1.Tipuri de materiale plastice. PE, PP, copolimerii etilenei, PET, PVC, PVDC, copolimerul PVC-PVDC, PS, PA; PC, celofanul Din materiale plastice se obţin următoarele tipuri de semifabricate destinate realizării ambalajelor : -filme flexibile, folii şi materiale complexe ; -folii flexibile, din care se fac pungi şi saci pentru ambalare ; -folii rigide, pentru realizarea de tăviţe, pahare, platouri, etc. ; -materiale complexe obţinute din diferite tipuri de folii . Polietilena (PE) – se obţine prin reacţia de polimerizare a etilenei. Se poate obţine mai multe sortimente după cum urmează: polietilenă de joasă densitate (low density polyethylene = LDPE) cu densitatea între 915-939 kg/m3 şi polietilenă de înaltă densitate (high density polyethylene = HDPE) cu densitatea ≥ 940 kg/m3. În afara acestor două categorii se mai produce un sortiment de polietilenă de joasă densitate cu structură liniară (linear low density polyethylene = LLDPE).Proprietatile PEmasa alba, dura, flexibila si trasparentaeste cel mai indicat material pentru confectionarea ambalajelor datorita structurii flexibile, rezistentei la soc si la umiditateeste permeabila la gaze si lichide atunci cand se prezinat sub forma de folei.Este inerta dpvd chimic atunci cand temperatura nu este mai mare de 60C, temperatura peste care devine sensibila la unii acizi tari concentrati sau la actiunea unor agenti oxidantiPE nu se foloseste ca atare, ci in prezenta unor plastifianti incorporati in masa polimerului care au rolul de protectie impotriva radiatiilor UV. Se mai adauga coloranti, agenti impotriva imbatraniri.

Polietilenă de joasă densitate – LDPE LDPE se obtine prin polimerizare la presiuni inalte cuprinse intre 1000 – 3000 at si la temperaturi intre 100 – 350C, initiatorul reactiei fiind oxigenul.

LDPE este un material rezistent, uşor trasparent care are bune proprietăţi mecanice: rezistenţă la întindere, rezistenţă la spargere, rezistenţă la lovire şi rezistenţă la lovire. Aceste proprietăţi mecanice se păstrează până la temperatura de -60 ºC. De aceea este o barieră excelentă pentru apă şi vapori de apă, dar nu la fel de bună pentru gaze. Are capacitatea de a se lipi de sine inasasi la caldura, fapt care determina obtinerea unor inchideri bune, rezistente, impermeabile.

LPDE este de 100C fapt care impiedica folosirea acesteea pentru obtinerea de ambalaje ce sufera sterilizare.

LDPE are o rezistenţă chimică excelentă în special faţă de acizi, baze şi soluţii anorganice, dar este sensibilă la uleiuri şi grăsimi pe care le absoarbe înmuindu-se. Nu oferă suficientă protecţie faţă de acţiunea oxidantă a oxigenului din aer asupra grăsimilor. LDPE se utilizează la obţinerea ambalajlor flexibile: folii, pungi, saci şi sacoşe imprimate sau neimprimate.

Polietilena liniara de joasa densitate LLDPELLDPE are urmatoarele avantaje:distributie mai uniforma a masei moleculare comparativ cu LDPErezistenta chimica imbunatatitarezistenta ridicata la temperaturi ridicate si scazuteare luciu crescut al suprafeteirezistenta crescuta la crapare in conditii dificeile de mediuAceste avantaje au condus la inlocuirea LDPE sau HDPE cu LLDPE.

Polietilenă de înaltă densitate – HDPE HDPE prezintă - proprietăţi mecanice diferite de LDPE, astfel rezistenţa la întindere şi la plesnire sunt mai mari, iar rezistenţa la şoc şi la rupere sunt mai mici decât ale LDPE. - Rezistenţa chimică a HDPE este superioară celei a LDPE în special faţă de uleiuri şi gaze. HDPE este modelată prin suflare în butelii pentru diferite aplicaţii în ambalarea produselor alimentare deşi este tot mai mult înlocuită de policlorura de vinil (PVC) şi de polietilen tereftalat (PET) care au proprietăţi barieră mai bune. HDPE se utilizează pentru obţinerea ambalajelor rigide sau semirigide: butelii, flacoane, bidoane, butoaie, navete.

Polipropilena (PP) este o substanţă încoloră şi inodoră, cu densitate de 900 kg/m3 mai mica decât a PE. În comparaţie cu alte termoplaste - are o rezietenţă mai bună la căldură, ambalajele din PP putând fi sterilizate la 115 – 120 ºC. - permeabilitatea la vapori de apă este scăzută, iar pearmeabilitatea la gaze este medie. - are rezistenta buna la grasimi si substante chimice- Are rezistenta buna la frecare, stabilitate termica buna- Prezinta luciusi claritate buna, fiind un material ideal pentru imprimareUtilizari: Datorita rezistenţei bune la grăsimi şi substanţe chimice se foloseste castrat de lipire pentru pungile auticlavabilepentru capace si fire de tesatura in vederea obtinerii sacilor destinati ambalarii legumelor si cerealelor. Se foloseste sub forma de granule, pudra sau folie, fiind supusa procesului de extrudare sau injectare obtinandu-se tuburi deformabile, cutii, saci impletiţi din fire de PP etc.

Polibuteba PBare rezistenta buna la rupere, la intindere , intepare si la socisi pastreaza proprietatile mecanice la temperaturi ridicate fiindfolosita pentru ambalarea aseptica a produselor alimentareeste o buna bariera la vapori de apapoate fi termosudata rezultand inchideri etanse si puternice,este destinata obtinerii de saci pentu ambalarea in vrac sau de pungi pentru ambalarea laptelui (in special in SUA).

Policlorura de vinil PVC-dupa PE este al doilea polimer utilizat Se obtine prin polimerizarea monomeruluiclorura de vinil obtinandu-se polimeri cu mase moleculare intre 50 000 – 90 000.Se prezintasub forma de granule, de plastitol sau de folii rigide si flexibileIn prezenta plastifiantilor se prelucreaza usor prin actiune caldurii si a presiunii, obtinandu-se folii si placi, care prin formare si matritare capata forma finala (tuburi, bare)Utilizari:folii de ambalaj plastifiate sau nu, placi, cutii subtiri ambutisate sau confectionate sub presiuneflacoane farmaceuticedamigene pentru industria chimicatevi, tuburi flexibile sau rigidepaste, lacuri, vopselurifilme subtiri pentru acoperirea tavilor in supermarketuri

in stare neplastifiata se formeaza folie rigida sub forma de cutii pentru ciocolata sau biscuiti si butelii. Aceste butelii din PE neplastifiata sunt mai rezistente si mai clare fiind utilizate pentru ambalarea uleiurilor sau a sucurilor de fructe.Cel mai utilizat plastifiant este acidul ftalic in proportie de 50% din greutatea totala a materialului final.

Polistirenul PSse obtine prin polimerizarea stirenului in prezenta caldurii, luminii si a peroxizilor.Tipuri de polimerizari:polimerizare in masa se realizeaza la 80C o prepolimerizare, urmata de polimerizarea propriu-zisa intr-un turn din otel la 100 – 180Cpolimerizare in emulsie prin acer emulsia de stiren si apa se agita in prezenta agentilor de emulsionare (oleat de amoniu) si a catalizatorilor (H2O2) conduce la formarea de polistiren cu masa moleculara ridicatapolimerizare in suspensie realizat in autoclave prin agitarea suspensiei in prezenta de peroxid si stabilizatori.Proprietatile PS folosit ca material de ambalaj:material amorfeste cel mai usor material plasticse poate colora usor fiind prezent intr-o gama variata de sortimenteeste opac, transparent sau coloratse prelucreaza usor prin injectie sau matritareprezinta o inertie chimica si rezistenta fata de produselor alimentare lichide si pastoaseare rezistenta la soc si la caldura are buna proprietati fata de gaze si slabe fata de vaporii de apaeste netoxic, insolubil si inactiv fata de produsele alimentareprezinta rezistenta limitata la caldura (70-80C) si o fragilitate mai redusa decat a sticleise prezintasub forma de granule care sunt supuse procesului de ambutisare si termoformare.

Tipuri de PS:PS rezistent la soc folosit pentru ambalarea produselor alimentare in reci[iente formate sub vidPS rezistent la calduraPS orientat prezentat sub forma de folii cu o buna rezistenta si stabilitatePS cristal este transparent, prezentat sub forma de folii ce se pot termoforma usorPS expandat folosit pentru ambalajele de transport si pentru cele de desfacere. In ultimul timp au aparut si tavile pentru carne si produse din carne, cofrajele de oua si mabalajele pentru produse gata preparate.

Poliamide – numele generic al poliamidelor sintetice este nylon, derivat din numele oraşelor New York şi Londra, oraşe în care au fost obţinute aproape simultan. Filmele poliamidice sunt caracterizate printr-o stabilitate termică excelentă, putând rezista în abur la temperaturi de până la 140 ºC. Temperatura de topire variază între 185-264 ºC.În general poliamidele sunt permeabile la vapori de apă, apa absorbită având un efect de plasticizare care determină o reducere a rezistenţei de rupere la tracţiune şi o creştere a rezistenţei la şoc. Permeabilitatea lor la oxigen şi gaze este scăzută. Retenţia mirosurilor şi aromelor este foarte bună.Tipuri de ambalaje:file poliamidice utilizate pentru ambalarea branzei proaspete sau prelucrate, a alimentelor congelate sub forma de pungi sau ambalaje punga-in-cutie (bag-in-box).Folii, flacoane, tuburi, capsule rezistente la 100C obtinute din nylon 11

Derivaţi celulozici – este un poliglucid natural alcătuit din unităţi de glucoză legate β-1,4. Celuloza este răspândită în natură, fiind principalul constituent al bumbacului, inului, cânepii, iutei şi lemnului. Dintre aceşti derivaţi amintim: acetaţii de celuloză, celuloză regenerată, poliacrilaţi, policarbonaţi.

Polietilen tereftalatul PETse obtine prin reactia dintre etilenglicol si acidul tereftalicse foloseste filmul de PET sub forma orientata stabilizata termiceste rezistent la intindereare rezistenta chimica buna, este usor, elastic si stabil inte -60 - +220CEste destinat Confectionarii de ambalaje destinate produselor alimentare congelare care sunt tratate termic in ambalaj (boil-in-the-bag).Obtinerii de tavi pentru produsele congelate sau gata preparate pentru a fi introduse in cuptor pentru decongelare sau incalzireObtinerii de butelii obtinute prin mulare si intindere prin suflare pentru obtinerea unei rezistente maxime la intindere si ca bariera la gaxe, rezultand butelii foarte usoare si economice.CelofanulPolimerii celulozici sunt materiale termoplastice obţinute prinsubstituirea grupelor hidroxid din molecula celulozei cu diferite grupe chimice.Celofanul se obţine prin tratarea celulozei cu o soluţie de sodă caustică şi sulfură de carbon.Este utilizat sub formă de folii sau filme cu grosimi de 0,02 - 0,16 mm,cu un grad îmalt de transparenţă şi uşor de imprimat. Sub acţiunea călduriipierde progresiv umiditate şi devine casant. Prezintă o permeabilitate redusă lagaze şi arome şi este impermeabil la grăsimi şi uleiuri vegetale. Datorităinstabilităţii faţă de apă devine permeabil la vapori de apă, de alcool, la acidulacetic şi hidrogenul sulfurat. Se poate obţine o îmbunătăţire a calităţilor saleprin lăcuire sau asociere cu filme din polimeri sintetici. Materialul rezultat estetermosudabil şi are o impermeabilitate mai mare, acest sortiment fiind cunoscutsub numele de celofan Vaterfest.În general, celofanul, se foloseşte la confecţionarea pungilor, laacoperirea ambalajelor de hârtie şi carton pentru aspect. Se pot ambala legumeşi fructe deshidratate, produse de panificaţie şi patiserie, dulciuri sau chiarproduse congelate.

2. Formarea ambalajelor prin extrudere şi injectare în matrită.Etapele realizării unui ambalaj prin injectarea materialului plastic înmatriţe sunt:- injecţia materialului topit în matriţă;- umplerea matriţei;- compactizarea;- scurgerea surplusului de material;- răcirea piesei;- deschiderea matriţei.Prin injectare în matriţe se pot forma obiecte din PS, PE, PVC şi PP,realizându-se capsule, dopuri, recipiente mici, lăzi, cutii etc.

3. Formarea buteliilor prin extrudere şi suflare cu aer

Faţă de utilizarea recipientelor clasice din sticlă, metoda formării

ambalajelor din materiale plastice prin suflare cu aer are avantajul realizăriiunei game variate de forme. Etapele formării sunt: extrudarea unui tub deplastic, şi apoi suflarea cu aer într-o formă. Deoarece aerul comprimat vine în contact direct cu pereţii interiori ai ambalajului, în care se va introduce ulterior produsul alimentar, aceştia trebuietrataţi înainte de utilizare. De obicei aerul folosit la suflarea buteliilor estetrecut în prealabil peste filtre sterilizante. Dezavantajele legate de sterilizarea ambalajelor a căror umplere se faceulterior formării se pot elimina prin folosirea unui procedeu de îmbutelierenumit bottle-pack. La acest procedeu, prin care butelia este realizată tot prinextrudere şi suflare cu aer, umplerea şi închiderea se face tot în forma pentrusuflare. În momentul extruderii tubul are temperatura de 150 – 230 C, în funcţiede materialul folosit. Datorită acestei temperaturi şi a presiunii ridicate dinextruder, buteliile sunt practic sterile. Îmbutelierea aproape concomitentă cuformarea este avantajoasă din punct de vedeere a conservabilităţii produsului.Deoarece lichidele ce se îmbuteliază sunt reci scade astfel şi durata răciriiambalajului format, crescând productivitatea. Principiul de formare este similar cu cel anterior, doar că maşina are douăposturi de lucru, unul pentru extrudare, inchidere şi tăierea tubului, şi al doileapentru suflare, umplere cu lichid şi închiderea buteliei.Tubul este extrudat când forma este deschisă. La atingerea lungimiinecesare, se opreşte extrudarea şi se închide forma. Printr-o suflare scurtă seasigură apucarea tubului, după care se face tăierea tubului cu ajutorul unorcuţite mobile. Forma se deplasează la al doilea post unde o tijă de suflare seaşează pe tub. Printr-un şoc de aer comprimat se face suflarea buteliei, care estemenţinută în continuare în formă. Prin tijă se introduce în această etapălichidul. După umplere se retrage tija şi se închide forma pentru realizareacapacului, realizându-se închiderea buteliei. Se deschide forma şi butelia plinăse trimite la paletizare.

4.Formarea buteliilor prin injecţie şi suflare cu aer.Materialul cel mai folosit este PET. La început a fost folosit mai multpentru băuturi carbogazoase, apoi şi-a extins domeniul de aplicare şi la apăminerală, ulei comestibil, sosuri, siropuri, băuturi alcoolice, sucuri naturale,bere şi vin.La acest tip de formare, ambalajele din PET se obţin prin injectare şisuflare cu biorientare. Se cunosc două procedee: discontinuu şi continuu. Laprocedeul discontinuu numit şi "ciclu rece", injecţia şi suflarea se fac separat,pe maşini diferite. Mai întâi se realizează preforma prin injectare în matriţă, şiapoi după o încălzire într-un tunel urmează acelaşi proces de suflare. Încălzirease face diferenţiat pe diferitele zone ale preformei în funcţie de deformărilesuferite de aceasta în timpul suflării. Preforma încălzită se introduce în matriţăşi este mai întâi deformată bilateral prin suflare cu aer la o presiune mai mică de7 - 8 at, urmată de întindere mecanică longitudinală cu o tijă metalică. Aceastăpredeformare se execută pentru echilibrarea tensiunilor interne şi a grosimiipereţilor, precum şi pentru o mai bună transparenţă. Urmează suflarea la 40 atmosferepentru realizarea formei finale. Pentru buteliile în care se ambalează lichide carbogazoase (la carepresiunea interioară este de până la 7 barr) fundul buteliei se realizeazăsemisferic, profilat sau bombat în interior pentru a rezista mai bine presiuniiinterioare.

5. Tehnologia ambalării în folii contractibile şi extensibile. Metoda de ambalare în perdea şi în echer.Foliile contractibile se obţin prin supunerea materialului plastic, aflat îndomeniul termoplastic, unei forţe de întindere atât pe direcţie longitudinală câtşi transversală (bi-orientare).Metodele de realizare a foliilor contractibile sunt:- tragerea mecanică - prin calandrare sau extrudare, foliile prezintă otensiune internă în sens longitudinal după trecerea printre valţurile de tragere. Pentru tragerea transversală se folosesc două fălci mobile. După tragereurmează un tratament termic într-un cuptor de stabilizare tip tunel.Fig.2.15. Bi-orientarea prin tragere mecanică.- extrudare - suflare - se porcedează prin creşterea presiunii de suflare abalonului pentru a mări tensiunile radiale, astfel încât ele să echilibrezetensiunile longitudinale.- dubla suflare - se foloseşte pentru a controla mai bine tensiunile interne.Balonul obţinut la o primă extrudare şi suflare cu aer este reîncălzit şi apoiresuflat.Fig.2.16. Bi-orientarea prin dublă suflare.Întinderea pe direcţie longitudinală se obţine prin rotirea cu vitezediferite a valţurilor de tragere, iar cea transversală prin mărirea presiunii desuflare.- prin iradiere - o folie iradiată cu raze gama permite obţinerea unei foliicontractibile cu caracteristici îmbunătăţite: rezistenţă mecanică superioară,transparenţă şi contracţie mai bună.

6.Ambalarea colectivaAmbalarea colectiva – aceasta metoda se foloseste pentru ambalarea intr-un singur ambalaj a mai multor produse. Aceasta metoda usureaza mult manipulare si transport produselor, ajutand la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, malai etc), precum si pentru ambalarea unor produse deja preambalate.7.Masini de paletizare

Paletizarea - este operaţia de manipulare şi transport a mărfurilor aşezate pe paleţi, deplasaţi cu

ajutorul electro-stivuitoarelor. Paletul este o suprafaţă plană de dimensiuni standardizate, folosită la

transportul mărfurilor ambalate în ambalaje paralelipipedice, ce prezintă o stabilitate suficientă. Paletizarea

este importantă pentru că permite transportul mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul

avut la dispoziţie. Există paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.

8.Maşina de dozare/ambalare la nivel constant a lichidelor9.Maşina de ambalare-umplere sub vid.10.Maşina de ambalare-umplere izobarometrică.11.Maşina de dozare/ambalare la volum constant.12.Dozarea volumetrică a produselor cu formate uniforme într-un singur rând.13.Dispozitivul de dozare din mai multe rânduri a produselor cu formate uniforme.14. Dozarea volumetrică a produselor sub formă de batoane.15.Maşini de umplere prin dozare volumetrică a produselor pulverulente, granulare.16.Maşini de umplere prin dozarea gravimetrică a produselor pulverulente, granulare.17.Maşina de dozare-umplere-închidere verticală a produselor făinoase şi granulare18.Maşini de dozarea-ambalare a produselor sub formă de pastă. Maşina de termoformare-umplere-închidere.

19.Termoformarea. Metode de termoformareTermoformarea se bazează pe proprietatea materialelor termoplastice dea-şi modifica forma la o temperatură apropiată de cea de înmuiere, cândviscozitatea lor scade.Ambalajele termoformate sunt foarte folosite în industria alimentarădatorită avantajelor ce le prezintă:- productivitate mare;- utilizare raţională, foarte economică a surselor de încălzire;- uşurinţa confecţionării formelor;- formare uşoară a tuturor tipurilor de folii din materiale plastice;- obţinerea de ambalaje nerecuperabile, ieftine şi de forme diferite.1. alimentarea şi transportul foliei - folia inferioară este alimentatădintr-o bobină şi este condusă pe lanţul de transport care o ţine ferm pe ambelelaturi în tot timpul procesului de ambalare;2. încălzirea foliei - pentru majoritatea proceselor de formare aambalajelor, folia trebuie preîncălzită înainte de formare, acest proces putânduse realiza şi în matriţă şi înainte de aceasta;3. formarea - folia încălzită este deformată plastic în matriţă prindiferite procedee, funcţie de grosimea foliei şi de forma şi complexitateaambalajului;4. umplerea - produsul este aşezat în ambalaj fie manual fie automat,prin dozare; umplerea se poate realiza fie în atmosferă deschisă, fie înatmosferă modificată (sub vid, în prezenţa unor gaze inerte sau a aburului);5. alimentarea cu folie superioară - pentru închiderea ambalajului;6. închiderea - foliile inferioară şi superioară sunt conduse la unitatea deînchidere, unde în majoritatea cazurilor se face vidarea sau introducerea de gazeprotectoare (sisteme CAP/MAP), cele două folii sudându-se una de cealaltă subinfluenţa căldurii şi a presiunii realizându-se o închidere etanşă;7. individualizarea ambalajelor (tăierea din seria rezultată) - sefolosesc diferite mecanisme de tăiere transversală pentru a prelucra o marevarietate de materiale şi forme, definitivând separarea ambalajelor;8. marcare, etichetare - se realizează prin inscripţionare, prin aplicareade etichete autoadezive sau prin marcare la cald, la alimentarea cu foliesuperioară sau după închidere, în funcţie de procedeul adoptat, pe o faţă saualta a ambalajului;9. evacuarea ambalajelor

20. Închiderea cutiilor metalice prin fălţuire. Închiderea cutiilor metalice şi de aluminiuComponentele principale care contnbuie direct la realizarea falţului deînchidere a capacului pe corpul cutiei sunt :Închiderea cutiilor metalice prin fălţuire. - rolele de închidere - două role cu profile diferite ce lucrează succesiv:- rola I de formare - realizează rotunjirea marginii capacului şi a borduriicorpului cutiei;- rola II de presare - realizează închiderea celor cinci straturi de tablă formate,definitivând falţul de închidere; - capul de închidere - fixeaza capacul pe corp în timpul operaţiei de falţuire; - talerul - sprijină cutia în timpul închiderii.Cele trei componente trebuie să indeplinească următoarele condiţii:

- capul de închidere şi talerul trebuie să fie coaxiale; abaterile de lapoziţia reciproca duc la închideri necorespunzatoare;- linia de acţionare a rolelor trebuie să fie perpendiculară pe axa capuluide închidere.O reglare corectă a rolelor de închidere duce la obţinerea unui falţ neted,lipsit de încreţituri, ceva mai gros în partea lui superioară datorită existenţeimai multor straturi de tablă, iar în partea inferioară mai strâns şi fără aşchiimetalice sau părţi de masă de etanşare ieşite din falţ.Controlul închiderii cutiilor metalice constă în două verificări:- verificarea ermeticităţii cutiilor;- verificarea calităţii falţului.Defectele falţului.La închiderea cutiilor de conserve apare o gamă variată de defecte carepot influenţa într-o măsură mai mare sau mai mică etanşeitatea produsuluirespectiv conservabilitatea.21. Accesorii de închidere, marcare, sigilare pentru butelii de sticlă.22. Închiderea borcanelor . Închiderea prin presare Omnia şi Eurocap23. Închiderea borcanelor. Închiderea prin înfiletare Twist-off.24. Sistemul de închidere cu capsulă metalică nervurată tip coroană.25. Închiderea prin capsulare .Maşina de capsulat Roll-on- Pilferproof.

26. Sisteme şi tehnici de ambalare. Ambalarea în vid şi în atmosferă modificată. Ambalarea aseptică.

Ambalarea în vid

Aceasta metodă constă în introducerea produsului într-un ambalaj dintr-un material impermeabil la

gaze şi extragerea aerului din interior cu ajutorul unei pompe de vid. În felul acesta se evită contactul mărfii

cu oxigenul care, mai ales în cazul duratelor mari de depozitare, poate declanşa reacţii ce duc la alterarea

produsului.

Avantajele ambalării în vid sunt :

asigură integritatea produselor sensibile

menţine o forma regulată, fixă pentru produsul ambalat.

Ca materiale de ambalare potrivite pentru metoda de ambalare sub vid enumerăm: materiale

complexe de ambalare şi carton special impermeabil.

Dezavantajele utilizării metodei sunt următoarele:

produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza presiunii exercitate asupra

lor;

riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile ;

deprecierea produselor care conţin grăsimi, dacă în timpul ambalării în vid acestea sunt supuse unor

temperaturi mai mari decât temperatura de topire a grăsimilor.

Pentru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se poate utiliza o variantă îmbunătăţită a

ambalarii sub vid numită „ambalarea tip Cryovac”. Acestă metodă foloseşte ca material de ambalare o

folie de plastic specială, care are proprietatea de a se contrage în contact cu apa caldă.

Operaţia de ambalare Cryovac cuprinde următoarele etape:

umplerea pungilor Cryovac cu produsul de ambalat ;

eliminarea aerului din ambalaj prin aspiraţie ;

răsucire şi închidere automată cu un clips de aluminiu ;

introducerea ambalajului şi produsului timp de o secundă într-un recipient cu apa la temperatura de

92-97°C.

Materialele utilizate în această tehnică de ambalare sunt materiale termosudabile, impermeabile, din

carton pentru ambalajul exterior şi folii din materiale complexe de ambalare.

Aceste folii trebuie să răspundă următoarelor cerinţe :

rezistenţă mecanică bună ;

protecţie împotriva luminii ;

rezistenţă la acţiunea produselor agresive ;

rezistenţă la temperatura ;

rezistenţă bună la străpungere şi îndoire (de ex. combinaţiile poliamida-polietilena).

Protecţia împotriva luminii este cerută în cazul în care produsele se alterează rapid sub influenţa

luminii (carne proaspătă, produse cu conţinut mare de grăsimi).

Cea mai bună protecţie o asigură foliile complexe care conţin un strat de aluminiu. Pentru produsele

agresive (produse acide din fructe, preparate din peşte) este necesară o folie de ambalare la care să nu

intervină fenomenul de coroziune în cazul unei depozitări de lungă durată.

Rezistenţă la temperatura înaltă sau joasă este cerută în cazul în care produsele ambalate în vid

trebuie conservate prin sterilizare sau congelare. Folia complexă poliamida-polietilena suportă aceste

temperaturi fără a-şi pierde proprietăţile iniţiale.

Ambalarea în atmosferă modificată

Ambalarea în atmosferă controlată “CAP” (Controlled Atmosphere Packaging) poate fi definită ca

reprezentând “ închiderea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaz în care gazele de referinţă ca CO2,

O2, N2 şi vaporii de apă au suferit modificări şi sunt controlate selectiv “.

Aceasta metodă de ambalare este mai puţin întâlnită în practica comercială. Modificarea atmosferei

din interiorul ambalajului este obţinută prin următoarele metode:

ambalare în vid;

ambalare în atmosferă modificată.

Ambalarea în atmosferă modificată MAP (modified atmosphere packaging) constă în închiderea

produsului într-un ambalaj în care atmosfera din interior este modificată (în raport cu CO2, O2, N2, vaporii

de apă).

Aplicarea acestei metode permite controlul reacţiilor chimice, enzimatice sau microbiene în scopul

reducerii sau eliminării proceselor de degradare ale mărfurilor.

Principalul scop al introducerii azotului (N2) care înlocuieşte oxigenul este de a reduce oxidarea

grăsimilor. Azotul este inert, inodor şi puţin solubil în apă şi grăsimi.

Dioxidul de carbon (CO2) este un agent bacteriostatic şi fungistatic în anumite condiţii poate încetini

faza de creştere exponenţială şi poate reduce viteza de multiplicare a bacteriilor aerobe şi mucegaiurilor.

Dioxidul de carbon este foarte solubil în apă şi grăsimi, de aceea este absorbit de aliment.

Oxigenul este de obicei evitat în procesul ambalării, există cazuri în care este utilizat drept

component în amestecul gazos. De exemplu, la ambalarea cărnii, în amestecul gazos se utilizează şi oxigen

care are rolul de a menţine culoarea roşie a cărnii, peştelui, în scopul evitării apariţiei germenilor patogeni

anaerobi.

Temperatura este cel mai important factor care influenţează calitatea produselor ambalate în

atmosferă modificată. Menţinerea calităţii mărfurilor este posibilă în condiţiile în care temperatura este

menţinută şi controlată în timpul depozitării.

Ambalarea aseptică

Ambalarea aseptică constă în introducerea unui produs sterilizat, destinat comercializării într-un vas

sterilizat, în condiţii aseptice, urmată de închiderea vasului, astfel încât să fie prevenită contaminarea

produsului cu microorganisme.

Termenul “aseptic” desemnează, prin urmare, absenţa microorganismelor, iar termenul “ermetic”

este folosit pentru a indica proprietatea mecanică a unui ambalaj sau material de a nu permite pătrunderea

gazelor, vaporilor de apă, a microorganismelor de ambalaj.

Ambalarea aseptică este deci o metodă care garantează securitatea microbiologică a alimentelor, fără

ca acestea să-şi piardă caracteristicile nutritive şi organoleptice.

Operaţiile de sterilizare folosite în ambalarea aseptică sunt următoarele :

sterilizare HTST ( high temperature short time )

sterilizare UHT ( ultra high temperature )

sterilizare LTLT ( low temperature low time )

HTST este procedeul de sterilizare ce constă în încălzirea rapidă a produsului în intervalul 90-

120°C. Acest tip de tratament se aplică produselor puternic acide care se menţin sterile la temperaturi

scăzute.

Sterilizarea UHT a produselor alimentare lichide se realizează prin încălzirea produselor în

intervalul de temperatura 135-150°C, urmată de răcire bruscă.

Limita superioară de temperatură este utilizată pentru produse cu vâscozitate mică (lapte), iar cea

inferioară pentru produse cu vâscozitate mare. Cele mai utilizate materiale sunt complexele pe baza de

hârtie şi carton.

Ambalajul aseptic constă dintr-o folie mică, multistratificată, care combină cele mai bune

caracteristici ale hârtiei, materialului plastic şi aluminiului pentru a alcătui un recipient cu performanţe

ridicate. Cutiile pentru băuturi sunt alcătuite în proporţie de 70% din hârtie care oferă rigiditate şi rezistenţă.

Polietilena deţine o pondere de 24% din cutie şi este utilizată în scopul etanşării ambalajului. O folie

subţire de aluminiu reprezentând 6% din ambalaj, formează o barieră împotriva aerului şi luminii care pot

distruge substanţele nutritive şi aroma alimentelor.

Straturile componente ale cutiei aseptice sunt :

1. polietilena ;

2. hârtie ;

3. polietilena ;

4. folie de aluminiu ;

5. polietilena ;

6. polietilena.

Avantajul deosebit de important al ambalării aseptice îl constituie faptul că produsul devine steril

înainte ca temperatură ridicată să-i modifice caracteristicile nutritive şi organoleptice.

Tetra Rex, Tetra Pak sunt cele mai cunoscute ambalaje destinate produselor pasteurizate, care sunt

sterilizate cu apă oxigenată în combinaţie cu radiaţii ultraviolete.

Sistemul Tetra Rex prelungeşte durata de conservare a produselor lactate la 60 de zile şi între 60 şi

120 de zile pentru sucurile de fructe. Alte variante ale ambalajelor Tetra-Pak sunt: Tetra Standard, Tetra

Aseptic, Tetra Brik, Tetra Brik Aseptic, Tetra King (ambalajul mixt în combinaţie cu materialele plastice )

27 Materiale complexe.

Materialele complexe permit ambalarea în vid gaz inert a produselor congelate. Materialele plastice

sunt uşoare, impermeabile, tind să devină un înlocuitor al sticlei. Apariţia lor a revoluţionat industria de

ambalaje a produselor alimentare, proces care continuă şi în prezent, obţinându-se noi astfel de materiale.

Sunt destul de ieftine, iar ca dezavantaje, unele materiale plastice degajă, la ardere, vapori corozivi şi încă

nu s-a rezolvat problemele de sterilizare a acestora.

Utilizarea unui singur tip de material tinde să devină ceva excepţional, deoarece pare exclus ca

acesta să poată îndeplini toate exigenţele de ordin tehnic, comercial şi mai ales psihologic, care se cer unui

ambalaj corespunzător.

În prezent sunt utilizate tot mai multe materiale obţinute prin asocierea materialelor uşoare în

scopul obţinerii unor caracteristici superioare.

Caracteristica esenţială a unui material complex de ambalare este impermeabilitatea sa la vapori de

apă şi la diferite gaze. Alte proprietăţi importante sunt transparenţa, sudabilitatea, rezistenţa mecanică,

protecţia împotriva luminii, rezistenţa la acţiunea produselor agresive, rezistenţa la temperaturi

ridicate, etanşeitate.

În funcţie de natura materialelor suport, foliile complexe se pot clasifica in :

1. materiale complexe pe bază de aluminiu;

2. materiale complexe pe bază de hârtie şi carton ;

3. materiale complexe pe bază de materiale plastice.

Foliile complexe din aluminiu sunt formate din 3 straturi, din care aluminiul reprezintă stratul

median, iar ca strat intern, polietilena de joasă densitate şi ocazional polipropilena.

In alegerea stratului intern trebuie să se ţină seama de compatibilitatea dintre material şi produsul

ambalat. Ca material de acoperire pentru startul exterior pot fi folosite următoarele materiale: celofan, folii

de poliester şi polipropilena.

Domeniile de utilizare ale acestui tip de materiale sunt :

ambalarea produselor sensibile la umiditate (în acest caz se folosesc complexe de tipul celofan

+ aluminiu + polietilena)

ambalarea lichidelor şi a produselor vâscoase (stratul intern trebuie să aibă o rezistenţă

mecanică bună ).

Materialele complexe pe baza de pelicule celulozice răspund unor cerinţe legate de:

transparenţa ;

impermeabilitate la grasimi ;

posibilităţi de termosudare .

Cartoanele acoperite cu mase plastice, cum ar fi complexul carton – polietilena, sunt utilizate pe

scara largă la ambalarea produselor alimentare.

Cartonul caşerat cu polietilena asociat cu folie de aluminiu este utilizat la confecţionarea formelor

tetraedrice, paralelipipedice pentru lichidele alimentare sterilizate UHT. Acest sistem de ambalare se

numeşte Tetra-Pak. Ambalajul Tetra Pak se prezintă sub forma unui tetraedru cu capacitate de 1/4; 1/2;

1/1; având următoarea structura de la exteriorul ambalajului către interior: topitura hot-melt-carton ( 134 -

165 g/m².) – polietilena (15 g/m²) – folie de aluminiu (de 9 microni) – polietilena (două straturi, gramaj total

50-70 g/m² ).

Materialele complexe având la bază materialele plastice sunt utilizate pentru ambalarea produselor

în vid, a produselor lichide şi congelate.

Procedeele moderne de sterilizare la temperatura ridicată au condus la necesitatea realizării unor

materiale complexe rezistente la temperatura de 135°C. Astfel de materiale conţin: polipropilena şi

poliamida sau poliester cu sau fără inserţie de folie de aluminiu, ca de exemplu, Aluthen HPC (poliester +

aluminiu + polipropilena), combithen HPA (poliamida/ polipropilena).

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească materiale moderne destinate confecţionării ambalajelor

pentru produse sterilizate sunt: termosudabilitate, barieră faţă de oxigen, permeabilitate la vapori de apă,

care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu.

Astfel de ambalaje sunt suficient de performante pentru a asigura alimentelor ambalate o conservare

pe o perioada mai mare de un an.

Materialele complexe ca şi cele “barieră” (faţă de vaporii de apă, gaze, substanţe volatile, radiaţii

ultraviolete, microorganisme) prezintă dezavantaje în ceea ce priveşte reciclarea, iar consumatorii zilelor

noastre sunt foarte sensibili faţă de mediu. De aceea, după 1990, pe piaţa ambalajelor s-au afirmat că o serie

de materiale substitutive, cu proprietăţi de înaltă barieră faţă de apă, grăsimi, ceruri.

Un asemenea material este Scotchban-ul, care nu modifică reciclabilitatea hârtiei şi cartonului şi nici

biodegradabilitatea. Impregnarea cu Scotchban se realizează pe o singură faţă a materialului suport (pentru

îngheţată, biscuiţi) sau pe ambele feţe (material recomandat pentru produse alimentare cu concentraţie

ridicata de uleiuri, grăsimi).

În SUA, s-a pus la punct tehnologia depunerii sticlei pe materiale plastice, obţinându-se materiale

cu proprietăţi barieră pentru gaze, arome, umiditate, capabile să suporte procesul de sterilizare. Numele

comercial al materialului este “ceramis” şi are multe aplicaţii în domeniu alimentar (îndeosebi pentru

produse zaharoase). Substratul de material plastic este reciclabil complet şi chiar prin incinerare nu poluează

mediul.

S-au creat noi materiale celulozice care răspund celor mai severe cerinţe ale ecologistilor. Plecând

exclusiv de la plante cu creştere anuală s-a creat hârtia de ambalaj ECO-ECO, care satisface exigenţele

consumatorilor, prezentând o totală compatibilitate cu produsul ce se ambalează şi, în acelaşi timp este

biodegradabilă.

28 Noţiuni introductive. Definiţii, clasificăriAmbalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să

învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de

vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de

livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la

expirarea termenului de garanţie.

Operaţia de ambalare este un procedeu sau o metodă prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului,

protecţia temporară a produsului în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind la

înlesnirea acestora, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie.

În practica curentă se mai întâlneşte şi termenul de preambalare, care reprezintă ambalarea parţială

a produselor efectuată la locul de producţie sau de depozitare, în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele

de producţie. De asemenea, unele produse sunt preambalate înaintea vânzării folosind ambalajele de

desfacere.

Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi economic.

Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat

protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul

economic după ambalarea produselor.

Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli

materiale şi umane pentru obţinerea lui.

În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.

29 Funcţia de protecţie-conservare. Principalele aspecte ale fenomenului de permeabilitate/impermeabilitate.

Funcţia de conservare şi protecţie a produselor – reprezintă funcţia de bază a ambalajelor şi

constă în capacitatea ambalajului de a proteja conţinutul de influenţele mediului extern. Între ambalaj,

produs şi metoda de ambalare trebuie să existe o corelaţie perfectă, astfel încât produsul să ajungă la client

într-o stare cât mai bună, care să permită consumul sau utilizarea conform parametrilor specificaţi în

documentaţia tehnică a produsului. Ambalajele asigură protecţia produselor împotriva acţiunii următorilor

tipuri de factori:

- factori fizici – solicitări mecanice, lumină, temperatură, presiune, etc.

- factori chimici – vapori de apă, gaze atmosferice (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de

azot, etc.)

- factori biologici – microorganisme, spori, mucegaiuri, insecte, rozătoare, etc.

Această funcţie de bază a ambalajelor prezintă două aspecte particulare:

conservarea calităţii prin ambalare înseamnă că ambalajul protejează produsul din interior de

influenţa factorilor externi, care îl pot deteriora, îi pot provoca daune sau pot iniţia procese de

degradare (umiditatea, radiaţiile solare, praful, microorganismele, temperatura, radiaţiile

ultraviolete, etc.). Acţiunea acestor factori poate fi directă sau indirectă. Ambalajul fiind în contact

direct cu produsul, acest contact nu trebuie să ducă la degradarea mărfii prin reacţii chimice

posibile. Din acest punct de vedere, alegerea materialului de ambalare va fi condiţionată de

specificul produsului ambalat.

ambalajul este un mijloc de protecţie a mediului şi a oamenilor împotriva efectelor negative

ale unor produse toxice, inflamabile sau corozive. În acest caz trebuie avută o grijă deosebită în

alegerea materialului de ambalare, care trebuie să satisfacă mai multe condiţii – să fie o barieră

impermeabilă pentru produsul din interior şi să nu interacţioneze chimic cu acesta pentru a nu da

naştere altor produşi periculoşi.

30. Funcţia logistică.31. Funcţia de promovare- informare.

Funcţia de promovare a produselor şi informare – este cea mai nouă funcţie aambalajelor. Crearea ambalajelor constituie unul din elementele strategice ale firmelor în politica decomercializare a produselor. Ambalajul înlocuieşte arta vânzătorului prin forma, grafica şi esteticasa, contribuind la promovarea desfacerii. El trebuie să atragă atenţia cumpărătorului în mod spontan,să fie uşor de recunoscut şi să sugereze o idee precisă despre produs. Prin intermediul lui,cumpărătorul trebuie să afle informaţii despre caracteristicile principale ale produsului în limitelecadrului juridic şi tehnic, să fie un agent de publicitate pentru produs şi în nici un caz să inducă îneroare consumatorul.Ambalajul trebuie să îndeplinească câteva condiţii de bază pentru a-şi putea îndeplini funcţiade promovare şi informare:-să pună în evidenţă marca comercială a produsului-înscrisurile să fie clare, uşor de citit, pentru a nu da naştere la confuzii-să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, astfel încât cumpărătorul să-ldeosebească cu uşurinţă de altele similare-să creeze imaginea calităţii produsului prin diferite mijloace (formă, soliditate, comoditateîn utilizare).În cazul produselor vândute în sistemul de autoservire, ambalajul constituie singura legăturădintre client şi produs. De aceea el trebuie adaptat vânzării în masă şi să aibă însuşiri care să-ipermită promovarea vânzărilor. În condiţiile actuale, în care raportul calitate / preţ este aproximativacelaşi pentru produse asemănătoare realizate la firme diferite, produsul care se diferenţiază prin stil,ambalaj ingenios, reuşesc să iasă în evidenţă faţă de produsele concurente. Din această cauzăambalajul este numit deseori „vânzătorul mut al produselor”.

32.. Estetica ambalajului. Forma. Culoarea. Grafica.Pentru ambalaje, elementele particulare ale esteticii sunt considerate: forma, desenul (grafica),

culoarea, simetria, armonia şi contrastul.

Forma ambalajului - se referă la figura spaţială care are o anumită semnificaţie.

Se constată că forma a evoluat în timp, în strânsă legătură cu dezvoltarea tehnicii; astfel, s-a trecut

de la forme greoaie, încărcate, la forme simple, elegante şi raţionale. În cadrul tendinţei actuale de

simplificare a formelor ambalajelor se urmăreşte:

– Conceperea unor forme uşor perceptibile

– Conceperea unor forme logice, inteligibile

– Conceperea unor forme cu o maximă valoare informaţională

Forma ambalajelor a devenit astăzi un element de înnoire şi diversificare, de creştere a

competitivităţii mărfurilor alimentare pe piaţă, în condiţiile unor diferenţe mici în ceea ce priveşte celelalte

caracteristici tehnico-economice.

Se remarcă, de exemplu, preocuparea modernă de a adapta forma ambalajelor la întrebuinţări

suplimentare:

– ambalajele unor produse alimentare pentru copii (zaharoase, băuturi răcoritoare) se pot folosi

şi ca jucării;

– unele ambalaje din carton sau plastic îmbracă forma unor genţi care servesc la transportul

sticlelor sau cutiilor metalice;

– ambalajele din material plastic pentru lapte pot fi ulterior folosite drept căni.

Desenul (grafica) ambalajului – este un element estetic important pentru ambalaje, care, alături de

culoare, determină în mod semnificativ aspectul final. Grafica este esenţială în formarea imaginii estetice a

ambalajului.

Grafica cuprinde totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganelor şi simbolurilor ce contribuie la

impactul iniţial pe care un produs prin ambalajul său îl are asupra consumatorilor şi joacă un rol important

în comunicarea de informaţii şi impresii despre produs.

Stiluri de grafică:

Grafica modernă - urmăreşte crearea unei exprimări simbolice, schematizate, simplu de

înţeles şi de reţinut;

Grafica comercială - sugerează, prin fotografii, desene şi diferite alte mijloace,

caracteristicile produsului, utilitatea, destinaţia;

Grafica umoristică - la care în soluţia estetică se includ caricaturi sau alte elemente similare

ce apropie produsul de consumator.

Caracteristicile graficii ambalajelor moderne pentru produsele alimentare:

grafică simplă, dar expresivă

grafică ce prezintă produsul într-un mod atrăgător

duce la remarcarea produsului

declanşează efectul de cumpărare

stimulează imaginaţia

Grafica ambalajului ajută la realizarea funcţiei de informare şi promovare a produsului prin corelarea

imaginii cu textul publicitar şi cu coloristica. Unii autori consideră că textul publicitar trebuie redus la

minimum, funcţia comunicării informaţiilor trebuind să fie preluată de coloristică, de simboluri şi de forma

ambalajelor. Culoarea – element estetic definitoriu în ambalarea mărfurilor

Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din cele mai vechi timpuri,

omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificaţii şi chiar puteri magice, dar cercetarea

ştiinţifică a culorilor începe abia în secolul al XVII-lea şi va lua o amploare deosebită în secolele următoare,

o dată cu dezvoltarea industriei coloranţilor, industriei textile şi pielăriei, construcţiilor etc. Disciplina care

studiază astăzi teoria şi practica culorii poartă numele de cromatologie.

Actualmente, culoarea folosită adecvat este un element esenţial ce defineşte valoarea estetică a

produselor industriale.

Privită din punct de vedere estetic, culoarea este o caracteristică de mare importanţă în cadrul

procesului de înnoire şi diversificare a gamei sortimentale de ambalaje. Acest lucru se datorează efectelor

fiziologice şi psihologice pe care culorile le au asupra oamenilor.

Astfel, culorile calde (roşu, portocaliu, galben) sugerează apropierea în spaţiu, determină o uşoară

creştere a presiunii sangvine şi intensificarea respiraţiei. Culorile reci (albastru, verde, violet) dau

impresia de depărtare, duc la scăderea presiunii sangvine şi provoacă o stare de depresie, de descurajare.

Factorii care influenţează aprecierea culorilor sunt: compoziţia şi intensitatea luminii, fondul şi

structura suprafeţei. Astfel, la lumina becului cu incandescenţă, galbenul se vede mai intens, roşul mai

deschis, iar albastrul mai întunecat.

La lumina solară culorile se văd mai palide şi albicioase; la scăderea intensităţii luminii, culorile se

percep mai greu, unele din ele nu se mai pot observa sub un anumit prag al intensităţii luminoase. Prima

culoare care „dispare” este roşul, apoi galbenul.

Pe un fond închis (gri, negru), culorile deschise apar foarte clar; pe un fond albastru, produsele de

culoare roşie se văd galben- portocalii.

Când structura suprafeţei este netedă, lucioasă, culorile devin mai luminoase, iar când structura

suprafeţei este aspră, culorile se văd mai întunecate.

Preferinţa pentru culori este condiţionată nu numai de legi ale percepţiei, ci şi de convingeri şi de

predilecţii personale. În afară de valoarea afectivă, deoarece toate produsele cumpărate sunt colorate,

culoarea are şi o mare valoare economică.

Culoarea va fi un element de vânzare, impunându-se mai întâi alegerii cumpărătorului prin seducţia

sa. Fabricantul a simţit această valoare şi o utilizează din ce în ce mai mult pentru scopurile sale comerciale.

Culoarea este astfel o necesitate vitală, peste tot ea işi revendică drepturile. Obiectele prezentate într-un

magazin trebuie să atragă şi să reţină atenţia, trebuie să se impună mai întâi privirii, pe urmă minţii prin

aspectul lor, adică prin formă şi culoare.

Efectul de reclamă al ambalajelor este completatOperaţiile se fac când ambalajelor sunt încă în maşină. Etichetarea seface prin aplicarea etichetelor autoadezive, sau prin lipire cu adaos de adeziv.Inscripţionarea se poate face prin:a. termoimprimare - realizată cu un poanson cald cu textul în relief pe

suprafaţa sa;b. flexografie - se rulează un clişeu din polimer prelucrat prin metodefotografice;c. imprimare matricială - imprimantă obişnuită, pentru hârtie sau complex cuhârtie;d. marcare cu jet de cerneală - înlocuieşte termoimprimarea prin orientareajetului de cerneală în câmp electrostatic.