DESCOPERIREA LITERATURII POPULARE

Balada populara

Mesterul Manole

Aspecte introductive

La inceputul sec. al XVIII-lea se manifesta un interes deosebit pentru obiceiurile si credintele populare;

Spre sfarsitul sec. a XVIII-lea are loc “descoperirea” literaturii populare de catre scriitorii romantici, care considerau folclorul “arhiva vie a popoarelor”, expresia nemijlocita a trasaturilor sufletesti ale fiecarei natiuni.

Oamenii de cultura ai timpului considerau ca, fara literatura populara, cultura nationala ar fi fost lipsita de ce avea ea mai de pret.

In prima jumatate a sec. al XIX-lea culegatorii de folclor nu au fost preocupati de pastrarea autenticitatii, intervenind adesea in texte pentru a le “indrepta”.

Marturie sta chiar titlul celei mai cunoscute culegeri de folclor din sec. XIX, a lui V. Alecsandri, “Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti), adunate si indreptate” (I,II, Iasi, 1852-1853).

Spre sfarsitul sec. XIX, locul amatorilor este luat de profesionisti preocupati sa conserve autenticitatea creatiilor populare. Etnografia si folclorul devin obiect de cercetare stiitifica.

Aparitii editoriale in sec. al XIX-lea

1844 – balada “Zburatorul”, de I. Heliade-Radulescu, ce valorifica o credinta populara.

1851-1852 – Anton Pann tipareste “O sezatoare la tara”, “Culegere de proverburi sau Povestea vorbii” culegeri de snoave, proverbe si zicatori.

1852-1853 – V. Alecsandri tipareste “Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti)”, “Poezii populare ale romanilor adunate si indreptate”; face cunoscute pentru prima data baladele Miorita si Mesterul Manole.

1861 – A. Odobescu publica primul studiu de folclor comparat din cultura romana, “Cantece poporane ale Europei rasaritene mai cu seama in raport cu tara, istoria si datinile romanilor”

1868 – I.C.Fundescu publica colectia de “Basme, oratii, pacalituri si ghicitori”;

1869 – in cadrul Societatii Orientul, M. Eminescu este numit responsabil cu strangerea folclorului din Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca sursa de inspiratie pentru poemele “Calin Nebunul”, “Fata-n gradina de aur”, “Miron si mireasa fara corp” si basmele in proza “Fat-Frumos din lacrima”, “Frumoasa lumii”, “Finul-lui-Dumnezeu” etc.

1870 – Miron Pompiliu publica colectia de “Basme populare romane”;

1872 – P. Ispirescu publica cea mai cunoscuta culegere de basme populare romanesti “Legendele sau basmele romanilor”

1873-1875 – Apare culegerea “Poezii poporale romane”, a lui Simeon Florea Marian, continand, pana in acel moment, cea mai bogata colectie de balade din Moldova de Sus;

1880 – Bogdan Petriceicu Hasdeu editeaza “Cartile poporane ale romanilor in sec. al XVI-lea in legatura cu literatura poporana cea nescrisa”;

1883 – Apare prima sinteza despre folclorul romanilor publicata de Moses Gaster “Literatura populara romana”;

1885 – G.Dem. Teodorescu editeaza culegerea “Poezii populare romane”;

1895 - Iuliu A. Zanne incepe editarea colectiei “Proverbele romanilor”, in 10 volume.

1895 – Lazar Saineanu publica “Basmele romane”, un vast studiu de folclor comparat de aproape o mie de pagini, care are in vedere cvasi-totalitatea povestilor romanesti cunoscute pana in momentul aparitiei volumului.

Mesterul Manole (balada populara)

Varianta din manual a fost culeasa de G.Dem. Teodorescu de la Petre Cretul Solcanul, lautarul Brailei, in 1883. Este o varianta complexa si autentica ce curpinde 824 de versuri.

Personajul Manole apare in circa 170 de variante ale baladei.

Varianta lui V. Alecsandri, “Monastirea Argesului” este doar “o varianta mai scurta a acestui vechi cantec”, dupa cum afirma editorul cartii.

Povestea baladei este fixata pe mesterul zidar Manole si pe manastirea de la Curtea de Arges.

Mormantul Anei lui Manole

Statuia lui Neagoe Basarab

Catapeteasma bisericii de la Curtea de Arges

Intrarea in curtea Manastirii Curtea de Arges

Fantana lui Manole

Bibliografie

A. Costache, F. Ionita, M.N. Lascar, A. Savoiu- Limba si literatura romana, manual pentru clasa a XII-a, Editura Art Grup Editorial, Bucuresti, 2007

www.welcometoromania.ro ro.wikipedia.org