1

STRATEGIA U.E. PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Motto „Statul prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii, în calitatea lor de

consumatori.”

HARALAMBIE GEORGE ALIN

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIESTI

BULEVARDUL BUCURESTI, NR. 39, TELEFON 0244- 573171

haralambiegeorgealin@yahoo.com

REZUMAT:

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii.

În prezent consumatorul în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe măsura dezvoltării societăţii. Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extreme, diverse, care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor.

Piaţa internă a jucat un rol central pentru a face faţă provocărilor economice ale Europei şi pentru a furniza avantaje concrete cetăţenilor U.E. Actualele provocări economice, sociale, de mediu, politice şi tehnologice sunt din ce în ce mai accesibile.

Politica europeană de protecţie a consumatorilor are o contribuţie importantă în schimbarea punctului de interes al politicii care se concretizează asupra cetăţenilor.

Viziunea Comisiei este să demonstreze tuturor cetăţenilor U.E. până în anul 2013, ca aceştia pot cumpăra de oriunde în U.E. cu încredere, beneficiind de protecţie echivalentă şi pot vinde oriunde pe baza unui set de reguli.

La baza activităţii Comisiei Europene privind protecţia consumatorilor se află trei obiective principale:

• Să ofere mai multă putere consumatorilor U.E., printr-o informare corectă, prin transparenţa pieţei şi prin încrederea care decurge din protecţia eficientă a acestora;

• Să amelioreze bunăstarea consumatorului în materie de preţuri, de posibilitatea de alegere, de calitate şi de siguranţă.

• Să protejeze consumatorii cu eficacitate împotriva riscurilor şi ameninţărilor serioase.

O politică eficientă de protecţie a consumatorilor poate să amelioreze viaţa cetăţenilor. Cei 493 de milioane de consumatori europeni reprezintă seva economiei europene. Consumatorii încrezători, informaţi şi abili sunt motorul evoluţiei economice.

Revoluţia tehnologică adusă de internet şi digitalizare va lua amploare şi mai mult. Comerţul electronic prezintă un mare potenţial de creştere a bunăstării consumatorilor, deoarece extinde oferta de produse disponibile, stimulează concurenţa prin preţuri şi creează noi pieţe.

2

Globalizarea producţiei va continua şi ea, având ca efect o creştere permanentă a consumatorului de produse în U.E.

Politica U.E. de protecţie a consumatorilor este prin urmare esenţială pentru a face faţă schimbărilor intervenite în piaţa cu amănuntul din lume.

Cuvinte cheie: calitatea vieţii, protecţia consumatorilor în U.E. , drepturile consumatorilor, globalizarea producţiei

INTRODUCERE : Calitatea vieţii este şi va fi o preocupare de bază a sistemelor de management ale societaţii noastre , care poate fi privită din punctul de vedere al individului sau al societăţii umane in ansamblul ei. Aceasta devine o mărime relativă care capătă nuanţări diferentiate în funcţie de contextul de abordare. Calitatea vieţii implică o latură materială şi una spirituală care induce consumatorului satisfacţia achiziţionării unor produse calitative. Când se face referire la calitatea unui produs se urmăreşte consumatorul dar şi procesul de concepţie (cercetare-proiectare) şi de producţie a bunurilor . Încercând un scurt istoric cu privire la politica consumatoristă constatăm că ea a fost definită pentru prima oară de scoţianul Adam Smith, în secolul al XVII-lea arătând că scopul final al produsului este consumul, producătorul fiind subordonat cerinţelor consumatorilor. Într-o formulare modernă, putem spune că scopul activităţii economice este de a aloca resurse, cât mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor. În literatura de specialitate, se afirmă că, aşa cum în politică democraţia constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie, o asemene democraţie înseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a aleg, de a se informa, de a fi despăgubit, de a avea un mediu înconjurător sănătos, dreptul la securitate. Conceptul privind drepturile consumatorilor îşi are originea în “Carta drepturilor consumatorului” definită de fostul preşedinte al S.U.A. - J.F. Kennedy – în martie 1962. Siguranţa produselor cumpărate reprezintă o preocupare majoră a Comisiei Europene.

Protecţia consumatorului la nivelul Uniunii Europene

Protecţia consumatorului a fost introdusă în Tratatul asupra Comunităţii Europene prin Tratatul de la Maastricht. Scopul acesteia este acela de a promova sănătatea, securitatea, interesele economice şi legale, precum şi dreptul la informare al consumatorilor. Tratatul prevede procedura de codecizie pentru toate măsurile în care apar aspecte legate de protecţia consumatorului şi care implică alinierea legislaţiei Statelor Membre la realizarea pieţei interne. Acţiunile specifice care sprijină sau suplimentează politica Statelor Membre urmează să fie adoptate în cadrul procedurii de codecizie, după cosultarea Comitetului Economic şi Social.

3

Un Stat Membru poate menţine sau introduce măsuri mai stricte de protecţie a consumatorului decât cele ale Comunităţii, atâta timp cât acestea sunt compatibile cu Trataul şi Comisia este notificată în acest sens. Mediul de afaceri european îşi datorează gradul ridicat de competivitate preocupării constante pentru protecţia consumatorului. Această preocupare s-a concretizat în principiile UE privind protecţia consumatorului, stipulate într-o serie de directive privind siguranţa produselor şi drepturile consumatorilor. Principii ale protecţiei consumatorului în U.E. Fiecare ţară membră a UE trebuie să asigure consumatorilor, respectarea legală a drepturilor acestora. Detalii specifice de nivel naţional referitoare la drepturi precise şi cum anume se pot exercita acestea depind în mare parte de felul în care fiecare ţară a implementat directivele UE în legislaţia autohtonă. În general, legislaţia naţională oferă un grad mai înalt de protecţie decât legislaţia comunitară. Principiile care stau la baza protecţiei consumatorilor în U.E. sunt:

• Poţi cumpăra ce vrei, de unde vrei Cumpărăturile făcute în altă ţară membră UE nu sunt supuse taxelor vamale sau unui TVA suplimentar, indiferent dacă au fost făcute fizic în altă ţară sau prin intermediul internetului sau al telefonului. În general, autorităţile naţionale nu pot împiedica introducerea în ţară a unor produse cumpărate în mod legal în altă ţară membră UE, însă există excepţii în cazul armelor sau a itemilor ce ofensează moral.

• Compararea preţurilor trebuie să fie facilă Acest principiu reglementează marcarea standardizată a preţurilor per unitate pentru a facilita cea mai bună alegere.

• Consumatorii nu trebuie induşi în eroare. Legislaţia UE prevede că toţi agenţii economici să prezinte informaţii complete despre firmă, produs, preţ (inclusiv taxe de livrare), şi timpul necesar pentru livrare.

• Informaţii pentru rezolvarea disputelor internaţionale. Unul din principiile fundamentale ale politicii europene în domeniul consumatorilor este recunoaşterea consumatorilor drept agenţi economici esenţiali şi responsabili pe Piaţa Internă. Consumatorii trebuie informaţi şi interesele lor protejate şi promovate datorită complexităţii în care îşi desfaşoară activitatea. O politică eficientă de protecţie a consumatorilor poate să amelioreze viaţă cetăţenilor. Cei 493 de milioane de consumatori europeni reprezintă seva economiei europene. Consumatorii încrezători, informati şi abili sunt motorul evoluţiei economice. Încă nu s-a exploatat pe deplin puterea consumatorilor europeni. Piaţa internă a jucat un rol central pentru a face faţă provocarilor economice ale Europei şi pentru a furniza avantaje concrete cetaţenilor UE. Dar poziţia consumatorilor pe piaţa internă şi, în special pe pieţele cu amănuntul, fusese, până acum, subestimată. Actualele provocări economice, sociale, de mediu

4

şi politice fac apel la o schimbare care să adopte o abordare din perspectiva consumatorului. În timp ce mijloacele tehnologice sunt din ce în ce mai accesibile, atât IMM cât şi consumatorii sunt în continuare neîncrezători în efectuarea de schimburi comerciale transfrontaliere. Politica europeană de protecţie a consumatorilor poate avea o contribuţie în schimbarea punctului de interes al politicii pe aspectele care se concentrează asupra cetătenilor. Acest program este în mod cert ambiţios pentru o politică relativ recentă a UE. Viziunea Comisiei este să demonstreze tutoror cetăţenilor UE până în anul 2013 că aceştia pot cumpăra de oriunde în UE cu încredere şi beneficiind de protecţie echivalentă, şi să demonstreze tuturor distributorilor că aceştia pot vinde oriunde pe baza unui set de reguli unic şi simplu. În acest scop, Comisia va urmări trei obiective principale: - să ofere mai multă putere consumatorilor UE, pirntr-o formare corectă, prin transparenţa pieţei şi prin încrederea care decurge din protecţia eficientă a acestora. - să amelioreze bunăstarea consumatorului în materie de preţuri, de posibilitate de alegere, de calitate şi de siguranţă. Bunăstarea consumatorilor este în centrul atenţiei pe pieţele performante. - să protejeze consumatorii cu eficacitate împotriva riscurlor şi ameninţărilor serioase. Politica de protecţie a consumatorilor se găseşte din ce în ce mai mult în centrul principalelor provocări cu care se confruntă cetăţenii, economia şi societăţile. Complexitatea pieţelor cu amănuntul creşte rolul consumatorilor. Datorită acestui lucru consumatorii au acum puteri mai mari în ceea ce priveşte administrarea propriilor afaceri. Serviciile, în general şi serviciile liberalizate, în particular, trebuie să se dezvolte, deoarece liberalizarea electricităţii, a gazului, a poştei şi a telecomunicaţiilor continuă şi ea. Deşi se aşteaptă beneficii considerabile, tranziţia va pune dificultaţi consumatorilor şi organismelor de reglementare dacă se doreşte maximizarea bunăstării consumatorilor. Produsele vor fi din ce în ce mai mult interconectate. Revoluţia tehnologică adusă de Internet şi digitalizarea va lua amploare şi mai mult. Factorul cheie este dezvoltarea internetului, care ar putea da un impuls semnificativ comerţului electronic. Comerţul electronic (e-commerce) prezintă un mare potenţial de creştere a bunăstării consumatorilor, deoarece extinde oferta de produse disponibile, stimulează concurenţa prin preţuri şi creează noi pieţe. De asemenea, aduce noi provocări semnificative pentru clienţi, întreprinderi şi protectia consumatorilor. IMM-urile vor dispune de un acces mai direct la consumatori, iar produsele şi serviciile vor fi din ce în ce mai personalizate. În schimb drepturile tradiţionale ale consumatorilor vor fi din ce în ce mai adaptate la era digitală. Globalizarea producţiei va continua şi ea, având ca efect o creştere permanentă a consumului de produse din UE. Comercianţii vor vinde din ce în ce mai mult consumatorilor din UE produse provenite de oriunde din lume graţie comerţului electronic. Astfel cresc dificultăţile, dar şi nevoia de a asigura o supraveghere eficientă a pieţei.

5

Obiectivul principal al Comisiei este de a realiza până în anul 2013 o piaţă internă mai integrată eficientă, în special în sectorul pieţei cu amănuntul. Consumatorii vor beneficia în mod egal de un nivel rdicat de încredere în produse, agenţii comerciali, tehnologii şi metode de vânzare pe pieţele cu amănuntul de pe teritoriul UE, bazat în mod egal pe un nivel ridicat de protecţie. Pieţele consumatorilor vor fi competitive, deschise, transparente şi echitabile. Produsele şi serviciile vor fi sigure. Consumatorii vor avea acces la servicii esenţiale la preţuri rezonabile. În politica privind protecţia consumatorilor distingem câteva coordonate fundamentale şi anume: - promovarea unei viziuni asupra protecţiei consumatorilor, înţeleasă ca fenomen social-economic complex, ceea ce presupune integrarea sistemică a intereselor consumatorilor în toate domeniile relevante ale U.E.; - îmbinarea autoprotecţiei individuale şi asociative, calea cea mai sigură, mai eficientă şi mai puţin costisitoare, cu protecţia directă şi indirectă realizată de fiecare Stat Membru şi, respectiv, la nivel comunitar; - aplicarea unitară a acquis-ului comunitar din domeniu.

Principalele obiective strategice ale politicii de protecţie a consumatorilor în perioada 2007-2013

- cunoaşterea consumatorilor şi a pieţei; - implementare, monitorizare şi actualizare; - consumatori mai informaţi şi mai educaţi. Obiectivele fundamentale sunt direcţiile majore de acţiune pentru construirea unui

sistem legislativ şi instituţional, de tip european, care să asigure creşterea gradului de protecţie a consumatorilor şi anume:

- creşterea capacităţii de autoprotecţie individuală şi, mai ales, asociativă, astfel incît să devină calea principală de protecţie a consumatorilor; - optimizarea activităţii statului, de protecţie directă şi indirectă; Direcţiile şi obiectivele principale de acţiune pentru realizarea obiectivelor fundamentale sunt: 1. Imbunătăţirea şi dezvoltarea cadrului legislativ, care să asigure funcţionarea sistemică a acestuia şi incheierea procesului de armonizare cu legislaţia Uniunii Europene. 1.1. Promovarea unui proiect de modificare şi completare a Legii nr. 296/2004 - Legea privind Codul consumului, care să îmbine cele 8 legi şi ordonante aflate în vigoare şi să prevadă: - includerea, între drepturile fundamentale ale consumatorilor, a dreptului de a le fi asigurată satisfacerea nevoilor vitale şi, respectiv, a dreptului la un mediu înconjurător sănătos. - modalităti clare de apărare a intereselor economice ale consumatorilor şi, mai ales, a dreptului la despăgubire, având în vedere faptul că legislaţia prezentă îl

6

afirmă, dar nu are prevederi care să asigure reparaţii financiare, rapide şi avantajoase, pentru consumatori; - obligaţia pentru autoritatea centrală de protecţia consumatorilor de a lua măsuri privind realizarea activităţii de informare, consiliere şi educare a consumatorilor, prin elaborarea unei strategii naţionale în domeniu, cu obiective majore, precum introducerea educaţiei consumatorilor în sistemul de învătământ şi de adoptare de măsuri de sprijinire reală a organismelor neguvernamentale; 1.2. Monitorizarea activităţii legislative din domeniu şi susţinerea/promovarea, prin campanii specifice, a iniţiativelor şi proiectelor care să asigure funcţionarea optimă a sistemului legislativ pentru protecţia reală a drepturilor consumatorilor. 2. Dezvoltarea sistemului instituţional şi îmbunătăţirea funcţionării acestuia prin : 2.1. Promovarea proiectului privind înfiinţarea Consiliului Concurenţei şi Protecţiei Consumatorilor, prin modificarea şi completarea corespunzătoare a Legii nr.21/1996 - Legea concurenţei, ca autoritate administrativă autonomă, deci nu în subordinea Guvernului, abilitată să aplice şi legea protecţiei consumatorilor, care va permite acţiunea sinergică a acelor două componente structurale, mărind eficienţa activităţii de protecţie a consumatorilor; 2.2 Susţinerea proiectului privind reorganizarea şi funcţionarea Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţiei Consumatorilor, care să asigure: a) stabilirea clară a locului şi rolului fiecărei instituţii în mecanismele de reacţie şi decizie pentru eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor în activitatea de supraveghere şi control şi, ceea ce este şi mai grav, a lipsei de reacţie în anumite cazuri de încălcare a prevederilor legislaţiei în vigoare; b) reorganizarea subsistemului instituţional pentru acordarea de avize, autorizaţii, licenţe, certificate de clasificare etc, respectiv a celui pentru expertizare şi certificare, asigurându-se, pe de o parte, eliminarea barierelor in calea liberei circulaţii a mărfurilor şi, pe de altă parte, creşterea rolului lor în prevenirea şi constatarea abaterilor de la legislaţia în vigoare; c) dezvoltarea subsistemului organismelor consultative şi neguvernamentale pentru creşterea rolului în elaborarea strategiilor şi programelor naţionale privind protecţia consumatorilor, în activitatea de supraveghere a pieţei, în rezolvarea prejudecătorească şi judecătorească a litigiilor dintre agenţii economici şi consumatori, în informarea şi consilierea consumatorilor; 2.3. Dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu instituţiile şi organismele specifice din statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu cele de la nivel european şi internaţional, care să ducă la integrarea în sistemul instituţional european şi internaţional. 3. Dezvoltarea mişcării consumatoriste, prin : 3.1. Înfiinţarea Institutului National pentru Consum, ca organizaţie neguvernamentală, recunoscută prin lege ca având calitate publică, care să desfăşoare activităţi ca : formarea de formatori ai asociaţiilor de consumatori; consultanţă pentru înfiinţarea de asociaţii şi pentru îmbunătăţirea activităţii acestora ; efectuarea de teste comparative, de studii şi cercetări în domeniu;

7

informarea, consilierea şi educarea consumatorilor, inclusiv prin editarea de publicaţii, similare cu cele din statele membre ale Uniunii Europene; 3.2. Susţinerea procesului de structurare a consumatorilor, pe orizontală şi pe verticală, astfel încât să se înfiinţeze asociaţii în toate judeţele şi oraşele ţării, respectiv federaţii la nivelul tuturor judeţelor, precum şi a unui organism, la nivel naţional, reprezentant legitim al acestora la nivel central. 4. Imbunătăţirea activităţii de informare, consiliere şi educare a consumatorilor, prin : 4.1. Crearea unui sistem informatic cu privire la produsele şi serviciile cu risc ridicat şi imediat pentru viată, sănătatea şi securitatea consumatorilor; 4.2. Realizarea unei activităţi sistematice de informare, consiliere şi educare a consumatorilor, în colaborare cu structurile societăţii civile şi cu instituţiile statului; 4.3. Promovarea proiectului privind introducerea educaţiei consumatorilor în procesul de învaţământ, la toate treptele sistemului de invăţământ, nu numai la activitătile şi orele educative, ci ca abordare interdisciplinară în cadrul diferitelor discipline de invăţământ, ca disciplină de sine stătătoare la şcolile profesionale, de ucenici şi la liceele de profil industrial şi economic şi, respectiv, în invăţământul universitar pentru formarea viitorilor specialişti în domeniu. 5. Efectuarea de studii, cercetări şi teste comparative, care să fundamenteze activitatea de informare consiliere şi educare a consumatorilor. În vederea transpunerii în practică a obiectivelor menţionate mai sus se vor urmării câteva direcţii principale de acţiune:

1. Îmbunătăţirea cadrului legislativ 1.1. Elaborarea şi promovarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 296/2004 Legea privind Codul consumului, care să prevadă : • obligaţia statului de a elabora strategia şi programul naţional, respectiv, norma metodologică privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale; • definirea conţinutului programelor de informare, consiliere şi educare în

raport cu drepturile fundamentale ale consumatorilor; • recunoaşterea dreptului organizaţiilor de consumatori de a iniţia şi de a

realiza propriile programe de informare, consiliere şi educare a consumatorilor;

• obligaţia pentru Consiliul Audiovizualului de a elabora o reglementare pentru promovarea emisiunilor de informare, consiliere şi educare a consumatorilor;

• obligaţia pentru Societatea Română de televiziune şi Radiodifuziunea română de a realiza emisiuni de informare, consiliere şi educare a consumatorilor;

2. Elaborarea strategiei şi programului naţional privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor pentru perioada 2007-2013, în concordanţă cu obiectivele programatice de la nivelul Uniunii Europene;

8

3. Elaborarea normei metodologice privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor;

4. Adoptarea reglementărilor de aplicare de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a prevederii referitoare la introducerea educaţiei consumului în programa de invătământ, în conformitate cu Legea nr. 425/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 296/2004 privind Legea Codului consumului.

5. Îmbunătăţirea reglementărilor privind reprezentarea consumatorilor în organismele consultative la nivel naţional şi local ca mijloc de informare a acestora cu privire la elaborarea politicilor, cât şi pentru promovarea intereselor lor în toate domeniile de interes.

2. Dezvoltarea şi funcţionarea sistemică a cadrului instituţional: 2.1. Stabilirea clară şi exactă a atribuţiilor organelor administraţiei publice centrale şi locale, privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor; 2.2. Sprijinirea Institutului Naţional al Consumului, organism neguvernamental, fără scop lucrativ, pentru realizarea atribuţiilor sale privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor; 2.3. Sprijinirea de către instituţiile statului a organismelor neguvernamentale ale consumatorilor pentru înfiinţarea de centre de informare şi consiliere a consumatorilor; 2.4. Dezvoltarea parteneriatului dintre instituţiile statului, organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor, organizaţii patronale şi profesionale, organisme consultative şi neutre, elaborarea şi desfăşurarea de programe şi campanii naţionale şi locale privind informarea, consilierea şi educarea consumatorilor; 2.5. Înfiinţarea Centrului European al Consumatorilor care să facă parte din reţeaua centrelor europene ale consumatorilor (ECC- Network). Elaborarea şi promovarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 296/2004 Legea privind Codul consumului şi a O.G. nr.21/1992 privind protecţia Consumatorilor prevede : • obligaţia statului de a elabora strategia şi programul naţional, respectiv norma

metodologică privind sprijinirea structurării asociative a consumatorilor şi a activităţii organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor;

• drepturile organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor privind reprezentarea intereselor consumatorilor în organismele consultative la nivel central şi local; • monitorizarea implementării legislaţiei şi promovarea de soluţii pentru

actualizarea acesteia; • iniţierea şi desfăşurarea de programe de educaţie şi informare a

consumatorilor; • introducerea de acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor

legitime ale consumatorilor, fără plata taxei de timbru; • obligaţia instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu, de la nivel local

şi central, de a dezvolta relaţii de parteneriat cu organizaţiile

9

neguvernamentale ale consumatorilor pentru iniţierea şi desfăşurarea de programe de educare şi informare a consumatorilor;

Elaborarea strategiei şi programului naţional privind sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării asociaţiilor de consumatori în perioada 2007-2013, în concordantă cu strategia şi programul Uniunii Europene urmăreşte:

• elaborarea normei metodologice pentru aplicarea strategiei şi programului naţional, mai sus menţionate;

2. Îmbunătăţirea cadrului instituţional: • înfiinţarea Comisiei Interministeriale privind sănătatea şi protecţia

consumatorilor care să elaboreze documentele programatice din domeniu şi să monitorizeze aplicarea lor de către instituţiile statului;

• sprijinirea Institutului Naţional al Consumului pentru a deveni focarul activităţilor de educare şi informare a consumatorilor, precum şi de sprijinire a înfiinţării şi dezvoltării organismelor neguvernamentale ale consumatorilor

• sprijinirea înfiinţării de centre de informare şi consultanţă de către organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor la nivel regional;

• înfiinţarea Centrului European al Consumatorilor care să facă parte din reţeaua centrelor europene ale consumatorilor (ECC- Network).

Aceste obiective se întăresc reciproc. Implementarea politicilor U.E. este mai uşoară dacă se atinge un nivel înalt şi comun al protecţiei consumatorului; dar reguli comune ale U.E. care nu sunt uniform implementate creează incertitudine şi reduc avantajele consumatorilor. Avantajele unui sistem comun de protecţie nu pot fi pe deplin obţinute dacă organizaţiile consumatorilor nu sunt suficient de puternice pentru a-şi îndeplini rolul ajutând la implementarea regulilor prin supravegherea pieţei. În strategie a fost acordată prioritate acţiunilor care se completează reciproc. Aceste acţiuni prioritare vizează mai ales problemele transfrontaliere şi sunt alese pentru a maximiza impacul la nivelul U.E. Adesea ele servesc mai multor obiective. O importanţă deosebită este acordată acţiunilor care promovează integrarea preocupărilor consumatorilor în alte politici şi pregătirea pentru extindere. Legile care dirijează contractele consumatorilor În anul 2001 Comisia a adoptat un Comunicat referitor la dreptul contractual european, Comunicat ce a determinat un proces consultativ privind posibilele probleme pentru piaţa internă şi aplicarea constantă a dreptului comunitar, care ar decurge din dezacordul dreptului contractual naţional. Dreptul contractual al consumatorilor reprezintă o parte importantă din dreptul contractual al Comunităţii Europene. Consiliul European a invitat Comisia să comunice rezultatele consultărilor impreună cu observaţiile şi recomandările sale, chiar sub forma unei Cărţi Verzi sau Albe, dacă consideră necesar, la sfârşitul anului 2002. Parlamentul European a cerut Comisiei să elaboreze un plan de acţiune privind următoarele domenii de acţiune:

10

Serviciile financiare Planul de acţiune al serviciilor financiare stabileşte un program de iniţiative menite să completeze piaţa internă în domeniul serviciilor financiare en detail. Mare parte s-a făcut deja, de exemplu Regulamentul privind plata peste graniţă în moneda Euro, care este un mare beneficiu pentru consumatori şi va contribui la intensificarea comerţului transfrontalier prin aliniera taxelor bancare pentru tranzacţii internaţionale cu cele pentru tranzacţiile naţionale. Comisia va consolida o abordare regulatoare în domeniul serviciilor financiare bazată pe o analiză timpurie, vârstă şi sistematică a părerilor tuturor părţilor interesate, incluzând consumatorii şi utilizatorii finali. Serviciile de interes general (SIG) Serviciile de interes general acoperă domenii ca: transportul, energia (electrică şi gazul), telecomunicaţiile şi serviciile poştale. Garanţia accesului universal, înaltei calităţi şi accesibilităţii acestor servicii constituie, pe lângă alte obligaţii care însoţesc procesul de liberalizare, baza nevoilor consumatorilor. Raportul Comisiei despre serviciile de interes general de la Consiliul European de la Laeken a anunţat intenţia Comisiei de a emite o serie de rapoarte care să monitorizeze performanţa pieţei în acest domeniu. Primul astfel de raport a fost făcut şi a identificat calitatea serviciilor ca fiind marea provocare pentru viitor. În prezent se manifestă o lipsă a indicatorilor de calitate suficient dezvoltaţi care să dirijeze o evaluare a acestor servicii. Comisia intenţionează să emită un Comunicat care să definească o metodologie care să dirijeze evaluări ale serviciilor de interes general. Metodologia va acorda atenţie specială punctelor de vedere ale consumatorilor asupra performanţelor acestor servicii. Comerţul internaţional, standardizarea şi problemele etichetărilor Sistemul comerţului mondial este condus de convenţiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Pe lângă liberalizarea propriu zisă a comerţului, mai multe aspecte ale acestor convenţii sunt relevante pentru consumatori. În completarea documentelor OMC, Comisia europeană a negociat sau sunt în curs de negociere convenţii comerciale cu mai multe ţări şi regiuni, documente care sunt de interes pentru consumatori. Standardele internaţionale, în special cele stabilite de ISO (International Standard Organisation – Organizaţia Internaţională de Standardizare), au un rol important în Conventia BTC şi pot influenţa siguranţa sau interesele consumatorilor europeni. De aceea este importantă asigurarea transparenţei şi a unei reprezentări corespunzatoare a intereselor consumatorilor în procesul internaţional de standardizare. Măsuri proprii, cum sunt coduri de conduită şi îndrumare, etichetarea proprie şi voluntară care să informeze consumatorii cu privire la originea, modul de fabricare şi posibila influenţă a produsului respectiv, ar putea completa măsurile publice în scopul promovării unei dezvoltări susţinute.

11

Comisia va promova şi proteja interesele consumatorilor în relatia cu OMC, în contextul relaţiilor comerciale bilaterale şi în alte foruri. În acest scop, Comisia va menţine şi dialogul cu organizaţiile consumatorilor şi va promova participarea consumatorilor la standardizarea internatională. Ţările candidate vor fi implicate în implementarea directivei revizuite privind siguranţa generală a produselor, în special prin participarea lor la “sistemul de atenţionare rapidă”. Despăgubirea Dacă consumatorii trebuie să aibă suficientă încredere de a cumpăra în afara ţării lor şi de a profita de avantajul pieţei interne, ei trebuie asiguraţi că dacă lucrurile merg rău dispun de mecanisme reale de a fi despăgubiţi. Un acces mai bun şi mai uşor la mecanismele justiţiei şi la cele din afara ei pentru rezolvarea disputelor transfrontaliere este necesar pentru a facilita accesul la justiţie al consumatorilor. Concluzii Politica de protecţie a consumatorului va putea sprijini foarte mult UE să facă faţă dublei provocări reprezentate de creştere şi locuri de muncă, pe de o parte şi necesitatea reînoirii legăturilor cu cetăţenii, pe de altă parte viziunea comisiei este să poată demonstra în mod credibil tuturor cetăţenilor UE până în 2013 că pot face cumpărături oriunde în UE de la magazinul de la colţul străzii sau pe internet, având certitudinea că sunt protejaţi în mod eficient, şi să poată demonstra tuturor comercianţilor cu amănuntul că pot vinde oriunde urmând un set unic de reguli simple. Comisarul pentru protecţia consumatorilor va ţine în fiecare an, cu ocazia Zilei europene a consumatorilor (15 martie) un discurs pentru a prezenta progresele înregistrate. De asemenea, va informa periodic Consiliul, Parlamentul şi statele membre. Înainte de martie 2011, Comisarul va redacta un raport la mijlocul perioadei, iar înainte de decembrie 2015, un raport post evaluare.

12

BIBLIOGRAFIE

1. Bîrzea Cezar - Politicile şi instituţiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti, 2001. 2. Dragoş Cosmin- Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme, Editura All Beck, Bucureşti, 2005 3. Groza Anamaria - Comunităţile europene şi cooperarea politică europeană. Emergenţa unei identităţi europene, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008. 4. Jinga Ion - Uniunea Europeană în căutarea viitorului. Studii europene, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008. 5. Madison Roxy Cassandra, Sima Lidia, Sorescu Vasile - Integrarea României în U.E. O viziune ortodoxă, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007. 6. Strategia U.E. privind protecţia consumatorilor.