METODA DESCOPERIRII DIRIJATE

1.1.Invatarea prin descoperire

Referindu-se la descoperirea in procesul cunoasterii. I. Brunner spune procesul (descoperirii( consta in faptul ca elevul genereaza el singur anumite informatii pe care apoi le poate controla sau evalua, recurgand la sursa si obtinand astfel informatii noi; iar procesul descoperirii ar consta in reorganizarea interioara a unor idei anterior cunoscute pentru a stabili niste legaturi.

G. Polya recunoaste ca a descoperi o rezolvare, a gasi o solutie inseamna a descoperi o legatura intre idei, pana atunci separate, intre date si necunoscuta, intre ipoteza si concluzie

M. Selye esenta descoperirii stiintifice nu consta in a reda ceva pentru prima oara, ci in a stabili relatii solide intre ceea ce era cunoscut mai dinainte si ceea ce pana in prezent este inca necunoscut. Acest proces, al crearii unor legaturi, poate promova cel mai bine intelegerea adevarata si progresul real

Descoperirea, ca mijloc de instruire, constituie aspectul unor intense preocupari ale didacticii moderne.

Gasirea unor solutii in diferitele probleme concrete presupune o activitate de descoperire. Astfel elevii pot sa descopere prin cautari o insusire a unei categorii de substante chimice sau pot afla despre existenta unor noi legitati, sa descopere o formula, un principiu.

Descoperirile de tip didactic sunt de fapt niste redescoperiri, intrucat elevii, in general, descopera adevaruri deja cunoscute. O astfel de descoperire insotita de o dirijare exterioara nu este o descoperire autentica ci mai mult o semidescoperire deoarece la aflarea a ceea ce se cauta contribuie in masura mai mare sau mai mica si profesorul . Contributia profesorului e necesara pentru ca, spre deosebire de descoperirea spontana, comuna, empirica , ce se limiteaza la continuturi mai putin importante, descoperirea realizata de catre elevi mizeaza gasirea acelor adevaruri stiintifice, pe care, in mod strict independent nu le pot gasi decat persoanele specializate.

Descoperirile de tip didactic trebuie realizate in timp foarte scurt si prin ele nu se vizeaza in primul rand gasirea adevarului ci mai degraba educarea elevilor in spiritual stiintific si dezvoltarea intelectuala si morala a lor.

1.2.Metoda descoperirii dirijate

Metoda descoperirii dirijate este o metoda de explorare indirecta utilizata frecvent in lectiile de chimie.

Prin intermediul acestei metode elevii indrumati de profesor descopera (pe baza cunostintelor anterioare si a experientei personale) cunostinte noi.

Invatarea prin descoperire sau metoda experientei prin incercare cum o numeste Freinet consta intr-o reunire de procedee intuitive ce raspund imperativelor ,,priveste, cerceteaza, intelege

Aceasta metoda este definita in general, ca activitate de autoinstruire intr-o ambianta determinata pedagogic, in care elevul are prilejul sa vada, sa analizeze si sa formuleze impresii despre fenomene reale, necunoscute pentru el pana atunci.

Prin aceasta metoda, activitatea intelectuala si fizica a elevilor este stimulata la maximum si este orientata spre cercetarea creatoare.

In invatarea prin aceasta metoda relatia cunoscuta predare-invatare se poate traduce printr-o expresie mai adecvata si anume prin dirijare-descoperire cu accentuarea caracterului activ al elevului in aceasta expresie.

Descoperirea trebuie dirijata corespunzator unui program care se prezinta sub forma unei succesiuni de pasi. Programul include si unele puncte de sprijin - intrebari cu rol ajutator.

Fiecare unitate de instruire (pas) este alcatuita din patru etape:

(informatia necesara poate fi ea insasi prilejul unei activitati independente a elevului

(rezolvarea de probleme, a unui exercitiu, efectuarea unui experiment de laborator, constituirea unui material bibliografic pentru extragerea ideilor necesare)

(formularea sarcinii de activitate independenta (intrebare, problema, experienta de laborator, exercitiu) intr-un context problematizat incat pentru construirea raspunsului, elevul trebuie sa utilizeze concepte si fenomene, sa le compare, sa le diferentieze, sa le analizeze, sa le transfere, sa le generalizeze; cu alte cuvinte sa realizeze construirea raspunsului intr-un context amplu de angajare a gandirii proprii, utilizand cunostinte si capacitati umane deja asimilate;

(construirea raspunsului se realizeaza intr-un dialog euristic organizat frontal, corectarea erorilor se realizeaza in contextul unui dialog, analizandu-se cauzele care au determinat eventualele raspunsuri incorecte;

(verificarea raspunsului. Frecvent, se propune si o aplicatie pentru verificarea gradului de constientizare a elevului cu privire la raspunsul dat. Aceasta dubla conexiune inversa are scopul de testare imediata, pe parcursul invatarii, atat a profunzimii cunoasterii cat si a posibilitatilor de operationalizare cu diferite categorii conceptuale. In acelasi timp, o astfel de situatie de tip feed-back contribuie la temeinicia, trainicia si aprofundarea cunostintelor precum si la dezvoltarea unor capacitati operationale din sfera deprinderilor intelectuale si psihomotorii.

In procesul invatarii chimiei problematizarea si descoperirea se imbina in mod necesar.

Descoperirea dirijata reprezinta o continuare si intregire a problematizarii constand in desfasurarea propriu-zisa a activitatii de solutionare a problemei.

Prin activitatile pe care le presupune (observatii, comparatii, clasificari, generalizari) elevul este angajat si mobilizat pentru a afla raspunsul sau solutia problemelor ridicate.

Putem afirma ca invatarea prin descoperire se realizeaza si poate fi organizata ca un algoritm.

In practica scolara se folosesc urmatoarele tipuri sau forme de descoperire:

(inductiva- cand in procesul de invatare elevul trece de la analiza si structurarea unor date si fapte la generalizari. Prin aceasta forma elevii pot sa ajunga, independent, la formularea unor definitii, reguli la stabilirea notelor definitorii ale unor notiuni;

(deductiva- cand in procesul de invatare elevul pleaca de la cazuri generale (definitii, reguli, principii, legi) insusite anterior pentru a ajunge, prin diferite activitati, treptat, la adevaruri noi, la judecati particulare;

(ipotetic-deductiva- elevii formuleaza solutii ipotetice privind cauzele sau relatiile dintre fenomenele studiate si apoi le verifica prin activitati experimentale sau teoretice.

1.3 Avantajele si limitele acestei metode

Instruirea prin descoperire are avantaje mari:

( in cursul descoperirii se realizeaza o cunoastere si intelegere profunda si temeinica pentru a carei consolidare nu mai sunt necesare prea multe reveniri;

( cere din partea elevilor un efort mental mare, iar depasirea obstacolelor duce la dezvoltarea lor intelectuala si cresterea increderii in resursele proprii;

( sunt angajate in procesul de invatare unele functii de creativitate: emotie surpriza, indoiala, ceea ce favorizeaza dorinta de rezolvare a problemelor propuse;

( dezvolta la elevi capacitatea de a sesiza si rezolva probleme, spiritul independent, stiintific, capacitatea de transfer, perseverenta in urmarirea solutiilor, spiritul de cooperare;

( dobandirea de catre elevi a unei imagini adecvate despre stiinta, tehnica;

( posibilitatea de autocunoastere si autocontrolare;

( stimularea interesului pentru cercetare si invatare.

Aceasta metoda de invatare are si limite:

( nivelul de constientizare a activitatii e mai ridicat decat in cazul unei simple receptari dar constientizarea este redusa la construirea fiecarui pas, a fiecarui element al procesului cognitiv;

(zona de actiune, de gandire, de constructie este limitata la elementele ei si verigile cunoasterii sunt considerate izolate;

( cunoasterea e fragmentara, discontinua, parcelara;

( fiind dirijat si condus pas cu pas din exterior, elevul nu are posibilitatea sa-si dea seama de ansamblul operatiilor, nu poate privi panoramic sarcina pe care o are de indeplinit, nu poate percepe structura ei integrala.

Elevul sesizeaza fiecare pas al constructiei, dar nu sesizeaza intregul complex operational sau, cum s-ar spune nu vede padurea din cauza copacilor.

Psihologul elvetian Hans Aebli remarca faptul ca intr-o astfel de dirijare profesorul conduce indeaproape gandirea elevilor, ca el este acela care determina organizarea de ansamblu a cercetarii si ca elevii, desi au raspuns la fiecare intrebare, in parte nu au sesizat totusi precis prin aceasta arhitectura de ansamblu a rationamentului.

Descoperirea dirijata devine productiva si creativa atunci cand este imbinata cu celelalte metode cu caracter activ si euristic (asaltul de idei, problematizarea, modelarea, algoritmizarea, experimental, studiul de caz).

Material intocmit de prof. SERBAN CORNELIA

LICEUL TEORETIC ,,DECEBAL CONSTANTA