18_Zamfir Paul Bogdan

7/28/2019 18_Zamfir Paul Bogdan

http://slidepdf.com/reader/full/18zamfir-paul-bogdan 1/6

101

SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE – COMPONENTĂ

ACTIVĂ A GLOBALIZĂRII

Zamfir Paul Bogdan Asist. univ. drd.

Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu

Abstract: Transnational society is a economic entity composed from amother – firm and filials in many countries wich is caracterized byinternationalisation of production, is based at a international basin of humanresurces, materials and financials, and promote at global scale a certain set of values”. So, society is caracterised by internationalisation of production and byexistence of human resurces, materials and financials at international level.

1. Consideraţii introductive privind societăţile transnaţionale

– vector esenţial al globalizării activităţii economice

1.1. Noţiune. Trăsături definitori

Societatea transnaţională reprezintă o realitate marcantă a peisajuluieconomic contemporan , fiind unul dintre principali vectori ai procesului deglobalizare a activităţ ii economice[1].

Din punct de vedere juridic, societăţ ile transnaţionale sunt acele societăţ icomerciale, care chiar de la constituirea lor se fundamentează pe elemente f ăr ă caracter naţional (cum sunt: capitalul ce provine de la asociaţi din ţări diferite,stabilirea uneori a mai multor sedii principale în ţări diferite etc.) şi care suntlipsite de o legătur ă juridică cu anumit stat, astfel că în privinţa lor nu primeştevocaţie nici una din legile naţionale, iar litigiile izvorâte din interpretarea şiaplicarea actelor lor constitutive sunt scoase total sau par ţial de sub competenţainstanţelor naţionale, spre a fi date spre soluţionare unor instanţe speciale[2].

În literatura economică, s-a apreciat că, „societatea transnaţională este oentitate economică compusă dintr-o firmă-mamă şi filiale în mai multe ţări careeste caracterizată de internaţionalizarea producţiei, se bazează pe un bazininternaţional de resurse umane, materiale si financiare, şi promovează la scar ă globală un anumit set de valori proprii”[3]. Astfel, societatea se caracterizează

prin internaţionalizarea producţiei si prin existenţa de resurse umane, materiale sifinanciare la nivel internaţional.

Valorile unei societăţ i transnaţionale sunt:• sistemul de management;• grija fata de mediu;• implicarea în viata comunităţ ii;• marca sau brand-ul;• sistemul de producţie;



102

• inovarea;• angajaţii;• tradiţia;• adaptarea la cultura locala;• sistemul de distribuţie;• campaniile publicitare.

Sub aspect economic, după cum s-a apreciat în doctrina juridică [4],societăţ ilor transnaţionale contemporane le este caracteristic faptul că îşi extindmereu activitatea de producţie şi comercializare concomitent pe multiple pieţe încadrul unei reţele vaste de implantări proprii, realizate pe calea investiţiilor directede capital în str ăinătate.

For ţa economică a societăţ ilor transnaţionale, în prezent dimensiunileactivităţ ii economice a societăţ ilor transnaţionale au atins propor ţii impresionante.Statistici în domeniu aproximează numărul acestor societăţ i la peste 4.000 pescar ă planetar ă; estimarea s-a f ăcut luându-se în considerare numai societăţ ilecomerciale care îşi desf ăşoar ă activitatea pe teritoriile a cel puţin şase ţări, au

vânzări anuale de minimum 100 milioane dolari SUA şi realizează cel puţin 20%din cifra de afaceri în alte ţări decât aceea unde şi-au stabilit sediul principal.

Societăţ ile transnaţionale reprezintă una din principalele for ţe aleglobalizării vieţii economice.

Strategia lor a fost, în ultimele decenii, foarte bună, în ceea ce le priveşte:valorificarea superioar ă a oportunităţ ilor oferite de spaţiul economic global.Practic, acestea au trecut, încă din anii ’60-’70 ai secolului trecut la strategia deraţionalizare a producţiei, vizând în principal exploatarea diferenţialului de costuri(manopera, resurse primare etc.) în zonele de implantare: localizarea producţiei înţări în curs de dezvoltare cu disponibilităţ i de materii prime si for ţă de muncă ieftină sau în zone care ofer ă o piaţă sigur ă de desfacere a produselor. În plus,

începând cu anii ’80, strategiile lor s-au diversificat, au apărut strategii globale deafaceri (marile firme – practic societăţ ile transnaţionale – se pun de acord şi facalianţe strategice si cooper ări internaţionale).

În ultima vreme asistăm la supremaţia societăţ ilor transnaţionale. Estesemnificativ, în acest sens, faptul că mai puţin de 50 de societăţ i transnaţionalecontrolează peste 40% din comer ţul mondial. Astfel de companii controlează înfapt toate aspectele legate de finanţare, cercetare-dezvoltare, producţie, marketing,management etc., toate acestea fiind coordonate global, peste puterile si, uneori,

peste interesele statului naţional.Principalele tr ăsături distinctive ale societăţ ilor transnaţionale sunt de

natur ă economică şi juridică. Astfel:

a) capitalul lor este naţional sau multinaţional; b) au o structur ă internaţională distinctă, care le deosebeşte de vechile

monopoluri;c) îşi extind activităţ ile de producţie şi comercializare pe mai multe pieţe,

printr-o strategie globală, bazată pe studii aprofundate, aduse la zi în mod permanent;

d) nu se află sub incidenţa unor anumite legi naţionale, datorită structur ăriişi funcţionării concomitente în mai multe ţări ;

e) litigiile ce pot să apar ă nu sunt în competenţa instanţelor naţionale, ci, aunor instanţe speciale.

Performanţele economice şocante ale societăţ ilor transnaţionale se explică

prin:a) extinderea libertăţ ii comer ţului în ultimul deceniu;



103

b) derularea unor importante exporturi în ţările care au redus taxele vamale;c) reducerii intervenţiei statului în economie.

1.2. Factorii principali care au favorizat apariţia şi dezvoltarea

societăţilor transnaţionale

Societăţ ile transnaţionale au apărut şi s-au dezvoltat pe fondul a trei factori principali: - liberalizarea politicilor economice', deschiderea graniţelor naţionale,

liberalizarea fluxurilor de investiţii str ăine directe şi de portofoliu sau de alteacorduri de cooperare şi investiţionale;

- accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creşterea costurilor şia riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pie ţemondiale, prin delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica acesteriscuri. Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport şi de comunicare aufacilitat integrarea mai eficientă a operaţiunilor la nivel global, precum şitransportul componentelor sau al produselor finite în căutarea eficienţei

economice, a avantajelor comparative date.Acestea contribuie în mod esenţial la creşterea ponderii investiţiilor str ăine

directe (1SD) motivate de creşterea eficienţei, cu importante implicaţii asupracreşterii competitivităţ ii exporturilor ţărilor recipiente şi, implicit, asupra creşteriieconomice.

- creşterea concurenţei, care este de fapt rezultatul celorlalţi doi factoriamintiţi anterior, impune explorarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru areduce costurile de producţie, cât şi pentru valorificarea mai eficientă arezultatului final, dar impune şi abordarea unor noi forme de producţieinternaţională, de proprietate şi de aranjamente contractuale, care să potenţezefor ţa lor pe piaţă , cum ar fi de exemplu fuziunile, achiziţiile, participarea

minoritar ă sau majoritar ă, oferta publică de schimb etc. [5].

2. Regimul juridic al societăţilor transnaţionale Normele juridice aplicabile societăţ ilor transnaţionale se stabilesc în funcţie

de structura acestor societăţ i. Experienţa arată că societăţ ile transnaţionale au apărut iniţial ca societăţ i

comerciale naţionale, adăugând, treptat, tr ăsături multinaţionale, care le-aîndepărtat, tot mai mult, de regimul juridic naţional.

Prima societate de acest gen a fost compania franco-română de navigaţieaeriană constituită în anul 1920 pentru efectuarea transportului de călători pe linia

Paris-Bucureşti. Deşi prin natura sa această societate era multinaţională, ea a primit totuşi naţionalitatea franceză şi ca urmare a fost supusă legii francezeAvând sedii principale în mai multe ţări şi capitalul social format prin

aporturile unor asociaţi din ţări diferite, în zilele noastre, societăţ ile transnaţionalese constituie si funcţionează f ăr ă o legătur ă juridică cu un anumit stat[6].

Astfel, un exemplu elocvent în acest sens este acela al Societăţ ii„Scandinavian Air System” constituită cu participarea a trei societăţ i comercialedin Danemarca, Norvegia şi Suedia, cu sedii principale, la Copenhaga, Oslo, şiStockholm. Actele constitutive ale Scandinavian Air System” nu fac nici o referirela reglementările naţionale din cele trei ţări. Aceste documente conţin principii şinorme care reglementează funcţionarea ei internaţională.

Concluzia ce se desprinde din analiza documentelor privind constituirea şifuncţionarea societăţ ilor transnaţionale este că, ele se sustrag regimului juridic



104

naţional al statelor, instituindu-şi principii şi norme acceptate de păr ţilecontractante, aplicabile în derularea tranzacţiilor lor comerciale.

Societăţ ile transnaţionale evită jurisdicţia instanţelor naţionale pentrusoluţionarea litigiilor ce ar putea să apar ă în legătur ă cu interpretarea şi aplicareaactelor constitutive, convenind să-şi supună aceste litigii unor instanţe

internaţionale ad-hoc (Tribunalele internaţionale de arbitraj, Curte Internaţională de Justiţie) compuse pe criteriile parităţ ii internaţionale.Pe plan juridic, existenţa societăţ ilor transnaţionale învederează două

aspecte contradictorii: unul negativ constând în sustragerea acestor societăţ i desub incidenţa legislaţiilor naţionale ale statelor semnatare ale tratatelor sauconvenţiilor de constituire a lor, iar altul pozitiv, decurgând paradoxal chiar dinconsecinţele determinate de această împrejurare, concretizat în instituirea unor norme şi principii acceptate de statele contractante care ar putea servi drept

premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai largă laanumite categorii de raporturi la care dă naştere comer ţul internaţional.

Este posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat să se constituie societăţ i

transnaţionale al căror regim juridic să fie dat prin norme juridice uniforme cuaplicabilitate mai largă statornicite prin convenţii internaţionale încheiate întrestatele f ăcând parte din unele organizaţii economice internaţionale. Există deja, încadrul Uniunii Europene tendinţe şi preocupări pentru punerea în acord a legilor naţionale referitoare la societăţ ile comerciale, precum şi pentru constituirea unor societăţ i anonime la nivel european care să fie dependente în principal de ordinea

juridică comunitar ă.

3. Forţa economică a societăţilor transnaţionale Rolul societăţ ilor transnaţionale de determinare şi de promovare a

interdependen ţelor globale este în continuă creştere. Acestea au reuşit să transgreseze atât barierele naţionale, cât şi graniţele organismelor integraţionisteinterstatale. Estimările recente' susţin că numărul societăţ ilor transanoţionalecrescut în prezent la 65,000, având aproximativ 850.000 de filiale la nivel global.

Numărul angajaţilor antrenaţi în filialele str ăine a crescut de la 24 milioane în1990 la peste 54 milioane în 2001.

Vânzările totale ale acestora au depăşit dublul exporturilor mondiale în2001, comparativ cu anul 1990, când acestea erau aproximativ egale. Stocul deinvestiţii str ăine directe a crescut într-un ritm ameţitor, de la l ,7 trilioane dolari în1990 la 6,6 trilioane în 2001. Pentru a cuantifica rolul major al societ ăţ ilor transnaţionale nu trebuie să uităm că filialele localizate în str ăinătate produc o

zecime din PIB-ul global şi promovează o treime din exporturile mondiale.Ponderea societăţ ilor transnaţionale în aceşti indicatori agregaţi ar fi şi maimare dacă s-ar lua în considerare şi activităţ ile societăţ ilor transnaţionale pe piaţade capital (investiţiile de portofoliu).

Rolul societăţ ilor transnaţionale în creşterea volumului exporturilor ţărilor gazde derivă din capitalul şi tehnologia adiţională, din know-how-ul managerialimplementat, dar şi din accesul la pieţele regionale sau globale unde activează acestea. Totodată, resursele autohtone vor fi completate cu alte resurse care vor

permite extinderea portofoliului de produse consumate pe piaţa internă saudestinate exportului, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţ ii şi aavantajelor economiei gazdă, în cazul ţărilor confruntate cu investiţii interne

reduse, datorită constrângerilor financiare, societăţ ile transnaţionale pot conducela creşterea exporturilor prin simplul aport de capital pentru exploatarea resurselor



105

naturale şi a for ţei de muncă ieftine. Astfel, societăţ ile transnaţionale preiau riscullansării unor produse noi la export.

Acesta a constituit de fapt rolul istoric al societăţ ilor transnaţionale îndezvoltarea exporturilor economiilor slab dezvoltate. În prezent acest rol s-atransgresat . în special spre exporturile de produse care înglobează un grad înalt de

tehnologizare, spre produse a căror cerere este dinamică în comer ţul mondial: produsele electronice, aparatele, maşinile etc.Exporturile ţărilor în curs de dezvoltare de produse intensive în tehnologie

creşte, în prezent, mai repede decât exportul ţărilor industrializate. Aceasta nesugerează însă că în ţările în curs de dezvoltare se derulează mai degrabă operaţiunile relativ simple de asamblare, intensive în for ţă de muncă ieftină, decâtoperaţiuni de producţie complexă sau de cercetare şi dezvoltare. Dar sunt câtevaexcepţii notabile de la această regulă: Singapore, Coreea, Taiwan s-au angajat dejaîn procese complexe de producţie şi design, iar această orientare se extindeîndeosebi spre economiile care au o pondere ridicată a exporturilor de produsehigh-tech, cum ar fi, de exemplu, cazul Chinei sau al Ungariei şi Poloniei.

4. ConcluziiConcluziile ce se poate desprinde din considerentele de ordin economico-

juridic prezentate anterior sunt următoarele:- societăţ ile transnaţionale sunt produsul direct al liberalizării economiei

mondiale;- societăţ ile transnaţionale, sunt centre de for ţă economică, în lumea

contemporană, principalii operatori ai comer ţului internaţional;- societăţ ile transnaţionale reglează cvasitotalitatea investiţiilor

internaţionale şi se află la originea principalelor fluxuri financiar-monetareinternaţionale;

- societăţ ile transnaţionale au influenţat decisiv diviziunea internaţională amuncii prin:

a) delocalizare – deplasarea unei activităţ i de producţie dintr-o ţar ă în altaîn căutarea avantajului comparativ ;

b) multinaţionalizare – extindere progresivă a activităţ ii unei întreprinderi,a unui grup financiar prin implantarea de filiale în exterior, în baza unei strategiigândite la scar ă mondială;

- în prezent, societăţ ile transnationale constituie principalii subiecţi ai procesului de globalizare a activităţ ii economice.



106

Bibliografie:

[1]Angelescu, C., Apostol, Gh., Ciucur, D., Dinu, M., Dobrotă, N.,Gavrilă., I, Ghiţă , P.,T., Gogoneaţă , C., Popescu, C., Suciu, C., M., (colectiv decoordonare), Dic ţ ionar de economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti ,

2001, p. 411;[2]Costin, N., M., Dic ţ ionar de drept interna ţ ional al afacerilor, Editura,Lumina-Lex, Bucureşti, 1998, p. 211;

[3]Voinea, L, Corporatiile transnationale si economiile nationale, Ed.I.R.L.I., Bucuresti, 2001, pg. 3 ;

[4]Costin, N., M., Deleanu, S., Dreptul comer ţ ului interna ţ ional , vol. I,Editura Lumina -Lex, Bucureşti, 1997, p. 57-58;

[5] Bari, I, Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti ,2003, p. 45;

[6] Mazilu, D, Dreptul comer ţ ului interna ţ ional – Partea general ă , EdituraLumina-Lex, Bucureşti, 1999,

18_Zamfir Paul Bogdan

Documents

Transcript of 18_Zamfir Paul Bogdan