1. Să nu se mândrească cel ce-şi iubeştepropria ţară, ci mai curând cel ce iubeşte întreagalume. Pământul este o singură ţară, iar oamenii -cetăţenii săi.

Bahá’u’lláh

2. Când un om îşi întoarce faţa cătreDumnezeu, găseşte pretutindeni soare. Toţioamenii îi sunt fraţi. Nu lăsaţi ca formuleleconvenţionale să vă facă să păreţi reci şineprietenoşi când întâlniţi străini din alte ţări.Nu-i priviţi ca şi cum i-aţi suspecta de a firăufăcători, hoţi şi trădători.

Nu vă mulţumiţi de a arăta prietenie doar învorbe, ci inima voastră să ardă de bunătate şiafecţiune pentru toţi cei pe care îi întâlniţi în cale.

‘Abdu’l-Bahá

3. O, fiu al Spiritului! Primul Meu sfat esteacesta: posedă o inimă curată, bună şi radioasă,pentru ca a ta să poată fi o suveranitate străveche,nepieritoare şi veşnică.

Bahá’u’lláh

4. Numai acela care, în zilele noastre, îşiconsacră viaţa slujirii întregii specii umane, esteîntr-adevăr om.

Bahá’u’lláh

5. Vă chem pe toţi ca să vă concentraţi toategândurile şi toată inima asupra iubirii şi unităţii.Când apare un gând de război, opuneţi-i unul maiputernic de pace. Un gând de ură trebuie distrusde altul mai puternic de iubire. Gândurile derăzboi distrug orice armonie, bunăstare, tihnă şimulţumire.

... Nu disperaţi! Lucraţi neîncetat!Sinceritatea şi iubirea vor învinge ura! Câteevenimente, în aparenţă imposibile, au loc înzilele noastre! Îndreptaţi-vă continuu feţele spreLumina Lumii! Arătaţi dragoste tuturor!Dragostea este suflul Sfântului Duh din inimaomului. Curaj! Dumnezeu nu-Şi abandoneazăniciodată copiii care luptă, muncesc şi se roagă.

‘Abdu’l-Bahá

6. Voi sunteţi cu toţii fructele unui singurpom şi frunzele unei singure ramuri. Purtaţi-văunii cu alţii cu cea mai mare dragoste şi armonie,cu prietenie şi camaraderie. Atât de puternică estelumina unităţii încât poate ilumina întregpământul.

Bahá’u’lláh

7. Unii, bărbaţi şi femei, se laudă cugândurile lor înalte, însă dacă aceste gânduri nuating niciodată planul acţiunii, ele rămân inutile;puterea gândirii depinde de transpunerea ei înfapte.

‘Abdu’l-Bahá

8. Adevărat vă spun, aveţi glas ca să vorbiţinumai ce e bine; nu-l întinaţi cu vorbe deşarte.Domnul a iertat ceea ce a fost. De acum încolotrebuie să rostească numai ce e potrivit şi curat şisă se abţină de la ocară, jignire sau orice îiîntristează pe ceilalţi.

Bahá’u’lláh

9. Priviţi întotdeauna binele şi nu răul. Dacăun om are zece calităţi şi un singur defect, luaţi-iîn seamă calităţile şi uitaţi-i defectul, iar dacă unom are zece defecte şi o singură calitate, ţineţiseama numai de aceasta şi uitaţi-le pe cele zece.

‘Abdu’l –Bahá

10. Dumnezeu nu-Şi lasă copiii fără sprijinci, atunci când bezna iernii îi învăluie, El îşitrimite din nou Mesagerii, Profeţii Săi, cu oreînnoire a primăverii binecuvântate. SoareleAdevărului apare din nou la orizontul lumii,strălucind în ochii celor adormiţi, trezindu-ipentru a contempla gloria unui nou răsărit. Şiiarăşi copacul omenirii va înflori şi va da roadeledreptăţii pentru vindecarea naţiunilor.

‘Abdu’l-Bahá

11. De câte ori nu vedem oameni săraci,bolnavi, îmbrăcaţi sărăcăcios şi fără nici unmijloc de existenţă, dar care din punct de vederespiritual sunt puternici. Indiferent de suferinţelelor corporale, spiritul lor este liber şi sănătos. Lafel, de câte ori nu vedem oameni bogaţi, puternicişi sănătoşi din punct de vedere fizic, dar al cărorsuflet e bolnav de moarte.

‘Abdu’l-Bahá

12. O, fiu al Spiritului! În ochii Mei, lucrulcel mai de preţ este Dreptatea; nu te abate de la eadacă pe Mine Mă doreşti şi n-o neglija ca să potavea încredere în tine. Cu ajutorul ei vei vedea cuproprii tăi ochi şi nu cu ochii altora, şi veiînţelege cu propria ta ştiinţă şi nu cu ştiinţavecinului tău. Cugetă la aceasta în inima ta: cumse cuvine să fii. Adevărat, dreptatea este darulMeu către tine şi semnul tandrei Mele bunătăţi.N-o pierde aşadar din ochi.

Bahá’u’lláh

13. Trebuie să ne înălţăm privirea deasupratuturor gândurilor lumeşti; să ne detăşăm de oriceidee materială, să aspirăm cu ardoare la lucrurispirituale; să ne fixăm privirile asupra Milostiviriiveşnice şi darnice a Celui Preaputernic, care ne vaumple inimile cu fericirea de a urma cu bucurieporunca Lui: “Iubiţi-vă unii pe alţii”!

‘Abdu’l-Bahá

14. O, fraţi! Fiţi îngăduitori unii cu alţii şinu vă ataşaţi de lucruri lumeşti. Să nu fiţi mândriîn momentele de glorie şi să nu vă fie ruşine deînjosire. Pe frumuseţea Mea! Pe toate le-am creatdin ţărână şi în ţărână le voi reîntoarce.

Bahá’u’lláh

15. Toţi oamenii au fost creaţi ca să ducămai departe o civilizaţie în continuu progres. ... Ocomportare asemenea animalelor este nedemnă deom. Virtuţile potrivite rangului său sunt răbdarea,mila, compasiunea şi bunătatea plină de dragostefaţă de toate popoarele şi neamurile pământului.

Bahá’u’lláh

16. Iubirea îşi manifestă realitatea în fapte,nu numai în vorbe, care singure sunt fără efect.

‘Abdu’l-Bahá

17. Iluminaţi-vă şi sfinţiţi-vă inimile; faceţiastfel încât ele să nu fie profanate de ghimpii uriisau de spinii răutăţii. Voi trăiţi într-o singurălume şi aţi fost creaţi prin acţiunea unei singureVoinţe. Fericit cel ce se-nfrăţeşte cu toţi oameniiîntr-un spirit de supremă bunătate şi dragoste.

Bahá’u’lláh

18. O, fiu al Spiritului! Te-am creat bogat,de ce te cobori singur în sărăcie? Nobil te-amfăcut, de ce te înjoseşti singur? Din esenţacunoaşterii ţi-am dat fiinţă, de ce cauţi iluminarela altul decât la Mine? Din lutul iubirii te-ammodelat, cum de te ocupi cu altcineva în afară deMine? Priveşte în tine însuţi, ca să Mă poţi găsistând în tine, Tare, Puternic şi de Sine-Stătător.

Bahá’u’lláh

19. ...Atunci când întâlniţi oameni ale căroropinii diferă de ale voastre, nu le întoarceţispatele.Toţi sunt în căutarea adevărului şi multesunt căile care duc la el. Adevărul are multe feţe,însă el rămâne mereu unul singur.

Nu îngăduiţi diferenţelor de opinii, oridiversităţii de gândire să vă desparta de semeniivoştri, ori să fie cauza disputelor, urii şi luptei dininimile voastre.

‘Abdu’l-Bahá

20. Iubirea perfectă are nevoie de uninstrument dezinteresat, absolut liber de oricecătuşe. Iubirea de familie e limitată; legăturile desânge nu sunt cele mai puternice. Se întâmplăadesea ca membrii aceleiaşi familii să fie îndezacord şi chiar să se urască între ei.

Iubirea de patrie este şi ea limitată; iubireapentru o ţară, dacă stârneşte ură pentru toatecelelalte nu este o iubire perfectă. Şi nicicompatrioţii nu sunt la adăpostul certurilor. ...

Iubirea politică este şi ea restrânsă de uraunui partid pentru celălalt.

Marea iubire dezinteresată pentru omenirenu este mărginită de nici una din aceste legături

imperfecte, semiegoiste; aceasta este singuraiubire perfectă accesibilă tuturor oamenilor şicare se poate realiza numai prin puterea SfântuluiDuh. Nici o putere lumească nu poate instauraiubirea universală.

Să ne unim cu toţii în această putere divinăde iubire ... şi reflectând această iubire asupraoamenilor, inimile lor să fie atât de unite încât sarămână de-a pururea sub strălucirea iubiriinemărginite.

Când iubiţi un membru al familiei voastresau pe un compatriot, să fie cu o rază din IubireaInfinită! ... Iubiţi orice persoană în care veţiîntâlni atributele lui Dumnezeu, indiferent că facesau nu parte din familia voastră! Răspândiţilumina unei iubiri nemărginite asupra tuturorfiinţelor umane pe care le veţi întâlni ... . Cerul văva ajuta în munca voastră atunci când veţi adunatoate popoarele împrăştiate din lume sub umbraputernicului cort al unităţii.

Veţi fi slujitorii Domnului, care sălăşluiesclângă El, ajutoarele Sale divine în serviciulîntregii omeniri! A întregii omeniri! A fiecăreifiinţe omeneşti! Să nu uitaţi niciodată acest lucru!

‘Abdu’l-Bahá

21. O, fiu al existenţei! Fă-ţi zilnic unexamen de conştiinţă înainte de a fi chemat lajudecată; căci moartea, neanunţată, va veni la tineşi vei fi chemat să dai socoteală de faptele tale.

Bahá’u’lláh

22. Principala cauză [a discordiei] esteprezentarea eronată a religiei de către şefii şieducatorii religioşi. Ei îi învaţă pe adepţii lor săcreadă că numai forma lor de religie este singuracare place lui Dumnezeu şi că adepţii celorlaltecredinţe sunt condamnaţi de Atotiubitorul Tată şiprivaţi de Harul şi Îndurarea Lui. De aicireprobarea, dispreţul, certurile şi ura care seridică între popoare. Dacă aceste prejudecăţireligioase ar putea fi suprimate, naţiunile s-arputea bucura curând de pace şi înţelegere.

‘Abdu’l-Bahá

23. Esenţa credinţei constă în puţinătateacuvintelor şi în bogăţia faptelor. Într-adevăr,pentru acela care mai mult vorbeşte decâtînfăptueşte moartea e mai bună decât viaţa.

Bahá’u’lláh

24. Fii generos în prosperitate şi recunos-cător în adversitate. Fii demn de încredereavecinului tău şi arată-i o faţă prietenoasă şisurâzătoare. Fii o comoară pentru cei săraci şidojeneşte-i pe cei bogaţi; răspunde celor nevoiaşişi păstrează cu sfinţenie făgăduiala dată. Fiinepărtinitor în judecată şi rezervat la vorbă. Fiidrept şi blând faţă de toată lumea. Fii ca o lampăpentru cei ce merg în întuneric, o bucurie pentrucei trişti, o mare pentru cei însetaţi, un refugiupentru cei nenorociţi, un sprijin şi un apărător alvictimelor opresiunii. Fie ca integritatea şidreptatea şă-ţi caracterizeze toate actele. Casa tasă fie un cămin pentru străin, un balzam pentrucei în suferinţă, o fortăreaţă în care fugarul să-şigăsească adăpost. Fii ochi pentru cei orbi, un farpentru cei rătăciţi. Fii o podoabă pentru chipuladevărului, o cunună pe fruntea fidelităţii ocoloană a templului dreptăţii, un suflu de viaţăpentru trupul omenirii, un drapel al oştirilordreptăţii, un astru luminos la orizontul virtuţii, orouă pentru pământul secat al inimii omului, oarcă pe oceanul cunoaşterii, un soare pe cerulbunătăţii, o nestemată din diadema înţelepciunii,o lumină strălucitoare pe firmamentul generaţieitale, un rod pe copacul umilinţei.

Bahá’u’lláh

25. Un caracter bun este, într-adevăr, hainacea mai de preţ dată de Dumnezeu oamenilor. Cuea, îi împodobeşte pe cei pe care îi iubeşte. ...Lumina unui caracter bun depăşeşte luminasoarelui şi strălucirea lui. Oricine ajunge la acestţel este asemenea unei bijuterii printre oameni.Gloria şi propăşirea lumii depind în modneîndoios de aceasta. Un caracter bun estemijlocul prin care oamenii sunt călăuziţi pe Caleacea Dreaptă şi duşi spre Marea Vestire. Bine deacela care este împodobit cu atributele sfinte şicaracterul Oştirilor Cereşti.

Bahá’u’lláh

26. Uniţi-vă în iubire frăţească, fiţi gata săvă jerfiţi viaţa unii pentru alţii şi nu numai pentrucei ce vă sunt dragi, ci pentru întreaga omenire!Consideraţi întreaga specie umană ca fiindmembrii aceleiaşi familii, cu toţii copii ai luiDumnezeu; procedând astfel, nu veţi mai vedeadeosebiri între ei!

‘Abdu’l-Bahá

27. Diversitatea din sânul familiei umane artrebui să fie un motiv de iubire şi armonie, aşacum în muzică mai multe note diferite secontopesc pentru a realiza un acord perfect. Dacăîntâlniţi oameni de alte rase sau culori, nu learătaţi neîncredere şi nu vă retrageţi în carapaceavoastră de convenţionalisme, ci mai curândarătaţi-vă bucuroşi şi fiţi buni cu ei. Consideraţi-ica pe nişte trandafiri de nuanţe diferite ce cresc înfrumoasa grădină a omenirii şi bucuraţi-vă de a fiprintre ei.

‘Abdu’l-Bahá

28. O, fiu al omului! Dacă belşugul ar venipeste tine, nu te bucura şi dacă te-ar cuprindeumilinţa nu te întrista, căci amândouă trec şi nuvor mai fi.

Bahá’u’lláh

29. O, fiu al omului! Pentru fiecare lucruexistă un semn. Semnul iubirii este îndurarea subporuncile Mele şi răbdarea sub încercările Mele.

Bahá’u’lláh

30. O, însoţitor la tronul Meu! Să nu asculţirăul şi să nu priveşti la rău; să nu te înjoseştisingur, să nu suspini şi să nu plângi. Nu vorbi derău, ca să nu se vorbească de rău despre tine şi nuexagera greşelile altora ca propriile tale greşeli sănu fie mărite; şi nu dori înjosirea nimănui, pentruca propria ta josnicie să nu fie dată în vileag.Trăieşte-ţi deci zilele vieţii, ce sunt mai scurtedecât o clipă trecătoare, cu o conştiinţă fără pată,cu inima nepângărită, cu gânduri pure şi proprianatură sanctificată, pentru ca liber şi mulţumit, săpoţi părăsi acest trup pieritor, să te reîntorci înparadisul mistic şi să sălăşluieşti de-a pururi înîmpărăţia eternă.

Bahá’u’lláh

31. Dacă moartea îi poate distruge trupul[omului], ea nu are nici o putere asupra spirituluisău - acesta este etern, nemuritor, fără naştere şifără moarte.

‘Abdu’l-Bahá

32. O, slujitorul Meu! Purifică-ţi inima derăutate şi, neştiind ce-i invidia, intră în palatuldivin al sfinţeniei.

Bahá’u’lláh

33. Cei ce se bucură de o bunăstare şi suntinvestiţi cu autoritate şi putere trebuie să deadovadă de cea mai mare stimă pentru religie. Într-adevăr, religia este o lumină strălucitoare şi ofortăreaţă de neînvins pentru apărarea şi sprebinele popoarelor lumii; căci temerea deDumnezeu îl sileşte pe om să se ţină cu străşniciede ceea ce e bun şi să ocolească tot ce e rău. Dacălampa religiei ar fi întunecată, rezultatul ar fi haosşi confuzie, iar lumina cinstei şi dreptăţii, a liniştiişi a păcii ar înceta să strălucească. Întru aceastava aduce mărturie orice om cu adevăratăînţelegere.

Bahá’u’lláh

34. Datoria sfântă a parinţilor este să-şieduce copiii să fie neclintiţi în credinţă, pentru căun copil care se îndepărtează de religia luiDumnezeu nu se va purta în aşa fel încât să fie peplacul părinţilor săi şi nici al Domnului său. Căciorice faptă lăudabilă ia naştere din luminareligiei, iar un copil lipsit de acest har suprem nuse va întoarce de la ceea ce e rău şi nu se vaapropia de ceea ce e bun.

Bahá’u’lláh

35. Ori de câte ori o mamă vede progresulcopilului ei, ea trebuie să-l laude şi să-iînveselească inima.

‘Abdu’l-Bahá

36. ... Încercările care se ivesc la fiecare pasîn calea noastră, toate suferinţele, durerile, ocărileşi adversităţile noastre provin din lumea materiei,în timp ce Împărăţia spirituală nu aduce niciodatătristeţe. Un om care trăieşte cu gândurile sale înaceastă Împărăţie cunoaşte o bucurie perpetuă.

Nenorocirile care sunt partea cărnii nu-locolesc, dar ele ating doar suprafaţa vieţii lui,adâncurile rămân calme şi senine.

‘Abdu’l-Bahá

37. Lumina oamenilor este justiţia. N-oînăbuşiţi cu suflul duşmănos al opresiunii şitiraniei. Scopul dreptăţii este apariţia unităţiiprintre oameni. Oceanul înţelepciunii divine seexprimă prin aceste cuvinte exaltate, iar cărţilelumii nu pot cuprinde semnificaţia lor lăuntrică...

Bahá’u’lláh

38. Scopul religiei, aşa cum a fost el revelatdin cerul Voinţei sfinte a lui Dumnezeu, esteacela de a stabili unitatea şi înţelegerea întrepopoarele lumii: nu faceţi din ea o pricină deneînţelegeri şi certuri. Religia lui Dumnezeu şilegea Lui divină sunt uneltele cele mai puterniceşi sigure pentru ca lumina unităţii să răsară printreoameni. Progresul lumii, dezvoltarea naţiunilor,liniştea popoarelor şi pacea între toţi cei celocuiesc pe pământ sunt principii şi porunci alelui Dumnezeu. Religia dă omului darul cel mai depreţ, îi oferă cupa belşugului, îi împărtăşeşte viaţaveşnică şi revarsă binefaceri nepieritoare asupraomenirii.

Bahá’u’lláh

39. Diferitelor comunităţi ale pământului şinenumăratelor sisteme ale credinţelor religioasenu le va fi îngăduit niciodată să promovezesimţăminte duşmănoase între oameni. Iată EsenţaCredinţei lui Dumnezeu şi a Religiei Sale înaceastă Zi. Aceste principii şi legi, aceste sistemeputernice, ferm stabilite au izvorât dintr-o singurăSursă şi sunt razele unei singure Lumini. Faptulcă se deosebesc unele de altele se datoreazănevoilor diferite ale vremurilor în care au apărut.

Bahá’u’lláh

40. Feriţi-vă, O voi cei ce credeţi înUnitatea lui Dumnezeu să nu cădeţi în ispita de aface vreo deosebire între Manifestaţiile CauzeiSale sau vreo discriminare potrivnică semnelorcare au însoţit sau prin care s-a dezvăluitRevelaţia lor. Aceasta este, fără îndoială,semnificaţia adevărată a Unităţii Divine ... . Fiţisiguri, apoi, că lucrările şi faptele fiecăreia dintreaceste Manifestaţii ale lui Dumnezeu şi tot ce ţinede ele şi tot ce-ar mai face ele cunoscut în viitor,sunt toate hotărâte de Dumnezeu, fiind o expresiea Voinţei şi Ţelului Său. Oricine face cea maimică deosebire între persoanele lor, cuvintele lor,soliile lor, faptele şi comportarea lor, dovedeşte

prin aceasta că nu a crezut în Dumnezeu, arespins semnele Sale şi a trădat CauzaMesagerilor Săi.

Bahá’u’lláh

41. Fiţi răbdători şi plini de iubire unii faţăde alţii. Dacă vreunul din voi nu este în stare săînţeleagă un anumit adevăr, sau dacă sestrăduieşte să-l înţeleagă, trebuie să daţi dovadă,atunci când vorbiţi cu el, de multă blândeţe şibunăvoinţă …

Dacă este acceptat, dacă îşi realizeazăscopul, obiectivul vostru a fost atins. Dacă cinevaîl refuză, lăsaţi-l în pace şi rugaţi-vă luiDumnezeu să-l călăuzească. Feriţi-vă de a avea opurtare neprietenoasă faţă de el. Un limbaj blândeste ca un magnet pentru inimile oamenilor. Estepâinea spiritului, el îmbracă cuvintele cu înţeles şieste izvorul luminii înţelepciunii şi a înţelegerii...

Bahá’u’lláh

42. Într-adevăr, cunoaşterea este overitabilă comoară pentru om, şi o sursă de glorie,mărinimie, bucurie, exaltare, încurajare şi veseliepentru el. Ferice de cel ce tinde către ea, vai decel nepăsător.

Bahá’u’lláh

43. Străduieşte-te din răsputeri săpropovăduieşti cuvântul adevărului cu elocvenţăşi înţelepciune şi să alungi falsitatea de pe faţapământului.

Bahá’u’lláh

44. O, prietene! În grădina inimii tale nusădi altceva decât trandafirul iubirii, şi de peprivighetoarea afecţiunii şi dorinţei nu-ţi slăbistrânsoarea. Preţuieşte compania celor drepţi şievită orice tovărăşie cu cei fără de lege.

Bahá’u’lláh

45. Deoarece religia este cea care incubămoralitatea, ea este filosofia cea mai adevărată şinumai pe ea se poate construi singura civilizaţiedurabilă.

‘Abdu’l-Bahá

46. O, fiu al existenţei! Iubirea Mea efortăreaţa Mea; cel care intră în ea e la adăpost şiîn siguranţă, iar cel ce se abate de la ea cusiguranţă se va rătăci şi va pieri.

Bahá’u’lláh

47. Străduiţi-vă ca zi de zi acţiunile voastresă fie rugăciuni frumoase. Îndreptaţi-vă cătreDumnezeu şi căutaţi întotdeauna să faceţi ceea cee drept şi nobil. Îmbogăţiţi-i pe săraci, ridicaţi-ipe cei căzuţi, mângâiaţi-i pe cei necăjiţi, lecuiţi-ipe cei bolnavi, liniştiţi-i pe cei îngroziţi, salvaţi-ipe cei oprimaţi, daţi speranţă celor deznădăjduiţi,adăpostiţi-i pe cei nevoiaşi! Dumnezeu, careciteşte în toate inimile, ştie până unde vieţilenoastre sunt împlinirea cuvintelor nostre.

‘Abdu’l-Bahá

48. O tu, ce-ţi întorci faţa spre Dumnezeu!Închide ochii pentru a nu vedea nimic în afară deEl şi deschide-i numai pentru Împărăţia CeluiSlăvit. Cere-I numai Lui ceea ce doreşti; caută totce-ţi este de trebuinţă numai la El. Dintr-o privire,El împlineşte miriade de speranţe; dintr-oaruncare de ochi, El însănătoşeşte mii de boliincurabile; dintr-o uitătură, El vindecă orice rană;cu o înclinare a capului, El liberează orice inimăde cătuşele suferinţei. El înfăptuieşte tot ce vrea şice putem noi face? El îşi realizează dorinţele şihotărăşte ceea ce-I place. De aceea este mai binepentru tine să-ţi pleci capul cu supunere şi să-ţipui încrederea în Domnul Atotmilostiv.

Bahá’u’lláh

49. Pentru a găsi adevărul, trebuie sărenunţăm la prejudecăţile noastre proprii, laconcepţiile noastre mărunte, meschine; o mintedeschisă, receptivă este esenţială. Când cupanoastră este plină de eul nostru, nu e loc pentruapa vieţii. Faptul că ne închipuim că avemdreptate şi că toţi ceilalţi se înşală este cel maimare obstacol în calea unităţii şi unitatea estenecesară, dacă vrem să ajungem la adevăr, căciadevărul este unul.

‘Abdu’l-Bahá

50. La temelia revelaţiei oricărei Cărţicereşti, ba chiar a oricărui verset divin revelat, seaflă scopul de a trezi în toţi oamenii inteligenţa şispiritul de dreptate, astfel încât pacea şi liniştea săfie statornicite printre ei. Tot ce aduce în inimileoamenilor sentimente de siguranţă, tot ce le înalţătreapta sau contribuie la mulţumirea lor estebinevenit în ochii lui Dumnezeu.

Bahá’u’lláh

51. Mireasa mistică şi minunată, ce eraascunsă sub vălul cuvântului a apărut prin graţialui Dumnezeu şi divina Lui favoare, ca luminastrălucitoare revărsată de frumuseţea CeluiPreaiubit. Mărturisesc, o, prieteni, că favoarea ecompletă, argumentul îndeplinit, dovadamanifestată şi evidenţa stabilită. Să vedem acumcare vor fi rezultatele eforturilor voastre pecărarea detaşării. În acest sens, favoarea divină v-a fost conferită din plin, vouă şi celor ce sunt înceruri şi pe pământ. Slăvit fie Dumnezeu,Domnul tuturor lumilor.

Bahá’u’lláh

Iubirea de Dumnezeu

... [este] lumina care străluceşte în inimilecelor care Îl cunosc pe El. Razele ei strălucitoareluminează orizontul şi îi dau omului viaţaÎmpărăţiei. În fapt, rodul existenţei umane esteiubirea de Dumnezeu, căci această iubire espiritul vieţii şi bogăţia nepieritoare. Fără iubireade Dumnezeu, lumea fenomenală ar fi înîntuneric, inimile oamenilor ar fi moarte, lipsitede simţire vie, n-ar exista comuniune spirituală,fără această iubire de Dumnezeu lumina unităţiinu s-ar revărsa asupra omenirii, Orientul şiOccidentul nu s-ar putea îmbrăţişa ca doi iubiţi,vrajba nu s-ar preschimba niciodată în frăţie,indiferenţa n-ar face loc afecţiunii, străinul nu s-ar putea dovedi prieten. În lumea omului iubirea aapărut din iubirea de Dumnezeu, prin dărnicia şiharul Lui.

‘Abdu’l-Bahá

CREDINŢA BAHÁ’I

Este o religie independentă şi nu o ramură aaltei Credinţe. Scopul ei este realizarea uneischimbări în valorile individuale şi transformareasocietăţii. De aceea, învăţăturile şi orânduielile ei,sistemul de organizare şi administrare, care suntbazate pe Scrierile autentice ale religiei, se ocupăcu toate aspectele vieţii individuale şi colective şiaruncă lumină asupra chestiunilor morale şisociale;

păstrează principiul drepturilor,posibilităţilor şi privilegiilor egale pentru bărbaţişi femei, insistă asupra educaţiei obligatorii, vedediferitele religii ca stadii în dezvăluireaprogresivă a adevărului spiritual, vede o armonieesenţială între ştiinţă şi religie, aspiră laeliminarea extremelor de sărăcie şi bogăţie,interzice sclavia, ascetismul, cerşetoria şicălugăria, interzice consumarea alcoolului şi adrogurilor cu excepţia cazurilor când acestea suntcerute de un tratament medical,

prescrie monogamia, susţine standardulcastităţii atât a bărbatului cât şi a femeii înainte decăsătorie şi al fidelităţii complete între soţi,descurajează divorţul, accentuează necesitatea

supunerii stricte faţă de guvern şi neinterferenţaîn treburi politice, înalţă orice muncă depusă înspiritul servirii la nivelul rugăciunii, îndeamnă fiela crearea ori la alegerea unei limbi auxiliareinternaţionale şi schiţează acele instituţii caretrebuie să întemeieze şi să perpetueze paceauniversală a omenirii.