RAŢIONAMENT LOGIC

1) GÂNDIRE ANALITICĂ

1.1 Cum să abordaţi întrebările de gândire analitică

• Se au în vedere două lucruri: să obţineţi răspunsul corect şi să vă folosiţi timpul eficient• Întrebările de gândire analitică vă testează capacitatea de a judeca corect ţinând cont

de anumite condiţii prestabilite descrise în cerinţă• Cerinţa constă în specificarea unor mulţimi de elemente împreună cu o listă de condiţii

menite să impună o anumită structură sau organizare acestor elemente• Cerinţele întrebărilor de gândire analitică au toate o proprietate în comun: întotdeauna

există mai mult de un rezultat posibil• Întrebările de gândire analitică vă testează capacitatea de a stabili ceea ce este

necesar, ce este posibil şi ce este imposibil ţinând cont de condiţiile din cerinţă

1.2 Înţelegerea cerinţei

• Primul lucru care trebuie sa vă fie foarte clar este ce anume trebuie să se întâmple cu elementele din cerinţă

• Deci, întâi, trebuie să recunoaşteţi care parte din cerinţă este doar informaţie de fundal

1.3 Cum să vă prezentaţi datele problemei- sfaturi pentru a câştiga timp -

• Prescurtaţi elementele folosind numai iniţialele acestora• Folosiţi variante prescurtate ale condiţiilor şi asiguraţi-vă că ele reprezintă corect

ceea ce se spune în condiţii• În sistemul de prescurtări, găsiţi o metodă cât mai vizibilă de a reprezenta ce nu se

poate întâmpla• Veţi putea folosi anumite tehnici elementare de diagramare, alegeţi-le pe celea care

sunt eficiente pentru dumneavoastră

1.4 Întrebări de orientare

• Cea mai eficientă abordare este să luaţi fiecare condiţie în parte şi să verificaţi dacă vreuna din variantele de răspuns o încalcă

• Obiectivul pentru a răspunde la întrebări este să găsiţi răspunsul corect şi să treceţi mai departe la următoarea întrebare, nu să dovediţi că variantele incorecte de răspuns sunt greşite

Întrebări care conțin expresia “dintre care oricare”

• În cazul întrebărilor care conțin expresia “dintre care oricare”, nu are niciun rost să verificați un element care apare în toate variantele de răspuns pe care le mai aveți de analizat. Nu vă ajută să deosebiți răspunsul corect de cele incorecte.

• Dacă un element apare în numai una dintre variantele de răspuns pe care le mai aveți de analizat, verificați întâi acest element. Astfel, dacă acest element aparține listei, ați terminat, deoarece varianta care îl conține este răspunsul corect.

• Dacă se dovedește că un element nu aparține listei, toate variantele de răspuns care îl conțin trebuie eliminate.

Întrebări care vă cer să identificați ce trebuie să fie adevărat

• Ceva ce trebuie să fie adevărat este ceva ce este adevărat despre fiecare dintre rezultatele acceptabile. Cu alte cuvinte, nu poate să existe un rezultat acceptabil pentru care acest lucru să fie fals.

• Ceea ce trebuie făcut depinde de forma întrebării și anume:• Vi se cere să aflați ce trebuie să fie adevărat în anumite circumstanțe specifice?• Vi se cere să identificați ce trebuie să fie adevărat numai pe baza cerinței, indiferent de

circumstanțe?

Ce trebuie să fie adevărat în anumite circumstanțe specifice

• Primul lucru care trebuie făcut este să vedem ce inferențe pot fi făcute (dacă pot fi făcute vreunele) pe baza condițiilor din cerință și cum interacționează aceste cu circumstanțele specifice. Confruntați aceste inferențe disponibile cu variantele de răspuns. Dacă pe baza acestor inferențe, una dintre variantele de răspuns trebuie să fie adevărată, ați terminat.

• Rețineți că obiectivul este să selectați răspunsul corect și să treceți mai departe la următoarea întrebare, nu să dovediți că variantele incorecte de răspuns sunt greșite.

• Dacă niciuna dintre inferențele imediat disponibile nu se potrivește cu variantele de răspuns, încercați să vedeți ce se poate deduce mai departe pornind de la inferențele deja făcute (și în conjuncție cu condițiile din cerință). Confruntați această rundă de inferențe cu variantele de răspuns și dacă vreuna dintre inferențe se potrivește cu una din variantele de răspuns, ați terminat, altfel veți continua în acest mod până terminați.

Ce trebuie să fie adevărat numai pe baza condițiilor din cerință

• Ceva ce trebuie să fie adevărat numai pe baza cerinței nu este altceva decât o consecință logică a modului în care interacționează condițiile din cerință.

• Aceste întrebări au o trăsătură comună – puteți să adăugați răspunsul corect la ceea ce ați dedus deja din cerință.

Întrebări despre ce poate fi adevărat

• Ceva ce poate fi adevărat este ceva ce este adevărat în cel puțin unul dintre rezultatele acceptabile, chiar dacă există alte rezultate acceptabile în care este fals. Rezultă că variantele incorecte de răspuns sunt toate lucruri care nu pot fi adebvărate în niciunul din rezultatele posibile.

Ce poate fi adevărat în funcție de anumite circumstanțe specifice

• Abordarea presupune să începeți cu condițiile din cerință și apoi să vă concentrați asupra circumstanței specifice din întrebare pentru a vedea ce se poate deduce din aceasta în conjuncție cu condițiile din cerință.

• Accentul nu se pune pe ceea ce se poate demonstra că e adevărat, ci pe ceea ce nu poate fi adevărat, deoarece scopul este să eliminați variantele incorecte de răspuns și să o găsiți, astfel, pe aceea care poste fi adevărată. Toate variantele incorecte de răspuns trebuie să fie false.

• De asemenea, este posibil să se ajungă la răspunsul corect presupunând că variantele de răspuns, pe rând, sunt adevărate. În patru din cele cinci cazuri, această presupunere vă va duce spre o contradicție, arătând astfel că varianta respectivă de răspuns nu poate fi adevărată.

Ce poate fi adevărat numai pe baza condițiilor din cerință

• Primul pas este să verificați dacă vreuna dintre variantele de răspuns poate fi eliminată de la început ca fiind o încălcare a uneia dintrte condițiile din cerință. Apoi se vor analiza variantele de răspuns rămase, una câte una, pentru a vedea care dintre ele nu poate fi eliminată.

• Pe lângă întrebările despre ce poate fi adevărat, pot fi întâlnite întrtebări de tipul:- Care dintrre următoarele poate fi falsă?- Fiecare dintre următoarele afirmații ttebuie să fie adevărată cu excepția uneia. Care

este aceasta?• În ambele cazuri, răspunsul corect este ceva ce nu este adevărat în cel puțin unul

dintre rezultatele posibile. Astfel, toate variantele incorecte de răspuns vor fi lucruri care trebuie să fie adevărate.

• Pentru o întrebare de tipul: Care dintre următoarele afirmații poate fi adevărată, dar nu trebuie să fie adevărată?, răspunsul corect este ceva ce ste adevărat în cel puțin unul dintre rezultatele posibile, dar care este fals în cel puțin unul dintre rezultatele posibile. Variantele incorecte de răspuns vor fi atât lucruri care trebuie să fie adevărate, cât și lucruri care nu pot fi adevărate.

Enunțurile condiționale• Enunțurile condiționale spun că, dacă ceva este adevărat, atunci și altceva este

adevărat.

Formulări folosite în întrebările de gândire analitică

• În întrebările de gândire analitică, limbajul folosit în formularea cerinței și a întrebărilor trebuie să fie precis și fără ambiguități. În consecință, multe lucruri sunt explicate mai pe larg și cu mai multe detalii decât în alte tipuri de text.

• Cu rolul de a elimina posibilele ambiguități se folosesc expresii de tipul:- cândva înainte / imediat înainte- cel puțin / cel mult / exact- respectiv / nu neapărat în această ordine

Alte chestiuni de reținut• Găsirea răspunsului corect aproape niciodată nu implică descoperirea tuturor

rezultatelor posibile.• Pe măsură ce faceți inferențe pe baza modului în care circumstanțele specifice

întrebării interacționează cu condițiile din cerință, confruntați-le în mod constant cu variantele de răspuns.

• Rețineți că poate fi adevărat orice lucru care nu este interzis de condițiile din cerințăsau de ceea ce se poate deduce din acestea în conjuncție cu circumstanțele specifice menționate în întrebare. Nu faceți nicio presupunere care nu are justificare, oricât de naturală vi s-ar părea.

• Dacă un anumit element nu este menționat explicit în condiții, înseamna că acesta este constrâns numai de ceea ce se întâmplă cu celelalte elemente.

RAȚIONAMENT LOGIC

2) ÎNȚELEGEREA UNUI TEXT SCRIS

Cum să abordați articolele din secțiunea Înțelegerea unui text scris

• Textele sunt selectate astfel încât să poată fi corect înțelese doar pe baza informaâiei pe care o prezintă și nu sunt necesare cunoștințe anterioare specializate pentru a le înțelege.

• De obicei, un text are o singură idee principală. Uneori se prezintă un punct de vedere controversat, care fie este combătut, fie este susținut. Alteori se analizează și se critică poziția altcuiva. Uneori se explică un fenomen curios, iar alteori se prezintă un anumit fenomen important din punct de vedere istoric.

• Cel mai important lucru este să vă fie foarte clar care este esența textului, respectiv care este mesajul pe care textul îl oferă cititorului?

Aveți în vedere paragrafele și cuvintele de legătură• În articolele din Înțelegerea unui text scris vor apărea adesea schimbări de perspectivă

și de focalizare. Un text poate trece de la o idee la alta, de la particular la general, de la o perspectivă pozitivă asupra unui lucru la una negativă, de la o persoană la alta.

• Pentru a înțelege cum funcționează textul, trebuie să identificați diferitele idei dintr-un articol și modul în care se leagă unele de altele. Vă poate fi de mare ajutor împărţirea textului în paragrafe. Un indicator al trecerilor de la un paragraf la altul pot fi cuvintele de legătură, precum “cu toate acestea”, “totuşi”, “pe de altă parte”, “dar” etc. Pe lângă marcarea schimbărilor, autorii semnalează şi continuitatea prin cuvinte precum “de exemplu”, “în mod asemănător”, “mai mult decât atât”, “pe deasupra” etc.

• De multe ori autorii compară mai multe teorii şi, în final, o susţin pe una în defavoarea celorlalte. O tehnică frecventă este să prezinte iniţial într-o lumină foarte bună ideile pe care, în final, le vor demonta.

Cum să abordaţi întrebările din secţiunea Înţelegerea unui text scris?

• După ce citiţi o dată textul, probabil că înţelegeţi destul de clar ce anume vrea să spună articolul în ansamblu, cum este organizat şi unde apar în text idei şi informaţii specifice, apoi trebuie să vă ocupaţi de întrebări.

• Când citiţi întrebările, priviţi cu atenţie cum este formulată fiecare dintre ele. Multe dintre întrebări conţin detalii menite să vă trimită direct la informaţiile relevante din text.

• În general, chiar dacă sunteţi destul de siguri că aţi găsit răspunsul corect, ar trebui să aruncaţi o privire asupra variantelor de răspuns pe care nu le-aţi eliminat deja. Se poate, ca după ce vă gândiţi la întreg setul de variante, să descoperiţi că un răspuns pe care l-aţi considerat la început corect să fie unul greşit.

Ideea principală, Scopul principal, Organizarea textului• Unele întrebări vor fi de forma: “Care dintre următoarele rezumă cel mai corect

conţinutul textului?”, iar răspunsul corect va fi cel care acoperă cel mai complet punctele importante ale textului. Sunt folosite rar aceste tipuri de întrebări.

• Cea mai frecventă variantă vă cere să identificaţi ideea principală sau centrală a textului, iar pentru a răspunde corect trebuie să puteţi recunoaşte cea mai importantă idee pe care textul încearcă să o stabilească, ideea căreia îi sunt subordonate toate celelalte din text.

• A treia variantă vă cere să identificaţi răspunsul care ar fi cel mai bun de titlu, ceea ce presupune că cel mai bun titlu se bazează pe ideea centrală sau pe mesajul textului. Este o variantă destul de rară.

Continuare• Un lucru important de ştiut despre întrebările referitoare la ideea principală este că o

variantă de răspuns poate fi în întregime corectă în privinţa lucrurilor menţionate în text, însă priveşte doar o chestiune secundară din text, mai degrabă decât mesajul acestuia în ansamblu.

• Când citiţi variantele de răspuns, amintiţi-vă că răspunsurile incorecte fie vor spune ceva fals despre text, fie vor descrie ceva care aparţine textului şi care poate chiar contribui la construcţia mesajului, însă nu reprezintă ideea principală în sine. Răspunsul corect va exprima în întregime corect atât ceva care se află în text, cât şi faptul că enunţul respectiv reprezintă cea mai importantă idee a textului.

• Pe lângă întrebările despre ideea principală mai există un tip de întrebări care priveşte funcţia textului în ansamblu, ele întreabă cum este construit sau organizat textul, ce este textul menit să transmită sau care este principalul scop al textului.

• Variantele de răspuns pentru acest tip de întrebări nu vor surprinde fiecare schimbare de direcţie şi fiecare trecere din construcţia de către autor a ideii principale, ci vor fi caracterizări generale a modului în care este dezvoltată ideea principală.

• Nu fiţi îngrijoraţi dacă răspunsul corect conţine foarte puţine detalii. Răspunsurile incorecte vor fi tot la fel de generale, însă nu vor reuşi să surprindă modul de organizare a textului în ansamblu.

• Un răspuns incorect poate descrie ceva care este adevărat doar pentru o parte a textului sau care nu se aplică deloc întregului articol. În orice caz, nu va prezenta modelul structural al întregului text.

• Unele întrebări vă cer să identificaţi structura unui singur paragraf. Pentru a răspunde corect, este o idee bună să recitiţi paragraful la care se referă întrebarea.

Întrebări despre ce spune sau sugerează textul

• Componenta primară a Înţelegerii unui text scris este aceea de a recunoaşte ce spune textul la nivel literal, iar întrebările care evaluează această abilitate sunt de tipul: “Care dintre următoarele este afirmată în text?”, “Autorul afirmă care dintre următoarele despre X?”, “Care dintre următoarele este menţionată în text despre X?”, “Conform textului, care dintre următoarele enunţuri despre X este adevărat?” sau orice altceva asemănător.

• Răspunsul corect nu va fi repetiţia cuvânt cu cuvânt a unor lucruri din text, însă va fi o parafrază destul de apropiată. Ideea este că trebuie să recunoaşteţi nu formularea exactă a unor lucruri din text, ci mai degrabă sensul lor.

• Există tipuri de informaţii pe care un autor le lasă nespuse şi pentru care se bazează pe cititor: lucruri a căror includere în sfera de înţelegere a cititorului este susţinută de lucrurile pe care textul le menţionează explicit.

• Această abilitate este testată prin întrebări în care vi se poate cere să spuneţi ce se poate deduce pe baza unui text sau a unei porţiuni dintr-un text, ce anume sugerează sau indică textul despre un subiect sau fapt discutat explicit în articol sau ce anume este, conform textului, adevărat despre un subiect sau altul.

• Alte întrebări vă pot cere să deduceţi ce anume sugerează sau transmite textul despre unele păreri – de exemplu: “Cu care dintre ideile de mai jos este cel mai rezonabil de dedus că autorul ar fi de acord?”sau “Pornind de la articol, se poate deduce că autorul împărtăşeşte care dintre punctele de vedere de mai jos?” sau “Pe baza textului, cu care dintre ideile de mai jos este cel mai puţin probabil să fie de acord autorul?”.

• Trebuie să fiţi foarte atenţi la ale cui idei sau păreri se referă întrebarea, deoarece răspunsurile greşite pot fi păreri ale altor persoane decât cele menţionate în întrebare.

Continuare

• Toate răspunsurile corecte la agest gen de întrebări – fie că se referă la păreri, fie la informaţii – au în comun faptul că sunt justificate de lucruri explicite din text. Uneori este suficientă o singură propoziţie, alteori trebuie să puneţi cap la cap informaţii din diverse secţiuni ale textului pentru a identifica răspunsul corect.

• Întrebările variază şi în funcţie de cât de aproape este răspunsul corect de partea sau părţile de text care îl justifică. Uneori, răspunsul corect nu este foarte de parte de o refrazare a conţinutului explicit al textului.

• Alte întrebări presupun să identificaţi ideile subînţelese ale unei afirmaţii din text, sens în care relaţia dintre ce spune textul şi răspunsul corect este de obicei mai puţin directă, deşi poate fi uşor de înţeles. Aceste întrebări evaluează abilităţi superioare de lectură, respectiv capacitatea de a furniza presupuneri relevante atunci când autorul se bazează pe cititor să facă acest lucru.

• Ceea ce este important să vă amintiţi este că, indiferent de legătura dintre text şi răspunsul corect, acest din urmă este întotdeauna singura variantă de răspuns cu adevărat susţinută de text. Răspunsurile incorecte pot părea corecte la prima vedere, însă, la o analiză mai atentă, întotdeauna conţin ceva greşit, poate că nu sunt susţinute în totalitate de text sau poate chiar contrazic textul.

• Trebuie să judecaţi variantele de răspuns de la întrebările despre ce spune sau sugerează textul doar în funcţie de faptul dacă sunt sau nu susţinute de text.

Întrebări care necesită utilizarea contextului pentru clarificarea sensului (sens în context)

• O altă competenţă este abilitatea de a interpreta cuvinte şi expresii diferit decât o face un dicţionar, în sensul specific care poate fi identificat din modul în care autorul le utilizează în textul respectiv. În text cuvintele şi expresiile nu sunt izolate, ci ancorate în contextul lor narativ, argumentativ, explicativ etc. Ceea ce face acest context, printre altele, este să clarifice expresii ambigue, să îngusteze sensul expresiilor vagi sau să ofere o definiţie pentru utilizare idiosincratică a unei expresii.

Întrebări despre cum funcţionează în context ceea ce spune autorul

• În unele texte, autorul nu explică de ce spune anumite lucruri în anumite locuri, sens în care cititorul trebuie să poată extrage funcţia pe care o au, în contextul unui text întreg, anumite expresii, propoziţii sau chiar paragrafe. Uneori, autorul foloseşte indicii convenţionale, dar destul de subtile, pentru a ghida cititorul cum să înţeleagă ceea ce se spune.

• Reţineţi că nu trebuie să căutaţi interpretări exagerate ale scopului cu care autorul foloseşte ceva în text, cel mai probabil, l-aţi recunoscut corect în procesul lecturii.

• Într-un text bine scris, autorul vă furnizează de obicei toate indiciile de care aveţi nevoie ca să înţelegeţi rolul oricărei bucăţi de text şi nu este deloc probabil să ascundă aceste indicii la două sau chiar trei paragrafe distanţă. De obicei, dacă recitiţi textul din imediata apropiere a cuvântului sau expresiei respective, vă va dezvălui scopul acestora.

Întrebări care presupun recunoaşterea de tipare sau trăsături analoage în contexte factuale diferite

• O modalitate ca un cititor să demonstreze că a înţeles un tipar de informaţii prezentat într-un text este să recunoască un alt tipar ca fiind similar ca structură.

• Acest tip de întrebări vă vor îndruma spre o parte anume din text şi vă vor cere să identificaţi printre variantele de răspuns ceva similar. Partea relevantă din text poate fi descrisă în termeni generali, iar această descriere trebuie să corespundă răspunsului greşit.

• De regulă, aceşti termeni generali pot fi de tipul:- Un lucru este cauza altui lucru,- Un lucru este o subcategorie a altui lucru,- Un lucru este confundat cu altul,- Un anume tip de comportament este iresponsabil,- Un lucru nu se ridică la un standard anume,- O acţiune are consecinţe opuse intenţiilor sale iniţiale.• Aceste exemple sunt date doar ca să ilustreze în mare felul de similaritate pa care va

trebui să-l identificaţi, este crucial doar să înţelegeţi în profunzime parte relevantă de text.

• De fapt, orice scenariu care este analog sau similar cu un altul trebuie să fie diferit în anumite privinţe, altfel, ar fi identic cu primul, nu doar analog. Răspunsul corect la acest tip de întrebare va fi cel care este cel mai asemănător sau analog cu ceva discutat în text, chiar dacă va diferi în multe privinţe.

Întrebări despre atitudinea autorului

• Autorii pot scrie pentru a convinge cititorul de meritele unui anumit punct de vedere sens în care vor scoate în evidență sentimentele lor pozitive față de acel punt de vedere. La fel, ei pot scrie pentru a avertiza că o anume perspectivă nu are niciun merit, caz în care vor scoate în evidență atitudinea lor negativa față de chestiunea respectivă.

• O trăsătură a unui text de care trebuie ținut cont este dacă autorul sugerează, fie printr-un anumit ton, fie prin alegerea anumitor cuvinte, că are o anumită atitudine față de materialul prezentat. Contează, de asemenea, dacă vreunul din cei menționați de către autor în text sunt prezentați ca având o anume atitudine față de vreun lucru din text. Toate acestea sunt importante în evaluarea rextului. De exemplu, dacă atitudinea unui autor este de entuziasm nestăvilit, cititorul abil va citi cu prudență, fără a luade bun tot ce spune autorul.

• Veți întâlni întrtebări care vă cer direct să identificați atitudinea autorului sau atitudinea celor discutați de autor. Un alt tip de întrebare vă poate cere să vă gândiți la anumite cuvinte sau expresii din text și să le identificați pe acelea care indică atitudinea autorului sau a persoanelor menționate de acesta față de un lucru discutat în text.

• Când aveți de-a face cu o întrebare directă despre atitudine trebuie să vedeți dacă textul conțineindicatori de ton sau termeni de evaluare. De exemplu, uneori se întâmplă ca un ton inițial pozitiv să fie temperat mai apoi printr-o expresie care indică o anumită rezervă. La fel, un ton care sugera inițial că autorul nu este de acord cu ceva, poate fi moderat ulterior prin admiterea unei părți valoroase a acestui lucru. Toate aceste lucruri vor fi reflectate de descrierea în ansamblu a atitudinii autorului și va trebui să alegeți răspunsul corect din variantele date.

Întrebări despre semnificația informațiilor adiționale

• Sunt întrebări în care vi se va cere să stabiliți dacă noile informații întăresc sau slăbesc un anumit argument adus în text. De obicei, întrebările vor folosi ca atare cuvintele întăresc sau slăbesc, însă pot folosi și cuvinte sau expresii sinonime, precum susțin, ajută sau confirmă o anumită poziție sau argument, respectiv, subminează, pun sub semnul întrebării sau pun la îndoială o anumită poziție sau argument.

• Formularea dacă ar fi adevărată într-o întrebare înseamnă că trebuie să tratați fiecare variantă de răspuns ca fiind adevărată, cel puțin pentru a răspunde acestei întrebări. Nu trebuie să vă preocupe dacă este sau nu adevărată în realitate, nu acest lucru contează în selectarea răspunsului corect.

• În alte întrebări, informațiile adiționale ar putea sugera că ceva care poate fi anticipat pe baza textului este adevărat și, de aceea, ar sprijini argumentul respectiv din text, sau v-ar spune că ceva ce poate fi anticipat pe baza textului nu se poate sau nu este probabil să se întâmple, caz în care, argumentul din text ar fi subminat. Sau pot sugera că o generalizare pe care se bazează textul nu se susține în cazul particular în chestiune. Sau pot sugera că este improbabil ca un argument avansat în text să fie adevărat.

• Rețineți ca trebuie să căutați acele informații care au un impact asupra plauzibilității poziției, explicației, argumentului, dovezilor precizate de întrebare. Nu este suficient că o anumită informație se referă la ceva menționat în text sau chiar la chestiunea anume din întrebare. Răspunsul corect trebuie să aibă efect real aupra forței poziției respective. Răspunsul corect nu trebuie să stabilească sau să demonstreze definitiv poziția menționată în întrebare ci este suficient să crească sau să descrească șansele ca argumentul sau poziția să fie adevărate.