Numerul 28. Oî?adca-marc 13/25 iulie 1897. Anul XXXIII. Ese dumineca. Abonament pe an 8 fi., pe '/„ de an 4 fl., pe trei luni 2 fl. Pentru România pe an 2 0 lei.

Arta (în special drama) (Urmare. )

şi morala.

artei, care cere ca arta să ne înfăţişeze viaţa reală -"V^asa precum e totdauna, nu precum poate fi în

7 unele caşuri şi pentru că are vedita intenţ iune I de a intimida, a speria pe cetitor, de a-1 agita şi

a-i înfluinţâ în sens moral voinţa lui.

Sunt scriitori, cari dejudecă acea creaţiune drept artă, care ne presintă scene imorale. Pa basa ce­lor espuse vedem, că nu au totdauna dreptate. Admit înse şi cu rcstrîngere şi scene imorale atunci , când acele duc la morali tate, când imoralul e ajutorul învingerei moralităţii. Aceasta este o pretenţ iune mo­rală, dar nearlistică. Neartistică întru cât nu corespunde cerinţei principale a artei, ca adecă să ne arate viaţa aşâ, cum e, căci pentru noi numai aşâ are valoare.

Noi nu voim, ca arta să ne amăgească, ci să ne tacă cunos­cuţi cu viaţa faptică. Viaţa reală contradice înse foarte des aces­tei cerinţe.

De câte ori nu aflăm în viaţă, că reul învinge şi binele piere ; de câte-ori, că începutul bun are sferşit reu ; de câte-ori, că cei mai nobili şi buni oameni decad şi se nimicesc. Cerinţa aceasta e cu privire la viaţa omenească,

tragedia aceasta e cât se ^pentru că calcă în picioare

poate de neartistica, fundamentala lege a

CHRISTIAN I X , REGELE DANIEI.

•nereală, nenaturală şi tot ce e nereal e cât se poate de neartistic.

Dacă ar fl aşa, după cum doresc acei esteticiani, atunci multe şi preţioase cap d'opere (Ricard III, Mac-beth etc.) ar trebui eschise din domeniul artei. Nu-i vorbă, că noue ne convin mai mult, ne recrează şi ne satisfac mai deplin acele creaţiuni de artă, în cari ve­dem triumfând binele şi sucumbând reul. Dar din punct de vedere al artei adeseori trebue să ne împăcăm şi cu contrariul.

Am afirmat, că viaţa reală consistă în aceea, ce de fapt e, şi că arta e datoare a ne înfăţişa aceasta viaţă faptică. Dar viaţa omenească, ca ori şi ce pe lu­mea aceasta, nu stă în loc, ci se desvoaltă, se perfec­

ţionează. La perfecţionarea ci contribuesc idealele omeneşci. Un astfel de ideal e şi ca binele să învingă şi reul să cadă. Ar­tistul, care ne-ar arăta numai astfel de scene, unde imoralul triumfează şi binele sucumba, n'ar ave în vedere idealele vieţii.

Un astfel de op nu ne-ar sa­tisface, nu ne-ar linişti inima, nu ne-ar umplea inima cu plă­cere estetică (menirea ariei), pen­tru că am vedé, că viaţa reală e in el prea unilateral tratată. Mai înveselitoare va ii pentru noi împresiunen unei astfel de creaţiuni, caic ţinend cont de idealele omeneşci, ne arată viaţa in toată realitatea ei, cum e. în­vingând odată binele, de altă dată poate reul.

Să vedem pentur ce sunt opu­rile imorale neartistice şi pentru ce nu ne satisfac? Penrtu că ne agită şi neliniştesc inima

28

3 2 6 F A M I L I A Anul X X X I I I .

noastră. Ca creaţiunea artistică să deştepte în noi plăcere, se cere, ca inima noastră, simţul nostru să fie satisfăcut, disposiţia sufletească să fie lină şi senină. Cum ne vom pute păstra ecuilibrul inimei, când vom vede, că în lumea aceasta tot ce e bun nu reuşeşce şi tot ce-i reu succede?

Frecând inima noastră pofteşce, pentru ca să simtă plăcere estetică, scene înveselitoare, unde binele să triumfeze, — pe de altă parte arta are menirea a ne presentâ viata aşâ, precum e, adecă şi învingerile reu-lui. Vedem, că in punctul acesta se ciocnesc interesele artei cu pretenţiunile inimei noastre. A aplana aceasta diferinţă e datoria artistului. Delăturarea ei e impo­sibilă, dar micşorarea ei t rebue să o înţeleagă ar­tistul.

Morala voeşce să ne facă pe noi mai buni şi mai folositori membri ai reuniuni i ; arta deşteaptă în inima noastră o plăcere estetică. Se naşce acum întrebarea, că arta pe lângă aceea că ne leagănă inima într 'o plăcere, nu trebue cumva să deştepte în noi şi senti­mente mora l e ; nu trebue oare să ne îmbărbăteze la împlinirea datorinţelor morale, sau sa ne întărească în bunele şi moralele noastre in tenţ iuni ; nu cumva ţine arta to tdauna şi scopul moralei în vedere, voind a ne face pe noi membri morali şi folositori ai omenimei ?

Capd'operele de artă ne arată, că arta nu se măr-gineşce în efectul seu numai la deşteptarea plăcerii estetice, ci involuntar, fără intenţiune, desvoaltă în noi unele noţiuni morale, sentimentele binelui.

Şcim, că tragedia ne înfăţişează scene din viaţa omenească, unde omul se află în conflict cu universul. Dacă noi am fi aceia, cari am ajuns în conflict cu uni­versul, nu ne-ar face plăcere ; vSdend înse luptele acele, cari formează obiectul tragediei, pe scenă, supor­tate de o altă persoană, nu ne displac, ci ne încura-gează, vCdend câtă putere e în stare să opună omul puterilor oarbe ale universului. Privitorul va simţi in caşul acesta o plăcere, care îi va înmulţ i puterile t re­buincioase în lupta vieţii.

Atât lupta, pe care o pur tăm noi cu natura, cât şi lupta pe care o poartă eroul tragic pe scenă şi care e pusă înaintea ochilor noştri, sunt deopotrivă apte a ne oţeli puterile. Vedem, că eroul tragic sucumbă uni­versului, dar vedem totodată, că până în urmă se luptă pentru independenţa şi libertatea de a cugeta şi a lucra pentru idea, care-1 conduce.

De şi cade, ne satisface vSdend că a şciut să se lupte şi a pu tu t căde. împresiunea, când vedem că cade, e dcprimătoare ; iar când vedem că totuş a şciut lupta, impresiunea e înălţătoare. Din aceste doue îm-presiuni deosebite, împreunate cu sentimente contraste, se naşce plăcerea tragică. Afară de aceasta, compătimi­rea, care ne cuprinde inima, vfîdend căderea eroului şi care isvoreşce din faptul, că şi noi suntem oameni ca şi eroul tragic, conlribue mult la întărirea simţemin-telor altruiste in om. Şi plăcerea tragică şi sentimen­tele altruiste produse in noi prin tragedie, aparţ in sen­timentelor morale si aşâ putem afirma, că tragedia atât prin plăcerea tragică, adecă prin întărirea şi înmulţirea puterilor noastre, cari sunt de trebuinţă în lupta pen­tru esistenţă, cât şi prin înălţarea altruismului, iubirei de oameni in noi, influinţează moraliceşcc asupra noas­tră. Poesiile lui Alexandri cu veselia şi seninătatea lor, cântecele patriotice ale lui Neniţescu, cu farmecul lor de înfocat patriotism, ne înalţă inima şi ne umple de bucurie.

Urmează, că impresiunea estetică şi noţiunile mo­

rale nu stau în contrast, nu se eschid unele pe altele.

Am constatat, că arta şi în special tragedia poate să înfiuinţeze moraliceşce asupra noastră ; să vedem dar mai în detail, de ce fel sunt sentimentele morale, pro­duse în noi prin ar tă ? La locul acesta trebue să mai clarificăm încă o chestie şi anume în ce raport stă lu­mea artistică cu cea reală şi apoi cum privim noi lu­mea artistică.

Faţă de realitate se manifestă omul prin dorinţă şi voinţă şi valoarea personală depinde de la propor-ţiunea acestor doue.

Faţă de lumea artistică ne manifestăm cu totului altfel. Precând în viaţa reală culminează totul in a po­sede ; pentru aceea dorim şi ce dorim voim ca să po-sedem, ca acel obiect să formeze posesiunea noastră după drept : în lumea artistică posederea nu joacă rol, şi nimic nu e mai strein de artă, decât dorinţa de a posedă. Arta o putem şi chiar trebue să o gustăm şi fără a dori ca să o posedem. Pygmalion, când a ru­gat deul c a s a s u ^ e viaţă în statua lui adorată, a do­vedit că n'a privit acea statuă din punct de vedere al artei. Tot aşâ e şi cu acel Mner din Knidos, care amoresându-se de Aphrodite, capd 'opera lui Praxiteles, voia s'o poseadă.

Dacă n 'ar esistâ arta pe lume, viaţa n 'ar consista din alt ceva, decât din dorinţe şi afaceri. Arfa ne în­vaţă a gusta creaţiunile de artă iară dorinţa de a le poseda. De voim să admirăm arta, trebue să ne uităm de noi, de dorinţele şi nSeasurile noastre, trebue să ne predăm cu totul plăcerii estetice.

Amorul omului faţă de artă e cel mai curat şi cast amor, de care nu se poate apropia jalusia — dice Volkelt în opul seu amintit , ale cărui cercetări le-am studiat.

Faţă de artă trebue să remânem obiectivi, uitân-du-ne de planurile, temerile şi faptele noastre. Plăcerea estetică are să fie liberă de ori şi ce conlurbare prin dorinţă sau voinţă.

Admirările, îndemnările morale scot în relief in­dividualitatea noastră, de oare ce, pentru ca să ine h o -tăresc a face binele, a asculta preceptele morale, tre­bue să-mi dau seama, dacă siînt eu in stare să-mi realisez voinţa şi dacă posed atâta putere, pentru a pute delătură toate piedecile prevedute şi neprevedule. Toată munca aceasta are o intluinţă agitatoare asupra inimei mele, iar emoţiunea aceasta nu se potriveşce cu liniştea şi acea disposiţiune veselă a inimei, care dom-neşce in cursul gustării estetice.

Urmează, ca acel op de arfă, care prin conţinutul seu moral ar voi să ne îndemne la fapte bune , să ne facă să ne pară reu de reul comis ; ar scoate in relief individualitatea noastră, cu dor inţa şi voinţa ei, ar intenţiona altceva, decât ce trebue să intenţioneze ca artă, şi estmod ar conturba liniştea noastră sufle­tească, condiţiunea plăcerii estetice ; ar ofensă prima lege a artei, ar fi cât se poate de neartistic.

Poetul si in special dramaticul nu e reformatorul moralei, ci sacerdolele musei a r t e lo r ; acesteia e dator să aducă jertfă. El trebue să producă plăcere in inima noastră, înse o plăcere, care să ascundă în sine simbu-rele unei desvoltări nobile, morale. Prin inlermediarea plăcerii ne duce pe noi poetul acolo, undi; moralistul ne duce direct.

( F i n e a v a urma.)

DR. IOAN HUNEA.

Anul XXXIII. F A M I L I A 3 2 7

V a r ă . Acum e pe tot pământul

Altă soartă ! Spicul ce-l clătină vântul, Ce-l apasă greoinentul,

Aur poartă.

In pept ni se ' neinge focal Şi ac creşce

Rnenria şi norocul. Frumuseţea în tot tocul

Ne uimeşcc.

De eu '.ori c pă'.itorul Pe la vii,

De eu zori cântă amorul; De ea xori îşi iau sus sborul

Ciocârlii.

Ce mai luminat e cerul, — Sfântul soare

Luminează tot eterul. Tot întruna cântă greerul

Pe răzoare.

La cosaş s'apleacă grâul — Par că piere !

Pe cărări femei cu frâul De mâncare-aduc — cu brâul

Mcre-pere.

ielele lăsat-au pragul Şi cosele,

Ş-wu. lăsat la parte fagul, Dar e bine că, e dragul

Tol eu ele.

Ele slnng brazde, dc-a latul, El le leagă

Şi cum şei li că c băiatul, El nu lasă. sandalul

piua 'ntreagă.

Cu cântări e dulce traiul Şi cu glume,

în cântări e dulce graiul ielelor . . . A, par' că-i raiul

J'e-astă. lame !

De copii e pliu hotarul Să adune

Spice de-aur. Adj e darul Peste cei cc-au dus amarul —

Ce minune !

Dulce în/loreşee crinul Pe poene.

Plin. de flori la fcte-i sinul Şi 'n livedi, la lot ereştinul

Sânziene.

Cât de mare e câm.pşorul, Ve$i fetiţe

După /lori ducend ulciorul

Şi ce drag îşi pun bujorul în cosiţe.

Ce duios resună glasul De lălânge

De la turmă, spre sălaşul Cel dorit când îşi ia pasul -—

Par' că plânge.

Arborii îşi au de-arendul Umbre groase.

Sufletul nost mângăindu-l, Stând sub ei ne sboară gândul

La frumoase.

Ou cât dor mai trec pirlaxul De cu sară

Pe la mândra. N'am regazul De-a mai sta, mi-e foc obrazul,

Foc şi pară! . .

Ce armonic este totul. Luminează

Luna 'n cer. Trece de-a 'notul Printre nori . . . jos doarme totul

Şi visează ! . .

Filomela cu cântaiul Nu mai tace,

Că prea mare-i c bănatul — Eu şi ca doar' în. tot satul

N'avcm pace.

Şi (le-adorm, ce-mi este visul? Gânduri grele

Nu me bat. . . Ved Paradisul Şi în el mereu surisul

Mândrei mele !

IOSIF STANCA.

V â n ă t o r u l .

e ţărmuri de Jacuri adoarme voinicul : Cu densul el poartă şi arc şi săgeţi, căci vre să veneze apoi

T, căprioare. Se joacă pe undă a soarelui radă şi culmea

păşeşce acum spre apus . E sară. • , v

în trestie adie zefirul. — Pe colcoţi de valuri, sosesc, vin la mal Naiade şi Dine.

S'apropie toate, voinicul atinge pe umeri. Pe coif şi pe arcu-i acum se sfădesc. îi mân-

găe pCrul, s'atinge de s inu- i ; o horă în preajma-i cu toate-au făcut. Deprinsu-s'au, iară pe faţă-1 sărută, îi pune la capu-i de curpeni cununi. — îi fură săgeata şi inima-i fură, apoi sfioase cu toate-1 sărut.

îi t remură pleopa ca raza de lună ce lunecă 'n taină acuma pe lac ; dar el se face, se face că doarme şi până la diuă îi tot desmierdat,

SMARA.

*

3 2 8 F A I M L I A Anul XXXIII.

P a r m e n o. Comedie în 5 acte de Puhliu Tcrcnţiii Africanul.

(Urmare.)

PARMENO.

Dar cinc-i dă lui dreptul să lac' aşa ?

PITIAS. Ei c u m ?

PARMENO. în casa unei fete de stradă ? Ai şciinţă Că ea-i a nimCruia ? şi cum e cu putinţă, Să dici că-i făr' de-lege un fapt iertat de legi ?

PITIAS. Şciu eu!

PARMENO. A, domnia-voastră nu sciţi? Să me 'nţelegi:

Şi ţie-ţi spun şi lumii, că densul este fiul Stăpânului meu Laches.

PITIAS. Audi, palavragiul !

PARMENO. E fiul casei noastre.

PITIAS. Audi, a u d i !

PARMENO. Să spui

Stăpânei tale Tais, să-1 lase 'n treaba lui, Să-i dea îndată d r u m u l ! Hai, plec' acum ş i - i s p u n e ! Dar stai, că merg eu ensumi —

PITIAS. In casă ? Vai, nebune !

Nu poţi s'ajuţi, şi 'n urmă să vedi ce vei mânca ! Prostia asta lată, spun toţi, că este-a ta.

PARMENO. Aşa-i! Atunci, aii Doamne ! Tu, Pitias, ai milă Şi dă-mi ceva poveţe . . .

Dar, iată-mi-1, s tăpânul ! Sâ-i spui ? Să tac ? Ce gură va face-aciî be t rânul ! Dar am să-i spui, cu toate că-mi fac numai de cap — Dar altfel nu se poate pe Gherea să-1 scap.

PITIAS. Cuminte faci! Parmeno, în urmă ţie-ţi pasă Puţin de ce fac alţii. Eu merg acum în casă.

Scena V. LACHES şi PARMENO.

LAGHES. O, şi 'n oraş e b ine! La sat eu stau destul, Dar când mi se ureşce şi când me simt sătul De aer şi de ţară, schimb satul cu oraşul— Un om . . . O fi Parmeno. Ge caută nevoiaşul Pe-aici? . . Ce câţi acolo?

PARMENO.

Ce-aud? Un glas iubi t ; Ab, cât me simt de vesel, s tăpâne, c'ai venit!

LAGHES. Pe cine-aştepţi ?

PARMENO. (A parte.) De frică nu-mi pot deschide gura.

M'am dus ! Serman de mine, cum pap eu calcavura!

LACHES. Ge-i n o u ?

PARMENO. Sunt bune toate.

LACHES. Ce dracul a i?

PARMENO. Nimic.

Te rog înse stăpâne, ascul tă-me ce dic. Te rog înteiu de t oa t e : nu crede că-s de vină La cele întâmplate, şi deii să te ţină —

LACHES. Ge-i asta ?

PARMENO. Deu, stăpâne, eu nu-s amestecat.

LACHES. La ce ?

PARMENO. Ah, bag de seamă, că nu ţi-am explicat

La ce ! Aşa stă lucru. LAGHES.

Ei c u m ? PARMENO.

Acestei fete l-am dat un rob —

LACHES. Tu ? PARMENO.

Tocmai. Nu, Fedrias.

LAGHES. Ce-i dete?

PARMENO. Un rob castrat.

LAGHES. De u n d e ?

PARMENO.

Anume m'a trimis Să-1 cumper —

LAGHES. Care fa tă?

PARMENO. Hai ? Tais.

LACHES. Cum ai dis ?

Să-1 cumpări ? îţi frâng gâtul ! Şi cât de scump ?

PARMENO. O sută

De drahme. LACHES.

Me loveşce d a m b l a u a ! Mi-e pierdută A v e r e a ! Sunt pe d r u m u r i ! Calic, vai, v a i ! . . Ş-apoi?

PARMENO. Gherea —

LAGHES. Ce?

I E P U R A Ş U L D R A G ,

3 3 0 F A M I L I A

PARMENO. lubeşce pe-o fată —

LAGHES. Draeu- 'n voi !

Ce spui, iubcşce ? PARMENO.

Tocmai. LACHES.

De unde focul şcie Ce-s fetele ? De unde ? Al dracului să fie Cu fată şi cu toate! A fost el prin oraş ? . . Cum vine nenorocul 1

PARMENO. Să nu fii pătimaş

Stăpâne 'n judecată ; te rog ia seama bine, Nu eu îi detei sfatul —

LACHES (supărat.) Ce-mi tot vorbeşci de t ine?

Pe tine, cucuvaie, de am să mai trăesc, Te voiu —- — d a r las 'acestea, şi spune-mi că plesnesc.

PARMENO. Şi-aşâ cum spuiu Cherea, prin nu şciu ce greşală, Fu dus ca rob la Tais.

LACHES. Îmi vine ameţea lă !

Ca rob ? Dar cum ?

PARMENO. în locul castratului.

LACHES. Eu m o r !

în locul — ? PARMENO.

Da ! în locul castratului. Şi vor Să ni-1 castreze —

LACHES. Drace ! PARMENO.

Prin nu şciu ce misteriu L-au prins cu o fecioară —

LACHES. L-au prins —

PARMFNO. în adulteriu.

Şi l-au legat în lanţuri, şi-1 bat. LACHES.

M'aţi prăpădi t ! PARMENO.

Heterele acestea s'au prea obrăznicit! LACHES.

Mai are cerul rele, ce nu le-ai spus?

PARMENO. Nu are.

LACHES. Şi eu mai stau pe gânduri, nu î n t ru !

(întră.) PARMENO.

Mi se pare,

Că-mi împletesc eu ensumi un şlrang de pus în furci ! Ah, bietule Parmeno, ce straşnic mi te 'ncurc i ! Dar ce puteam eu face ? . . .

Dar am o mângăere, Că-i foc acum betrânul pe-acestea . . . pe hetere. De mult cercase densul prilej a-ş încurca Odată mâna 'n perul heterei, iac' aşa, Şi-acum i-am dat prilejul.'

(Va urmă.) GEORGE COŞBUC.

wmmwmmmwwmmwwfwwmwmmm Poesii de H. Heine.

i

Serios- îmi eşti duşmană, într'atâta te-ni schimbat ! Am să strig în lumea largă Ce amarnic m'ai tractat.'

Iar roi buze reulăcioase Spuneţi, cum aţi cutezat Să vorbiţi de rea pe omul, Ce atât e'a sărutat ?

2

Cu fetele proaste, aşâ m'am gândit, Adi nu c băiete nimic d'isprăvit ; Dar când me 'ndreptai la alte cu minte, Mi-a mers şi mai reu, cu mult, ca 'nainte.

Căci cestea din urmă erau erudite, Gestiunile lor me scoteau, din sărite, Si când le puneam şi eu ere-o 'nlrc.bare, Rîdcan, remânend cu, respunsul datoare.

3

Precepte şi sfaturi cu toţii îmi dară, Cu laude, elojii, ades mc 'ncărcară, Şi, dac oi pute fi. puţin răbdător, Cu, toţii promis-au să-mi dea ajutor.

Dară cu toate-ajutoarele lor, Puteam pân' acuma de foame să mor, De n'ar fi, venit un harnic bărbat, Ce 'n toată nevoia de grigi, m'a scăpat.

Bărbat escelent! Mâncare mi-a dat! Adânc în memorie pe reci l-am, săpat ! Aş vre, să-l, sărut, dar nu pot — p'ecat! Căci cu sânt ensu.-mi acel bărbat!

\

Scrisoarea ce, mi-ai scris-o Nu-i, (leu de-a, me mâhni. Nu vrei mai, mult iubire — Şi Doamne, cât îmi scrii!

Vre-o dece coaie pline, — 0 cărticică 'ntreagă! — Când om.u-şi ia adio, Nu scrie-atâta, dragă !

Trad. d e : SEX. T I L ,

Anul XXXIII. F A M I L I A 3 3 1

Radu de Ia Afumaţi. Dramă istorică în o acte

(Urmare.)

NEAGOE, Aşa! Hei. va să di că mai marele oşti­rilor . . . Ha i ? — Să lie cu noroc-, că nu n e - a i n veijut tocmai de când cu ocara d e la curie.

DRĂGAN. Măria Sa mi-a arătat mare bunăta te . NEAGOE. Aşa, din sen in ! . . . 0 să-1 ţie oare

lung dragostea asta? DRĂGAN. Cei vrei să dici? NEAGOE. întreb şi eu, căci voiam să te rog să

pui un cuvânt bun şi pentru mine la Vodă. DRĂGAN. Să-ti spun d rep t : asta nu pot s'o fac. NEAGOE. De ce? DRxlGAN. îmi dau cu gândul că tu nu-ţi perdi

vremea aici în ţară . . . Să nu mai încongiur: cred că eşti în prielinie cu cei cari nu vor pe Vodă !

NEAGOE. Credi? Apoi du-te de spune Măriei Sale. DRĂGAN. îmi e urîtă pâra. (Se scoa lă de lângă

Neagoe.) NEAGOE. Atunci să vorbim de altele. Me între­

bai de veşti? Ce? nu şeii nimic despre însurătoarea Măriei Sale Vlad?

DRĂGAN (stăpânit.) Gu cine se 'nsoară? NEAGOE. G e mi te faci că nu şeii ! ? DRĂGAN (evi tând pr iv irea lui Neagoe.) îţi spun că

nu şciu nimic. NEAGOE (cu aer de şiret.) Va să dică cei de la

curte s'au tăinuit de tine. — Gu o domniţă străină, o rudebenie a craiului Ferdinand, care şi face petitoria.

DRĂGAN (fără s tăpânire de s ine.) Cu o rudă a cra­iului nemţese ?!

NEAGOE. De ce te mir i? La mulţi stăpânitori din apus ajuns-a Radu cu mare trecere. Noi am vedut lucrurile de aproape, şcim ce-au fost ostile împrăşciate ale Iui Mehmet-bey, şi putem să nu-1 ţinem de aşa grozav viteaz. Gei de departe cum voeşci să-1 judece? Audit-au tle-un Voivod straşnic biruitor al oştilor ace­lui Sultan, care a dat spaima in apus, şi atât a fost prea destul . . . Iată că Ferdinand îi şi cată înrudirea.

DRĂGAN. T e cunosc de neprietin al lui Vodă . . . şciu că-i micşorezi biruinţele.

NEAGOE. .Şi eu de mult te şciu de legat la o c h i . . DRĂGAN p ă t â n d la Neagoe.) Vorbeşci în pilde . . . NEAGOE. Las-o asta. Lui Ferdinand îi trebueşce

unul la resărit aici, care să lie duşman turcului ; lui Radu ii trebueşce un radem la apus şi vedi că învo­iala n'o să lie grea între ei.

DRAGAN. Seamănă a un fel de născocire, vornice. NEAGOE. De Ioc. îţi spun adeverul . . . Pe

viaţa mea . . . DRAGAN ( i scoditor. ) Bine. Să dicem că-i adeve-

rat . . . Asta ar ii o taină din casa lui Vodă, cum de-o aflaşi tu ?

NEAGOE. Lucrurile s'au simţit îndată la Stambul • • • (se scoa lă de pe laviţa.)

DliAGAN ( încordat.) Aha ! Va să dică mărturi-seşci că stai în legături cu Stambulul ?

NEAGOE. Da . . . pe faţă ! — De ţi-o place, poţi s'o spui lui Radu şi asta.

DliAGAN. I,)eu . . . nu şciu de voiu tacé! ( s e me~ soară amendo i cu privirea câtva în tăcere.)

N E A G O E (după ce înfrânează o mişcare de ură in con­tra lui D r a g a n ; a parte.) Să-1 ţintesc ¡11 mijlocul peptu-lui . . . (Trage un scaun şi şede l inişt i t , grăeşce ca pentru s ine . )

Voinic băiat, viteaz, tînSr, frumos şi fiu de Domn. în lupta de IaSiş tov ,nu numai că n 'a stat de-o parte, ci a dat o sânetoasă isbitură chiar lui Mehmet-bey, care are braţul foarte vânjos . . . Aşa s'a şi câştigat izbânda acolo: cădend paşa de pe cal, după izbitura lui Vlad, păgânii au credut mort pe poruncitorul lor şi au rupt-o de fugă.

DRĂGAN. Seamenă lui tată-seu, care întră ca o furtună în rândurile duşmăneşci .

NEAGOE. Multe fete şi jupânese au să suspine într 'ascuns când vor afla de însurătoarea lui Vlad, dar mai ales una . . .

DRĂGAN (Intorcend puţ in spate l e şi aruncând o repede priv ire spre uşa din stânga. Ca în s ine . ) Una ! . . o fi ea . .

NEAGOE. Poate că nici asta n'o şeii! . . La curte . . . când veni Vodă de la oşti, n'ai luat seama cum se sorbiau amendoi cu ochii ? . . şi cât erau de uimiţi unul de altul ?

DRĂGAN (cu och i i la uşa din s tânga. ) De cine vor­beşci ?

NEAGOE. Sem6nâ să fie un fel de înţelegere în-trei ei . . .

DRĂGAN ( în torcendu-se spre N e a g o e . ) între cine şi cine ?

NEAGOE. Nu şeii în adevăr? şi eu care credeam să te ved socrul Domnului viitor al ţCrii !

DRĂGAN ( încordat . ) Ce ai dis? adică înţelegere între . . .

NEAGOE. D a ! între fica-ta şi Vlad . . . Dar, acum se însoară . . .

DRĂGAN. Nepotrivită glumă, vornice! NEAGOE. Nici o g lumă . . . DRĂGAN. Atunci nu- ţ i cumpăneşci l imba! Co­

pila mea n 'are înţelegere cu n imeni . . . ai aurjit? NEAGOE. Nu strică să cercetezi . . . Şi bagă de

seamă ca nu cumva necinstea să-ţi atingă numele! . . DRxiGAN (CU p u m n i i strinşi.) Cum ? ( Înaintează spre

N e a g o e , dar se opreşce . ) Nu cercetez clevetirile v a l i d a t o r i ­lor . . . ( întoare lui N e a g o e spate le . )

NEAGOE (arătându-se amărît.) De ! gândiam că-mi fac o datorie de prietin, şi . . . vSd că le-am supâ-ra t ! . . — Me duc . . . dar te mai rog odată : tot să pui o vorbă bună la Măria Sa pentru mine . . . pot să-i fiu şi eu de folos şi credincios cât îi eşti şi t u . . . Adu-ti aminte . . . nici tu nu ii voiai binele ca acum pe când nu erai pus in dregătorie ! . (Drăgan aproape c a d e pe scaun , N e a g o e cse bucuros , sp ionând încă ia eşire du­rerea lui Uragan.)

S c e n a I V .

DRĂGAN. (Drăgan nemişca t cât-va t imp se ridică agi tat şi păşeşce

repede si tăcut un rest imp , de odată se opreşce şi tresare.) A ! . . Âşâ-i . . . Gând plecaiu la oşti . . . lei r e n i îmi spunea . . . ascuns ca un călugăr, că în curând e să se în­tâmple ceva ce va ridică sus vaza lui Vodă şi a dom­niei ! . . Asta este . . . însurătoarea asta a lui Vlad . . . Aşâ-i, atunci nu înţelegeam. . . Peeat că mi s'a risipit iui vis atât de frumos . . . N'a fost scris . . . şi să nu mai gândesc. (Se aşadâ pe scaun. ) Dar . . . dacă va fi fost înţelegere între Ana şi Vlad . . . şi acum el se în­soară . . . Nu se poa te . . . Ana nu poate lipsi de la datorie . . . Ori . . . cumva in dilele cât am lipsit după scularea oştilor, e a ? . . A h ! me doare de moarte numai gândirea! — Ticălosul acesta de vendetor a vâdut, ca

3 3 2 F A M I L I A Anul XXXIII.

şi mine, privirile lor însetoşate . . . le vor fi vedut şi alţii . . . poate şi e l . . . A ! şi el care se prefăcea că nu-mi cunoaşce copila şi me întreba de am copi i . , . şi care a cădut pe gânduri când i-am spus că am fală m a r e . . . şi că aceea e tocmai cea „bălâioară şi fru­moasă". A! de aceea ei fac peţitorii acolo, şi eu . . . eu mai marele oştilor nu şciu nimic . . . s i toată lumea şcie ! (Stăpânindu-şi de odată neast împerul . ) Dar ce fac eu ? De ce las ca clevetirile unui mişel să-mi învenineze

inima încep

să

i n -

inuna! bire nevinovată

Să întreb pe A n a . Trebue să fie o iu-(Ascultă la u.şa din stânga. ) S'a sculat

• • . (I)ătend la uşii.) Ano . . . Ano ! (Se trage înderet mult ) Cum ini se va î n f ă ţ i ş a oare V! Cum s'o î n t r eb? ! . .

Scena V.

DRÂGAN şi A N A . ANA (eu braţele des­

ch i se spre el .) Bine-ai ve­nit, tală. (Vedendu-1 d i n ­colo d e j u m e t a t e a s c e n e i şi cercetător.') Cum te uiţi la mine ! . (P l ecând ochii . ) Venişi amărit de la oşti . . .

DRÂGAN. Amarii de la oşti! . . da amărit ! . . . (Ana se tot apropie , îi sare î n braţe, Drăgan o sărută cu căldură apoi se pviveşce înde lungai . ) Veşti bune pe la noi, copila mea ? .

ANA. Bună pace, tată . . . b ine !

DRĂGAN. Aşa! Bună pace în toată c a s a ? ! . . (0 m â n g â i e pe obraz.)

ANA. Da, tată. DRĂGAN. Şi 'n terg ? . ANA. ¡11 terg ? Eu . .

cum să şciu, tată . . . când tu nu eşti aici ca să-mi spui . . .

DRAGAN (aproape ca în s ine.) Da, c u m Să şeii când eu lipsesc . . . Cine să vie să-ţi spue ? ! . .

ANA (îngrijata.) De bună seamă . . .

DRAGAN (cu v o c e a frântă.) Ano! simţi tu bine cât inii eşti de dragă, copila mea?

ANA. 0 ! tată . . . în iubirea la cred cu tot din­adinsul . . . da . . . de ce atâta durere in graiul l eu?

URAGAN. Şi eu Ano . . . şi eu c r e d . . . c u lot dinadinsul . . . în dragostea ta. ( îndurerat . ) Ori . . . m e in şei 'ţ

ANA (înălţâml vocea . ) Unde vrei s 'ajungi ? După ce nu ne-am vedut atâtea dile, te arăţi c a un jude . . . şi par că te-ai îndoi de iubirea mea . . .

DRAGAN. N U copilo, nu me indoesc . . Ori . . . gândeşci tu că aş ave pricină să me îndoiesc ?

ANA. Astădi eşti altfel . . . sau ai vr 'un ch in? DHAGAN. N U me ascund, am un chin, valul

unei dureri mie încă necunoscute îmi bate cumplit

Pe malul mării

Ţi-aş face o întrebare . . . şi nu şciu cum nu voiu să te a m ă r e s c . . .

ANA. Nici eu nu vreau ca tu să suferi treabă-rne !

DRAGAN. Să te întreb? Iţi mulţămesc . . . Cunoşci tu pe Măria Sa Vlad ?

ANA (tulburată.) Da. Tu şeii că . . . DRĂGAN. Da . . . da . . . şciu . . . când se ducea

la oaste . . . şi când s'a întors de la resboiu . . . dar în diua . . . de la curte . . . aşâ-i că te uitai cu drag la el?

ANA. Aşă-i. DRĂGAN. Şi el la tine ? . . ANA. Ai vedut t u ?

DRĂGAN. Am vg-dut . . . (0 apropie de sine privind-o cu negrăită i u ­bire şi vorbind încet.) Te iubeşce el, Ano? ! . .

ANA (trăgănat.) Cum să şciu eu . . . t a t ă?

DRĂGAN (asemenea) Nici tu pe el, copila mea ? . .

ANA. N a ş pute di ce, nu. - Când îl ved, îmi placi; s ă me uit la e l . ..

DRAGAN ( creseendt i - i bucuria.) B i n e , A n o . . . bine! Asta nu-i nimica, fetiţa mea. Acuma sunt uşurat şi fericit că . . . ( r e d e v e n i n d deodată îngr i -j a t ) Eu şciu bine, că tu iţi cunoşci datoria . . . (Ana se indepărteazâ puţin.) că. e ş t i f a t ă cuminte . . . numai . . . aş mai ave u n singur cuvent . . . m e iartă . . . Ano . . .

ANA. Di-1. DRĂGAN. Me iubeşci

şi me cinsteşci, nu me i n d o e s c d e loc . . . ( ine -cândti-se.) Ş i nil t e - a i îll-telnil cu el nici odată ? Adecă . . . cu el .singur..

ANA ( trecend din z g u ­duire la asigurare.) Nici­odată !

DHAGAN (iar îmbucu­ra t ) Nici-odată, Ano?

ANA (apesându-şi pep-lul.) Nici-odată!

DRAGAN ( îmbrăţişând o cu ardoare.) Ah ! . . fii bine­cuvântată, drăguţa mea copilă . . . M a i scăpat de-o grozavă durere, c a r e putea să ne tle primejdioasă a m e n d u r o r a . . . c a r e . . . s 'ar 11 întins cu focul ei mis­tuitor şi peste a l ţ i i . . . (Cu a t n c n d o u e manile pe pept ca unul care rcsutlă din adânc.) Ah ! m'ai scăpat de lin pe-cat mare . . . M i - a i d a t iarăş viaţă . . .

ANA (ca in sin.'.) Durere grozavă . . . primejdioasă amendurora . . . c a r e . . . s'ar fi întins şi peste alţii . . . (Cătră Drăgan) Care a l ţ i i ? Noi? ori . . .

DRAGAN (ca î n ş i n e dar nu cu amar) La cerne îm­pingea venijelorul \ . . .

( F i n e a va urmă.) I 0 A N N E N I Ţ I S C C U .

Anul XXXIII. F A M I L I A 333

Corespondenţa cu m a m a a doamnei Alina de Banca Schiau măritată Merritt.

XV

Air leu Baim 1 septembre 1890 Dulce, dragă mămuţă.

Am vedut pe Sarah Bernard ! Ce femeie! însedar o calomniază inimicii. Arta ei e perfecţiune; jocul ei este viaţa. A jucat „Fedora" de Sardou. Ge adâncime de simţiri; ce pasiune! ce adevăr în t o a t e ! Toiletele splendide, clasice, fără corset. Vocea, privirile te zgu­duie: am plâns. Am plâns asară şi astădi încă tremur cugetând Ia simţirile deşteptate. Pare că a trecut o furtună pe lângă mine. Cuminte ai l'ost, mămuţă dragă, că mai ferit d'a vede pe Sa ral i Bernard mai întei. Ea ar fi fost pentru mine vulturul ce prinde 'n ghiare mielul din pajişte, î! ardică pân la nori. apoi îl duce pe veri' de .stânci unde are să piară, devorat. Fetele, femeile tinere, nu trebuie să vadă asemenea femei: este a pune mâna pe fulger.

în logia mea de beignoir am invitat pe bătrânul major B., — şeii betrânul neobosit valsor de ia Carele Mediteranee şi pe fostul ambasador R. de S. Spusu-ţ-am că e tatăl fostului meu june vecin bolnav ? A propos. Ascultă un „joii m o t \ îndată ce a putut eş i convalescentul, mi-au tăcut visită şi tatăl şi fiul. L a mulţumitele lor am observat că regret d'a nu fi pu tu t , ca jună femeie, merge eu ensaş, să-1 văd. „De ce n'ai făcuf-o, Madame?" a fost respunsul: „ângerii nu a u etate" ! N'avem acum mai devotaţi amici decât baronii R. de S. tată .şi fiu. Betrânul, cu deosebire, este in te ­resant; a jucat mare roluri în diplomaţie, politică şi societate; şcie tot şi despre tot vorbeşce bine.

Şeii că Mr. Ca. este aci? Ge suprindere plăcută! Astădi nu mergem uicăiuri; ne odihnim. Eşti mulţu­mită ?

Cum iii plac portretele? Mai am şi altele; le vei vede când venim la Pesta.

Am scris lui T. şi am pus epistola la Chambery, să nu me poată onora cu respuns. Doară ve va lăsă în pace acum. Şi lui L. i mai scriu şi-i trimit portretul.

Am cumpărat vaiisă plată ; numai d'aceste se primesc pe vapor. E mai mare cu mult decât cele de la Vevey şi tot cu (55 fr. Aşa dar e mai eftin aci ca în Sviţera.

Pe la 25 septembre voi fi cu voi. Ce bucurie! Astădi mi-a fost presentat un senator italian, conte

di S. A. Merge la Budapesta în toamna asta. E cam prost, dar amabil. De ai vede, mămuţă dragă, cum suni. de încungiurată. Am o suită de regină, numai că eu nu-i plătesc; tot sclavî voluntari. Şi câte fleacuri nu aud ! Tot desperaţi că nu ra'au cunoscut întei. Şi cei cari mi-au fost presentaţi la Nizza tot astfel vor­besc. Nu-i prea scutesc cu ironiile mele. P'aci nu fe­telor, ci femeilor tinere se face mai multă curte. Sun t practici d o m n i i ; mai ales de ar reuşi a afla ce caută.

Totuş, să mărturisesc, spre onoarea lor, că cu toate că vëd curênd cu cine au a face, nu me părăsesc. Cercul meu tot sporeşce.

Un mare noroc am la cucoanele bătrâne ; toate me laudă şi iubesc; cele tinere n 'au ce face, îşi calcă pe inimă şi dic şi ele, „amen".

Primele dile octombre, 0—8, va li la Paris Gza-reu carnaval. De voi fi acolo, mi s'a oferit invitaţiuni la Elysée şi toate alte serbări. Vom vedé, poate mergem.

Prefer înse să vin ia mămuţa şi papuţi pe cari îi sărut cât pot, şeii că aceasta nu e puţin.

Ah na.

X V I

Aix Ies Baim •» septembre ISU6.

Mămuţă dragă, Vedi ce persoană importantă sunt deja, o adevă­

rată matronă : fac mariagiuri. Astădi mi-a l'ost presen­tat prinţul de L. şi propus, ca bună partie, pentru ne­poţica noastră G. George nu dice ba ; numai spune ca să-1 cunoaşcem mai bine, căci fratele lui este om foarte positiv şi socotit. Fata are 17 an i ; el -28. Lipsit de tot de avere încă nu e : are 80 mii venit anual. G. este foarte frumoasă şi cu avere mare. Vom vedé. Audi, eu, să fac mariagiuri!

Astădi este bataille aux Heurs ia Geneva. Schimbăm cabina de pe „Tourraina" ; George

voeşce încă să meargă la Londra pentru haine. Am avut un catar enorm ; abia sunt mai bine.

Ge faceţi voi? mergeţi la insulă? aţi vëdut pe fidelul S. ? Mi-au scris Delia şi Helenchen drăguţe scrisori, ca totdauna. 0 cartă de visită de la dra B. p. f. Săraca! N'a lăsat-o inima mai mult.

George v'a scris, aţi primit epistola ? Joc piano puţin, dar cetesc mult englezeşee şi noutăţi franceze ce me pun în mirare, nu în admirare . Am cetit şi Sa­loanele de Paris .şi rnemoarele ducliessei d'Abrantes. Eşti mul ţumi tă? Am învăţat delicioase cuplete franceze, genre 1830; nu în felul „Ivette Guilbert". Succesele mele sporesc; se vede c'oi fi înghiţit busioc de bobo­tează de farmec pe toţi. Eu singură me întreb ce am ? Cu ce? E mai mare comedia aci ca la Pesta, Viena, Nizza. Să-i vedi : „Oh! Madame Meritt! La belle amé­ricaine! . . . Oh? Oh ! a h . . . ah ! . . ." Şi gurile căscate şi ochii mari deschişi „wie lauter theetassen. îmi vine să rid, dar domnul sociul meu se umilă în pene, puh ! ca păunul când face roată.

Se vorbeşce mult. aci de R. Şeii că sunt mult în societatea italiană. Aud că e trist, retras , totuş cel mai iubit ambasador din Roma.

între victimele mele d'aci este şi un kelner. Ad­miraţi unea i se manifestă, că îndată ce me vede, scapă tot din mână. Murim de rîs cu toţii, dar eu duc şi frică hainelor mele care riscă a ti marinate cu sosuri.

Am babiltat destul, nu-i aşa? Spun acum noapte bună, sweet dreams, thausand Kisses to mama and thausand to papa delà

Puiul latei, dracul maniei A.

XVII Aix li'.s Baiu s duminecă.

Mămuţă dragă, Mâne plecăm de aci. în fine ! Mergem pe o di la

Geneva să-mi iau lucrurile, apoi vom decide unde ple-28

334 F A M I L I A Anul X X X I I I .

căm d'acolo. George doreşce să aspire întâi, câteva dile, aerul pur de Sviţera. El nu e de tot bine. Viaţa d'aci e foarte ostenitoare; de serbaţi ce am fost, ne aflăm de tot obosiţi. Din Sviţera venim direct la Pesta. Nu­mai mult nu putem sta. Bine şi a şa ; sunt de tot fe­ricită.

Grozav! am cetit carta ta de joi. Ce horibi l! se-raca doamna Csatâry! Toate mamele s'au îngrozit aci când le-am povestit teribila întâmplare.

Lui T. i-am scris. Sper că ve va da pace în fine. Aci iar ploaie. Pe lângă valisa ce a m cumperat

aci, am mai luat una, tot plată mare pent ru pălăr i i ; tot de piele. Aproape tot este împachetat .

Astădi mergem la Lohengrin ; se bucură George, marele Wagnerian. Scris-ai după lucruri la Nizza? Sunt binişor ; dar nu de tot b i n e ; încă tot catar. Aţi priimit portretele? Am căpetat multe lucruri noue, fru­moase ; le vei vede.

Ce face lumea la noi ? De unde şcie contele H. ce a spus la casino? Un amic al lui George, ce cunosc şi eu, a fost mare prietin cu H. la Newyork; au şedut împreună. Un băiat adeverat şarmant.

La Geneva iarăş mergem la Hotel R ichmond ; m'am săturat d'aceste mari hoteluri, ca Europa d'aci. Doresc putină linişte ş-apoi a schimba pentru o di, nu se plăteşce. Voim să margem la Territet. Alaltăieri am prândit la Grand-Port , bine şi liniştit. Eri iarăş la Villa des Fleurs mare cercle în giurul nostru. Cunosc mari oameni de stat francezi, englezi, italiani. Fac politică cu foşti miniştri, ambasadori , militari înalţi, senatori şi deputaţi . Dar aceşti mari politici nu cunosc chestiunea orientală, adecă mai bine dis chestiunile din orient, de­cât foarte superficial. Le-am esplicat şi lămurit multe şi pat miraţi toţi că şciu puţin istoria. Cu exministrul englez fac şi lilosofie; el află că am bun simţ şi vederi juste.

Nu-ţi fie frică, mămuţă , nu dic prostii. Se vede că guturaiul mi-a curăţit creerii şi m 'am făcut f'emme d'esprit. De ar fi Moişel p'aci, ar dice : „ a h ! Gott, wie gescheidt! Gott! und wie?!"

Nu rîde, m ă m u ţ ă ; în presenţa ta nu cu tezam; acum simţ, că calul fără frâu, şeii ce splendid ga­lopează.

Noue complimente a priimit George. Şeii de la cine? De la cocotte celebre. L-au întâlnit la casino şi i-au spus „complimentele mele, nevasta ta este adeverat divină. Nici am vedut aşa fiinţă delicioasă etc. etc." ha! h a ! h a ! Aşa că e cu haz?

Am fost presentă la împacheta t ; ba am şi aju­tat. Şciu toate lucrurile unde-mi sun t ; n ' am nevoie a luă cameriera la Pesta.

Spune la papa că sunt de tot bine cu stomacul. De ce nu-mi scrie? eu i-am scris.

Nu mai am ce-ţi spune nou, m ă m u ţ ă ; repet ceea ce şeii: că ve iubesc şi ve sărut mult, mult , neconte­nit şi neîncetat. A revedere, mămuţă , papuţi .

Alma.

xvin Aix Ies Bains luni septembre.

Mămuţă dragă, dulce,

De ce scrii aşa de supăra tă? De venit venim si­gur şi aş face pe George să plecăm î n d a t ă ; dar numai pe la 20 capetă renta. Nu voiu să venim cu o mie, doue de florini; ne-ar fi prea puţin pen t ru drum. La

Territet nu vom sta decât 8—10 dile. Nu crede că George n 'ar vre să plece d 'aci ; n'am putut-o face din causa că se pierduse telegrama-cable la bancherul nos­tru şi astfel ne-au sosit banii cu o lună mai târziu. E aşa de greu cu mersul epistolelor la America ! Cel puţin trei septemâni mersul şi venitul respunsului. Şi poţi tu crede, că eu, pentru prostii, aş întârzia să văd pe mămuţa şi papuţi ? Vom veni, fii s igură; eu o voiu, căci odată Ia New-York, cu greu ne vom întoarce până la primăvară. Aşa dar e lucru decis, venim. Eu nu voiu luâ cameriera ; nu şcie limbele şi numai me va încurca pe drum. în Germania nu ne vom opri ; mer­gem direct la mămuţa . Drezdaaş fi voit s'o v e d ; mi-e sete de tablouri f rumoase; dar voiu mai aşteptă până la Paris. Vom sta la Viena la întoarcere ; poate cum­pără George o villă p'acolo. D'am afla instalată ga t a ; dar ceva artistic, de gust.

Nu te îngrigi, citesc cărţi serioase şi de venit ve­nim, nici vorbă. Cum soseşce renta plecăm.

Am căpetat un mantelet ca ld ; catifea neagră aco­perit cu dantele de Millan. E de la Fred. Ceva nou şi frumos. Sunt mulţumită de tot ce-mi face: „c'est par-ticulier".

Fotografia trebue acum s'o aveţi. Trece tot întâi la Paris, d'aceasta întârzierea. Eri am fost invitaţi la un diner, apoi în logie la „Lohengrin".

George m'a încărcat cu sărutări ce ve tr imite, şi adaug şi ale mele şi pentru mămuţa şi pentru papuţi pe care mult, mult îl iubesc. A revedere, scumpii mei, în scurt timp.

Alma.

Uustratiunile noastre. Christian IX, regele Daniei. Resboiui greco-turc

atrage luarea aminte a lumei şi asupra acelora cari se afiă în legătură cu curtea regală a Greciei. Astfel ne îndreptăm privirile şi asupra bătrânului rege al Da­niei, Christian IX, care e cel mai de aproape rudit cu regele Grecilor. La densul a crescut şi prinţul George al Greciei, care a plecat cu flotila în potriva Turciei, să ia Creta. Dimpreună cu familia regală din Athena, geleşce acuma şi regele Christian IX al Daniei, înfrân­gerea atât de crudă.

Iepuraşul drag. Nevasta are drag un iepuraş. II şi ţine bine cu tot felul de mâncări gustoase. I dă să mănânce frunze de varză, dar iepuraşul e deprins cu bucate mai bune, el vre să guste trandafirul de pe si­nul ei . . . N'are gust reu, iepuraşul.

Pe malul mării. E bolnavă fetişcana. Părinţi i o duc în o baie de mare. Dacă e bolnavă densa, trebue să sufere şi păpuşa. O şi grigeşce, o duce pe malul mării, să resufle aer proaspet, să se însânetoşeze, să capete coloare rumenă.

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare. Dl 6. I. lonnescu-Gion a scos Ia

l u m i n ă în Bucureşci a doua broşură din istoria Bucu-reşc i lo r ; aceasta poartă titlul „Podul Calicilor" (Calea Rahove i ) şi înainte d'a se publică, a fost cetită la So­cietatea Geografică Română . — Dl Ghiţă Pop, profesor la Bucureşci, va scoate acolo de sub tipar doue lu-

Anui XXXIII. F A M I L I A 3 3 5

crări : „Conducătorul practic la predarea limbei ger­mane în şcoalele române" şi „Gramatica limbei ger­mane pentru usul tinerimei române". — Bl maior Const. Negreanu din a rma ta română va da succesiv la iveală tablourile armatelor europene; acum a apărut „tabloul Armatei Prus iane" .

Premiile Academiei Române. In sesiunea generală din 18US se vor decerne următoarele premii pentru lu­crări puse la concurs cu subiecte da te : Premiul Statu­lui Eliade-Rădulescu, de .1000 lei, celei mai bune lu­crări scrise în limba română asupra următorului sub­iect: „Consideraţiuni istorice şi geografice asupra Ba­sarabiei înainte de 1812, cu deosebită privire asupra Hotinului, regiunii centrale şi Bugiagului; Premiul Adamachi, de 5000 lei, celei mai bune lucrări scrise în limba română asupra următorului subiect: „Consi-deraţiuni asupra comerciului României cu ţerile străine atât în Orient, cât şi în Occident, începând cu secolul XVI până la 186(1; Premiulprincesa Alina Ştirbei, pen­tru cea mai bună carte de lectură pentru şcoalele se­cundare. Premiul este de 8.500 lei, în care sumă se cuprind premiul autorului şi cbeltuelile pentru tipărire. Terminul presintării, pentru toate, e 1 septembre 1897.

Teatrul National din Bucureşci. Cetim în revista „Literatură şi artă română", că intre piesele ce se vor representâ în stagiunea viitoare a Teatrului Naţional, figurează şi „Antigona" de Sof'ocle, tradusă de dl Ed-gard T. Aslan. Celebra tragedie antică va fi jucată în condiţii 'nune, cu decoruri anume, cu musica minunată a Iui Mendelsohn, cu îngrigire deosebită.

Piese musicale noue. A apărut de curând la Lipsea o frumoasă culegere de melodii româneşci, în­titulată : „10 Cântări poporale româneşci" culese şi aranjate pentru pian, de V. Şorban stud. iurist la uni­versitatea din Gluş. Dedicaţie doamnei Viorica V. Mi-hali". Culegerea conţine Căiuşerul şi Bătuta, apoi mai multe melodii din Sălagiu, de pe Someş, de pe Mureş şi din Chior.

Renan — în româneşce. Se şcie cât zvon a pro­dus la timpul seu eşirea scrierii lui Renan despre Isus. încă atuncia a apărut tradusă în toate limbile, chiar şi în limba română. Se vede că lucrarea a avut tre­cere, căci dilele t recute a apărut ediţia a doua. Aceasta poartă t i t lul: „Ernest Renan. Viaţa lui I«us. Traducere de B. Marian, cu portretul şi biografia autorului. Ediţia 1!, revedută şi îndreptată" . Craiova, editura librăriei David I. Benvenisti. Preţul 1 leu 25 bani.

Concerte şi representaţii teatrale. La Lipova a dat în dumineca trecută Reuniunea română de cân­tări din Elisabetinul Timişorii concert şi representaţie teatrală. în concert s'au cântat piese mai cu seamă de „Kârâsz" ; apoi s'a jucat „Rusaliile" vodvil într 'un act de V. Alexandri. — La Timişoara tinerimea română a arangiat în dumineca trecută în suburbiul Elisabetin un concert urmat de representaţie t e a t r a l . în concert s'a declamat poesii de Iosif Vulcan şi Geanoglu şi s'a cântat o composiţie de N. Bră t ian ; în urmă s'a jucat comedia „Amor modern" de N.Ţinţar iu . Apoi a urmat dansul. — La Făgăraş societatea de diletanţi „Progre­sul" de acolo are să dea la 29 august un concert, la care va lua parte şi basistul dl Isaia Popa, preot în Ocna Sibiiului.

Reviste Şi diare. Un diar pentru popor în Româ­nia. Cetim în „Timpul" , că dl Spiru Haret, ministru de culte al României , vre să înfiinţeze un mare diar pen­tru popor, în scopul de a respândi cultura Ia sa t e ; de aceea, va prevede în viitorul budget suma de 100.000

lei ca fond pentru susţinerea diarului. — Patria e tit­lul unui nou diar politic, care a început să iasă Ia Cernăuţi, în locul „Gazetei Bucovinei", de trei ori pe septemână ; redactor responsabil e dl Dimitrie Bucevschi, editor dl dr. Emilian Griclevici; abonamentul pe an 12 fl.

Lilice de Pind- Sub titlul acesta, colaboratorul nostru dl Petru Vulcan, originar din Macedonia, a scos de sub tipar la Târgu-Jiu, în editura librăriei Nicu D. Miloşescu, o broşură de poesii macadonene originale şi daco-române, cu o prefaţă de dl V. A. Urechiă şi cu portretul autorului. Cartea e tipărită frumos şi după prefaţa dlui Urechiă conţine nişte desluşiri asupra gra­iului Macedo-român. Apoi urmează „Lilicele (florile) din Pind" ; întâiu în originalul macedonian, apoi în traduce daco-română. Spre a arăta asemenarea între aceste doue limbi, reproducem una.

Ternova Originalul.

Ternova's trei şoputire. C.e a hărzescu ni l l î di lire Şarcuveţ l l i du lce apă Cai bea, di lăngoare scapă.

Ternova sunt şi l i l i c e ; ş i curiî cu c u c u l i c e ; Sunt şi munţi că ch i tr ize le Fraţi cu ceriu p l in di s t ea le

Ternova di tute are MuşiteJ'le pi s u m s o a r e ; Şi sum cerlu-a l lei 'nă s tea L u m i n e a z ă vatra mea . . .

Tinducerea.

T e r n o v a sânt trei i s v o a r e Mii dc l ire în v a l o a r e : Şarcuveţ i i du lce apă, Cine bea, de boală scapă.

Ternova si int floricele : Şi păduri de brazi prin e l e ; Sunt şi mun(i cu petr ice le , Fraţi cu cerul p l in de s te l e .

Ternova de toate are Frumuse ţ i l e sub s o a r e ; Şi sub cerul ei o s tea Luminează vatra m e a . . .

Broşuri. Reminiscenţe din anul 1860, de Un con­timporan, e titlul unei broşuri, care a apărut !a Sibiiu ; autorul arată, că cine a iniţiat înfiinţarea Asociaţiunii transilvane. — Bl I. G. Valentineanu a scos la lumină în Rucureşci o broşurică sub tit lul: „Uciderea lui Barbu Catargiu. Cine e asasinul ? Causa nedescoperirii uciga­şului".

G E E N O U ? Hymen. Bl O. I. IonnescM-Oion, distinsul nostru

colaborator din Bucureşci, s'a căsătorit acolo cu dşoara Ana Ciupagea, care făcuse parte din Societatea drama­tică a Teatrului Naţional şi e cunoscută şi ca autoare de piese şi de poesii, dintre cari unele s'au publicat în foaia noastră. Martorii dlui Gion au fost dnii B. P . Haşdeu şi N. Filipescu; ai dşoarei Ciupagea dnii ge­nerali dr. Teodori şi Bengescu-Dabija. — Dl loan I. Ihrescu, locotenent în regimentul 4 de roşiori din Ro­mânia, s'a cununat la 6/18 iulie, în Bucureşci, cu dşoara Ana G. Mânu, fiica dlui general G. Manu.

Şciri personale- Bl V. A. Urechiă a zăcut câteva septemâni bolnav la Sinaia, unde a fost supus şi unei operaţiuni, care a izbutit bine şi acuma e bine, a în­ceput să iasă chiar pe jos. — Bl dr. Victor Babeş va represintâ România la conferenţa internaţională asupra leprei, ce se va ţine în vara aceasta la Berlin. — Dl T. Burada, cunoscutul etnograf, va pleca în curând în Dalmaţia spre a studia obiceiurile Românilor de acolo şi mai ales a celor din districtul Sebenico.

33« F A M I L I A Anul XXXIII.

Casă naţională în Sibiiu. Aflăm din „Transilva­nia," organul Asoeiaţiunii transilvane, că la adunarea din Mediaş comitetul central va înainta propunerea, ca Asociaţiunea să ridice în Sibiiu pe partea de cătră parc a intravilanului, strada Morii nr. 6, , o „casă naţiona­lă, care să cuprindă: Un museu istoric al Românilor din patrie, împreunat cu colecţiuni archeologice şi nu­mismatice şi cu o archiva pentru păstrarea documente­lor de interes pentru istoria română. Un museu etno­grafic, întocmit cu deosebită considerare la păstrarea motivelor naţionale în port şi indrustrie română de casă şi la desvoltarea acestui ram al muncii naţionale. Bib­lioteca Asociaţiuni, provedută cu toate condiţiunile de desvoltare, ce se recer pentru o mare bibliotecă publică naţională. Birourile Asoeiaţiunii. O sală mare, care să poată servi pentru prelegeri publice, concerte, represen-laţiuni dramatice .şi conveniri sociale. Localităţi cores-pundetoare pentru trebuinţele societăţilor române, din Sibiiu. Sumele necesare pentru acoperirea speselor ac­estei clădiri se voi' acoperi : din fondurile Asoeiaţiunii, cari în sensul literelor l'undaţionate şi al statutelor se pol învesti în realităţi ; din venitul unei loterii de ban i ; din colecte şi din contribuirile fundatorilor, precum şi din alte donaţiuui speciale. Pentru elaborarea unui plan de clădire Asociaţiunea va face apel public la architecţii români şi va publica pentru orientare un plan de situ-aţiune şi o schiţă exactă a intravilanului.

Asociaţiunea transilvană. Adunarea generală se va ţine anul acesta la Mediaş in 27 august. Din causa aceasta s'a ales acolo un comitet arangiator, al cărui preşedinte e dl loan Moldovan, secretar dl dr. loan lvan. Comitetul acesta roagă pe cei ce vor să ia parte, să se inscrie ia dl Diouisiu Roman, candidat de ad­vocat. — Despărţenii uleie vor ţine adunare dilele a-cesfe: la Abrud, în 22 august n . , director dl dr. Lau-renţiu I'op, .secretar dl loan Maior; la Unimet, despâr-ţemenlui selâgian-chiorean, la 2 august n., director dl Alimpiu Barbólo viei, secretar dl A. Vicaş ; la Tilişca, despârţ.omenlul Seli.şle, la 8 august n., direetor dl dr. Liviu de Lemeny, secretar dl Dumitru Banciu ; la Al ba­lul ia in 1 august n., director dl Simeón Micu; la Go-hulm în 1 august n . . director dl N. D. Mircea, secretar dl loan Bănuţiu.

Reuniuni femeieşci. Riuniuuea femeilor române din Sclagiu va ţine adunarea sa generală în comuna Unimet, la 2 august n. — Reuniunea femeilor române din Mediaş şi giur se va întruni în adunare generală la t august, sub presidiul dnei Măria Moldovan. se­cretară dna Măria Neeşa.

Şcoala şi internatul de fete din Beinş. La şcoala civilă română de fele înscrierile se fac la 6, 7, 8, 9 septembre. Pe anul viitor şcolar se vor deschide şi cla­sele a treia şi a patra ; elevele care doresc să se în­scrie pe clasa a patra, au a-şi înainta cererea direc­ţiunii până 'n 15 august n. Didactrul e 6 fi. pe an şi înscrierea 2 11. Pentru limba franceză se plăteşce 1 fi. pe lună. Pentru pian, 3 ore pe septemână, se plăteşce pe lună 3 (1. — In internatul de fete sunt 12 stipen­dii, in prima linie pentru fete orfane din diecesa gr. cat. de Oradea-mare; c u p l a t ă de 150de f l . pe 10 luni , ori cu jumetate de p r e ţ ; se primesc numai eleve greco-catolice.

Nou advocat român în Oradea-mare. Dl dr. Au­rel Lazar ş-a deschis cancelaria advocaţială in Oradea-mare. piaţa Szécheny nr. 233.

Nenorocire la Teatrul Naţional din Bucureşci. Am scris şi noi, că la Teatrul Naţional din Bucureşci au început să se facă reparaţiuni. Septemână trecută un părete s'a surpat şi a cădut pe edificiul in care actorii tocmai ţineau repetiţii. Spaima a fost grozavă, dar nimeni nu s'a rănit .

Călindarui septemâne i . D u m i n e c a a 6-dupâ Rosalr i . Ev. de la Mateiu, c !). gl . 5, a înv. li. Diua sept. Dumineca Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

Căl indarui v e c h i u 13;¡ i Sub. Arch. Gavri l li] S. Ap, Achi la ih] MM. Ghiric şi lu l i ta 16jj Mart. A n t i n o g e n 17ij t Mart. Marina 18¡| lachint si Emi l ian

' Călind, nou ¿ói lacob Ăpost 2fii Anna Í27JBerhoId 28! Inocentiu ;2Í»; Maria '!;ìO|l3eatrice j î l j lgnat ie Loja.

. So rele 3 55,7 "ÍT> 3 57 ¡7 45 3 5«!7 4 3 4 0:7 42 í I 7 40 !• :ì!7 39 í- 4 7 37 19 | Cnv. Macrina

Semestru l al doile — iu l i e — d e c e m b r e

a început cu nr. 27. Noi trimitem şi minierul acesta tu­turor abonanţilor de pân ' acuma ; ii rugăm inse ca să-şi înnoiască de timpuriu abonamentele, ca să na fi ui siliţi a sista espediarea, căci abonamentele se plătesc înainte.

Altora nu le trimitem foaia, decât nuni ai dacă o cer.

Cei ce nu mai vor să aibă foaia noastră, b ine-voiască a ne înnapoiâ nr. acesta, ca să-i ştergem din din registru.

Proprietar , redactor respundâtor şi edi tor : I O S I F V U L C A N . (STRADA ÂLDAS NR. 2 % b.)

V I C T O R I A " [ fi G K K

55 INSTITUT DE CREDIT ŞI ECONOMII, SO­

CIETATE PE ACŢII Sediul: Arad, casa proprie, calea Archiducele losif nr. 2

întemeiată la i88j. Capital de acţii : fl. 3 0 0 . 0 0 0 . Fond de

reservâ fl. ÎOOOOO. Depuneri ji. i.ooo.ooo. Circulaţia anu

ală Ji. 15.000.000. Primeşce depuneri spre fructificare, după

care solveşce 5 % interese fără privire la ter-minul de abzicere.

Darea de venit după interese încă o sol­veşce institutul separat.

După starea cassei, depuneri până la fl. 1000 se restituesc indată la presentarea libelului fără abzicere.

Depuneri se pot face şi prin poştă şi se efectuesc momentan după sosirea comandei. 6 — 1 2 Direcţiunea institutului.

Cu T I P A R U L LCl IOSIF L Á N G I N O R A D E A - M A R E .