Anul 1943- Al 2 lea Razboi Mondial

Evenimente

In ianuarie 1943 AK lansează 514 atacuri asupra a diverse obiective ocupate de Germania. În primele patru luni din 1943, miliția poloneză administrează microbi de febră tifoidală și diverse otrăvuri la 600 germani.Pe 12 - 24 ianuarie, Roosevelt și Churchill se întâlnesc în Casablanca (Maroc) discutând despre o posibilă capitulare necondiționată a Germaniei. La data de 15 ianuarie Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe al României, propune omologului său italian, contele Galeazzo Ciano, ieșirea simultană din război a Italiei, României și Ungariei. Propunerea va fi repetată în vara aceluiași an, fără rezultate.Pe data de 16 ianuarie, URSS întoarce drepturile de cetățenie ale polonezilor încă ținuți în URSS, pretinzând că polonezii i-au trădat când Anders și-a condus armata în afara URSS, 23 ianuarie, forțele britanice capturează Tripoli de la naziști.La data de 2 februarie,A VI-a armată germană cedează la Stalingrad. Războiul ajunge în punctul său critic, 9 februarie, Naționaliștii ucrainieni ucid 173 polonezi în Porosle, aproape de Sarny.25 martie, în Sterdyn, SS execută 47 fermieri polonezi și deportează 140 cătrelagăre de concentrare pentru delictul de la Judenherbergerung sau ajutorarea unor evrei.29 martie, revista Life se dedică detalierii Cooperării sovieto-americane, descriind NKVD ca fiind similar FBI, încercând să aresteze trădătorii statului.La data de 12 aprilie a avut loc întâlnirea dintre conducătorul statului român, mareșalul Ion Antonescu, și Hitler, la castelul Klessheim. Hitler îi cere lui Antonescu să înceteze orice tatonări de pace cu puterile antifasciste.Pe data de 19 aprilie a avut loc „Revolta din ghetoul Varșoviei”. Aproximativ 600 - 1.200 evrei ușor armați înfruntă armata 2.100 soldați germani. Miliția poloneză aprovizionează evreii cu 90 pistoale, 600 grenade și explozibili.URSS rupe relațiile de amiciție cu polonezii din teritoriu la data de 26 aprilie, în urma cererii trimise către Crucea Roșie de investigare a cadavrelor de la Katyn. Stalin pregătește un grup polonez pro-sovietic, anticipând preluarea puterii în Polonia, 28 - 30 aprilie Comisia internațională delegată cazului vizitează Katyn și concluzionează că victimele fuseseră împușcate cu trei ani în urmă de către sovietici.3 mai Guvernul SUA încearcă să discrediteze verdictul comisiei trimise la Katyn pentru a-și îmbunătăți relațiile cu Stalin și recomandă posturilor radio poloneze să o "lase mai moale" despre Katyn și crimele sovieticilor.Pe data de 13 mai, lipsită de sprijin eficient de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrika Corps) sub conducerea mareșalul Erwin Rommel, capitulează în fața aliaților. Pe 16 mai Revolta din ghetoul Varșoviei este suprimată de către forțele SS. 7.000 evrei pier și 7.000 sunt duși la Treblinka. Aproape 10.000 evrei evadează din ghetou, dar o treime este vânată și ucisă. 300 de ostași germani sunt omorâți în timpul revoltei.

În luna iunie Prima Divizie de infanterie poloneză, Divizia Tadeusz Kosciuszko, este formată în URSS sub comanda generalului Zygmunt Berling, care dezertase din armata lui Anders. Polonezi eliberați către de URSS, care nu ajunseseră în armata lui Anders vor forma Prima, a II-a, a III-a si a IV-a armii poloneze. Aproape 20.000 polonezi vor lupta sub comanda trupelor sovietice, la data de 11 iunie Himmler ordonă lichidarea ghetourilor evreiești din Polonia.

La data de 30 iunie, Generalul Stefan Rowecki, comandant al AK, este arestat în Varșovia de către Gestapo. El va refuza colaborarea cu naziștii și va fi executat în 1944. Înlocuitorul său va fi generalul Bor-Komorowski. 5 iulie Bătălia de la Kursk.

În urma deznodamântului, armatele germane încep să se retragă Generalul Sikorski moare într-un accident de avion în afara coastei Gibraltarului. Mulți suspectează un sabotaj din partea URSSPe data de 19 iulie, Roma este bombardată de Aliați pentru prima dată de la începutul războiului., pe 25 iulie, Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei îl destituie pe Mussolini.Forțele Naționale Armate (NSZ), un grup polonez luptând atât împotriva naziștilor, cât și a comuniștilor, ucide 26 de polonezi partizani ai Gărzii Poporului, care se aliaseră cu sovieticii la data de 9 august.Pe 30 august Polonezii din Wola Ostrowiecka sunt adunați de către naționaliștii ucrainieni. Bărbații sunt împușcați la zid, iar femeile și copiii sunt închiși într-o școală în care vor arunca cu grenade: 550 persoane sunt ucise, 220 copiiPresedintele american Franklin D. Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek se întâlnesc la Cairo pentru a pune la punct un plan de înfrangere a Japoniei, pe aceeaşi dată, Libanul își câștigă independența față de Franța.28 noiembrie, Roosevelt, Churchill și Stalin se întâlnesc la Teheran și decid în mod secret ca Linia Curzon să rămână granița de după război a Poloniei. În Varșovia, SS și Gestapo execută în public o sută de muncitori ai rutei de tramvaie din pricina unui act de sabotaj la data de 3 decembrie.Pe 25 decembrie, sunt parașutati în România trei ofițeri aliați: Ivor Porter, Silviu Mețianu și Alfred de Chastelain , în cadrul operațiunii "Autonomous". Ei devin prizonierii Jandarmeriei Române. Pe 31 decembrie Germanii ard de vii 59 locuitori polonezi într-un grânar din Karpiowak, ca represalii pentru activități anti-naziste.

1943: Schimbarea cursului războiuluiEuropa:Rusia: După victoria de la Stalingrad, Armata Roşie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii, multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don, lângă Stalingrad, care au dus, iniţial, la eliberarea unor teritorii sovietice. Datorită eforturilor continue, Armata Roşie a fost slăbită, iar germanii au recucerit zonele pierdute iniţial. În iulie, Wehrmachtul a lansat o ofensivă, amânată până în acel moment de mai multe ori, în zona Kursk. Intenţiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici, care s-au pregătit corespunzător, astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei ruseşti, care i-a împins mult înapoi pe germani.

Invazia din Italia: Africa de nord, cucerită de curând, a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943. În 25 iulie, Benito Mussolini a fost demis din funcţie de Regele Italiei, permiţând unui nou guvern să preia puterea. După cucerirea Siciliei, Aliaţii au invadat Italia continentală, la 3 septembrie 1943. Italia s-a predat în 8 septembrie, dar forţele germane au continuat să lupte. Aliaţii au avansat către nord, dar au fost opriţi, în timpul iernii, pe Linia Gustav, până când, în timpul bătăliei de la Monte Cassino, au spart frontul german, iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944. La mijlocul anului 1943, înainte de capitularea Italiei, a avut loc a 5-a şi ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi.Asia: (1943–45)Forţele australiene şi americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon, Noii Guinei şi Indiilor Olandeze de Răsărit, în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistenţe din timpul războiului. Filipinele au fost recucerite la sfârşitul anului 1944, Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie. Ultima ofensivă importantă din zona de

sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo, care a avut ca scop izolarea rămăşiţelor forţelor armate japoneze din Asia de sud-est şi eliberarea prizonierilor aliaţi de război. Submarinele şi avioanele aliate au atacat, de asemenea, vasele comerciale japoneze, lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul şi fără de care nu putea să-l continue. Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei. Armata naţionalistă a Kuomintangului, de sub conducerea lui Chiang Kai-shek (Cian Ka-şi) şi armata comuniştilor chinezi, de sub conducerea Mao Zedong (Mao Ţe-Dun), au luptat cu succes împotriva japonezilor, dar nu s-au aliat niciodată, cu adevărat, împotriva invadatorilor. Conflictul dintre naţionalişti şi comunişti izbucnise cu mult timp înainte de declanşarea invaziei nipone şi a continuat în timpul luptelor de eliberare a ţării şi după înfrângerea japonezilor. Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma, punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliaţi pentru aprovizionarea naţionaliştilor chinezi. Acest fapt i-a forţat pe Aliaţi să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forţelor lui Chiang Kai-shek, podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoaşa zburătoare". Americanii, chinezii şi o divizie britanică au curăţat nordul Burmei de japonezi, construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub ameninţarea japoneză – drumul Burmei. Mai la sud, principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziţii pe frontiera Burmei şi Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică ("Armata uitată"). Britanicii au atacat, au recucerit Burma şi plănuiau să continue ofensiva spre Malaya, când s-a sfârşit războiul.

http://www.istoria.md/articol/152/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial