'P 181332

IT.\I).\MI:MT DE

F I L O S O F I E Psichologia.—Logica.—Morala.—Teodicea.

Conform cu Programa Liceelor.

Adaosu:—Estetica.—Educaţia.

de

\ j ^ L O R E N T I N .

Profesore de Filosofie la Liceul Centrul din Iaşi.

f.f.

Iasi, 1871.

1 8 1 3 d 2

^VENERABILULUI ^VIEU PĂRINTE :

Vasilie POD florentin, fnchinii acesta compunere, drept semnu de

Respectu şi Devotamentu.

Bunul meu Părinte!

Cu innalta T a inţelepciune mi-ai arătatu drumurile inveţăturilor celor bune ; cu adânca iubire a inimei Tale mi-ai aretatu, cum trebue să simţim ;—şi cu ma­rea Ta bună-voinţă m'ai inveţatu, cum trebue să— iertăm. . . . . .

Cum să-ţi potu mulţămi pentru nemăsurata Ta bunătate? Spune-mi. Căci eu nu aşu pute" sci nici atunci, când aşu fi dc dece ori filosofii. -

.1.

181332

^ J / E N E R A B I L U L U I ^ V L E U ^ Â R I N T E :

Vasilie Pop Florentin, Inchinu acesta compunere, drept semnu de

Respectu şi Devotamentu.

Bunul meu Părinte !

Cu innalta T a inţelepciune mi-ai arătatu drumurile invStaturilor celor bune ; cu adânca iubire a inimei Tale mi-ai aretatu, cum trebue să simţim;—şi cu ma­rea T a bună-voinţă m'ai inveţatu, cum trebue să— iertăm. . . . . .

Cum să-ţi potu mulţămi pentru nemăsurata T a bunătate? Spune-mi. Căci eu nu aşu pute sci nici atunci, când aşu fi de dece ori filosofii. —

J.

PREFAŢĂ. A c e s t u „Fundamenta de Filosofic" este c o n ­

struiţii c o n f o r m c u Programa in v i g 6 r e ; şi es te completatu prin fundamentul filosoficu g e n e r a l u pentru Estetică şi Educaţie.

Autoru l s'a silitu a realiza reformele p ropuse in broşura s a : „ î n t r e g i r e a Educa ţ i e i 4 ' şi in c r i ­t ica sa filosofica d in „ C o n v o r b i r i l i terare" 1 - 1 5 A u g . 1 8 7 1 . — Intre altele, a părăsi tu m e t o d u l lecsicalu d e a discuta m a i multu t e r m i n o l o g i a ereditată din n e a m u in n e a m u ; şi a u rmatu m e t o d u l i n -structivu, c o n d u c â n d u pre cet i toru la cun6scerea obiectului. In aces tu sensu a incerca tu o refor­mă radicală in me todu l d idac t icu al Logicei, a -s e m e n e a şi in Estetică, p r e c u m şi in sciinţa d e s ­pre Limbă.

Cestiunile şi p rob leme le p ropuse c o n d u c u p re cet i toriu, d e a face eserciţiu practicu cu in te l i ­g e n ţ a sa.

Pen t ru desvol tarea şi m a i sigură a i n t e l i g e n ­ţei e levi lor , ar fi salutaru, să p re t indem d e la dinşii , c a d u p ă fie ca re esemplu d in car te să c o m p u n ă singuri d e la sine câ te unu esemplu nou .

Defec te le opului se v o r scusa c u aceea , c ă es te ânteiul o p u or ig ina lu d e ace"stă natură la no i .

Jaşi, 1871.

Autorul.

FILOSOFIA.

F I L O S O F I A .

I. Originea Filosofiei.

Cuvântul Filosofie^ (eompusu din epilog, iubitoru

şi aocpux, înţelepciune), însemnează iubirea de m -

ţehpciwneţ şi' este invederatu, că ori şi când v o -

esce cineva, să-şi insuşască vre-o cunoscinţă, tot­

deauna este neapăratu, ca innainte de t6te să fie

iubitoriu de. înţelepciune. Fără ijubire de inţelepciu-

ne nu putem ajunge nici la o cunoscinţă. L a in-

ceputu s'aai şi inţelesu t<Ste cunoscinţele omeneşti

sub cuvântul Filosofie; s'a inţelesu ştiinţa despre

spiritul omeneseu, despre spiritul sau puterea univer­

sală, şi despre fire peste totu.

Inse diversele ramuri de cunoscinţă omenească s'au

inavuţitu in cursul t impurilor; şi fie-eare dintr'insele

s'a continuatu şi s'a compljetatu sub diferite numiri

particulare; şL anume mai antei ca ramuri ale F i l o ­

sofiei, mai târdiu ca sciinţe stăiă&Sre de sine; remâ-

nându intr-'insele ca elementu filosoficu numai iubirea»

de înţelepciune sau de sciinţă, şi dreapta cugetare,

prin care 6menii âşi formau legile fundamentale ale

fiecărei sciinţe particulare. Ca Filosofie proprie a re-?

masu numai iubirea inţelepciunii, şi a dreptei cugetări,

pare este mania tuturor cunoştinţelor, şi ânsaşi soi-»

— 10 —

inţa despre dreapta cugetare in ori-ce casu de c u -

noscinţă; ast-fel ea este sciinţa fundamentală, care

intemeează, tote sciinţele, le consolidează, şi le lu­

minează. Cugetele şi legile acele, pre care se inte­

meează vre o sciinţa particulară, compunu fundamen­

tul filosoficii al acelei sciinţe.

Dar omul nu cugetă numai, nici nu'şi p6te măr­

gini viaţa numai la sciinţe; ci trebue să'şi reguleze

şi faptele sale, purtarea sa. Aplicându noi Filosofia

proprie pentru de a ne perfecţiona anume acele cu ­

gete, prin care ne conducem purtarea, prin aceasta

v o m formă Filosofia bunei conduite. Filosofia p r o ­

prie, neaplicată, se caracterisează şi de teoretică, sau

abstrasă, cea aplicată se caracterisează de practică.

Aşa dară putem dice deocamdată, că Filosofia es ­

te sciinţa dreptei cugetări şi a înţelept ei purtări.

Filosofia nu e unu lucru care să trebuiască să i

primim numai unii de la alţii. Ori-care omu cu mintea

normală, desvoltată de ajuns, ar pute să cugete, şi să

formeze unele regule, după care trebue să cugete o -

mul; altul ar pute adaoge alte părţi de Filosofie, con­

trolând şi inclreptând totodată şi ceea ce a formatu

celu ânteiu; şi aşa mai departe. Ast-fel s'a şi intem-

platu in realitate; şi noi nu primim nici o Filosofie

de la alţii, ci numai cât sub conducerea lor ne for­

măm cugetele filosofice, fie-care in spiritul seu.

I I . Necesitatea Filosofici.

In anii tinereţei inainte de maturitate ne înavuţim cu multe cunoscinţe din diversele ramuri de cun6scere omenească; nu mai puţin ne adunăm şi unele inve-

— il —

ţaturi despre aceea, cum să ne îndreptăm purtarea in

viaţă; insă aceste tot nu ajungu deplin pentru vi i ­

torul omului matura. Acela, care voesce a lucra pe

terenul unei sciinţe mai innalte, trebue să'şi reguleze

şi perfecţioneze cugetarea in măsură superi6ră, pentru

ca să scie intemee in mintea sa ori-care ramu de

cunoscinţă pe nisce cugete, care să armonieze unele

cu altele astfel, ca să formeze o basă solidă, unu

razimu siguru pentru întregul ramu, pentru întreaga

sciinţa particulară, şi să scie deslega in modu pre-

cisu cestiunile cele mai grele şi mai complicate de

sciiinţă.

Dar nu numai in sciinţe ci şi in viaţa practică in-

timpină omul nencetat cestiuni, de la care atârnă lu­

cruri capitale, adeseori on6rea ori viaţa şi m6rtea sa

proprie, sau şi a altuia, de es. ca martora înaintea

tribunalului in cestiuni de viaţă şi de m6rte, ca j u -

ratu in aceleşi împrejurări, mai departe ca deputatu,

ca ostaşu; şi fie-care omu, in casu, când îl acusă sau

tl atacă altul, ori atunci, când face unu jurămentu,

sau când intră in afaceri şi in relaţii mai importante

cu alţi omeni.

* Aşa dară fie care omu are necesitatea cea mai re­

ală, de a-şi perfecţiona cugetarea in celu mai naltu

gradu posibilu, atât pentru sciinţa, cât şi pentru viaţă.

I I I . Filosofia proprie.

Cugetarea normală de la natura sa pote formă şi

construi adevărurile acele, care sânt sigure de la sine

conform cu legile eterne şi neschimbate ale minţii,

— 14 • •

dacă nu ş'ar cultiva şi sentimentul şi gustul; acesta

ne presentă plăcerile cele mai distinse, şi înnobilează

întreaga fiinţă a omului. Pentru acestu scopu trebue

să ne desvoltăm in spiritul nostru şi sciinţa Estetica.

Deşteptându-ne gustul esteticii, şi cultivându-ne.

sentimentul prin mişcările estetice, putem să facem ca

t6tă viaţa n6stră să fie mai plăcută, mai preţi6să;

ceea ce înalţă fericirea omului in graduri superi6re.

V o i n d noi să preparăm spiritul, să fie capabilu, de

a'şi intemee fericirea vieţei, este neapăratu, ca să'i per­

fecţionăm şi voinţa, astfel, ca fie-care omu să'şi p6tă

aduce purtarea sa in armonie cu societatea, şi să'şi

p6tă asigura ajutorul ei binevoitoriu apărându-se şi

sprijinindu-se toţi 6menii unii pre alţii, reciproc, in

solidaritate universală. Acestu scopu il vom ajunge

prin Educaţia voinţei spiritului, care perfecţionează

şi intăresce caracterul moralu.

V a trebui dară, şă studiem şi Pedagogia, adecă sci­

inţa despre modul de a conduce educaţia celor mai

mici ca o înv Statură, care e neapărat trebuinci6să pentru

fie-care omu.

Inse esistcnţa omenească nu ar ave nici o val6re

superi6ră pentru noi, nici o importanţă redicată peste

viaţa unui individu, dacă nara cerca, a ne orienta şi

in privinţa unui scopu finalii al existenţei nostre.

Trebue dară, «î, cugetăm asupra acestei probleme,

ce ni se impune de la sine, şi ne silesce, să o desle-

găm. Astfel ne vom forma unu studiu despre per­

fecţionarea şi progresul lumii in organisaţie şi viaţa,

şi despre puterea universală, ca despre unu Idcalu

— 15 —

moralu superiorii. Acestu studiu se numesce Teodicea

( d e la Oeog, fiinţă supremă, şi âlxrh dreptu).

Aşa dară v o m pute cunosce natura spiritului din

Psichologie, care este studiul pregătitoru pentru F i ­

losofie ; vom perfecţiona inteligenţa prin Logică, sau

Filosofia propr ie ; v o m cultiva sentimentul şi gustul

prin Estetică; v o m educa voinţa sau caracterul prin

Morala practică, adecă prin Morală, studiată in unire

organică cu Pedagogia; şi ne v o m orienta in privinţa

scopului vieţei, şi in privinţa unui Idealu moralu su-

perioru, in Teodicee.

Eserciţiu: 1. Ce a fost şi ce este Filosofia? 2. Care

e elementul tilosoficu in fie-care sciinţa?

3. Ce importanţă morală are Teodicea?

4. Care e necesitatea pentru Filosofie?

5. Care e Filosofia in inţelesul propr iu?

6. Cum intemeem sciinţele prin Filosofie?

7. Ce trebue să cun6scem inainte de L o ­

g ică? 8. Prin ce ne perfecţionăm inteligen­

ţa, sentimentul, gustul, caracterul ? 9. P e n ­

tru cine e necesară Pedagogia ? 10. Cum

se imparte Filosofia? 11. Cine p6te crea

Filosofia? 12. Ce folose avem din Psi­

chologie, din Logică, dinEsfcetică, din P e ­

dagogie ?

PSICHOLOGIA.

2

P S I C H O L O G I A .

I. Spir i tul .

Fie-care omu observă, că nu remâne totdeauna in aceeaşi stare, in o stare nevariată ; ci xeăe in fiinţa sa, cum se petrecu intrlnsa nenumerate schimbări, despre care elu îndată ie scire nemijlocită, ca prin o vedere interi6ră a sa. Anume ie scire, că de es. aude, gustă, ori vede ceva, sau că simte o durere, o apăsare; elu ie scire despre aceea, că gândesce ceva, ori că se dispune, a face singuru o schimbare 6re-care. Scirea nemijlocită, vederea intimă a acestor feno­mene, se numesce conştiinţă. Nimenea nu p6te lua scire nemijlocită despre acţiunile, care se ivescu in fiinţa altuia, ci numai despre acele, care se petrecu in sine insuşi; şi fie care individu scie, că t6te feno­menele, care le vede dinsul in sine, stau in legătură strinsă cu unu punctu stabilu din fiinţa sa, şi dtce că aceeaşi fiinţă dintr'insul, aceeaşi putere centrală a lui insuşi, vede, gustă, simte, cugetă, voeşce, se dispune a produce lucrări, şi a se opri. Oii câte cugete şi simţiri se petrecu innaintea consciinţei unui indi­vidu, t6te i se manifestează, ca acţiunile unei şi a-celeiaşi puteri centrale dintr'insul; şi elu d ice : eu sciu, că gândescu, eu sciu, că simţescu, eu seni, că voescu, sau me oprescu din lucrarea mea, eu emi aducu aminte de cugetele şi sentimentele mele din trecutu, eu d o -rescu ceva pentru viitoru; t6te cugetele le cugetu eu cu aceeaşi putere a mea, şi corpul meu m i i simtu eu, şi sciu, c ă i simţescu. Aşa-dară fie care omu se află indusu la aceea, să presupună, că esistă intrlnsul o putere interi6ră centrală, care efectuesce t6te aceste

_ 20 —

fenomene, şi tot-odată ie scire nemijlocită despre din-sele, ca despre acţiuni sau lucrări ale sale.

Cei vechi au credutu, că esistă in omu o fiinţă, care efectue aceste lucrări, şi respiră ; de aceea au numitu-o spiritu, şi sufletu. Inse acuma abstragem de la funcţia respirării, şi numim spiritu pre acea putere, care efec­tue acţiuni aşa, că totodată şi ie scire nemijlocită despre ele, o fiinţă cu consciinţă de sine, anume de lucrările sale.

Fie-care spiritu numai despre acţiunile sale p6te lua scire nemijlocită, şi despre acele numai in momen­tele, când le efectue in realitate.

Fenomenele, care le efectue spiritul, se numescu acte psichice, sau acte spirituale; şi nici unu spiritu nu p6te lua scire despre esistenţa şi fiinţa sa, ci tot­deauna numai despre lucrările sale. Esaminând noi natura acţiunilor spiritului, ne v o m construi sciinţa despre spiritu ; aceasta este Psichologia.

Eserciţiu.—\. Ce este consciinţă ?—2 . Ce e spiritul şi Ps ichologia?—3. Despre ce i6 spi­ritul scire nemijlocită?

il. Caracterele spiritului.

Spiritul pote să-şi înceapă lucrările sale din p r o ­pria sa iniţiativă, fără impulsii de afară de elu. A -ceasta ei constitue nedependenţa sau neatârnarea lui ; şi dacă dinsul a inceputu o funcţie, nimicu nu-1 p6te impedeca de a urmă innainte ; această neimpedecare ei constitue libertatea.

Noi seini, că fie care individu eşi raportă t6te fe­nomenele psichice la unu singurii punctu centralu, care le iroplinesce, şi ie scire despre ele in acelaşi momentu ; de aci urmează, că spiritul este unul, sim­plu, necompusu din părţi. Dacă dinsul ar fi c o m ­puşii, s'ar sci ca atare, şi nu ca simplu; atunci unele acte psichice s'ar raporta la o parte dintrinsul, al­tele la alte părţi, la unu altu spiritu, şi nu ar esista

— 21 —

unitatea sa cum o cunoscem, că esistă. Dar t6te fenomenele psichice ale unui individu se rap6rtă la unu singurii punctu de putere spirituală, adecă la o singură putere consciută de sine.

Mai departe spiritul se scie pre sine de identicu şi permanenţii, adecă de unul şi acelaşi in întregul cursu al vieţei. Chiar şi când se taie de esemplu unu braţu al cui-va, acelui individu tot i-se mai p6te păr6, că simte durere in braţul, care-i lipsesce; ceea ce arată, că nu corpul simte durerea, ci spiritul, care singura a simţitu şi mai nainte. D e altă parte, dacă fiinţa psichică ar fi corpu, atunci din şepte in şepte ani s'ar discompune, şi s'ar depărta de cătră indi­vidu, precum se intemplă cu totu corpul ; şi de atâ­tea ori sar pune in locu-i unu spiritu nou, care n'ar ave scire despre cele petrecute in spiritul anterioru. Inse noi seim din contra, că spiritul nostru şe c u -nosce pre sine de unul şi acelaşi, care a fostu de la ânteia deşteptare a conşeiinţei sale, şi ţine in minte idei despre fenoniene petrecute in trecutul intregu al vieţei sale.

Fiinţa spirituală are o viaţă cu totul superi6ră şi distinsă de esistenţa şi viaţa corpului ; ea e consciu­tă, nedependentă, liberă, simplă, şi permanentă. A -ceastă natură o Înţelegem in idea de „eu" sau de personalitatea omenescă.

Eserciţiu.— 1 Care sânt caracterele spiritului ? — 2 Care e idea personalităţii ? 3 Nu cumva sânt crierii spiritul ?—-t Nu e spiritul KM atAta mai per­fecţii, cu cât crierii sânt mai mari?—5 Xu sâni mişcările crierilor identice cu cuge te l e?—6. Nu sânt in spiritu atâtea consciinţe, câte cugete.—7. Ar pute esista in spiritu d6ue idei deodată, dacă ideile ai- fi lucruri cu estindere in s ine?

III. Funcţ i i le spiritului.

Lucrările spiritului nu sânt t6te egale unele cu altele. Dinsul implinesce unele acţiuni aşa,că luând

— 22 —

scire nemijlocită despre ele in consciinţă, se află indusu a le aprecia ca armonice ori disarmonice intre dinsele, ca adeverate ori neadeverate. Când funcţionează spiritul in acestu modu, dicem, că cugetă, sau lucreză cu facultatea inteligenţei.

Alte funcţii le implinesce spiritul aşa, că luând scire nemijlocită despre ele in consciinţă, se află in 6re-care raportu strinsu cătră ele astfel, ca este indusu a le aprecia in val6rea lor nemijlocită cătră dinsul, a le considera ca plăcute, adecă armoniat6re şi c o n ­venienţe cu disposiţia naturei sale, sau ca neplăcute, neconveniente şi contrare cu dinsul. Acestu modu de funcţie spirituală se numesce facultatea simţirii; cu fie-care actu de simţire, cu fie-care sentimentu, ur­mează câte unu actu de scire, unu actu de inteligenţă.

Afară de funcţiile inteligenţei şi ale simţirii, spiritul eşi incepe sau opresce lucrările sale din propria sa aniţiativă, fără a fi nevoitu de unu altu impulsu din feară. Asemine disposiţie de lucrare proprie se numes­ce voinţa, facultatea de a voi ; şi spiritul i6 scire n e ­mijlocită despre aceea, că voesce.

Astfel spiritu] are trei facultăţi pr incipale : a cu ­geta, a simţi, şi a voî . Aceste inse nu sânt trei pu ­teri distinse de spiritu, ci numai trei moduri de a c ­tivitate- ale aceleiaşi puteri spirituale, adecă este insuşi pititul cugetând, spiritul simţind, spiritul v o i n d ; de altă parte când spiritul cugetă ceva, cugetul ei pote causâ unu sentimentu; şi dinsul indată ie scire despre aceea că simte; mai departe cugetul p6te să a-ducă pre spiritu in disposiţia de a voi ceva, când dinsul indată ie scire, că voesce. Asemenea şi sentimentele potu să-1 inducă in disposiţia de a vo î , când dinsul iarăşi ie scire nemijlocită despre aceea, că voesce.

Cugetarea este funcţia generală a spiritului, care totdeauna urmează împreună cu simţirea şi cu voinţa.

Eserciţiu. 1. Ce e cugetarea, simţirea, vo in ţ a?— 2. Ce sânt facultăţile spiritului?—3. Cari funcţii

potu urmă isolate? Care se asociază, şi cum ? — 4 .

— 23 -

Care e funcţia generală a spiritului ? — 5 . Nu c u m ­va e adeverul armonia cugetului cu obiectul?

SPIRITUL CUGETAKDU. Importanţa cugetării.

Precum urmează lucrarea intelectuală sau cugetarea fiecărui omu, astfel ei urmează şi faptele, astfel i se for­mează şi s6rta vieţei sale.

D e câte ori cugetele sânt adeverate, adecă se c o m ­bină in armonie, individul scie, cum să-şi indrepteze activitatea sa, pentru ca să-şi asigure liniscea vie ţe i : de câte ori cineva nu scie cugeta in armonie cu re­alitatea, remâne fără conducătoriu in faptele sale, cade in disarmonie şi turburare, şi nu-şi p6te asigura nici unu bine considerabilii in viaţă.

Aşadară avem cea mai mare necesitate, de a cunâsce cugetarea in cursul ei naturalu, pentru ca să o seim conduce şi deprinde, să urmeze in modu salutara.

Cum cugetă spiritul in general, adecă peste totu, aceasta cunoscinţă o vom dobândi, dacă v o m studia, cum cugetă dinsul in câte unu momentu singuraticu, cu alte cuvinte dacă vom cunosce pe de o parte e-lementele cugetării, iar pe de alta cum se combină ele unele cu altele.

Eserciţiu — 1. Ce importanţă are cugetarea pen­tru viaţă ? — 2. Care e fundamentul pentru cunos-cerea cugetării in general. ? —

I.

^ L E M E N T E L E J ^ U G E T A R I I .

1.—Intuiţii sau idei elementare.

Spiritul observă diverse modificaţii ale stării sale, ca prin o vedere interi6ră% sa; vederile primitive din

- 24 —

consciinţă se numescu intuiţii, (latin, intuiţie-, de la in-tueor, vedu) . Aşa sânt: 1) intuiţiile: roşu, galbinu, albastru, verde, şi altele aşa numite colori, care t6te potu varia crescând in graduri de lumină până la in ­tuiţia de albu, şi scădend până la intuiţia de ne ­gru. Aceste sânt intuiţiile optice, adecă ale vederii ; şi potu varia şi a se combina in cantităţi şi forme nemărginite. Calităţile fundamentale ale intuiţiilor optice sânt colorile roşu, galbinu, albastru, apoi al­bu şi negru ; formele sub care ni se presintă, sânt: Unea şi suprafaţa, cu variaţiile lor nemărginite.

2 ) Intuiţiile sunetului, care asemenea variază ne ­mărginit; anume distingem diverse timbre şi specii de tonuri, mai departe notele scărei muzicale, împăr­ţite in tacte; tote aceste variază in graduri de tărie, (piano şi forte) şi se combină şi mai multe simultan, adecă totdeodată.

3.) Intuiţiile mirosului. 4 . ) Intuiţiile gustului, care asemenea variază, se c o m ­

bină şi se modifică nemărginit. 5.) Intuiţiile motorice, adecă simţirile mişcării cor­

porale, precum simţirea despre căldură şi receală, s im­ţirea de aspru, vertosu, întinderea muşchilor, resistenţă, apăsare, stringere, atingere, electricitate, şcl. in scurtu: intuiţiile simţirii corporale in generalu. T6te aces­te potu fi când plăcute, când durer6se ; şi potu va­ria şi a se modifica nemărginit.

Eserciţiii.—1. Care sânt elementele cugetări i?—2. Ce sânt intuiţiile?—3 D in care clasă de intuiţii are spiritul mai multe in cursul vieţei, şi din care are mai pu ­ţine in general?

2. Caracterul intuiţii lor.

Intuiţiile nu sânt obiecte sau lucruri cu esistenţă in sine, ci sânt numai lucrări ale spiritului, despre care dinsul iă scire directă şi nemijlocită in consciinţă sa. Ele nu esistă decât in spiritu; şi dacă intuiţiile

- 25 -

optice, acustice, ale mirosului şi ale gustului nu s'aru atinge şi combina cu intuiţii motorice, atuncii dinsul nu ar pute afla, că esisfcă şi alte fiinţe, afară de din­sul, ci ar considera t6te intuiţiile isolate a tuturor celor cinci clase numai ca pre nesce modificări ale stării sale proprie, fără raportu cătră alte fiinţe. Inse ni se i-vescu caşuri ca acele, că de câte ori vedem că corpul nostru se atinge de vre unu obiectu, simţim şi resis-tenţă motorică in acelaşi momentu, in care observăm că ne am atinsu de obiectu. Astfel prin atingerea şi combinaţia intuiţiilor motorice cu celelalte intuiţii, ne formăm credinţa despre estinderea corporală, despre calitatea solidităţii şi aşa despre esistenţa obiectelor de afară de spiritu, ba chiar şi despre esistenţa co r ­pului nostru propriu.

Dacă se efectue numai câte unu singura elementu de cugetare, spiritul nici nu-1 pote percepe îndestul.

Pentru ca spiritul să p6tâ percepe ceva, trebue să esecute dinsul acţiuni mai compuse.

Eserciţiu. Din ce fenomene aflăm, că esistă o b i ­ecte'afară de spiritu?—

II .

j ^ O M P U N E R E A J D E I L O R ,

1 .—Noţiunea.

Spiritul incepend din copilărie are mai innainte de t6te de regulă nesce intuiţii motorice : f6mea şi setea, după aceste are intuiţiile gustului, apoi intuiţii optice, şi celelalte; aceasta se continuă apoi in t6tă viaţa.

Dacă in unul şi acelaşi punctu se unescu intuiţii din mai multe clase, de es. o intuiţie optică cu in­tuiţia motorică a unei resistenţe, noi conchidem, că in unu punctu afară de spiritul nostru esistă unu obiectu, unu corpu. Diversele intuiţii produse de a-celaşi obiectu, combinându-se in spiritu, ne formează intr'insul noţiunea sau representaţia despre acelu

— 26 —

biectu. D e esemplu dacă vom considera intuiţii o p ­tice despre cutare colore şi lumină, in orecare formă şi mărime, cu laturi, muchi şi colţuri, aducând totul in legătură cu intuiţii motorice de resist'enţă sau tărie, din aceste compunem noţiunea sau representaţia 6re cărui obiectu, de es. masă, scaunu, cristalu, pă-haru. Alte intuiţii optice şi motorice le unim cu in­tuiţii acustice, şi formăm dintr'insele representaţia sau noţiunea 6recăror obiecte sunăt6re, de es. despre i n ­strumente musicale, ş. c. 1. întrunind unele intuiţii optice cu altele motorice şi cu intuiţii de ale gustului ori cu intuiţii ale mirosului, prin aceasta compunem noţiunea de es. despre o sare, ori despre unu par-fumu ; şi aşa mai departe. Prin asemenea combinaţie ne formăm tote noţiunile, intrunindu diverse intuiţii intr'o noţiune, sau representaţie.

Eserciţiu.— 1. Sânt lucruri simple representaţiile sau noţ iuni le?— 2. Din ce se formează noţ iuni le?— — 3. Să se compună noţiunea unui meru, unui ar­bore, palatu s. c. 1.—4. Să se discompună noţiunea unei statue, a unei arme s. c. 1.—

2 .—Producerea intuiţiilor.

Organul propriu al spiritului, organul p&icliiou, este sistemul nervosu, din care crierii sânt organul nemij­lociţii, organul psichicu centralu; iar ţesătura nervi­lor este organul mijloeitoriu intre crieri şi intre a-paratele esteri6re, precum sânt ochii, urechile, ş. c. 1.

Capetul interiorii al nervilor, cu care intră in cri^ eri, se numesce capetu sau punctu central, iar celu de dinafară, cu care atinge celelalte aparate corpora­le, se caracterisează de punctu esterioru, sau perifericu.

Unii nervi conducu impresiile esteri6re până la crieri, şi printr'inşii la spiritu, care apoi din partea sa percepe, simte şi eşi formeză intuiţie sau sci­re despre simţirea sa. Aceşti nervi se numescu nervi sensitivi, sau centripetali. Prin alţi nervi comunică

— 27 —

spiritul impulsul voinţei sale de a mişca muşchii, şi printr'inşii celelalte părţi ale corpului ; aceştia se caracterisează de nervi motori, mişcători, centrifugali.

Unde nu esistă nervi sensitivi, despre partea a-ceea spiritul nu p6te ave scire directă, nemijlocită, nici simţire; de es. tăindu unghiile ori părul, nu sim­ţim durere. Dar indirecte ne putem mijloci intuiţii despre părţile acele ale corpului, de esemplu: veden-du-le şi pipăindu-le. Asemenea nu putem mişca a-cele părţi ale corpului, la care nu avem nervi mişcă­tori ; de es. unghiile, părul, dinţii şcl.

Nervii sensitivi se potu irita la t6te punctele lor, nu numai de la capetele periferice sau esteri6re. Sângele şi alte părţi interne apasă si irită adese ori nervii sensitivi, şi producu intuiţii in spiritu, cărora nu le corespunde nici o impresie de dinafară.

Nu toţi nervii se irită la ori care impresie es-teri6ră. Unii se irită de regulă numai la impresiile eterului, a celui mai mobilu fluidu, care e respânditu pretutindenea in radele luminei. Nervii aceştia se caracterisează de optici, sau ai vederii. Radele lumi­nei (care sb6ră 42 ,000 de mile de locu intr'o secundă) facu pe retina din ochiu imaginea intorsă a ob iec ­telor ; şi spiritul âşi formează indată noţiunea optică numai despre lumina şi colorile obiectului; iar su­prafaţa, forma corporală, mărimea, posiţia, depărta­rea, repausul şi mişcarea corpurilor numai prin c o n ­duşii le apreciam după multă esperienţă. Aceasta se vede mai clar la copii şi la aceia, cari au fostu orbi, şi cu timpul au căpătatu vedere. D e esemplu unu g lobu nu'l vedem, decât drept unu planu r o -tundu, cu diferită lumină pe diferitele părţi ale sale.

Intuiţiile de diferite colori se formează conform cu răpejunea oscilaţiilor, care le esecută atomii, a-decă părticelele cele mai mici ale eterului din lumină, şi se determină prin numeral acelor oscilaţii in 6re care unitate de timpu. Anume dacă luăm secunda drept unitate de timpu, v o m vedâ următ6rele raporturi:

— 28 —

Colori: Oscilări:

. . . pană 515 bilione

. . . . n 757

• • -&27 „ „ „ 538 „ Galbinu . . . . . 558 „ „ ii 578 Verde . . . . . . 600 „ . . . . n

624 Albastru . . . . . G47 „ „ 669

. . . 684 „ de oscilaţii intr'o secundă.

Corpurile nu au colorile la sine, ci numai cât e-terul atingându-se de ele, oscilează sau tremură, şi după ce face impresie asupra nervilor optici, se p ro­duce in spiritu intuiţia luminei şi a colorii.

Alţi nervi se iritează principalminte la impresia a-erului şi se numescu nervi acustici, sau ai audului; aceştia producu in spiritu intuiţia sunetului, care a-semenea este numai in spiritu; afară de elu nu e-sistă tonuri, ci numai mişcările mecanice ale instru­mentelor muzicale şi ale aerului.

Dintre ceialalţi nervi unii se irită la impresiile corporale in general, la electricitate, la căldură şi receală, scl. se numescu nervi sensorici, sânt intinşi peste totu corpul omului, şi sensaţia lor produce in spiritu intuiţii sensorice, motorice, sau intuiţiile miş­cării. Alţi nervi se irită la impresiile soluţiilor chi­mice, şi după situaţia lor, unii se numescu nervi ai gustului sau gustuali, alţii se caracterisează de nervi odoratorici, sau ai mirosului.—

Asupra crierilor impresioneză nervii; nervii producu sensaţia, adecă agitaţia organului psichicu centralu, a crierilor. In fine asupra nervilor impresioneză cor ­puri de afară de spiritu. Aşa dară ni se arată trei momente principale, adecă mai antei momentul fisicu, impresia corpurilor asupra nervilor; ceea ce ei aduce in mişcare; după acesta urmeză impresia ner­vilor asupra organului psichicu centralu; ceea ce produce sensaţia lui. In momentul următoriu im­presioneză organul centralu asupra spiritului, care din partea sa percepe, adecă primesce acea impresie,

- 29 -

şi apoi luând scire despre ea in consciinţă sa, eşi formeză intuiţia, vederea sa spirituală, sau idea sa e-lementară.—-

Eserciţiu.— 1. Ce este sensaţia şi percepţia ? — 2 . In ce ordine urmeză momentele in producerea intuiţii­l o r ? — 3 . Eterul nu impresioneză asupra audului?— 4. Aerul nu impresioneză asupra och i lo r .?—5. D a ­că inpresionăm in aceeaşi formă asupra mai mul­tor grupe de nervi diferiţi, urmeză de aci, că se produce aceeaşi intuiţie, ori intuiţii diferite ?—6. P u ­tem noi produce in spiritu aceeaşi intuiţie prin impresii diferite ?—7 Când ni se face o stricăciune in 6recare punctu al corpului, totdeodată şi simţim noi ? avem intuiţia durerii ? — 8 . Când ni se face o stricăciune in 6re-care punctual corpului, tot odată ne mişcăm noi pentru de a ne apăra contra reului?—9. Analisaţi operaţia danţului când audim muzica. — 10. Diseompu-neţi mehanismul cântării in piano apoi mehanismul, prin care inveţăm a vorbi, scl.

3. Asociarea ideilor.

Organul psichicu centralu e de natură animalică; prin urmare dacă facem impresii asupra lui, şi prin-tr'insele '1 facem, să efectue şi dinsul acţiunile psi­chice, care corespundu cu impresia şi cu disposiţia lui momentană, atunci se face intri'insul o urmă des­pre acele acţiuni ale sale, se produce o schimbare in starea lui ; şi dacă impresia se face cu energie, sau se repeteză de mai multe ori, atunci urma ei, schimba­rea amintită, se face mai tare, şi se ţine mai multu timpu, organul psichicu remăne preparaţii şi dispusu de a efectui in viitoru aceeaşi acţiune cu mai mare uşurătate, de a o efectui intreagă, chiar şi când i-am da numai impulsii ca să inceapă a o efectui, densul nu s'ar puie opri, ci de sine ar urma maşinalmen-te până in capătu. Acesta se intemplă chiar şi a-tunci, când esecută unu şiru de lucrări de es. o me-

— 30 —

lodie, aU'aboLul, o poesic, o poviwto, scl. dacă lucre-ză cu energic &w de vopuţite ori, atunci se lacu in -tr'insnl schimbări şi urme complicate, dinsul remâne preparata in niodu tot aşa de complicaţii, in cât du­pă acosta, de câte ori facem impresie asupra lui, prin carele'l silim să efectue inceputul acelui şiru de ac­ţiuni, dinsul de sine urmeză, şi efectue şirul intregu de acţiuni, făcând, ca şi spiritul se efectue şirul c o -regpundetoriu de lucrări psichice din partea lui, fără ca să fim nevoiţi a face din nou întregul şiru de im­presii asupra organului psichicu. Aceasta este basa pentru fenomenul numi tu asociaţia ideilor, inveţarea, memorisarea. Organul psichicu centralu remâne pre­paratu prin modificaţiile ce i s'au produsu prin aso-ciarea amintită şi cât timpu se ţinu intr'insul acele ur­me, totdeauna e dispusu a conduce spiritul să e-fectue unu şiru corespundetoriu de acţiuni psichice; incât ni se pare, că spiritul a păstraţii in sine idei­le, pe când dinsul in legătură cu organul seu cen­tral numai cât se păstreză preparatu şi dispusu a efectui de sine acţiunile in cutare ordine una du­pă alta, numai pentru inceputul şirului să'l condu­cem prin impresii de dinafară. Acesta este esplica-ţia fenomenului numi tu memoria, sau cu espresia in sensu nepropriu „păstrarea ideilor in laturea de n6p-te a consciinţei."

Esercitiu.—-1. Cum se asociază ideile şi care este causa?—2. Ce e memoria şi prin ce o putem intări?

i. Reminiscenţa.

După ce prin organul psichicu preparăm spiritul pentru anumite şire de acţiuni, mai tărdiu, dacă fa­cem impresie de dinafară, şi'l conducem să inceapă acelu şiru, dinsul de sine urmează şi esecută acţiu­nile următ6re in ordinea, in care s'a fostu preparatu, şi ie scire nemijlocită despre tote; nouă ni se pare, că spiritul eşi ridică ideile din orecare parte intime-

- 31 -

cată a sa, puuându~le iarăşi la lumina conştiinţei sale. Acestu fenomenu se uuuicsce reminiscenţă, sau adu­cere aminte.—Spiritul eseciitâ lucrările sale in a-ceeaşi ordine, in care se preparase de mai nainte. Lucrul se basează pe mehanica operaţiei organului psichicu, in care fiecare mişcare produce cutare altă mişcare, aceasta iarăşi pre cutare alta, şi aşa mai d e ­parte ; aşa dară elu eşi urmeză cursul seu, şi nu p o ­te esecuta acţiunile in alta ordine; nici alte acţiuni nu p6te esecuta, de cât acele, pentru carele s'a pre­paraţii mai nainte, şi apoi şi spiritul urmeză a-seminea. Aşa de esemplu, alfabetul elu reciteză fie care aşa cum s'a preparatu mai nainte, şi nu-1 p6te inşira in altă ordine; cine s'ar prepara a-1 ese­cuta in altă ordine, de es. in ordine inversă, acela iarăşi nu Far pute esecuta altmintrele, de cât cum s'a preparatu dinsul; versurile şi strofele unei p o e -sii nu le putem recita in altă ordine, de cât in o r ­dinea, in care ne amu preparatu a-le esecuta.

Eserciţiu.—In ce ordine reesecuta spiritul idei le?

5. Uitarea.

Organul psichicu este supusu schimbărilor vieţei animalice; prin urmare când esecuta dinsul unele ac­ţiuni opuse celor de mai nainte, sau şi urmând nu­mai funcţiile permanente ale vieţei, nu mai pote re-mâne in preparaţiile ele mai nainte, ci revine iarăşi la starea sa indiferentă, mai antei in parte, şi treptat pote să piardă şi totc urmele sau preparaţiile sale pentru unu şiru intregu de acţiuni psichice; şi apoi fiind că nu le mai esecuta, urmează dela sine, că nici n u m a i pote lua scire despre divisele. Acestu fenome­nu se numesce uitare. Aşa se intemplă cu o cărare de peste câmpii, sau dintr'unu codru; ne mai călcân-du-o omenii, incepe a cresce iarba la locu, şi o aco ­pere mai antei pe unele locuri, şi apoi incetul cu in-cetul peste totu; iu câtu pentru ca să se facă iarăşi

— 32 -

urmele, precum au fostu, ar trebui umblatu din nou pe aceleaşi locuri. Asemenea, de câte ori voim ca spi­ritul să potă esecuta iarăşi; de sine 6re-care şiru de lucrări, trebue să facem din nou impresiile cuvenite asupra organului psichicu, pentru 1 facem să se prepare iarăşi; aceasta este „repetiţia''' celor uitate.

Spiritul nu pote nici uita, nici a-şi transforma ide­ile totdeauna, dupe cum voesce ; ceea ce arată, că ideile nu sânt lucruri cu esistenţa in sine, care să se p6tă depărta din spiritu deodată; ci sânt modificaţii ale spiritului, şi organul lui nu se p6te transformă deodată in ori-ce formă, ci numai gradat; de es. c o ­pilul numai cu anevoe se p6te desvăţa de cuvintele acele, care şi-le a compusu dinsul, când a inceputu să inveţe a vorbi.

Pentru ca să ne asigurăm contra uitării, trebue să ne esercităm memoria prin repetarea ideilor. R e p e ­tând noi regulat ideile, după unu timpu spiritul nostru ajunge a-şi păstra mai bine disposiţia de a l e reesecuta, acea ce se numesce o bună memorie, sau 0 bună reminiscenţă, când spiritul reesecuta ideile neschimbate, cu mai multă uşurătate şi siguranţă, chiar şi după unu timpu mai indelungatu. Spiritul mai uşor reesecuta una după alta idei ca acele, care le esecutase nemijlocit una după alta, incât despre unele 1 s'a putu tu parc, că le a esecutat simultan, adecă de odată; mai departe reesecuta uşor una după alta idei care samâna una cu alta, sau in armonie, sau in con -trastu.

Eserciţiu—1. Cum se face uitarea, şi care e remediul contra e i ? — . 2 A m pute noi uita, ori ce am v o i ?

6 .—Derivaţ ia noţiunilor.

Asociând noi intuiţii sau idei elementare, ne for­măm cugete, representaţii sau noţiuni compuse; din o sumă de cutare intuiţii optice şi motorice ne c o m ­punem de esemplu noţiunea unei frunze; din o su-

— 33 -

mă de alte intuiţii optice şi motorice ne compunem noţiunea unei ramure; in o altă formă ne compunem noţiunea unei tulpine; acuma multiplicând noţiunea frunzei şi a ramurei, şi combinând ast-fel noţiuni de mai multe şi diverse frunze şi ramuri cu noţiunea tulpinei, ne formăm noţiunea unui arbore viu. Ast­fel procedăm la t6te obiectele.

Dar impresiile c e n e f a c u obiectele, nu urmezâ tot­deauna in aceeaşi formă, ci după o impresie ne facu alta diferită de cea antele, apoi altele iarăşi diferite de cele de mainainte. Şi noi observăm unu şiru va -riatu de impresii, ne formăm unu aseminea lanţu de intuiţii şi noţiuni; şi dicem c ă n e a m formatu noţiunea 6re-cărei schimbări sau lucrări, care variază nemărginit D e esemplu vedem o frunză mai antei pe arbore, apoi o vedem depărtându-se de elu, şi in line o vedem jos pe pămentu; din acestu şiru de noţiuni ne compunem noţiunea despre căderea unei frunze ;— sau vedem doi 6meni in cutare posiţie liniscită, apoi ei vedem prin-denduse unul pre altul, şi făcând mai multe mişcări violente unul contra altuia ; prin aceasta ne formăm unu şiru de representaţii despre diuşii in diversele lor positii; şirul acestor representaţii ne formează n o ­ţiunea luptei lor. Esercitiu.— Cum derivăm ideile?

7 .—Apercepţ ia .

Când voim să ne formăm noţiunea vre unui altu obiectu diferitu de acela despre care avem noţiune, de esemplu noţiunea unui arbore iniloritu sau cu fructe, in asemenea casu nu avem trebuinţă să ni-o formăm din nou din intuiţii originale, ci aveud noţiu­nea arborelui in general, adaugem numai cătră dinsa noţiunea florilor, ori a fructelor; despre asemenea operaţii dicu unii, că noi prin noţiunea nostră an-teri6ră (de . es. arbore) am aperceputu noţiunea cea nouă, adecă am cuprins'o, am primito in spi­ritul nostru. Inse in realitate noi nu primim nici

3

- 34 —

o noţiune nici odată; numai intuiţiile elementare se formează in spiritul nostru in urma impresii­lor reale de dinafară, şi din intuiţii ne c o m p u ­nem, ne combinăm şi derivăm apoi t6te noţiunile despre obiecte şi despre lucrări sau schimbări. C o ­pilul are intuiţiile motorice când el ţine in braţe mumă-sa, şi când eşi combină mai multe intuiţii o p ­tice despre persanele, pre care le vede, i se formeză noţiuni despre mumă-sa şi tatăl seu, şi după multu eserciţiu le distinge de cătră alte representaţii ale sale. Copilul observă incetul cu incetul şi corpul seu propriu, şi remâne cu astfel de noţiune despre dinsul, cum şi-a format 1 o din intuiţiile sale optice şi motorice, adecă precum ş'a vedutti corpul, şi precum Ta sim-ţitu mişcându şi atingându-se de diverse corpuri. Din intuiţii optice, motorice şi gustuale eşi formea­ză noţiuni despre pâne, apă, sare zâharu şi altele. Asemene eşi formeză noţiuni despre îmbrăcăminte, despre totu aceea ce vede, ce gustă, mirosă, pipâe sau aude; din noţiunile acele eşi compune apoi pe rând pe rând noţiuni mai complicate, şi derivate, de esemplu noţiunea despre casă, câmpu, mişcare, a se juca, luptă, fugă, pădure, mielul, grădina, cânele, carte, căruţu, frunză, petricicâ, scl. şi după ce ş a compusu noţiunile, remâne cu dinsele aşa precum şi-le a formatu, nu precum sânt lucrurile in starea lor obiect ivă: de es. copilul eşi formează idea, că ceriul se atinge de vervul dealului, scl. şi in cursul instrucţiei sale trece cu noţiunile aşa, până când şi-le indreaptă pe rându; afară de aceasta şi mai pier­de din tr'insele prin uitare.—

8 .—Variaţ i i de noţiuni.

Din unele noţiuni compuse combinăm altele, şi mai derivate, unele ne represintă complecse şi sume forte mari de noţiuni; precum de es. ţară, stătu, c o n -tinentu. mare, oceanu, suprafaţa pământului, corpul

- 35 -

pământului, sistemul solaru, grupă de sisteme solare universul, lumea; altele representă întâmplări întregi de esemplu sosire, împăcare, resbunare, aşteptare, luptele pop<5rălor, desvoltarea societăţilor, cursul v i ­eţei omenesci, cursul unui riu, viforu pe mare, r o ­taţia pământului, rotaţia lunei, sborul comeţilor, des­voltarea stelelor, sborul stelelor, şi altele.

Unele noţiuni nici nu se compunu din 6re-cari in­tuiţii ficsate, ci representă numai nisce lucruri nede­terminate şi prin urmare variabile, precum politica, afacere, gustu, idealu; unele numai in raportu cu alte noţiuni anumite işi completează Însemnătatea, precum egalu, diferentu, asemenea, raportu, apropietu, eu a-cesta, acela, noi, ei, şi altele.

Spiritul nu p6te efectui deodată multe acţiuni, ci din contra forte puţine. Şi când se dispune de a e-fectui o representaţie compusă; nu pote să facă alt-mintrile, decât că efectue pe rând elementele acelei representaţii; pentru aceasta multe representaţii compu­se şi complicate nici nu le efectue deplin nici odată, ci numai câte-va părţi esenţiale, după care ar pute efectui multe alte părţi dintr'insele, inse întregi mai nici odată nu le pote efectui dintr'odată, de es. noţi­unea despre o casă, grădină, o carte, o armă, o au­re, o adunare, şi ori-ce representaţie compusă din mai multe părţi. Alte representaţii nu le efectue in ân-teiul momentu, decât ca pre nisce cadre sau schiţe de noţiuni, de es. oceanul, globul pământului, unu mili-ardu; unu sistemu solaru, unu oceanu, şei. şi când ar trebui să le efectue întregi, ar trebui să le ieie părţile pe rându una după alta; pre unele dintr'insele chiar nici aşa nu le ar pute efectui deplin nici odată; sânt alte representaţii, care nici nu cuprindu ceva per-manentu şi egalu in spiritul tuturor, şi apoi fie-care împle schiţa cu ce-i convine, precum noţiunile: diplo­maţie, politică, cuviinţă, fericire, chaosul cosmogonicu, misterii.

Eserciţiu 1. Cum ne formăm idea schimbării?

— 36 —

2. Cum se face apercepţia?—3. Cum efectue spiri­tul ideile compuse?—

9 .—Cunoscerea.

Este sciutu, că se p6te intâmpla, ca omul să vină in lovituri şi lupte durer6se cu obiectele; şi se p6te intempla, ca din contra, obiectele să'i innalţe fericirea la cel mai mare gradu posibilu. Aşa dară, pentru ca omul să se scie păzi de ori-ce lovituri, şi să scie dispune de obiecte in modul cel mai salutara p o ­sibilu, trebue să le esamineze din atâtea puncte de vedere, din câte-i este cu putinţă, şi ast-fel să afle, care obiectu, in ce inprejurare, ce impresie face asu­pra lui, ce intuiţii, ce noţiuni, şi sentimente ei p ro ­duce. Cunoscând noi, ce schimbări p6te să ne p ro ­ducă unu lucru in spiritu, dicem, că-1 cun6scem, a-vem cunoscinţă despre dinsul.

* Eserciţiu—1. In ce raportu stă omul cătră obiectele esistente? — 2. Ce pate cun6sce omul relativ la o -biecte, fiinţa lor, ori numai schimbările, care d in-sele le producu in spiritu?

10.- Angustia conştiinţei.

Spiritul se prepară in cursul vieţei pentru de a e-fectui nenumerate lucrări; dar dinsul nu are scire in totu momentul despre t6te noţiunile, pentru câte e preparatu, sau, precum se elice nescientifice: câte i-dei are in depositul conştiinţei sale; ci in fiecare mo-menţii numai despre acele iâ scire, pre care le - efec­tue in acelu momentu; astfel dară numai pe rându p6te să ieie scire despre t6te noţiunile sale, pentru câte e preparatu; precum manile unui pianistu sânt preparate pentru de a esecuta nenumerate acţiuni, inse numai pe rându le pote esecuta in faptu, şi nu se p6te afirma, că manile lui posedu tonurile şi c o m ­binaţiile lor. Astfel se esplică angustia consciinţei.

— 37 —

Eserciţiu.—1. Pentru ce e ângustă consc i i ţa?—2. Cum ar putea efectui omul t6te ideile sale?

11 .—Visul .

Spiritul p6te să efectue acţiuni psichice şi să o b ­serve in sine intuiţii, chiar şi singuru, fără impresii din partea organului seu centralu; se p6te intempla să efectue chiar noţiuni despre cutări obiecte, fără ca să fie de faţă sau să atingă asemenea obiecte. As t ­fel se inşiră representaţiile spiritului, când organul seu şi nervii sânt in neactivitate, şi nu mai potu ur­mă impresiilor de dinafară, şi prin urmare nici nu facu impresii asupra spiritului, ceea ce se numesce somnu. Spiritul lucrează atunci singuni numai du ­pă disposiţiile sale intemplăt6re, iar nu in armonie cu realitatea lucrurilor dimprejur. Asemenea lucra­re a spiritului se numesce visu.

Eserciţiu.—Ce sânt visurile, şi ce însemnează? —

12. Aparenţa.

Este de observaţii, că chiar şi când obiectele esteri6-re facu impresii asupra nervilor, şi impresia se trans­plantează până la spiritu, se intempla câte odată, că nu se implinesce de cât o parte din impresiile unui lucru de es. spiritul nu mai cât vede colorea, forma, şi mărimea unui obiecţii; dinsul atunci eşi intreges-ce singuru celelalte părţi, până ce-şi redeşteaptă n o ­ţiunea întreagă, şi crede, că vede obiectul inaeve; pe când se p6te intempla, că numai nesce calităţi optice să fie de faţă, care samână cu a le obiectu­lui reşpectivu. Spiritul niciodată nu se pote ori­enta după starea reală obiectivă a lucrurilor, ci nu­mai după intuiţiile şi representaţiile sale; şi pre a-ceste nu le p6te controla, ' decât cu alte intuiţii şi noţiuni de ale sale; de es. când vede faţa unui corpu, yr£ săi pipăe, sau rial atingă cumva, şi dacă nu

- 38 -

simte resistenţă corporală, atunci se conv inge , că nu este presentă de cât, faţa optică a obiectului aseme­nea fenomenu se numesce aparenţa obiectului; dar spiritul nu controlează lucrurile totdeauna, ci f6rte des cosideră ca reale nesce lucruri, care nu sânt in realitate, sau nu sânt aşa. In trezie obiectele mai totdeauna se controlează unele pre altele, şi aşa cre­dinţa n6stră despre lucruri nu diferă pre des de sta­rea lor cea adevărată; inse in somnu, când nervii sânt căduţi in neactivitate, realitatea dimprejur nu p6te controla lucrările private ale spiritului, carele se prov6că unele pre altele, şi spiritul consideră de esistente t6te lucrurile, ale cărora noţiuni le efectue si le vede prin consciinţă, fiind că nici o impresie opusă nu-1 controlează, nu-1 readuce din lucrările lui private.

Eserciţiu.—Cum se p6te controla aparenţa ? —

13.—Fantasia.

Chiar şi in trezie ni se intempla adese ori, că spi­ritul urmează unele representaţii eliberate de reali­tatea lucrurilor, ceea ce se numesce fantasia; şi da­că acele representaţii sânt energice, spiritul nu p6te urmă de indată impresiilor contrare, ce-i vinu de la lucrurile reale, şi dinsul nu p6te afla. cum e reali­tatea momentană, ci consideră ca reale pre acele lu­cruri, care corespundu cu representaţiile sale cele i-maginate sau închipuite; dinsul crede că e realu c e ­ea ce e numai fantasia lui, şi primesce t6te impresii­le spirituale, care ar urma atunci când acele fiinţe ar fi reale inaeve, aşa dinsul se sparie de ele sau se bucură, după cum sânt aceste aşa numite „ilusii" ale lui.—

Eserciţiu.—Când credem noi, că inchipuirilor n6s-tre le corespunde o realitate ?—

— 39 —

14 .—Judecata .

Fiecare noţiune se compune din mai multe intui­ţii sau noţiuni, care t6te se numescu cuprinsul noţi­unii ; de es. cuprinsul noţiunii: omu—se compune din intuiţiile despre col6rea lui, despre mărimea, forma, disposiţiile şi cu unu cuventu despre natura lui. Fie care noţiune se p6te aplica la 6re cari alte n o ­ţiuni, cu carele armoniază, şi suma acelora se nu­mesce cercul sau sfera noţiunii; de es. representaţia: omu—cuprinde in sfera sa pre omul continentalu, şi pre omul insulanu, adecă cuprinde suma tuturor 6-menilor.

In viaţă şi n sciinţa avem adese ori a aminti, ori a afirma despre 6recare noţiune o parte a cuprinsu­lui seu intr'unu raportu, anumitu de es. omul este neperfectu, 6menii nu sânt toţi egali, şcl. sau esecu-tăm in spiritul nostru o noţiune in raportu cu o sta­re sau cu o schimbare, de es. omul se discompune nentreruptu, sau omul se recompune nentrerupt; a-semenea operaţie psichologică se numesce a judeca, sau cu termini neproprii : a face o judecată. In fie care judecată esecutăm in spiritu câte o representa-ţie, numită subiectul, in raportu cu noţiunea 6recă-rei acţiuni sau a 6recărei calităţi; şi noţiunea aceas­ta se numesce predicatul judecăţi i ; judecata totdea­una se compune din subiecţii şi predicatu, chiar şi atunci, când ne ar pute păre, că e numai predicatu, de es. ninge, adecă apa solidificată in cutări forme cade pe pămentu.—

Noi după ce observăm lucrurile in 6re care stare Qri schimbare a lor, ne formulăm câte unu adeveru in câte o judecată; şi t6tă viaţa ni-o indreptăm după cum ne orientăm despre lume prin judecăţile n6stre. Aşa dară judecata e de cea mai mare importanţă practică pentru sciinţa şi viaţă.

Eserciţiu.—1, Ce este cuprinsul şi sfera unei no-

— 40 -

ţ iuni?—2. Cum formăm o judecată?—3. Esistă vre o judecată ecliptică sau defeetu6să?

15.- ^ • o n a . - e a .

In unele caşuri nu pu 'em «abi l i raportu de judeca­tă după simpla observaţie nemijlocită a doue represen­taţii; in asemenea caşuri cercetăm, in ce raportu se a-tlă acele representaţii cătră alte cunoscinţe ale n6stre; şi dacă aiîăm aceasta, atunci de la una din cele ân-teie doue noţiuni putem trece la adoua prin mijlo­cirea celorlalte cunoscinţe, care ne servescu drept ajutoriu sau punte intelectuală. D e esemplu când nu amu şei, in ce raportu stă noţiunea: fericire că­tră noţiunea: activitate; atunci cercăm o noţiune, ca­re să aibă raportu cătră ambe aceste idei ; aceasta este agitaţia spiritului, şi anume cunoascem, că nu­mai in o agitaţie armonică a spiritului constă ferici­rea omului, şi că activitatea p6te aduce spiritul in agitaţie armonică; de aici aflăm urmatoriul adeveru .• numai activitatea p6te produce fericirea omului.— Prin asemenea operaţie intelectuală adese s'a căutatu raţiunea sau causa fenomenelor, pentru. aceasta se numesce a raţiona; şi raţionamentul se compune in u -nele caşuri, şi se complică in diverse moduri.

Intuiţii, noţiuni şi judecăţi eşi formează animalele in general. Animalul acela, care e capabilu de a raţiona, adecă de a opera cu mai multe judecăţi in raportu strinsu, este superiorii in valoarea sa faţă cu animalele in general.—

Eserciţiu.—\. Când raţionăm şi cu ce s copu?— 2 . C u m se efectue raţionarea?

16.— Raportul ideilor cătră obiecte,

Obiectele de afară de omu facu impresii asupra lui, şi spiritul eşi formează in sine intuiţii originale,

- 4i -

adecă idei elementare de vedere, de audu, mirosu, gustu, şi de mişcare corporală in general; pre aceste le vedq in consciinţă sa, şi numai conchide in cu^ getare, că esistă şi obiecte afară de dinsul, pre care inse nu le vede nici aude in realitate. Ori când se pare omului că aude, gustă, pipăe sau vede unu o-biectu, dinsul nu simte nici nu vede obiectul, ci eşi vede numai intuiţia sa, modificaţia, sau agitaţia sa spirituală, eşi percepe sau vede in modu psichicu nu­mai idea sau cugetul seu propriu, numai cât ne am deprinsu a dice, că vedem obiectele.—Pentru ca să putem crede mai uşor acestu factu scienţificu, să con­siderăm căteva caşuri mai clare. D e esemplu, dacă facem 6recare pressie asupra ochilor, şi le schimbăm posiţia normală, se intempla, că tot aceea ce am v e -

V ijutu mai nainte, acuma vedem in altă stare, obser­văm, că ceea ce vedem, se mişcă, se inverte, t remu­ră, se duplică, scl. Acuma noi seim, că obiectele nu s'au mişcatu ; aşa dară ceea ce am vedutu noi miş-căndu-se, aceea n'a fostu obiectele; inse noi şi atunci am vedutu tot aceea, ce vedem ori cându; din ase­menea consideraţii urmează, că ceea ce vedem, au-dim, pipăim scl. niciodată nu sânt obiectele, ci sânt numai noţiunile spiritului despre ele; am putea di ­ce, că noi vedem imaginile obiectelor, şi numai c o n ­chidem şi credem că esiste obiecte in posiţia aceea in carea noi vedem. Când spiritul vede ceva in 6-recare situaţie, şi voindu să controleze aparenţa, se incearcă a atinge obiectul presupusu, adeseori se in^ tâmplă, că se convinge, că nu este nici unu obiectu in acelu locu, ci ori este coloarea şi forma lui, ade­că imaginea lui, ori nu-i nimicu din t6te aceste, şi fără ca ceva să fi impresionatu, de dinafară asupra Spiritului, s'a formatu intr'insul acea imagine in t6tă puterea ei, şi spiritul a credutu că~i corespunde unu obiectu, precum crede totdeauna. Să privim mai lungu timpu unu obiectu verde, apoi să ne luăm o -

— 42 —

chii de la ceea ce e verde, şi să ne uităm imediat la ceva albu, atunci v o m vede roşu; asemenea după ce privim ceva roşu, vom vede verde; după albastru vedem portocaliu, după portocaliu albastru; după v i ­oleţii vedem galbinu, după galbinu violetu; —pentru că colorile şi t6te intuiţiile optice, precum t6te cele acustice şi aşa şi celelalte intuiţii, nu sânt legate de obiecte, ci obiectele numai cât facu impresii iisice a~ supra nervilor, şi spiritul numai despre propriile sa­le intuiţii ie scire, aşa despre colorile, sunetele, mi ­rosul, simţirea corporală şi gustul seu propriu; ob i ­ectele respective nu au aceste calităţi intr'insele, sau asupra lor, ci esistă numai posibilitatea, ca obiectele să facă cutări impresii asupra spiritului; aşa dară o -biectele n'au in sine calitatea de simţire corporală, căldură sau receală, ci făcându 6recari acţiuni m e ­canice in sine, producu in spiritul omului simţul de apesare, de căldură scl. nici mirosul sau gustul nu 1 au obiectele in sine, ci numai cât facu cutări impre­sii fisice, in urma cărora spiritul are intuiţia de cu ­tare mirosu sau gustu; nici instrumentele de muzică nu au in sine tonurile, ci numai cât le a construiţii natura şi industria aşa, că dacă omul le face, să e-fectue vibrări mecanice intr'unu modu, sau intr'altul, dinsele facu nesce impresii asemenea mecanice asu­pra aerului, şi aerul asupra nervilor acustici, spiritul eşi percepe apoi propriile sale agitaţii acustice, eşi aude tonurile din intuiţia sa; instrumentele nu au tonuri, ci disposiţii mecanice, şi numai atunci pro­ducu tonuri in spiritu, când prin aeru aducu nervii in vibrarea necesară; când aru vibra nencetat, le am audi şi noi neintrerupt; dar aşa, precum se intem­pla, numai din când in când producu sunete in spi­ritu ; cu atăta mai puţin putem dice că au in sine calităţi acustice. Asemenea nici colorile nu sânt p ro­prietăţile corpurilor, ci numai câtu corpurile sânt dis­puse aşa că eterul, fiind de o elasticitate f6rte mare se lovesce de dinsele, şi vibrează nencetat şi prin

— 43 —

urmare in continuu ne atinge nervii optici, şi adu­când pre spiritu in agitaţia optică, dinsul eşi vede propriile sale intuiţii de colori. Corpurile şi atunci făcu să vibreze eterul, când nu le vede nimene, dar pentru aceasta tot nu putem dice, că au colori le; când se apropie ochiul, indată-1 atinge eterul, şi spi­ritul indată vine in agitaţia optică, şi iarăşi vede in sine intuiţia cutărei colori ; aşa dară nu putem dice că corpurile au colori, nici când le vedem, nici când nu le vedem. Unu obiectu ne pote face 6re care serviciu f6rte salutaru, tot nu va urmă, că are ca­litatea de salutaru; cu acelaşi obiectu putem face o acţiune, carea să producă durere in spiritu, tot nu va urmă, să credem, că dinsul are calitatea de du-rerosu ; ci numai cât este aptu, ca printr'insul să se producă durere in 6recare spiritu. Din asemenea consideraţii se p6te vedâ, că spiritul numai după re-presentaţiile sale se indreaptă, nu după starea reală a lucrurilor; in cât, dacă 6recare circonstanţă împie­decă nervii sau crierii de a mai funcţiona ca in sta­rea lor normală, spiritul eşi formează idei smintite, adecă aşa cum nu mai armoniază cu lucrurile, şi fiind că dinsul eşi indreptează t6te faptele după i-deile sale, aşa dară vine in contrari etate cu lumea esteri6ră, şi in luptă durer6sâ, adeseori chiar in lup­tă funestă.—

Eserciţiu.—1. Ce vedem noi, când dicem că vedem obiec te le?- 2. Ce sânt colorile, şi unde sânt?—3. Unde este sunetul?—4. Ce este la corpuri unde v e ­dem noi co lor i le?—5. Ce produce instrumentul mu-sicalu in aeru ?—6. Ce este smintirea?

17.—Limba.

Copilul vede, pipăe, gustă obiectele cu unu cu-ventu le observă, şi eşi formeză in spiritu câte o n o ­ţiune compusă despre fiecare obiectu, eşi formează o idee „obiect iva"; dar alăturea cu acesta i-se pronun-

— 44 —

ţă şi câte unu cuvântu, „numele" obiectului sau a lucrării, şi dinsul âşi fermeză câte o noţiune specia­lă acustică despre fiecare nume, despre fiecare cu -vântu. Idea acâsta acustică se asociază in spiritul lui cu idea obiectivă, ce-şi a formatu dînsul despre o -biectu. Acesta este basa psichologică a fenomenului care se numesce inveţarea limbei.

După aceasta de câte ori aude omul unu cuvântu, indată i-se redeşteaptă in spiritu idea acus'tică spe­cială despre acelu cuventu; sceastă idee apoi redeş­teaptă pre aceea idee obiectivă, cu care s'a fostu a-soeiatu in spiritul lui; şi dacă nu s'a fostu asociatu cu nici o idee obiectivă, numai idea acustică a c u ­vântului se deşteaptă in spiritu, fără ca aceasta să mai deştepte idea obiectivă, care p6te in spiritul al­tora e asociată, şi se redeşteaptă.

Prin cuvinte învăţătorii, cărţile, scl. redeşteaptă in omu ideile care le are şi apoi dinsul le combină şi le complică in noue ţeseturi; astfel âşi derivă n6ue idei, âşi compune n6ue cunoscinte. Ideile elemen­tare nu se potu forma, de cât prin observaţia ob i ­ectelor,—După aceste principii trebue să se ţină Di­dactică.—

Adeseori redeşteptăm in spiritul altuia o represen­taţie numai cu scopul de a-i redeştepta pintr'insa o a doua representaţie; atunci se dice că am intrebu-inţatu cuvântul in sensu nepropriu, nescienţificu, sau poeticii, pentru că roi am avutu de scopu să redeş­teptăm sensul propriu al acelui cuvântu, ci o altă i-d e e ; de es. Eroul in luptă este leul pustiului scl.

In sciinţa nu trebue intrebuinţatu cuvintele in sensu nepropriu, pentru că espresiile neproprie de-pârt^ză spiritul de la ecsactitatea şi siguranţa, carea e necesară in sciinţa.—

Eserciţiu.—1. Prin ce procesu psichologicu se for­mează limba in spiritul copi i lor?—2. Este conţinută idea in cuvântu?—3. Comunică cuvântul idea?—4. Oe e idea obiectivă şi ce e cuvântul?—5. Să se a-

— 45 —

naliseze psichologice conversarea pr in vorbire.—6. Cum se imbogăţesce spiritul cu idei „ n 6 u e " ? — 7 . Ca­re e principiul fundamental pentru Didactică?—•

SPIRITUL SIMMDU. 1. — Sentimentul.

Afară de activitatea inteligenţei mai vine spiritul şi in astfel de agitaţii sau schimbări momentane ale Stării şi disposiţiei sale, despre care luând scire ne ­mijlocită, totodată este indusu in raportu mai strinsu cu dinsele, incât le apreciază in valorea lor nemij­locită cătră natura şi disposiţia sa momentană. Elu judecă pre acele modificaţii de armonice şi conveni­enţe cu natura şi disposiţia sa, când ele se facu l i ­bere şi vioi,—sau de disarmonice şi contrare cu dis­posiţia sa, când el apasă. Când funcţionează spiritul astfel, dicem, că simte, sau are sentimentu.

Eserciţiu.— 1. Ce e sentimentul?—2. Care e dife­renţa intre cugetu şi sentimeutu?—

2 .—Variaţ ia sentimentelor.

Agitaţia armonică produce in spiritu unu senti­mentu, pre care'l percepem in consciinţă in .noţiunea numită plăcere, pre care dinsul se dispune a o con­tinua cât se p6te de îndelung; agitaţia disarmonică o percepe in noţiunea de neplăcere; şi se dispune a fa­ce ca să înceteze asemenea agitaţie a sa.

Sentimentul variază in graduri de tărie conform cu tăria agitaţiei organului seu centralu, şi p6te cres-ce in graduri de violenţă până acolo, unde se rupe vre unu firu esenţialii pentiu viaţă ; astfel se intem­pla m6rte de bucurie, şi n>6rte de supărare.—Senti­mentul in graduri nalte de violenţă se numesce a-

— 46 -

jectu şi ecstasu, fie de bucurie, fie de „durere de su-fletu".—

Unii 6meni sânt mai greoi la simţire, incât nici nu potu percepe agitaţiile cele mai l ine; alţii au or-ganu psichicu mai mobilu, mai vioiu, şi sânt capa­bili a simţi şi agitaţiile cele mai fine.

In viaţă se ivescu mai multe cause, care facu să simtă. omul. Mai antei sânt funcţiile şi disposiţiile vitale cnrporale; simţurile, ce urmează din aceste, se numescu simţuri sensu ale, precum durerile corporale, simţu de căldură şi receală scl. Activitatea intelec­tuală sau a cugetării, produce simţurile numite inte­lectuale, de es. până nu putem descoperi 6recare a-deveru, munca spiritului ei produce neplăcere, şi când elu descoperim, atunci ne bucurăm de o plăce­re insemnată. Sborul libera şi armonicu al fantasiei ne produce plăcerea numită estetică; şi când cuge­tăm la unu faptu din punctu de vedere moralu, a-decă judecăm că cu acelu faptu a voitu cineva să a-pere dreptatea sau să facă unu bine, atunci simţim plăcere morală, şi din contra, când vedem că cineva voesce şi comite nedreptate şi face altuia neplăcere, sau implinesce unu faptu nedemnu de omu, adecă unu faptu, care nu armoniază cu nobleţă naturei o -menesci: atunci simţim neplăcere morală.

Cugetând noi la demnitatea, preţul şi val6rea ce pa­te ave personalitatea omenească pentru binele c o -munu al omenimii, ne formăm simţul de onore; iar cugetând la necesitatea de a nu se Împiedeca sau turbura personalitatea omului, nici proprietatea sau afacerile lui, ne formăm simţul de dreptu.

Când cugetăm la unu obiectu, şi cugetul acela ne face plăcere, disposiţia n6stră se numesce simpatie, şi in gradu mai mare bibire, sau afecţie. Din contra cugetând la 6recare fiinţă, se p6te, să simţim neplă­cere din causa acelui cugetu, şi ne aflăm dispuşi a respinge pre acea fiinţă; o astfel de neplăcere se nu­mesce ură; şi când se unesce cu cugetul d e a causâ

— 47 —

şi noi neplăcere acelei fiinţe, atunci se numesce sim-ţu de resbimare.

Se intempla adeseori, să ne seim pre noi inşine de causa neplăcerii n6stre ; unu cugetu ca acela ne p ro ­duce o nouă neplăcere, care se numesce cămţă sau părere de reu.—Unii simtu neplăcere din causa plă­cerii altuia; asemenea neplăcere se numesce invidie; alţii simtu plăcere din causa neplăcerii altuia; ase­menea plăcere se numesce bucurie satanică sau bu ­curie reutăci6să.

In unele caşuri se intempla ceva, din care judecăm că ni se va realisa o plăcere in viitoriu; atunci noi indată simţim bucurie in aşteptarea plăcerii; care in­să se p6te intempla, să ne lipsească la timpul seu; plăcerea presentă, care o simţim in aşteptarea unei bucurii nesigure din viitorii, se numesce speranţă.— Când dincontra ne aşteptăm la 6recare supărare, in­dată simţim o turburare durerosă, şi numai din când in când sperăm, că p6te tot nu se va implini supă­rarea, la care ne aşteptăm ; neplăcerea întreruptă de momente de speranţă se numesce temere, şi dacă ne cuprinde deodată, fără gradaţie, atunci se numesce spaimă, carea efectuindu- se violent, adeseori sfăşie fi­re din organismul vitalii, şi-1 turbură adeseori pen­tru t6tă viaţa, ba provocă chiar şi m6rtea momentană.

Eserciţiu.— 1. Până la ce gradu se p6te întări sen­timentul ? — 2 . D e la ce atârnă mai marea sau mai mica sensibilitate a individilor?—

3.—Espresia sentimentelor.

Când e agitaţii spiritul de 6recare sentimentu, a-duce in agitaţie şi pre organul seu centralii, şi aşa se intempla că pers6na respectivă face diverse agitaţii şi mişcări esteri6re, chiar şi fără scirea sa, de alteori şi înadins. Aceste agitaţii esteri6re sânt risu, suspi-nu, gesturi, mişcarea ochilor şi a feţei, adeseori dan-ţu şi cântece, şi se numescu in general espresia sen-

— 48 -

timentelor; insă precum nu putem esprima nici o i -dee, ci numai redeşteptăm in altul ideile lui proprie tot atâta de puţin se potu esprima şi sentimentele. Când simţim ceva, şi facem orecari semne esteri6re, altul mai antei vede sau aude acele semne, şi eşi for­mează noţiuni despre dinsele ; aceste noţiuni deştep­tă in spiritul lui noţiuni despre sentimentele n6stre. după cum şi le inchipuesce dinsul; după acesta se intempla uneori, că eşi formeză şi dinsul sentimente apr6pe asemenea cu ale n6stre. Prin asemenea pro­cedură se potu provoca sentimente in altul, dar nu se potu esprima niciodată.—Şi precum nu conţinu o -biectele in sine sunetele, colorile, şi cu unu cuvântu calităţile, ce le atribuim, asemenea nici sentimentele nu se producu, decât in spiritul nostru, şi obiectele, care ni le producu, sânt indiferente in sine.

Sentimentele se efectue in spiritu fără impulsul nostru şi noi nici nu avem puterea de a le ficsa cu esactitate, nici ale modifica, sau chiar împiedeca; şi nu ne putem forma idei clare şi precise despre din­sele; când voim să facem altuia idee despre 6recare sentimentu, dinsul eşi va face idee aşa precum va fi simţind dinsul, şi dacă nu va fi capabilu a ave sin­gura 6recare sentimentu, nu-şi va sci face idee des­pre elu; p6te nici nu va crede, că esiste unu ase­menea sentimentu. Omul nu-şi p6te face idee, de­cât despre sentimentele sale proprie. Şi fiind că es­te cunoscuţii, că omul nesimţitoru nu se mişcă să împlinească fapte morale spre binele comunu, aşada-ră este de o necesitate imperi6să, să se deprindă t6te spiritele a simţi cât se p6te de viu. Spre acestu scopu trebue să cunoscem mijl6cele şi modul, prin care se producu sentimentele estetice, să ne desvol-tăm in spiritul nostru sciinţa Estetica; dar singur cun6scerea sistemului esteticu nu ajunge; trebue, ca spiritul să se deprindă a judeca şi aprecia singura aceea ce se atinge de Estetică, adecă trebue deştep-tatu şi desvoltatu gustul, mai ales prin propria acti-

- 49 -

4

vitate pe terene estetice. Prin aceasta ne v o m in -temee şi perfecţiona cultura estetică, ceea ce ne va asigura fericire superi6ră pe pământu.—

Eserciţiu.—1. P6te-se esprima sentimentul?—2. Cine trebue să-şi cultiveze gustul esteticu?—3. Pen­tru ce are sentimentul importanţă morală?—

€ 3 -

SPffilTUL YOWDU. 1.—Voinţa.

Spiritul vine in disposiţii, de a lucra ceva, înce ­pând singuru de la sine, fără ori ce impulsu de a-fară de dinsul. Când vine spiritul in asemenea dis-posiţie, dicem, că voesce; şi anume nu numai atunci când incepe vre o lucrare positivă; ci şi atunci, când se opresce din lucrarea sa începută de mai nainte.

Intru cât spiritul incepe activitatea voinţei sale de la sine, fără altu impulsu, se caracterisează de inde-pendentu sau neaternatu; iar intru cât nimicu nu-1 p6te împiedeca in voinţa sa odată începută, se nu ­mesce liberu, şi de regulă nimicu nu p6te împiedeca voinţa spiritului. Adeveratu, că nu se implinesce totdeauna ceea ce v o i m ; corpul nu p6te împlini t6te câte voesce spiritul; şi circonstanţele esteri6re ade­seori îl împiedecă şi de la acele lucrări, care c o r ­pul le ar putâ impiini ; neajunsul puterilor şi a dis-posiţiilor corporale, şi nefavorul sorţii împiedecă multe lucrări; dar aceste sânt neajunsuri şi piedeci esteriâre, carele se manifestează totdeauna după ce spiritul voesce in t6tă libertatea.

Eserciţiu.—1. Ce e vo in ţa?—2. Care e caracterul esentialu al vo in ţe i?—

— 50 —

2 .—Deliberaţ ia .

Când se presentă mai multe motive diverse, care tindu spre diferite scopuri, spiritul atunci deliberea­ză, adecă judecă şi mes6ră valorea motivelor in in­teligenţa sa; şi după ce alege motivul, care-i pare mai puternicu, atunci in deplină independenţă dă impulsu din voinţă; când ar pute să nu deie nici unu impulsu, pentru că motivul nu e putere sau fiinţă activă, carea să-1 misce deadreptul şi ne­mijlocit, cu putere neresistibilă, ca şi o causă activă, ci este numai ca unu tablou atrăgătorii!, ca o fiinţă sfătuit6re, ca o opinie sau invitare, in cât spiritul nu voesce, pentru că Far duce de nevoe acea putere, ci voesce in t6tă independenţa sa, şi ar pute să nu deie impulsul cate-1 dă, să nu urmeze invitaţiei, ce i se face.

Nici de impiedecatu nu p6te impiedeca nimica v o ­inţa spiritului. Cănd i-se presentă unu motivu c o n ­trara, acela este ca unu altu sfatu, altă invitaţie, şi spiritul de la sine se opresce din voinţa sa de mai nainte, şi urnieză după motivul acelu n o u ; insă ar pute face să nu urmeze, şi adeseori chiar nici nu urmează.—

In unele caşuri vinu nesce impulsuri naturale, pre carele spiritul nu le pote cunosce lămurit şi pre­cis, asemenea impulsuri se numescu instincte; de al­te ori spiritul are scire despre 6recare lucru, că-tră care simte atracţie; asemenea atracţie sau in­vitare se numesce poftă, şi dorinţă, sau doru; aces­ta se face constantă in unele caşuri, şi dureză timpu mai indelungatu, şi atunci se numesce pleca­re sau inclinaţie. Unele înclinaţii se intărescu, şi se facu imperiose, in cât spiritul le preferă înaintea tu­turor celorlal te plăceri; asemenea disposiţii constan­te şi energice, se numescu passbmi sau patimi.

Spiritul atunci lucreză cu consciinţă mai clară, când motivele sale sânt cugete, sau acte de inteli-

— 51 -

genţă; acea lucrare a spiritului, care urmează după inteligenţă, este voinţa normală.—

Eserciţiu.—Care sânt principalele variaţii ale v o ­inţei ? —

3 .—Caracteru l moralu.

Inteligenţa precalculează urmările faptelor, şi va-16rea lor pentru viaţă, şi scie, cari fapte mulţumescu sentimentul moralu, şi care-1 turbură şi-1 superă; ca­re sânt in armonie cu nobila natură omenescă şi ca­re sânt in disarmonie cu dinsa; cu alte cuvinte in­teligenţa superi6ră a omului scie, ce e demnu de per­sonalitatea omenescă, ce e dreptate, şi facere de b i ­ne, şi fiind că aceste trei principii compunu legea morală, putem dice, că raţiunea p6te judeca, ce faptu armoniază cu legea morală, si spiritul in deplină consciinţă şi independenţă alege, şi urmeză câte o -dată după sfaturile legii morale, altă dată după in­vitaţiile plăcerilor individuale momentane. Raţiunea este dară dat6re a judeca bine despre val6rea şi ur­mările faptelor, pentru ca spiritul să scie alege tot­deauna calea cea mai demnă şi mai salutară.

Dacă spiritul nu s'ar sci de independentu in decisia sa, nici de liberu in voinţa sa, atunci nu ar cugeta cu ingrijire înainte de a se decide, şi nu s'ar teme, să nu aleagă cumva o cale nefavorabilă; ba nu ar ave de locu, pentru ce să delibereze nici nu ar sta la indoială nici unu momentu, sciindu, că tot nu ar pute alege de la sine; ci ar urma orbesce după motivul celu ce ar fi imperiosu, ca şi o maşină ne -consciută, fără de a putâ resista impulsurilor unu momentu măcar. Insă de câte ori implinesce spi­ritul o lucrare conform cu legea morală, simte mulţumire şi plăcere distinsă, considerându-se pre sine drept făcătorul 6recărui bine, drept omu de v a -16re in societate; iar după ce a comisu o faptă, ur-măndu contra legii morale, numai pentru a-şi re-

'-•-\

aliza o plăcere individuală a parte, când vede reul, ce a provocatu, eşi face mustrări şie insuşi, ca făcă-tcriului acelui reu. Spiritul numai aşa simte mul­ţumire sau nemulţumire morală peutru decisiile sale. dacă s'a decisu singuru, neaternatu de nimicu, şi da­că s'ar fi putută decide şi altmintrile.

Aceste consideraţii stabilescu responsabilitatea ra­ţiunii despre urmările voinţei spiritului; şi pe basa acesta distingem spirite, care se decidu numai du­pă înclinaţiile şi patimile lor particulare, chiar . şi contra legii şi cuviinţei morale, şi pentru acesta le atribuim caracteru nemoralu ; de altă parte distingem spirite ca acele, care se decidu şi urmeză totdeauna conform cu legea şi cuviinţa morală; unora ca aces­te le atribuim caracteru moralu.—

Eserciţiu.—1. Cum se stabilesce responsabilitatea raţiunii ?

4.—Educaţ ia morală.

Spiritul nu se consolidează in moralitate singur prin sciinţa, trebue să-1 conducem, să practice totde­odată acea sciinţa, să facă insuşi elu eserciţiu prin faptele sale. Pentru aceasta este neapărat ca să tra­tăm feciinţa morală şi in modu practicu, ca Edu­caţie morală, nu numai in formă de sciinţa teo­retică adecă de legi şi regule, ci in formă de Peda­gogie morală.

Eserciţiu.-— Pentru cine e necesară Pedagogia?

L O G I C A .

L O G I C A .

1.—Necesitatea Logicei

Cugetele in cursul lor naturalu se complică şi se confundă unele cu altele, şi spiritul nu le scie purta in modu regulatu, nici a le distinge esact unele de altele; prin urmare nu p6te implini operaţii intelec­tuale mai însemnate; si de câte ori vra să facă o combinaţie de cugete, le confundă, şi le aduce in disarmonie; disarmonia cugetelor turbură si peri­clitează viaţa individului şi a societăţii.

Aşa-dară fiecare individu are necesitate vitală, de a-şi sci conduce cugetele aşa, ca fiecare să urmeze in armonie cu tote celelalte. Armonia cugetelor in­tre sine se numesce adeverii. Dacă esaminăm natura spiritului, şi cercetăm, in ce modu, s'ar pute regula cugetarea aşa, ca să scie urma totdeauna in ar­monie completă, ne construim sciinţa despre adeveru, care se numesce Logica, şi este filosofia proprie, g e ­nerală, e legislat6rea cugetării.

Când considerăm Logica drept unu intregu scien-ţificu, construitu din legile cugetării, atunci ea este sciinţă; şi după îndrumările ei desvoltăm şi consoli­dăm t6te ramurile de cunoscinţă, şi le construim in sisteme de sciinţe. Activitatea cugetării conform cu Log ica este lucrare artistică, este arta logică a inte­ligenţei.

Eserciţiu.— 1. Pentru ce e necesară L o g i c a ? — 2 . Care e raportul Logicei cătră celelalte sciinţe ? — 3. Ce e sciinţa Logică, şi arta log ică?—4. Ce e a-deverul?

— 56 —

2.—Pianul Logicei .

Scopul principalu al Logicei este de a conduce şi disciplina cugetarea astfel, ca să scie desvolta ecsact şi a construi complet şi solid t<5te sciinţele. Dar fiecare sciinţa se compune din cugete, din noţiuni, representaţii, sau idei, combinate in cutări forme a-numite. Aşa-dară trebue să ne cultivăm mai antei materialul, adecă noţiunile sau ideile ; după aceasta trebue să cercetăm, in ce forme şi in ce moduri tre­bue să se combine ideile, pentru ca să formeze o sci­inţa solidă. Trebue dară să considerăm mai antei re­presentaţiile, ceea ce va formă Logica elementară; după aceasta va trebui să considerăm legăturile şi raporturile representaţiilor, ceea ce va forma Logica compusă. Afară de aceste doue părţi de Logică p ro ­prie trebue să considerăm modul, prin care se apli­că Logica proprie la cunoscinţe, când voim să le con ­struim in o sciinţa completă; cu aceste cunsideraţii ne v o m compune Logica despre metodul scienţificu, sau Metodologia.

Eserciţiu.—1. Cum se imparte L o g i c a ? — 2 Care e ordinea didactică in tratarea părţilor Log ice i ?

CONCEPTUL, SAU XOTILXEA LOGICA. 1 .—Formarea conceptului.

Spiritul are nenumărate representaţii, care se c o m ­bină intre sine, şi potu varia nemărginit; şi dacă aru diferi unele de altele in t6te calităţile lor, atunci n'ar fi cu putinţă ale aduce la orecare ordine în consci­inţă- Insă dacă le comparăm pre unele cu altele, aflăm că esistă câte o sumă de representaţii, pare t6te conţinu câte una sau mai multe calităţi egale, pe lângş,

— 57 -

alte calităţi variabile; de es. seim, că esistă o sumă de representaţii, care tote conţinu câte una sau mai multe calităţi variabile ; de es. seim, că esistă o cla­să de representaţii, in care fiecare conţine mai multe calităţi a parte, diferite de calităţile celorlalte repre­sentaţii de aceeaşi clasă, anume alta conţine repre-sentaţia albu, alta negru, alta roşu, ş. c. 1.—dar pe lângă aceste calităţi variabile mai conţinu t6te ur -măt6rele calităţi: raţionalu, şi sensitivu ; această clasă de representaţii e : 6menii.

Trebue dară să ne abstragerii cugetarea de la ca­lităţile cele diferite şi variabile, şi reflectând numai la calităţile acele, care sânt egale in t6te represen­taţiile aceleiaşi clase, se compunem o n6uă represen­taţie numai din calităţile cele egale; de es. compa­rând t6te representaţiile despre 6meni, abstragem cu­getarea de la noţiunile de colore, formă, natură, l im­bă, şcl. şi reflectăm numai la calităţile de sensibili­tate şi de raţiune. In acestu modu ne formăm câte o representaţie de unu gradu superioru, care cuprinde in sine esenţa constantă şi nevariabilă a tuturor representaţiilor unei clase, fără escepţie. de es. re-presentaţia de fiinţă sensitivă şi raţională cuprinde in sine pre ori-care representaţie despre vre unu omu.

O asemenea representaţie superi6ră se numesce conceptu, idee logică, sau noţiune logică ; şi represen­taţiile esenţiale, din care se compune conceptul, se numescu caractere logice ; de es. representaţiile des­pre toţi 6menii se cristalisează in următorele carac­tere log ice : fiinţa animaiică, sau sensitivă, şi raţională. Caracterele logice formează cuprinsul conceptului; iar suma representaţiilor particulare, la câte se p6te a-plica conceptul, se numesce cercul sau sfera lui; de es. fiinţa sensitivă şi raţională este cuprinsul conceptului; o m u ; iar suma tuturor representaţiilor de diferiţi 6-meni, este sfera conceptului : omu.

Eserciţiu.— 1. Prin ce operaţie formăm conceptul

- 58 —

din representaţiile comune ?—2. Ce e cuprinsul l o -gicu al conceptului?—-3. Care e sfe "a logică a c o n ­ceptului?—4. Ce sânt caracterele logice ale concep ­tului?— 5. Să se formeze concep iul sau noţiunea logică din noţiunile comune: Europeanu, insulanu, plantă, limbă vorbită, armă,lege; scl.

2.—Cantitatea conceptelor.

«.—Cuprinsul şi sfera.

Dacă adaogem vre unu caracteru logicu, si facem prin aceasta să crească cuprinsul conc aptului, v o m vede, că acestu cuprinsu crescutu nu se va mai pute aplica la t6tă sfera cea de mai nainte, ci numai la mai puţine representaţii. D e es, cuprinsul logicu de : fiinţă sen-sitivă, raţională, insulană nu se p6t.e aplica la t6te representaţiile despre 6meni, ci nu nai la insulani. Scădend cuprinsul conceptului, ei c:;esce sfera. De es. cuprinsul d e : fiinţă sensitivă se p6te aplica la t6te representaţiile animale, nu numai la <5meni. Asemene dacă adaogem ceva cătră sfera conceptului, ei scade cuprinsul, de es. sfera compusă "din tote animalele este mai mare, prin urmare nu-i putem aplica, de­cât cuprinsul scadutu de fiinţă sensitivă; representa­ţiile despre 6menii, care domiciliază pe continente, compune o sferă mai mică aşadară cuprinsul va fi mai mare, anume: fiinţă sensitivă, raţională, conti­nentală. Acestu raportu de canti'iate se pote for­mula in următoriul pr incipiu: Cuprinsul conceptului stă in raţiune inversă cătră sfera sa.

Eserciţiu 1. In ce raportu matematicu stă cuprinsul conceptului cătră sfera sa ?—2 Să se arate aceasta in ordinea conceptelor: insulanu, omu, animalu, fiinţă organică, corpu, fiinţă.

— 59 —

A.—Variaţia cantitativă.

Unele concepte le aplicăm la câte o clasă intreagă sau la cutare sumă determinată intreagă de repre­sentaţii, şi le caracterisăm de concepte generale sau u-niversale, anume când v o m intelege suma sau clasa intreagă ecsact. le v o m califica de judecăţi univer­sale ecsacte, de es. toţi 6menii, adecă suma tuturor 6menilor, t6te vietăţile: scl. iar când nu v o m intele­g e esact totalitatea unei clase, ci numai in modu l i -beru pre ori-care individu in parte, atunci c o n c e p ­tul se va caracteriza de universala nedeterminatu ; de es. ori-care armă, ori-ce reptilu, ori-care amfibie, fie­care soldatu scl.—In unele caşuri mărginim sensul la o parte determinata din sferă, escludend ceealaltă par­te, asemenea concepte se caracterisează de esclusive; de es. numai cei nefericiţi, numai cei drepţi.

D e alte ori nu avem să inţelegem, decât o parte nedeterminată dintr'o sumă sau dintr'o clasă de re­presentaţii; unu asemenea conceptu se caracterisează de conceptu particidaru; de es. unii 6meni câţi-va cetăţeni, multe lucruri, puţine promisii. scl. D e alte ori voim să inţelegem la unu conceptu numai o sin­gură representaţie; unu asemenea conceptu să nu­mesce individuala, şi anume când cugetăm o unitate nedeterminată dintr'o sumă, atunci se numesce co-munu, de es. unu omu, unu munte, o di, o tulpi­nă, şcl. iar dacă inţelegem unu conceptu determi-natu intr'atâta, incâi să'l distingem de t6te celelalte representaţii, atunci se numesce propriu: de es. Per-sia, Roma, columna lui Traianu in originalu, M o v i ­la lui Burcel, scl..

Eserciţiu. Care conceptu are sferă mai mare: unu conceptu general, ori unul individual?

c. Raporturi intre concepte.

Considerând conceptele in relaţiile lor cantitative intre sine, ni se ivescu câte doue concepte identice^

— 60 —

adecă compuse esact din acel eşi caractere logice, prin urmare vor av£ aceeaşi sferă; incât putem dice că nu sânt d6ue concepte, ci numai unul şi acelaşi re­petata, şi nu s'a schimbatu decât cuvintele, prin ca ­re ni-le redeşteptăm, dees. omu—animalu raţionalii, lumea—universul, justiţie—dreptate, armonia cugete­lor intre sine—adeveru, identicu—acelaşi.

Alte d6ue concepte sânt neidentice, sau diferite; şi anume ne formăm câte d6ue concepte aşa, că lu­ăm intregul cuprinsu al unui concepţii, de es. corpu, şi unindu-1 cu alte representaţii, de es. organicii, c o m ­punem unu nou conceptu, care va ave cuprinsu mai mare, fiind că va conţine in sine intregu cuprinsul conceptului celui ânteiu, care la rândul seu va av6 cuprinsu mai micu, dar chiar pentru aceasta va av6 sferă mai mare, şi de aceea se va carecteriza de c o n ­ceptu generalu şi superioru in raportu cătră conceptul celu cu cuprinsu mai mare, dar cu sferă mai mică; şi acesta se va caracteriza de conceptu specialu şi sub-ordinatu sub celu generalu. In sine nu e nici unu conceptu nici generalu nici specialu, ci numai in relaţie cu altul. Conceptul specialu conţine in cuprinsul seu intregu cuprinsul conceptului generalu, ca pre unu caracteru logicu al seu ; sfera conceptului generalu cuprinde in sine întreaga sferă a conceptului subor-dinatu, ca pre o parte a sferei sale; de es. c o n c e p ­tul corpu este conceptu generalu şi superioru, in raportu cu conceptul corpu organicu, asemene şi cu conceptul corpu neorganicu, şi fie care dintre aceste d6ue este conceptu specialu şi subordinatu, in ra­portu cu conceptul : corpu.

Subordinaţia logică se pote continua si mai de­parte ; conceptul acela, care este specialu şi subor­dinatu unui conceptu, la rândul seu este generalu şi superioru in raportu cătră alte concepte, care sânt subordinate sub dinsul; asemene subordinaţie se con ­tinuă şi mai departe, crescând cuprinsul şi scădend sfera conceptelor, până ce ajungem la o sferă, care

— 61 —

constă dintr'unu singura conceptu, care este indivi-dualu ; sub conceptele individuale nu se mai pote subordina nimicu in aceeaşi ordine de representaţii. D e esemplu conceptul : fiinţă este superioru faţă cu conceptul : corpu, precum şi faţă cu conceptul: pute­re, care amândoue sânt subordinate sub dinsul; c o n ­ceptul, putere este superioru faţă cu conceptul putere corporală, fisică, adecă neconsciută. Să construim de es. următoriul lanţu de subordinaţie log ică : fiinţă —putere—putere consciută, adecă spiritu—spiritu omenescu, adecă mărginîtu—spiritu activu—spiritul lui Dante. Alăturea cu acesta putem forma şi ur­mătoarele lanţuri de subordinaţie logică: fiinţă,—pu­tere—putere consciută—puterea universală; sau ur-măt6rea subordinaţie: fiinţă—putere — putere anima­lică—puterea vertebratelor—puterea mamiferelor, p u ­terea corporală a omului—puterea unui individu; . . In acelaş modu se formează următ6rea subordinaţie: schimbare—acţiune—lucrare consciută—voinţă—vo­inţă morală—voinţa lui Brutu de a-şi pedepsi pre copiii sei.—

In acelaş sensu se face şi supraordinaţia; de es. voinţa lui Brutu de a elibera patria de tirania lui Cesare—voinţă patriotică—voinţă—lucrare consciută —acţiune—schimbare; sau: puterea razei solare, ca­re de es. in anul 1870 in l .Maiu la 12 6re de zi a atinsu punctul acela al ecvatorului, prin care trece meridianul Iaşilor; —puterea razelor solare—puterea razelor de stele—puterea razelor de lumină—puterea optică—puterea fisică adecă neconsciută—putere.—

Eserciţiu.—1. Care concepte sânt identice?—-2. Cum se face subordinaţia conceptelor, şi unde-i e mar­ginea ?—3. Cum se face supraordinaţia conceptelor? — 4 . Ce se intâmplă cu cuprinsul şi cu sfera c o n ­ceptului la subordinaţie?—5. Ce se intâmplă cu ele la supraordinaţie?—6. Să se facă subordinaţia şi su­praordinaţia, plecând de la conceptul: armă; aseme­ne dela : erou, industrie, luptă, scl .—7. Care e legă-

— 62 —

tura logică in lanţul de subordinaţie ? 8. E subordi-natu conceptul : păunu, sub conceptul : corpu neorga-nicu ? Pentru ce e, ori nu e subordinatu ?

3.—Cali tatea Conceptelor.

Conceptele diferă unele de altele şi in privinţa ca­lităţii şi anume ântăi din punctul pe vedere al cla-rităii, pre unele şi-le inchipuesce spiritul cugetătoru mai clar şi mai complet, de es. pâne, apă, cuţitu, a-diţie, mână, piatră şcl. altele nu şi-le p6te închipui spiritul destul de clar şi complet, şi remânu ca intr'o obscuritate, in cât consciinţă nu le p6te percepe e-sact, ci remâne totdeauna in nesiguranţă despre fi­inţa lor, fiind espusă a-şi imagina când o formă, când alta. L a asemenea concepte trebue să ne ficsăm prin convenţie cutare caractere constante, pe lângă care să varieze celelalte calităţi; de es. magie, fan­tasmagorie, misterii, poesia realităţii, romanticismu, jale, tristeţă, chaosul cosmogonicu, m6rtea, farmecu, strigoiu, bălauru, nălucă, somnu scl.

Conceptele mai diferă unele de altele şi in privin­ţa precisiei lo r ; anume unele şi-le inchipuesce spi­ritul numai intr'unu modu ; de es. unitate, patru, punc­tu, atingere, linie, scl;—altele nu şi le p6te inchipui spiritul precis, ci in modu variabilu ; pre unele ca a-ceste trebue să le determinăm mai deapr6pe, de câ­te ori vo im să le aducem in combinaţie de cugetare in vre unu calculu intelectualii; de es. idealii, naţi­onalitate, respectu, religie, formă, civilisaţie, perfecţie, gustu; scl.

Când vo im a precisă acut esistenţa sau neesisten-ţa unui conceptu determinatu esact, atunci el con -frontăm cu neesistenţa lui, cu negaţia lui directă şi nemijlocită, ceea ce formează doue concepte, care-şi contradicu deadreptul şi nemijlocit, şi se numescu c o n ­cepte contragllcătOre; de es. omu—nu omu, lucrare—nu lucrere, albu—nu albu, nu perfectu—perfectu, muritoriu

_ 63 -

- nu muritoriu, inceputu—unu inceputu. Fiecare doue concepte contradieăt6re represintă totalitatea tuturor conceptelor posib le in nefinit, pentru că unul repre­sintă unu conceptu ( x ) iar celalaltu (nu x ) repre-sentă tot aceea, ce nu-i ecsact conceptul cel ânteiu; de es. pe de o parte putere atractivă, pe de alta nu putere atractivă, sub care se p6te inţelege ori ce lu ­cru, care nu-i putere atractivă, de es. putere repul­sivă, numeralu, tigru, insulă, oprire, injustu, nevedutu, palpabilu, patru, suprafaţă, poluri, eu, gazu, acela, in-finitu, sau şi nimicu, cu unu cuventu putem inţele­ge ori ce fiinţă, calitate sau lucrare, numai putere a-tractivă nu. In ai te caşuri confrontăm unu conceptu cu unu altul, care conţine nesce representaţii positi-ve opuse contra celui ânteiu, ast-fel, că nu le am pute conbina dcacreptul cu cuprinsul conceptului celui de ânteiu ir. formarea unui altreilea conceptu, ansă nu se neagîii deadreptul; asemenea concepte se caracterisează de coitrarie;de es. albu—negru, de a stănga—de a-dreapta, luminatu—intunecatu, bunu—reu, plăcere—durere, muritoriu—nemuritoriu, compusu— simplu, organicii—anorganicu, dreptate—strâmbătate, putinţă—imposibilitate, egalitate—diferenţă, armonie— contrarietate, atragere—respingere, solidu—lichidu; stare—lucrare, favorabilii—strieăeiosu; scl. Unele nu diferă unul de alt al, decât in graduri de mărime, sau de putere; de es. caldu—rece, depărtatu—apropiatu, naltu—josu, la tu—ângustu, mare—micii. Unele con ­cepte contrarie sânt intr'o relaţie aşa de strinsă intre sine, in cât se condiţionează unul pre altul reciproc, adecă fiecare numai atunci are inţelesu, când ni-1 imaginăm in opcsilîe cu celalaltu; asemenea doue concepte se caracterisează de contrarie corelative; de es. stânga—dreapta, in jos—in sus, interiorii—esterioru ; scl. şi la fiecare concepte corelative esiste unu punctu mediu iudiferentu sau centralu, precumu punctul „ z e ­ro" in gradaţia calorică, punctul mijlociu, unde înce­tează stânga şi inoepe dreapta; scl. Unele concepte

— 64 —

nu se distingu intre sine decât prin o diferenţă de ca ­litate, astfel, că nu se opunu nici se cotrariază intre sine, in cât le am pute combina intr'unu altu c o n ­ceptu, şi se caracterisează simplu de diverse, adecă neidentice; de es. albu—compusu, pre aceste doue con­cepte diverse le putem combina de es. in conceptul crinu, ometu, mătasă, lebădă scl. concepte diverse sânt şi următ6rele; negru—compusu, verde—solidu, intu-nericu—întindere, bunu—tăcere, linie—compusu, or-ganicu—f!6re, dreptate—intărziere, egalitate—aplicaţie, lucrare—răpejune, rece—solidu scl.

Eserciţiu. 1. Ce e necesara pentru a ficsâ intre noi calitatea conceptelor nedeterminate şi obscure ? 2. Ce conţinu ori care d6ue concepte contradicăt6re ? 3. Ce concepte sânt următ6rele : vedutu —nev edutu, vedutu—nu vedutu, credinţă—necredinţă, mişcare— stare, mişcare—răpejune, egalu—diferentu, căldură— receală, stare—neschimbare ?

4 .—Modal i tatea,

sau raportul conceptului cătră subiectul cugetătoriu.

Subiectul cugetă conceptele prin inteligenţa sa, şi câte odată incercându-se a le esecuta, observă, că se dispune a efectui o representaţie, şi după dansa o al­tă representaţie, carea este in oposiţie cu cea d'ân-tăiu, in cât nu se p6te conbina unu conceptu dintr'in­sele ţ unu conceptu compusu din asemenea represen­taţii disarmonice se caracterisează de conceptu i m -posibilu; şi e totdeauna neadeveratu („contradictio in adjecto") de es. punctu compusu, linee simplă, lucrare fără schimbare, organismu simplu, lucru n e -esistentu, acţiune fără causă scl. Alte concepte sânt posibile de cugetatu, şi anume parte dintr'insele sânt posibile numai de cugetatu, dar realitatea naturală de regulă nu le corespunde, sau vorbind scienţifice: sânt concepte, pre care ni le inchipuim altfel, nu c u m

— 65 -

Urmează din ideile originale, precum ni le am for-matu in urma impresiei lor din natura reală; de es. munţi de auru, luna gândi tore, flori triste, zefiru d o -iosu, scl. Conceptele posibile sânt chiar reale, când ni le compunem in armonie cu ideile originale for­mate in modu normalu; de es. Pămentul rotundu, s b o ­rul stelelor, pasere sburăt6re, linee compusă, lucra­re schimbăt6re, punctu simplu, lucru esistentu, vântu variabilu, scl.

Unele dintre conceptele reale nici nu le am pute -

forma altmintrele, ci sânt cu necesitate logică aşa, cum sânt; şi pentru aceasta se caracterisează de necesarie, şi totdeauna sânt adeverate, nici nu potu fi neade-verate, de es. Punctu simplu, linee compusă, efectu provenitu din causă, raportu intre d6ue sau mai m u l ­te lucruri, cercu rotundu, organismu compusu, un i -versu intinsu, scl.

Eserciţiu, 1. Care sânt conceptele imposibi le? 2. D e câte felui'i sânt conceptele posibile ? 3. Cum sânt conceptele următ6re: diamantu simplu, timpu stătă-toriu, spiritu neconsciutu, lună sburătore, cristalu c o m ­pusu, sumă simplă ? .—

5.—Principiul adevărului.

Fiecare lucru este acelaşi (idem), egalu cu sine, şi nu diferă de sine, armoniază şi convine cu sine, şi nu se contrariază. Aceasta convine deadreptul cu cugetarea normală, şi nimene nu se p6te indoi des­pre ea; şi când s'ar indoi cineva, nu am pute-o ră-dimâ cu nimicu; nici dinsul n'ar pute-o combate nici cu o idee normală. Aşa dară acesta este unu principiu, unu adeveru absoluta, adecă nedependentu de nimicu, invederatu, solidu prin sine in oricare inteligenţă normală, şi se numesce principiul identi­tăţii, principiul elementara şi universalii al adeveru-lui, legea fundamentală şi generală a cugetării. F i ­ecare conceptu este egalu cu sine, armoniază şi con-

5

- 66

vine cu sine; deci dară, de câte ori se repetează unu conceptu sau ori ce representaţie, trebue să o con ­siderăm de aceeaşi, fără ori ce schimbare, si anume atât in fiinţa sa, cât şi in raporturile, calităţile şi acţiunile sale.—

In sensul legii fundamentale ale cugetării dacă vom combina intr'una concepte contradicăt6re, prin aceasta ne v o m depărta de adeveru; aşa dară pentru ca să nu cugetăm, de cât adeveru, trebue să ne ferim de a cugeta concepte contradicăt6re. Acesta es­te preceptul negativu pentru a opri şi impiedeca contradicţiile. D e es. punctu compusu, linie simplă, mineralu viu, plantă neorganică; şcl.—

Mai departe este cunoscutu că sub fiecare d6ue concepte contradicăt6re putem cugeta t6te concepte­le posibile in nefinitu; aşa dară cu fie care conceptu convine ori unul ori altul din d6ue concepte c o n -tradicăt6re; dar nici odată nu-i convinu amând6ue, şi nu-i p6te conveni nici unul al treile, care n'ar fi nici unul nici altul din cele d6ue contradicăt6re, pentru că ori ce-i convine, ori este unul din cele doue contradicăt6re ori este celalaltu. Acesta se nu­mesce escluderea unui al treilea terminu dela doi termini contradicători ( „ L e x excluşi medii terţii"). D e esemplu: conceptului: oceanu, ei convine ori u -nul ori altul, de es. din conceptele contradicăt<5re: o -ţelu—nu oţelu; asemenea din arcu—nu arcu, mili­on—nu milion, şi aşa din ori care d6ue contradică-t6re; anume cu conceptul oceanu convine idea de adencu, idea de latu, şi mişcătoriu, şi aceste t6te se potu subînţelege la conceptele d e : nu oţelu, nu ar­cu, nu milionu. (Aceasta este idea de „ori una ori alta"; şi „terţium non datur").—

Trebue să aplicăm principiul identităţii şi la ra­porturile lucrurilor intre sine. Celu mai importantu este acelu raportu, in care, unu lucru produce pre unu altu lucru anumitu, ceea ce se numesce rapor­tul raţiunii sau a causalităţii. Ori ce raportu de ca-

— 67

usalitate trebue sa remână totdeuna tot acelaşi, ade­că după idea unei cause să cugetăm totdeuna idea efectului seu, şi numai aceea, iar nici odată idea u -nui efectu diferitu. Acâsta se numesce preceptul sau legea raţiunii sau a causalităţii; şi când se aso­ciază mai multe cause asupra unui punctu, nu vor produce t6te căuşele, una câte una, câte unu efectu separatu de celelalte, ci fie care va modifica efectele tuturor celorlalte cause in reciprocitate, incât efec­tul colectivu va corespunde combinaţiei tuturor că ­uşelor; anume dacă vor lucra t6te in paralelismu, fără de a se impiedeca una pre alta in parte măcar, efectul va corespunde cu suma căuşelor; ansă dacă puterile active se vor impiedeca in parte una pre alta, se vor modifica t6te, si resultatul va corespun­de cu acele modificaţii; in fine când d6ue cause vo r fi egale şi opuse deadreptul, atunci amend6ue se vor impiedeca una pre alta, şi efectul va fi impiedecarea lor reciprocă.—

Când ni-se ivescu mai multe cause, este neapăratu, să le considerăm esact, pentru că numai aşa vom put 6 calcula efectul celu adeveratn, adecă acela care convine cu t6te căuşele; dacă pierdem din vedere vre una din cause, efectul nu p6te conveni cu din-sele, şi induce in erori.

Eserciţiu.— 1. Care e adeverul fundamentalu şi g e -neralu?—2. Care e aplicaţia lui negativă.—3. Cum e legea „excluşi medii terţii''"?—!. Cum se aplică l e ­gea fundamentală la raportul causalităţii ?— 5. Câte legi fundamentale sânt?—

..MS*

JUDECATA. 1.—Fundamentul judecăţii .

Inteligenţa adeseori are trebuinţă de a fîcsâ 6re-

— 68 -

care raportu intre doue acte de cugetare. Când stabilesce unu asemenea raportu, dicem că judecă, sau că esecută o judecată. De es. vânturile sânt variabile; vânturile variază; lucrurile nu sânt peri-t6re; a retăci este lucru omenescu; o calitate ome­nească este a retăci; fagul e arbore; unu arbore es­te fagu; arta înnobilează pre omu, scl.

Representaţia aceea, pre care numai o reamintim din memorie, o considerăm mai antei in momentul respectivu, şi se caracterisează de subiectu logicu, fie substantivu, fie adiectivu, verbu scl. in privinţă gra­maticală ; precum in esemplele precedente: vânturile, lucrurile, a retăci, o calitate omenească, fagul, unu arbore, arta; ceealaltă representaţie este aceea, pre care o căutăm pentru raportul ei cătră subiectu; pre acâsta o considerăm drept elementul principal al j u ­decăţii, şi se numesce predicatu logicu, fie acela verbu, adiectivu, ori substantivu, scl. in sensu gramatical; precum in esemplele precedente : sânt variabile, v a ­riază, nu sânt peritore, este lucru omenescu, este a rătăci, e arbore, este fagu, înnobilează.

Judecata totdeauna e completă, şi nu pote să-i ească nici subiectul nici predicatul; chiar nici a-

tunci nu e defectuosă judecata, când prin o singură vorbă facem pre altul, să-şi redeştepte numai subiectul, ori predicatul; pentru că atunci ascultătoriul de sine âşi redeşteaptă celalaltu elementu de judecată; de es. la cuvântul.- ninge, ascultătorul nu-şi redeşteaptă numai o idee, ci esecută următ6rea judecată comple­tă : apa solidificată in cutări forme anumite cade pe pământu.

Eserciţiu.— 1. Din ce se compune judecata logică? — 2 . Esistă judecăţi ecl ipt ice?—3. Sânt complete j u ­decăţile, care le cugetăm la espresiile: ingheaţă, tu­nă, ninge, p louă?

— 69 —

2.—Cant i ta tea judecăţilor.

Noţiunile unor calităţi şi acţiuni convinu ca pre­dicate cu câte o sumă intreagă de concepte, aşadară putem lua drept subiectu conceptul general al aces­tor concepte, şi să formăm judecăţi generale sau u-niversale; anume când subiectul e conceptu general esactu, judecata o v o m caracteriza de generală e-sactă, de es. toţi individii de subt arme compunu puterea armată a unui poporu ; t6te fiinţele esisten-te compunu universul, scl. iar când subiectul este conceptu general nedeterminatu, atunci şi judeca­ta se va caracteriza de universală nedeterminată; de es. ori care calumniatoru e despreţuitu; omul es­te neperfectu, sau toţi 6menii sânt neperfecţi, sau nici unu omu nu e perfectu; tote cristalele sânt compuse; nici unu corpu nu e simplu.

Alte representaţii nu convinu ca predicate, decât cu o parte nedeterminată dintr'o clasă de concepte in asemenea casu subiectul este conceptu particular, şi judecata se caracterisează de particulară; de es. u -nii 6meni se nenorocescu singuri; puţini 6meni sânt constanţi; multe cunoscinţe imbogăţescu spiritul o-menescu ; mulţi nu au sensu pentru frumuseţele artei.

In fine sânt representaţii ca acele, care nu convinu ca predicate, decât cu o representaţie; asemenea j u ­decăţi se caracteriseză de individuale. D e es. unu singuru omu nu p6te face fericită pre o naţiune; o clipită p6te decide despre viaţa unui o m u ; Persepo-lis zace in ruine; eu nu sânt nefericitu; R o m a a plânsu multu după Traianu, scl.

D6ue judecăţi potu fi identice ori diferite, după cum subiectele şi predicatele lor sânt concepte iden­tice ori diferite; de es. omul e muritoriu, fiinţa sen­sitivă şi raţională este muritore; aceste sânt d6ue judecăţi identice. Judecăţile diferite potu varia aşa, ca subiectele lor să aibă o legătură cantitativă intre Bine; de es subiectul uneia să fie conceptu subordi-

— 70 -

natu sub conceptul, care figurează ca subiectu in ceealaltă; asemenea judecăţi se caracterisează de subordinate; de es. judecată superi6ră: t<Ste animale­le posedu organe vitale; judecată subordinată: une­le animale posedu organe vitale; judecată individu­ală, subordinată subt amăndoue judecăţile anteri6re: unu animalii posede organe vitale; scl.— Eserciţiu.— 1. Ce sânt judecăţile universale esacte, şi ce sânt cele nedeterminate?—2. Prin ce devine subordinată o judecată sub alta ?

3. Calitatea judecăţilor.

Noi avem necesitatea de a stabili câte unu raportu de convenienţă şi armonie intre doue representaţii, şi când putem stabili directe o aseminea armonie intre unu subiectu şi intre unu predicatu logicu, prin aceasta formăm o judecată afirmativă; de es. omul rătăceşce; lucrurile se schimbă; rătăcirea e lucru o -menescu; fagul e plantă; ingheaţă, fulgeră, t6te cor­purile au formă; omul este neperfectu; multe cu ­noscinţe sânt necesarie; Atila a muritu de m6rte grabnică.

Dar nu putem stabili totdeauna deadreptul rapor­tul, care'l voim; ci adeseori numai atâta putem constata, că raportul cercetatu nu esiste intre res­pectivele doue sau mai multe representaţii; ase­menea judecată se caracterisează de negativă; de es. omul nu e perfectu: omul nu-şi p6te ajunge t6te scopurile; cercul nu e compusu din linii drepte ; punctul nu e compusu; puterea nu e corpu.

Prin judecăţile negative afirmăm indirecte şi mi j ­locit ceva contradicătoru cu ceea ce negăm; de es. prin judecata, că cercul nu e compusu din linii drep­te, afirmăm indirecte şi mijlocit, că cercul e compusu din ceva, ce nu e linii drepte, ei de alta natură; judecata, că omul nu e nemuritoriu, este egală cu judecata, că omul este ceva ce nu e nemuritoriu.

— 71 —

Aşa dară judecata negativă este judecată afirmati­vă in modu indirectu.

Prin judecăţile afirmative asemenea se neagă in­directe tot aceea ce e contradicătoriu cu ceea ce se afirmă directe, şi prin urmare fiecare judecată afir­mativă este judecată negativă indirecte, de es. j ude ­cata, că lucrurile se schimbă, este egală cu judecata că lucrurile nu sânt neschimbăt6re; asemenea : omul este neperfectu, sau omul nu e perfecţii scl. In une­le caşuri, unei judecăţi ei opunem o altă judecată, c o m ­pusă din acelaşi predicatu, numai cât in oposiţie contradicăt6re: asemenea judecăţi se caracterisează de

judecăţi contradicătâre; de es. spiritul este fiinţă cu esistenţă in sine — spiritul nu e fiinţă cu esis-tenţă in sine. — Din d6ue judecăţi contradicăt6re ori una ori alta este adevărată necesarmente; dar numai una dintr'insele; când e adeverată una, ceea-laltă e neadeverată; şi când e neadeverată una, c e ­alaltă e adeverată cu necesitate log ică ; de es. dacă nu e adeveratu, că unu lucru e x, atunci este ade­veratu, că acelu lucru este nu x, adecă este ceva ce nu e x ; dacă nu e adeveratu, că o petrificaţie este dintr'unu animalu, va fi necesarmente adeveratu, ca acea petrificaţie este din nu animalu, adecă dintr 'unu lucru, ce nu e animalu; dacă nu este adeveratu, că s6rele nu e albu, urmează cu necesitate logică, să fie adeveratu, că s6rele să fie albu.—

Alte doue judecăţi cu subiectele identice sânt in oposiţie de contrarietate prin aceea, că predicatele lor sânt concepte contrarie; şi dacă e adeverată una dintr'insele, este ueadeverată ceealaltă; insă dacă e neadeverată una, nu urmează totdeauna cu necesita­te, să fie adeverată ceealaltă; de es. dacă nu e ade­vărată judecata, că s6rele nu e albu, nu urmează cu necesitate logică, să fie negru sorele; căci p6te să aibă şi altă col6re.

Dar nu t6te judecăţile se opunu intre sine. Sânt judecăţi ca acele care nu se contrariază, dar nici nu

- 72 -

sânt in 6recare legătură mai strinsă intre sine, inc i t dacă e adevărată sau neadeverată una, nu urmează nimicu pentru ceealaltă; de es. riul curge, riul e a-dâncu; spiritul e fiinţă cu esistenţa in sine, spiritul lucrează; s6rele e rotundu s6rele nu e visibilu tot­deauna ; scl.

Eserciţiu.—1. Care e raportul intre forma afirma­tivă şi forma negativă de judecăţ i?—2. Ar pute - fi doue judecăţi contradicăt6re neadeverate amândoue?

4.—Gradaţ ia solidităţii judecăţilor.

Judecăţile diferă unele de altele in graduri de so ­liditate. Anume unele se formează prin incercarea de a aduce unu conceptu in raportu cu o represen­taţie, care-i contradice deadreptul. Asemenea jude­căţi se caracterisează de absurde, şi nu sânt adevă­rate niciodată; de es. linea nu e compusă din mai multe punc te ; punctul are estindere, sau conţine l i ­ni i ; erectul nu se produce prin causă; animalul e neorganicu, scl.

Alte judecăţi se formează prin incercarea de a u -ni unu conceptu in unu raportu, in care nu se potu combina conform cu cunoştinţele ce avem despre lu­crurile din realitate, adecă prin incercarea de a uni in raportu logicu doue representaţii contrarie; ase­menea judecată se caracterisează de imposibilă; de es. fiecare omu eşi implineşce datoria; instrucţia, fără edu­caţie asigură fericirea omului ; 6menii cunoscu t<5te puterile naturei.

Alte judecăţi se formează, unindu doue representaţii in unu raportu posibilu, ansă fără de a se arăta, da­că intr'adevăru este in realitate unu asemenea ra­portu, care, prin urmare s'ar pute realiza, fără de a se impiedeca de vre o absurditate sau imposibili­tate; o asemenea judecată se caracterisează de pro^ blematică, îndoielnică sau posibilă. D e es. volumul pământului pote că se micşorează; p6te, că t6te a-

- 73 -

nimalele se distingu esact de vegetale; pote, că o-menimea va ajunge odată la pace şi armonie u -niversalâ.

Când cun6scem condiţiile, care ar decide unu lu­cru indoielnicu intr'o parte, sau intr'alta, atunci in locul judecăţii problematice putem formă o judecată mai sigură, adecă seim, că atunci, când se va reali­za ipotesa sau condiţia, fără indoială se va realisa şi unu altu adeveru, fie positivu, fie negativu; aseme­nea judecăţi se caracteriseză de ipotetice; de câte ori esistă ipotesa, totdeauna ei urmează efectul cu ne­cesitate log ică ; de câte ori nu esistă ipotesa, nu ur­mează totdeauna să nu esiste efectul, pentru că e-fectul p6te să urmeze uneori din alte cause; şi când esistă efectul, nu urmează că a esistatu cutare i p o ­tesa anume, de cât numai atunci, când acel efectu nu ar putâ urma, decât din aceea ipotesa; de es. dacă părticelele pământului se adună tot mai strins unele cătră altele, volumul pământului scade ; dacă esiste vre unu corpu organicu cu calităţi esenţiale de a-nimalu şi de plantă, atunci nu se distingu esact t6te animalele de plante; dacă nu s'ar opune nici o piedecă in calea unei săgeţi sburătore, dinsa ar sbu-ra in etern; dacă s'ar putâ intinde şi consolida e-ducaţia morală in omenimea intreagă, aceasta ar a-j unge la pace şi armonie universală; dacă nu se c o n ­densează părticelele pământului tot mai mult, de aci nu urmează, că volumul pământul ai nu scade, căci ar putâ scade volumul prin depărtarea câtorva părţi dintr'insul; asemenea dacă scade volumul pământului, nu urmează, că se condensează; unde nu esistă nici unu efectu, seim că nu a lucratu nici o causă; şi unde este unu efectu, acolo a lucratu o causă; unde se face o distracţie, acolo a lucratu o putere repulsivă precumpănitoare asupra puterii atractive; dacă doue puteri opuse nu producu nici unu e--fectu positivu, puterile acele sânt ega le ; de 6ră ce se producu deodată mai multe fenomene diferite,

— 74 —

aşa dară esistă mai multe puteri ac t ive ; dacă n'ar esista puteri, nu s'ar implini nici o acţiune.

In unele caşuri ne apropiem şi mai mult de unu adeveru, restringendu cercul de alternativă la puţine caşuri anumite, dintre care ori nnul ori altul este a-deveratu, fără ori ce indoială, şi fără altă ipotesă, numai atâta remâne, să aflăm, care formă e adeve­rată, de unde apoi urmează, că celelalte nu sânt a-deverate. Asemenea judecăţi de alternare se carac­terisează de disjunctive sau alternative, şi disjuncţia sau alternaţia se ivesce aci în subiectu, aci in pre­dicatu, sau in celelalte circonstanţe din judecată. Dis ­juncţia trebue să fie adeverată şi esactă, adecă ra­murile disjuncţiei să fie coordinate, şi suma lor să compună intreaga sferă a conceptului care-1 tratăm in disjuncţie; de es. Fiecare corpu e sau organicu sau lichidu, sau petrificaţie, sau amfibie, şau opu de artă ; această disjuncţie nu e adeverată, pentru că ramu­rile ei nu sânt coordinate ; cu organicu nu e coordi-natu, decât neorganicu, amfibie este cuprinsă in or ­ganicu ; opul de artă, cu petrificaţia şi cu amfibia nu sânt coordinate cu organicu; disj uncţia nici nu e esactă, pentru că amfibia este cuprinsă in organicu; iar neorganicele nepetrificate şi cele ce nu sânt o -puri de artă, acele nu figurează in această disjuncţie. Alte esemple neesacte: corpurile sânt sau solide, sau gazur i ; omenii sânt sau europei, sau insulani; cor­purile organice sau corpurile neorganice sânt folosi-t6re; această disjuncţie e esactă, dar nu e adeve­rată, pentru că şi cele organice şi cele neorganice potu fi folosit6re, prin urmare ramurile disjuncţiei din această judecată nu se escludu una pre alta.— Esemple de disjuncţii adeverate şi esacte: ori care corpu e ori organicu ori neorganicu; fiecare fiinţă e ori putere ori materie; acusatul ori a comisu fapta, ori n'a comis'o.

Prin judecata absurdă, prin judecata imposibilă, prin cea problematică, cea ipotetică şi prin cea al-

- 75 -

ternativă, nu ne asigurăm deadreptul despre unu a-devăru. Trebue să tindem totdeauna, a ne forma o judecată astfel, ca soliditatea adevărului dintr'insa să nu fie indoelnică, să nu fie atârnată şi condiţionată de esistenţa 6recărei ipotese, nici să atârne de ne -esistenţa vre unui adeveru in alternare, ci să con­statăm deadreptul esistenţa raportului dintre subiectu şi predicatu ; astfel de judecată, a căreia adeveru es­te consolidatu deadreptul, este categorică, specia, sau gradul cel mai preţiosu de judecată, pentru că i m -bogăţesce spiritul cu cunoscinţe valide şi sigure, şi se caracterisează de judecată categorică. In unele judecăţi categorice afirmăm esistenţa sau neesistenţa unui lucru pe basa unei circonstanţe, care esistă in momentul respectivu, dar care ar pute fi şi altmin-trilea, din cum este in acel momentu ; asemenea j u ­decăţi categorice se caracterisează de arsert6re, afir-măt6re sau categorice simple; de es. fie care corpu are puteri atractive şi puteri repulsive; pământul se învârte in jurul s6reiui.

Alte judecăţi categorice le formăm aducând unu conceptu in raportu cu o representaţie, care e o parte necesară din cuprinsul logicu al aceluiaşi conceptu, ceea ce produce unu raportu necesariu, care prin ur­mare nu se p6te schimba nici odată, nici inteligenţa nu şi'l p6te inchipui sau cugeta altmintrile ; asemenea judecăţi categorice se caracterisează de apodictice sau necesarie, şi representă adevărurile absolut solide, adecă adevărurile acele, care nu atârnă nici de o condiţie, nici de o întâmplare, ci sânt solide in sine din causa identităţii elementelor lor, care este a rmo­nia cea mai esactă şi mai reală.

Pe asemenea adevăruri se intemeează t6te ştiinţe­le. Judecăţile apodictice sânt opuse deadreptul cu judecăţile absurde, de es. punctul nu e compusu ; re­petiţia unităţii compune numerul; efectul este p ro-dusu de cătră causă ; animalul e organicu; liniea cer­cului nu urmează numai intr'o singură direcţie.

— 76 —

Judecăţile absurde şi cele imposibile conţinu ne-adeveru; cele problematice şi cele ipotetice conţinu disposiţie pentru adeveru şi pentru neadeveru, cele disjunctive conţinu unu adeveru nearătatu ancă a-priat, cele categorice conţinu adeveru aretatu precis, şi anume cele apodictice conţinu adeveruri absolute şi solide prin sine, de care nu se p6te iudoi nici o inteligenţă normală.

Eserciţiu.—Ce judecăţi sânt următ6rele: Lacul p6te fi adâncu; riul stă; nici unu institutu social nu e necesaru; fiecare omu e ori inţeleptu, ori americanu; numerii nu se compunu din unităţi; dacă omul vr6 să fie fericitu, trebue să muncească; fiecare corpu sau e organicu sau metalu; spaţiul e simplu; ori ce schimbare conţine numai câte unu momentu ; omul nu esistă; e indoelnicu, dacă esistă omul, ori nu e-sistă,

RATIOXAREA. 1. Fundamentul raţionări i .

Când nu putem observa obiectele deadreptul, ori observându le, tot nu putem stabili categorice unu adeveru anumitu, care am voi să-1 stabilim pentru noi, ori să-1 arătăm altuia intr'unu modu couvingă-toru, atunci luăm intr ajutor alte adeveruri, cunos­cute şi recunoscute de solide. Afirmaţia indoelnică, sau întrebarea, ce vo im a o decide, o numim problemă sau iesă.

In unele caşuri putem resolvi tesa, şi a stabili ade-verul cel nou prin ajutoriul unui singuru adeveru cunoscutu de mainainte, prin condusie nemijlocită deadreptul din acelu adeveru ; in alte caşuri nu p u ­tem conchide deadreptul din unu adeveru, ci sântem nevoiţi a lua intr'ajutoriu mai multe adeveruri.

2 . — C o n d u ş i i nemijlocite.

D e la unu adeveru realu sau asertoriu putem c o n ­chide, că acelu adeveru este şi posibilu; de es. pă­mântul se invârte in jurul s6relui; de aci conchidem adeverul, că e posibilu, ca pământul să se învârtească in jurul s6relui; sau să considerăm judecata asertorie, că luna se invârtesce numai odată in jurul acsei sale in timpul, in care face calea sa odată in jurul pă­mântului, din aceasta putem sci, că e posibilu ca luna să se invertească numai odată imprejurul acsei sale in timpul, in care se invârtesce odată impreju­rul pământului.

D e la adeverul unei judecăţi apodictice putem con ­chide că acelu adeveru e realu, şi de aci seim că e şi posibilu; de es. linea nu p6te fi compusă decât din puncte; de aci conchidem, că linea in realitate e compusă din puncte ; asemenea, că e posibilu, ca linia să fie compusă din puncte. Insă de la unu a-deveru realu nu putem conchide cu siguranţă, că este şi apodicticu sau necesaru, nici de la unu a-deveru posibilu nu putem conchide că acela e chiar realu; de es. luna se invârte in jurul pământului; de aci nu urmează, că luna se invârte necesarmente in jurul pământului; ne am pute inchipui că luna nu se invârte in jurul pământului; corpul s<5relui ar pute să fie intunecatu; de aci nu urmează cu si­guranţă, că corpul s6relui este intunecatu in reali­tate, cu atâta mai puţin urmează, că corpul s6relui este necesarmente intunecatu.

Dacă e adeverată o judecată universală nedeter­minată, urmează, că e adeverată ori care judecată subordinată acelei universale, fie judecata subordinată particulară, fie individuală. De la neadevărul j ude ­catei generale nedeterminate urmează neadevărul celor subordinate e i ; de es. toţi 6menii sânt perfectibili; aşa dară unii 6meni sânt perfectibili; aşa dară unu

- 18 -omu e perfectibilii;— omenii nu sânt perfecţi, unu omu nu e perfectu.

D e la adeverul unei judecăţi universale esacte nu urmează să fie adevărată vre o judecată subordinată, ba urmează că nici nu p6te fi adeverată; de es. toţi 6menii din viaţă compunu generaţia presentă a g e ­nului omenescu; de aici nu urmează ca unii 6meni din viaţă, ori unu omu, compune generaţia presen­tă; animalele neraţionale compunu o clasă mai nu-mer6să de cât genul omenescu; de aici nu urmează categorice că e adeveratu că unele animale formea­ză o clasă mai mare, decât genul omenescu ; ori că unu animalu formează o clasă mai mare, de cât g e ­nul omenescu.

Dacă e adeverată una din doue judecăţi contradi-căt6re intre sine, urmează cu necesitate, că ceealaltă e neadeverată; şi dacă e neadeverata una dintr'insele, asemenea urmează cu necesitate, că ceealaltă e ade­verată; de es. daca e adeveratu că nu t6te petrele sânt scumpe, urmeazii cu necesitate, că nu e adeve­ratu, că tote petrele ;-ânt scumpe ; dacă e neadeve-ratu, că spiritul e compusu, urmează cu necesitate că e adeveratu că spiritul nu e compusu ; dacă nu e adeveratu că s6rele e negru, urmează cu necesi­tate, că e adeveratu, că s6rele nu e negru, adecă ori de altă col6re, ori nici de o col6re, ori p6te nici nu esistă, dar negru nu e.

Dacă e adeverată una din doue judecăţi contrare, urmează cu necesitate, că ceealaltă nu e adeverată; ansă din aceea, că una din doue judecăţi contrare nu e adeverată, nu urmează, că ceealaltă e adeverată ; de es. dacă e adeveratu, că s6rele e intunecatu, atunci urmează cu necesitate, că nu e adeveratu, că s6rele e luminosu; ansă dacă nu e adeveratu, că s6rele e albu, nu urmează cu necesitate, să fie adeveratu, că s6rele e negru.

Afară de principalele conduşi i nemijlocite, se mai potu face şi altele şi mai compuse, numai cât să

- 79 -

luăm in consideraţie logică tote circonstanţele şi să ne combinăm cugetele esacte conform cu cuprinsul lor logicu.

Eserciţiu. Să se controleze adeverul conclusiilor următ6re: aerul nu e visibilu, aşa dară aerul nu p6te fi visibilu; este adeveratu că luna e rotundă, aşa dară este adeveratu, că luna e nu rotundă; aborul se p6te condensa, aşa dară aborul se condensează; in pămentu se găsescu animale petrificate, aşa dară se p6te ca acele petrificaţii să nu fi esistatu odată ca animale; toţi omenii compunu o sumă de mai multe mili6ne de individi, aşa dară unu omu c o m ­pune o sumă de mai multe milioane de individi, toţi omenii in stare normală sânt perfectibili, aşa dară câţi-va 6meni in stare normală nu sânt perfectibili; unele fiinţe organice nu au caractere esacte de ani­malu ori de plantă, aşadară oricare fiinţă organică nu are caractere esacte de animalu ori de plantă, aşadară nici o fiinţă organică nu are caractere esacte de animalu ori de plantă;—pământul sb6ră, aşadară pământul sb6ră cu necesitate logică.

3 .—Concîusi i mijlocite.

D e la cunoscinţele n6stre nu putem conchide tot­deauna deadreptul şi nemijlocit la ori ce alte adeve­ruri, de care avem trebuinţă a ne asigura. Când nu putem stabili intre doue cugete unu raportu de judecată cu certitudine din simpla observaţie a lor, nici din alte judecăţi, atunci sântem induşi a esami-na acele doue cugete in raportul lor cătră unu altu cugetu, cu scopul de a ne ajuta prin aceasta să a-flăm şi să stabilim raportul, ce d o r i m ; cu alte c u ­vinte, să aflăm şi să ne asigurăm unu adeveru nou. O asemenea operaţie intelectuală se numesce a raţi­ona, a efectui unu raţionamentu. In unele caşuri nu putem afla nici unu cugetu, prin care să ne ajutăm a stabili unu adeveru nou 5 dar de multe ori aflăm

— 80 -

unu asemenea cugetu mijlocitoriu; atunci stabilim unu raportu intre unul din cele doue cugete anteri-6re şi intre cugetul mijlocitoriu; după aceasta formăm unu raportu intre cugetul mijlocitoriu, şi intre c e -lalaltu cugetu din cele doue anteri6re; atunci putem înţelege raportul dintre acele doue cugete, şi le c o m ­binăm in forma unei judecăţi, care apoi se numesce conclude şi representă scopul nostru, care Tam că-utatu cu ajutorul altor judecăţ i ; aceste se numescu premise, şi trebue să conţină adeveruri cunoscute ca solide. Cugetul care mijlocesce aflarea adeverului celui nou, se caracterisează de terminu mediu sau mij­locitoriu.

D e regulă avem să aflăm, dacă unu concepţii c o n ­vine logice cu representaţia unei calităţi ori a unei acţiuni. Atunci trebue să căutăm in ce clasă de lucruri se numeră conceptul respectivii, aceasta o formulăm in o judecată, pe carea o numim premisa minoră sau mică, subiectul ei el numim terminul minore sau micu, predicatul ei este terminul mijlocitoriu; după aceasta căutăm dacă lucrurile din aceea clasă au calitatea respectivă, şi dacă o au, formulăm şi acestu adeveru in o judecată, care se numeşce premisa majoră sau mare, subiectul ei este terminul mijlocitoriu, iar pre­dicatul ei se numesce terminul majore sau mare; du­pă aceste formulăm conclusia in o judecată nouă; subiectul ei este terminul minore, iar predicatul ei e terminul majore.—Raţionamentul formulatu şi enun-ciatu in <5recare formă, se numesce silogismu.

Esemplu nedeterminatu: A m voî să aflăm daca A este B, adecă dacă unu conceptu A are calitatea B. Antei să presupunem că seim, că toţi C sânt B, a-decâ toţi individii C, care compunu o clasă, au ca­litatea B ; de altă parte să presupunem, că seim, că A e C, adecă conceptul A este unu individu din cla­sa de C. Cu ajutoriul acestor d6ue adeveruri ajun­gem la cunoscinţa adeverului celui nou : A e B, a-decă conceptul A are calitatea B.

- 81 -

Tesa din acestu raţionamentu este întrebarea, dacă A este B ? Premisa majoră: toţi C sânt B ; premisa minoră: A este C ; conclusia: A e B, ceea ce era de căutatu. Terminul majore e B, terminul minore e A , terminul mediu e C.

Acestu raţionamentu se pune in formă de silogis-m u in modul următoriu:

Tesă: A e B ( ? ) Raţionamentu in modu afirmativu:

Toţi C sânt B Dar A e C

Aşadară A e B In modu negativu :

Nici unu C nu e B Dar A e G

Aşadară A nu e B Esemplu determinaţii : Tesă: Calumniatorii sânt uriţi. ( ? ) Raţionare:

Toţi Înşelătorii sânt iubiţi ( ? ) Dar calumniatorii sânt înşelători; Aşadară calumniatorii sânt uriţi.

Tesă: Calumniatorii sânt uriţi ; Raţionamentu :

Nici unu inşelătoriu nu e iubitu ; Dar calumniatorii sânt înşelători .

Aşadară calumniatorii nu sânt iubiţi. Eserciţiu.— 1. Ce facem, când nu putem afla unu

adeveru deadreptul după observaţia ob iec tu lu i ?—2. La ce scopu ne servesce raţionamentul ? — 3 Ce a-deveruri trebue să conţină p remise l e?—4 . A m pute noi conchide la unu adeveru nou pe basa unor pre­mise indoelnice?

6

- 82 -

Regulele raţionamentului.

1.

Pentru a pute resolvi o tesă, adecă a uni ce ­le doue cugete din tesă in forma unei judecaţi, ca-}'ea să represenfceze unu adeveru nou solidu, trebue să aflam mm cugetu, care să aibă legătură logică cu amendoue celelalte cugete, incât să put' m construi doue judecăţi, care să conţină unu terminu comunu, identicii in amendoue; acesta va fi terminul mediu sau comunu. Dacă cele doue premise se compunu numai din doi termini, nu ne inaintează la nici unu adeveru n o u ; şi dacă se compunu din patru termini diferiţi cu totul, atunci nu este nici unu punctu c o ­munu, care să ne mijlocească trecerea de la o pre­misă la ceealaltă ; asudară premisele trebue să con­ţină exact trei. termini diferiţi, şi unu terminu să fi­gureze in amendoue judecăţile premise.

Esemple nedelerminate : Tesă : R este S(i?)

Raţionare: Toţi M sânt R -• ••• R e M "

(Nu putem trece la nhi unua -deveru nou. Tesa nu e re*ol vită).

Raţionare : Nici unu M nu e R Dar S e fcj

(Nu urmează adeveru nou. Tesa, ancă nu e resolvită).

Raţionare: Toţi M sânt S Dar R e P _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

(Nu urmează adeveru nou. Tesa nu e resolvită). Raţionare: Toţi M sânt S

Dar R e M

Urmează, că R e S (Prin aceasta conclusie s'a resohitu tesa. in modu afirmativu).

- 83

Raţionare: Nici nnu M nu e S Dar R e M

Urmează că R nu e S (Prin această con-clusie s a resolvitu tesa in modu negativii).

Esemplu determinatu : Tesă: Nepăsătorii sânt uriţi ( ? )

Raţionare: Toţi cei nesimţitori sânt nepăsători; Toţi cei nepăsători sânt nesimţitori :

('Nu putem trece ia nici unu adeverii nou. ) Raţionare: Nici unu simţitoriu nu e uepi'utftc.rid :

Dar cei uriţi sânt uri ţi ;

(Nu urmează nici unu adeveru nou . ) Raţionare: Toţi cei nesimţitori cânt uriţi;

Dar cei nepăsători sânt netrt-rmi;-.?;

(Nu urmează nici unu adeveru m m ) . Raţionare: Toţi cei nesimţitori sânt n r i ţ i ;

n Dar cei nepăsători sânt nesimţitori ;

Urmează, că cei ncp>V*~£ori :/••;<? nviţî • Tesă : Cei nepăsători sânt iubiţi (>)

Raţionare: Nici unu nesimţitori u nu e iubru ; Dar cei nepăsători sânt fără ?it;>vt(;

Urmează, că nici unu n e p ^Bu f ' J i i u i i i : :U Aşadară formula generală pentru w w t n l ff 'mi

nilor din premise va fi următorea: ^ M e d i u ^ J

Minore ( > Mr.ic.îv

Oonclnsia : MinoreS-"-? M . ' : r > .

J f-deutta v • i "rebue :J ". câi:d e part"' - .«au bidivid :.. , . . p . S i . . « Ut ciue, dacă teu- -l .uinore & •• '.^n •.- r;-:-J. '•',>"•:

minului mediu, sau La : ţmn urjrurc :. ; r-Km :' ce la unu adeveru categoricu, ci c a m ; , i,s :-u veru problematicu.

— 84 -

Esemplu nedeterminatu: Tesă: R e S ( ? )

Raţionare: Câţi-va N sânt S (alţi N nu sânt S ) Dar R e N

(După aceste premise nu urmează categorice, că R e S, pentru că nu se spune, dacă R e din acei „câţi-va N", carii sânt*S, sau pote din ceialalţi N . )

Raţionare: Toţi N sânt S Dar R e N

Urmează, că R e S. Esemplu determinatu:

Tesă : Pescarii sânt nefericiţi ( ? )

Raţionare: Unii onieni sânt nefericiţi; Dar pescarii sânt 6meni ;

( . . . . . . . . . . ?) Tesă : Cei neactivi potu fi fericiţi ( ? )

Raţionare: 6-menii aceia, a cărora spiritu nu se agitează, nu potu fi fericiţi;

Dar spiritul celor neactivi nu se agitează;

Urmează, că cei neactivi nu potu fi fericiţi.

3.

Dacă nu ne putem forma decât negativ amân-doue premisele, atunci nu putem ajunge la unu adeveru nou afirmativu in gradu categoricu; judecata minoră trebue să fie afirmativă.

Esemple : Tesă: M e 0 ( ? )

Raţionare: Nici unu S nu e O M nu e S

(. ?) Raţionare: Nici unu S nu e O

Dar M e S

Urmează, că M nu e 0

~ 8 5 -

T e s ă : Stejarul e fără p o r i ( ? )

Raţionare: Nici unu arbore nu e tară p o r i ; Dar stejarul e- arbore;

Urmează, că stejarul nu e fără pori. T e s ă : Corpul omenescu se p6te nimici ( ? )

Raţionare: Nici unu atomu de materie nu se p6te n imic i ; Dar corpul omului e compusu din a -tomi de materie ;

Aşadară corpul omului nu se p6te nimici.

4 .

Cantitatea judecăţii din conclusie consună cu can­titatea judecăţii minore, iar calitatea conclusiei c o n ­sună cu calitatea judecăţii majore; altmintrile nu e adev&ratu raţionamentul.

Esemple : Tesă: Căţiva R sânt S ( ? )

Raţionare : Nici unu P nu e S Toţi R sânt P •

Câţiva R sânt S. (Aceasta e o conclusie defectu6să, trebue să fie aşa: Nici unu R nu e S ) .

Tesă : Unii dintre cei ce impiedeca pre ataca­tor^ nu sânt stimabili ( ? )

Raţionare: Apărătorii dreptului sânt stimabili; Cei ce impedecă pre atacatori, sânt a -

părătorii dreptului;

Uni i dintre cei ce impedecă pre ata­catori nu sânt stimabili. (Această conclusie e defectu-osă ; ar trebui să fie aşa: Cei ce impiedeca pre a-tăcători sânt stimabili).

5 .

Când judecata majoră e esclusivă sau limita­tivă, atunci judecata minoră p6te fi şi negativă, şi

— 86

«**..• ţofe .i ' s . j r m g e m la unu adeveru nou prii; vvhisn

i - ^ e i u p l e :

Tr :săr R e S ( ? )

d»f!onare: X u u m ceea ce e P e şi S Dar R nu e P

Aşadară R nu e S

Tisa,: Caluvunniutorii sânt preţuiri ( ? )

Raţionare : Numai cei drepţi sânt preţuiţi ; Dur calumniatorii nu sânt drepţi;

Aşadară calummatorii nu sânt preţuiţi.

6.

Nu putem conchide la vre unu adeveru cuprinsu in termini cu altu sensu, decât in sensul ce'l are Secare temiinu in judecăţile premise.

Esemple: Tesă: R este T şi S ( ? )

BoH • -p are r "T(3ţnrsâniTT R e O

y T şi S. (Aceasta conclusie e defectu­os** ; şi trei să fie: R e T ) .

T , * . : •' ^ V )

RaiJ.r.mj.-. "aiA. -'..» sAut T şi S

A e M\ ; Această conclusie e cU'iec-cursiv.; -reunt». .-ax lie n e i şi o).

Tr-rS: Soldaţii trebue să fie d r e p ţ i ( ? )

Raţionare : f o i omenii trebue să fie drepţi ; Se--laţii sânt omeni ;

Aşadam soldaţii trebue să Ce drepţi in t im­pu >h •••eBboiu. {Această conclusie edefectudsă; şi tre­bue gă Se aşa: Toţi soldaţii^trebue sa fie drepţi).

— e- ( —

Tesă : Arapii trebue sâ se ajute şi ia dile de fericire şi in nefericire (? )

Raţionare: Toţi omenii trebue să se ajute şi in fericire şi in nefericire;

Arapii sânt 6meni ;

Aşadară arapii trebue să se ajute in dile de nefericire. (Această conclusie e defecturjsă; pen­tru că unu terminu dintr'insa conţine mai puţinii de cât in premisă.—

7.

Este de prisos, să repetăm idea mijlocit6re şi in conclusie. D e es.

Tesă: F este L ( ? )

Raţionare: Nici unu P nu e L ; Dar F j ^ P ;

Aşadară F, fiind P, nu e L. (Această c o n ­clusie cuprinde şi idea mijlocitore, P, ceea ce e de prisos.—

Tesă : aerul este nepenetrabilu ( ? )

Raţionare : Corpurile sânt nepenetrabile ; Aerul e corpu ;

Aşadară aerul, fiind corpu, e nepenetrabilu. (Această conclusie conţine şi idea mijlocitore „fiind corpu", ceea ce e de prisos.

8.

Dacă in premise luăm vre o idee in doue sen­suri diferite, nu putem ajunge sigur la unu adeveru soli du ; aşadară trebue să luăm terminii in acelaşi sensu in amendoue caşurile, in care figurează in pre­mise. De es.

Tesă : F este_0 ( ? )

Raţionare : Simbolul lui D este O F este D

• Aşadară F este O. (Aceasta conclusie nu

— 8 8 -

conţine adeveru solidu; pentru că ideea D s'a luatu in premisa majoră in sensu simbolicii, iar in pre­misa minoră in sensu propriu.

T e s ă : Viaţa naturei progresează ( ? )

Raţionare: Cercul e formă geometr ică ; Viaţa naturei revine in sine in ce rcu ;

Aşadară viaţa naturei e formă geometrică. (Această conclusie nu e adeverată, pentru că noţiu­nea : cercu s'a luatu odată in sensu propriu, şi oda­tă in sensu nepropriu).

Tesă : Cel ce ucide pre altul inaintează in cultură(?)

Raţionare: Omenimea inaintează in cultură nencetat; Cel ce ucide, face parte din omenime;

Aşadară cel ce ucide, inaintează nencetat in cultură. (Această conclusie nu e adeverată, pentru că idea omenimea s'a luatu ântăiu ca conceptu u -niversalu esactu, aldoilea in sensu nedeterminatu).

După t6te regulele trebue să accentuăm princi­piul esenţiaîu, că judecăţile premise trebue să fie a-deverate; dacă vre una nu va fi adeverată, ori va fi indoelnică, şi conclusia va fi neadeverată, ori indo-elnică, ori cât de esact am face deducţia.

Eserciţiu.—Să se critice următ6rele premise şi ra­ţionamente :

Cel ce e nedreptu, e uritu; Uriţi sânt, intre alţii, şi cei nedrepţi ;

Cei drepţi sânt iubiţi; Cei nedrepţi sânt uriţi;

Unii 6meni au earacteru solidu; Arabii sânt omeni ; Aşadară se p6te să fie arabi de caracteru solidu.

In mijlocul pământului nu e apă ; Une le lucruri sânt la mijlocul pământului;

— 8 9 —

Toţi omenii potu retăci ; Cei civilisaţi sânt 6meni;

Aşadară nici unu omu civilisatu nu p6te retăci.

Fiecare omu e datoru să fie dreptu şi voitoriu de b i n e ; lnsulanii sânt 6 m e n i ;

Aşadară insulanii trebue să fie drepţi.

Ceea ce sb6ră, e cu aripi; Cugetul sb6ră;

Aşadară cugetul e cu aripi.

Ceea ce p6te cuprinde in sine mii de lucruri, e obiectu incăpătoriu; Spiritul cuprinde in sine mii de cuge te ;

Aşadară spiritul e obiectu incăpătoriu.

5 .—Speci i de raţ ionamente.

Dacă raţionamentul se basează pe o judecată ma­joră categorică, se caracterisează de categoricii.

Dar in unele caşuri nu avem decât o judecată ipotetică, drept judecată majoră, şi pe basa ei for­măm unu raţionamentu ipoteticii; conclusia numai a-tunci e solidă, când e siguru adeverul din ipotesă. De es.

Tesă: A e R ( ? )

Raţionare: Dacă A e B, atunci e R Dar A e B

Aşadară A e R T e s ă : A e R ( ? )

Raţionare: Dacă A e b , atunci nu e R Dar A e b

Aşadară A nu e R

— 90 —

Tesă : Dacă A e B, atunci A e C ( ? )

Raţionare: iJacă R e S, atunci A e C Dar dacă A e 3 , atunci R e S

Aşadară dacă A e B, atunci A e C Tesă : P6te omui cun6sce deplin puterea uni­versală ( ? )

Raţionare: Dacă puterea universală ar fi infinită, omul n'ar pute-o cun6sce deplin ;

Dar puterea universală e infinită;

Aşadară omul nu pote cunosce puterea u -niversală deplin.

Tesă : Prosa p6te fi poetică ( ? ) Raţionare: Dacă ar consta poesia numai in m e ­

tru, atunci prosa n'ar put<§ fi poet ică;

Dar poesia nu constă numai in metru;

Aşadară prosa p6te fi poetică.

Tesă ; Resbunarea p6te fi stimabilă ( ? ) Raţionare: Dacă in resbunare nu sar pute face

decât reu, atunci resbunarea nu ar pute fi stimabilă; Dar resbunarea nu se face numai prin reu;

Aşadară p6te esista resbunare stimabilă. Tesă : Dacă cineva răpesce ce e al altuia, p6te fi mulţumitu ( ? )

Raţionare: Dacă cineva se deprinde a risipi a-j unge scăpătaţii, şi nenoroci ta ;

Dacă cineva râpesce ce e al altuia, se deprinde y. risipi:

A - . - iur ; ră dacă cineva răpesce ce e al altuia, ajunge scăpătata, şi nenorocita.

D e alte ori nu ne putem forma, decât o judecată disjunctivă drept basă pentru unu raţionamentu, care prin urinare se caracterisează de disjunctivii sau al-temativu. Conclusia numai atunci va fi adeverată, când disjuncţia din premise va fi adeverată şi esactă.

— 91 —

Conclusia unui raţionamentu alternativu e de calitate contradicăt6re calităţii judecăţii minore. D e es.

T e s ă : A e B ( ? )

Raţionare : A sau e B sau e C Dar A nu e C

Aşadară A e B. o r i : A sau e B sau e C,

Dar A e C Aşadară A nu e B.

Tesă : Gimnastica este necesară ( ? )

Raţionare: Gimnastica trebue să fie sau necesară sau stricăci6să;

Dar gimnastica nu e stricăci6să ;

Aşadară gimnastica e necesară. D e alte ori nu ne putem formă altă basă de ra­

ţionare, decât o judecată ipotetică şi disjunctivă tot­odată ; asemenea raţionamentu se caracterisează de cornutu, şi anume dacă disjuncţia e in doue ramuri, raţionamentul se numesce dilema, dacă e in trei «au mai multe ramuri, se numesce trilema, tetralema, p o -lilema, şi aşa mai departe. Pentru ca să ajungem la constatarea unui adeveru nou prin unu raţionamentu cornutu, trebue să urmăm după t6te regulele j u d e ­căţilor ipotetice şi a celor disjunctive. D e es:

T e s ă : R e P ( ? )

Raţionare: Dacă R ar fi P, ar trebui să fie sau s sau t ;

Dar R nu e nici s nici t ;

Aşadară R nu e P. sau; Dacă R ar fi P, ar trebui să fie sau s

sau t ; Dar R e t ;

Aşadară R e P. Tesă: A comisu acusatul crima ( ? )

Raţionare; Dacă ;acusatul ar|fi comisu crima, af

— 92 —

fi trebuitu, sau să o comită in timpul, in care din-sul nu era pusu in temniţă, sau ar fi trebuitu ca dinsul să fie fostu fugitu din temniţă pe timpul crimei;

Dar nici crima nu s'a comisu, pe când acusatul era liberu, nici elu nu lipsea din temniţă pe timpul cr imei;

Aşadară acelu acusatu n'a comisu crima.

6.—Silogismu prescurtatu.

Când putem lăsa subinţeleasă o parte din raţio-namentu, atunci nu enunciem, decât celelalte părţi; şi anume in unele caşuri lăsăm subinţeleasă o pre­misă, esprimând numai pre ceealaltă, şi indată după ea conclusia; in asemenea casu silogismul e scurtatu, cu t6te că in cugetu, efectuim raţionamentul intregu. D e es.

Tesă : B e P ( ? )

R a ţ i o n a r e : ( . . . ) B e O

Aşadară B e P. Aci s'a subinţelesu premisa majoră: O e P.

T e R ( ? ) Raţionare: S e R

( • • • ) Aşadară T e R.

S'a subinţelesu premisa minoră: T e S T e s ă : Cei neactivi potu fi fericiţi ( ? )

Raţ ionare : Numai acei 6meni potu fi fericiţi, a că­r o r a spiritu se agitează.

( ) ^ Aşadară cei neactivi nu potu fi fericiţi.

S'a subinţelesu premisa minoră: Spiritul celor ne­gativi nu se agitează.

T e s ă : gimnastica e necesară ( ? )

Raţionare: ( . . . . )

- 93 -

Formula premiselor silogismului Categoricu p6te

Giminastica perfecţionează viaţa omului;

Aşadară gimnastica e necesară. S'a subinţelesu premisa majoră : T o t aceea ce per­

fecţionează viaţa omului e necesaru. In alte caşuri enunciăm numai conclusia, basată

logice pe terminul mijlocitoriu, iar judecăţile premise le efectuim numai in cugetu ; asemenea raţionamentu se caracterisează de contrasu. D e es.

Tesă^ P e R ( ? )

Raţionare: ( ) ( ) P e R pentru că e O.

Raţionamentul enunciatu intregu ar fi: Toţ i O sânt R Dar P e O

Aşadară P e E . Tesă: Corpurile se potu nimici ( ? )

Raţ ionare: ( ) ( . . . , . )

Corpurile nu se potu nimici, pentru că esistă. Raţionamentul intregu este: Nici unu lucru, care esistă, nu se p6te nimici; Dar corpurile esistă ; Aşadară corpurile nu se potu nimici.

Eserciţiu —Să se întregească in silogismi următ6-rele părţi de raţionamentu: Arta mobilează senti­mentele Aşadară arta e necesară.—Tot aceea, ce e indispensabil pentru cultura societăţii, e indispen-sabilu pentru fie-care o m u . . ; . . aşadară educaţia e indispensabilă pentru fiecare omu.—Nobila ambiţie e l ăudab i l ă , . . . . pentru că ea dă impulsu, ca omul să se perfecţioneze.

7 . —Figure şi moduri silogistice.

— 94 -

varia in patra forme principale, im patru figure s i lo­gistice, cum de esemplu:

Tesa : I e T ( ? )

Raţionare :

1 2 3 I 4 0 e T T e 0 T e 0 0 e T I e 0 0 e I ir

i e 0 0 e I

Aşadară I e T . Tesă Puternicii de pe pămentu potu fi nefe­riciţi ( ? )

Raţionare: 1

Toţ i 6menii potu ajunge nefericiţi; Dar puternicii de pe pământu sânt 6meni ;

Aşadară puternicii de pe pămentu pot ajunge ne ­fericiţi.

2 .

Nefericirea p6te ajunge pre toţi 6meni i ; Uni i 6meni sânt puternici o parte din viaţa l o r ;

Aşadară cei puternici potu ajunge nefericiţi.

3. Nefericirea p6te ajunge pre toţi 6menii; Puternicii de pe pămentu sânt omeni ;

Aşadară puternicii potu ajunge nefericiţi.

4. . . . . . i*

T o ţ i 6memi potu ajunge nefericiţi; Câţiva (Smeni sânt puternici o parte din viaţa lor Aşadară puternicii potu ajunge nefericiţi. A m pute' face şi schimbarea aceea, că să mutăm

premisele una in locul alteia; tot la aceeaşi conc luse am ajunge. Dar e de insemnatu, că trebuinţa n6s-tră este numai de a afla adeverul cel nou pentru noi, şi nici decum nu e, de a inşira silogismi in diferite figUre.

- 95 —

Dacă luăm in consideraţie variaţia judecăţilor in cantitate şi calitate, aflăm, că variaţiile principale sânt următ6rele: judecăţi afirmative universale, şi negati­ve universale, apoi afirmative particulare, şi negati­ve particulare. Să luăm cele doue ânteie vocale din verbul latinescu : afft'rm ( o ) , ca representante pentru judecăţi afirmative, şi vocalele din verbul latinu ne-go ca representante pentru judecăţi negative, anume vocalele ânteie ( a şi e) pentru cele universale, cele de pe urmă (?', o,) pentru cele particulare (şi indi­viduale), şi pentru inlesnirea memoriei, să primim cele doue versuri din usu:

Asserit a, negat e, verum universaliter ambo ; Asserit i, negat o, sed particulariter ambo.

Pe basa acestei convenţii, se formează câte unu cuventu din trei silabe in aşa ordine, că acele trei vocale să represente câte trei judecăţi aşa, cum potu, să formeze unu silogismu, care să ne ducă la câte unu adeveru nou. Asemenea cuvinte sânt următ6-re le :

Barbara, Darii, Celarent, ¥erio, Camestres, Baro­ca, Daraptf, Felapton, Bocardo, Di'sarm's. . . Din t6te cuvintele aceste numai vocalele au importantă pen­tru noi. D e es. cuvântul: Ferio, sau vocalele din-tr 'ihsul: o,, t, o, (pe basa convenţiei csprimatc in versurile susamintite) representează unu raţionamentu), in care judecata majoră (representată prin vocala e) este universală negativă, judecata m m o K . i (repre­sentată prin vocala «,) este afirmativă paru'.ulară (o i i individuală), iar conclusia (representală prin vocala o ) este o judecatâ^negativă particulară. D e es

T e s ă ; O e S ( ? )

Raţionare in forma Ferio: Nici unu R nu e S . . . . (vocala e) Dar câţiva O sânt R . . . . (vocala î)

Aşadară câţiva O nu sânt S . . . (vocala o )

- 9 6 -

T e s ă : Cel ce calumniază, e stimatu ( ? )

Raţionare in forma Ferio: Nici unu inşelătoriu nu e stimatu . . . . ( e ) Dar cel ce calumniază, e inşelătoriu (i)

Aşadară cel ce calumniază nu e stimatu . . . ( o ) In asemenea modu se potu forma şi alte raţiona­

mente conform cu vocalele celorlalte cuvinte. Eşerciţiu.—Să se formeze silogismi după cuvintele

următ6re, dacă e posibilu: Datisi, Irato, Revelant, Dissipo, Cererent, Doria, Festina.

8 .—Raţ ionamentu compusu.

In unele caşuri nu avem siguranţă despre adeve-rurile acele, cu care am vo i a ne ajuta drept pre­mise pentru aflarea unui adeveru n o u ; in asemenea caşuri căutăm alte adeveruri, cunoscute, şi cu aju-toriul lor raţionăm, până consolidăm intr'o conclusie acelu adeveru, pre care apoi el luăm drept premisă sigură, şi cu ajutoriul lui raţionăm mai departe, până ajungem la constatarea adeverului, pre care-1 cău­tăm. In asemenea casu efectuim antei unu raţio­namentu ajutătoriu, pentru ca să putem constata o premisă majoră, pe basa căreia să putem efectui ra­ţionamentul propriu. Şi când nu avem nici unu a-deveru siguru drept premisă pentru raţionamentul ajutătoriu, atunci căutăm unu altu adeveru solidu, pre care-1 luăm drept premisă majoră pentru unu raţionamentu ajutătoriu, prin care conchidem la unu adeveru, cu ajutoriul căruia apoi efectuim raţiona­mentul celu de pe urmă; prin aceasta aflăm adevă­rul, ce am căutatu. O procedură ca aceasta se ca-racterisează de raţionamentu compusu; şi anume când Se razimă pe adeveruri universale, şi se conchide la adeveruri particulare, atunci se caracterisează d e ^ r o -gresivu, sinteticu sau deductivii', iar când se incepe cu adeveruri particulare sau individuale, şi se con -

— 9 7 —

chide la adeveruri generale, atunci se caracterisează de regresivu, analiticu, sau inductivu.

Esemple: Tesă: F e P ( ? )

Să presupunem, că seim, că F e R ; ansă nu seim, dacă toţi R sânt P ; seim, că R e S, dar nu seim, dacă toţi S sânt P ; seim că S e 0 , dar seim şi a-ceea, că toţi 0 sânt P.

Deci raţionăm:

Toţi 0 sânt P ; Dar toţi S sânt 0 ;

Aşadară toţi S sânt P ;

^Toţi S sânt P ; Dar toţi R sânt S ;

Aşadară toţi R sânt P ;

Toţ i R sânt P ; Dar F e B j

Aşadară FL e P . (Tesa e deslegată afirmativ.)

Sau fără repetiţii: Toţi O sânt P ;

Dar toţi S sânt 0 ;

Aşadară toţi S sânt P ; Dar toţi R sânt S ;

Aşadară toţi R sânt P ; Dar F e R ;

Aşadară F e P.

Aceeaşi tesă.

Raţionare negativă: Nici unu 0 nu e P ; Dar S e O ;

— 98 - -

Aşadară S nu e P ;

Dar R e S ;

Aşadară R nu e P ; Dar F e R

Aşadară F nu e P. (Tesa e deslegată negativ.)

Conclusiile intermediare le putem lăsa şi subînţe­lese, esprimând numai conclusia cea de pe urmă. Silogismul compusu, şi prescurtatu astfel, se numesce sorite. D e es.

Aceeaşi tesă ( F e P ? )

Raţionare: Toţi O sânt P sau: Nici unu O nu e P ;

Tesă: Cel ce nedreptăţeşce pre altul, e fericitu(?)

Raţionare: Cel ce simte neplăcere, e nefericitu; Dar cel ce se turbură, simte neplăcere;

Aşadară cel c e se turbură e nefericitu. Dar cel ce se revoltă contra sa, se turbură;

Aşadară cel ce se revoltă contra sa, e nefericitu. Dar cel ce nedreptăţeşce pre altul, se revoltă c o n ­

tra sa;

Aşadară cel ce nedreptăţeşce pre altul, e nefericitu.

Tesă : Omul se p6te nimici ( ? )

Raţionare: Nici unu lucru, care esistă, nu se pa­te nimici ;

Dar t6te fiinţele din natură esistă; Dar tot aceea, ce vieţuesce pe pămentu, e fiinţă

a naturei; Dar omul e fiinţă vieţuit6re pe pământu;

Aşadară omul nu se p6te nimici.

Dar S e O Dar R e S Dar F e R

Dar S e O Dar R e S Dar F e R

Aşadară F e P. Aşadară F nu e P.

— 99 -

Tesă : T e 0 ( ? ) Raţionare regresivă:

Toţi T sânt A ; Dar toţi A sânt F ;

Aşadară toţi T sânt F ; Dar toţi F sânt R ;

Aşadară toţi T sânt R ; Dar toţi R sânt O ;

Aşadară toţi T sânt 0 . Sau: Toţi T sânt B;

Toţi B sânt R ; Toţi R sânt F ; Toţi F sânt 0 ;

Aşadară toţi T sânt 0 . Tesă: Cel ce nedreptăţesce pre altul, e fericitu(?) Raţionare: Cel ce nedreptăţesce pre altul, se rev61tă contra sa; Cel ce se rev61tă contra sa, se turbură; Cel ce se turbură, simte neplăcere; Cel ce simte neplăcere, e nefericitu ;

Aşadară cel ce nedreptăţesce pre altul, e nefericitu. Tesă: Omul se p6te nimici (?)

Raţionare: Omiil e fiinţă vieţuit6re pe pământu; Tot aceea ce vieţueşce pe pămentu, e fiinţă a na­

turei; T6te fiinţele naturei esistă; Ceea ce esistă, nu se p6te nimici; Aşadară omul nu se p6te nimici. Eserciţiu.—1. Ce scopu avem noi cu raţionamen­

tele compuse ?—2. Care e mai preţiosu : raţionamen­tul compusu, ori cel simplu?

— 100 —

METODOLOGIA. In cercetările n6stre despre cunoscinţe se compl i ­

că ideile adeseori intr'atâta, incât e imposibilii a le distinge pre unele de altele esact, atât in cuprin­surile cât şi in sferele lor, şi apoi nu ne putem a-sigura deplin despre soliditatea adevărurilor. Aşa­dară trebue să ne deprindem cugetarea, să distingă esact unu conceptu de cătră t6te celelalte, să cun6s-că deplin să mes6re sfera conceptelor apriat, şi să scie consolida adevărurile in spiritul seu şi intr'al al­tora. Trebue să ne deprindem a defini sau mărgini conceptele, a le divida sau impărţi, ale clasifica in intregul lor, şi a demonstra sau consolida val6rea lor.

1.—Definiţia.

Voind să distingem unu conceptu de t6te celelal­te concepte, trebue să-i precisăm cuprinsul esact, a-şa, că să nu se p6tă confunda cu altul; şi atunci $icem, că-1 definim, sau el tratăm in definiţie. A -ceasta o facem, enumerând t6te caracterele logice a-le conceptului, in legătura lor logică.

Definiţia trebue să fie adeverată şi esactă, să c o n ­ţină t6te caracterele logice ale conceptului; să nu re-peteze nimicu, şi să nu cuprindă nimica alta, decât acele caractere logice. D e es. Omul e fiinţă sensiti-vă neraţională, acesta definiţie nu e adeverată, pen­tru că conceptul : omu constă numai din caracterele de fiinţă şensitivă şi raţională.—

D e es. omul e fiinţă raţională; acesta definiţie e necompletă. Alte esemple de definiţii defectu6se: pământul e stea ficsă; (defin. neadev.) e linea, in jurul căreia ne inchipuim, că se inverte unu corpu organicu ; (defin. neadev.) ;—polul este punctul din mijlocul unei acse; (neadev . ) ; ecuatore este cercul,

— 101 -

pre care ni-1 închipuim pe suprafaţa pământului (necompletă.) . . . . Definiţii b u n e : ecatore este cercul, pre care ni-1 inchipuim pe suprafaţa pămân­tului, in egală distanţă de polurile lu i ;—omul e fi­inţă sensitivă şi raţională; — spiritul e fiinţă activă consciută..

In definiţie trebue să arătăm caracterele logice ale conceptului, a ide ei compuse despre unu lucru; a-şadară când am aminti totdeauna numai înţelesul cu ­vântului, precum Fam moştenitu, in cele mai multe caşuri am face definiţii necomplete, altădată şi nea­devărate. Aşadară definiţia nominală, adecă aceea, in care nu se amintesce, decât înţelesul istoricu al cuvântului, nu sânt de val6re pentru sciinţa, decât numai ca notiţe istorice; de es. filosofia este iubirea de înţelepciune. Definiţie reală, scientifică: filosofia este sciinţa despre principii.—Alte definiţii nomina­l e : Geometria este măsurarea pământului; Metafisica este ceea ce urmeză după fisică.

Când vo im să arătăm unu conceptu mai de a-. pr6pe in natura sa individuală, precum se manifes­tează in 6recare momentu anumitu, atunci enume­răm t6te calităţile considerabile ale acelei represen-taţii, chiar şi pre cele neesenţiale şi variabile. A -semenea arătare se numesce descripţia obiectului. D e es. definiţie: estetica este sciinţa care tratează despre frumosu. Descripţie: Estetica este aceea par­te a filosofiei, in care esaminăm sentimentul neplă­cerii, ce ne causează lucrarea monotonă şi uniformă din ocupaţiile de t6te dilele, şi aflăm, că spiritul tre­bue să vină in mişcări libere, pentru ca să înceteze neplăcerea, şi dincontra să simtă plăcere, care se caraeterisează de estetică; după aceasta arătăm, prin câte mijl6ce putem aduce spiritul in mişcare liberă şi armoniosă, anume prin voinţa sa proprie, şi prin impresii de dinafară; şi infine aflăm, şi ficsăm, cum trebue să fie mişcarea spiritului, pentru ca să simtă plăcere estetică.—Definiţie nominală: Definiţia este

— 102 -

mărginire; definiţie reală : definiţia este enumerarea caracterelor logice a unui conceptu.—

Eserciţiu. — 1. Să se trateze in definiţie reală şi in descripţie următ6rele noţiuni; Pedagogia, triunghiu, raţionamentu, definiţie, numeru.—2. Ce tratăm in definiţie: cuprinsul ori sfera conceptului?—

2.—Divisia şi clasificarea.

Când voim să precisăm sfera unui conceptu in conceptele acele subordinate, din care se compune, atunci trebue să luăm mai antei o representaţie, drept basă, şi cu privire la acea basă impărţim sfe­ra conceptului respectivu in ramurile sale; ceea ce se numesce a divide, a impărţi conceptul, sau a-1 trată in divisie. Divisia trebue să fie adeverată, şi esactă, adecă representaţiile, care formâză ramurile divisiei, trebue să fie coordinate, intre sine şi subor­dinate in acelaşi gradu sub conceptul principalu, pre care-1 dividăm; trebue să fie complete, adecă suma lor să represente sfera intreagă a conceptului, dar să fie contrarie intre sine, adecă să se escludă una pre alta. Pre acelaşi conceptu el mai putem divide şi din alte puncte de vedere, şi formăm codivisii, sau divisii coordinate.

Pre fiecare ramu de divisie el putem divide mai departe, tot in acelaşi modu, şi formăm subdivisii, sau divisii subordinate sub divisia cea principală. D e esemplu: dacă vo im să dividem conceptul fiinţă, tre­bue să luăm de basă pentru divisie de es. idea e-senţei e i ; astfel fiinţele se dividu in corpuri şi in puteri. Acelaşi conceptu: fiinţă se mai p6te divide din punctul de vedere al vieţei ; fiinţele se impartu in v i e şi in fiinţe fără viaţă. Corpurile se potu di ­vide din punctul de vedere al organismului ; anume corpurile se impartu in organice şi neorganice; scl. —Divisii defectuose: corpurile se impartu in reci şi in

— 103 —

solide; fiinţele se dividu in fiinţe corporale, fiinţe organice, şi fiinţe solide.

Când voim, să desvoltăm basa logică a unei sciin-ţe intregi, atunci trebue să tratăm intreaga sferă a conceptului fundamentalu, dividându-1 antei in păr­ţile lui principale, conform cu cei mai importantu punctu de vedere ; după aceasta trebue să dividem amândoue ramurile divisiei in ramurile lor, şi aşa mai departe in linii nentrerupte, trecând prin cod i -visii şi subdivisii, până la individi. O asemenea lu­crare se numesce a desvolta sfera unui conceptu in clase logice, sau a clasifica acelu conceptu. U n u organismu intregu de clase se numesce sistemul c o m -pletu al unei sciinţe, şi unitatea sistemului o for­mează idea supremă, sau conceptul fundamentalu, pre care l'am tratatu in divisia fundamentală.—De es. sistemul corpurilor in combinaţia lor cu puterile: corpurile sânt neorganice şi organice. Corpurile ne -organice sânt lichide şi solide; cele lichide sânt ga ­zase şi simplu lichide . . . . Cele organice sânt cu mişcare spontenee, şi fără mişcare spontanee; cele cu mişcare spontanee sânt raţionale şi neraţionale . . . continuând astfel divisia tuturor ramurilor acestei clasificaţii, până lâ individi, se construe sistemul fiin­ţelor din natură, care formează schiţa fundamentală, baza filosofică a sciinţelor naturale.—

Eserciţiu.—Să se facă divisia şi clasificaţia noţiu­nilor următore: lucrare psichică, filosofie, artă . . . şi să se spună, care e idea fundamentală, unitatea scienţifică, in fiecare din sistemul acestor idei.—

3.—Cert i tudinea

Noi avem necesitate de a ne asigura de fiecare a-deveru 1 vadă spiritul clar şi precis, şi să nu se ivească vre o representaţie, care să fie in dis-armonie, in contradicţie cu acelu adeveru. In ase­menea stare spiritul vine in raportu precisu cătră a-

- 104 -

devenirile din cugetarea sa, şi acestu raportu al spi­ritului cătră celelalte adeveruri se numesce certitudi­ne. Certitudinea e scopul, ce căutăm a realiza prin fiecare cercetare scienţifică.—

Despre unele judecăţi, şi anume mai ales despre judecăţile apodictice are certitudine spiritul, indată ce le cugetă clar şi esact, fără să trebuiască a le de ­duce din alte adeveruri prin raţionare, ceea ce ade­seori ar fi şi imposibilii. Spiritul are certitudine d i ­rectă despre adeverul lor, şi nici nu-1 p6te nega in-naintea consciinţei sale, nici a-1 modifica. O aseme­nea certitudine se numesce evidenţă sau certitudine obiectivă. Unele adeveruri se arată de evidente in-naintea inteligenţei după simpla cugetare, fără ca să avem necesitate, a le observa cu sensurile n6stre in caşuri anumite, in care se realisează in fapte. A s e ­menea adeveruri se numescu adeveruri raţionale, in­telectuale, sau „apriorice" (de la latin, „ a priori", a-decă inainte de a observa ceva cu sensurile in rea­litatea obiectelor de afară de spiritu). D e es. intre-gul e mai mare decât oricare parte a sa; despre a-ceasta avem certitudine obiectivă, inainte de a m e -surâ unu intregu cu vre o parte a sa;—efectul ur­mează după causă; unu raportu nu p6te esista de­cât intre doue sau mai multe lucruri; rernânând n e ­schimbată massa unui corpu, cresce in volumu, da­că se dilatează; unul e mai puţinu, decât d o i ; l i-nea e compusă.

Alte adeveruri nu ni le putem formă in cugetu numai, ci trebue să observăm şi esaminăm lucrurile in natura lor şi in schimbările lor obiect ive; şi du­pă ce le observăm prin vedere, audu, mirosu, pipă-indu-le ori gustându-le, ne compunem idei şi le a-ducem in raporturi de judecăţ i ; şi dacă le observăm just şi esact din t6te punctele de vedere, in t6te ra­porturile lor cele mai insemnate, atunci spiritul nos­tru are certitudine despre dinsele; asemenea certitu­dine ne representă adeveruri consolidate după espe-

— 105 -

rienţa sensuală, şi pentru aceasta se caracterisează de adevăruri esperimentale, adeveruri date de esperienţă, empirice sau aposteriorice, (de la latin, a posteriori adecă după esperienţă sensuală). D e es. luna se in­vârte numai odată împrejurul acsei sale, in timpul, in care se invârte odată injurul pământului; corpu­rile se dilatează prin căldură ; lumina e mai repede decât sunetul.

In sciinţe adeseori aflăm unele adeveruri pe cale esperimentală, pe calea observaţiei, şi aj oi prelucrăm acele adeveruri mai departe pe cale curat intelectu­ală; de es. observăm o stea in sborul seu, şi după observaţie calculăm in cugetu cursul ei de mai de ­parte, fără de a o mai observa.

Eserciţiu.—Din ce adeveruri se compune Matema­tica, Logica, sciinţele naturale, istoria, astronomia?

4 .—Demonstra ţ ia .

Subiectul cugetătoru nu p6te ajunge la certitudi­ne totdeauna deadreptul; adeseori este nevoitu să-şi redeştepte antei alte adeveruri, despre care are cer­titudine, şi prin aceasta eşi formează certitudine des­pre adeverul cel nou din spiritul seu, ori dintr'al altuia. O lucrare ca aceasta se numesce demonstra­ţie sau probare; şi adevărurile acele, cu care se a-jută spiritul pentru a probă sau demonstra unu a-deveru, se numescu probe, raţiuni, sau argumente.

Demonstraţia unei tese o facem prin conclusie ne­mijlocită, prin raţionamentu contrasu, ori scurtatu, sau şi prin raţionamentu intregu ; şi când nu putem demonstra ceva cu ajutorul unui singuru raţiona-* mentu, atunci inşirăm mai multe faţionamente scur­tate (soriţi), şi la casu de necesitate chiar unu lanţu de raţionamente intregi.

Demonstraţia numai atunci va fi solidă, şi ne va duce la adeveru nou cu certitudine, când o v o m in-temee pe adeveruri solide, şi nu vom deduce altu

— 106 —

ceva, decât ceea, ce urmează cu necesitate logică din adeverurile respective; aşadară nu putem probă c e ­va chiar prin judecata din tesă, pentru că aceea an­că nu e sigură, decât după probare, p6te că din d e ­monstraţie v o m ved^, că e chiar neadeverată; tot din aceleşi cause nu putem proba ceva cu adeveruri care ar urmă din adeverul cel din tesă; in fine tre­bue să combinăm tote probele, şi să conchidem la o judecată, care să fie compusă conform cu totalita­tea probelor, precum se modifică ele reciproc, şi c o n -clusia să nu contradică nici unei probe, ci d incon-tra să armonieze precis cu combinaţia lor justă şi esactă. D e esemplu: tesă: Estetica e necesară pen ­tru fiecare omu ( ? ) . Demonstraţie: T o t aceea, ce imblândesce spiritul omenescu, el înnobilează; ceea ce înnobilează spiritul omenescu, este necesara; Es ­tetica imblândesce spiritul omenescu;—aşadară Este­tica este necesară pentru fiecare omu.—

L a demonstraţia unor tese ne este mai favorabilu a ne basă pe adeveruri universale, sub care subor-dinăm judecata din tesă. Când plecăm in demon­straţie de la adeveruri universale, şi deducem din-tr'insele adeveruri particulare, acestu modu de p r o ­cedare se numesce metodu sau cale progresivă, sin­tetică, şi deductivă; şi anume când intemeem d e ­monstraţia pe unu adeveru raţionalu sau aprioricu, sintesa din demonstraţie se caracterisează de raţio­nală, sau apriorică; de es. tesă: S6rele este supusu legilor naturei ( ? ) . Demonstraţie : Fiecare lucru din natură e supusu legilor e i ; s6rele e lucru din na­tură;—aşadară s6rele e supusu legilor naturei.—Când intemeem demonstraţia tesei pe unu adeveru uni-versalu esperimentalu, empiricu, aposterioricu, sinte­sa se caracterisează de aposteriorică; de es. tesă: P u ­ternicii pământului sânt supuşi la greşeli ( ? ) D e m o n ­straţie: fiecare omu e fiinţă neperfectă, fiecare fiinţă neperfectă e supusă la greşeli; puternicii pământului sânt 6meni;—aşadară puternicii pământului sânt su-

- 107 —

puşi la greşeli.—Unele tese le demonstrăm luând intr'ajutoriu adeveruri particulare ori individuale, de la care trecem la adeveruri generale. Această cale de demonstraţie se caracterisează de modu sou me-todu regresivii analiticu sau inductivu; de es. tesă: Omul este espusu la pericule totdeauna ( ? ) ; — d e m o n ­straţie : Omul este espusu la pericule diua; omul e espusu la pericule n6ptea;—aşadară omul totdeauna e espusu la pericule.—

Unele tese nu le putem demonstra deadreptul prin nici unu adeveru, prin nici unu argumentu soli du In asemenea caşuri ne conformăm cu principiul, că fiecare lucru se p6te determina şi prin aceea ce- i este contradicătoriu deadreptul; şi dacă putem d e ­monstra, că e abşurdu ori imposibilu ceea ce e c o n ­tradicătoriu tesei, din aceea urmează cu necesitate logică, că tesa e adeverată; asemenea procedură se numesce demonstraţie indirectă; de esemplu: este cunoscutu, că omul retăcesce uneori, şi crede că e-sistă unu lucru, despre care află pe urmă, că nu e-sistă; aşadară nu admite ca siguru, că omul esistă; ni se ivesce dară ca tesă de resolvitu: Omul esis­tă ( ? ) . Demonstraţie: Omul se indoesce despre a-

esiste, au nu esistă: âuşă dacă nu ar fi e-sistând, nu s'ar indoi despre esistenţa sa; şi numai aşa s'ar putâ iudoi, dacă ar fi esistând ; dar elu se indoesce; a se indoi fără de a esistă, este absurdu ; —aşadară omul esistă.—

Eserciţiu.—Să se controleze următ6rele demonstra­ţii : tesă: In mijlocul pământului este apă ( ? ) D e ­monstraţie : Dacă nu ar fi apă in mijlocul pământu -lui, nu ar isvori apă dintr'insul; dar isvoresce apă din pămentu ;—aşadară in mijlocul pământului e a-pă .—Tesă: In mijlocul pământului e focu. D e m o n ­straţie : Dacă in mijlocul pământului nu ar fi focu, nu ar put6 sburâ focu din pământu ; ansă in unele locuri a sburatu focu din pământu ; aşadară e focu in mijlocul pământului.—Teşă : S6rele se invârte i m -

— 1 0 8 —

prejurul pământului ( ? ) . Demonstraţie: Noi vedem j că s6rele se redică asupra orizonului nostru, trece de ceea parte, şi pe urmă iarăşi se redică pe unde s'a redicatu mainainte, şi aceasta se numesce a se invârtî imprejurul pământului;—aşadară s6rele se invertesce imprejurul pământului.—

5 .—Probabi l i ta tea .

In unele caşuri nu putem proba tesa cu certitudine nici direct nici indirect, şi sântem nevoiţi a ne măr­gini la 6recari graduri de probabilitate, adecă in 6-recare apropiere logică şi speranţă, de a o pute p r o ­bă cu certitudine. Când ni se presentă mai multe sau mai tari probe, adecă mai multă putere demon­strativă contra tesei, decât pentru ea, unu casu ca acela se numesce neprobabilitate; iar când este tot atâta putere demonstrativă pentru tesă, câtă este contra ei, caşul se numesce îndoială; şi când pute­rea demonstrativă pentru tesă precumpănesce inain-tea probelor contra ei, caşul se numesce .probabilita­te \ şi, infine, când probele contra tesei se nimi­cesc u dinnaintea puterii demonstrative pentru ea, spiritul eşi desface ori ce urmă de indoială, şi se află in certitudine. Dincontra, când se ivesce atâta putere demonstrativă contra tesei, incât se nimicesce puterea demonstrativă pentru tesă, atunci spiritul se află in certitudine despre aceea, că tesa nu e adeverată.

«.—Analogia.

Când nu putem cundsce t6te calităţile unui lucru nici nu putem afla, de ce clasă de lucruri se ţine, atunci ei comparăm calităţile cele cunoscute, cu ca­lităţile altor lucruri, şi dacă aflăm, că acele calităţi sânt egale cu unele calităţi a celorlalte lucruri, a că­rora natură o cun6scem deplin, atunci sântem p le ­caţi a conchide cu 6recari graduri de probabilitate, că şi acele calităţi, pre care nu le putem observa

— 109 —

in momentu, vor fi egale cu celelalte calităţi ale o -biectelor, a cărora natură o cun6scem deplin, şi că obiectul din cestiune se va ţine de aceeaşi clasă. Asemenea raţionare se numesce analogie. D e esem­plu aflăm o monedă ştearsă in parte; observând pe ea 6recari semne,' şi cunoscând din sciinţa despre monede, in ce clasă de monede se află acele semne, conchidem cu probabilitate, că moneda cea ştearsă e din aceea clasă de monede, şi conchidem, Cxi £1 < l —

vutu odată şi celelalte calităţi ale aceleiaşi clase. Eserciţiu.— Când am află in pământu o frântură de

osu, ce consideraţii ar trebui să facem, pentru ca să aflăm, din ce clasă de animale este acelu osu ? Să ne închipuim relativ la unu asemenea osu unu casu in care să fie neprobabil că acela să se ţină de clasa x ; să ne inchipuim indoială, probabilitate, asemenea să ne inchipuim caşul cu certitudine, că osul se ţine de clasa x .—

A.—Inducţia.

D e câte ori nu putem cun6sce unu adeveru uni-versalu despre o clasă sau specie intreagă de ob iec ­te, esaminăm aţâţi individi din aceeaşi clasă, câţi ei putem observa; şi după ce-i cunoscem, atunci c o n ­chidem că t6tă clasa sau specia aceea va ave acele calităţi, ceea ce ne va forma unu adeveru in forma unei judecăţi universale nedeterminate; asemenea lu­crare se numesce inducţie; şi cu cât v o m cun6sce mai mulţi individi, cu atâta ne v o m inălţa mai multu in graduri de probabilitate; iar dacă vom pute observa toţi individii, care compunu clasa respectivă, atunci inducţia nu va fi mai mult necompletă, ci v o m ave inducţie completă, şi spiritul nostru se va redica din probabilitate,- consolidând in sine adeverul cu certi­tudine. D e es.

Tesă : T6te limbile europene sânt de origine ari că ( ? )

Raţionare:

— 110 -

T6te limbile latine sânt de origine arică; i (Inducţie T6te limbile germane sânt de origine arică ; ,' necom-T6te limbile slavice sânt de origine arică; ) pletă.)

Limbile europene sânt de origine arică. (Conclusie fă­ră certitudine.) Tesă : T6te corpurile au puteri ( ? }

Raţionare : Corpurile neorganice au puteri; j (Inducţie c o m -Corpurile organice au puteri; \ pletă.) T6te corpurile au puteri. (Certitudine).

Tesă : T6te limbile europene sânt de origine arică ( ? ) Raţionare:

T6te limbile latine sânt de origine arică; T6te limbile germane sânt de origine arică;

Limba ungară nu e de origine arică.

Nu t6te limbile din Europa sânt de origine arică. (Cerditudine.)

Eserciţiu.—1. Ce e mai preţiosu pentru spiritul omului : certitudinea, ori probabili tatea?—2. Să se res61ve tesa: Omul e scutitu de pericule pe o parte a suprafeţei pământului ( ? )

6 .—Sofisma.

Când cineva greşesce in demonstraţie, ajunge la conclusie rătăcită, neadeverată; asemenea casu se nu­mesce paralogismu, şi dacă cineva comite greşeli în­adins, cu consciinţă, pentru ca să facă pre altul să considere drept adeveru ceea ce nu e adeveru, asemenea faptă consciută se numesce sofismă.

Contra sofismelor altuia ne v o m asigura, dacă v o m controla natura logică a conceptelor şi a tuturor i-deilor respective, şi vom esaminâ modul raţionamen­telor şi a demonstraţiei in t6te privinţele.

M O R A L A .

M O R A L A .

FUNDAMENTUL MORALEI. 1 .—Scopul vieţei.

Din natura omenească urmează logice, ca omeni-mea să-şi propună drept scopu principalu raţionalu: perfecţia sa şi a individilor; disposiţia individuală a fiecărui omu el face să-şi propună drept scopu prac-ticu : fericirea sa. Când individii ar fi nefericiţi, ar fi turburaţi; ar fi departe de perfecţie; atunci şi o m e -nimea ar fi departe de perfecţia sa; fără fericirea in­dividilor ar fi pră neimplinită perfecţia omenimii. Trebue dară să considerăm ca scopupracticu: fericirea omului, iar ca scopu raţionalu, superioru: perfecţia, atât a omenimii, a relaţiilor şi instituţiilor sociale, cât şi a vieţei individilor in parte.

2.—Gradaţ ia perfecţiei şi a fericiri i .

Uneori omul e in stare normală, indiferentă; pre­cum e ori care omu sânătosu şi liniscitu; altădată ei lipsesce ceva, şi aşa se află in stare de 6recari graduri de defectu, şi p6te cade" şi mai adenc in a-ceeaşi direcţie, suferind stricăciuni şi mai mari, in

ori ce privinţă; de es. in sănătatea sa, in averea, on6rea ori in siguranţa sa; asemenea stări de de ­fectu sânt in disarmonie cu dorinţa omului, sânt c o n ­trarie cu voiDţa l u i ; aşadară ne putem inchipui o

8

— 114 —

scară de graduri, o linee, pe care să representăm starea normală neschimbată, la unu punctu, care va urma să ne representeze starea indiferentă, aşadară el vom caracterisa de nulă, zero, ( 0 ) ; de aci intr'o direcţie pe aceeaşi linee vor urma gradurile de de-fectu, gradurile negative, de neperfecţie, ( — 1 — 2 — 3 —4.. . . ) de es. omul bolnavii, celu fără educaţia ne­cesară, omul reutăciosu, omui nedrepţii, fâcătoriul de rele, ucigaşul, scl. această scară de neperfecţie se conti­nuă până la unu gradu, (—n), in care omul încetează a fi omu, şi incepe a fi animalu neraţionalu, ori lu­cru fără viaţă, şcl; de es. când cuiva i se turbură cugetarea, ori organismul vieţei, şi când trece din viaţă.

Omul se ridică din starea sa normală indiferentă, desvoltându-şi puteri mai multe, şi perfecţionându-se in ori ce privinţă ; de es. când cuiva ei crescu pu­terile corporale şi spirituale, când cineva invaţă a esecuta diferite lucruri folosit6re, înaintează in in­strucţie, in educaţie, cel ce e de caracteru justu, ma-rinimosu, activu, scl. aceste graduri de perfecţionare va urma să le caracterisăm drept graduri positive ( H - l - f - 2 + 3 )» şi le putem continua in cugetu, fară de a le pute mărgini, ( + 4 *f-5-ţ- -r-n). Scopul raţional este de a se ridica omul de la graduri mari de neperfecţie la graduri mai mici, şi tot inainte in aceeaşi direcţie, la starea normală, indiferenţă, şi tot inainte in graduri mai mari de perfecţionare; ori in sensul scărei de mainainte, scopul raţional al o-menimii este de a inainta nencetatu in direcţia: — n . . . » - v . . . -f- n.

In privinţa fericirii, omul se simte uneori in sta­re indiferentă, când nu simte nici durere nici plăcere positivă; de aci p6te trece in stare de neplăcere, ca­re variază in graduri ; de es. când cineva simte du­rere corporală, altădată mai mică altădată mai vio­lentă, ori cineva perde pre părinţii sei, şi se întris­tează; când cineva se scie vinovatu de nenorocirea

altuia, scl.—Omul se ridică de la starea sa indife­rentă la starea de plăcere positivă; de es. când ci­neva se scie pre sine de autorul unei fapte frum6se. Deci şi in privinţa fericirii ne putem imagina o scară de graduri, de la gradul zero ( 0 ) , intr'o direcţie gradu-rile neplăcerii, a nefericirii şi durerii, graduri negative ( — t — 2 — — n . ) şi tot de la gradul zero pe a-ceeaşi linee, in direcţia opusă, gradurile plăcerii, ale bucuriei, ale fericirii, graduri positive, ( + l - r - 2 - f - 3 + -ţ-n).. Omul doresce a trece de la graduri mari de neplăcere la graduri mai mici de neplăcere, de aci innainte la starea indiferentă, şi tot innainte cătră graduri mai mari de plăcere positivă; sau in sensul scării, ce ne am imaginatu, omul doresce a trece in direcţia:—n »-*- - { - n . — Pe cât stă omul neschimbatu in 6recare stare, nu simte nimicu, nici plăcere nici neplăcere. Numai mişcarea, agitaţia spiritului ei deşteaptă sentimentul; şi anume ori ce pasu face omul in direcţia decătră cel mai mare gradu de neplăcere, cătră cel mai mare gradu de plăcere, el simte plăcere, chiar şi atunci, când nu se redică decât de la unu gradu de neplăcere la unu gradu mai micu de neplăcere; de es. cine pierde câteva

lucruri preţi6se, când află o parte dintr'insele, ori cine aude, că prin resboiu a perdutu pre fiul seu, dacă află pe urmă, că nu Ta perdutu, se simte f6rte fericitu, pe când s'a pututu intempla, că innainte de resboiu, când erau cu toţii împreună, să nu fi sim-ţitu fericire espresă.-—Din contra, ori ce pasu fac© omul in direcţia decătră cel mai mare gradu de plăcere, cătră cel mai mare gradu de neplăcere, sim­te neplăcere, chiar şi atunci, când n'a trecutu, de ­cât de la unu gradu de fericire, la altul mai micu, ori la stare indiferentă; de es. unu omu fericitu spe­ră unu nou succesu, şi se bucură in acea speranţă; deodată vede, că nu se va realiza ceea ce aşteaptă; atunci el simte neplăcere, şi se simte cu mult mai nefericitu, decât se simţiâ atunci când ancă nu in-

- 116 —

cepuse a Bpera succesul cel nou. Aseasta ni o vom insemna in scara, ce ne am imaginatu, in modul ur-mătoriu:

Graduri de fericire.

Stare indiferentă.

Graduri de nefericire.

Perfecţia se combină cu fericirea aşa, că cel ce a-j unge a fi mai fericitu, prin aceasta a innaintatu şi in perfecţie, pentru că spiritul lui funcţionează cu mai multă armonie şi energie, şi e mai dispusu a lucra pentru binele comunu, adecă pentru perfecţia comună. Asemenea şi cel ce innaintează in perfec­ţie, prin aceasta eşi prepară şi asigură mai mult şi fericirea sa. D e esemplu, cu cât innaintează cineva mai mult in instrucţie şi educaţie, cu atâta mai fe­ricitu se simte.—Şi dincontra, cu cât cade cineva mai mult in neperfecţie, cu atâta ajunge mai nefe-ricitu, şi cel ce cade in nenorocire, perfecţia lui se micşorează. Putem forma dară in general rapor­tul perfecţiei şi a fericirii in următoriul pr incipiu: perfecţia şi fericirea omenească stau in raţiune d i -reapta una cătră alta.

Eserciţiu.—1 E posibilă fericirea, fără perfecţie? — 2 . E posibilă perfecţia fără fericire ? — 3 . P6te simţi omul fericire ori nefericire, in o stare nevariată ? — 4. Care e condiţia esenţială pentru ca omul să simtă fericire ori nefericire ? —

- 117 -

3. — Demnitatea personalităţii omenesc!.

Trăind omul in sinul naturei, este indusu a 84 compara pre sine cu celelalte fiinţe din natură. A -cele fiinţe sânt mărginite in calităţile lor, incât ducu esistenţă nesigură, nu-şi potu intemee nici unu fun-damentu de viaţă desvoltată şi garantată incâtva măcar.

Omul este dotatu de la natură cu calităţi eminente şi cu disposiţii superiore; incât dacă le desv61tă de ajuns, le pune in lucrare cu calculu logicu, şi lu­crează cu energie, consecvenţă şi asiduitate: p6te i n ­ternei şi organiza o societate omenească, in care fie­care individu să-şi asigure posiţie cât se p6te de plăcută pentru t6tă viaţa sa, şi aceasta cu mijl6ce distinse, pacinice, mai mult constructive, decât dis­tructive; de esemplu nu nimicindu-se unii pre alţii, nu consumându-şi unii altora proprietatea, ci d incon-tra, ajutându-se unii pre alţii, şi redicându-se.

Această distinsă şipreţiâsă natură formează nobleţă, sau demnitatea personalităţii omenesci.

Raţiunea constată demnitatea personalităţii o m e ­nesci, o respectează ca pre o natură superioră, şi â-poi deduce, cari fapte omenesci, cari macsime, adecă principii practice de deprinderi, (mores) , urmează l o ­gice din idea nobilei nature omenesci, cari deprin­deri şi fapte sânt demne de omu, şi le distinge de fapte şi deprinderi ca acele cari nu urmează logice din nobila natură omenească, cari nu sânt demne de omu, Pre faptele demne de omu le aprobează cu necesitate logică, şi le respectă sub caracterul de fapte morale; iar pre faptele nedemne de omu le desaprobă asemenea cu necesitate logică, şi le res­pinge, caracterisându-le de fapte nemorale.

D e esemplu raţiunea constată, că resbunarea r e -utăci6să nu e deamnă de omu, şi că, dincontra, sis­temul de iertare innalţă val6rea omenimii, dacă 8e aplică cu calcul prudentu, fără escesu.

Raţiunea propune dară necesitatea logică necon-

— H 8 —

diţionată a respectului demnităţii omenesci, drept principiu moralu fundamentalu. Acesta este aşanu-mitul imperativii categoricii al raţiunii, relativ la c o n ­duita omenimii.

Omul scie că e independentu in decisia sa, şi că dinsul eşi p6te conduce voinţa sa după indrumările şi invitaţiile logice ale raţiunii, şciind că s'ar putd decide a urma şi altmintrile; dinsul constată dară, că are distinsa putere de a se conduce pe calea ra­ţiunii, învingând t6te inclinaţiile ordinare ale natu-rei sale inferi6re ; prin urmare scie că are val6re su-peri6ră, şi se preţuesce şi respectă mai presus, con ­form cu distinsele sale calităţi şi disposiţii. A -ceasta respectare de sine a omului se numesce c o n -sciinţa demnităţii sale de omu, din care urmează iu­birea* raţională de sine, aşanumitul amoru-propriu.

Eserciţiu. — 1.—E faptă deamnă de omu a chinui cu ; ,pedepse" pre bolnavii mentali ? — 2 . E demnu de omu, a trăi fără muncă, pe când alţii numai cu mun­că grea se potu susţină?—3. E demnu de omenime, a tolera sclavia şi comerciulde 6meni ? — 4 E demnu de omu, a spune neadeveru cu consciinţă despre a-ceasta?- Nu e nedemnă de omu iubirea de sine, amorul propriu ? — 6. Cum p6te degenera amorul propriu ? —

4-—Idea Moralei şi valârea ei.

Respectul raţionalu pentru demnitatea omenească este unu fundamentu, pe care putem internei şi dea-Tolta t6te preceptele raţionale, după care să ne c o n ­ducem voinţa liberă, pentru ca t6te actele de voinţă fi t6te lucrurile omului să urmeze in armonie logică cu raţiunea;—ne putem forma unu sistemu de sci-inţă practică, după care să ne indreptăm t6le deprin­derile şi regulele voinţei şi activităţii n6stre ; aceasta va fi dară sciinţa armoniei voinţei libere cu raţiunea, şi numesce Morala. Acele acte de voinţă liberă

— H 9 —

care sânt in armonie esactă cu raţiunea, sânt apro­bate moralminte, şi se caracterisează de bune, iar an­cele, care nu armoniază cu raţiunea şi cu demnita­tea omenească, sânt desaprobate moralminte, şi se caracterisează de rele.

Cu sciinţa Moralei tindem practice şi nemijlocit a face, ca t6tă activitatea liberă a omenimii intregi să urmeze nentrerupt in armonie cu raţiunea, 6ă reali-sei* perfecţia şi fericirea cea mai mare posibilă a omenimii pentru generaţia actuală şi pentru t6te cele viit6re.

Celelalte sciinţe ne presintă mijl<5ce puternice, cu care ne putem ajuta spre scopul raţional al omeni­mii; dar acele mijl6ce mai t6te se potu intrebuinţa şi spre căderea şi nefericirea 6menilor. Morala intră nemijlocit in inima vieţei, in curentul activităţii o-menimii, şi-i presintă unu indreptătoriu generalu pu-ternicu, care o conduce numai cătră scopul seu ra-ţionalu, cătră perfecţia şi fericirea sa. Morala ne a-rată unu idealu de purtare raţională şi salutară, fără care idealu omenimea ar fi espusă a se sfâşia 6me-nii unii pre alţii, şi a se nenoroci. Aceste conside­raţii arată, că val6rea reală a Moralei este superi6ră, şi utilitatea ei e nemărginită.

Eserciţiu.—Care e principiul moral fundamental? — 2 . Ce este Morala?—Care e val6rea reală a M o ­ralei pentru scopul raţional al omenimii ?

5 . - Divisia Morale i .

Omenimea nu-şi p6te ajunge esact scopul moral ra­ţional; ci numai câtu tinde a innaita in graduri de fericire şi perfecţie Din această tendinţă cătră unu idealu superioru urmează netjca consideraţii, din ca­re trebue să desvoltăm o sciinţa morală, care tra­tează cestiuni despre unu idealu supraumanu. Aşa dară Morala generală se impart« in doue, anum»

— 1 3 0 -

Morala supraumană sau religiâsă, adecă Morala des­pre idealul superioru, şi Morala umană.

Relativ la Morala umană trebue să considerăm a-ceea, că omenimea se imparte in doue, relativ la fie­care individu, adecă pe de o parte individul, iar pe de altă parte omenimea, afară de aoel individu. C o n ­siderând noi acele acte de voinţă ale oricărui omu, care se rap6rtă la el insuşi, vom construi Morala individuală; şi considerând pre acele acte de voinţă, cari se rap6rtă la altul, v o m forma Morala socială.

Eserciţiu.— 1 Din care consideraţii se formează Morala supraumană?—2. Cum se imparte Morala u -mană, şi cum se imparte Morala in general?

6 .—Sent imentul şi consciinţă morală.

Când cugetă omul idei despre nesce acte de vor inţă şi fapte ca acele, care sânt in armonie cu d e m ­nitatea personalităţii omenesci, spiritul seu se linis-cesce, ori vine in emoţie armoni6să, dinsul simte plă­cere morală; de esemplu, când cugetăm că cineva se aruncă in apă, salvează pre unu copilu, şi—1 adu­ce in braţele mumei sale.—Când, dincontra, cugetă idei despre nesce acte de voinţă şi fapte ca acele, care nu sânt in armonie cu demnitatea personalităţii omenesci, fapte distructive, care sânt nedemne de omu : atunci spiritul seu se turbură, şi vine in agitaţie dis-armonică, dinsul simte suferinţă morală; de esemplu când cugetăm că unu tiranu chinuesce pre cineva, pentru că acela eşi iubesce naţiunea sa, şi nu vră să şi o renege .—Vedem dară, că spiritul are d ispo-siţia de a simţi ceva la idea despre acte de v o ­inţă deamnă ori nedeamnă de omu. Această d ispo-siţie a spiritului omenescu se numesce sentimentu mo­ralu; care se p6te desvolta şi perfecţiona prin edu­caţie.

Spiritul şi prin cugetarea sa face distincţie intre doue clase de acte de voinţă, anume distinge unele

— 121 -

ca acele, care urmează logice din nobila natură o -menească, care sânt convenienţe şi armoniază cu ca­lităţile omenesci superi6re; pre aceste le caracteri-sează de acte morale, sau acte cu val6re morală po-sitivă;—de altă parte distinge acte de voinţă care nu urmează logice din nobila natură omenească, care sânt neconveniente şi nu armoniază cu calităţile o-menesci superi6re; pre aceste le caracterisăm de a c ­te nemorale, sau acte cu val6re morală negativă. Disposiţia inteligenţei, prin care face această distinc­ţie, se numesce conştiinţa morală. Omul apreciază in conciinţa sa morală ori ce faptu, aducând idea faptului in raportu cu idea demnităţii omenesci, şi când idea faptului e in disarmonie cu idea demni­tăţii omenesci, acestu conflictu turbură şi sentimen­tul, provocând intr'insul asemenea emoţie disarmo-n ică ; aceasta causează durere in acelu spiritu, ceea ce se numesce suferinţă morală; de es. când ne in -chipuim, că unu tfineru s'a jucatu cu o armă de focii, fără precauţie, şi a impuşcatu pre 6recare din pă ­rinţii se i ; această „culpabilă" neprecauţie ne deş ­teaptă in minte de esemplu idea unor animale nera­ţionale, care din iubire cătră puii lor ei stringu p â ­nă moru. Când cugetăm la ori ce fapte nedemne de omu, ne coborim in cugetu la ideile despre fiinţe inferi6re in graduri de val6re; pentru aceasta dicem, că omul acela care comite fapte nemorale, se degra­dează, se injosesce; de esemplu acela care pentru 6-* recare superare se resbună cu forţă fisică, contra u -nui omu, pre unul ca acela §1 degradăm in spiritul nostru la rendul fiinţelor brutale neraţionale, fiind că prin fapta sa a derisu raţiunea, a disconsiderat-o, a lăsatu-o de o parte.

Când sântem noi inşine aceia, a cărora faptă o consideră consciinţa drept faptă nemorală, nedeamnă de omu, atunci ne considerăm pre noi inşine drept fiinţă degradată, noi ne nepreţuim pre noi inşine; in asemenea casu turburarea sentimentului nostru

— 1 2 2 —

este mai violentă, şi mai durer6să, şi se numesce ru­şine, sau simţul propriei n6stre degradări; de e-semplu, când am comite o faptă nemorală, şi am denunciâ pre unu nevinovatu, pentru ca să-1 pedep­sească pre acela.

Esercifiu.— 1. Ce este sentimentul m o r a l u ? — 2 . Esistă sentimentu moralu in fiecare omu ? — 3 . E des-voltatu sentimentul moralu in acelaşi gradu in fie­care omu ? — 4 . Care e mai preţiosu pentru omu, sen­timentul moralu desvoltatu in gradu considerabilu, ori cel nedesvoltatu? — 5. Ce este consciinţa morală? — 6 . P6te inşelâ omul consciinţa sa morală ? — 7 . D u ­pă ce omul a comisu o faptă rea, urmează in spi­ritul lui negreşit ruşine, durere morală şi despreţu de s i n e ? — 8 . P6te reţine consciinţa morală pre 6meni de la fapte nemorale?—9. E egală consciinţa in fie­care omu, ori se desv61tă cu educaţia ?

?.—Motivele acţiunilor omenesci .

T o t aceea, ce prov6că vre o acţiune omenească, se numesce mobilul sau motivul acelei acţiuni.

Cel principal motivu nemijlocitu pentru acţiuni o -menesci este voinţa omului. Voinţa urmează, după cum o conduce cugetarea. Cugetarea, la rândul seu se indreptează pe de o parte după simţurile sensu-ale, după inteligenţa practică, şi după consciinţa dem­nităţii proprie omenesci, sau după amorul propriu, in scurtu: după interesele propriei sale fericiri in­dividuale] şi dacă acestu interesu conduce pre in-dividu la fapte ca acele, care sânt contra fericirii o -menimii in general, atunci se caracterisează de ego-ismu ordinaru, şi e motivu nemoral ; de esemplu a-cel impulsu individual care face ca individul să-şi immulţească averea, împiedecând pre altul in inte­resele lui cele seriose şi respectabile. - Interesul in­dividual general cuprinde in sine interesul de a se asigura şi preserva contra suferinţelor eventuale şi

— 123 -

posibile, de a se apăra contra supărărilor, când SI a-tacă, de a se eliberă din relele realizate intr'insul, şi de a se innălţâ cât se p6te de mult in graduri de fericire positivă. Dintre aceste interesul cel mai ur-gentu este, de a se eliberă din suferinţele, ce au a-pucatu a se realiza şi a-1 supăra; de esemplu pen ­tru indiyidu e mai urgentu, să se vindece de o b 6 -lă, decât să deslege o problemă geologică ori astro­nomică.— Când cineva implinesce fapte morale, cu scopul de a gustă plăcerea morală, care urmează din faptele morale proprie, motivul lui e egoisticu, dar fiind că l'a făcutu să împlinească fapte morale, are val6re morală positivă, şi se numesce egoismu moral sau nobi lu ; de es. când cineva face unu bine, fără de a se areta, cine este, dinsul se bucură de mul­ţumirea sentimentului seu moralu.

Cugetarea se indreptează şi după consideraţiile ra­ţiunii, a sentimentului şi a consciinţei morale, după simţul comunităţii omeneşti universale, după simpa­tia şi antipatia socială.—Antipatia invită pre omu, să causeze neplăcere altuia, prin urmare e motivu nemoralu, sau cu val6re morală negativă; de es. când cineva distruge ori corupe proprietatea altuia ; ori când nu vre" să alerge intr'ajutoriul altuia, când pre acela l'a ajunsu vre o nenorocire.—Simpatia, d in-contra, invită pre omu, să facă plăcere altuia; şi re­lativ la simpatie trebue să distingem doue clase de caşuri ;anume se întâmplă, că cineva simte simpatie cătră altul, din causă, că e aceea pers6nă, adecă din causa calităţilor ei, care e de esemplu frum6să, ori bine educată, ori i-a făcutu unu bine, ori i-a p r o -misu unu b i n e ; aceasta e simpatie personală, şi nu e motivu nemoralu, ansă nici nu are val6re morală positivă, ci e numai motivu personal, şi intră in consideraţie reală numai in conturile private ale a-celor doue pers6ne; de esemplu, când cineva se lip— sesce pre sine de unu obiectu, şi—1 dăruiesce unei per-s6ne, cătra care simte simpatie distinsă. Celalaltu

— 1 3 4 -

casu e, când cineva simte simpatie cătră altul pen­tru aceea, pentru că acela e omu, iăr nu numai pen-ru că e acea pers6nă anumită, şi nu alta; aceasta

*este simpatia umană in general, şi are val6re mora­lă positivă; de esemplu: când cineva ajută pre unu călătoriu, ori pre unu betrânu neputinciosu, ori a-pără pre unu copilu, ori contribue la unu scopu u -manu,—fară de a considera şi de a pretinde, să fie ajutatu cutare omu şi nu altul, dintre cei ce simtu lipsă şi - necesitate de ajutoriu.—Simpatia personală p6te invita pre omu şi la aceea, ca să comită fapte nemorale ; de esemplu cineva, voind să facă plăcere unei pers6ne, răpesce de la altul, şi presentează a-celei pers6ne, cătră care simte simpatie distinsă. In unu casu ca acesta trebue să distingem doue m o ­mente, anume, când omul presentă cuiva unu lucru, din simpatie personală, acestu faptu este indiferentu moralmente; iar când acelaşi omu a răpitu lucrul de la altul, a comisu o faptă nemorală, faptă degra-dat6re.— <

Eserciţiu.— 1. Care e mobilul sau motivul general şi nemijlocitu pentru acţiunile omenesci?-—2. Care sânt cele doue motive principale, care conducu v o ­inţa?— 3. Care e caracterul esenţialu al egoismului celui ordinara, şi a egoismului celui nobilu sau m o ­ra l?—4. Care simpatie are val6re morală posi t ivă? şi când duce simpatia la acte nemora le?—5. Pentru ce nu p6te ave antipatia val6re morală posit ivă?

8.—Intel igenţa practică.

Dacă fiecare omu ar urma numai după invitaţiile interesului seu individual, şi nu s'ar ajuta unii pre alţii, ar fi espusu fiecare la multe pericule, contra cărora nu s'ar pute asigura singura, nici nu s'ar pu -\Â elibera de nenorocirile, care ar apuca a-1 ajunge; omul nu ş'ar put£ forma viaţă de val6re mai însem­nată, mai ales pentru aceea, pentru că mainainte de

- 125 -

t6te nu Tar educa nimene; prin urmare omenimea ar vegeta in stare selbatică, degradată, nenorocită. Dar inteligenţa practică constată că dacă individii eşi asociază puterile, şi le destină gpre ajutoriu mu­tual, mainainte de t6te se crescu unii pre alţîi, şi se facu capabili de o viaţă de val6re superi6ră, şi cu puteri unite se asigură unii pre alţii contra multor pericule, se apără cu multu succesu contra atacurilor intâmplăt6re, şi mai uşor se eliberează u-nii pre alţii din nenorocirile realizate; asemenea, mai multe bunuri positive eşi potu realiza cu puteri unite, se asigură unii pre alţii contra multor peri­cule, se apără cu mai multu succesu contra atacuri­lor intâmplăt6re, şi mai uşor se eliberează unii pre alţii din nenorocirile realizate; asemenea, mai multe bunuri positive eşi potu realiza cu puteri unite.

Eserciţiu.—Ce viaţă ar duce 6menii, când nu ş'ar asocia puterile, ci ar trăi fiecare numai pentru sine, fără de a se ajută unii pre alţii?—

9.—Legea Morală.

Raţiunea scie, cari acţiuni sânt demne de omu, şi cari sânt nedemne de dinsul; consciinţa morală dis­tinge, cari fapte sânt morale, şi cari sânt nemorale; iar inteligenţa practică constată, că individul trăind singurii, fără de a se uni cu societatea omenească, e espusu, a peri, şi numai prin ajutoriu mutual potu ajunge 6menii fericiţi. Aşadară respectul raţiunii pentru demnitatea omenească, consciinţa morală, şi inteligenţa practică, compunu unu fundamentu, pe care se p6te internei şi desvolta sciinţa Moralei.— Ansă in unele spirite raţiunea nu e destul de des-voltată, ori consciinţa morală nu e destul de deştep­tă, sentimentul nu e destul de ageru şi finu, şi in­teligenţa practică e întunecată, ori pre mărginită;— asemenea spirite nu sânt capabile a-şi combină interesul lor in armonie cu binele publicu, ' nu

- 1*6 —

se potu conduce cu consciinţă sigură totdeauna aşa, ca să nu calce cuviinţa morală. Este dară necesaru ca raţiunea să formuleze unu principiu fundamental, in care să arate direcţia generală, in care trebue să urmeze t6te acţiunile omenimii, şi să-i atribue au­toritate raţională superi6ră.—Considerând n o i , că in sinul omenimii şi in viaţa ei trebue să domine o r ­dine armonică, urmează să stabilim drept preceptu negaţivu, opreala raţională contra a ori ce faptu, care ar causă vre o supărare omenimii, ori ar espune-o la ceva reu, şi dacă cineva a turburatu acea ordine, şi ameninţă siguranţa 6menilor in ori ce modu, ea trebue restabilită. Acestu preceptu general formea­ză idea dreptăţii sau a justiţiei in general. Conside­rând mai departe, că omenimea are scopul raţional, de a innaintâ in perfecţie, aflăm, că e de necesitate imperi6să, ca fiecare omu să lucreze nencetat pentru fericirea şi perfecţia positivă a omenimii şi a indi­vidului in parte; ceea ce formează idea bunăvoinţei.

Principiul justiţiei şi a bunăvoinţei este acel pre­ceptu practicu, căreia ei recun6sce raţiunea autorita­te superi6ră, şi pentru aceasta ei atribue caracterul de lege morală.

Eserciţiu.—D'vtx cari consideraţii şi din cari idei se construe legea morală?—-

10.—Sacţ iuoea legii morale.

Legea morală urmează cu necesitate logică din natura şi scopul omenimi i ; ea este acel principiu raţional care face ca omenimea să se distingă prin o viaţă deamnă şi organisată astfel, că să inainteze in perfecţie nencetat. Pentru aceasta raţiunea c o n ­sideră legea morală drept cel mai mare binefăcă­torii! al omenimii, drept o mână ideală care innalţă omenimea in perfecţie cu putere superi6ră, redicată peste ori ce putere individuală, o consideră drept estractul <puterii raţionale a omenimii, care ei nalţă

- w -

val6rea la cel mai mare gradu, faţă cu tot ce mai e in întreagă natura, ea face pre omu domnul na -turei; pentru aceasta raţiunea asigură legii morale respectu superiorii; intr'insa se respectează raţiunea pre sine insaşi, eşi respectează propria sa realisaţie in circulaţia vitală a omenimii ; şi prin urmare c o n ­stată cuviinţa raţională necondiţionată, de a se purta totu omul esact conform cu această lege. Acestu respectu superioru al raţiunii este sancţiunea raţiona­lă a legii morale.

D e altă parte inteligenţa practică constată, că nu ­mai legea morală p6te salva omenimea de turburare şi nenorocire, şi numai ea o conduce, să se inalţe in fericire positivă la gradurile cele mai nalte posi­bi le ; şi fiind legea morală lege filosofică, adecă prin­cipiu general, fără posibilitatea unei singure escep-ţii măcar, de aici urmează drept caracteru principal al legii morale: generalitatea ei, in sensul căreia ea ne indică necesitatea de a aplica justiţia şi facerea de bine la toţi 6menii, nu numai la cutare pers6nă a-numită, pentru că e acea pers6nă şi nu alta, ci la ori care omu, pentru că e omu, adecă fiinţă cu ra­ţiune şi cu natură distinsă, şi pentru că şi noi sân­tem 6meni, şi respectând generalitatea legii morale, seim, că şi pre noi ne vor imbrăţişă ceialalţi 6meni, când vom cade noi la nevoe sau nenoroci re ; in scurtu generalitatea legii morale asigură cea mai ma­re fericire posibilă a omenimii in general, şi fiecă­rui omu ei asigură ajutoru părintescu din partea o -menimii pentru ori ce casu, când Tar ajunge dile grele. Intr'insa fiecare omu eşi vede cel mai puter-nicu razimu şi^fajutoriu pentru t6te eventualităţile vieţei sale. Din aceste motive inteligenţa omeneas­că asemenea respectă legea morală, ca pre unu sal-vatoriu al omenimii contra turburării şi a totalei ne ­norociri. Acestu respectu al inteligenţei este sancţiunea practică a legii morale.

Eserciţiu. 1 . Din ce urmează sancţiunea raţiona-

- 1*8 -

lă şi sancţiunea practică a legii morale ? — 2 Ar urmă după legea morală toţi 6menii numai din respectu cătră dinsa, fără altă garanţie ?

11.—Garanţ ia legii morale.

In unele spirite e desvoltată raţiunea, şi e culti-vatu sentimentul şi consciinţă morală. Acei individi urmează după legea morală din propriul lor impulsu. Uni i ca aceştia sânt totdeauna liniştiţi in consciinţă nobilei lor moralităţi, şi simtu nencetat fericirea cea mai curată, emoţiile cele mai armoni6se.—Alţii nu sânt atât de solidi in conducerea raţiunii lor, şi in unele caşuri se incearcă in cugetu a plănui vre o faptă contra legii morale ; ansă cosciinţa lor se deş­teaptă şi-i mustră pre ei insuşi, ca graiul unui j u d e ­cătorul moral nenşelatu; aceasta le aduce spiritul in emoţii disarmonice, elu se turbură, şi sufere ne ­plăcere morală; aceasta se numesce durerea mustră­rii consciinţei; dinsii se temu de această durere, şi se oprescu dela intenţia lor cea retăcită.

Ansă unii 6meni nu au sentimentu desvoltatu, n ic i consciinţă morală cultivată, şi nu se oprescu din i n ­tenţia lor cea nemorală, ci implinescu nesce fapte egoistice, care nu sânt acte de binefacere, cu atâta mai puţin acte de justiţie, ci sânt fapte contra legii morale; de esemplu ucidere, incendiare, -au oricare altă "supărare, cu unu cuvântu fapte rele, nemorale. Asemenea in­dividi calcă legea morală, prin aceasta ameninţă in modu gravu buna ordine, armonia şi integritatea o -menimii. Contra acestui periculu trebue să se preserve şi să se apere omenimea cu mijl6ce corespundet6re. Spre acestu scopu trebue să-şi organiseze unu sis-temu de pază şi de apărare; trebue să se constitue unu sistemu de legi penale, cu disposiţii specificate, care să ameninţe pre toţi aceia, cari ar avă intenţii nemorale, şi să-i impiedece de la realisarea intenţiei lor. Şi dacă cineva a retăcitu până a comisu o fap-

— 129 -

tă nemorala, societatea trebue să realiseze ameninţa­rea din legea penală, parte pentru a face, ca cel p e ­depsiţii sa se indrepte, parte ca o fatală şi tristă n e ­cesitate, fiiud că dacă nu am realiza ameninţarea din legile penale, atunci indată ş'ar perde puterea lor cea salutară pentru societate, căci toţi cei cu disposiţii reutăci6se ş'ar implini intenţiile lor cele periculose, ne mai impiedecându-se de legea penală, despre care ar sci, că nu o realisează nimenea.—Societatea tre­bue să facă legea pentru sine insasi, pentru fiecare individu, fără o singură escepţie, pentru că unu sin­gurii omu ar pute nenoroci mili6ne de omeni.—Nici la aplicarea legilor penale nu se p6te admite nici o escepţie; căci dacă s'ar pute admite escepţie pentru unu casu, tot asemenea ar urma să se admită es­cepţie in tote celelalte caşuri, şi legea morală n'ar fi garantată nici intr'unu casu ; fiecare făcătoriu de rele ar pretinde să se facă escepţie şi in privinţa lui ; astfel toţi s'ar încuraja, şi societatea omenească s'ar sfâşie- pre sine însăşi. Din aceste consideraţii urmează cu necesitate, că şi legile penale trebue să le res­pectăm şi aplicăm drept legi generale, şi fără es­cepţie in sinul omenimii.

Astfel pre legea morală o f/arcui/ează, pe de o parte raţiunea, inteligenţa, sentimentul şi consciinţa morală individuală, pe de altă parte penalităţile so ­ciale, fie acele pedepse positive esprese, fie şi numai despreţul din partea societăţii.-

Eserciţlu.— t. In ce constă garanţia legii morale-? care sânt formele ei obiective sau esteriore ? — 2 . Ce ar urmă, când am admite vre o escepţie de sub le­gea morală?

12. Datoria morală.

Natura înzestrează pre individu cu calităţi, dispo­siţii şi facultăţi superi6re, ea se manifestează intr 'in­sul ca o fiinţă care-i presentă disposiţiile acele pre-

9

— 130 —

ţi6se, după care urmează cu necesitate, ca dinsul să şi le desvolteze şi să completeze perfecţionarea lor in sensu natural şi raţional. Societatea omenească mai antei salvează pre fiecare individu de perire, căci fiecere omu ar ii espusu la perire, dacă nu s'ar ingriji alţii de dinsul de la nascerea sa chiar. S o ­cietatea omenească se ingrijesce de dinsul şi mai de ­parte, dându i mână de ajutoriu, pentru ca să-şi pa­tă intemee 6recare siguranţă şi bună stare in viaţă. Omenimea presentă dară fiecărui individu nesce bi­nefaceri nepreţuite, i le presentă atunci când indi­vidul ancă n'a făcutu nici unu bine pe pămentu. Omenimea s'a lipsitu pre sine in parte; prin urma­re ea se află in stare de defectu, in stare anormală, până nu-i se restabilesce integritatea sa; urmează dară cuviinţa şi necesitatea, ca individul să res-titue omenimii asemenea ajutare, precum i a impru-mutatu dinsa lui. Necesitatea de a se perfecţiona pre sine insuşi şi pre omenime, constitue idea de dato­rie morală.

Eserciţiu.—Cum se p6te intemee ştiinţifice idea de datorie morală ?

13 .—Măsura datoriei ideale şi a obligaţiei reale.

Natura şi omenimea presentă individului binefa­ceri nepreţuite, căci disposiţiile lui superi6re, salva­rea vieţei lui in copilărie, şi garanţia continuă a si­guranţei sale peste t6tă viaţa, sânt bunuri infinite pentru individu; prin urinare datoria morală ideală a individului e infinită; ansă puterile lui sânt măr­ginite, şi nu p6te fi obligatu a lucra mai mult, de ­cât ei ajungu puterile ; ansă nici mai puţin, pentru că omenimea se distruge nencetat, şi circonstanţele nen-trerupt o apasă la neperfecţie şi nefericire; ea dară trebue să lucreze nencetat pentru a se susţine, a se reinălţa in fericire, şi a se asigura pentru viitoriu cât se p6te de indelungatu. Necesităţile omenimii

- 131 -

sânt infinite; ansă când ar lucra cu t6te puterile sa­le, nici atuncea nu ş'ar ajunge scopul seu, şi ar tre­bui să lucreze mai departe; omenimea nu s'ar pute" asigura pentru intregu viitoriul, care e infinitu ,• ci numai cât se innalţă in graduri de fericire şi per­fecţie. Din aceste consideraţii urmează, că datoria reală obligătâre a omului e egală cu putinţa sa, in fiecare momentu al vieţei sale.

Eserciţiu. Cum putem afla mesura datoriei morale ideale, şi mesura obligaţiei reale ?

1 4 . — „Mer i tu l " şi demer i tu l .

Până ce individul ancă n'a fâcutu totu, cât ar fi putut face in favorul omenimii, până atunci nu ş'a implinitu datoria morală obligat6re; şi cu cât a mai remasu datoriu, atâtea graduri de • demeritu se cuvine a i se imputa ; implinind dinsul şi mai de ­parte unele părţi de datorie obligătâre, demeritul lui scade; şi când omul ş'a pusu in lucrare tâte putin­ţele sale, atunci ş'a implinitu datoria esact, şi nu p6te fi obligatu peste puterile sale; demeritul lui s'a nimici tu; ansă, fiind-că omul nu se p6te redica pes­te datoria sa morală obligatore, nu p6te esista „ m e ­rita" in sensu strictu. Când cineva eşi implines-ce datoria cu 6recare efectu mai considerabilu, ori in modu mai bătetoriu la ochi, mulţi ei atribue „ m e -ritu"; ansă aceasta nu este esact.—Mesura dementu­lui stă in raţiune inversă cu mesura implinirii da­toriei morale, adecă, cu cât cineva eşi implinesce mai puţin din datoria sa morală, cu atâta mai ma­re este demeritul seu, şi viceversa. Aşanumitele „recompense" pentru „merite" sânt numai fapte de recunoscinţă intre 6meni, şi mijloce de incurajare pen­tru alţii.

Eserciţiu.— 1. Pote esista meritu in sensu strictu? 2 . Să se spună esemple din viaţă, in care să ne pa­ră, că cineva a făcutu ceva peste datoria morală, şi

— 132

sase analiseze acele caşuri.—^3. Sânt de desaprobatu recompensele pentru fapte distinse?

15 .— împărţ irea datorii lor morale.

Datoria omului este de a conlucra pentru fericirea omenimii in general.—Omenimea se imparte in doue părţi, relativ la fiecare individu, anume pe de o parte insuşi individul, pe de altă parte omenimea, afară de dinsul. Prin urmare şi datoriile omului se vor impărţi in doue părţi, anume in datorii cătră sine insuşi, datorii individuale, -şi in datorii cătră ceia-lalţi 6meni, datorii sociale.—Pentru ca individul să-şi p<5tă împlini datoriile sale sociale, e neapărat, să se perfecţioneze pre sine insuşi, de esemplu prin g i m ­nastica, instrucţie, -eserciţii, scl. pentru ca să fie ea-pabilu, a-şi împlini datoriile socia le ; aşadară o par­te din datoriile individuale sânt indirecte datorii so ­ciale ; ele mijlocescu posibilitatea împlinirii datoriilor sociale celor directe, şi fără împlinirea lor este i m -poşibilu a-şi împlini datoriile sociale cele proprie. Din aceste consideraţii urmează, că împlinirea dato­riilor individuale este tot atâta de importantă şi n e ­cesară, ca şi implinîrea datoriilor sociale.

împlinirea datoriilor in general se realiseză in mai multe moduri. Anume trebue să conlucre tot individul pentru a asigura şi preserva omenimea c o n ­tra relelor eventuale şi posibile, a o apăra contra peliculelor, când o atacă, şi a o elibera din relele, ce ar fi reuşitu a se realizaşi a o supera. Aceste sânt specii negative ale datoriei morale. — Afară de aceasta trebue să lucrăm pentru ca să inălţăm omenimea cât se p6te de mult in graduri de fericire şi perfecţie. Aceasta este datoria morală in formă positivă.

Eserciţiu.—1. Cum se impartu datoriile morale? — 2 . In câte forme principale se potu implini dato­riile mora l e?—3. Are valore morală şi datoria indi­viduală ?

16:—Datori i in formă negativă.

Pasiunea egoismului induce pre unii 6meni să comită nesce Fapte, prin care nu innaîhtează ferici­rea şi perfecţia Omenimii, nici nu o lasă neschim­bată, ci o apasă mai jos, din cum ar fi altmintrile; faptele lor corumpu ori distrugu lucrurile altora, ori, le împiedecă şi turbură afacerile; de esemplu caniT cineva i6 proprietatea altuia, ori o Strică ; mai de­parte când ciiieva distruge sănătatea, altuia, ori se ucide pre sine, ucide pre altul, când cineva corupe reputaţia sau on6rea altuia. Aseminea fapte con­trastează directe cu împlinirea datoriilor morale o-bligâtore; şi urmeză logice, ca preceptu subtihţelesu, că raţiunea le opresce. Ele se numescu fapte nemo­rale, delicte şi crime. Omul âre dară datoria rue^ gativă, a nu comite fapte nemorale; şi cel ce cu t6i<A aceste cbmite, prin; aceasta se face chiar strieăciosu, şi periculosti, val6rea lui pentru binele omenimii nu numai că scade la nulă, ci se cob6ră mai jos ancă, dinşul Se injosesee, Se degradează la posiţie febră o-6re, fără demnit&te omenească, şi prov6că singura pedepSe asupra să, pentru că a pututu sci, că pen­tru ordinea şi siguranţa socială necesarmente el vor ajungfe acele pedepse.

Eserci$u.—Oe e mai importantă: a împiedeca pre cineva de la o criniă; ori a face cuiva unu bine po-sitivu ?

WBklk S P E C I A L Ă .

1. — Datorit in divid u ale.

Fiinţa cea mai de apr6pe dş fiecare individu este totdeauna^ el inşuşi. Aşadară omul are mainainte de t6te datorii morale catra sine însuşi; aceste se ca-racterîsîază d$ datorii individuale* Anume omul e

- 1 3 4 -

datoru, a se purta in armonie cu demnitatea per­sonalităţii omenesci, adecă conform cu nobilele sale calităţi şi cu bogatele sale facultăţi; ceea ce se nu­mesce buna cuviinţă morală; de esemplu nu se cu­vine, ca omul să se negrijască intr atâta, incât să e-siste numai şi să vegeteze; nu se cuvine, să umble golu, şi să trăiască numai cu rădăcini, si fructe gă­site, cu care numai cât se preservă de m6rtea de f6me; ci se cuvine să prelucre pământul şi să sco­tă dintr'insul obiecte de acele, cu care să se p6tă îmbrăca mai bine, şi să-şi adune provisii de obiecte de val6re mai insemnată. In srartu : se cuvine ca omul să-şi perfecţioneze traiul seu cât se p6te de multu.

Organismul nostru corporal este condiţia mate­rială fundamentală, sau basa primitivă a vieţei; aşa­dară trebue, să-i asigurăm mainainte de t6te o stare normală, precum şi integritatea şi armonia tuturor funcţiilor vieţei corporale; trebue să desvoltăm pu­terea corpului căt se p6te de mulţu, să-1 preservăm şi asigurăm contra tuturor eventualităţilor amenin-ţătore: contra relelor, care-1 atacă, trebue să ne opu­nem şi să ne apărăm cu t6te puterile n6stre ; iară dacă 6re-cari rele ne au turburatu integritatea, armonia şi puterea corpului, trebue să ne restaurăm starea nor­mală căt se p6te de curând. Aceste sânt datorii cătră corpul nostru, in formă negativă.

Ansă nu e de ajuns şă ne conservăm coi'pul in sta-fe normală. Trebue, să-1 facem căt se p6te de per-rectu in modu positivu; trebue anume, sâ-i desvol­tăm puterile la cel mai mare gradu posibilu prin totu felul de muncă şi eserciţii gimnastice; să-1 invâţăm şi deprindem a esecuta totu felul de lucrări, prin care împlinim scopurile vieţei.

Omul mai are neapărată necesitate şi de avere ma­terială, fără care e absolut imposibil a trăi. In pri­vinţa averii materiale proprie avem aceleşi datorii

— 135 —

individuale, care le avem cătră corpul nostru, atăt in formă positivă, cât şi in formă negativă.

Cel ce nu muncesce cu t6te puterile sale, şi nu-şi perfecţionează corpul, nici îşi agonisesce avere cu t6te mijl6cele oneste, acela e omu cădutu in graduri infe-ri6re de val6re şi de onore omenească, e omu degra-datu moralminte, iar materîalminte e espusu să ajungă nenorocitu.

Când cineva uită aceste datorii, şi nu se ingrijesce de integritatea şi armonia vieţei sale corporale, ori nu muncesce pentru a-şi agonisi avere pe viitoriu, —societatea prevede că acela va fi siiitu cu timpul, să cerşască să-i deie alţii cele necesare; prin urmare îl despreţuesce ca pre unu omu degradatu, pe cătu timpu dinsul îşi risipesce puterile, şi pierde timpul cel preţiosu. — Circonstanţele vieţei potu să supere pre omu câte odată atât de tare, incât cel cu spiritu mai neputinciosu să vroiască a fugi de greutăţile şi durerile vieţei, hotărându-se, a se ucide. Unul ca acela trebue să-şi aducă aminte, că societatea omenească i a asiguratu viaţa apărându-1 de nenumerate pericule in anii copilăriei lui; prin aceasta i a presentatu unu imprumutu infiinitu de mare ; dinsul e datoru a res­titui omenimii măcar atâta, cât va pute in viaţa sa; acuma cel ce fuge din viaţă, fură din dreptul o m e ­nimii, şi prov6că antipatia societăţii contra rudeniilor lui.—Scusa aceea, că cineva nu va mai pută servi omenimii, nu se p6te admite, peutru că nimene nu p6te sci innainte cu siguranţă matematică, cumcă vre unu individu nu va ave ocasie de a face vre unu bine, de nu cu forţă corporală, măcar cu sfaturile sale, cu esperienţa ori cu sciinţa sa. Remâne dară, că sinu­ciderea e faptă nedeamnă de omu, faptă nemorală.

Cătră spiritul nostru avem aceleşi datorii negative şi positive, care le avem cătră corpul şi averea n 6 -stră. Anume trebue să ne îngrijim, ca organul psichicu să fie totdeauna in stare normală, şi t6te funcţiile sale să urmeze in a rmonie ; trebue să deşvoltăm puterea

- 1 3 6 —

spiritului nostru căt se p6te de multu, să ne preser-văm şi asigurăm puterea spirituală contra tuturor even­tualităţilor superătore; contra periculelor, ce ne atacă, trebue să ne apărăm cu t6te puterile; iar din tur-burările, care ar fi reuşiţii a se realiza, trebue să ne eliberăm spiritul, aducăndu-1 iarăşi la starea sa nor­mală.

In sensu positivu urmează să ne perfecţionăm pu­terile spiritului in t6te privinţele: anume să-i desvol-tăm inteligenţa, să fie căt se p6te de clară şi de pătrun-dătore, pentru ca să perceapă repede şi esact ori ce impresii dedinafară, să şi formeze intuiţii precise, şi să-şi combine dintr'insele representaţii şi noţiuni c o ­recte, să judece just şi cu siguranţă, şi se conchidă şi raţioneze, in armonie adeveratele relaţii ale cugetelor intre sine. Trebue să-i desvoltăm sensibilitatea in g ra ­dul cel mai mare posibilu, pentru ca să simtă viu, să iubiască ori ce e demnu de a fi iubitu, si să urască totu aceea, ce ar fi contra cuviinţei şi a legii morale. Trebue, infine, să ne deprindem spiritul, a voi cu energie totu aceea, ce duce pre omu cătră perfeţie şi fericire, şi să nu ne lăsăm a fi apăsaţi de cătră ori ce eventualitate contrară.—Afară de această perfec­ţionare strict psichologică, mai trebue să ne i m b o -găţim spiritul cu tesaure de cunoscinţe basate solid, pentru ca să aibă terenu deschisu, pe care să-şi pună in activitate salutară tote puterile sale.

Eserciţiu.—1. Ce importanţă au datoriile individuale faţă cu societatea?—2. Se p6te admite moralminte sinuciderea?

2 .—Dator i i le sociale.

Omenimea numai aşa p6te innainta cătră scopul seu, dacă se constitue in o societate universală, in care t6ti individii să steie in relaţii astfel, ca fiecare din-tr'inşii să conlucre pentru binele tuturor celoralalţi, şi toţi să lucreze pentru binele fiecăruia, ceea ce se nu-

- 137 -

mesce a sta in relaţii de solidaritate universală. Pe câtu timpu copilul e micu şi neputinciosu, societatea omenească îl păzesce de nenumeratele pericule, de cari dinsul nU s'ar pute păzi, ea ei garantează esistenţa, instrucţia si educaţia sa după posibilitate. Astfel so ­cietatea ei presintă unu imprumutu de val6re infinită pentru dinsul. De aci urmează cu necesitate logică, datoria lui cătră omenime, datoria numită socială.

In sensul acestei datorii fiecare individu e datoru, să-şi consacre viaţa, spre a conlucra pentru binele societăţii, şi anume, trebue să ajute pre alţii, să se p6tă preserva şi asigura contra tuturor relelor even­tuale şi posibile, să se p6tă apăra contra peliculelor, cari i ar ataca, şi dacă ar fi suferitu vre o strică­ciune, trebue să le ajute, ca să se p6tă readuce la starea lor normală.—In sensu positivu trebue să c o n -lucre fiecare individu, pentru ca semenii sei să se p6tă innălţa cât se p6te de mult in graduri de per­fecţie şi fericire positivă.

Cea mai importantă din t6te datoriile sociale este datoria de a se ingriji de esistenţa şi educaţia c o ­piilor, precum şi de instrucţia tinerimii, şi de desvol-tarea caracterelor morale solide.— Averea altuia tre­bue respectată esact; infine trebue respectatu cu cea mai mare esactitate on6rea, adică preţul şi val6rea, morală, ce are personalitatea altuia pentru scopul moral general al societăţii omenesci.

Pentru ca omenimea să p6tă innainta mai sigur cătră scopul seu moral, trebue, să se ficseze pentru fiecare individu câte unu terenu propriu, intre mar­ginile căruia să nu-1 turbure nimene in esistenţa sa, şi in lucrările sale, cari sunt in armonie cu legea morală. Acesta se numesce terenul libertăţii sale in­dividuale; şi e necesitate logică şi practică, de a nu-1 împiedecă nimene dela lucrările cuprinse in cercul libertăţii sale; această necesitate negativă constitue ide i da drepiit; din «s j e j iU te urmează, că

- 138 -

de câte ori cineva înfrânge libertatea altuia; aceasta trebue restabilită cu cea mai mare esactitate.

Eserciţiu.—1. Care e datoria socială mai urgentă, a combate unu reu, ori a face unu bine positivu ? — 2 . P6te avă omul libertate nemărginită pe pământu ? — 3. Săseare te unele abateri dela datoriile sociale.

3 .—Omenimea. Naţ iuni le ,—Famil ia .

Datoria socială fundamentală este datoria cătră omenime in general, in reciprocitate şi solidaritate universală. Fiecare omu este membru al societăţii omenesci universale, este cetăţeanu al pământului. D in această causă se desvoltă in fiecare omu simţul de c o ­munitate intre toţi 6menii, consciinţa despre aceea, că toţi suntem unii ca alţii, cu aceeaşi natură fun­damentală, supuşi la aceeaşi sorte, putem aspira la aceleşi bunuri, şi ne aşteptăm la aceleşi superări şi pericule; toţi ne putem înţelege unii cu alţii, şi ne putem ajuta reciproc. Din consciinţa acestei comuni­tăţi de s6rte se deşteaptă simpatia omului cătră omu. Această simpatie e nou motivu pentru implinirea da­toriilor sociale, ce avem cătră omenime in general.

Fiecare omu se află in cercul unor 6meni, cu cari e in legături şi relaţii speciale; dinsul vorbesce aceeaşi limbă, ca şi ei, are aceleşi datini, e legatu cu dinşii de aceeaşi s6rtă, dinşii au in general aceleşi suvenire de copilărie, şi aspiraţii pentru viitoru. Astfel se des*-v61tă in spiritul lui simpatie mai tare, chiar iubire pronunţată, cătră acei 6meni, fără de a scadă simpatia-lui cătră toţi 6menii in general. Acea legătură de sentimente speciale d'intre 6meni se numesce iubire naţională; totalitatea omenilor de aceeaşi viţă de sănge, şi de aceeaşi limbă, compunu o naţiune. O -menimea e divisată naturalminte in mai multe na­ţiuni.

Omul niciodată nu p6te ajuta pre omenimea in-treagă; ci numai pre câte o parte dintr'iusa; anume

- 1 3 9 -

fiecare dă ajutoriu acolo, unde vede cea mai mare şi mai urgentă necesitate. Simpatia naţională face, ca fiecare omu să-şi consacre viaţa pentru fericirea c o n -naţionalilor sei, sciind pre bine, că naţiunea sa îi garantează esistenţa şi siguranţa. Iubirea naţională e mai presus decât simpatia omenească in general, sim­patia cosmopolitică. Aceasta e circonstanţă forte salu­tară pentru omenimea întreagă; şi anume din următ6-rele consideraţii: pe cât esistă in toţi 6meniiiubirea naţională, fiecare omu desv61tă mai mul tu zelu şi ac ­tivitate pentru fericirea confraţilor sei din aceeaşi na­ţ iune; astfel in sumă totală se lucrează mai mult pentru fericirea omenimii intregi, decât s'ar lucra, când 6menii n'ar fi impinşi, decât de simpatia umană. D e aici urmează datoria specială de a desvolta in ini­mile copiilor sentimentul naţional, şi principiile, de a se espune şi sacrifica in fav6rea naţiunii sale, fără însă de a inceta cu simpatia pentru celelalte na­ţiuni. Insă, dacă vreo naţiune tinde a supără pre na­ţiunea n6stră, datoria n6stră morală este de a ne a-păra cu mijl6ce corespundet6re.

Sentimentul naţional şi destinarea fiecărui omu mai ales pentru fericirea naţiunii sale, se justifică moral -minte prin aceea, că sentimentul tuturor celorlalţi omeni îi face, să se ingrijasca mai ales de fericirea naţiunii lo r ; naţiunea n6stră remâne fără ingrijire; prin urmare datoria cea mai urgentă este: de a ne ingriji de această naţiune.

După sentimentul naţional se mai desvăltă in omu unu sentimentu şi mai tare, anume iubirea familiară, iubirea cătră părinţii sei, cătră soţul ori soţia sa, şi cătră copiii sei. Naţiunea se ingrijesce de siguran­ţa părinţilor noştri, şi, printrlinşii, de siguranţa şi fericirea n6stră; de aici urmează necesitatea logică a recunoscinţei n6stre mai ales cătră părinţi, de cari trebue să ne îngrijim in t6tă viaţa, mai ales la betrâne-ţele lor. Iubirea familiară nu micşurează iubirea na­ţională nici cea umană.

— 140 —

Eserciţiu.- - 1 . Care e idea adeverată a cosmopol i ­t i smului?— 2. E permisu moralminte, ca cineva să escludă patriotismul de lângă cosmopolitismu ? — 3. P6te fi cineva numai cosmopolitu, fără naţionalitate? — 4. E permisu moralminte, ca cineva să urască pre cei nevinovaţi din alte naţ iuni?—5. Care sentimentu innalţă omenimea mai mult : iubirea de 6meni in general, ori sentimentul de iubire pentru naţiunea sa? •—

T E O D 1 C E A .

t . — P u t e r e a Supremă.

Relaţiile vieţei inducu pre omu la aceea, ca sa c u ­gete despre lume in general, pentru ca să afle, prin ce esistă, pentru ce este aşa, cum o cun6sce, care e causa supremă a universului, şi ce scopu are ? O -mul scie, că dacă va resolvi aceste cestiuni, va sci îndrepta viaţa sa in modu mai corespundetoru cu scopul e i ; iar necunoscând scopul universului şi al vieţei omenesci, retăcesce şi remâne espusu la cele mai mari pericule. -Dar pentru ca să putem cerceta şi precepe scopul universului, trebue să căutăm a re­solvi mai ântăi cestiunea despre causa ânteie a uni­versului, despre causa supremă sau generală. Dacă cercetăm in cugetu căuşele lucrurilor actuale, cuge­tul nostru constată esistenţa anteri6ră a unor cause, din cari au proveniţii aceste lucruri, ca efecte. A n ­să mintea omenească scie că nici unu lucru nu pote să esiste fără de a fi avutu causa sa, prin urmare o -mul scie, că t6te căuşele lucrurilor actuale au avutu cause, din cari au provenitu odată, ca efectele acelor cause anteriăre. Cugetul omenescu se află pe calea unui regresu dela efecte la căuşele lor anteriore ; şi acestu lanţu de efecte şi de cause se continuă in c u ­getu, fără de a se opri, fiind că raţiunea necesarmin-te presupune cause anteri6re, fără de a pută admite cândva vre o causă care să nu fi provenitu din ni­mica.—Astfel mintea se află dusă întrunii regresu infinitu.—Dar esaminând omul natura lucrurilor, se convinge, că unu aseminea regresu in infinitu este imposibilu.—-Raţiunea postulează imperios o causă ânteie. Dificultatea se resolve aşa, că presupunem o causă, o putere, care este causa sa proprie, o putere

— 142 —

neaternată de esistenţa nici unei cause de afară de sine, o putere absolută, care prin urmare are viaţă ridicată peste principiul timpului şi aseminea ridi­cată şi peste principiul spaţiului.— 0 aseminea pu ­tere este causa ânteie, causa universală; şi mintea o consideră drept putere supremă, infinită, fără or i -ce scădere, adecă drept o fiinţă perfectă. Aceste consi­deraţii ne facu să presupunem esistenţa unei puteri supreme, care fiind causa ânteie şi universală, a a-vutu de efectu universul, căruia-i a datu ânteiul impulsu de viaţă, după care lumea continuă viaţa sa in lanţu neîntrerupţii de cause şi de efecte. —

2 . —Probe le esistenţei Fiinţei Supreme.

Esistă uni omeni, cari neagă esistenţa unei fiinţe supreme; ansă fără de a pute demonstra, că nu e -sistă nici o putere universală. — Cu tote aceste e sa­lutaru a considera probele principale, cari demon­strează esistenţa unei asemenea fiinţe.—Aceste se în-temeează antei pe consideraţii fisice sau sensuale, a-poi pe consideraţii metafisice, adecă nesensuale sau raţionale, in fine pe consideraţii morale.

Probele fisice provinu din esistenţa materiei uni­versului, mai departe din mişcarea corpurilor din u -niversu, şi al treilea din ordinea ce dominează in e-sistenţa şi mişcarea universului.—Anume materia u -niversului numai cât se modifică, dar nu produce nimicu din nimica. Aşa dară ea nuş i ' a pututu fi causa sa, incât n'ar fi esistând, dacă n'ar fi avutu o causă afară de sine si înainte de sine; ceea ce se numesce causa ânteie. Aceasta n'a pututu fi decât o putere cu totul independentă, o fiinţă cu esistenţa in sine si prin sine. Pre acesta fiinţă ânteie şi a b ­solută o numim puterea supremă.

Dacă observăm universul corporal, vedem, că din­sul nu esistă numai, ci se află in mişcare, şi e plinu de viaţă. D e altă parte e cunoscutu, că corpurile

- 143 —

sunt inerte, adecă nu potu veni in mişcare, nici se potu opri din propria lor iniţiativă; ci trebue, ca o putere de afară de ele să le atingă, numai atunci potu să se misce, ori sase opriască. Astfel universul corporal n'ar fi venitu in mişcare, dacă n'ar fi fostu o putere afară de dinsul, care sâ-i deie ânteiul i m ­pulsu pentru mişcare şi viaţă. D e aici urmează, că necesarmmte a esistatu o putere superi6ră, o causă ânteie şi universală, care a datu universului ânteiul impulsu de mişcare; după acel impulsu a urmatu,

- ca efectu nemijlocitu, ânteiul momentu de viaţă 'n universu. Acestu momentu a proclusu pre altul; ast­fel urmează viaţa universului in lanţu nentreruptu de cause şi de efecte.

Această viaţă ansă nu urmează 'n modu confusu; ci 'ntr'insa dominează nesce regule constante, nesce legi nestrămutabile, după cari urmează natura in­treagă. Ea e supusă lor cu putere neresistibilă; şi nu le p6te nici schimbă; cu atâta mai puţin le ar pută opri, ori a le calcă; de unde urmează ca ade­veru constatatu categorice, că natura n'a pututu fa­ce legile, cari dominează asupra ei. Sistemul legilor naturei e construitu cu unu calculu, cum numai o fiinţă supremă l'a putu combina.

Consideraţiile morale principale sunt următ6rele: antei legea morală; -al doile necesitatea neresistibilă de a presupune că esistă o putere supremă; şi al treile consentimentul unanimu şi universal al p o -p6relor.—

Raţiunea numai constată esistenţa legii morale, o formulează, şi o esplică pentru omeni, fără de a o pute modifica, ori desfiinţa; cu atâta mai puţin a pututu-o face, şi impune. Omul nu p6te trece cu vederea legea morală, ci se află supusu ei. De aici putem sci, că n'a făcutu-o omul, cu atâta mai puţin au făcutu-o celelalte fiinţe din universul naturalu; de unde urmează, că a 'nfiinţatu-o totu aceea pu -

144 —

tere supremă, care a stabiliţii şi celelalte legi, ale naturei.

Fiecare omu îşi simte cugetul redicatu cu forţă neresistibilă cătră o fiinţă supremă. De câte ori ne ajunge vre o nenorocire ori vre unu periculu capi­talii, ne luăm refugiul la o putere supremă, ceren-du-i ajutorii!; şi când ne bucurăm de o fericire mai însemnat;!, ne simţim induşi, să-i mulţămîm tot ei pentru plăcerea, ce avem. Acestu impulsu nu Iau pusu 6men:i in inimi, nici il potu depărta dintr'in-sele; prin urmare a trebuiţii să-şi aibă originea dela o adeverată fiinţă supremă.

In fine, trebue să considerăm aceea, eă t6te p o -p6rele şi toţi înţelepţii au convenitu in idea despre o putere, supremă. Unii ş'au imaginaţii-o ntr'o for­mă, alţii intr'alta. Unii 6meni, puţin inveţaţi afir­mă, că nu esistă o fiinţă supremă, fără de a pute demonstra neesistenţa ei. Ansă cu cât pătrunde în­văţatul mai adânc in viaţa naturei, de esemplu n astronomie, zoologie şi botanică, cu atâta se con ­vinge mai positiv, că esistă o putere universală şi supremă.

Consideraţiile curat intelectuale, relativ la esistenţa unei fiinţe supreme, sunt următorele:

Noi cugetăm unu spaţiu fără de margini, adecă infiniţii, şi o durată de timpu, fără posibilitatea u-nui inceputu, innaintea căruia să nu fi fostu timpu, şi asemenea fără unu capetu, după care să nu mai fie durată, adecă noi cugetăm unu timpu eternii. Dar nici spaţiul nici timpul nu sunt substanţe cu esistenţa in sine, nici nu sunt lucruri, cari să fie 'n legătură esenţială cu obiectele mărginite; ele trebue să fie 'n intimă uniune cu o fiinţă infinită, fără care n'ar ave raţiunea de a fi.

Din esistenţa căuşelor secundare şi ulteriore, şi a substanţelor accidentale adecă dependente, asemenea conchidem cu necesitate logică, că a esistafcu o causă ânteie şi universală, o substanţă absolută, adecă n e -

145

dependentă, cu esistenţă 'n sine şi prin sine. Cău­şele secundare şi substanţele dependente nu se potu esplica numai prin sine inseşi, fără o causă anteie; căci, dacă tote fiinţele esistente ar fi accidentale, şi dependente, atunci ar urma să cugetăm, că odată nici o fiinţă nu esista; ansă nimica,' sau nefiinţa n'âr fi pututu produce fiinţele 5 urmează dai *clj Cel cl fostu o fiinţă nedependentă, o fiinţă esistenţă 'n sine şi prin sine; aceasta a fostu causa anteie şi universală, care ÎI produsu antei ele efecte; aceste au fostu cele d'ân-teiu fiinţe accidentale, dependente ; şi la rândul lor, au devenitu şi ele cause, ansă cause secundare. D u ­pă densele urmează căuşele ulteriore.

3. Atributele Fiinţei Supreme.

Esenţa fiinţei supreme nu se pote cugetă decât infinită in tAte privinţele, ceea ce constitue perfecţia sa. Atributele ei sunt metafisice, intelectuale şi morale.

Atributele metafisiee ale fiinţei supreme sunt 111— mătorele: unitatea, simplitatea, nescliiinbarea, şi e-ternitatea ei. Atributele inielccttiale şi morale sunt: atotsciinţa, atotputinţa, justiţia şi bunăvoinţa ci infinită.

a.) — Atributele- ructafisice.- Fiinţa supremă este una. Fiind ea infinită n esenţa ei, nu mai pote e-sista pe lângă dânsa o a doua fiinţă infinită; căci dacă ar li mai multe fiinţe infinite, M'-,U- pute ave durată infinitatea lor, fiind că s'ar mărgini una pre alta.

Fiinţa supremă e simplă. Dacă ar fi compusă din părţi, atunci ori că fiecare parte ar li esenţă de fiinţă, perfectă şi infinită, şi. astfel ar esista mai multe fiinţe infinite, ceea ce e imposibilii ; - • • ori că fiecare parte ar fi mărginită, şi astfel suma lor ar compune o fiinţă mărginită, ceea ce ar fi 'n contradicere cu esenţa ei absolută, şi infinUă. h'emâne clară, că fi­inţa supremă e simplă; ea este numai putere, fără ori ce elementu corporalii.

Fiinţa supremă e nescliimbătore. Dacă ar fi schim-1 0

- 146 -

băt6re, ar fi espusă a-şi perde perfecţia; ansă per­fecţia conţine 'n sine imposibilitatea de a o perde. D e altă parte totu aceea ce e simplu, e neschimbă­tori u in esenţa sa.

Din neschimbarea fiinţei supreme urmează dela sine, că dinsa nu p6te ave capetu; pentru că ceea ce nu se p6te schimbă, e 'nvederatu, că nu-şi p6te schimbă esistenţa in neesistenţă, nu p6te trece dela fiinţă la nefiinţă, adecă nu p6te 'ncetâ de a mai fi; a-ceasta constitue eternitatea fiinţei supreme.

b.)—Atributele intelectuale şi morale.-- Fiinţa su­premă a produsu sistemul legilor naturei; ansă nu Tar fi putut combina, dacă n'ar fi avut inteligenţă infinită. Trebue dara să-i atribuim atotsciinţa. Şi fiind că dinsa a putut realiza universul, de aceea urmează dela sine atotputinţa ei. Dacă n'ar fi a-totputinte, n'ar fi realizat universul, care are teme­lii infinite 'n spaţiu şi 'n timpii.— Din ordinea şi progresul moral al universului urmează moralitatea infinită a fiinţei supreme. Dacă dinsa ar fi n e m o ­rală, ar fi produs distrucţie, desorganisare, şi de­cadenţă. In universu ansă, dincontra, se manifes­tează construcţie, organisaţie şi progresii in t6te privinţele. Fiinţa supremă e perfectă, prin urmare de o inteligenţă infinită; dintr'aceasta urmează lo ­gice justiţia şi bunăvoinţa ei, ceea ce constitue m o ­ralitatea supremă.

4. Providenţa.

Prin providenţa supremă înţelegem inteligenţa şi moralitatea infinită a fiinţei supreme, in planul şi susţinerea universului. Mintea omenească e mărgi­nită ; prin urmare nu p6te cuprinde 'n totul planul nemărginitu al lumii. Gâtu de restrinse să fie ansă marginile minţii n6stre, tot inţelegem atâta, că e-sistă o ordine superi6ră; de unde conchidem, că fi­inţa, care a construit-o, a fostu de o inteligenţă in-

147 —

finit?), concepând sistemul infiuitu al universului; şi fiind-că a putut să-l realiseze, dintr' aceasta c o n ­chidem cu necesitate logică, că a fostu atotputinte.

Unii neagă esistenţa providenţei, rădimându-şi o -piniile prin reni din lume. — Să considerăm mot i ­vele principale aduse contra providenţei.

Reul este fisicu şi moral. —Prin reul fisicu înţe­legem durerile corporale, şi ori ce alte schimbări in Starea fisică a lucrurilor, cari ne producu 6recari su­părări, precum sunt accidentele stricăci6se din c o r ­pul omenescu, peri culele, ce ne causează unele ani­male, plante şi corpuri neorganice, tempestăţi, erup­ţii vulcanice, cutremura de pământu, surupături, i -nundaţii, naufragii, incendii, şi altele. Din aseme­nea rele fisice deducu unii obiecţii contra providen­ţei; dinşii raţionează 'n modul următoriu:

„Dacă fiinţa supremă ar fi atotputinte, ar fi p u ­tut împiedeca reul fisicu; dar nu l'a 'mpiedecat ; aşadară nu e atotputinte. u

„Dacă fiinţa supremă ar fi justă, atunci n'ar fi per-misu, ca reul fisicu să ajungă pre oricare omu, fără distincţie; dar ea a permisu aceasta; aşadară nu e absolut justă. u

„Dacă fiinţa supremă ar ave bunătate infinită, ar fi asiguratu pre omu contra tuturor relelor fisice; ea ansă nu Fa asiguratu; aşadară n'are bunătate infi­nită.—Şi dacă fiinţa supremă nare putinţă, justiţie şi bunăvoinţă infinită, atunci ea nu pote fi p r o v e -dinţă universală şi supremă*.

La aseminea obiecţii putem respunde 'n modul următoriu :

Fiinţa supremă n a 'mpiedecat deodată t6te re­lele fisice; de aicia ansă nu urmează logice, că de aceea nu le a 'mpiedecat, pentru că n'a putut; din-contra, de 6ră ce dinsa a putut construi universul, urmează dela sine, că cu atâta mai uşor ar fi putut face câteva modificaţii intr'insul, cu cari să 'mpiedece ceea ce noue ne pare că e unu reu. D e altă parte

noi nici nu putem sci cu siguranţă, că ceea ce n 6 -ue ne pare a fi reu, e ren într'adeveru; mai ales după ce vedem, că multe lucruri ne păru a fi rele, cu t6te aceste producu pe urmă mai multu bine, de­cât reu. De aicia putem conchide, că e posibilu, ca din tote relele fisice să resulte numai bine, in ur­mările lor mai târdie. Nu se pote dară demonstra, că fiinţa supremă n'a putut impiedeca aşa numitele rele fisice.

Fiinţa supremă a permisu, ca relele fisice să a-tingă pre ori care omu, fără distincţie, in cursul vieţei; cel puţin aşa ni se pare. Insă noi nu pu ­tem vede finea purtării ei cătră 6meni ; p6te dinsa implinesce 'ntr'altu timpu aceea ce noue ne pare că lipsesce in timpurile nostre; ba p6te că nici acuma nu lipsesce nimica, numai noi nu suntem in stare, a cun6sce esact şi pe deplin purtarea fiinţei supreme cătră 6meni, nu putem să cun6scem, cum se 'mpli-nesce justiţia 'n viaţa 6menilor. In fine, fiinţa su­premă n'a asiguratu pre 6meni contra relelor fisice; noi ansă seim, că cu mintea n6stră nu putem cu­prinde universul in totalitatea sa 'n spaţiu, nici in totalitatea sa 'n timpu, prin urmare seim, că cu c e ­ea ce vedem noi in viaţă nu se termină totul pen­tru spiritul omenescu, si e posibilu, că după dis­tracţia corpului să se'mpliniască pentru spiritu aceea ce a lipsit mai nainte. Aşa dară din ceea ce noue ne pare reu fisicu, nu se potu demonstra obiecţiile aduse contra providenţei.

Relele morale principale sunt egoismul, nepăsarea, invidia, crudelitatea, şi alte motive psiehologice, o -puse legii morale, adecă justiţiei şi bunei voinţe. T o ­te aceste provinu din neperfecţia spiritului şi din abusul seu de libertate.

Fiinţa supremă n'a împiedecat reul mora l ; a-ceasta însă nu probează, că nu-l a putut impie­deca. Dinsa a datu omului libertate, pentru ca a-cesta să aibă ocasie a-şi desvolta va!6rea morală prin

- 149 —

raţiunea sa, şi să-şi procure prin aceasta plăceri m o ­rale superiore. Ceea ce e fiinţă accidentală, depen­dentă, nu p<5te fi perfectă, prin urmare e supusă la retăciri; cu aceste ansa nu se termină totul pentru omu. — Fiinţa supremă a permisu, ca relele să atingă pre oricare omu, fără distincţie espresă; de aici an­să numai atâta urmează, că justiţia superi6ră şi fi­nală nu se'ruplinesce sub vederea n6strâ; dar fiinţa supremă e redicată peste cursul timpurilor, şi astfel, dacă remâne vre o diferenţă de justiţie, in finea v i ­eţei corporale a vre unui omu, acea diferenţă o pa­te achita intr'unu timpu, in care noi n 'o mai p u ­tem controla.

Din aceste consideraţii se vede, că nu se p6te proba, cumcă nu esistă o providenţă, adecă o m o ­rală supremă.

5.—Religia.

a.) Viaţa spiritului.

Dacă omul n'ar avă decât o viaţă animalică, măr­ginită la esistenţa corporală şi individuală, atunci dinsul nu s'ar redica la perfecţie şi demnitate mai considerabilă, nici ar put6 avă tendinţe mai intinse, decât in cercul unei generaţii, cerând pâne, «pă , a-eru şi rada s6relui; şi după distracţia organismului corporal, n'ar mai remâne nici o legătură morală intre fii şi memoria mumelor lor, intre nepoţi şi me­moria strămoşilor lo r ; omul n'ar ave nici o demni­tate, nici o fericire mai innălţată.

Spiritul omenescu ansă scie despre sine,~că are natură cu totul distinsă de natura corporală,«|că a-decă e o fiinţă cu consciinţa de sine independentă, una, simplă, permanentă, şi singură simţit6re in in^ treaga viaţă a individului ; elu scie, că n'are legă­turi esenţiale nici asemănare cu corpul, prin urmare ia distracţia corpului, spiritul simplu nu p6te să su­fere nici o distracţie, nici o schimbare esenţială, ci

- 150 —

işi continua viaţa sa superifaă. eliberată de sub su­părările vieţei corporale.

De altă parte vedem, că'n viaţa individuală nu se'mplinesce totdeauna esact, ceea ce s'ar cuveni să se'mpliniască după dreptate; aceasta ne deşteaptă le­gitima speranţă, că dacă 'n viaţa presentă lipsesce ceva 'ntr'această privinţă, aceea trebue să se c o -reagă 'n viaţa ulteri6ră a spiritului.

Asemenea consideraţii inalţă consciinţă morală a omului la o val6re superi6ră; el vine 'n raportu mai strinsu cătră puterea supremă, pre care o consideră drept sorgintea, din care ş'a luat viaţă nobila sub­stanţă, numită spiritu omenescu; acestu spiritu, in consciinţă valorii sale, se stimează şi preţuesce mai mult, se 'ntăresce mai mult in sentimentul şi c o n ­sciinţă morală, cu unu cuventu, se face mai nobila, mai perfectu, prin consciinţă legăturei sale cu fiinţa supremă.

b.) Fundamentul Religiei.

Dacă privim mai de apr6pe raportul, in care tre­bue să steie omul cătră fiinţa supremă, vedem mai nainte de t6te, cum raţiunea constată scienţifice, că acea fiinţă esistă redicată mai presus de t6te lucru­rile, peste totu spaţiul nemărginitu, şi peste t6te tim­purile infinite, că ea este causa ânteie, nedependentă şi universală, se manifestează 'n organisaţia legilor fisice, in progresul, ordinea, perfecţia, şi fericirea mo­rală, in justiţie şi bunăvoinţă infinită ; prin urmare raţiunea nu p6te nega esistenţa unei asemenea fi­inţe; ci dincontra, spiritul omenescu se s imte 'n mai mare siguranţă, in consciinţă, că esistă o putere pă­rintească atotuputinte, justă şi binevoit6re. Căci, intr'adeveru, dinsul scie că simte nenumărate nece­sităţi, cari-1 ameninţă nencetat cu dureri şi chinur i ; şi iată, că şi află t6te mijl6cele, prin cari să se p6tă apăra şi preserva contra suferinţelor, şi să-şi p6tă întcmee' viaţă fericită; el scie de altă parte, că nu-

151 —

mai egoismul, ignoranţa, nepăsarea şi crudelitatea unor individi degradaţi turbură această fericire din când in când, ansă totdeauna numai in modu tre-cătoriu; omul constată, mai departe, că omenimea innaintenză ne'ncetat in generalizarea şi asigurarea perfecţiei ş'a fericirii sale; pentru aceasta spiritul o-menescu simte impulsul pentru a se apropia de pu­terea supremă cu iubire fiiască nemărginită, in a-nalogie cu sentimentele, <n cari fini se apropie de părintele seu.

Omul vede. că dinsul e dotatu cu natura cea mai nobilă şi mai distinsă din t6te celelalte lucruri din natură, şi e capabilii de sentimentele celei mai nalte fericiri morale şi estetice; pentru aceasta, in deplină libertate, doresce să potă arăta recunoscui ţa sa cătră bunul seu părinte supremu. Această recunoscinţă şi-o impune, in t6tă libertatea sa, drept obligaţie, cu­venită după consciinţa sa de justiţie. Dinsul ad­miră sublimitatea universului, recun6sce supremaţia absolută a puterii universale, şi o respectează, ca pre o fiinţa 'nnălţată peste totu universul, atât prin puterea ei infinită, cât şi prin absoluta ei moralitate.

Spiritul jedecă 1n consciinţa sa, case cuvine, atât logice, cât şi moralminte, ca să se nalte cu asemenea idei şi sentimente cătră fiinţa supremă; pentru a-ceasta dinsul consideră această cuviinţă drept obl i ­gaţie morală; printr'insa cl se leagă mai intim cu fiinţa supremă, ceea ce constitue cultul spiritului o -menescu cătră acea fiinţă, şi consistă esenţialminte 'n redicarea cugetului şi a sentimentului cătră dinsa. Omul o respectă drept ideal moral supremu, şi doresce a se face cât se p6te mai asemenea cu elu, adecă cât se p6te mai perfecţii, mai nobilu, mai m o ­ral. Acest», cultu raţional şi sentimental pentru idealul moral, această dorinţă şi resoluţie, de a~l imita, se numesce religie in seusu esenţial.

Din consideraţia idealului moral se deduce logice următorii)] principiu raţional, religioşii: Omul se cu-

— 162 —

vine să iubiască pre toţi semenii sej, să nu vroiască a le face nici o supărare, ci, diucontra, să vroiască a le face totdeauna cel nyii mare bine.

Trebue să desvoltăm acestu principiu, să-1 apli­căm la viaţa 'ntreagă a omenimii in general, şi să urmăm după dinsul cu pietate; astfel vom forma şi v o m realiza religia raţională, care .singură e legitimă moralminte, fiind că principiul ei este 'n armonie esactă cu idealul moral, şi e identicu cu principiul moral raţional.

Sentimentul religioşii ne face, să manifestăm cul­tul nostru şi prin semne esteri6re, ceea ce constitue cultul esterioru; dacă acesta se esecuta 'n comunu de cătră mai mulţi, se numesce cultu publicu, spre distincţie de cultul privatu, care se esecuta 'n modu individual.

e.) Religiile şi Statal.

Fundamentul esenţial al religiei e unul şi acelaşi in fiecare spiritu omenescu; acesta este cultul senti­mental al unui principiu supremii, al idealului m o ­ral. Pop6rele ansă-şi imaginează acestu principiu in diferite forme, după varietatea spiritelor lor; din causa aceasta ele-şi formează diverse religii, prescri-indu-şi diferite acţiuni, drept cultu esterioru..

In privinţa culturilor religiose trebue să obser­văm, că 'ntru cât ele nu supără, nici ameninţă legea morală, buna cuviinţă, ori ordinea socială, sunt in­diferente faţă cu viaţa societăţii şi cu. statul. Insă 'udată, ce vre o societate omenească ş'ar propune nesce principii ori acţiuni, care ar insulta, ar ame­ninţa, ori chiar ar supăra vre o parte a societăţei, statul ca autoritate morală, are dreptul şi chiar da­toria, de a preserva şi apăra societatea contra unor aseminea fapte, fie ele comise chiar sub titlul de acte religiose; căci, dacă vre unu aşa disu fundator de religie a prescrisu nesce idei şi acţiuni contrare

— 153 —

cu buna cuviinţă, cu , inteligenţa,- ori cu legea mora­lă, noi seim, că asemenea acte nu potu urma din a-deveratul principiu al religiei, adecă din cultul ide­alului moral, care necesarmente este 'n .identitate cu principiul legii morale raţionale. Dacă vre unu aşa disu legislatoru religioşii ar ti prescris nesce ac­ţiuni, cari supără pre o parte a societăţii, putem sci, că unul ca acela ori n'a 'nţeles principiul moral fundamental, care e uuicu legitim ŞMI religie, ori le a prescrisu din orecare calcul egoisticu. In fiecare casu, statul, ca autoritate morală suverană 'n socie­tate, are dreptul, şi datoria de a 'mpiedecâ asemenea acte;—căci, mai antei actele necuviinciose, nedemne, ori supărăt6re, sunt contrare legii morale raţionale, in inţelesu teoreticii; ansă ele sunt şi stricăci6se faţă cu statul, prin urmare sunt supuse sub legile pe­nale. Dacă sa r admite 'n t6tă 'ntinderea şi fără restricţie prudentă principiul d e : .,cult liber in stat liber, şi culturi libere 'n stătu liberu", atunci ori ca­re grupă de 6ineni ş'ar formă unu principiu de pur­tare egoistică, spre scăderea societăţii, şi ar dice, că" acela e „cultul" lor religios; unu asemenea princi­piu ar nimici ori ce garanţie de ordine socială.

Din aceste consideraţii se vede lămuritu, că nu se p6te admite, decât libertatea cultului interior, şi l i­bertatea acelor acţiuni de cult esterioru, cari sunt favorabile, ori măcar indiferente pentru legea m o ­rală şi legile raţionale civile ale societăţilor; iar a-cele acţiuni de cultti religioşii esterioru, cari sunt contra bunei cuviinţe, ori contra demnităţii şi a or-dinii sociale, acele pe deoparte sunt retăcite şi false, fiindcă nu urmează din principiul cultului idealului moral, prin urmare nu sunt in armonie cu religia; pe de altă parte sunt acţiuni, cari superă simţul demnităţii şi a bunei cuviinţe morale, afară de a-ceasta supără chiar şi ordinea socială. Acuma fi­indcă perfecţia societăţii in general este unicul scop legitim al tuturor acţiunilor omenesci, pentru aceasta

- 154 ~ -

statul remâne suveran, şi cu ori ce acţiuni de cult acele atingu demnitatea ori ordinea şi buna stare

cu autoritate d ecisivă, faţă religios esterior, intru cât şi buna cuviinţă morală, a societăţii.

E S T E T I C A .

FUNDAMENTUL ESTETICEI. 1 . — Necesitatea

Ostenăa spiritului.—In viaţa de t6te dilele, omul e silit să urmeze o activitate uniformă, monotonă, în care puterile spiritului şi ale organului psichicu central se apasă în câte o direcţie; din causa acesta, puterile acele, cari sunt apăsate într'unu moraentu, ostenescu, şi causeză 'n spiritu o durere 6re-care.

Uritul.—De alte ori spiritul şi organul seu central nu lucreză nimica într'unu modu formulatu în 6re-care regulă consecventă; şi atunci, din causă că pul­sul susţine activitatea organismului nencetat, ele­mentele organului psichicu şi puterile spiritului se apasă şi se iovescu unele pre altele într'unu modu neregulatu şi disarmonicu, ceea ce produce în spiritu nesce dureri ; aceste se numescu durerile „uritului" ; ele ajungu une-ori, a fi I6rte violente; pentru acesta legiuitorii au prescris uritul, adecă neocupaţia spiri­tului într'unu modu armonicii şi liberu, drept osândă grea.

Necesitatea. — Spiritul este espusu la dureri, p r o ­venite pe de o parte din ostenela silită, pe de alta din uritu, adecă din nelucrare. Omul vede dară ne­cesitatea, de a se elibera din când în când din ase­menea dureri, şi de a se readuce cel puţin la starea sa indiferentă, adeoă la o stare, în oare, dacă nu simte nici o plăcere pronunţată positiv, măcar să nu simtă nici dureri.

11

2.—Obiectui Esteticei.

Mijlocul estetica. Cunoscând noi acuma ne­cesitatea, putem sci şi aceea, prin ce mijloce o putem întimpinâ. Mijlocul general pentru acestu scopu este anume următoriul : sa aducem spiritul în emoţie, li­beră. Ac6sta nu numai îl scapă de durerile amintite, ci, in gradu mai înnaltu, îl ridică şi la o stare de plăcere positivă. Plăcerea provenită din libera e m o ­ţie armonică a spiritului se caracteriseză de plăcere estetică, in oposiţie cu durerile aretate mai sus, cari se caracteriseză de neplăceri.

Sistemul esteficu.—Ansă nu ori-care emoţie a spi­ritului îi produce plăcere estetică. V o m ave dară să cercetăm : cum şi în ce formă trebue să se producă emoţia spiritului, pentru ca să-i producă o asemene plăcere. Acesta cercetare ne va constitui legislaţia sau sistemul esteticii.

Combinaţia lor. Totu aceea, ce aduce pre spiritu in emoţie, ii p6te servi ca mijlocii pentru produce­rea sentimentului esteticii; şi anume aceea, ce-i pro­duce sentimentu plăcutu, implinesce unu scopu este­ticii, prin urmare are val6re estetică positivă, şi se caracteriseză de frumoşii; din contra, aceea, ce pro­duce 'n spiritu unu sentimentu neplăcuţii, împiedecă pre omu dela scopul esteticii, prin urmare are val6re negativă, şi se caracteriseză de „uritu.K—Totalitatea mijl6celor, cari aducu pre spiritu in lîberă emoţie, plăcută ori neplăcută, este materialul, sau funda­mentul material, iar legislaţia despre forum emoţiei spiritului este sistemul esteticu.

Fundamentul material al mîjlocelor, împreună cu sistemul formal, compun o sciinţă filosofică ; acesta şe numesce : Estetica.

Facultatea de a simţi şi aprecia just va!6rea este­tică în ori care casu, se numesce gustu. Capacitatea, de a forma mijloce cu va!6re estetică positivă, se nu-

157 -

mesce artă] şi subiect''!, <Mre posede asemenea ca­pacitate, se numesce artistu, iic acela omu, fie ani­malii, ori natura neconsciută.

3. Hang,i i şi importanţa ei.

Rangul ei — Cultura filosofică cuprinde 'n sine des-voltarea şi perfecţionarea facultăţilor sau funcţiilor spiritului; anume: deşteptarea şi instrucţia facultăţii intelectuale, desvoltarea şi cultura sentimentului, şi nfine: disciplinarea voinţei, după preceptele raţiunii

numai acela posedă cultură solidă şi completă, care are inteligenţă instruită şi perfecţionată, gustu nobilii, adecă distinşii, şi caracteru .solidu. Inteligenţa o per­fecţionăm prin Logică., caracterul il înnobilăm prin Morală, iar gustai şi seiviuumttd il cultivăm cu aju-toriul Esteticei;—prin uraiare acesta este o aciinţă filosofică de unu rangu cu celelalte ramuri ale Filo­sofici, anume cu Logica şi cu Morala. Aceluia, care are gustu ordinara, necultivatu, nu i se p6te recu-n6see cultură completă; dinsul prin urmaie nu face parte din societatea cea alesă, .xlocft din societatea aceea, care se distinge prin adeverite •aiităţi de va-16re solidă.

Importanţa, ei. - - Cultura emoţiei estetice nu numai ne produce plăcere iiiouierikusă; d*r eserciţiu! ei in cursul educaţiei innobileză spirit.ii! in gradu superior, il face mai dispusu penr.ni iubire,-, de ordine, drep­tate şi facere de bine ; cu niiu cuventu ; il imiobi-leză în. sensu moralu. Din aceste efecte .salutare ale culturei estetice prownu i i c r - e s u b i n e f a c e r i pen­tru ntrega societate omeneVă ; prin urmare Este­tica este o sciinţa filo-oti-a de vH<W, şi importanţă superioră.

158 -

i . - P f a n u l .

Pentru a construi Estetica, trebue să cercetăm mai antei totalitatea mijl6celor, sau materialul esteticu, şi apoi sistemul esteticu.—Aceste vor formă cele d6ue părţi principale ale acestei sciinţe.

MATERIALUL ESTETICU. , Conspectu.

Care este materialul, sau mijlocele, prin cari să putem aduce pre spintu în emoţie?

Aceste sunt următ6rele : A\ Impresiile esterior»*. Aceste aducu pre

spiritu in emoţii sensuale; şi spiritul i i scire nemij­locită despre dînsele, ca despre intuiţiile, adecă ac­tele sale psichice elementare. Aceste sunt elemente sau mijlâce esteri6re, sensuale.— B. S p i r i t u l siiBguru se p6te aduce pre sine în emoţie, esecutând înnaintea consciinţei sale acte psi­chice compuse şi derivate, adecă idei, sentimente, şi chiar acte de voinţă. Aceste formeză unu elementu interiorii, ideal sau poeticu.—

E L E M E N T U L S E N S U A L U .

Mijlocul generai- Asupra spiritului numai organul seu central—crierii—impresioneză nemijlocit; aşadară ei sunt mijlocul sensual general, care aduce pre spi­ritu in emoţie.

Mijlocele particulare.—Asupra mijlocului sensual general impresioneză câte una din cele cinci grupe de nervi sensuali,—dintre cari, mai importante sunt pentru Estetică următ6rele trei grupe : 1 ) nervii a-

— 159 -

custici, adecă ai audului,—2.) nervii motoriei, adecă aceia, cari transmitu cătră spiritu impresiile mişcării corpului propriu,—şi 3 ) nervii optici, adecă ai vederii.

I.

J N T U I Ţ I I L E A C U S T I C E ,

2 .—Procesul psichicu.

Asupra nervilor acustici impresioneză aerul, in v i ­braţiile sale,'; iar pre aeru il aduc în vibrare lovi tu­rile corpurilor mai elastice.—Intuiţia acustică în ge ­neral se numesce sunetu; iar formaţiile sale calificate cu regularitate se numeseu tonuri, şi tonurile formate compunu muzica.

Vibrările corpurilor esteri6re şi a nervilor nu re-aliseză muzica afară de spiritu; ele nu sunt alta, de­cât condiţiile mechanice, prin cari se producu în spiritu emoţii acustice, pre cari apoi dinsul le „aude", adecă le percepe in consciinţă sa, drept tonuri, sau elemente muzicale

"Tonul totdeauna e unu actu psichicu. Condiţiile lui mechanice, adecă vibraţiile necesare, se p roducu :

1,) in natura neconsciută, p recum: cântecul pa­serilor, zuraiul cescadelor, plângerea şi urletul vântu­rilor, valurile mării bătute 'n stânci, tunetul, echo-urile, şcl. —

2. ) în artă: v6cea omului, cântarea instrumente­lor muzicale, p recum: violina, violoncelul, piano, flauta, buciumul, tambura, triangulul, scl .—

1. Variaţ ia tonului.

Tonul variază: 1) în privinţa calităţii, 2 ) în pri­vinţa cantităţii, şi anume: a) in cantitatea intensivă, adecă 'n tărie, şi b ) în cantitatea estensivă, adecă 'n lungime,—apoi 3 ) în privinţa combinaţiei a d6u&ori

- i 6 0

mai multe tonuri, a) simultan, adecă totdeodată, şi 'nfine b ) succesiv, adecă unul după altul.

1) Calitatea tonului. Tonul se p6te produce 'n şepte calităţi principale, cari se 'nsemneză 'n modul următoriu: c, cl. c, f_ q a. A, or i : do re mi fa sol la si, impreună cu semitonurile respective. Seria a-cestor şepte tonuri se repeteză 'utregă, în aceeaşi direcţie însus, adecă 'n tonuri mai „subţiri," „tenore", şi n direcţia opusă, mjos, adecă n tonuri mai „ G R A ­

se", „basso". Oricare serie de optu tonuri consecuti­ve se numesce o octavă; iar o serie de octave se numesce scara, mnz'cală.

Acelaşi tonu are calitate diferită, dacă '1 producem cu instrumente diferite, precum cu v6cea omenescă, a unui omu, ori a altuia, cu violina, cu piano şcl. Acâstă variaţie se numesce timbrul tonurilor.

2.) Cantitatea tonului. — a.) O ntitatea intensivă, Fiecare tonu din scara muzicală, in ori care timbru, p6te varia in graduri de energie, sau tărie, şi p6te fi când mai tare „forte," -când mai mole, — „piano." etc. Acâstă variaţie'n graduri de energie se numesce „pia-•no-forteu; tonul variază 'n specii de „dura ş i„»ioK. t t —

b . ) Cantitatea estensivâ.—Fiecare tonu din sca­ra muzicală, de ori-ce timbru, si n ori-care gradu de piano-forte, p6te să cânte timpu mai scurtu ori mai lung. Unitatea de timpu se numesce tactu mu­zical. Tactul se multiplică şi se ie şi 'n fracţii. -Durata sau lungimea tactului întregii iarăşi p6te va­ria ; acesta se numesce variaţia d> fcmpo; anume, când se repeteză o unitate de tactu întreg mai scurt, atunci tempo e mai repede, ..presto, allegro;"—iar când tactul întregii e nr.-i l 'ingu, atunci e tempo târdiu,— „andanie, adagio, largo."

3) Pombinului tonurile»'. --- Spiritul pote să per-cepa de-odată şi intuiţiile a d6ue şi mai multe to­nuri ; prin acesta se produce asociaţia şi combinaţia tonurilor in spiritu, fie că tonurile sau produs d e -

— 161 —

odată, ori că s'au produs unul câte unul, imediat vinul după altul, şi intuiţiile lor numai la cel de pe urmă s'au unit in spiritu.-—In asemenea caşuri, când emoţia spiritului urmeză n armonie, combinaţia se numesce consunanţă; şi, din contra, când elementele se combătu in emoţie şi se apasă reciprocamente, combinaţia se numesce disonanţă; anume la tonurile produse de-odată, consonanţa se numesce armonie, disonanţa disarmonie; iar la tonurile produse suc­cesiv, consonanţa se numesce melodie, in sens strict, şi disonanţa se numesce melodie disarmonică sau disonantă. — Repetiţia regulată a tactului în acelaşi tempo se numesce ritmu; iar consonanţa a d<5ue, ori mai multe elemente muzicale, despărţite prin alte tonuri şi intervaluri regulate, se numesce cadenţă

II.

J n T U I T I I L E yVlOTORICE,

1. —Procesul psichicu.

Asupra nervilor motoriei impresioueza corpurile so ­lide, şi anume mai ales corpul nostru propriu, prin-cipalminte muşchii cari ni'! aducu în mişcare. - A -ce-stu se 'ntemplă în diferite acţiuni ale corpului o -menescu, precum sunt, de esemplu, următorele: pre­umblarea, fuga, călâritul, danţul şi baletul esecutatu de noi înşine, cântecul nostru propriu, abstragând dela audirea lui, mai departe inuotatul, datul în serânciobu, legănatul, sănietul, datul pe ghiaţă, jocul ou arme, evoluţiile gimnastice, şi cu arme; scl.

2 .—Variaţ ia intuiţiilor motorice.

Intuiţiile motorice variază, ca şi cele acustice, du­pă cantitate, — intensivă şi estensivă, •-- şi după combinaţia lor ;—căci corpulu omului face mişcări in forme diverse, cu energie variabilă, şi esecuta mai

- 163 -

multe mişcări diverse, deodată, ori pe rând, unele după altele. Prin urmare putem distinge mişcări şi intuiţii motor ice: a.) in diverse forme, b ) in diverse graduri de piano-forte, adecă mai blânde, şi mai energice ori chiar violente; mai departe c ) după unitatea de timpu al mişcăriloru, analogu cu tactul muzical, dis­tingem tactu motoricu ; acesta variază; d ) în di­feriţi tempo. Din combinaţia a d6ue ori mai multe intuiţii motorice, în analogie cu combinaţia muzicală, resultă concordanţa şi discordanţa motorică, prin ur­mare resultă: e) armonia şi, disarmonia, melodia mo­torică, şi seria de emoţii motorice discordante. Din urmarea tactului resultă f) ritmid, şi din concorda ţia, ce urmeză după tacturi, ritme şi intervaluri indiferente, resultă g. cadenţa motorică,

III

J N T U I T I I L E O P T I C E ,

1 .—Producţ ia lor.

Pre nervii optici ii aduce 'n vibrare eterul, adecă substanţa cea mai iină şi mai uşoră, care e respân-dită n totu spaţiul; iar pre eteru il aducu in vibrare celelalte corpuri. Aşadară corpurile impresioneză asupra eterului, eterul, vibrând, aduce pre nervii optici in agitaţie, aceştia, la rândul lor, atingu crierii, şi crierii facu impresie n spiritu; spiritul apoi, ese-cutând acţiunile corespundet6re, tot-odată ie scire nemijlocită despre ele, observându-le 'n consciinţa sa ca pre nisce intuiţii, adecă acte elementare de cugetare, şi anume intuiţii optice, sau imagini ale vederii. Spi­ritul işi vede 'n consciinţa sa propriile sale intuiţii de lumină.

Intuiţiile şi representaţiile optice sunt acte psighice.

163 —

Condiţiile lor mechanice sunt in natura şi 'n arta. Cele mai însemnate sunt următ6rele :

a) in natura neconsciuta : lumina lunei, -faţa cerului semănată cu stele, — strălucirea şi umbrele nourilor, cu liniile lor, lumina s6relui, —faţa codrilor şi a dumbrăvilor, — colorile florilor, a paserilor, ("păunul, colibri, etc,) a scoicelor, faţa unui lanţu de codri ori de dumbrăvi, sub umbră întreţesută cu raze de s6re ori de lună,--liniile şi formele corpului omenescu,— faţa lacurilor,— valurile spumegăt6re ale mării in tur­bare, razele lunei ţesute peste oglinda tremurândă a unui lacu, riu, scl. —• lumina şi liniile fulgerului,— razele diamantului, -cuculbeul de pe ceriu,—fui6reîe de flăcări ale văpăilor, pe uscatu şi pe apă ;—scl.—

b . ) in artă : liniile, lumina şi umbra in desemnu, —liniile in caligrafie, liniile, lumina şi colorile in pictură,—liniile, lumina şi umbra in architectură şi ornamentică,—liniile, lumina, umbra şi colorile în îmbrăcămintea 6menilor, şi în obiectele din locaşuri, — liniile, umbra, lumina şi colorile în grădinărie,— liniile, lumina şi umbra în sculptură,—liniile mobile in danţul altuia, in baletu,—liniile şi colorile stabile şi mişcăt6re in artificia cu focu şi 'n artificia cu apă; scl.

T6te aceste representaţii formeză elementu curatu opticu.

2. Variaţ ia intuiţi i lor optice.

Intuiţia generală a luminei variază: 1.) in pri­vinţa calităţii, — 2 . ) in privinţa cantităţii, — şi anu­me : a.) după cantitatea intensivă, adecă tăria, şi b.J după cantitatea estensivă, adecă întinderea.— in fine 3.) după combinaţia şi disposifia sa în raportu cu idea de spaţiu.

1.) Calitatea. — Intuiţia optică fundamentală, adecă a luminei, variază 'n diverse calităţi; aceste se ca-racteriseză de colori. Intuiţiile colorilor fundamenta-

— 164 —

le sunt: roşu, galbi» şi albastru ; ele se potu com­bina unele cu altele, şi compunu colori secundare şi ulteri6re.

Derivaţia colorilor -Color i l e fundamentale se com­bină 'ntre sine in modul următoriu: col6rea roşu, combinată cu galbinu compun col6rea secundară: por­tocaliu ; roşu cu albastru combină col6rea secunda­ră : v iolet ; galbin cu albastru combină col6rea secundară: verde. Colorile primare se potu combina cu cele secundare, asemenea cele secundare unele cu altele; şi aşa mai departe, in infiniţii.—

2) Cantitatea, a.) Cantitatea intensivă. — Lumina variază n graduri de intensitate, energie, adecă pu­tere ; ceea ce se numesce variaţia de clar şi obscur cu unu cuvânt: clarobscur, sa.u piano-forte opticu; astfel sunt intuiţiile alb şi negru ; fie care col6re p6 -te varia 'n aceste graduri, aşa distingem pre acee;şi col6re, când mai lnmin6să, când mai întunecată, (mai „închisă", şi mii „deschisă".) b ) cantitatea esten-sivă sau raportul cu spaţiul. Ori-care col6re, in ori-•H-re gradu de clarobscuru, mai variază 'n disposiţia sa n spaţiu. Cantitatea elementară a intuiţiei optice este unu punctu material, adecă cea mai mică întin­dere care se p6te percepe cu sensul vederi i ; punc­tul, multiplicându-se 'ntr'unu şiru nentrerupt, forme­ză linea; şi inşirându-se mai multe linii paralele, ne­mijlociţii mv,\ lângă alt), formeză unu planu.

T6te aceste e o n i iţii pentru elemente de sensaţie optică pot să fie când stabile, când mobile, in rea­litatea obiectivă in spaţiu. Un punctu esterioru. per-curgând o cale 6re care n spaţiu, p6te produce 'n spiritu representaţia de l inee; şi, dincontra, o linee, situată 'n direcţia razelor vederii, produce n spiritu intuiţia de punctu.

Intuiţia optică variază dară 'n gradurile de inten­sitate, şi produce gradaţia de uurobscuru ; mai de­parte variază n calităţi, şi produce intuiiţiile de co~

— 165 —

lori, in oricare gradu de clarobscuru ; in fine, t6te aceste variază in combinaţia lor cu idea de spaţiu, şi producu formele de punctu, linee şi planii.—Din-tr'aceste elemente optice se compune totalitatea ne­mărginită a intuiţiilor şi representaţiilor vederi i ; in cât universul visibil intregu şe p6te reduce la aceste trei clemente optice, adecă: clarobscur?/,, colori, şi forme.

IV.

y ^ S O C I A T I A

diverselor intuiţii.

In spiritul nostru se pot asocia şi intuiţii câte din doue ori trei grupe diferite, astfel se formâză aso­ciaţii duale şi triare.

1.) Asociaţii dvale: a.) Intuiiţiile acustice, asociate cu intuiţii motorice,

de es. când audim muzică, şi dănţuim şi n o i ; - c â n d cântăm noi inşine şi dănţuim, ori când numai cân­tăm, fără de a dănţui;—când legână cineva pre c o ­pil, şi-i cântă totodată :—când cuiva i se cântă unu marş, şi dinsul păşesce 'n tactul lu i ; când cineva patineză la tactul unei muzice ; scl.—

b . ) intuiţiile acustice, asociate cu intuitiv optice; de es. când vedem o cascadă şi o audim zurăind ; —când audim unu cântecu şi vedem lumina lunei ;

când audim muzică, vocală ori instrumentală, şi vedem pre alţii dăuţuindu în tactul ei, fără ca să ne mişcăm şi noi, —fie că ei dănţuescu, ori esecută ba­let ; când vedem soldaţi în marşuri şi evoluţii în tactul tamburei, ori a orchestrei;

c.) intuiţiile motorice, asociate cu intuiţii optice ; de es. când noi înşine suntem cu alţii în rând, în marş, danţ, patinatu, ori gimnastică,—fără muzică; şei.

2.) Asociaţii triare, când adecă se asociază 'n spi-ritu' nostru intuiţii acustice motorice şi optice; de es.

-- 166 -

când audiin muzica şi mergem în marş; când a-udim muzică, ne dăm pe ghiaţă, ori dănţuim cu alţii, şi-i vedem şi pre dinşii dănţuind, fie, că esecutăm unu danţu simplu, balet, ori alte evoluţii gimnastice ; — când cântăm, de es. în operă, şi vedem pre alţii e-secutând un danţ, balet, ori alte evoluţii; scl,

V .

D IST INCŢ IA ELEMENTULUI SENSUAL DE CEL P 0 -

ETICU SAU I D E A L .

După intuiţiile curat sensuale, acustice, motorice, ori optice, simple, ori asociate,— adese ori se redeş­teptă 'n spiritu şi alte acte psichice, idei şi senti­mente ; de esemplu, când robul vede o rază de s6re, representaţia optică a acesteia ii redeşteptă n spirit idea şi dorul de libertate ;—când vedem lumina lu-nei frântă 'n ochii de fereşti a unui vechiu castel ruinat, lumina aceea ne deşteptă 'n spiritu povesti despre dilele din betrâni ale castelului; —durduirea tunetului ne deşteptă idea despre o putere colosală ; — când vedem o grandi6să artificie cu focu şi cu a-pă (de es. în Versailles), indată ni se redeşteptă 'n spirit închipuirile din povesti, şi ne pare, că vedem sărind printre stâlpii de focu şi pintre razele de a-pă moşneguţi pititei din poveste, de o palmă la stat cu barba de unu cotu ;—când audim vântul plân-gându pe la colţurile coperişelor de palaturi, şi z i ­diri urieşe din capitale mari, acesta ne redeşteptă i-dea despre aceea, câte pecate, cât vai şi amar a c o ­pere acele coperişe !—când suntem pe marginea u-jiei prăpăstii, vrând-nevrând ne 'nehipuim, că am cade 'n prăpastie, şi ne junghie prin ose ; altul, cu imaginaţie mai puternică, se simte dus cătră prăpas­t i e ; de aceea unul ca acela încunjură de a se apro­p i e de locuri prăpăstiose, şi di a se urca pe tur-

- 167 -

nuri nalte, pentru că nu se ncrede 'n liniscea în­chipuirii sale;—audându muzica unui marş funebru, ne redeşteptăm idei despre morte şi ja le :—muzica n tact scurt, forte, ritmu des, în tempo acceleraţii,

ne deşteptă idei şi emoţii de bucurie în general, fă­ră ca să avem idea vre unui motivu pentru bucu­r i e ; - unu tablou despre torturi aplicate de cătră incvisitori, ne rev61tă sentimentul de justiţie, şi ne face furioşi; într'o nopte liniştită de vară, vedându luna plină 'n naltul ceriului completamente senin, ni Se deşteptă sentimentu de milă, vedendu-o „sin­gură in palatul ei cel mare şi pustîiu."—Aceste şi alte asemenea idei şi sentimente nu sunt motivate nemijlociţii prin impresia esteri6ră din momentu ; şi nu sunt element sensual, opticu ori acustic; ci sunt element ideal, element poetic.

MM-ELEMFNTUL POETICU-

1. -Procesul psichicu.

Spiritul se aduce u emoţie, esecutând acţiuni psi­chice, când cugetă, ori simte c eva ; anume atunci, când esecuta intuiţii despre colorile şi formele lu­crurilor, ori despre tonuri; apoi când esecuta idei compuse, derivate, şi complicate; şi nfine, când se află mişcatu de nesce sentimente pronunţate. Acâstă activitate nesensuală. ci ideală, este elementul sau mijlocul esteticu ideal sau poeticii.

Emoţia poetică o putem produce în spirit prin aceea că :

1 . ) privim lucrurile şi ntâmplările din idealitate; acesta este poesia realităţii, anume a.) privim lucruri întregi, b.) părţi de lucruri şi c.) semne despre ele ; de esemplu cuvinte; acesta este poesia realităţii o-

- 168 -

biective; d.) spiritul se află agitaţii din causa unor cugete şi sentimente ale sale, cari asemenea '1 a-ducu în emoţie, şi acesta este poesia realităţii su­biective ;

2.) spiritul işi imagineză, fără ori ce bază reală, nesce idei despre lucruri, despre acţiuni şi senti­mente ; aceste acte de imaginaţie asemenea '1 adu cu în emoţie poetică, ceea ce se numesce poesia ar­tistică;—anume poesia artistică din spiritul subiec­tului, care a începutu a o efectua pentru 'nteia 6ră, se caracteriseză de poesie subiectivă nemijlocită, sau originală; şi subiectul, care a format-o dela sine se numesce poetu; iar atuncia, când poetul face, prin 6recari semne, de esemplu prin cuvinte, ca şi alţii să esecute în spiritul lor acţiuni poetice asemenea cu ale lui, aceste sunt elemente de poesie artistică mijlocită-

m \.

ASOCIAŢIA,

elementului sensual cu cel ideal.

In spirit se pot asocia elementele de emoţii ideale sau poetice cu intuiţii şi representaţii sensuale. Ast­fel putem distinge urmât6rele asociaţii :

1.) elemente poetice cu elemente acustice,—2.) elemente poetice cu motor ice ; 3.) elemente poetice cu optice;—4.) elemente poetice cu acustice şi cu motorice totdeodată ; —• 5.) elemente poetice cu acu­stice şi cu o p t i c e ; - 6.) elemente poetice cu m o ­torice şi cu optice. 7.) elemente poetice cu acusti­ce, motorice şi optice

- 169 —

*) Autorul va publica imediat „Estetica," în «nu volum a parte, oare

conţine acestu ramn de Filosofie desvoltatu mai pe larg, în tote părţile

sale, anume : nu numai „Materialul" sensual şi cel poeticii, ci şi «Siste­

mul esteticu» desvoltatu tn intrei/ul, ca obiecta de studiu în cursul înveţă-

mentului de grada superiorii.

SISTEMUL ESTETICU.

Materialul, sau mijlâcele, cele sensuale şi cele ide ­ale, aduc pre spirit în emoţie. Acesta însă p6te ii nu numai aşa, că să'i producă plăcere; ea tot atât de uşor pote să-1 lase "ntr'o stare indiferentă; ba pote să-i causeze chiar neplăcere positivă Pen­tru acesta este necesar, să cugetăm, şi să aflăm: cum ar trebui să se facă emoţia spiritului, pentru ca shl producă o asemenea plăcere; adecă trebue să desvoltăm condiţiile reale, prin cari se produce 'n spiritu sentimentul esteticu plăcutu ; — şi numai a-cel „sistem est clic" va pute câscigâ validitate scien-ţifică, după care se va pute forma principiul este­ticii fundamental şi r/rneral, cu ajutoriul căruia se vor esplicâ şi resolvi Iote chestiile estetice, în t6te caşurile, fără o singură escepţie.

Anume va trebui să aflăm : cum va pute cores­punde scopului esteticu ori care emoţie : — 1 . ) cu can­titatea sa, atât cu cantitatea estensivă, cât şi cu cea intensivă,—2.) cum ii va pute corespunde cu cali­tatea sa.*)

E D U C A Ţ I A .

1. Necesitatea.

Societatea de astăzi geme sub nemimerate sufe­rinţe şi neajunsuri; şi t6te mijl6cele aplicate contra lor sunt neputinci6se, şi nedestoinice de a le împie­deca deodată; mai ales pentru aceea, pentru ca nu esistă destui individi, cari să aplice remediile cu destulu zelu şi consciinţa.

Depărtarea completă a suferinţelor societăţii nu o putem aştepta dară, decât de la generaţiile ur-măt6re. Prin urmare problema şi datoria n6stră cea mai importantă şi mai urgentă este educaţia tinerimii.

2 .Obiectul Pedagogiei.

Scopul omenimii este fericirea şi perfecţia sa, şi a individilor sei. în gradul cel mai mare posibil.

Mijlocul general, cu ajutoriul căruia se p6te a-junge acestu scopu, este conlucrarea indivizilor ei, organisaţi în o raţională societate umană universală.

Pentru ca fiecare individu să p6tă conlucra în a-cestu sensu, trebue, ca 'n cea d'ântei parte a vieţei sale să-i vie 'ntr'ajutoriu, pentru ca, mai nainte de t6te, să-i garanteze viaţa contra nenumeratelor pe­ricule, ce-1 ameninţă n fiecare d î ; mai departe, să-i întăriască tâte puterile sale. atât cele corporale câtu şi cele spirituale; apoi să-i deştepte t6te disposiţiile şi să'i desvolteze şi perfecţioneze t6te capacităţile sa­le corporale şi spirituale în mo du raţional; — ceea

— 172

ce se numesce educaţia copilului ; în fine, să 1 con ducă, pentru ca dinsul să-şi îmbogăţească spiritul cu cunoştinţe basate solid, în măsura cea mai mare p o ­sibilă ; acesta se numesce inveţătura sau instrucţia lui. Acăsta e datoria tuturor acelora, cari, din cau-sa etăţii şi a culturei lor, sunt în stare a ajută pre cel mai mici în educaţia şi instrucţia lo r ; prin ur­mare nu numai pedagogii de profesie, ci mai cu distincţie : toţi părinţii.

Sciinţa filosofică despre educaţia şi instrucţia c o ­piilor este scimţa despre modul de a i cultivă în t6-te privinţele şi se numesce Pedagogia.

Principiul fundamental al Pedagogiei este urmă-tor iul :

Să întărim, să desvoltăm şi perfecţionăm în co­pil tale puterile şi facultăţile sale cele nobile, atât ce­le corporale, cât şi cele spirituale, în cel mai mare gradu posibil, şi totdiuna n cea mai completă ar­monie.

Corpul şi spiritul copiilor fiind d6ue elemente diferite unul de altul, prin urmare şi cultura lor va trebui să se facă n d6ue forme corespundet6re: ast­fel v o m distinge: 1.) cultura corpului, şi 2.) cultura spiritului.

Am

CULTIVAREA CORPULUI Relativ la cultivarea corpului se p6te dice în

scurtu, că trebue ca totdeauna corpul copilului să fie curatu, să se mtsce \\ aeru sănătos, şi nutrimen­tul seu să fie regulatu şi cu justă mesnră; el trebue deprmsu cu tote acele 'mprejurări superătore, la cari se p6te aşteptă 'n viaţă, precum : la frigul şî vânturile iernei, la fierbinţelele verei, la munca şi osteneala proprie, la suferitu f6me şi sete, şi 'ntr'un

- 1 7 3

eu ventu: la suferiţii tote durerile şi greutăţile vieţei. pentru ca atunci, când îl vor ajunge aceste rele în realitate, să nu piară sub pov6ra şi loviturile lor, ci să fie capabil a le nvinge cu puterile sale.

Afară de aceste, copilul mai trebue să 'nveţe t6te acele lucrări, prin cari se v a pute apără de peri­cole şi alte neplăceri, precum : a 'notă, a se luptă, atât cu manele sale, cât şi c u urme; şei.---Aceste le va pută 'nveţa copilul, tacend singurii eserciţiu prac­ticii în notu, gimnastică, jocuri de arme; scl. -

( T I / I T R A SPIRITULUI .

Părinţii, şi în general crescătorii, trebue sa se"n-grijască, pentru ca să cultive spiritul copiilor în cel mai mare gradu posibil. Spiritul trebue desvolfatu în tâte funcţiile sale, aducându-ie pre tote n armo­nie esactă Copilul trebue să se prepare ftrităi pen­tru viaţă în general, pentru CM mai tărd'nl să nu fie nenorociţii, când ar ii silitu, să-şi schimbe modul de trăit, ori să munceseâ la ceva greu. După ce s'a pre­paraţii pentru cuţi te raun. de ocupaţie folo^itore, ori chiar şi pentru mai multe ramuri.

De 6ră ce spiritul are trei funcţii principale,' ur-meză, să ne ocupăm de cultura acestora a parte; astfel trebue tratată 1.) desvol tarea inteligenţei şi 'm-bogăţirea c i cu cunoscinţ"le necesare, 2 ) cultivarea şi 'nobilarea sentimentului,- 3.) disciplinarea minţei.

Inteligenţa s c luniineză prin Logica, şi se perfec-ţioneză 'n realitate prin propria cugetare practică, şi propriul studiu pe tercim sciinţifieu ; sentimentul se culţiveză prin /:'-fetica ; i.-.r voinţa se disciplinară prin Morala.

(Vedi şi pag. i 33, „Datoriile individuale.")

- 174

1. Inteligenţa.

Copilul trebue âă vadă de aprope t6te lucrurile, şi să le observe din t6te punctele de vedere; nu­mai aşa se p6te desvolta inteligenţa lui şi a se 'mbo-găţi cu adeverate cunoscinţe reale.—înţelegerea tre­bue cultivată cu cea mai mare îngrijire; acăsta an­să nu se p6te face prin memorizare, ci prin eserciţiul practicii ăl cugetării; copilul nu p6te cun6sce lu­crurile numai după cetitu, ori după spusele altuia ; el trebue să-şi formeze ideile elementare, fiind în contactu cu lucrurile, pentru ca să le p6tă esaminâ, nu numai, cum sunt ele, ci cum sunt compuse, ce natură au, şi ce schimbări şi acţiuni făcu, unele în atingere şi legătură cu altele.

Trebue sa conducem pre copilu, ca să-şi desv61te şi perfecţioneze inteligenţa după 'ndreplările L.ggi©ei, în t6te funcţiile sale, precum: concepte, judecăţi, cqnclusii, raţionamente, definiţii, clasificaţii, demon­straţii ; şi 'n aplicaţia lor, mai ales pentru a contro­la şj combate afirmaţiile false ale altora.

(Vedi aci pag. 43. „Despre limhă^" precum şi păf-ţile principale din Logică, pag. 55 — 110) ,

2 .—Sent imentu l .

Sentimentul copiilor trebue desvoltatu şi cultivaţu încă din cea d'ânteiu etate a lor. Trebue deşteptat în inima lor sentimentul demnităţii şi ambiţiei o m e -nşşci, apoi simţul de ruşine pentru ori ce faptă ne­demnă şi degradată; mai departe sentimentul de eonupâtimire pentru ori ce suferinţă a altuia, ase­menea sentimentul de a se bucură pentru mulţu­mirea altuja ; In scurtu : trebue desvoltatu într'inşii sentimentul moral.

De altă parte trebue deşteptat şi desvoltatu în copii sentimentul şi gustul pentru ordine şi curăţe-

- 175 —

nie în t6te, şi sa simtă disgustu la vederea a o i i ce disordine şi necurăţenie, aseminea săT deşteptăm pentru totu ce e frumosu, şi alesu de cătră lucrurile cele ordinare şi de josu, adecă să-1 conducem, Să-şi desvolte şi cultiveze sentimentul esteticu.

Nici sentimentul moral, nici cel esteticu nu se p6te desvoltâ numai pe calea înveţăturei teoretica, ci, pe lângă acesta trebue să conducem pre copii , ca ei însuşi să facă practica acestor sentimente; a-nume: să-i aducem cât de desu în posiţii ca acele, în cari să se deştepte sentimentele lor morale şi es­tetice; pentru că, simţind ei desu asemene emoţiij spiritul lor se cultivă în realitate, şi gustul lor d e ­vine tot mai nobil , mai înnălţatu, mai curatu.

Din asemenea consideraţii se vede, că studiul şi cultura estetică este de o necesitate capitală şi esenţială pentru educaţie.

Anume trebue să facem pre copii să vadă des ta­blouri, edificii, statue, şi alte monumente, de valore artistică, să audă opuri muzicale, opuri poetice, o-ratorice, dcl. în scurt: să guste efecte estetice, şi, e-saminâtedu-lte să le aprecieze cu aj ii tortul gustului lor ; afară de acesta, să esecute şi dinşii opuri de artă, măcar şi numai pentru câ să facă unu eserci­ţiu şi mai practicu pentru cultivarea gustului şi a înţelegerii lor.

( V e d i : Estetica, pag. 155 — 1 6 9 ) .

3. - V o i n ţ a .

Scopul esenţial al educaţiei este a forma 'n indi­vidu caracteru moral; (Vedi pag. 51 . ) Pentru a-cestu scopu trebue disciplinaţii voinţa liberă aşa, ca să tfrmeze totdeauna 'n armonie cu sfaturile şi 'h-demnurile raţiunii, adecă să urmeze după legea mo­rală; să-şi facă principiu pentru conduita sa, a nu face, decât fapte demne de nobila personalitate o-

- 1 7 6

nienescă, a nu fa 'e nimenui nici o nedreptate, ci din con­tra, a face totdeuna numai dreptate ; şi n fine, a face omenimii totdeauna cel mai mare bine positivu.

Mijlocul cel mai . orespundetorin pentru acestu seopu este calea practică ; adecă trebue să facem, ca însuşi copiii să 'înplinia-vă fapte morale şi să se deprindă prin practica lor ;i le ap re.'.ia, şi a voi ei însuşi să le 'mpliniască, iar nu numai să asculte, de frica crescătorilor lor. thvnplvd acestora atrage pre copii mai mult, decât tote îuveţăturile lor.

( V e l i „Morala1'' pag- 1 1 3 13! )

4. Căile educaţiei .

I. Terenul natural pentru educaţie este familia. Părinţii, sau in general îngrijitorii copiilor, trebue să-i conducă prin procedura psicliologică amintită mai sus, prin practica propria a copiilor, să simtă, să în­ţeleagă, şi să practic* in faptu, in conduita lor, tot c e i cuviincioşii şi demna de o m u ; să se îngrozească de tot ce-i nedemnii, ruşinoşii şi degradatoru, să muncească şi să simtă plăcere osteniudu pentru a-jutoi'iul altuia; — cu unu cuvent i : să-i conducă, să-şi facă a doua natură, a nu pute practică, decât legea morală. — Educaţia in familia trebue s l se continue pe lăngă tote celelalte căi, ca o educaţie generală permanentă pană şi după maturitatea t i s . e r i l o r .—Şi fiindu că toţi părinţii, surorile şi fraţii mai mari au neapărată trebuinţă, de a sci prin ce mijl6ce aru pută conduce, şi păzi educaţia celor m a i mici, pentru aceasta este de necesitatea cea mai imperioasă şi mai urgentă, ca in Liceu să se studieze ş i Pedagogia, a-decă sciinţa despre arta de a educa pre copii.

Să amintim căte- va indicii practice pentru educa­ţia copiilor. 1. Dacă părinţii sau ing ijitorii vor de­prinde pre copii, să nu fiică lucruri, rele, dicăndu că denşii să superâ, sau că nu le place, că-i vor p e -

177 -

depsi, copiii tot vor comite relele, când vor soi, că educatorii nu-i vedu, sau nu sciu despre lucru. T r e ­bue deşteptată judecata propria a copiilor, trebue să-i luminăm să inţeleayă singuri, şi să simtă plăce­re la idea unui faptu moralu, şi să simtă neplăce­re, să se indigneze, la idea unui faptu nemoralu, şi să se dispună a pedepsi justu pre celu cu purtare necuviinci6să sau reutăcioasă.

2. Educatorii să nu pretindă de la copii nimica, ce le ar fi prea greu sau chiar imposibilu, şi la re-probaţie să nu i pedepsească pentru accidente, de ca­ri copilul nu poate fi de vină, să-i reprobeze numai cănd ar fi fostu comisu cu voinţă unu faptu, despre care a sciutu, că-i reu. Este o ignoranţă funestă şi culpabilă, cănd educatorul pedepsesce pre copilu pen ­tru unu faptu, despre care copilul nu a sciutu bine, dacă-i reu, sau nu-i reu. Au plânsu amar acei pă­rinţi, carii, in ordi narea lor ignoranţă, au pretinsu de Ia copiii lor lucruri naturalmente imposibile, in-cercăndu-se nebunesce a-i constringe in modu bru­talii, să simtă după comanda lor. Scopulu nu şi-lu au pututu ajunge, şi adeseori au provocatu nenoro­cirea intregei familie.

3. Nu trebue să ţinem pre copii prea mult sin­guri şi depărtaţi de societate ; din contra să steie căt de mult in cercuri sociale, numai cât să-i con ­ducem; să se deprindă prin propria lor practică ase purta după cuviinţă. -

4. Să le deşteptăm cât de curend ambiţia, de a putea face ceva frumosu, ceva buiiu : să le desvol-tăm consciinţă despre preţul şi ono-irea personalită­ţii omenesci, să se simtă cu atăta mai fericiţi, cu căt vor fi capabili a produce mai multu bine.—

5. Să-i conducem să li se desvolte milă pentru suferinţele altuia, fie ori ce omu ar G ; dar să simtă disposiţia de a cere pedeapsă pentru cei rei; iar de altă parte să simtă iubire, respeclu şi recunoscinţâ

— 1 7 8 -

superioară, cătră aceia, carii garantează viaţa lui şi a părinţilor lui prin averea lor, munca lor, şi sân­gele lo r ; cu alte cuvinte să se alipiască in solidari­tate cât se p6te de strinşâ cătră consângenii sei, că­tră naţiunea sa, cătră patria sa, mai alesu pentru a-părarea necesară pe cât timpu tot vor mai voi duş­manii a o supera, fie acei duşmani străini, fie fii de ai naţiunii.

6. Când unu părinte reprobeză oarecare faptă a copilului, sau il dojănesce, celalaltu să nu apere pre copi lu; părinţii să fie totdeauna in esactă armonie la ori ce mesură, ce ar fi inceputu unul dintr'inşii, pen­tru că altmintrile copii ar crede, că unul din pă­rinţi le vre reul, şi această idee le ar învenina inima.

II. Scala este chemată formalmente, de a cresce ti­nerimea. Dar nu-i de ajuns, a instrui numai inte­ligenţa tinerilor; ci-i de imperi6să şi urgentă n e c e ­sitate, ca şcoala tot cu atâta îngrijire să educe pre tineri în preceperea legii morale precum şi în sen­timentul şi practica morală. Fiecare înveţătoriu, şi mai ales fiecare capu de institutu, trebue să fie şi părintele educaloru al tinerimii. Spre acestu scopu este neapăratu necesariu, să se predeie în Liceu li-neamentele fundamentale şi generale din sciinţa e-dncaţiei practice, pentru ca toţi bărbaţii inteligenţi să scie conduce crescerea copi i lor ; si de la toţi candidaţii de inveţători, institutori sau profesori, trebue să se ceară neapăratu cunoscinţe pedagogice solide, principii practice atât din arta de a instrui, cât şi din arta de a educa sentimentul, şi consciinţă despre legea morală.—In şc61ele primărie trebue ca învăţătorii şi institutorii să deprindă pre copii cu sentimentul respectului şi al ascultării de părinţi, de profesori şi în genere de cei mai mari, să-i con ­ducă să-şi desvolte practice sentimentul plăcerii de a lucra, de a fi curaţi, de a ţineordine şi esactita-te în t6te; de a nu-şi face superare, ci din contra

- 179

de a se ajuta mutualmente; să le deştepte ambiţia de a împlini fapte nobile, şi de a se îngrozi de fapte nedemne şi degradat6re. — T6te aceste să nu le facă prin ameninţări şi intimidare, ci să deştep­te şi desvoalte in spiritele copiilor preceperea lor propria prin povăţuire blândă, părintească, b ine -vo-it6re, şi nu numai prin regiile teoretice, ci mai multu prin esemple şi caşuri practice, în formă u-şoară şi atrăgătore.

Trebue să luămu la revisie şi împărţirea de p re ­mii, „recompensa pentru munca" elevilor.—Acestu usu derivă de la dorinţa părinţilor de a-şi areta b u ­curia pentru bunele resultate ale copiilor. Trecând idea acesta în institute, s'a falsificata cu timpul, şi acuma provoacă multe neconveniente. Mai întăi Ur­nii elevi de cei ce au osteniţii adesea mai multu, nu-şi priţnescu aşa numita „recompensă," pentru os-* tenelele lor, după ce se promite oficialmente, ca munca elevilor se va recompensa. Dinşii apoi se a-mărescu pentru acostă „nedreptate," şi mulţi au în-cercatu şi a se resbuna!—Altă dată nici nu sunt premii de ajuns pentru toţi cei ce au muncitu, al­tă dată sunt mai multe, şi câte întrecu se dau la elevi fără causă seri6să, ceea ce face să cadă însem­nătatea şi înţelesul premiilor.—Dar judecându lu­crul cu scrupulositate, aflăm, că nu urmează ca să şe împărtăşea „recompense" pentru muinca acelora, ca^ii au muncitu pentru de a primi tesaurele spiri­tuale, ce li s'au presentatu ; şi împărţindule premii­le nu în sensu de daru sau presente, ci în sensu de recompense pentru munte lor, le întunecăm idea despre valoarea, tesaurelor intelectuale, mijlocindw-le credinţa, că li se cuvine compensaţie, ceea ce le in­duce falsa idee, că munca lor le ar fi causatu unu reu, în locul căruia trebue substituitu unu bine. A-*» poi unii elevi măsoară preţul financiar al „recoifa-. jpenşşi" şi dacă le pare neproporţionatu, şe i n d i g n e z

— 180 —

za de „nedreptatea," ce li s'a făcuţii, şi—s'au ivitu caşuri, în care elevul ş'a „resbunatu" prin aceea, că - nu a mai studiaţii, s'a purtatu in modu necu-viiuciosu, şi s 'a—nenorociţii.

Ar fi mai bine ca în loeu de a împărţi premii ca recompense pentru munca elevilor, să se facă so lem­nitatea, împărţindu-se numai semne distinctîve fără val6re materială, dându se tuturor celor ce au a-vutu buna voinţă, şi conduită cuviinci6să, şi să se cetească î:i presenţa părinţilor apreciarea tuturor elevilor, aretăndu-i în faţa societăţii, pre cei buni, pentru lauda meritată, şi pentru ca să-i cunoască lumea, şi pre toţi Cei rei, pentru reprobaţia publică, ceea ce ar fi unu mijlocu sigura de a face, ca cei nepăsători să se îngrijască mai seriosu, cu unu c u -vântu s'ar desvolta în elevi nobila ambiţie de a-şi înnălţa preţul şi val6rea propria din tote puterile.— Ajut6rele materiale ar trebui irnpărţite celor ce nu au mijl6cele necesarie. Astfel s'ar face unu bine mai solidu.

III. Poporul trebue să asculte cu respectu adăncu, ceea ce se spune in biserică, ca ceei ce viue de la o fiin­ţă supremă. Preoţii trebue să ţină cuvântări in bise­rică, şi (pe lăngă ideile relative la credinţa despre fiinţa supremă) să povăţuiască poporul la o viaţă şi conduită, prin care se va face mai asemenea cu acea fiinţă, cousiderată drept idealii moralii, şi vor fi mai fericiţi şi in această viaţă, la o conduită nu numai plină de frica celui supremu, ci la o viaţă armonia-să, demnă de personalitatea omenească, la o viaţă plină de fericire şi mulţumire morală chiar pe pămăntu. —Spre acestu scopu trebue perfecţionate seminariele, pentru ca să prepare preoţi luminaţi, culţi, şi de con­duită esemplară, şi preoţilor trebue să li se asigure esistenţă materială îndestulătoare, pentru ca să aibă t6tă Uşurinţa şi libertatea de a se ocupa şi îngriji de solida educaţie a poporului, şi să nu fie condamnaţi

— 181

a se ingriji numai de propriii lor salvare materială. P u ­blicul ar trebui să se poarte cu toată consideraţia superi­oară cătră acea instituţie morală, şi câtră sine insuş ; ; după ce a intratu in lo asul respectului moral superioru, să nu se poarte fără respect şi demnitate, să nu cadă in neconsecvenţă ridiculă, ca unu copil, sau ca unu om tur-buratu la minte; mai ales pentru aceea, că esemplul reu turbură şi corumpe sentimentele copiilor.

Educaţia tinerimii o mai atingu unele momente din viaţă. Aşa IV. conversaţiile in societăţi mai re-strinse, apoi V. conversaţiile publice, V I . literatura destinată pentru lectură, fie in cărţi, fie in jurnale pentru familia, şi VI I . literatura representată in teatru.

Toate aceste ocasii şi căi potu atinge educaţia, şi fiecare dintr'insele poate să intărească şi să imbogă-ţească demna conduită a tinerilor după cuviinţa şi legea morală, dar fiecare din aceste şepte mijloace poate să o şi turbure, şi să o corumpă. Unu riu, care s'ar compune din şepte izvoare, s'ar corumpe şi invenina intregu, cănd ar fi coruptu şi numai unul singura dintre isvoarele sale. D e aici urmează o stric­tă şi importantă datorie morală socială, şi anume dacă tinerii primescu educaţie pe o cale sau pe alta, edu­caţia loru ori să o inainteze, inavuţască sau intărească, ori să nu atingă nici conversaţiile societăţilor restrin-se, nici literatura cea destinată pentru lectură, nici tea­tral. Oii care dintre acele ocasii ar ingreuea, împie­deca, turbura sau chiar corumpe educaţia tinerimii, fie din rea voinţă, fie din negligenţă, ar aduce pre tineri in disarmonie şi funestă discordie cu părinţii şi cu sine insuşi, ar face o crimă, pentru cari acei tineri nefericiţi adesea au afurisiţii pre cei ce, din reu-tate sau negrijire, le au coruptu viaţa şi-i au ne­norociţii, lăsăndu-i să cadă in prăpăstiile vieţei; mul­ţi s'au şi resbunatu in contra celor vinovaţi .

Dacă nu ar fi numai minoritatea, dacă intreagra societate ar voi şi ar practica educarea tinerimii, iu

- 182 —

toate cele şepte caşuri principale, (şi nu ar numai diee, că voescu şi că trebue practicată), aşa s'ar pu­tea prepara tinerimea treptat treptat, ca, pe lângă credinţa şi ascultarea de voinţa supranaturală, să se formeze şi consolideze prin practica propie senitimişn-tul demnităţii superioare a personalităţii omeneşci şi consciinţă morală, făcăndui-se a doua natură, a nu. se putea îndupleca la fapte nedemne, la a cărora cugetu se simte superatu spiritul care-i consolidafcu in mo­ralitate; pe lăngă basa religioasă a credinţei in fiiifc-ţa supranaturală, s'ar pută desvolta, intinde şi conso­lida tot mai mult o nouă basâ morală, o nouă ga­ranţie sigură pentru armonia şi fericirea vieţei;,» o garanţiei intemeetă pe sciinţa, pe psiehologiă, şi con-s<i>lidaită prin eserciţiul pr&cticu al 6menilor, precumu este la; mulţi individi, ca prin escepţie. Pană nu e generalisată acâstă basă morală, pană atunci trebue aşiteptatu; este periculosu, a distruge numai şi discre­dita basa actuală, pentru că numai am turbura şi oo-r rupe Kniscea necesarie; bine nu am produce.

Dacă unde-va s'ar ivi partidi, carele s'arial combate, âru trebui sa înceteze a se aeuss», pentru eă acesta caile numai căt le ar depărta pre unele de altele tot mai mult; ar trebuii, să tindă şi să lucreze cu abne­gaţie, a reveni Ia o armonia sărutară pentru toţi; cel ânteiu pasu ar fi acela, cându ori unii ori alţi s'aru dispune a —asculta in pace argumentele obieciive al© celora-lalţi respectându-le chiar şi opiniile şi con-vicţiile subiective, pentru ca apoi ar putea aştiepta ,cu dreptu cuventu, ca şi ceialalţi să le respecteze şi asculte argumentele, şi convicţiile lor ; pe urmă să ^e cântărescă numai argumentele, să nu se „combată" •şi aouse persanele. Pe câtu timpu se vor acusa, s6 vor contraria tot mai mult, disarmonia dintre ei va ereşce, binele publicu va remăne dat» uitării, şi se ya preface tot mai mult in—reu publicu.

~ 183 -

PROIECŢII DE PROGRAMA din studiul Filosofiei pentru esamenul de Bacalaureatu.

1.—A) NECESITATEA FILOSOFIEI. — B) FILOSOFIA EA FUNDAMENTUL

SCIINŢELOR.—

2.—A) OBIEOTUL PSICHOLOGIEI.—B) OBIECTUL ŞI PLANUL LOGICEI .—

C) OBOSEALA SPIRITULUI şi EMOŢIA ESTETICĂ. — D) SENTIMENTUL ŞI CON­

SCIINŢĂ MORALĂ.

3 . — A ) CARACTERELE SPIRITULUI, B) CONCEPTUL SAU NOŢIUNEA LOGICĂ.

— c) MIJLOACELE PENTRU EMOŢIA ESTETICĂ.—D) LEGEA MORALĂ.

4.—a.) ACTELE PSICHICE ORIGINALE,—B.) JUDECATA LOGICĂ.—C.)

P O E S I A . — D . ) SANCŢIUNEA ŞI GARANŢIA LEGII MORALE.

5 . ) — Ă . ) FUNCŢIILE SPIRITULUI.) B.) SPECII DE JUDECĂŢI.—C.) SIS­

TEMUL ESTETIC.—ă.) MOBILELE ACŢIUNILOR OMENESOI, SIMPATIA, EGOISMUL.

6 .—A.) FUNCŢIILE INTELECTUALE. — B.) RAŢIONAREA SAU SILOGISMUL,

— C . ) PRECEPTELE ESTETICE—D. DATORIA MORALĂ.

7. - A . ) FUNDAMENTUL PSICHICU AL L I M B E I . — B . ) EEGULELE RAŢIONA­

lii,— E . ) FRUMOSUL IN NATURĂ, D.) SPECIILE DATORIILOR MORALE.

8.—a.) FUNDAMENTUL PSICHOLOGICU AL DIDACTICEI - B.) SPECII DE

RAŢIONAMENTE.—C.) FRUMOSUL IN VIAŢĂ. — D.) DATORII INDIVIDUALE.

9 . - A . ) JUDECATA ŞI RAŢIONAREA.—B.) DEFINIŢIA, divisia ŞI SISTE­

MATIZAREA.- C . ) ARTELE, D . ) DATORIA SOCIALĂ; FAMILIA, RAŢIUNEA,

OMENIMEA.

10.—A.) SENTIMENTELE. — B.) INTEMEEREA SCIINŢELOR PRIN LOGICĂ,

C.) P O E S I A . — D . ) CULTUL UNUI IDEALU MORALU SUPERIORU.

H . ) — a.) VOINŢA, ŞI RESPONSABILITATEA MORALĂ A RAŢIUNII .—B.)

DEMONSTRAŢIA ŞI METOADELE E I . — C . ) TEATRUL CA ŞCOALĂ DE CULTURĂ,

IN SPECIALU DE CULTURĂ NAŢIONALĂ. — D . ) PRACTICA EDUCAŢIEI MORALE.

- 185 -

C U P R I N S U L . I F I L O S O F I A .

Pag I . ORIGINEA FILOSOFICI 9

I I . NECESITATEA FILOSOFICI 10

III. FILOSNFIA PROPRIE 11

I V . FILOSOFIA APLICATĂ . 1 3

II P S I C H O L O G I A .

I . SPIRITUL - 1 9

II . CARACTERELE SPIRITULUI. 20

I I I . FUNCŢIILE SPIRITULUI 21

A. SPIRITUL CUGETÂND.

IMPORTANŢA CUGETĂRII 23

/. Elementele cugetărit 1. INTUIŢII, SAU IDEI ELEMENTARE 23

2. CARACTERUL INTUIŢIILOR 24

// Compunerea ideilor. 1. NOŢIUNEA 25

2. PRODUCEREA INTUIŢIILOR 26

3- ASOCIAREA IDEILOR 29

4. REMINISCENŢA . . . 30

5. UITAREA 31

6. DERIVAŢIA NOŢIUNILOR 32

7. APERCEPŢIA 33

8. VARIAŢII DE NOŢIUNI 34

9. CUNDSCEREA . 36

10. ANGUSTIA CONSCLINŢEI 36

11. VISUL . 3 7

12. APARENŢA 37

13. FANTASIA • . 38

14. JUDECATA . 3 9

15. RAŢIONAREA . 40

16. RAPORTUL IDEILOR CĂTRĂ OBIECTE . . . . . . . . 40

17. LIMBA 43

B . SPIRITUL SIMŢIND.

1. SENTIMENTUL 4">

2. VARIAŢIA SENTIMENTELOR 45

3. ESPRESIA SENTIMENTELOR - 4 7

- . 8 8 -

C. Spiritul voind.

P«g. 1. Voinţa 49 2 . Deliberaţia 5 0 3. Caracterul moral 51 4. Educaţia morală 52

III LOGICA.

1. Necesitatea Logicei 5 5

2. Planul Logicei , . . . . 5 6

A. Conceptul, sau noţiunea logică. 1. Formarea conceptului 56 2 . Cantitatea conceptelor 58

a. —Cuprinsul şi sfera 58 b.-Variaţia cantilWtivS 5g c— liaporturi intre concepte . . , 59

3. Calitatea conceptelor 62 4. Modalitatea, sau raportul conceptului

cătră subiectul cugetătoriu . . . . - . . 6 4 5. Principiul adcverului 65

B. Judecata

1. Fundamentul jutiVeăţii 67 2 . Cantitatea judecăţilor 69 3. Calitatea judecăţilor . 7 0 4. Gradaţia solidităţii judecăţilor 7 2

C Raţionarea 1. Fundamentul raţionării 7 6 2. Conduşii nemijlocite 77 3. Conduşii mijlocite , , 7 9 4. Regulele raţionamentului , . . . 8 2 5. Specii de raţionamente 89 fi. Silogismu prescurtatu. , , 92 7. Figure şi moduri silogistice , • . 9 3 8. Raţionamentu compusu . . . . , 96

D. Metodologia. 100

1. Definiţia 1 0 0 2. Divisia şi clasificarea 102 3. Certitudinea » • * 0 3

4 . Demonstraţia . . . . ! • 105 5 . Probabilitatea * 0 8

a.—Analogia ^08 b.—Inducţia . . . • . 109

6. Sofisma H O

- 187 -

IV. MORALA.

A. Fiii ' .dnini u«ul Moralei.

1. Scopul vieţei - 114 2. Gradaţia perfecţiei şi a l'ericirei • 114 3. Demnitatea personalităţii omeneşti 117 4. îdea Moralei şi valorea ei 118 5. Divisia Moralei. 119 6. Sentimentul şi cciuciioţa morală 120 7. Motivele acţiunilor omenesci 122 8. Inteligenţa practica 124 9. Legea morală . . . . 125

10. Sancţiune» legii morale 126 11. Garanţia legii morale 128 12. Datoria morală. • . . . • 129 13. Mesura datoriei ideale şi a obligaţiei reale . . . 130 14 Meritul şi demeritul 13 3 15. împărţirea datoriilor morale 132 16. Datorii in formă negativă 133

B. Dlorala specială. 1. Datorii individuale • . 133 2. Datoriile sociale • . . . . 136 3. Omenimea. Naţiunile. Faniili a . 138

V. TEODICEA.

1. Puterea Suprema 141 2. Probele esistenţei Fiinţei Supreme 142 3. Atributele Fiinţei Supremă 145 4. Providenţa 146 5. Religia 149

a.—Viaţa spiritului . . . 149 b - Fundamentul Religiei 150 c- RELIGIILEŞI Stalul 152

VI. ESTETICA.

F u n d a m e n t u l E s t e t i c e i .

1. Necesitatea . . . . 155 2. Obiectul Esteticei 156 3. Rangul şi importanţa ei 157 4. Planu 158

Materialul e s t e t i c .

Conepectu 158

Pag

A. E l e m e n t u l s e n s u a l . 158 /. Intuiţiile acustici-, 1. Procesul psichicu . . . . . . . . . . . 159

2. Variaţia tonului 159 //. Intuiţiile mniorice. 1. Procesul psichicu . , . 161 2. Variaţia intuiţiilor motorice . . l b l

///. Intuiţiile optice. 1. Producţia lor - 162 2. Variaţia intuiţiilor optice • 163 IV. Asociaţia diverselor iîi/uiţii. V. Distincţia elementului sensual de cel ideal sau poetic 166

B. E l e m e n t u l p o e t i c u.

1. Psichicu 167

C. Asociaţia elementului sensual cu cel ideal . . . 168

S i s t e m u l e s t e t i c u . 169

VII EDUCAŢIA. 1. Necesitatea . 171 2. Obiectul Pedagogiei 171 A. Cultivarea corpului 172 B. Cultura spiritului 173 1. Inteligenţa 1 4 2 . Sentimentul . 174 3. Voinţa 175 4. Căile educaţiei 176 Proiecţii de Programă din Fiiolofîe pentru esamenul de Bacalaureatu . . . 183

Erori de tipariu.

Pagina Rendul în locu de:

22 18 aniţiativă

22 19 feară 22 26 piritul

25 2 atuneii

32 20 acea

45 19 sentimentu

62 6 pe 63 1 «rm 75 17 arsertore

81 20 iubiţi ? 81 23 nriţi 95 2 8 f

101 14 sânt . 126 26 Sacţinnea 133 21 6re

cetesce :

iniţiativă afară spiritul atunci ceea sentimentu

de nu asertore uri ţi ; iubiţi î

este Sancţiunea no re

Publicaţii de I. P. FLORANTIN:

/. J>er Pttychische. Moment in der Sprachlauleerănderung.

(composifie remunerată şi publicată do i-Strl Academia impe­

rialii de schiţe din Vitna in „Analele ' sale, volumul pe Iunie

1868, pag. 3 3 9 . . . )

II. Cântece voinicesci, 30 bani esemplariut.

III. întregirea Educaţiei,

singura garanţie pentru Societate. 30 bani esempl.

IV. Fundamentu de Filosofie. 4 lei noi esempl.

(Se afl2 de vendare la autoru.)

S u b tipar i u :

•