultur@ a fiin]ei umane.

De la o asemenea altitudine “generoas@” prive}te }i Mircea Eliade mass-media.

C@rturarul rom$n dezvolt@ ^n studiul “Mituri }i mass-media” publicat^n volumul “Aspecte ale mitului”, Editura Univers, Colec]ia Eseuri, Bucure}ti,1978, o tez@ inedit@: ace}ti inedi]i }i neast$mp@ra]i vectori ai informa]iei sunt}i constructori de mituri.

Pagina de ziar, imaginea vizionat@ pe micul ecran ne introduc ^ntr-oatmosfer@ mistic@ }i ^ntr-un laborator al mitiz@rii unde ^}i au ob$r}ia “eroiimediatici”, admira]i de public pentru charisma }i aureola lor.

Conlucreaz@ la alchimia magic@ a vedetei mitosofia }i mitopoezia ^nvariante moderne: ideea filozofic@ al binelui triumf@tor, omniprezent@ ̂ n basmultradi]ional, revine ^n foileton sau telenovel@, ^mpodobit@ de lirismul ereima}iniste, computerizate }i ^ntruchipate de fascinan]i “superman-i”, haiduci^n variant@ modern@ }i posibili justi]iari din avanpremiera mileniului III.

Dincolo de “usc@ciunea mental@” }i laconismul }tirii, dincolo de“bombardamentul informa]ional” la care ̂ l supun cotidian pe om, mass-mediaghicesc }i satisfac dorurile secrete, ad@postite “^n fa]a nev@zut@” a firii sale:nevoia de candoare, aspira]ia c@tre justi]ie, ^nclina]ia romantic@, seduc]iasuccesului, a performan]ei, dorin]a de a vedea c@ valoarea e binemeritat@ de lavia]@, visul de a domina asupra hazardului, ne}ansei }i a mor]ii.

Cum?Prin recursul la fantazare.Aceste n@dejdi general-umane, eterne, obiectivate odinioar@ ^n mit, ^n

eroi legendari, ^]i reg@sesc }i ^n comunitatea modern@ versiunea mitic@ }iprotagoni}tii: intervine aici capacitatea de mitizare a mass-media care ofer@mul]imilor posibilitatea de a se proiecta }i identifica entuziast cu idolul lor }ide a se sim]i “r@scump@rate” moral prin ceea ce s@v$r}e}te el.

Mircea Eliade observ@ cu acuitate c@: “s-a demonstrat de asemeneamitizarea personalit@]ilor prin intermediul a}a numitelor mass-media,transformarea lor ^n imagine exemplar@”.

8.Supracomunicare }i noncomunicare{i aceast@ fabric@ a imaginarului func]ioneaz@ p$n@ la obsesia }i blocajul

129


comunic@rii definit ^n studiul sociologului american Christopher Lasch –“Cultura narcisismului” (“Culture of Narcissism”. American Life in an Age ofDiminishing Expectations. W.W. Norton & Company, New York, 1979).

Ca }i Narcis, sus]ine Lasch, omul modern are deodat@ revela]ia puterii– “a omnipoten]ei lui” - pe care i-o confer@ reflectarea ^n formele autorit@]iiconstituite (stat, institu]ii birocratice).

Sistemul democratic occidental }i ^n special cel american, consolid$ndpozi]ia individului ^n societate, î ^nt@re}te ^ncrederea ^n sine, î fortific@ eul,^l face s@ se bucure de sentimentul infinitei }anse, î d@ posibilitatea s@ creasc@^n propriii s@i ochi.

Dar nu }i-ar putea spori aprecierea valorii personale dac@ nu }i-ar vedea-o oglindit@ ^n ochii celorlal]i.

Cum spune Christopher Lasch, “el nu poate tr@i f@r@ un auditoriu cares@ stea ^n admirarea lui”.

Dac@ puterea lui – derivat@ din (}i sus]inut@ de) tr@inicia ordiniiinstitu]ionale – s-ar reflecta numai ^n statu-quo, desigur c@ ar avea o oglind@fidel@, ^ns@ nu }i o garan]ie de unicitate, c@ci ^mpreun@ cu el aceea}i con}tiin]@de sine (la fel determinat@, la fel de motivat@) o ^mp@rt@}esc milioane deconcet@]eni.

%ns@ insul, “^ndr@gostit de propria individualitate” se vrea proiectat ^norizontul de recunoa}tere unicat, mai ample }i ad$ncite, tinde s@ se impun@ ^naten]ia “prioritar@, ̂ nfl@c@rat@” a unui public adjudecat egoist sau s@ se asociezecu segmentul social al celor care iradiaz@ celebritate, for]@, charism@.

Prin presiunea lui “id” (pulsiunile incon}tientului) asupra lui “ego” }i“super ego”, energii ira]ionale alimenteaz@ n@valnic comportamentul }i ajungs@-i primejduiasc@ echilibrul psihic.

Chiar mai mult, s@ blocheze comunicarea individului cu semenii }i cusine ^nsu}i, c@ci supraestimarea propriei persoane }i devalorizarea implicit@ acelorlal]i nu duce dec$t la izolare, ^nsingurare, apatie, absenteism.

Narcisistul – sus]ine Larsch – este omul care, b$ntuit de obsesia uneicomunic@ri unilaterale (concepute doar ca s@-l reflecte elogios pe el, s@-lpream@reasc@), s@-l propun@ ca etalon tuturor, ajunge s@ nu mai comunicenormal cu nimeni. Nici cu ceilal]i, nici cu el ^nsu}i.

Se reg@sesc argumentate sugestiv ̂ n acest studiu func]iile }i disfunc]iilecomunic@rii ^n lumea modern@. Narcis este prototipul comunic@rii ratate,e}uate, “orientate terapeutic”.

Din insuccesul s@u se pot trage ^nv@]@mintele necesare unei veritabileconfluen]e suflete}ti ^ntre oameni, nem@cina]i de egocentrism, amor propriuexacerbat }i devorant@ autoflatare.

Ca s@-}i f@ureasc@ o fiin]are spiritual@ superioar@, omul contemporan

130


are nevoie de o nou@ disciplin@ interioar@ }i de o disponibilitate afirmativ@ ^nperceperea celorlal]i – ambele contribuind la renovarea esen]ial@ a facult@]iisale de a comunica.

Intercomunicarea pozitiv@, coincident@ – aceasta este solu]ia }i sensulpledoariei desf@}urate de Christopher Lasch.

9.Comunicarea coincident@“C$nd un vorbitor de limb@ rom$n@ comunic@ unui lingvist str@in pe

limba noastr@ ’complet’ a sf$r}it prin a fi ‘cumplit’, sau ‘c@dere’ poate ̂ nsemna}i ‘urcare’, savantul respectiv ^}i face o fi}@. Eventual, la unul din congreseleurm@toare de romanistic@, folose}te fi}a pentru comunicare. Savantul, a}adar,a primit o comunicare - dar nu e sigur c@ a }i cuminecat”.

Este memorabil@ remarca f@cut@ de filozoful rom$n Constantin Noica^n studiul “Comunicare }i cuminecare” inclus ^n volumul “Cuv$nt ^mpreun@despre rostirea rom$neasc@” (Editura Eminescu, Bucure}ti, 1987).

Via]a, societatea }i cultura, arat@ Constantin Noica, sunt “o chestiunede comunicare”.

Dar, totodat@, }i una de “cuminecare”.De ce “a comunica” (a transmite un mesaj) are nevoie s@ fie ad$ncit de

“a cumineca” (a te ^mp@rt@}i)?Prin ce }i cum aduce ^nso]irea unui verb de c@tre cel@lalt o und@ de

frumuse]e, o adiere de subtil, un sentiment al mergerii c@tre ad$ncul spiritului?De ce cuvintele acestea – comunicare }i cuminecare – de}i derivate din

acela}i termen latin (communicare) au evoluat diferit dar vin s@-}i acordeacum ^n limba rom$n@ sus]inere de sens }i semantic@?

Filozoful rom$n Constantin Noica face o distinc]ie clar@: “Comunicareaeste de ceva, cuminecarea este ^n s$nul a ceva, ^ntru ceva.

Comunicarea trebuie s@ fie, }i ^n orice caz s@ fie f@r@ rest; cuminecareanu se petrece dec$t dac@ exist@ un rest, }i cu at$t mai bine cu c$t zona de resteste mai mare”.

“Restul” duce dincolo de spunerea propriu-zis@ (rostit@, scris@, tip@rit@,difuzat@) c@tre un substrat al nerostirii sau rostirii implicite }i ^mbog@]e}te^n]elesul (limpede decelat) cu un sub^n]eles sugestiv (ghicit, presupus,adumbrit, sim]it, tr@it).

Prin comunicare oamenii intr@ ^n posesia unui sens, a unor date, a uneiinforma]ii.

Prin cuminecare, ei le ̂ mp@rt@}esc, tr@iesc efectiv punerea lor ̂ n comun,se revendic@ “^mpreun@” de la acel sens, acea informa]ie, acele date.

Noima aceasta “euharistic@” exprim@ deschiderea por]ilor sufletuluipentru a bine primi g$ndul celuilalt sau chemarea lui.

131


Binef@c@toare ofert@ - }i ea se poate reg@si c$nd cineva }tie s@ o caute cuadev@rat ̂ n mass-media, despre care Constantin Noica se pronun]a – surprinz@tordar ^ncurajator - sus]in$nd c@ ^mbin@ elocvent comunicarea }i cuminecarea.

10. Busola interac]iunii socialeM@ apropii cronologic ^n demersul acestui studiu de anul 1988, c$nd

^n SUA apare manualul “Sociology in a Changing World” (Holt, Reinhardtand Winston, Inc. New York) elaborat de William Kornblum (^n colaborare cuCarolyn D. Smith).

Autorul, profesor de sociologie la City University of New York, a}az@mass-media ^n sec]iunea “institu]ii culturale” al@turi de religie }i ^nv@]@m$nt,pentru a marca for]a lor de persuasiune.

Iat@ cum define}te “mass-media”: “Mijloacele de comunicare de mas@sunt institu]ii specializate ̂ n a comunica informa]ii, imagini }i valori referitoarela noi ^n}ine, la comunit@]ile ^n care tr@im, la societatea noastr@”.

Pentru Kornblum mass-media ^}i asum@ rolul de busol@ a interac]iuniisociale, ^ntruc$t ne livreaz@ date despre noi ^n}ine }i despre lumea ^n caresuntem sorti]i s@ ne afl@m un rost.

Cu un spor de acurate]e }i prin augmentarea capacit@]ii de a face asocieri,el demonteaz@ mecanismul de func]ionare al acestei busole, cum poate fi folosit@eficient, care sunt valorile promovate de ea, ce influen]e are, c@tre ce orizonturitinde }i analizeaz@ “consumul de media” ^n timp }i schimb@rile de comportament}i tulbur@rile emo]ionale pe segmente de v$rst@ ale popula]iei ̂ n func]ie de structuraprogramelor de televiziune difuzate ^n spa]iul audiovizual american.

11. O putere ^n mi}care: produc]ia de imagineNe afl@m ̂ n perioada ̂ n care, ̂ n Fran]a, Stock Editions publica volumul

lui Henri Pierre Cathala “Epoca dezinform@rii”.Lucrarea demitizeaz@ un mit.Pentru opinia public@ mai pu]in familiarizat@ cu mecanismele fabric@rii

informa]iilor publice, obi}nuit@ s@ cread@ ^n ceea ce vede, ea a reprezentat un }oc.Pentru speciali}ti, un eveniment editorial de referin]@.Din punctul de vedere al confrunt@rii informa]ionale existente ̂ n planul

celor dou@ blocuri militare (NATO – Tratatul de la Var}ovia), lucrarea setransform@ ^ntr-un manual de lucru…

Mijloacele de comunicare ^n mas@ au ajuns ^n pragul evolu]iei dematuritate func]ional@.

Cuceririle }tiin]ei }i tehnicii le-au transformat ^n structuri mediatice:“Gigantul timid” al lui McLuhan nu-}i mai arat@ doar puterea, ci chiar

o folose}te.

132


%ncep marile evenimente politice mondiale ̂ n direct: revolu]ii ̂ n direct;r@zboaie ^n direct;

O putere ^n mi}care.Produc]ia de armament este egal@ cu produc]ia de imagine.Imaginea comunic@ realul, ^l oglinde}te cu fidelitate, este dublul s@u,

copia [email protected] dac@ i-am retrage imaginii preten]ia de adev@r?Dac@ imaginea este altceva dec$t o oglind@ a realului?Nu cumva ea ^l precede?Oare realitatea nu este o confuzie imposibil de spulberat ^ntre fapt }i

reflectare?Jean Baudrillard, un sociolog francez, cu un ^ndelungat exerci]iu ^n

sfera audiovizualului, consider@ ca ^n civiliza]ia contemporan@ asist@m la oamalgamare permanent@ ^ntre imagine }i real.

%n articolul s@u “La vie est un travelling” publicat ^n “Sciences etavenir” (Hors-Serie Nr.104, dec. 1995) Jean Baudrillard sus]ine c@, de}iimaginile actuale (fotografice, de cinema, de televiziune) sunt creditate a fim@rturii exacte capabile de o asem@nare perfect@, de o fidelitate uluitoare cu“modelul”, oric$t ne-ar surprinde, situa]ia se prezint@ exact invers.

C@ci imaginile, “par” numai s@ se asemene lucrurilor, “par”, s@ fieconforme, este vorba de o fidelitate, aparen]@ ^n}el@toare, de un conformism“diabolic” care ascund deformarea, contrafacerea, iluzia.

Ce fel de “realism” sau “veridicitate” a imaginii ar putea exista c$nd eaintr@ ^n substan]a realit@]ii, o contamineaz@, o “extermin@”, ^i imprim@ propriasa logic@ – “o logic@ a imploziei?”.

%ntr-o lume ̂ n]esat@ de “televizual” }i “videocomunicare”, via]a devine– afirm@ Jean Baudrillard – un “travelling” continuu, o dep@nare filmic@, “unparcurs cinetic, cinematic, cinematografic”.

Complicitatea secret@ dintre imagine }i eveniment, dintre ecran }i traiulcotidian, ̂ l transform@ pe om, din protagonist al unei vie]i, ̂ n regizor al filmului ei.

Astfel c@, din cauza indistinc]iei iremediabile, a confrunt@rii planurilor,“poza” se substituie existen]ei, iar pelicula imaginar@ ]ine loc de destin.

“Aici spectacolul cinematografic nu ia forma propriu-zis@ a unei operefilmice, ci ^nve}m$nteaz@ ^ntreaga via]@ ^ntr-o ambian]@ mitic@, f@c$nd catotul s@ par@ s@ fie pasionant”.

Putem fi sau nu de acord cu teza lui Jean Baudrillard c@ via]a este un“travelling”, dar demonstra]ia lui privind comunicarea prin imagini ^nciviliza]ia contemporan@ este captivant@: “Am ajuns la paradoxul c@imaginile noastre, acelea care se rostogolesc precum valurile deasuprabanalit@]ilor cotidiene, care ne ^nv@luie via]a }i a c@ror proliferare este

133


poten]ial infinit@ (chiar dac@ extensia sensului este limitat@ prin finalitateaei), ele, imaginile, nu au nici o finalitate }i ac]ioneaz@ prin contiguitate, semultiplic@ ^n virtutea unei epidemii contagioase, pe care nimeni nu o poatecontrola ast@zi.

Lume noastr@ a devenit ^ntr-adev@r infinit@ sau exponen]ial@ prinimagine, a fost prins@ ^ntr-un curs nebun al imaginii, ^ntr-o fascina]ie din ce ^nce mai vie care nu face dec$t s@ accentueze o dat@ cu video-ul }i imagineanumeric@ de sintez@.

Am ajuns, prin urmare, la paradoxul c@ aceste imagini ne descriu egalaimpasibilitate a realului }i imaginarului”.

12. Produc]ia de imagine }i raportul social de atitudine%n spa]iul britanic al analizei comunic@rii prin imagini, Helen Haste, ^n

articolul “Splitting images: sex and science” publicat ^n New Scientist (nr.1808 din 15 februarie 1992) f@cea urm@toarea remarc@: “R@zboiul din Golf aafectat grani]ele dintre masculinitate }i feminitate, dintre leitmotivele privat– public.

%ntotdeauna r@zboiul a fost socotit o ^ndeletnicire b@rb@teasc@ }i foarte“public@”, impregnat@ p$n@ la satura]ie de atributele “masculinit@]ii”.

La televiziunea britanic@, ceea ce s-a v@zut din r@zboiul din Golfreprezenta trei elemente distincte.

Mai ̂ nt$i “suprem masculin@” a fost discu]ia maraton din studio desprestrategie, tactic@ }i ^nalt@ tehnic@ militar@, cu }tiri proaspete inserate oportunpentru a ilustra cum func]ioneaz@ “juc@riile de r@zboi”. Au fost invita]i s@participe mai ales tehnicieni, b@rba]i cu func]ii de conducere.

Al doilea element a fost expresia de durere, team@ }i stres, vizibil@ lasolda]ii de pe front: probabil c@ pentru prima dat@ unor oameni a c@rormasculinitate era mai presus de orice dubiu li s-a permis s@ exprime ^n publicasemenea emo]ii.

Cum s@ interpret@m aceasta: ca o extensie a domeniului acceptat almasculinit@]ii sau ca o sfidare a lui?

Al treilea element chiar c@ reprezenta sfidarea. C@ci era prezen]a femeilorpe c$mpul de b@taie – inclusiv a mamelor cu copii l@sa]i acas@.

Dezbaterea pro }i contra particip@rii lor reflect@ corela]ia profund@ dintreconceptele de masculinitate – feminitate }i r@zboi-pace }i devoaleaz@preconcep]ia c@ r@zboiul se poart@ pentru ca b@rba]ii s@ asigure protec]ia public@a sferei private; prezen]a activ@, combatant@ a femeilor contravine acestuileitmotiv precum }i aceluia care consider@ femeia o fiin]@ pasiv@ }i pa}nic@”.

Adaug doar faptul c@ produc]ia de imagine a televiziunii britanicedescris@ de Helen Haste, profesor de psihologie la University of Bath }i

134


pre}edinte a sec]iei de psihologie a British Association for the Advancementof Science – a corespuns perfect politicii guvernului Marii Britanii care ^nacea perioad@ avea ca prim-ministru o femeie, supranumit@ “doamna Thatcher– m$n@ de fier”.

13. De la procesarea social@ a informa]iei la Info-ImagineDac@ accept@m diferen]e ^ntre direc]iile }i ritmurile de evolu]ie ale

codurilor verbale, deci }i ale oamenilor, atunci trebuie acceptat c@ rela]iileomului cu entit@]ile fizice se soldeaz@ cu produse care au caracteristici cedifer@ de la o comunitate la alta }i, ^n interiorul comunit@]ilor, de al un om laaltul.

Este una dintre multiplele concluzii confirmate ^n volumul “Omul,cunoa}terea, gnoseologia”, ap@rut la Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }iEnciclopedic@, 1994, autor Lucian Culda, care, ulterior, dup@ etapa parcurs@^n lucrarea “Geneza }i Devenirea Cunoa}terii” lanseaz@ ^n ciclul “Interog@riProcesual-Organice” concep]ia procesual-organic@ de interogare a fiin]@rii ^nlucrarea “Procesualitatea Social@”, Editura Licorna, 1994.

Din acel an p$n@ ^n prezent ^n domeniul de referin]@ amintesc “CriticaPsihologiilor. Posibilii Oamenilor ^n Procesualitatea Social@” (1995),“Emergen]a }i Reproducerea Na]iunilor” (1996), “Sociologia procesual-organic@” (1997), autorul, Lucian Culda, ^}i continu@ discursul }tiin]ific ^n1998 ^n lucrarea “Devenirea Oamenilor ^n Procesualitatea Social@”.

Paradigma concep]iei de interogare procesual organic@ determin@ cadomeniul de referin]@ plauzibil s@ nu fie omul, ci oamenii ^n procesualitateasocial@.

Din interiorul paradigmei procesual-organice un om reprezint@ produsul}i expresia conexiunilor dintre bio-procesorii de informa]ie care ^i ^ntre]inorganismul }i homo-interpretorii care se constituie ^n neo-cortexul aceluia}iom.

Prin bio-procesori omul este ^nglobat ^n bio-organizare.Prin homo-interpretori omul este ^nglobat ^n anumite socio-organiz@ri.

Toate acestea ^ntre]in procesualitatea [email protected] concep]ia prin care analiza de la comunicare - la comunicare prin

imagini ^}i g@se}te reverbera]ii ^n argumente transdisciplinare obligatoriipentru interogarea impus@ de paradigm@.

“Omul emerge ca procesualitate ce posed@ capacitatea de a procesabio-informa]ia ^n modalit@]i noi, ce se desprind tot mai mult de limitele bio-procesorilor cuplatori, }i care, astfel, fac posibile genuri noi de manifest@ri darperforman]a transbiotic@ este posibil@ ̂ n modalit@]i dependente de organizareabiotic@ prin intermediul eforturilor ce fac posibil@ trecerea la alte genuri de

135


manifest@ri dec$t cele posibile ^n limitele proces@rii biotice”, afirm@ LucianCulda ^n studiul amintit.

%n interpretarea procesul-organic@ se face o departjare clar@ a activit@]iide ̂ nv@]are, de manipularea informa]ional@ prin luarea ̂ n considerare a naturiiscopurilor urm@rite.

Proiectarea activit@]ii de ^nv@]are presupune explicitarea genului deinterpretori.

%n func]ie de caracteristicile }i stadiul proces@rii sociale a informa]iilor,putem ob]ine nu numai procese individuale de ̂ nv@]are, ci }i procese colectivede ^nv@]are care s@ genereze competen]e sociale ^n procesele de gestionareproductive sau interogative ce se manifest@ ^n organiza]ii.

Omul constituie ^ntr-o procesualitate ce devine capabil@ s@-}iinterogheze situa]ia existen]ial@.

Sun Tzu, ^n Arta r@zboiului, aminte}te cuprins@ ^n CarteaMetamorfozelor: “Cu bucuria de a trece peste greut@]i, poporul uit@ pericolulde moarte. %n r@zboi cea mai bun@ politic@ este s@ cucere}ti statul intact;distrugerea lui reprezint@ ultima solu]ie.”

Bibliografie:Harold D. Lasswell, Francis Balle, Jean Paul Padioleau – Structure et fonction de la

communication dans la societe. Sociologie de l’information. Textes foundamentaux. Librairie Larousse,Paris, 1973

Marshall McLuhan – Understandind Media: The Extensions of Man. McGraw Hill BookCompany, New York, London, 1966

Jean Cazeneuve – Sociologie de la radio-television - Presses Universitaires de France, Paris, 1974Revista “La Recherche” nr. 289, iulie-august 1966Vasile Preda – Exploatarea vizual@. Cercet@ri fundamentale }i aplicative. Editura }tiin]ific@ }i

enciclopedic@, Bucure}ti, 1988Friedrich Nietzsche – Amurgul idolilor, Editura ETA, Cluj Napoca, 1993Henri Bergson – G$ndirea }i mi}carea, Editura Polirom, Ia}i, 1995Michael Heim – Crossroads in Virtual Reality. Understanding Images. Finding Meaning in Digital

Imagery. Francis T. Marchese, Computer Graphics Laboratory, Pace University, New York, 1995Mircea Eliade – Mituri }i mass-media. Aspecte ale mitului. Editura Univers, Colec]ia Eseuri,

Bucure}ti, 1978Christopher Lasch – Culture of Narcissism. American Life in an Age of Diminishing Expectations.

W.W. Norton & Company, New York, 1979Constantin Noica – Cuv$nt ^mpreun@ despre rostirea rom$neasc@, Editura Eminescu,

Bucure}ti, 1987William Kornblum, Carolyn D. Smith – Sociology in a Changing World. Holt, Reinhadt and

Winston, Inc. New York, 1988Henri Pierre Cathala – Epoca dezinform@rii. Stock Editions, 1986Jean Baudrillard – La vie est un travelling. Sciences et avenir. Hors-Serie Nr. 104, dec. 1995Helen Haste – Splittingimages: sex and science. New Scientist nr. 1808 din 15 februarie 1992Lucian Culda – Omul cunoa}terea, gnoseologia, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i

Enciclopedic@, 1984Lucian Culda – Geneza }i Devenirea Cunoa}terii, Bucure}ti, Editura Editura {tiin]ific@ }i

Enciclopedic@, 1989Lucian Culda – Procesualitatea Social@, Bucure}ti, Editura Licorna, 1994.

136


137


1.IntroducereComunicarea intern@ nu este lubrifiantul unei organiza]ii - este sistemul

nervos }i circulator al acesteia. Comunicarea intern@ nu este instrumentultactic al omului, este ^nsu}i omul.

C$nd este tratat subiectul comunic@rii sau al rela]iilor publice, adeseorieste luat@ ^n discu]ie, de fapt, doar comunicarea extern@: imaginea uneiorganiza]ii, comunicatele de pres@, strategiile de marketing. Aceasta se^n]elege, de cele mai multe ori, prin “rela]ii publice”, nu-i a}a? Se ^ncearc@ob]inerea competitivit@]ii pe plan extern, se v$nd produsele companiei, seorganizeaz@ campanii de mare amploare, sunt publicate c@r]i }i reviste cu unaspect grafic ^ngrijit, se cheltuiesc sume mari de bani pentru a pl@ti spa]ii dereclam@ ^n ziare. {i, desigur, se sper@ c@ jurnali}tii vor reflecta ^n mod pozitivactivitatea organiza]iei, guvernului sau, respectiv, a companiei.

Dar prin ce experien]e trec angaja]ii organiza]iei sau companiei? Ace}tiaconlucreaz@ cu to]ii pentru ca organiza]ia s@ ob]in@ profit. Activitatea fiec@ruiadintre ei nu ̂ nseamn@ numai a face ceva pentru a c$}tiga bani, ci }i a colaboracu colegii. Ei au nevoie de informa]ii, ^mp@rt@}esc cuno}tin]e, particip@ la}edin]e, au opinii, ofer@ }i primesc sfaturi, muncesc din greu (sau nu!) }i resimtnevoia de feed-back de apreciere din partea conduc@torilor lor.

De exemplu - importanta companie Coca-Cola: se prezint@ pe site-ulde Internet ca fiind o companie excelent@, promi]$nd s@ ofere consumatorilornu numai o b@utur@ r@coritoare, ci }i valoare, bucurie }i distrac]ie. “Ace}tia(consumatorii) merit@ cea mai bun@ calitate - de fiecare dat@”. %n acela}i timp,Coca-Cola recunoa}te importan]a contribu]iei angaja]ilor: “Coca-Cola esteuna dintre cele mai complexe organiza]ii din lume, alc@tuind un mozaicbogat de angaja]i talenta]i care furnizeaz@ companiei noastre o varietate deperspective intelectuale, profesionale, etnice }i culturale. Ei reflect@ na]iunile,culturile }i limbile lumii. Politica noastr@ este de a cultiva un mediu

Ton VEEN

Comunicarea intern@: Rela]iilepublice ̂ ncep acas@

138


participativ care s@ ̂ i ̂ ncurajeze pe to]i angaja]ii s@ progreseze }i s@-}i desf@}oareactivit@]ile la un poten]ial maxim”.

Pe acela}i site se men]ioneaz@: “Locul de munc@ trebuie s@ fie un spa]iuunde fiecare idee }i contribu]ie are valoare. Angaja]ii no}tri merit@ s@ fie trata]i^n mod egal din punctul de vedere al politicilor salariale, avans@rilor,asigur@rilor de s@n@tate, normelor de protec]ie }i altor aspecte legate deactivitatea pe care o desf@}oar@. Corectitudinea cu care sunt trata]i angaja]ii,^mpreun@ cu posibilitatea de a-}i ̂ mbun@t@]i randamentul individual, reprezint@cheia succesului nostru colectiv”.

Declara]ia de inten]ii a Coca-Cola este surprinz@toare pentru ocompanie american@ de o asemenea anvergur@ – aceasta constituie ^ns@,evident, un ideal, exprimarea unui credo. Se }tie c@ ^n realitate, pretutindeni,angaja]ii se confrunt@ cu numeroase frustr@ri; se }tie c$t este de dificil@cooperarea cu colegii, c$]i oameni sunt dezam@gi]i, c$]i simt c@ nu suntaprecia]i, c@ nu sunt respecta]i }i nu sunt ^ncuraja]i; c$t este de mare distan]a^ntre }efi }i angaja]i; c$t de pu]in@ ^n]elegere exist@ ^ntre angaja]i, }i, mai ales,c$t de pu]in@ aten]ie acord@ conduc@torii organiza]iei comunic@rii interne.Sunt angaja]ii cu adev@rat importan]i pentru organiza]ie? Este, cu adev@rat,nevoie de rela]ii publice pe plan intern pentru a crea o imagine pozitiv@?%ncepe cu adev@rat procesul de rela]ii publice “acas@”?

Am auzit anumite persoane spun$nd: “Ne cer p@rerea dup@ ce decizia a fost deja luat@. Ce rost mai are, ^nacest caz, s@ ne cear@ p@rerea?”.

“{efii fac ce vor. Legea ne confer@ drepturi, dar suntem dependen]i,inclusiv din punct de vedere financiar. Am fi concedia]i dac@ amprotesta”.

“Singurul lucru care ne intereseaz@ este salariul. Nu sim]im c@ ne-arlipsi ceva dac@ ̂ n cadrul organiza]iei nu putem beneficia de avantajelecomunic@rii interne. Nu ne intereseaz@ compania pentru care lucr@m”.

“Sunt purt@torul de cuv$nt al institu]iei. Dar de multe ori nu am suficienteinforma]ii pentru jurnali}ti. Le spun atunci c@ ‘nu }tiu’, dar ace}tia nu m@cred }i, drept urmare, au ajuns s@-}i piard@ ^ncrederea ^n noi”.

“Cine sunt }efii no}tri? Sunt prietenii… celorlal]i (nu }i ai no}tri!).Nu ^}i ^ndeplinesc atribu]iile, nu sunt lideri eficien]i }i nu }tiu s@comunice”.

“Avem }edin]@ de bilan] ^n fiecare lun@. Dar tot ceea ce facem este s@ne pl$ngem; at$t. Este ^ntotdeauna la fel”.

“Departamentul de conducere se reune}te, e adev@rat, ^n cadrul unei}edin]e, ^n fiecare zi de luni. Dar noi nu }tim despre ce discut@; nusuntem informa]i”.

139


A}adar, exist@ numeroase blocaje ^n comunicarea intern@:a) Diferen]e ^ntre comunicarea formal@ }i cea informal@ (Corespunde

informa]ia oficial@ cu ceea ce discut@ angaja]ii ^ntre ei ^n timpul pauzelor decafea etc.?).

b) Lacune ^n comunicare (Exist@ fluxuri de comunicare? Exist@suficiente canale de informare? Acord@ departamentul de conducere suficient@aten]ie diferitelor grupuri de colaboratori? Ce calitate are informa]ia: frecven]@,cantitate, inteligibilitate, relevan]@ etc.?).

c) Abilit@]i de comunicare (Dispun angaja]ii }i membrii departamentuluide conducere de abilit@]i de comunicare?).

d) Climatul ^n care se desf@}oar@ comunicarea (Care este atmosfera?Care este stilul managerial? Exist@ suficient@ ̂ ncredere, respect }i transparen]@^n comunicare?).

Comunicarea intern@ (unii speciali}ti o numesc “comunicareorganiza]ional@”) este considerat@ din ce ̂ n ce mai mult o parte foarte important@a unei organiza]ii sau companii. Aceasta se ^nt$mpl@ din cauz@ c@ societateaeste ^n schimbare, ceea ce determin@ schimb@ri }i ^n cadrul organiza]iilor. Dince ^n ce mai multe organiza]ii ^}i schimb@ orientarea c@tre clien]i, iar angaja]iisunt considera]i “capitalul uman” al organiza]iei, ca }i ^n cazul Coca-Cola.Atitudinile }i comportamentul ̂ n interiorul organiza]iei sunt importante pentruimaginea extern@ a acesteia. A}adar, comunicarea intern@ este v@zut@ ca fiindfactorul esen]ial al succesului unei organiza]ii.

Exist@ c$teva cerin]e fundamentale pentru o comunicare intern@ decalitate:

Management puternic, cooperant }i capabil s@ ia decizii; Stil managerial deschis }i onest; Posibilitatea de a comunica ^ntr-un limbaj familiar angaja]ilor; Posibilit@]i suficiente de transmitere }i recep]ionare a feed-back-ului.

Comunicarea intern@ reprezint@ o provocare pentru companiile }iorganiza]iile moderne, mai ales ^n contextul noii Europe.

2. Considera]ii asupra comunic@rii interneCe este comunicarea? Este un transfer de informa]ii? %nseamn@ a furniza

informa]ii diferitelor grupuri-]int@? Sau se poate spune c@ aceasta este doar oparte a comunic@rii - }i c@ adev@rata comunicare este bidirec]ional@, interactiv@,incluz$nd mesaje }i feedback? Sau poate este un pas ^nainte: comunicarea^nseamn@ rela]ie, modul ̂ n care oamenii se ̂ n]eleg unul cu cel@lalt, construiescrela]ii }i creeaz@ o lume ^n care s@ poat@ tr@i?

Modul ̂ n care este perceput@ comunicarea influen]eaz@ viziunea asupracomunic@rii interne. C$nd managerii folosesc comunicarea intern@ doar pentru

140


a-i informa pe angaja]i ^n privin]a unor activit@]i ce urmeaz@ a fi desf@}urate,aceasta semnific@ faptul c@ organiza]ia este orientat@ c@tre produc]ie. Pe dealt@ parte, c$nd departamentul de conducere folose}te comunicarea intern@pentru a pune bazele unor rela]ii cu angaja]ii, pentru a-i implica ^n procesul deluare a deciziilor, aceasta denot@ o abordare interactiv@ a rela]iei cu resurseleumane. %n al treilea r$nd, c$nd managerii utilizeaz@ comunicarea intern@ pentrua construi leg@turi cu angaja]ii, aceasta ^nseamn@ c@ personalul de conducereaccept@ faptul c@ angaja]ii au nevoi proprii, le asigur@ condi]ii de confort ^ncadrul organiza]iei }i ^i motiveaz@.

Perspectiva asupra comunic@rii interne nu este determinat@ numai deconcep]iile referitoare la organizare }i conducere, ci }i de acelea referitoare lamotiva]ie }i de modul ^n care sunt percepu]i angaja]ii. Individul este privit cafiind o unealt@ folositoare ^n procesul de produc]ie sau o fiin]@ uman@ cunecesit@]ile aferente? %n primul caz va fi aleas@ o strategie pragmatic@ decomunicare, iar ^n cel de-al doilea o strategie holistic@ de resurse umane, careplaseaz@ pe plan central calit@]ile personale ale individului.

Ce-i motiveaz@ pe oameni? Maslow exemplific@ factorii motivan]i ^nbinecunoscuta sa piramid@. El distinge cinci factori motivatori - conform unuimodel ierarhic:

Loc de munc@ stabil, asigur@risociale, pensie, contract demunc@

Nevoi Exemple Realizabile prin

5. Auto realizareDezvoltare,creativitate, progres

Posibilit@]i de dezvoltare }iprogres, realizare profesional@,perfec]ionare, educa]ie

4. Stim@ }irecunoa}tere

Respect, status,m$ndrie, talent,experien]@

Activitate adecvat@, func]ie,titlu, promovare, salariu,privilegii

3. Nevoi sociale

Solidaritate, contacteinterumane, rela]ii,prietenie, aten]ie, interes

C$nd ai o slujb@, te sim]i legatde ceilal]i, sociabilitate, contactcu colegii, }edin]e cu angaja]ii

2. Siguran]@ }icertitudini

Stabilitate,^ncredere, armonie

1. Nevoi fizice Hran@, locuin]@Salariu primit ^n schimbulprest@rii unei activit@]i

141


Maslow men]ioneaz@ urm@toarele reguli:a) C$nd nevoile de la un anumit nivel sunt satisf@cute, indivizii

^ncearc@ s@ le satisfac@ pe cele situate la un nivel superiorb) Indivizii ^}i pot satisface nevoile situate la un nivel superior doar

dup@ satisfacerea celor de la nivelul inferior (A}adar, o persoan@ trebuie s@-}isatisfac@ nevoile situate la un nivel inferior, ^nainte de a se confrunta cu celede la nivelurile superioare).

Piramida lui Maslow este simpl@; al]i exper]i au ^mbog@]it aceast@schem@, ad@ug$ndu-i at$t elemente extrinseci, c$t }i intrinseci. %ns@ se poateconcluziona pe baza acestei scheme c@ poate fi folosit@ comunicarea intern@pentru a facilita procesele de motivare. C$nd angaja]ii sunt motiva]i s@-}idesf@}oare activitatea, s@ lucreze ̂ n folosul companiei, s@ coopereze cu colegii- calitatea produselor cre}te, iar imaginea companiei se ^mbun@t@]e}te.

Aceste aspecte sunt importante ^n special pe parcursul schimb@rilorinstitu]ionale. Numeroase organiza]ii trec printr-o etap@ de tranzi]ie, deoarecesocietatea ^ns@}i este ^n tranzi]ie. Mul]i dintre angaja]i sunt refractari laschimb@ri; ace}tia se tem c@-}i vor pierde siguran]a zilei de m$ine, poate chiarslujbele }i colegii. Piramida lui Maslow demonstreaz@ c$t de importante suntsiguran]a }i un serviciu stabil care s@ furnizeze un venit sigur. Departamentulde comunicare intern@ trebuie s@ organizeze campanii pentru a furniza noimotiva]ii angaja]ilor, deoarece ace}tia constituie cel mai important “capital”al companiei.

Se disting dou@ perspective fundamentale asupra comunic@rii interne:a) Abordarea instrumental@: comunicarea intern@ ca transportC$nd }tiin]ele comunic@rii au ap@rut ^n Europa, ^n jurul anului 1900,

acestea s-au bazat pe }tiin]ele naturii: comunicarea era considerat@ un fel detransport: emi]@torul transmite mesajul, acesta este transportat la receptor, iarmemoria acestuia re]ine mesajul. Astfel, mesajul constituie un stimul pentru aschimba comportamentul receptorului ̂ n modul dorit de c@tre emi]@tor. A}adar,din perspectiva acestei abord@ri, receptorul este cel care a}teapt@ mesajele; sepoate vorbi ^n multe aspecte despre un ra]ionament cauzal.

Aceast@ perspectiv@ a fost conceput@ de c@tre Shannon }i Weaver (1949)^n binecunoscutul lor model de comunicare liniar. Acest model este ̂ nc@ foarter@sp$ndit; el prezint@ un mod liniar de transportare a mesajului de la emi]@torla receptor. Comunicarea ^ncepe cu sursa de informa]ii, aceasta formuleaz@sau selecteaz@ un mesaj, emi]@torul transform@ mesajul ̂ n semnale }i ̂ l trimitespre receptor prin intermediul unui canal. Receptorul decodific@ semnalele,astfel mesajul ajung$nd la destina]ie. Singura problem@ o reprezint@ zgomotul,care poate distorsiona mesajul. Un bun exemplu este cel al unui apel telefonic,a}a cum se realizau cu o sut@ de ani ^n urm@. Ulterior, acest model a fost

142


^mbog@]it cu alte elemente, cum ar fi feedback-ul.C$nd se aplic@ acest model liniar ̂ n cazul comunic@rii interne, accentul

cade pe activit@]ile emi]@torului. De exemplu, managerul produce mesaje caresunt transportate la angaja]ii institu]iei. Angaja]ii vor ac]iona, ^n mod ideal, ^nconcordan]@ cu mesajele conduc@torilor. Comunicarea intern@ se desf@}oar@de sus ^n jos.

Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ constituie un mijloc detransport al informa]iilor, iar scopul acesteia este de a ob]ine comportamentuldorit din partea angaja]ilor. Opiniile personale ale acestora sunt deseori consideratecontraproductive. Din aceast@ perspectiv@, comunicarea intern@ ar putea fi definit@ca fiind: elaborarea, transportarea }i recep]ionarea de informa]ii }i instruc]iuni,av$nd scopul de a realiza obiectivele companiei ^n mod eficient.

Bine^n]eles, acest tip de comunicare intern@ poate fi eficient. C$ndexist@ un proiect ^n derulare, c$nd apar schimb@ri nea}teptate, c$nd exist@instruc]iuni concrete, acestea trebuie comunicate angaja]ilor ^n modul celmai direct }i c$t mai repede posibil. %n acest fel, comunicarea intern@ este“orientat@ c@tre ac]iune”. Scopul este de a ^ntreprinde ac]iuni ^ncununate desucces, iar managerii pot utiliza instrumente de comunicare specifice:newsletters, reviste interne, bro}uri, chiar }i mijloace audio-vizuale.

b) Abordarea interactiv@: comunicarea intern@ ca proces%ncep$nd cu anii ’60 ai secolului trecut, noi concepte legate de

comunicare au fost dezvoltate ̂ n Europa }i Statele Unite. Conceptul de “receptoractiv” a devenit din ce ^n mai important. De exemplu, a fost elaborat@ teoria“utilit@]ii }i recompensei”, conform c@reia efectul comunic@rii trebuia raportatla nevoile receptorului. Comunicarea era considerat@ o activitate mult maicomplex@ dec$t simplul fapt de a emite }i a recep]iona informa]ii. Exist@numeroase elemente psihologice, sociologice }i culturale care influen]eaz@procesul de comunicare }i care trebuie luate ^n considerare.

Pasul urm@tor a fost elaborarea abord@rii interactive de c@tre Gerbner(1956). Acesta acorda o importan]@ egal@ at$t emi]@torului, c$t }i receptorului}i contextului ^n care se desf@}oar@ procesul de comunicare. Aceste elementenu sunt luate ^n considerare ^n mod separat. %n esen]@, comunicarea estebidirec]ional@, dup@ cum afirmase Grunig (1992). Emiterea }i recep]ionareamesajelor se desf@}oar@ ^ntr-un context specific. %n acest context, cooperarea,^n]elegerea reciproc@ }i explicarea/claritatea sunt foarte importante pentru arealiza o comunicare eficient@.

Aceast@ perspectiv@ este legat@ de abordarea metateoretic@ aconstructivismului. Conform acestei abord@ri, lumea este perceput@ ca o seriede procese. Indivizii au un rol activ ^n elaborarea informa]iilor. Exist@ unnum@r enorm de obiecte exterioare fiin]ei umane, ^ns@ individul le poate

143


^n]elege ^ntr-o varietate de moduri utile. %n consecin]@, cunoa}terea nu rezult@din descoperire, ci din interac]iunea ^ntre “cunosc@tor” }i “cunoscut”.

Conform acestei abord@ri, comunicarea intern@ poate fi definit@ careprezent$nd: totalitatea proceselor de comunicare din interiorul uneiorganiza]ii. Sau, mai precis: comunicarea intern@ este un schimb continuude mesaje ^ntre persoanele care fac parte din aceea}i organiza]ie.

Aceasta ^nseamn@ c@ se disting procese formale }i informale decomunicare, diferite tipuri de informa]ii }i un num@r mare de emi]@tori }ireceptori. To]i angaja]ii transmit sau primesc informa]ii referitoare la activitatealor, la locul de munc@ sau informa]ii private. Se remarc@ diferite fluxuri decomunicare: verticale, paralele, diagonale. Conduc@torii organiza]iei, }efii deechip@, angaja]ii, precum }i personalul administrativ pot lua ini]iativacomunic@rii. Pot fi observate, de asemenea, numeroase procese de comunicareinformal@, pe l$ng@ cea formal@ inerent@ realiz@rii activit@]ilor. Transparen]acomunica]ional@ este, desigur, esen]ial@ ^n cadrul acestui proces.

Un mod adecvat de a realiza o comunicare intern@ interactiv@ este de a^i implica pe angaja]i ̂ n politica organiza]iei. Aceast@ situa]ie poate fi denumit@prin sintagma “management interactiv”. Deseori personalul de conduceredezvolt@ planuri strategice pentru viitor, planuri pe care angaja]ii trebuie s@ leaplice ^n practic@ }i s@ realizeze scopurile organiza]iei. Cercet@rile ^n acestdomeniu au demonstrat c@ este foarte eficient ca respectivii angaja]i s@ fieimplica]i ^n procesul strategic. Desigur, managerii sunt cei care iau deciziilefinale, ^ns@ pot folosi ideile, opiniile }i experien]a angaja]ilor. Pe de alt@ parte,angaja]ii vor fi mai motiva]i }i mai ^n m@sur@ s@ ating@ scopurile organiza]ionale.Departamentul de comunicare intern@ poate s@ faciliteze acest proces prinorganizarea de reuniuni informative, realizarea de publica]ii interne etc.

%n societatea modern@ exist@ o nevoie cresc$nd@ pentru o abordareinteractiv@ a comunic@rii. Organiza]ia este din ce ^n ce mai mult considerat@ cafiind un mecanism dinamic, orientat c@tre progres, “un corp”. Se vorbe}te despreo “organiza]ie care ^nva]@” ceea ce ^nseamn@ c@ organiza]ia anticipeaz@ ^npermanen]@ tendin]ele pie]ei }i ale societ@]ii, iar angaja]ii acumuleaz@ zilnic noicuno}tin]e. Nu este nevoie s@ fim perfec]i, ̂ ns@ trebuie s@ progres@m. %n consecin]@,este nevoie de informa]ii, chiar mai mult dec$t de at$t, de comunicare. Bine^n]elesc@ nu pot fi luate ^n considerare informa]iile f@r@ a discuta despre condi]iilefundamentale necesare comunic@rii, }i anume, ^n]elegere reciproc@, ^ncredere }irespect. %n caz contrar, pot ap@rea probleme deosebite de comunicare. O organiza]ietrebuie s@ acorde aten]ie }i urm@toarelor aspecte:

Dinamica grupului: cum interac]ioneaz@ angaja]ii pe parcursuldesf@}ur@rii activit@]ilor; Eficien]a personal@: ce competen]e au angaja]ii }i de ce abilit@]i au

144


nevoie pentru comunicarea oral@ }i scris@; Cooperarea: capacitatea angaja]ilor de a coopera; Consultan]a: ce recomand@ri le sunt necesare managerilor, }efilor deechip@ }i angaja]ilor; Conflictele: cum sunt acestea gestionate.

Departamentul de comunicare intern@ poate s@ contribuie la dezvoltareaacestor abilit@]i, la dezvoltarea culturii }i atmosferei. Comunicarea intern@poate promova ^ntr-un mod creator transparen]a, motivarea, comportamentulpozitiv }i abilit@]ile de comunicare ale angaja]ilor. Departamentul decomunicare intern@ trebuie s@ se preocupe ^n mod special s@ alc@tuiasc@ unplan strategic pentru organizarea institu]iei ^n aceast@ manier@.

Pe scurt, func]ia departamentului de comunicare intern@ este:a) Sprijinirea procesului central: schimbul de informa]ii este necesar

pentru realizarea sarcinilor opera]ionale ale unei organiza]ii: informa]iireferitoare la sarcinile de serviciu, informa]ii referitoare la politica institu]iei,informa]ii despre P&O, informa]ii motivante. Managementul joac@ un rolimportant ^n acest proces.

b) Promovarea implic@rii: ^mp@rt@}irea informa]iilor poate sporiimplicarea angaja]ilor }i motivarea lor. Aceasta influen]eaz@ procese importantecare au loc ̂ n cadrul organiza]iei. Identitatea }i imaginea institu]iei sunt reuniteprin ^mp@rt@}irea informa]iilor.

c) Sprijinirea proceselor tranzi]ionale. Schimb@rile care survin ^ntr-oinstitu]ie necesit@ un efort de comunicare pentru a clarifica importan]aschimb@rii }i eforturile necesare din partea persoanelor implicate. Esterecomandat@ o abordare strategic@ interactiv@. Aceasta spore}te motiva]ia }icompeten]ele de comunicare ale angaja]ilor.

%n acest mod, speciali}tii ̂ n comunicarea intern@ pot contribui la creareaunui climat pozitiv la locul de munc@ – o parte esen]ial@ a succesului uneiorganiza]ii.

2.Elemente care influen]eaz@ procesul de comunicare intern@Procesul de comunicare intern@ este unul complex, fiind influen]at de

o serie de elemente. Este necesar@ o analiz@ a acestor elemente ^nainte derealizarea unui plan de comunicare.

Se disting, a}adar, urm@toarele elemente:a) Obiectivele organiza]ieiFiecare organiza]ie are un set de obiective specifice: Obiectivele companiei: care sunt scopurile generale ale organiza]iei?Acestea pot fi reg@site ^n declara]ia de inten]ii (vezi paragraful 4),declara]ie care se refer@ la locul, func]ia }i contribu]ia institu]iei ^n

145


societate. %n plus, o companie poate avea scopul de a ob]ine profit saude a-}i asigura continuitatea.

Obiective de marketing: care este num@rul de tranzac]ii comercialerealizate, v$nz@ri, concuren]@ }i ce ne dorim din acest punct de vedere.Pot exista obiective cum ar fi: cre}terea produc]iei, sporirea num@ruluide puncte de v$nzare.

Obiective de comunicare: ce cuno}tin]e, atitudini }i comportamentesunt dorite ^n cadrul ^ntreprinderii? Obiectivele comunica]ionale potfi formulate folosind verbe ca: a }ti, a g@si, a face. Ce trebuie angaja]iifirmei s@ }tie (care vor fi cuno}tin]ele)? Ce trebuie s@ g@seasc@ (care vafi atitudinea)? Ce trebuie s@ fac@ (a}adar, care va fi comportamentul)?

Este foarte important ca scopurile s@ fie realiste (sunt acestea realizabile?),cuantificabile (c$t mai precis posibil) }i consecvente (unul cu cel@lalt). Deaceea este indicat s@ fie formulate scopuri SMART:

Specifice M@surabile Acceptabile Realiste La termen

b) Strategia organiza]ieiCare este strategia organiza]iei pe termen scurt, mediu }i lung? Aceasta

este o chestiune esen]ial@. Uneori este implicit@, dar organiza]iile au din ce ^nce mai mult nevoie de un plan strategic explicit.

Pentru a formula strategia, este necesar s@ fie definite obiectivele,punctul de pornire }i instrumentele necesare realiz@rii obiectivelor. Este evidentc@ e necesar@ conceperea unui plan realist. Pentru a dezvolta o strategie, estenevoie de intui]ie, inspira]ie, o bun@ cunoa}tere a scopurilor companiei }icercetare.

Analiza SWOT constituie un instrument eficient pentru analizareapunctului de pornire. Pe parcursul interviurilor scrise sau orale, angaja]ii sunt^ntreba]i:

a.Care sunt punctele tari (strong points) ale organiza]iei din care face]iparte?

b.Care sunt punctele slabe (weak points) ale organiza]iei din care face]iparte?

c.Care sunt oportunit@]ile (opportunities) de care beneficiaz@organiza]ia, dup@ p@rerea dumneavoastr@?

d.Care sunt amenin]@rile (threats) cu care se poate confrunta organiza]iadumneavoastr@?

Strategia }i comunicarea intern@ sunt ^n leg@tur@ una cu cealalt@, din

146


dou@ puncte de vedere. %n primul r$nd, este nevoie de informa]ii referitoare laopiniile angaja]ilor }i la punctele slabe }i tari. Comunicarea intern@ poate ajutala implementarea procesului. Este posibil s@ fie demarat un proces decomunicare interactiv care s@ ^i implice pe angaja]i ^n luarea deciziilor. %n aldoilea r$nd, este foarte important ca angaja]ii s@ fie informa]i ^n privin]arezultatelor procesului strategic. Comunicarea intern@ poate s@ constituie unsuport at$t ^nainte, c$t }i dup@ definirea strategiilor organiza]iei.

c. Structura organiza]ieiModul ^n care membrii unei organiza]ii comunic@ depinde foarte mult

de structura organiza]iei, aceasta oferind un cadru pentru procesele care au loc^n interiorul organiza]iei. %n acel cadru se realizeaz@ diviziunea muncii }icoordonarea. Deoarece, structural, organiza]ia este ^mp@r]it@ ^n segmentefunc]ionale, comunic@rii interne ^i revine rolul de a armoniza aceste segmente- prin transferul de informa]ii }i stimularea implic@rii ^n activitatea global@ aorganiza]iei.

Mintzberg a realizat o trecere ^n revist@ a structurilor care exist@ ^nrealitate. El distinge, astfel, }apte tipuri de organiza]ii. De exemplu:

Organiza]ia dinamic@ simpl@: ^n aceast@ organiza]ie departamentulde conducere la nivel mediu este slab reprezentat. Organiza]ia este foarteflexibil@. %n general, comunicarea este informal@, dar exist@ }i comunicare desus ^n jos }i unidirec]ional@.

Mecanismul birocratic: ^n aceast@ companie majoritatea activit@]ilorsunt reglementate ^n raport cu norme }i structuri fixe. Numeroase activit@]isunt de tipul celor de rutin@. Membrii personalului de]in o mare putere.Majoritatea companiilor de acest gen sunt unele extinse }i cu tradi]ie.Comunicarea intern@ este deseori standardizat@, fiind foarte des ^nt$lnit@comunicarea de sus ^n jos }i cea scris@: norme, manuale, proceduri etc.

Structur@ compartimentat@: organiza]ia de acest tip, care este, ^nmajoritatea cazurilor, de mare anvergur@, e ̂ mp@r]it@ ̂ n compartimente. Fiecaredintre acestea este specializat, are responsabilit@]i specifice }i este, mai multsau mai pu]in, independent. %n cazul companiilor mari, fiecare compartimentare propriul departament de comunicare. Aceasta presupune un risc:compartimentele func]ioneaz@ independent }i nu exist@ coeziune, pot ap@readiferen]e ^ntre strategia de comunicare global@ }i comunicarea la nivel decompartiment. Comunicarea orizontal@ este des folosit@ ^n interiorulcompartimentului, dar nu }i ^ntre compartimente. {i ^n acest caz, o bun@comunicare intern@ este cea care poate contribui la construirea leg@turilor^ntre compartimente.

Adhocra]ia: acest tip de organiza]ie nu e nici formal@, nici ierarhic@,

147


ci “plat@”. Diferen]a ^ntre }efi }i angaja]i nu este foarte mare. Ideile noi suntelaborate ̂ n cadrul grupurilor de lucru, alc@tuite din exper]i ̂ n diferite domenii,comunicarea fiind, ^n general, informal@. %ntr-o adhocra]ie, inova]ia }icreativitatea ocup@ o pozi]ie central@. Aceasta reprezint@ o structur@ adecvat@pentru o organiza]ie care “^nva]@”. Comunicarea nu este ierarhic@ deoarecesarcina conduc@torilor este, ̂ n special, de a facilita }i de a coordona desf@}urareaproceselor. Departamentul de comunicare intern@ poate stimula ^n modsemnificativ motivarea, comunicarea orizontal@ }i poate realiza o comunicabidirec]ional@ }i interactiv@.

Fiecare tip de organiza]ie se confrunt@ cu poten]iale probleme decomunicare }i prezint@ poten]iale oportunit@]i de comunicare. Pentru a legestiona, e necesar@ o analiz@ serioas@ a situa]iei. Uneori responsabilit@]ile }inevoile pot diferi. Uneori, managerii ̂ ncearc@ s@ schimbe structura organiza]iei.Acest lucru este, ^ns@, unul foarte dificil, dar poate constitui o mare provocare^n aceast@ nou@ er@ a secolului XXI.

d. Cultura organiza]ieiCe valori }i norme comune ^mp@rt@}esc angaja]ii? Care este influen]a

acestora asupra comportamentului angaja]ilor ^n cadrul organiza]iei? %n cemod muncesc }i comunic@ indivizii unii cu ceilal]i? Se respect@ unii pe al]iisau ̂ }i urm@resc doar propriile interese? Care este rela]ia ̂ ntre }efi }i angaja]i?Exist@ contacte, transparen]@ }i ^ncredere - sau nu? Ce simboluri exist@ ^ncadrul companiei, ce ritualuri au angaja]ii?

To]i ace}ti factori determin@ cultura acestor organiza]ii. Indivizii laolalt@creeaz@ un climat specific ̂ n fiecare organiza]ie. Departamentul de comunicareintern@ este cel care poate influen]a acest climat.

Pe parcursul unui proiect de cercetare empiric@, Hofstede }i Sanders(1922) au identificat }ase dimensiuni culturale:

1. Orientate c@tre proces vs. orientate c@tre rezultat: ̂ n culturile orientatec@tre proces indivizii se concentreaz@ asupra mijloacelor, iar ^n cele orientatec@tre rezultate, asupra scopurilor.

2.Orientate c@tre individ vs. orientate c@tre munc@: ̂ n culturile orientatec@tre individ, bun@starea }i interesele angaja]ilor au cea mai mare importan]@.Personalul reprezint@ capitalul uman. %n culturile orientate c@tre munc@,randamentul este mult mai important dec$t bun@starea, iar deciziile sunt luate,^n majoritatea cazurilor, de c@tre }efi.

3. Orientate c@tre organiza]ie vs. profesionale: ^n culturile orientatec@tre organiza]ie, identitatea angaja]ilor deriv@ din cea a organiza]iei. Indiviziinu au o perspectiv@ asupra viitorului ^ndep@rtat. %ntr-o cultur@ profesional@indivizii se identific@ cu activitatea pe care o desf@}oar@, cu profesia lor.

148


4. Deschise vs. ^nchise: ^ntr-o cultur@ deschis@, noii veni]i seacomodeaz@ repede, angaja]ii au dreptul de a se critica unii pe ceilal]i }i suntdiscutate multe aspecte ale activit@]ii. %n cazul culturilor ^nchise, angaja]ii nusunt at$t de deschi}i fa]@ de cei care vin din exterior }i nu se poart@ discu]ii.

5. Permisive vs. riguroase. %n culturile riguroase exist@ coduri devestimenta]ie, reguli de comportament }i se exercit@ un control strict. %nculturile permisive, structura intern@ este instabil@, nu se pune accent preamare pe disciplin@.

6.Normative vs. pragmatice: ^ntr-o cultur@ normativ@, punctul depornire ^l constituie sarcina trasat@ angaja]ilor }i se acord@ o importan]@deosebit@ normelor de procedur@ }i regulilor. Organiza]iile pragmaticeconsider@ c@ rezultatele sunt mai importante dec$t procedurile. Dorin]eleclientului sunt puse pe primul plan.

Toate aceste dimensiuni influen]eaz@, ^n mod esen]ial, procesul decomunicare intern@. %ntreb@rile care apar sunt: cum poate fi definit@ structuraorganiza]ional@? Este necesar, dup@ p@rerea managementului }i din punctulde vedere al comunic@rii, ca aceast@ cultur@ s@ se schimbe? {i ^n Rom$niaexist@ numeroase companii care trebuie s@ se schimbe, s@ devin@ maieficiente, s@ se modernizeze, s@ fie mai flexibile ^n contextul noii Europe.

e. Stilul managerial al organiza]ieiC$t este de important modul ^n care este condus@ o institu]ie? C$t

este de important@ influen]a asupra modului de comunicare cu angaja]ii }iefectul asupra culturii organiza]ionale? Numero}i manageri nu suntcon}tien]i de importan]a modului ̂ n care ̂ }i desf@}oar@ func]ia de conducere.Ace}tia o fac a}a cum sunt obi}nui]i s@ o fac@. {i angaja]ii sunt obi}nui]i cuun anumit stil managerial. Deseori ace}tia nu sunt obi}nui]i s@ ^}i asumeresponsabilit@]i. Departamentul de comunicare intern@ poate s@-icon}tientizeze pe manageri ^n privin]a stilului care exist@ ^n realitate }i ^nprivin]a celui dorit.

Managerii tradi]ionali sunt orienta]i c@tre sarcinile pe care trebuie s@ leduc@ la ^ndeplinire angaja]ii. Ei sunt }efii }i ei decid ce trebuie f@cut. Ei suntcei care rezolv@ problemele, ei ^mpart sarcinile, ei controleaz@ angaja]ii.Managerii mai moderni manifest@ ̂ n atitudini o orientare mai pronun]at@ c@trepersonal, iar responsabilit@]ile sunt delegate compartimentelor,departamentelor, conducerii de la nivel mediu }i angaja]ilor. Ace}tia din urm@au din ce ^n ce mai multe responsabilit@]i }i ^}i pot folosi propriul bagaj decuno}tin]e }i experien]e.

Hershey }i Blanchard (1977) disting dou@ aspecte al managementului:cel orientat spre sarcini (realizarea obiectivelor) }i cel orientat spre rela]ii

149


(men]inerea coeziunii grupului). Combinarea celor dou@ aspecte furnizeaz@un tabel cu patru rubrici:

Linia vertical@: orientat@ c@tre angaja]i (de la slab la puternic)Linia orizontal@: orientat@ c@tre sarcini (de la slab la puternic)Liderul orientat c@tre sarcini traseaz@ sarcini }i desemneaz@ roluri

angaja]ilor. El desemneaz@ activit@]ile care trebuie f@cute, planific@ }icontroleaz@. Liderul orientat c@tre angaja]i se concentreaz@ mai mult asuprarela]iilor personale cu muncitorii }i cu ceilal]i membri ai personalului. Scopuls@u este realizarea unui climat de munc@ pozitiv }i a unei motiv@ri eficiente.

Managementul este eficient atunci c$nd liderii ̂ }i adapteaz@ activit@]ilela situa]ie }i la nevoile angaja]ilor. Evident, combina]iile sunt posibile: unmanager poate s@ fie orientat c@tre sarcini }i c@tre angaja]i ^n acela}i timp. Sepoate vorbi despre un tot unitar.

Fiec@rui stil managerial ^i corespunde propriul stil de comunicare. Deexemplu, liderul directiv comunic@ unidirec]ional, formal }i d@ instruc]iuni.Nu se discut@ }i nu se dezbate foarte mult }i nu se fac eforturi de realizare acoeziunii grupului. Liderul persuasiv comunic@ bidirec]ional. Angaja]ii seconstituie ^ntr-o echip@ }i ^}i rezolv@ singuri problemele. Liderul pretinde^n]elegere reciproc@ }i ofer@ nu numai informa]ii legate de “ce” }i “unde”trebuie f@cut, ci }i de “de ce” trebuie f@cut acel lucru.

%n general, un manager are trei sarcini importante ^ntr-o organiza]ie: Management: planificare, control Conducere: influen]are, instruire Inspira]ie: s@ dea dovad@ de perspicacitate, s@ st$rneasc@ entuziasmulangaja]ilor, s@ ofere un bun exemplu. Toate aceste trei caracteristicisunt esen]iale pentru un manager modern, orientat c@tre viitor.

4. Declara]ia de inten]ii intern@Pentru buna func]ionare a unei organiza]ii este necesar s@ se discearn@

^ntre ce se dore}te (obiective) }i cum se poate ob]ine ceea ce se dore}te(strategie). %ntr-o declara]ie de inten]ii sunt formulate valorile esen]iale ale

Stil participativSlab orientat c@tre sarciniPuternic orientat c@tre angaja]i

Stilul persuasivPuternic orientat c@tre sarciniPuternic orientat c@tre angaja]i

Stilul delegativSlab orientat c@tre sarciniSlab orientat c@tre angaja]i

Stilul directivPuternic orientat c@tre sarciniSlab orientat c@tre angaja]i

150


unei organiza]ii. Aceast@ declara]ie ofer@ r@spunsuri la ^ntreb@ri cum ar fi: dece este important ca organiza]ia s@ existe }i ce reprezint@ organiza]ia }i angaja]iipentru ei ^n}i}i }i pentru societate. Realizarea unei declara]ii de inten]iireprezint@ o sarcin@ important@ pentru departamentul de comunicare [email protected] din departamentul de comunicare poate s@ organizeze discu]ii }isondaje, s@ informeze angaja]ii, s@ formuleze declara]ia ^n mod inteligent, s@realizeze bro}uri cu circula]ie intern@ pe aceast@ tem@ etc.

O declara]ie de inten]ii este un document cu adev@rat ^nsufle]itor.Aceasta clarific@ pozi]ia organiza]iei. Este important ca to]i angaja]ii s@ fie deacord cu ea }i s@ doreasc@ s@ o pun@ ^n aplicare, nu numai ^n teorie, ci }i prinfapte. Obiectivele organiza]iei trebuie s@ se armonizeze, ba chiar s@ rezultedin declara]ia de inten]ie. Este evident@ importan]a comunic@rii interne peparcursul acestui proces. Oamenii trebuie s@ fie informa]i, s@ reflecteze, s@ac]ioneze, s@ fie motiva]i, s@ fac@ schimb@ri.

Multitudinea de schimb@ri de natur@ economic@, cultural@, social@,politic@ }i tehnic@ cu care se confrunt@ o organiza]ie }i angaja]ii s@i constituieun motiv important pentru formularea unei declara]ii de inten]ii. Organiza]iiletrebuie s@ se adapteze schimb@rilor }i s@ defineasc@ o direc]ie clar@ ^n careac]ioneaz@. Sarcina departamentului de conducere este s@ stabileasc@ aceadirec]ie }i s@ prevad@ consecin]ele acesteia pentru organiza]ie }i angaja]i.Angaja]ii au nevoie de ^ndrumare ^n timpul schimb@rilor }i de informa]ii clarereferitoare la a}tept@rile pe care le are conducerea de la ei. %n consecin]@,managerii trebuie s@ aib@ o viziune clar@ asupra viitorului, s@ ofere operspectiv@ ^nsufle]itoare, care s@ uneasc@ angaja]ii pentru realizareaobiectivelor institu]iei. O declara]ie de inten]ii ofer@ }ansa satisfaceriinecesit@]ilor fundamentale ale angaja]ilor }i organiza]iei.

Declara]ia de inten]ii con]ine patru elemente principale: Obiectivul principal al organiza]iei sau companiei Strategia de baz@ a organiza]iei sau companiei Valorile centrale ale organiza]iei sau companiei Normele esen]iale de conduit@ ale organiza]iei sau companiei

C$nd sunt luate ^n discu]ie obiectivele principale ale organiza]iei nuse face referire la obiectivele opera]ionale sau de pia]@, ci la obiectivele celemai importante, la ra]iunea existen]ial@ a organiza]iei. Obiectivele principaletrebuie s@ fie ̂ nsufle]itoare }i de larg interes, nu s@ reflecte interesele personaleale unuia sau mai multor grupuri. Acestea descriu rolul pe care organiza]iavrea s@ ^l aib@ }i responsabilit@]ile pe care }i le asum@ ^n societate.

De exemplu, renumita companie petrolier@ BP }i-a precizat urm@toareleobiective centrale: “Toate eforturile noastre sunt concentrate asupra bun@st@riiac]ionarilor, angaja]ilor, clien]ilor, furnizorilor }i comunit@]ii. Noi credem ^n

151


stimularea continu@ a unui climat care confer@ libertate talentelor,entuziasmului }i angajamentului personalului nostru”.

Strategia cuprinde modalit@]ile ^n care ^}i atinge organiza]ia scopurile.%n declara]ia de inten]ii sunt descrise doar elementele esen]iale ale acesteia.De exemplu, BP formuleaz@ urm@toarele elemente: “inovatoare… r@spunspozitiv la ritmul m@rit al schimb@rilor ^ntr-un mod rapid }i flexibil pentru aob]ine un avantaj concuren]ial real” }i “companie comercial@ bazat@ pe tehnic@,nu numai pe tranzac]ii, de}i utiliz@m at$t achizi]ii, c$t }i v$nz@ri ̂ n mod selectivca parte a planului nostru strategic ambi]ios”.

C$nd sunt luate ^n discu]ie valorile principale, se face referire la ceeace organiza]ia descrie ca fiind bine sau ca fiind r@u. Care sunt principiile eticeale organiza]iei? Acestea reprezint@ fundamentul normelor comportamentaleale angaja]ilor. Valorile trebuie s@ fie adaptate obiectivelor }i strategieicompaniei pentru a se sprijini reciproc. Toate trei au un caracter strategic.

BP ̂ }i define}te valorile ̂ n raport cu diferitele grupuri ]int@, de exemplu:“integritate }i corectitudine” (fa]@ de clien]i), “^i trat@m a}a cum ne dorim s@fim trata]i de c@tre clien]i” (fa]@ de furnizori), “un mediu de munc@ bazat pe^ncredere, care ofer@ }anse egale }i este non-discriminatoriu” (fa]@ de angaja]i).

Normele centrale de comportament se bazeaz@ pe valori. Ce au de f@cut^n mod concret angaja]ii }i conduc@torii? Ce se a}teapt@ de la ei? Acestea suntsimilare cu normele aplicabile activit@]ilor practice cotidiene. Desigur, ^ndeclara]ia de inten]ii sunt men]ionate doar criteriile esen]iale.

O norm@ foarte important@ a companiei BP este cea a “politicii u}ilordeschise” }i se bazeaz@ pe respectul fa]@ de individ. Aceasta semnific@ c@ unangajat poate intr@ ^n contact direct cu autorit@]ile superioare din cadrulcompaniei c$nd are o nemul]umire.

Desigur, se remarc@ similarit@]i ^ntre declara]iile de inten]ii ale multororganiza]ii moderne. Aproape toate pun accentul pe calitate, superioritate pepia]@, satisfacerea clientelei, perfec]iune }i progres. %n acela}i timp, ̂ ns@, exist@}i diferen]e. Anumite organiza]ii pun accentul pe aspectul comercial alactivit@]ii lor, iar altele pe cel etic sau emo]ional. O declara]ie de inten]ii bun@trebuie s@ le includ@ pe am$ndou@.

Func]iile unei declara]ii de inten]ii sunt:a.Func]ia de ghidare: care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care trebuie

s@ fie obiectivele, strategiile, valorile }i normele angaja]ilor? %n ce mod trebuies@ progreseze managerii?

b.Func]ia de verificare: se armonizeaz@ deciziile cu declara]ia deinten]ii? Dar comportamentul managerilor }i al angaja]ilor? Se va adapta noulangajat la condi]iile din organiza]ie?

c.Func]ia de motivare: c$nd angaja]ii se simt implica]i ^n activitatea

152


organiza]iei, ace}tia pot fi implica]i }i ^n declara]ia de inten]ii, ^n activit@]ilecompaniei ca un ^ntreg. Atunci se ob]ine un sentiment de comuniune ^n ceeace prive}te ̂ mp@rt@}irea obiectivelor, valorilor, normelor, strategiilor. Declara]iaconfer@ o semnifica]ie mai profund@ a activit@]ii desf@}urate de c@tre angaja]i,mai ales atunci c$nd principiile organiza]iei concord@ cu cele personale. Astfel,declara]ia se poate constitui ̂ ntr-o punte de leg@tur@ ̂ ntre organiza]ie }i individ.

d.Func]ia de integrare: atunci c$nd declara]ia de inten]ii este sus]inut@de c@tre management }i angaja]i, va exista o mai pronun]at@ coeziune }iunanimitate ^n cadrul institu]iei. Se poate spune c@ “toat@ lumea v$sle}te ^naceea}i direc]ie”.

e.Func]ia imagistic@: declara]ia de principii nu are numai un rol ^ninterior (identitate), ci }i ^n exteriorul organiza]iei (imagine). Aceastainfluen]eaz@ percep]ia pe care o au grupurile de interes asupra organiza]iei.De exemplu, valorile organiza]ionale influen]eaz@ modul ^n care sunt trata]iclien]ii. Iar atunci c$nd “calitatea” constituie un obiectiv esen]ial, aceasta vafi folosit@ ^n exterior pentru promovarea imaginii. Din acest punct de vedere,declara]ia de principii reprezint@ o punte de leg@tur@ ^ntre identitatea }iimaginea unei organiza]ii.

%n continuare este prezentat@ o list@ a elementelor componente,ac]iunilor ce trebuie ̂ ntreprinse }i ̂ ntreb@rilor ce necesit@ r@spunsuri ̂ n vederearealiz@rii unei declara]ii de principii.1.Obiectivele principale ale organiza]iei

Care sunt obiectivele motivante ale organiza]iei?Ce este ^nsufle]itor?Care este ra]iunea existen]ei organiza]iei?

2.Strategia de baz@ a organiza]ieiCum se inten]ioneaz@ s@ fie atinse obiectivele?Care este punctul de pornire?Ce etape trebuie urmate?Ce instrumente vor fi folosite?

3.Valorile centrale ale organiza]iei:Ce responsabilit@]i are organiza]ia fa]@ de indivizi }i societate?Care este rolul managementului?Care este stilul managerial?Ce atitudine se dore}te?Care sunt valorile comune?

Orientarea c@tre clien]i? Integritatea? Onestitatea? Respectul?

153


Loialitatea fa]@ de organiza]ie? Supunerea fa]@ de lider? Munca ^n echip@? Delegarea }i asumarea responsabilit@]ilor?

4.Normele centrale ale organiza]iei Ce norme de conduit@ sunt alese? Care sunt standardele de apreciere? Ce principii c@l@uzitoare se utilizeaz@ ^n general? Ce norme sunt folosite pentru cooperarea ^ntre colegi?

5. Planul strategic de Comunicare Intern@Comunicarea este considerat@ important@, ^ns@ de multe ori nu este

realizat@ ^n mod sistematic. Se poate realiza un newsletter destinat angaja]ilorsau poate fi organizat@ o }edin]@ de lucru, dar care sunt criteriile de selec]ionarea momentului de execu]ie? {i de ce este ales un subiect sau altul?

Trebuie s@ fie clar c@ este nevoie de o anumit@ politic@ de comunicare.Comunicarea este un instrument care contribuie la realizarea obiectivelor }istrategiilor organiza]ionale. Este necesar@ o structur@ normativ@ conform c@reias@ se desf@}oare activitatea angaja]ilor.

Politica de comunicare intern@ este formulat@ ^n cadrul unui Plan deComunicare Intern@. Acesta este un document concis care prescrie politica petermen scurt, mediu }i lung a organiza]iei. El poate avea urm@toarea structur@(cele mai importante elemente au fost deja tratate ^n paragrafele anterioare):

a. Principiile }i obiectivele organiza]iei (vezi par. 4)b. Tendin]e }i influen]e ale mediului exterior organiza]ieic. Elemente care influen]eaz@ organiza]ia (vezi par. 3)d. Considera]ii asupra comunic@rii interne }i puncte de pornire (vezi

par. 2)e. Definirea grupurilor ]int@ internef. Obiectivele comunic@rii interne ^n raport cu obiectivele organiza-

]ionale (vezi par. 3)g. Selectarea instrumentelor de comunicare (vezi par. 6)h. Planificarea cronologic@i. Bugetulj. EvaluareaO organiza]ie sau companie dezvolt@, ̂ n general, un plan de comunicare

intern@ pe o perioad@ de 5 ani. %n fiecare an este creat un plan anual pe bazaplanului de comunicare cincinal, iar planul de comunicare poate fi revizuit.Astfel, compania este ^n m@sur@ s@ anticipeze evolu]ia ulterioar@ aevenimentelor.

%n general, un plan strategic de comunicare are 4 etape:

154


a. Analiza: care este situa]ia de la care se pleac@ }i care este cea dorit@ dec@tre organiza]ie (vezi analiza SWOT, par. 3)?

b. Planificare: care sunt grupurile ]int@, obiectivele comunic@rii }imodalit@]ile de realizare a obiectivelor?

c. Implementare: cum inten]ioneaz@ organiza]ia s@ pun@ ^n aplicareac]iunile planificate? Cine de]ine responsabilit@]ile? Care suntcosturile?

d. Evaluare: care au fost efectele comunic@rii? Ce trebuie s@ cuprind@planurile viitoare?

%n detaliu, pentru realizarea unui plan de comunicare intern@ pot fiurm@rite etapele de mai jos:

a. Formularea perspectivelor asupra comunic@rii interne }i a scopuriloracesteia (vezi par. 2)

b. Analizarea culturii }i structurii companieic. Definirea grupurilor ]int@ interne din perspectiva nevoii de informare

}i de implicare ^n luarea deciziilord. Prevederea nevoilor informa]ionale }i blocajelor care pot ap@reae. Formularea obiectivelor comunic@rii interne: Ce trebuie angaja]ii }i

conduc@torii s@ }tie, s@ g@seasc@ }i s@ fac@?f. Alegerea instrumentelor de comunicare ^n raport de diferitele grupuri

]int@g. Descrierea procedurilor }i trasarea responsabilit@]ilorh. Formularea unui plan strategic cincinal: care sunt priorit@]ile

organiza]iei?i. Transformarea planului general ^ntr-un program anual de activit@]i:

care sunt priorit@]ile organiza]iei? Care sunt persoanele ^ns@rcinatecu desf@}urarea activit@]ilor? Care este bugetul?

j. Utilizarea planului }i evaluarea noii structuri%n acest fel, comunicarea intern@ dob$nde}te o pozi]ie bine definit@

^n cadrul organiza]iei. Dezvoltarea unui astfel de plan de comunicare,precum }i ob]inerea sprijinului managerului, conducerii de la nivel mediu}i angaja]ilor din diversele compartimente ale companiei constituie o mareprovocare.

%ntreb@rile la care trebuie g@site r@spunsuri pentru realizarea unui plande comunicare intern@ }i elementele principale ale acestuia sunt:

Model de baz@: Analiz@: Care este problema de comunicare? Planificare: Ce se poate face? Implementare: Cum trebuie s@ se fac@? Evaluare: Care a fost efectul?

155


1. Analiz@: Care este politica organiza]iei? Care este identitatea (dorit@) }i imaginea (dorit@)? Care este produsul / serviciul? Care este cultura }i structura organiza]iei? Care sunt grupurile ]int@? Care sunt obiectivele:

de afaceri de marketing de comunicare

Care este mesajul? Ce instrumente de comunicare pot fi folosite? Ce tip de cercetare este necesar?

1. Planificare: Ce instrumente sunt folosite? Ce strategie este aleas@? Care este bugetul? Care este rela]ia ^ntre instrumente }i grupurile ]int@? Care este programul cronologic?

2. Implementare: Care este scenariul concret, programul }i agenda media?

Cum este aleas@ marca firmei/stilul casei? Care sunt coordonatorii activit@]ilor? Cum sunt ^mp@r]iteresponsabilit@]ile?

Cum decurge colaborarea cu copywriter-ii(redactori de reclame),designerii (proiectan]i, desenatori), tipografii, presa etc.?

Cine face ce, c$nd, unde }i cum? Care este programul de executare a activit@]ilor?

3. Evaluare: S-a realizat evaluarea produsului }i procesului de comunicare? Care a fost efectul activit@]ilor desf@}urate? Ce poate fi ^mbun@t@]it ^n viitor?

6. Instrumente folosite ^n comunicarea intern@%n comunicarea intern@ poate fi utilizat un num@r mare de instrumente:

formale }i informale, scrise }i orale etc. Foarte important@ este informa]iapersonal@ }i transmis@, ̂ n special, pe cale oral@ de c@tre manageri }i conducereade la nivel mediu. Acest tip de comunicare interpersonal@ are cel mai mareimpact asupra angaja]ilor. Un avantaj al comunic@rii orale este posibilitateape care o au receptorii de a transmite feedback ^n mod imediat.

156


Deseori, c$nd se vorbe}te despre comunicarea intern@, se vorbe}te despreinstrumente. Este foarte important ca mai ^nt$i s@ fie realizat@ o declara]ie deprincipii }i un plan de comunicare intern@, a}a cum sunt descrise ̂ n paragrafeleanterioare. Pe baza acestora, folosirea instrumentelor are un scop precis, iarefectele sunt mult mai ̂ nsemnate dec$t atunci c$nd instrumentele de comunicarenu beneficiaz@ de o asemenea baz@ sistematic@. Instrumentele de comunicaretrebuie s@ fie ^ntotdeauna ^n rela]ie cu obiectivele, grupurile ]int@, strategiaorganiza]ional@, viziunea asupra comunic@rii, cultura, structura etc. Astfel sepoate vorbi despre un proces sistematic }i strategic de comunicare!

Rezultatele etapei de analiz@ a comunic@rii interne pot fi ^nsumate ^nc$teva modele matriciale. Mai ^nt$i, poate fi demonstrat@ rela]ia dintreinstrumentele (poten]iale sau selectate) folosite ^n scris }i o serie de variabile.

De exemplu:

Al doilea tabel prezint@ instrumentele de comunicare interpersonal@:

Grupul ]int@ Tipul informa]iei Emi]@torul Frecven]a

Newsletter

Revist@ personal

Bro}ur@

Avizier

Raport social anual

T@ieturi din ziare

Etc.

Tipul informa]ieiRaportul Pre}edintele

{edin]@ conducere

{edin]@ de lucru

{edin]@ personal

%nt$lnire informal@

Etc.

Frecven]a

157


Rela]ia dintre instrumentul (poten]ial sau selectat) }i grupul ]int@:

Aceste tabele arat@ cum }i c$nd va comunica organiza]ia. Trebuie s@ ser@spund@ la c$teva ^ntreb@ri importante:

Sunt bine definite grupurile ]int@?Primesc angaja]ii de la toate nivelurile suficiente informa]ii?Exist@ suficiente canale de comunicare pentru distribuirea informa]iei}i implicarea fiec@rui angajat al companiei?Exist@ un echilibru ^ntre instrumentele de comunicare ^n scris }i celeorale?

Este imposibil@ men]ionarea tuturor instrumentelor de comunicareintern@. %n continuare este prezentat@ o list@ succint@ a acestora:1. Instrumente scrise

Publica]ie intern@/ziar/revist@Buletin informativ/newsletterPublica]ie managerial@Afi}ierT@ieturi din ziareScrisori administrativeRaport anualRapoarte, memouri, scrisoriPostereBro}uriUrn@ sugestii

2. Instrumente orale:{edin]e de lucru generale / pe departamente

Etc.

Conducereasuperioar@

Primul e}alon Al doileae}alon

{oferul(de exemplu)

Informa]iidespremanagement

Revist@pentruangaja]i

NewsletterBro}ur@

158


{edin]e de consultan]@Consilier personal%nt$lniri }i festivit@]i al personalului{edin]e de acomodareDiscu]ii func]ionaleDiscu]ii instructiveManagement interactiv (MBWA)Discu]ii de tip panelDezbateriDejun profesional{edin]e de brainstormingReuniuni ^n aer liberGhi}eu de informa]ii

3. Instrumente digitale:E-mailIntranetSite pentru discu]ii pe Internet

4.Instrumente audiovizualeJurnal videoTeleconferin]e

Sfatul nostru este: ̂ ncerca]i s@ da]i dovad@ de creativitate pentru g@sireaunor instrumente de comunicare eficiente. La sf$r}it ve]i fi m$ndru de rezultate.

7. Anexa 1: Chestionar pe tema blocajelor ^n comunicarea intern@Acest chestionar poate fi folosit pentru realizarea unor interviuri cu

persoane-cheie din organiza]ie. Este un instrument utilizat pentru o cercetarecantitativ@.%ntreb@rile se refer@ la comunicarea ^n cadrul unei organiza]ii.Comunicarea intern@ poate fi definit@ ^n diferite moduri, ^n func]ie de context}i viziunea asupra comunic@rii. %n acest chestionar este utilizat@ defini]iaurm@toare: toate schimburile de informa]ii din cadrul organiza]iei. Anumite^ntreb@ri se refer@ la cultura organiza]iei.

1.Face]i o scurt@ descriere a activit@]ii / func]iei dumneavoastr@ (sarcini}i responsabilit@]i).

2.Ce decizii trebuie s@ lua]i ^n general ^n activitatea pe care odesf@}ura]i? %n ce privin]e?

3.De ce informa]ii ave]i nevoie pentru a lua decizii?4.De la cine trebuie s@ primi]i aceste informa]ii?5.Exist@ reguli formale }i informale ^n organiza]ia dumneavoastr@

referitoare la ob]inerea informa]iilor?

159


6.Dac@ nu exist@, crede]i c@ ar trebui impuse reguli pentru transmitereainforma]iilor? Dac@ exist@, ar trebui acestea schimbate?

7. Care sunt cele mai importante instrumente de comunicare utilizate^n cadrul organiza]iei dumneavoastr@?

8. Care dintre instrumentele de comunicare func]ioneaz@ eficient, ^nopinia dumneavoastr@? De ce?

9. Care dintre instrumentele de comunicare nu func]ioneaz@ eficient,^n opinia dumneavoastr@? De ce?

10. Care sunt coordonatele formale pe care primi]i informa]ii?11. Ce tip de informa]ii primi]i pe aceste coordonate?12. Care este frecven]a informa]iilor?13. Care sunt modalit@]ile informale de receptare a informa]iilor?14. Ce tip de informa]ii sunt recep]ionate ^n mod informal?15. Care este frecven]a cu care recep]iona]i informa]ii ̂ n mod informal?16. Primi]i informa]ii care nu v@ sunt de folos?17. De ce v@ sunt nefolositoare aceste informa]ii?18. Ce tip de informa]ii v@ sunt nefolositoare?19. C$t de des se ^nt$mpl@ acest lucru (s@ primi]i informa]ii

nefolositoare)?20. De la cine primi]i informa]ii nefolositoare?21. Ce propuneri ave]i pentru ^mbun@t@]irea comunic@rii interne a

organiza]iei / compartimentului?22. De ce nu au fost realizate aceste ^mbun@t@]iri p$n@ ^n momentul de

fa]@?23. %n ce mod se iau deciziile ^n organiza]ie?24. C$nd apar conflicte ^n cadrul organiza]iei, ce sau cine le cauzeaz@

(cel mai adesea)?25. Cum sunt gestionate conflictele ^n cadrul organiza]iei?26. Dup@ p@rerea dumneavoastr@, dispune]i de suficiente informa]ii

despre chestiunile relevante legate de conducerea }i strategia pe termen lunga organiza]iei?

27. Sunte]i implicat ^n procesul de elaborare a strategiilororganiza]ionale?

28. Descrie]i modul ^n care comunica]i cu:a. {eful dumneavoastr@;b. Colegii dumneavoastr@;c. Conducerea cu responsabilitate ierarhic@;d. Personalul de conducere;e. Subordona]ii dumneavoastr@.

29. Cum sunte]i informat ̂ n privin]a rezultatelor ob]inute de c@tre firm@?

160


30. Ce p@rere ave]i despre cultura organiza]iei? Este o cultur@ deschis@sau ^nchis@? Din experien]a dumneavoastr@ este comunicarea u}or sau dificilde a realizat?

31. %n ce mod conduce managementul superior }i de la nivel mediuorganiza]ia? %i motiveaz@ }i inspir@ pe angaja]i? Acord@ aten]ie nevoilor }iambi]iilor dumneavoastr@?

32. Sunte]i satisf@cut de activitatea dumneavoastr@, de modul ^n carecoopera]i cu colegii }i superiorii dumneavoastr@?

Sunte]i m$ndru de compania dumneavoastr@? De ce? De ce nu?

8. Anexa 2: List@ a variabilelor ^n comunicarea intern@%n finalul acestui capitol este oferit@ o list@ cu variabilele ̂ n comunicarea

intern@. Aceasta este util@ pentru: analizarea, dezvoltarea, }i evaluarea comunic@rii interne.Comunicarea intern@ este un fenomen complex, dup@ cum s-a v@zut

pe parcursul acestui capitol. Comunicarea intern@ nu se refer@ doar la informa]ii,ci }i la competen]e }i la climatul ^n care se desf@}oar@. Evident, comunicareaintern@ este una dintre cele mai interesante aspecte ale comunic@rii / rela]iilorpublice. Ea nu se refer@ doar la informa]ii }i comunicare, ci }i la }tiin]aorganiz@rii, sociologie, etic@ }i psihologie. Aceast@ nou@ disciplin@ a }tiin]elorcomunic@rii va cunoa}te o dezvoltare remarcabil@ ^n viitor. Lista de mai josprezint@ variabilele de care depinde comunicarea intern@:1. Variabile generale

Comunicarea formal@ Comunicarea informal@

2. Informa]ia Fluxuri informa]ionale

I. orizontaleII. verticaleIII. diagonale

Canale de informareI. informa]ii despre sarciniII. informa]ii despre strategieIII. informa]ii despre postIV. informa]ii despre schimbare

SubiecteI. necesitatea unor subiecte speciale

Necesit@]iI. definirea grupurilor ]int@

161


Calitatea informa]iilorI. frecven]@II. eficacitateIII. cantitateIV. caracter completV. inteligibilitate }i claritateVI. relevan]@ }i utilitateVII. caracter adecvat / aplicabilitateVIII. sincronizareIX. vitez@ a fluxului de informa]ii

3.Competen]e ^n comunicare Profesionalism / concizie Orientare c@tre probleme Implicare Comportament etic ^n raport cu angaja]ii Echivalen]@ S@ serveasc@ intereselor Cooperare Orientare c@tre ^nv@]are

4. Climatul Stilul managerial Atitudinea colegial@ Atmosfera de grup Rela]ia }ef / manager – angajat Persoanele-cheie ^n transmiterea informa]ilor %ncredere Respect Sinceritate

Bibliografie:

1. Bland, M., Jackson, P., Effective employee communications, Londra, 19902. Campbell, A., Devine, M., Young, D., A sense of mission, The Economists Books

Limited, 19903. Cook, M.J., Effective coaching, McGraw Hill, New York, 19994. Corman, S. (ed.), Foundations of organizational communication: a reader, Longman,

Londra, 19915. Cutlip, S.M., Center, A.H., Broom, G., Effective public relations, New Jersey, 19856. Deal, T.E., Kennedy, A.A., Corporate cultures, the rites and rituals of corporate life,

Addison-Wesley, Massachusettes, 1988 (edi]ie Penguin Group)7. Gerbner, G., ‘Toward a general model of communication’, in: Audio-Visual Communication

Review, 4, 171-199, 1956

162


8. Grunig, J.E., Excellence in public relations and communication management, LawrenceErlbaum Associates, Publishers, Hove and London, Hillsdale (N.J.), 1992

9. Handy, C.B., Understanding organizations, Penguin Books, Londra, 198510. Hersey, P., Blanchard, K., Management of organizational behaviour, Prentice Hall,

Englewood Cliffs, 197711. Hofstede, G.H., Cultures and Organizations, McGraw Hill, Londra, 199112. Jablin, F. (ed.), Handbook of Organizational communication, Sage, Newbury Park, 198713. Littlejohn, S.W., Theories of human communication, Wadsworth, California, 199214. Mintzberg, H., Structures in fives: Designing effective organizations, New York, 198315. Schein, E.H., Organizational culture and leadership, Jossey-Bass, San Francisco, 199216. Senge, P.M., The fifth Discipline; the Art and practice of the learning organization,

Doubleday/Currency, New York, 199017. Shannon, C., Weaver, W., The mathematical theory of communication, University of

Illinois Press, Urbana, 194918. Vos, M., Schoemaker, H., Integrated Communication: Concern, internal and marketing

communication, Lemma, Utrecht, 199919. Weick, E.W., Sensemaking in organizations, Sage, Londra, 199520. Zimbardo, P.G., Leippe, M.R., The psychology of attitude change and social influence,

McGraw-Hill, Singapore, 1991

163


Nicolae BibuNicolae BibuNicolae BibuNicolae BibuNicolae Bibu

Management }i leadership

Temele principale ale densei comunic@risus]inute de profesorul Nicolae Bibu aufost “management”-ul }i “leadership”-ul.Cele dou@ no]iuni au fost deconstruite analiticp$n@ ̂ n cele mai mici articula]ii. De asemenea,discursul profesorului Nicolae Bibu a topit^n el }i o bibliografie impresionant@.

%n acela}i sens, ideea c@ “diferen]adintre o ]ar@ bogat@ }i o ]ar@ s@rac@ este dat@de managementul ei” a fost amplu ilustrat@pe parcursul acestei comunic@ri. La fel ca }iideea complementar@ celei precedente – c@managementul unei ]@ri este decisivdeterminat de calitatea liderilor acesteia.

Punctele nodale ale discursului:* leadership - caracterizare* liderul charismatic / liderul necharismatic* stiluri de leadership* management – caracterizare* matricea performan]ei* piramida managerial@* caracteristici }i orient@ri ale managementului modern

164


CorCorCorCorCornel Bogdannel Bogdannel Bogdannel Bogdannel Bogdan

Evitarea limbii de lemn }i cli}eelor^n comunicare

Comunicarea redactorului-}ef alcotidianului Ziua de Vest a avut capersonaj central unul dintre inamiciiredutabili ai g$ndirii libere: „limba delemn”. Aplica]iile practice – oferite dinbel}ug - au adus savoare unei expunerimai mult dec$t necesare atunci c$nd estevorba despre comunicare.

Punctele nodale ale discursului:* limba ca instrument principal al g$ndirii* contribu]ii rom$ne}ti la „optimizarea” limbii de lemn* excesul de termeni tehnici ^n comunicare* somnul ra]iunii na}te mon}tri de comunicare* limba de lemn }i Puterea* exemple ale limbii de...tranzi]ie

165


Ildiko Foar]@Ildiko Foar]@Ildiko Foar]@Ildiko Foar]@Ildiko Foar]@

Introducere ̂ n retoric@

„Unul dintre scopurile ^nse}i ale acesteidiscipline (al retoricii ) e tocmai s@ ne protejezede o g$ndire falacios@, de sofisme sauparalogisme, - de care elocu]ia, ca }i mintea(cea care minte sau cea care se ^n}al@), nu edeloc str@in@. %n rest, retorica este o form@ deetic@ }i / sau civiliza]ie, „ars bene dicendi”,pentru antici, fiind echivalent@ cu „ars benevivendi”. S-ar cuveni s@ fie }i pentru cei deast@zi”. Aceasta este, ^n termenii retorici,„captatio benevolentiae” al unui curs magistral.

Punctele nodale ale discursului:* retorica – familia de cuvinte* tipuri de retoric@* c$teva figuri retorice

166


Robert {erbanRobert {erbanRobert {erbanRobert {erbanRobert {erban

Importan]a comunic@rii scrise. Tehnici de comunicare scris@

Diserta]ia sus]inut@ de directorulexecutiv al proiectului a avut ca „personajprincipal” una dintre speciile comunic@rii– anume, comunicarea scris@. Autorul eia reamintit c@ regulile generale deredactare a textelor se aplic@ diferit de laun tip de text la altul }i a dezv@luit c$tevadintre „secretele unui text bun” (tematicasa; unitatea con]inutului; limpezimeascopului propus; satisfacerea exigen]elordestinatarilor; elegan]a }i acurate]eacon]inutului; concizia).

Punctele nodale ale discursului:* etapele redact@rii textului;* planul articolului;* schi]area con]inutului;* revizia textului;* structura global@ a textului;* stilul textului

167


VVVVValeriu [one}aleriu [one}aleriu [one}aleriu [one}aleriu [one}

Gestionarea crizelor de imagine

Comunicarea lectorului Valeriu[one} a avut mai multe paliere. Mai^nt$i, discu]ia s-a purtat asupraimportan]ei imaginii ̂ n “jocul” social.“Fiecare organiza]ie are o imagine.Unica ̂ ntrebare este dac@ aceasta areimaginea pe care dore}te s@ o aib@” –idee ^n jurul c@reia s-a forjat un tipde discurs. Apoi, s-au inventariatfactorii care influen]eaz@ imagineapublic@. S-au identificat, de aseme-nea, caracteristicile crizei de imagine}i, nu ^n ultimul r$nd, s-au enun]atdiverse strategii de gestionare acrizelor de imagine.

Punctele nodale ale discursului:* imaginea conteaz@?* imaginea social@ a organiza]iilor* imaginea ideal@ a organiza]iei* elemente de identitate ale unei organiza]ii* criza de imagine* gestionarea crizei de imagine

168


Thomas ACHELIS (Universitateadin Munchen):

Lia

Luci

a EP

URE

169


Ton VEEN (Universitatea Ede,Olanda)

Robert {ERBAN

170


Marcel TOLCEANicolae BIBU

Vale

riu [

ONE{

171


{erb

an F

OAR

[~

Flav

iu C

@lin

RUS

Cons

tant

in M

~R~S

CU

172


Thom

as A

CHEL

IS

Corn

el B

OGDA

N

Robe

rt {

ERBA

N

173


Dona

TUD

OR

{erb

an F

OAR

[~Va

leriu

[ON

E{

174


Dona

TUD

OR

Lia

Luci

a EP

URE

Vale

riu [

ONE{

175


Nico

lae

BIBU

Cons

tant

in M

~R~S

CU

Robe

rt {

ERBA

N

176


S.C. Pleiada S.A., editorul publica]iilor Ziua de Vest (edi]ie local@ acotidianului Ziua) }i Focus Vest, a derulat, prin Centrul de Comunicare „FocusVest”, un amplu proiect adresat persoanelor din jude]ul Timis care dorescs@-}i dezvolte abilit@]ile de comunicare ^n rela]iile publice sau care lucreaz@sau doresc s@ lucreze ^n acest domeniu. Derularea acestui program a fostposibil@ ^n urma c$}tig@rii de c@tre societatea men]ionat@ a unui proiectfinan]at de Uniunea European@, ^n propor]ie de 80| din fonduri PHARE, iar20| din resurse proprii; valoarea total@ a proiectului se ridic@ la 50.000 deeuro. (….) Durata proiectului a fost de un an.

Centrul de comunicare „Focus Vest” a derulat programe de cursuri detraineri. De asemenea, ^n cadrul unor module condensate, au fost derulateprograme de cursuri de comunicare intern@ cu institu]ii publice }i politice dinTimi}: Inspectoratul {colar, Tehnomet, Poli]ia jude]ului Timi}, Direc]ia deS@n@tate Public@, Asocia]ia pentru Promovarea Femeii din Rom$nia, Direc]iade Pensii, Organiza]ia Tinerilor Social-Democra]i.

“Cursurile s-au concentrat pe dezvoltarea abilit@]ilor de comunicare,pe instruirea celor care lucreaz@ cu cet@]eanul sau cu alte organiza]ii, precum}i pe etica ^n comunicare”.

Lia Lucia EPURE coordonator al proiectului

„E important ca toate institu]iile s@ aib@ profesioni}ti ^n comunicare.Iar proiectul nostru a pus accentul tocmai pe profesionalismul ̂ n comunicare”.

Robert {ERBAN directorul executiv al proiectului

177


Autor: Lucien Matrat, Fran]aAdoptat la Atena, mai 1965, de c@tre CERP (Confedera]ia European@ de

Rela]ii Publice) }i IPRA (Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice)La ^nscrierea lor, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice

se angajeaz@ s@ respecte un cod interna]ional de etic@ ce se bazeaz@ par]ial peCarta Na]iunilor Unite:

Lu$nd ^n considerare c@ toate statele membre ale Organiza]iei Na]iunilorUnite au c@zut de acord s@ respecte Carta ONU care ̂ nt@re}te “credin]a ̂ n drepturileumane fundamentale, ^n demnitatea }i valoarea persoanei” }i av$nd ^n vedereesen]a profesiei, practicienii de rela]ii publice din aceste ]@ri trebuie s@-}i asumesus]inerea }i respectarea principiilor expuse ^n aceast@ cart@;

lu$nd ̂ n considerare faptul c@, ̂ n afar@ de “drepturi”, fiin]ele umane au nunumai nevoi fizice sau materiale, ci }i intelectuale, morale }i sociale - }i c@beneficiaz@ de aceste “drepturi” doar dac@ respectivele nevoi sunt ^mplinite ^nprimul r$nd;

lu$nd ^n considerare c@, pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor profesionale,}i ^n func]ie de modul ^n care aceste obliga]ii sunt realizate, speciali}tii de rela]iipublice pot contribui ^n mod concret la satisfacerea acestor nevoi intelectuale,morale }i sociale;

}i, ^n cele din urm@, lu$nd ^n considerare faptul c@ folosirea unor tehnicicare le permite s@ intre simultan ^n contact cu milioane de oameni confer@speciali}tilor de rela]ii publice o putere care trebuie limitat@ prin respectarea unuicod moral strict;

pe baza acestor principii, to]i membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]iiPublice au c@zut de acord s@ respecte Codul Etic Interna]ional }i, dac@ ^n luminaprobelor supuse spre examinare Consiliului, se dovede}te c@ un membru a ̂ nc@lcatacest cod pe parcursul ^ndeplinirii obliga]iilor sale profesionale, el/ea se va facevinovat/@ de o grav@ abatere necesit$nd o pedeaps@ adecvat@.

%n consecin]@, membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice vor^ncerca:

1. S@ contribuie la realizarea climatului moral }i cultural care s@ permit@fiin]elor umane s@ se realizeze pe deplin }i s@ se bucure de drepturile imprescriptibilela care sunt ^ndrept@]i]i conform “Declara]iei Universale a Drepturilor Omului”.

Codul interna]ional de la Atenade etic@ ̂ n rela]iile publice

178


2. s@ stabileasc@ modele de comunicare }i canale care, prin dezvoltarealiberei circula]ii a informa]iilor esen]iale, vor face ca fiecare membru al grupuluis@ simt@ c@ este informat }i ^i vor da totodat@ sentimentul implic@rii }iresponsabilit@]ii sale personale, precum }i pe cel al solidarit@]ii cu ceilal]i membri;

3. s@ se poarte ̂ ntotdeauna }i ̂ n toate ̂ mprejur@rile ̂ n a}a fel ̂ nc$t s@ merite}i apoi concret, s@ asigure confiden]ialitatea celor cu care vine ^n contact;

4. s@ ]in@ minte c@, datorit@ rela]iei dintre profesia sa }i public,comportamentul s@u - chiar }i ̂ n particular - va avea un impact asupra modului ̂ ncare profesiunea sa, ^n ansamblu, este apreciat@.

Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, de asemenea, vorac]iona:

5. Pentru a respecta ̂ n cadrul realiz@rii activit@]ilor profesionale principiilemorale }i regulile cuprinse ^n “Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului”;

6. pentru a respecta }i a men]ine demnitatea uman@, precum }i pentru arecunoa}te dreptul fiec@rui individ de a face propriile judec@]i;

7. pentru a asigura condi]ii morale, psihologice }i intelectuale pentrudialog ^ntr-un sens real, precum }i pentru a recunoa}te dreptul p@r]ilor implicatede a-}i prezenta cazul }i a-}i exprima punctele de vedere;

8. pentru a ac]iona, ̂ n toate cazurile, ̂ n a}a fel ̂ nc$t s@ ia ̂ n calcul intereselep@r]ilor implicate - at$t interesele organiza]iei pe care o servesc, c$t }i intereselepublicului-]int@;

9. pentru a realiza ac]iunile }i angajamentele utiliz$nd cuvintele astfel^nc$t s@ se evite orice ne^n]elegere }i s@ se manifeste loialitate }i integritate ^ntoate cazurile, astfel ^nc$t s@ se p@streze ^ncrederea clien]ilor sau, respectiv, aangaja]ilor, actuali sau din trecut, precum }i a tuturor grupelor de public-]int@ caresunt afectate de ac]iunile sale.

Membrii Asocia]iei Interna]ionale de Rela]ii Publice, ^n schimb:10. nu vor subordona adev@rul unor altor cerin]e;11. nu vor transmite informa]ii care nu sunt bazate pe fapte stabilite }i

verificabile;12. nu vor lua parte ̂ n orice ̂ ntreprindere sau ac]iune care nu este etic@ sau

onest@ sau care poate aduce atingere demnit@]ii }i integrit@]ii umane;13. nu vor folosi nici una dintre metodele sau tehnicile “de manipulare”

concepute pentru a crea motiva]ii la nivelul subcon}tientului, pe care individulnu le poate controla prin propria sa voin]@, astfel ̂ nc$t nu poate fi f@cut r@spunz@torde ac]iunile ^ntreprinse pe baza lor.

Acest Cod a fost adoptat de Asocia]ia Interna]ional@ de Rela]ii Publice(IPRA) la Adunarea General@ din mai 1965.

179


Codul interna]ional de la Lisabonade etic@ ̂ n rela]iile publice

Adoptat de c@tre Adunarea General@ a Confedera]iei Europene de Rela]iiPublice (CERP) la Lisabona, ^n 16 aprilie 1978, }i adoptat apoi, de unsprezecedintre asocia]iile na]ionale (provenind din cincisprezece ]@ri europene) care suntmembre ale CERP.

Sec]iunea I – Criterii }i standarde de calificare profesional@ alepracticienilor impuse de acest cod

Clauza 1Fiecare membru (al asocia]iei na]ionale) atestat ca atare ̂ n conformitate cu

regulile (asocia]iei na]ionale) este considerat, conform acestui cod, ca fiind unpractician de rela]ii publice }i care, prin urmare, se supune acestui cod.

Sec]iunea II – Obliga]ii profesionale generaleClauza 2%n practicarea acestei profesiuni, practicianul de rela]ii publice va respecta

principiile enun]ate ^n Declara]ia Universal@ a Drepturilor Omului - }i ^n speciallibertatea de expresie }i libertatea presei, care asigur@ dreptul individului lainformare, ^n limitele confiden]ialit@]ii profesionale. De asemenea, se oblig@ s@ac]ioneze ^n acord cu interesul public }i s@ nu lezeze demnitatea }i integritateaindividului.

Clauza 3%n cadrul conduitei sale profesionale, specialistul ^n rela]ii publice trebuie

s@ demonstreze onestitate, integritate intelectual@ }i loialitate. %n special, va ac]iona^n a}a fel ̂ nc$t s@ nu enun]e comentarii care s@ induc@ ̂ n eroare sau informa]ii falsesau eronate. %n acela}i timp, trebuie s@ aib@ grij@ s@ evite folosirea, fie }i accidental@,a unor practici sau metode incompatibile cu acest cod.

Clauza 4Activit@]ile de rela]ii publice trebuie realizate ^n mod transparent: trebuie

s@ fie u}or de identificat }i deta}at ca atare, ca av$nd o provenien]@ clar@ }i s@ nutind@ la a induce ^n eroare ter]ii.

Clauza 5%n rela]ia sa cu alte profesii }i alte ramuri ale comunic@rii sociale, specialistul

de rela]ii publice trebuie s@ respecte regulile }i practicile specifice acelor profesiisau ocupa]ii – evident, aceasta ^n m@sura ^n care respectivele practici }i regulisunt compatibile cu deontologia propriei sale profesii.

Sec]iunea III – Obliga]ii profesionale specifice:

180


Fa]@ de clien]i sau angajatoriClauza 6Un practician de rela]ii publice nu va reprezenta interese conflictuale sau

aflate ^n competi]ie f@r@ a ob]ine ^n prealabil consim]@m$ntul expres al clien]ilorsau angajatorilor implica]i.

Clauza 7%n practica profesiei sale, specialistul de rela]ii publice trebuie s@ fie

discret. Trebuie, totodat@, s@ respecte cu scrupulozitate confiden]ialitateaprofesional@ }i, mai ales, nu trebuie s@ dezv@luie nici o informa]ie confiden]ial@primit@ de la clien]ii sau angajatorii s@i actuali, din trecut sau prezent-poten]iali,sau s@ foloseasc@ astfel de informa]ii f@r@ o autoriza]ie special@ ^n acest sens.

Clauza 8Un practician de rela]ii publice care are un interes ce intr@ ^n conflict cu

interesul clientului sau angajatorului s@u trebuie s@ ̂ l fac@ cunoscut acestuia ̂ n celmai scurt timp.

Clauza 9Un specialist de rela]ii publice nu trebuie s@ recomande clientului sau

angajatorului s@u serviciile nici unei firme sau organiza]ii fa]@ de care respectivulspecialist are un interes financiar, comercial sau de alt@ natur@ - f@r@ a face cunoscutanterior acest interes.

Clauza 10Un specialist de rela]ii publice nu va ^ncheia cu clientul sau angajatorul

s@u un contract prin care specialistul garanteaz@ rezultate a c@ror ob]inere nudepinde de el.

Clauza 11Un practician de rela]ii publice poate accepta remunerarea serviciilor sale

doar sub forma salariului sau onorariului, }i ̂ n nici un caz nu va accepta pl@]i sau alterecompense materiale ^n func]ie de rezultate a c@ror realizare nu depinde de el.

Clauza 12Un practician de rela]ii publice nu va accepta pentru serviciile prestate

unui client sau angajator nici o remunera]ie de la un ter] - sub forma unor reduceride pre], comisioane sau pl@]i ^n natur@ -, dec$t cu acordul clientului sauangajatorului.

Clauza 13Dac@ realizarea unei sarcini de rela]ii publice este pasibil@ de a determina

o abatere profesional@ grav@ }i de a implica un comportament contrar principiiloracestui cod, practicianul trebuie s@ ̂ }i anun]e clientul sau angajatorul imediat }i s@fac@ tot posibilul ca acesta s@ respecte cerin]ele codului. Dac@ clientul sauangajatorul ̂ }i p@streaz@ inten]iile, practicianul trebuie cu toate acestea s@ respectecodul, indiferent de consecin]e.

Fa]@ de opinia public@ }i mijloacele de informare

181


Clauza 14Spiritul acestui cod }i regulile cuprinse ^n clauzele precedente - }i anume

clauzele 2, 3, 4 }i 5 - implic@ o permanent@ preocupare din partea practicianului dea respecta dreptul la informare, }i de asemenea datoria de a furniza informa]ie, ^nlimitele confiden]ialit@]ii profesionale. Aceste clauze implic@, de asemenea,respectul pentru drepturile, independen]a }i ini]iativa mijloacelor de informare.

Clauza 15Orice tentativ@ de a induce ^n eroare opinia public@ sau reprezentan]ii

acesteia este strict interzis@. Orice form@ de }antaj, corup]ie sau trafic de influen]@- mai ales ^n rela]ia cu media de informare - este interzis@. {tirile trebuie furnizategratuit }i f@r@ nici o ^n]elegere privat@ sau recompens@ ilicit@ pentru folosirea saupublicarea lor.

Clauza 16Dac@ devine necesar@ men]inerea ini]iativei }i controlului asupra emiterii

}i distribuirii de informa]ii, potrivit principiilor acestui cod, practicianul de rela]iipublice poate s@ achizi]ioneze spa]iu sau timp de emisie ̂ n conformitate cu regulile,practicile }i uzan]ele ^n acest domeniu.

Fa]@ de colegii de breasl@Clauza 17Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ nu fac@ concuren]@ neloial@

colegilor de breasl@. El nu trebuie nici s@ ac]ioneze, nici s@ se exprime ̂ ntr-un modcare ar putea duce la deprecierea reputa]iei sau rezultatelor activit@]ii unui colegde breasl@, r@m$n$nd ^ns@ sub inciden]a clauzei 18b a acestui cod.

Fa]@ de profesieClauza 18Practicianul de rela]ii publice trebuie s@ se re]in@ de la orice ac]iune care ar

putea prejudicia reputa]ia profesiei sale. %n special, el nu trebuie s@ afecteze asocia]iana]ional@ din care face parte, eficien]a activit@]ii sau renumele acesteia, prin atacuripremeditate sau prin ^nc@lcarea constitu]iei }i regulilor acesteia.

Reputa]ia profesiei este responsabilitatea fiec@rui membru.Practicianul de rela]ii publice nu are numai datoria s@ respecte el ^nsu}i

codul, dar }i:a. S@ ajute la o mai larg@ }i bun@ cunoa}tere }i ^n]elegere a codului;b. s@ aduc@ la cuno}tin]@ autorit@]ilor competente orice ^nc@lcare a codului

pe care el a sesizat-o;c. s@ ̂ ntreprind@ tot ce ̂ i st@ ̂ n putere pentru a se asigura c@ deciziile privind

aplicarea codului de c@tre aceste autorit@]i sunt respectate }i sanc]iunile sunt puse^n practic@.

Se consider@ c@ orice practician care permite o violare a codului a ^nc@lcatel ^nsu}i codul.

182


Libera exprimare e garantat@ de articolul 10 al Conven]iei europenepentru ap@rarea drepturilor omului }i a libert@]ilor fundamentale, care areurm@torul con]inut:

Paragraful 1: “Orice persoan@ are dreptul la libertatea de exprimare.Acest drept cuprinde libertatea de opinie }i libertatea de a primi sau comunicainforma]ii sau idei f@r@ amestecul autorit@]ilor publice }i f@r@ a ]ine seama defrontiere. Prezentul articol nu ^mpiedic@ statele s@ supun@ societ@]ile deradiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.

Paragraful 2: “Exercitarea acestor libert@]i ce comport@ ^ndatoriri }iresponsabilit@]i poate fi supus@ unor formalit@]i, condi]ii, restr$ngeri sausanc]iuni prev@zute de lege, care constituie m@suri necesare, ^ntr-o societatedemocratic@, pentru securitatea na]ional@, integritatea teritorial@ sau siguran]apublic@, ap@rarea ordinii }i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s@n@t@]ii sau amoralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a ^mpiedicadivulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta autoritatea }iimpar]ialitatea puterii judec@tore}ti.” (Macovei, Monica, “Libertatea deexprimare. Decizii ale Cur]ii Europene a Drepturilor Omului”, supliment alRevistei Rom$ne de Drepturile Omului, editat de Centrul pentru DrepturileOmului, APADOR-CH, Bucure}ti, 1996, pag. 4)

Dup@ cum se observ@, exercitarea dreptului la libera exprimare comport@}i anumite ^ndatoriri }i responsabilit@]i ce pot fi cuprinse ^ntr-un coddeontologic care se aplic@ ^n interiorul unei profesii. Este adesea o tradi]ienescris@ care stabile}te, prin consens, ceea ce “se face” }i ceea ce “nu se face”.%ns@ ^n toate ]@rile lumii, unele organiza]ii corporative au hot@r$t c@ este util@redactarea unei carte a ^ndatoririlor ce revin jurnali}tilor, dar ^n acela}i timpexist@ }i unii profesioni}ti ce denun]@ aceast@ ini]iativ@. (Bertrand, Claude-Jean, “Deontologia mijloacelor de comunicare”, Ed. Institutul European, Ia}i,2000, pag. 45)

%n domeniul mass-media, deontologia comunic@rii presupune (veziB., C-J, pag. 22) un ansamblu de principii }i reguli „rezultate din practicaprofesiei, stabilite de preferin]@ ^n colaborarea cu utilizatorii, ^n scopul de ar@spunde mai bine nevoilor diverselor categorii de popula]ie. Dintre institu]iiledemocratice, jurnalismul are ceva excep]ional, }i anume puterea sa, care nu

Deontologia mijloacelorde comuicare

183


se bazeaz@ pe un contract social, pe o delegare f@cut@ de popor – prin alegeresau prin numire, pe baza unui document sau prin votarea unei legi care impunenorme” (B., C.-J., pag. 22). „Deontologia” mijloacelor de comunicare ̂ n mas@„nu ]ine de justi]ie, nici chiar, la limit@, de moralitate, dac@ lu@m acest termen^n sens direct. Nu este vorba doar de a fi mijloace de comunicare oneste }ipoliticoase, ci de a asigura o func]ie social@ major@” (B., C.-J., pag. 22).

„Evident, deontologia nu se practic@ dec$t ^n regimurile democratice”(B., C.-J., pag. 22). Ea nu exist@ cu adev@rat dec$t acolo unde exist@ libertatede expresie, o anumit@ prosperitate a mijloacelor de comunicare }i jurnali}ticompeten]i, m$ndri de a-}i practica profesia. F@r@ prosperitate nu suntconsumatori, deci nici publicitate, mijloacele de comunicare devin s@race,corupte sau sus]inute }i controlate de c@tre stat. Aceasta ^nseamn@ c@ ^n multe]@ri, chiar dac@ sunt considerate oficial ca democratice, deontologia nu^nseamn@ mare lucru (B., C.-J., pag. 23).

Deontologia se bazeaz@ pe o serie de valori umane.Valori fundamentale. Exist@ o valoare asupra importan]ei c@reia oamenii

s-au pus de acord. Aceasta e supravie]uirea speciei, destinul planetei (vezi B.,C.-J., pag. 53). „Oamenii ̂ mp@rt@}esc ̂ n mod general anumite valori pe care sebazeaz@ morala social@: respectul fa]@ de via]a uman@, preocuparea de a nuface r@u nim@nui ^n mod inutil, promovarea drept@]ii }i a drepturilor omului,^mbun@t@]irea destinului celui de l$ng@ noi, democra]ia” (B., C.-J., pag. 54).

„Mo}tenirea iudeo-greac@. %n cea mai mare parte a democra]iilorindustrializate, ideologia este la origine de inspira]ie iudeo-greac@, cre}tin@”(B., C.-J., pag. 54). „Dup@ cum accentul cade pe una sau pe alta dintre naturileumane, exist@ dou@ tradi]ii ^n cadrul civiliza]iei occidentale: cea catolic@ }icea protestant@, cea latin@ }i cea anglo-american@, cea din sudul }i cea dinnordul Europei. Prima - mai autoritar@ - pune accentul pe solidaritatea de grup}i pe stabilitatea societ@]ii, pe c$nd cea de-a doua - mai liberal@ - pune accentulpe individ }i pe ini]iativ@. De men]ionat c@ cea din urm@ a vegheat la apari]iademocra]iei }i a civiliza]iei industriale. Printre valorile sale r@sp$ndite peplan mondial se num@r@: afirmarea egalit@]ii oamenilor, credin]a ^n progresuluman, respectarea legii, a contractului care fondeaz@ societatea” (B., C.-J.,pag. 54-55).

„Democra]ia. %n zilele noastre, cei mai mul]i par convin}i c@ poporultrebuie s@-}i impun@ voin]a ^n fa]a guvernan]ilor, }i nu invers. Democra]ia,despre care se spune c@ ar fi ̂ n exclusivitate cre}tin@ }i chiar protestant@, poates@ nu par@ compatibil@ cu Islamul tradi]ional, cu budismul, confucianismul,hinduismul sau tribalismul. Jur@m$ntul absolut de credin]@ fa]@ de propriulgrup etnic, respectul fa]@ de caste pentru a asigura stabilitatea social@,loialitatea fa]@ de str@mo}i, b@tr$nii comunit@]ii, de }efii clanului, asemenea

184


valori nu par a se potrivi cu democra]ia. Ar ^nsemna, ^ns@, s@ uit@m c@ Indiaeste cea mai vast@ democra]ie a lumii }i c@ Japonia este una dintre cele maiputernice” (B., C.-J., pag. 55-56).

„Libertatea de expresieLibertatea presei. Prima voca]ie a profesionistului din mass-media

este aceea de a exercita libertatea de a comunica ^n vederea inform@riioamenilor cu privire la observa]iile sale asupra lumii ^[email protected]@ libertate este unul dintre drepturile umane, numite “absolute”deoarece corespund nevoilor vitale. F@r@ comunicare nu exist@ societate,deci nu exist@ o supravie]uire ^ndelungat@ a individului. Instaurarea uneidictaturi este ^nso]it@ ^ntotdeauna de suprimarea libert@]ii cuv$ntului }i apresei. Aceasta a devenit, deci, at$t un factor, c$t }i un semn al democra]iei”(B., C.-J., pag. 56-57).

„Libertate pozitiv@. De-a lungul secolelor, libertatea presei a fost demulte ori ^n]eleas@ ca un drept al fiec@rui cet@]ean. {i ea a fost real@ at$ta timpc$t a fost suficient@ o sum@ mic@ de bani pentru a publica un periodic. O dat@ce costurile au crescut, aceast@ libertate a devenit negativ@. %n consecin]@,libertatea presei nu mai era un drept al cet@]eanului, ci a devenit un privilegiual plutocra]ilor sau al guvernan]ilor. De aceea a ap@rut o concep]ie nou@, ceaa “libert@]ii” }i a “agresivit@]ii rezonabile” a presei” (B., C.-J., pag. 57-58).

„Dreptul la comunicare.Libertatea cuv$ntului }i a presei nu poate fi ̂ n]eleas@ numai ca o absen]@

a interdic]iei, de care profit@ doar o minoritate infim@. Ea trebuie s@ setransforme ^n dreptul de a comunica, pentru to]i. %ns@ legiferarea accesului lamijloacele de comunicare e de neconceput: deontologia e un mijloc respectabilde a se ajunge la acest lucru.

Comunicarea fiind o nevoie esen]ial@ a fiin]ei umane, dreptul lacomunicare se impune: dreptul recunoscut indivizilor, grupurilor }i na]iunilorde a face schimb de mesaje de orice fel prin orice mijloc de expresie” (B., C.-J., pag. 58-59).

Lacunele comunic@rii. Comunicarea social@ se exercit@ la niveluri }idirec]ii diverse. %n trei direc]ii s-ar p@rea c@ dreptul la comunicare e pu]inexercitat }i c@ ar trebui s@ se fac@ mai mult: dinspre statul mai pu]in dezvoltatspre statul mai puternic, dinspre cet@]eni spre puterile ^n exerci]iu }i de la ungrup la altul ̂ n cadrul masei. Scopul deontologiei const@, ̂ n parte, ̂ n a ̂ nl@turaobstacolele. Exist@ ^ns@ un obstacol ^n comunicare care e perfect admisibil:cazul refuzului de a comunica. Realitatea este, ̂ ns@, c@ pretutindeni se pretindeo comunicare bidirec]ional@, ̂ n afara S.U.A. datorit@ hegemoniei lor mediatice(vezi B., C.-J., pag. 60-61).

185


„Valori mediatice.A trata subiectul deontologiei ^nseamn@ a vorbi despre ^ndatoririle

jurnali}tilor. Aceste ̂ ndatoriri implic@ existen]a drepturilor pe care oamenii depres@ le posed@, at$t ^n calitate de oameni, c$t }i ^n calitate de practicieni aiunei meserii deosebite. Legea, de altfel, le garanteaz@ adesea unele dintreaceste drepturi, iar unele coduri le evoc@. Jurnali}tii se bucur@ de prerogative,^ns@ publicul trebuie s@ le cear@ socoteal@” (B., C.-J., pag. 61).

%ndatoririle umane. Obliga]iile jurnalistului constau, mai ales, ^n^ndatoririle oric@rei fiin]e umane, aplicate ^n domeniul presei. El trebuie s@r@spund@ nevoilor instinctive pe care par s@ le resimt@ to]i oamenii: liberaexprimare, responsabilitate }i onestitate. Valorile fundamentale ale Evangheliei,rezumate ^n cinci cuvinte: libertate, demnitate, dreptate, pace, iubire - suntpoli ^n jurul c@rora s-ar putea regrupa toate clauzele codurilor jurnalistice(vezi B., C.-J., pag. 61-62).

„La sf$r}itul celui de al XIX-lea secol, profesioni}tii ̂ n pres@ au constituitasocia]ii cu scopul de a-}i stabili propriile reguli ale debutului ^n meserie, alepracticii }i de a determina publicul s@ le recunoasc@ independen]a fa]@ de stat}i valorile proprii. Atunci s-au deschis }coli specializate, s-au scris coduri” (B.,C.-J, pag. 63).

Valori universale. Valorile mediatice sunt, ̂ n foarte mare parte, acelea}i^n toate regiunile globului unde guvernarea este democratic@. Deontologia sebazeaz@ pe valori universale (refuzul urii, al violen]ei, al dispre]ului fa]@ de omsau oameni) }i se armonizeaz@ cu cea mai mare parte a ideologiilor, ^ns@ nu }i cuextremismul, totalitarismul sau fundamentalismul (vezi B., C.-J., pag. 63).

Valori medicale. Este frapant faptul c@ valorile medicale, foarte vechi,dar valabile }i pentru secolul XXI, s-ar potrivi }i profesiei mediatice:angajament, compasiune, integritate, competen]@, spirit de cercetare,confiden]ialitate, responsabilitate fa]@ de beneficiari }i fa]@ de comunitate(vezi B., C.-J., pag. 64).

DeontologiaCodurile: tipuri }i con]inuturiCea mai mare parte a statelor unde regimul nu este dictatorial posed@

acum cel pu]in un cod al presei, numit “cod etic”, “al onoarei” sau “de conduit@”– sau chiar o chart@ a jurnali}tilor, reguli de conduit@ sau declara]ie de principii(vezi B., C.-J., pag. 65).

„Natura codului. %n momentul ̂ n care un cod este adoptat, adesea exist@deja o lege. %ns@ creatorii codului percep totodat@ insuficien]a acesteia. Ceeace redacteaz@ ace}tia nu este un text sacru care necesit@ un angajament absolut,

186


ci un vademecum a c@rui eficien]@ presupune c@ jurnalistul posed@ un sim]moral.

%n orice meserie, exist@ lucruri “care se fac” }i lucruri “care nu se fac”. %nmod tradi]ional, ele se ^nva]@ la locul de munc@, }i cel care violeaz@ uzan]ele^n mod repetat este ostracizat. %ns@ pentru a r@m$ne vie, tradi]ia are nevoie s@fie dezb@tut@, purificat@, actualizat@, organizat@ }i expus@ negru pe alb, lanivel local sau na]ional. Dac@ nu, ea devine prea vag@, uneori ambigu@ bachiar contestabil@. %n paralel, ^n r$ndul celei mai mari p@r]i a organelor depres@ exist@ principii editoriale, fie transmise pe cale oral@, fie redactate” (B.,C.-J., pag. 65-66).

„Obiectivele codurilor. Codul informeaz@ publicul asupra profesiei,semnaleaz@ faptul c@ aceasta are reguli de conduit@. Sporindu-i credibilitatea,codul garanteaz@ fidelitatea clientelei }i, ^n cazul mijloacelor de comunicare,ata}amentul ofertan]ilor de publicitate, deci prosperitatea.

Codul protejeaz@ clientul, ̂ ns@ dincolo de aceasta creeaz@ o solidaritate^n interiorul grupului profesional }i men]ine prestigiul profesiei, deci influen]asa. Nu exist@ obligatoriu inten]ia sau posibilitatea de a le respecta, ^ns@ seofer@, cel pu]in, un ideal. Codul d@ fiec@ruia dintre membrii comun

it@]ii profesionale un sentiment de securitate, de for]@ [email protected] de alt@ parte, codul vizeaz@ evitarea interven]iei statului. Aceasta -

^n cazul mijloacelor de comunicare - poate fi una puternic@. Apari]ia acestuipericol declan}eaz@ ^n r$ndul profesioni}tilor gesturi autoreformiste - primuleste acela de a elabora un cod” (B., C.-J., pag. 66-67).

Autorii codurilor. %n afar@ de codurile de origine guvernamental@ - carese pot asimila decretelor, exist@ coduri na]ionale - concepute de c@tre o asocia]iesau mai multe, coduri interna]ionale, coduri f@cute de asocia]ii patronale saude sindicate sau chiar de asocia]ii de jurnali}ti. Exist@ coduri monomedia }icoduri proprii unui singur organ de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 67-68). „Un coddeontologic ar trebui s@ fie formulat ^n mod voluntar ^n cadrul unui grup careexercit@ acea profesiune” (B., C.-J., pag. 68). „C$nd profesioni}tii ^}i propuns@ redacteze un cod, este de dorit ca ei s@ invite anumi]i exper]i - care observ@}i analizeaz@ comportamentele }i con]inuturile mijloacelor de comunicare,dar mai ales anumi]i beneficiari - care asigur@ libertatea presei. Este bine ca uncod s@ fie acceptat de c@tre to]i membrii corpului profesional. Este }i mai bineca el s@ fie aprobat de societatea ^n care este elaborat” (B., C.-J., pag. 69).

Tipuri de clauze.Definirea “practicilor scandaloase” ale mijloacelor de comunicare

variaz@ ^n func]ie de cultura unei na]iuni, de stadiul evolu]iei sale, de regimulpolitic. Totu}i, ^n cea mai mare parte a codurilor se reg@sesc acelea}i reguli

187


fundamentale, aceasta datorit@ comunit@]ii culturale a ]@rilor unde au ap@rutprimele coduri (vezi B., C.-J., pag. 70).

Clasificarea clauzelor dup@ natura regulilor:„Reguli ideale. Este bine s@ fie definit un scop spre care profesioni}tii

trebuie s@ tind@ chiar dac@ ar p@rea imposibil de atins: s@ nu accepte niciodat@misiuni contrare deontologiei, s@ dispun@ de o cunoa}tere excelent@ asubiectelor despre care vorbesc, s@-}i lase propriile opinii ^n afara reportajuluipe care ^l realizeaz@, s@ prezinte ^ntotdeauna mai multe puncte de vedere, s@lupte ^n mod constant pentru drepturile omului” (B., C.-J., pag. 72).

Reguli generale. Anumite reguli sunt valabile pentru to]i cet@]enii –cele care fac obiectul justi]iei sau al prescrip]iilor religioase. Alte reguli seadreseaz@ ^n mod special jurnali}tilor: s@ nu falsifice ^n mod voluntarinforma]iile, s@ nu accepte avantaje financiare sau ^n natur@ privind publicareasau nepublicarea unui articol, s@ nu aib@ un comportament contrar deontologiei(vezi B., C.-J., pag. 72).

Reguli privitoare la excep]ii. Exist@ reguli pe care un mijloc decomunicare le poate neglija c$nd aceasta serve}te interesul public. Jurnalistulnu trebuie s@-}i disimuleze identitatea ^n fa]a surselor, nici s@ culeag@ ^n modclandestin informa]iile (spre exemplu, s@ ^nregistreze clandestin o convorbiretelefonic@ privat@ f@r@ a avea acordul prealabil al ambelor p@r]i), nu trebuie s@incite pe nimeni s@ comenteze un delict, nici s@ se amestece ^n via]a privat@ aoamenilor (vezi B., C.-J., pag. 73).

„Reguli controversate. Mijloacele de comunicare trebuie s@ pun@ ^ndiscu]ie tot ce vine de la nivel guvernamental sau trebuie s@ nu procedeze laatacuri „nejustificate” la adresa ale}ilor? Redactorii-}efi sunt responsabili deactele jurnali}tilor din echipa lor, sau jurnalistul nu trebuie s@ arunce niciodat@responsabilitatea textelor sale asupra unui superior?” (B., C.-J., pag. 73)

Tipuri de clauze dup@ func]iile mijloacelor de comunicare„S@ observe ce se petrece ^n jur. Jurnalistul nu trebuie s@ cedeze nici

unei presiuni care urm@re}te s@ influen]eze selec]ia sau prezentarea }tirilor, fiec@ aceasta vine din interiorul sau din exteriorul profesiei” (B., C.-J., pag. 74).

„S@ ofere o imagine asupra lumii. Jurnalistul trebuie s@ se preocupe de aoferi o imagine exact@ a planetei, s@ nu provoace xenofobie, rasism sau sexism etc.El trebuie s@ ̂ mbun@t@]easc@ portretul tradi]ional f@cut altor popoare ̂ n ]ara sa }i s@suscite curiozitatea }i simpatia pentru culturile lor” (B., C.-J., pag. 74).

„S@ serveasc@ drept forum. Prin intermediul media se realizeaz@comunicarea social@, necesar@ pentru a se ajunge la compromisuriindispensabile. Trebuie s@ fie prezentate diverse puncte de vedere asupra

188


marilor probleme de actualitate. Diversele grupuri sociale trebuie s@ poat@ s@se extind@ }i cel pu]in s@ poat@ s@ r@spund@ atunci c$nd sunt implicate” (B., C.-J., pag. 75).

„S@ propage cultura / s@ distreze. Aceste dou@ func]ii sunt asigurate,^nainte de toate, de c@tre mijloacele de comunicare din aria divertismentului”(B., C.-J., pag. 75).

S@ v$nd@. Exist@ reviste care tr@iesc aproape ^n exclusivitate dinpublicitatea provenind dintr-un sector anume, restr$ns, al economiei. %n acestsens, codurile sunt clare: este interzis@ eliminarea, distorsiunea, inventarea de}tiri pentru a face pe placul ofertan]ilor de publicitate. Acestora nu trebuie s@fie ^n nici un fel favoriza]i discriminatoriu fa]@ de concuren]@, iar jurnalistulnu trebuie s@ se implice personal ̂ n nici un fel de activitate ]in$nd de publicitatesau rela]ii publice (vezi B., C.-J., pag. 75).

Tipuri de clauze ^n func]ie de aria de ac]iune a regulilor.Reguli proprii anumitor mijloace de comunicare. Cea mai mare parte a

codurilor se concentreaz@ pe jurnalismul scris. Ar fi recomandat, desigur, catoate mijloacele de comunicare s@ aib@ codul lor, ̂ ns@, din p@cate, exist@ destulde pu]ine coduri specifice radio-televiziunii deoarece aceste media r@m$nmai supuse legilor dec$t presa scris@ (vezi B., C.-J., pag. 76).

Reguli privind un sector al actualit@]ii. Anumitor categorii de oamenide pres@ li se impune un ansamblu de reguli specifice care precizeaz@ anumiteclauze din codurile obi}nuite: jurnali}ti financiari, reporteri care realizeaz@anchete, jurnali}ti catolici, reporteri sportivi sau fotografi de pres@. Exist@ treisectoare care fac obiectul unei aten]ii deosebite, }i anume: terorismul, faptelediverse }i procesele.

%n ceea ce prive}te terorismul - jurnalistul trebuie s@ fie discret, s@relateze rece, s@ r@m$n@ foarte prudent ^n ceea ce prive}te zvonurile.

%n redarea faptelor diverse - nu trebuie s@ se sublinieze aspecte care nusunt importante pentru caz: ras@, religie, profesie, numele minorilor acuza]i deo infrac]iune, numele prietenilor }i apropia]ilor acestora.

Orice cet@]ean are dreptul la un proces echitabil, f@r@ ca judec@torulsau jura]ii s@ fie influen]a]i de pres@ (vezi B., C.-J., pag. 76-77).

„Reguli specifice anumitor ]@ri. Ele depind fie de mo}tenirea cultural@,fie de gradul de dezvoltare economic@, fie de structura mijloacelor decomunicare” (B., C.-J., pag. 78).

Reguli specifice “lumii a treia”. Exist@ regiuni unde se pun problemepe care democra]iile industrializate nu le mai cunosc }i unde deontologiapresei const@ de obicei ^ntr-o reglementare oficial@. Se reg@se}te aici oputernic@ preocupare pentru ap@rarea na]iunii, rena}terea sentimentului

189


na]ional, educarea maselor, justi]ia social@, progres economic, lupta ̂ mpotrivafanatismului etc. (vezi B., C.-J., pag. 79).

Tipuri de clauze ^n func]ie de categoria profesioni}tilor.„Reguli doar pentru patroni (}i agen]ii lor). Managerul unui mijloc de

comunicare ^n mas@ trebuie s@ separe strict interesele sale jurnalistice de celecomerciale. El nu trebuie s@ omit@ anumite informa]ii, nici s@ dea altora oimportan]@ indus@ de un scop politic, publicitar sau demagogic, ori pentru aap@ra interesele grupului propriu sau ale mediilor de afaceri ^n general” (B.,C.-J., pag. 80).

Reguli numai pentru jurnali}ti. Conform multor coduri, ei trebuie s@r@m$n@ neutri, nu trebuie s@ participe la manifesta]ii sau s@ semneze peti]ii.%nainte de toate, ^ns@, profesionistul trebuie s@ r@m$n@ onest: s@ evite orice“conflict de interese”, neaccept$nd favoruri morale sau materiale - ^ntr-unsens mai larg, el nu trebuie s@-}i utilizeze calitatea de jurnalist pentru a ob]ineun avantaj personal oarecare. Profesionistul nu trebuie s@ provoace nici m@carb@nuiala de a fi corupt (vezi B., C.-J., pag. 81-82).

Tipuri de clauze ^n func]ie de responsabilitatea specific@.„Un profesionist din mass-media este responsabil ^n primul r$nd fa]@

de el ^nsu}i. El nu trebuie s@-}i tr@deze convingerile, trebuie, de asemenea, s@refuze s@ execute o sarcin@ contrar@ deontologiei.

El este responsabil, de asemenea, fa]@ de cel care l-a angajat: nu trebuies@ dezv@luie nimic din afacerile interne ale firmei; trebuie s@ respecte legea }is@ nu atrag@ oprobriul asupra organului de pres@ pentru care lucreaz@. Nicivia]a sa privat@, nici angajamentele politice, nici foarte ^nalta remunerare apresta]iilor exterioare nu trebuie s@ nasc@ suspiciunea unui conflict de interese.%ns@ jurnalistul este, ̂ nainte de toate, responsabil fa]@ de patru grupuri (B., C.-J., pag. 82):

„Fa]@ de colegii s@i. El nu trebuie s@-}i discrediteze ^n nici un felprofesiunea, trebuie s@ lupte pentru drepturile jurnali}tilor }i ̂ mpotriva oric@reicenzuri; de asemenea, }i pentru accesul la informa]ie oficial@ sau [email protected] s@ fraternizeze cu ceilal]i jurnali}ti, s@ nu le provoace prejudicii ^nscopuri egoiste, s@ nu se ofere s@ lucreze pentru un salariu inferior, s@ nu-}i^nsu}easc@ ideile, datele sau produsele apar]in$nd altora. El trebuie s@-}i ajutecolegii afla]i ^n dificultate, ^n special pe coresponden]ii str@ini.

Fa]@ de surse. Jurnalistul trebuie s@ respecte embargourile, s@ veghezela exactitatea oric@rui cuv$nt utilizat, s@ nu deformeze ̂ n]elesurile unui cuv$ntcit$ndu-l ^n afara contextului, nici s@ nu deformeze un lung expozeurezum$ndu-l. Nu trebuie s@ publice o informa]ie dac@ aceasta i-a fost dat@ cu

190


condi]ia ca ea s@ nu fie f@cut@ public@ cu atribuire, nici s@ nu dezv@luie o surs@c@reia i-a fost promis anonimatul - cu excep]ia cazului ̂ n care interesul publico cere. %n schimb, el trebuie s@-}i exercite spiritul critic fa]@ de informatoriis@i, s@ nu se lase manipulat sau “intoxicat”, s@ se ^ndoiasc@ de veridicitateainforma]iilor provenind de la persoane aflate ^n stare de }oc sau av$nd onatur@ u}or impresionabil@” (B. C-J, pag. 83).

Fa]@ de persoanele controversate. Jurnalistul nu trebuie s@ lansezeacuza]ii, fie acestea chiar unele fondate, dac@ ele nu servesc binelui public.Dac@ acuz@ sau critic@ o persoan@, el trebuie s@-i dea acesteia ocazia s@-}iexprime punctul propriu de vedere. El nu trebuie s@ dezv@luie o caracteristic@oarecare (sex, nume, religie etc.) dac@ aceast@ tr@s@tur@ nu este pertinent@. %n }imai mic@ m@sur@ el are voie s@ se serveasc@ de aceasta pentru a discreditapersoana respectiv@. Nu trebuie, de asemenea, s@ utilizeze expresii ^n modinutil peiorative, s@ nu ̂ ntineze prin insinuare. Dreptul de a informa nu trebuies@ fie niciodat@ utilizat ^n scopul de a prejudicia persoane sau grupuri dinpunct de vedere fizic, moral, intelectual, cultural sau economic” (B., C.-J.,pag. 83-84).

“Fa]@ de utilizatori. Profesionistul nu trebuie s@ cauzeze prejudiciibeneficiarilor utiliz$nd metode subliminale pentru a face s@ treac@ un mesaj audio-vizual sau public$nd reportaje senza]ionale despre descoperiri medicale saufarmaceutice susceptibile s@ creeze temeri sau speran]e nejustificate. Mijloacelede comunicare trebuie s@ nu }ocheze con}tiin]a moral@ a publicului, s@ descoperenevoile publicului, s@ deserveasc@ toate grupurile ce intr@ ̂ n componen]a acestuia.Mijloacele de comunicare au ^ndatoriri fa]@ de societate: s@ nu satisfac@, doar,curiozitatea publicului ci s@-i serveasc@ interesele, s@ nu publice nimic care s@atenteze la institu]ia familiei, s@ nu fac@ elogiul “legii junglei”, s@ lupte ̂ mpotrivanedrept@]ilor }i s@ vorbeasc@ ^n numele celor neprivilegia]i, s@ stimulezecolaborarea ^ntre popoare, s@ nu speculeze frica, s@ nu cultive imoralitatea,indecen]a sau vulgaritatea, s@ nu ^ncurajeze instinctele josnice, s@ nu glorificer@zboiul ^n sine, violen]a, crima (vezi B., C.-J, pag. 84-85).

Tipuri de clauze ^n func]ie de stadiul opera]iunilor.Ob]inerea informa]iei. Jurnalistul nu trebuie s@ inventeze informa]ia,

nu trebuie s@ foloseasc@ mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie sauo fotografie - cum ar fi disimularea propriei identit@]i, intrarea neautorizat@ peo proprietate privat@, ^nregistrarea unei conversa]ii pe ascuns, furtul dedocumente (^n afar@ de cazul ^n care interesul public o justific@ }i ^n care nuexist@ nici un alt mijloc de a ajunge ^n posesia acestora }i are ca sarcin@asumat@ pe aceea de a le semnala ^n relatarea sa). Nu trebuie s@ pl@teasc@informa]ia martorilor oculari sau criminalilor, nici s@ utilizeze mijloace

191


coercitive. Nu trebuie intervieva]i copiii ^n chestiuni care ^i privesc, nici s@ sevioleze dreptul la via]@ privat@ al oamenilor. S@ nu se abuzeze de naivitateaoamenilor }i s@ nu fie ridiculiza]i. Intervievatul trebuie s@ fie prevenit despreutilizarea ulterioar@ a declara]iilor sale }i s@ nu fie informat despre ^ntreb@ridinainte (vezi B., C.-J., pag. 85-86).

„Selec]ia. Nu trebuie publicat@ o ipotez@ ca }i cum ar fi vorba despre unfapt confirmat; de asemenea, nici vreo }tire, chiar adev@rat@, dac@ ea poate s@aduc@ prejudicii persoanelor implicate dar ^n acela}i timp, nu are utilitatesocial@. Trebuie ^nl@turate zvonurile, informa]iile neverificate, comunicateleata}a]ilor de pres@ sau trebuie ca acestea s@ fie marcate ca atare. E necesar,totodat@, s@ se evite „micro-sondajele” }i alte documente f@r@ valoare.

Nici o informa]ie av$nd o relativ@ importan]@ nu trebuie omis@ printergivers@ri sau din la}itate, nici sub presiuni interne ori externe, directe sauindirecte. Trebuie s@ se selecteze informa]iile ^n func]ie de importan]a lor, deutilitatea lor pentru public }i nu de doza de curiozitate a unei mase anume,subeducate, de dorin]a sa de divertisment, de voyeurismul s@u. S@ nu se ofereprea mult spa]iu informa]iilor atr@g@toare sau, dimpotriv@, susceptibile de ademoraliza popula]ia” (B., C.-J., pag. 86).

„Tratare / prezentare. Trebuie s@ se disting@ bine ^ntre “publicitar” }i“redac]ional” }i s@ nu se amestece faptele }i comentariile. %ns@, odat@ f@cut@aceast@ separare, orice mediu de comunicare are dreptul de a fi partizan, dac@ odore}te - cu condi]ia, ^ns@, de a nu deforma informa]ia. %n scopul de a furnizao informa]ie complet@ }i comprehensibil@ trebuie s@ se pun@ actualitatea ^ncontext, s@ se ofere analize, comentarii, opinii, respectivul mediu av$nd ^nacest timp certitudinea c@ acestea corespund faptelor din real }i c@ vor fietichetate ^n mod clar, f@r@ vreun echivoc. Asupra oric@rei afaceri ce a st$rnitcontroverse trebuie s@ se prezinte mai multe puncte de vedere. E E necesar s@se ini]ieze, s@ se creeze pagini, respectiv emisiuni unde s@ fie dezb@tute acesteprobleme importante.

Trebuie, totodat@: s@ se verifice cu minu]iozitate datele anterior, c@ci oulterioar@ corectare nu va putea niciodat@ s@ }tearg@ ^ntru totul prejudiciuladus; s@ se indice sursele, iar dac@ nu, s@ se precizeze de ce este imposibil acestlucru; s@ se semnaleze dac@ este vorba despre informa]ii neverificate ori desprefotografii trucate; s@ se titreze articolele }i s@ se compun@ rezumate carecorespund con]inutului respectivelor materiale de pres@. S@ nu se alterezesensul scrisorilor primite de la cititori, prescurt$ndu-le ̂ ntr-un mod neadecvat;dac@ se fac t@ieturi, suprim@ri ale unor pasaje din text, acest fapt s@ fie semnalat;s@ se elimine pe c$t posibil riscul ca fotografiile s@ fie gre}it interpretate, s@ nuse manipuleze cititorii prin intermediul fotografiilor sau benzilor audio, prindistorsionarea mesajului.

192


S@ nu se dea unei }tiri o importan]@ indus@, s@ nu fie senza]ionalizat@”(B., C.-J., pag. 86-87).

Dup@ publicare. Mijloacele de comunicare trebuie s@-}i recunoasc@erorile rapid, ^n mod neechivoc, ^n cadrul unui spa]iu din pagin@ sau spa]iu deemisie “vizibile” }i de asemenea, s@ acorde drept la replic@ tuturor celor^ndrept@]i s@-l solicite (vezi B., C.-J., pag. 87-88).

Interpretarea }i aplicarea codurilorRegulile unui cod deontologic sunt ^ntotdeauna vagi, niciodat@

absolute. Deontologia se g@se}te la dou@ niveluri: fundamental }i cotidian.Rolul ^n societate al mijloacelor de comunicare trebuie inculcat, discutat,integrat, ̂ ntr-un interval de timp ̂ ndelungat. %n nici un cod nu pot fi prev@zutetoate cazurile, trebuind adesea s@ se fac@ apel la o apreciere de bun sim] sau laun sim] moral n@scut din reflec]ie, care, de altfel, nu pot sc@pa tradi]iei politico-religioase a ]@rii.

Deoarece sunt utile, codurile cer formarea deontologic@ a jurnali}tilor.Tinerii au nevoie s@ le fie trezit@ con}tiin]a, apoi s@ experimenteze pe terenpentru a interpreta codurile }i a le adapta unei situa]ii. Codul ajut@ la luareadeciziilor ^n caz de urgen]@, ^ns@ este perfect posibil ca un profesionist s@ajung@ la o decizie opus@ celei luate de un coleg la fel de „responsabil” ca }iel (vezi B., C.-J, pag. 93-94).

193


194


195


196


197


198


199


200


201


202


203


204


205


206


207


208


209


210


211


212


213


214


215


216


217


218


219


220


221


222


223


224


225


226


227


228


229


230


231


232


233


lialuciaepure.ro · 2 Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e Coperta: Andrada Nec}a,...

Documents

Transcript of lialuciaepure.ro · 2 Rela]iile publice: coduri, practici, interferen]e Coperta: Andrada Nec}a,...