14858696-Manual-de-inţelepciune-pentru-oamenii-de-rand-Joseph-Maria-Bochenski.pdf

8/17/2019 14858696-Manual-de-inţelepciune-pentru-oamenii-de-rand-Joseph-Maria-Bochenski.pdf

1/49

1


2/49

2

JOSEPH-MARIA BOCHENSKI MANUAL DE ÎNELEPCIUNE PENTRU OAMENII DE RÂND

Joseph-Maria BOCHENSKI s-a nscut la 30 august 1902, în localitateaCzuszov (Polonia central). Tatl su a fost doctor în tiine economice,proprietar funciar i industrial, iar mama provenea dintr-o familie nobiliar (contes, n. Dunin-Borkowska). A urmat studiile liceale la Lvov, apoi a f cutstudii juridice la Universitatea din Lvov, studii economice i sociologice laUniversitatea din Poznan, studii filosofice la Poznan i la Universitatea dinFribourg (Elveia) i studii teologice la Universitatea „Sfântul Thomas” dinRoma. A fost doctor în litere (filosofie, istoria filosofiei i pedagogie), doctor

în teologie i doctor honoris causa al Universitii „Notre Dame” dinIndianapolis, SUA. A fost profesor de logic, de filosofie i de istoria filosofiei

la diferite universiti din Cracovia, Roma, Fribourg, Indianapolis, LosAngeles, Kansas, Pitsburgh, Alberta at Edmonton. A fost, de asemenea, decani rector al Universitii din Fribourg. Din anii '40 pân la moartea sa, care asurvenit la 8 februarie 1995, a trit în Elveia. Convertit la cretinism în timpulstudiilor sale teologice (a intrat în ordinul dominicanilor), Printele Bochenskia fost o personalitate copleitoare. Este autorul a peste treizeci de volume deistoria filosofiei i logic dar a publicat i o serie întreag de lucrri de critic acomunismului fiind, în acest sens un sovietolog reputat, director al Institutului„Ost-Kolleg” dinKoln.

Manual de în elepciune pentru oamenii de rând este o lucrare târzie - a fostscris la 90 de ani - care demonstreaz, urmând o logic strict i supl înacelai timp, c merit s facem eforturi pentru a tri o via îndelungat ifericit, chiar dac „deertciunea deertciunilor, toate sunt deertciune”.

JOSEPH-MARIA BOCHENSKI

MANUAL DE ÎNELEPCIUNE PENTRU OAMENII DE RÂND

Argument: VASILE IGNAPrefa: KORNELIUS POLITZKIPostfa: EDWARD SWIDERSKI

Traducere: MIRCEA PETEAN EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2003

Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEU

Lector: VOICHIA-MARIA SASU


3/49

3

© Kornelius Politzky, 1995 Prima ediie în polonez

Podrecznik Madrosci, Philed Krakow, 1994 © Editura Limes, 2003 pentru limba român

Str. Snagov, 3/19 3400 Cluj-Napoca

Tel/fax: 0264/544109; 0723/194022 Email: [email protected]

ISBN 973-7907-14-0

CUPRINS ARGUMENT...................................................3PREFA ........................................................4CUVÂNT ÎNAINTE.......................................6INTRODUCERE.............................................7

A. PRINCIPII FUNDAMENTALE.................81. Prima lege.....................................................92. Primatul vieii...............................................93. Plcerea i sensul vieii...............................114. Autonomia...................................................135. Prudena.......................................................156. Moderaia.....................................................187. Tria.............................................................208. Obiectivitatea...............................................21B. REGULI DE COMPORTARE FA DE

APROAPELE...........................................................22

9. Principiul fundamental.................................2210. Circumspecia.............................................2311. Problemele celorlali...................................2512. Discreia......................................................26 13. Distana.......................................................2714. Simpatia......................................................2715. Fidelitatea...................................................3016. Solidaritatea................................................31C. MORAL, ETIC I ÎNELEPCIUNE.....33I. Morala............................................................33II. Etica..............................................................35

III. Înelepciunea...............................................36IV. Moral i înelepciune.................................38V. Morala religioas..........................................39APENDICE.......................................................42TABLA DE LEGI.............................................42TABLA METATEOREMELOR......................44POSTFA .......................................................45

ARGUMENT

Când într-o dup-amiaz canicular de iunie 2003, în salonul Q 112, de laetajul al XVI-lea al Spitalului Universitar din Berna, a intrat Printele KorneliusPolitzki, inând o cr ulie în mân , am avut impresia c e vorba despre unul dintre


4/49

4

numero ii „misionari” în cutare de prozeli i, atât de frecvent întâlni i în spitaleledin toat lumea.

Dar cartea pe care mi-o aducea Printele Kornelius - pe care nu-l v zusemniciodat pân atunci - nu era nici de rugciuni, nici una propovduind cine tie cecredin , mai mult sau mai pu in ezoteric.

Am citit-o pe ner suflate în aceea i sear , în edi ia sa francez , urmând altortraduceri europene.

Autorul, Joseph-Maria Bochenski, vestit profesor de filosofie, elve ian deorigine polonez , fost rector i decan al celebrei universit i din Fribourg, mi s-arevelat dintr-odat în toat complexitatea gândirii sale. O complexitate, as zice, de oinfinit simplitate i coeren .

C ci Manualul su cuprinde o suit de reguli, „porunci” i norme ce sunt, maidegrab , pove ele unui btrân care, v zând i înv ând multe, încearc s înve e peal ii. E o mare generozitate în aceast carte, o pedagogie subtil care e expresia uneidepline libert i interioare.

Profesorul Bochenski este un om care gânde te liber, pe deplin deta at de

prejudec i, preluând din patrimoniul filosofiei universale i din morala cre tin acele reguli care, îndemnând pe om s fie în elept, îl pot ajuta sa fie fericit. Ori, mai

pu in nefericit. Grija principal a acestei cr i este de a nu fi, cu orice pre , original , ci de a fi

util. S - i ofere, cu alte cuvinte, o hran care te ajut s tr ie ti, s cre ti i s tedezvol i normal. O hran pentru suflet, pentru ca sufletul s fie lini tit i împcat cusine însu i.

Absen a spiritului moralizator, rudimentar i agresiv, extrema simplitate cucare sunt formulate „regulile de în elepciune”, le fac pe acestea repede în elese iasumate.

Din acest punct de vedere Manualul nu este, probabil, o carte care „vindec”,dor e, cu certitudine, o carte care ne înva s fim în elep i. Adic s tr im în acordcu natura noastr profund , s nu ne falsificm cu bun tiin , s nu ne amgim, s nu ne îndeprt m prea mult de esen .

Pendulând între un scepticism „luminat” i un epicureism temperat de„în elepciune”, Manualul profesorului Bochenski e o „carte de c ptâi” ce neîndeamn s ne conducem via a cu pruden i permanent grij , dar s ne bucur mde ea ca de singurul dar ce ne-a fost dat.

Vasile Igna, Berna, 22 iunie 2003

PREFA

Dup cinci ani de la moartea Printelui I J. M. Bochenski, fo tii si studen i ins-i mul umeasc profesorului lor de filosofie, care a fost de asemenea rector idecan al Universit i din Fribourg; ei doresc s- i manifeste astfel recuno tin aeditând aceast carte.

În arhiva Printelui Bochenski, am gsit o încercare de traducere a prezenteilucr ri i ne-am gândit s-o punem la punct în vederea edit rii ei în limba francez.

Aceast crticic intitulat Manual de înelepciune pentru oamenii de rând esteo lucrare interesant i provocatoare în egal msur . Printele Bochenski a scris-oini ial în polonez. A fost un mare succes editorial, drept urmare prima edi ie s-aepuizat rapid. Acest text, care a sedus o bun parte a intelighen iei poloneze, nu a

fost, din pcate, acceptat de ctre teologi, în Polonia, acest opuscul a fost dejareeditat de patru ori.


5/49

5

El este scris în acela i spirit filosofic ca Meditaiile lui Marc Aureliu,Aforismele lui Schopenhauer sau Despre fericire, de Epicur.

Este o lucrare pur filosofic iar nu teologic. Nu trebuie s confund m teologia moral i etica cu regulile de via care se

gsesc în aceast carte.

În ultima parte a lucr rii gsim distinc iile metodologice dintre în elepciune,moral , etic i teologie.

Pentru Printele Bochenski, în elepciunea este o tiin aparte. Nu trebuie s oamestecm cu teologia moral cre tin. Mai mult, nu trebuie s ne gândim c în elepciunea este etica privat a lui Bochenski. De altfel, înaintea mor ii sale, elîncepuse s pregteasc un document intitulat Manualul înelepciunii Evangheliei,dar din pcate n-a reu it s-l termine.

Printele Bochenski a spus întotdeauna c nu trebuie privit ca un „guru”. ÎnManualul de înelepciune pentru oamenii de rând se gsesc reguli practice de via ,acelea i reguli ca la al i filosofi, poate îns mai bine ordonate i mai alessistematizate.

Printele Bochenski era maestrul lucr rilor de mici dimensiuni care ne dauesen a problemelor în doar câteva pagini.

Care este scopul practic al acestei carp? Cred c aceasta poate £ un ajutor înceea ce prive te educa ia. Trebuie s progresezi în via i pentru aceasta estenecesar s începi pas cu pas, de la reguli foarte simple i raionale.

Exist mul i oameni care se simt pierdu i în via . Ei nu mai sunt credincio i igândesc c morala este un domeniu rezervat Bisericii. Consult psihologi sau

psihiatri i gsesc la ei acelea i reguli ale în elepciunii ve nice expuse în aceast carte.

Nu e u or s tr ie ti cu în elepciune dar în cele din urm te sim i mai fericitastfel.

Regulile din aceast carte se situeaz între egoismul pozitiv (sntos) idragostea de sine.

Printele Bochenski a scris acest manual la vârsta de 90 de ani. ProfesorulGuido Küng a fost cel dintâi care, cu prilejul simpozionului dedicat aniversrii celor80 de ani de via ai lui Bochenski, i-a cerut Printelui Bochenski s- i expun vederile referitoare la subiectul în elepciunii. Acesta a ezitat îndelung cci interesulsu pentru filosofia practic era foarte mic, preferând mai degrab filosofia tiin ific. Totu i, atunci când membrii seminarului filosofic polonez din Fribourg i-au spus c marii filosofi analitici scriseser i despre problemele în elepciunii, el aînceput imediat s lucreze la al su Manual de înelepciune pentru oamenii de rând.

Într-adevr, Printele Bochenski este, înainte de toate, un filosof analitic, prieten cu Carnap, Quine, Church, Tarski, Chisholm, Popper, Russell. Îns el este iun filosof universal care i-a cunoscut personal pe Sartre, Jaspers, Gadamer,

Ingarden, Eliade, Levinas, Maritain. Bochenski credea c , în diferite perioade alevie ii, trebuie s tii s- i schimbi interesele tiin ifice i pasiunile, ca s- i recape i

prospe imea de spirit. Acesta a fost cazul lui însu i cci spiritul su a r mas vioi pân în ultimele clipe ale vie ii.

Printele Bochenski crede c exist posibilitatea de a crea o nou tiin cares abordeze problema în elepciunii.

Aceast tiin ar â o tehnologie a vie ii sntoase. Ea s-ar putea servi derezultatele altor tiin e, precum psihologia, sociologia, teoria deciziilor, filosofia,

literatura, culegerile de proverbe etc. Întotdeauna, i cu precdere la volanul ma iniisale, el a iubit viteza; a pilotat chiar i avioane. Acest gen de activitate este destul de


6/49

6

simptomatic pentru personalitatea sa; într-adevr, când circuli cu mare vitez , ai ne-voie de reflexe pentru a putea efectua rapid o sintez.

Printele Bochenski i-a d ruit corpul tiin ei. El era un cre tin cu un orizontinfinit de gânduri i de curaj.

Printele Bochenski a fost un om foarte competent; el cuno tea via a nu numai

din punct de vedere teoretic, ci i din punct de vedere practic. Kornelius PolitzkiPensier, mai 2000

CUVÂNT ÎNAINTE

Vei gsi în acest manual câteva precepte ale înelepciunii pe care le-amdeprins de la vechii înelepi în cursul lungii mele viei. Nu este vorba decât deo alegere din vastul ansamblu de legi de acest fel. Au fost re inute doar regulile

cele mai generale, nef cându-se nici o meniune la preceptele particulare,privind, de pild, comerul, iubirea, politica i rzboiul. Numeroasele principiicare se aplic persoanelor aflate în poziii diriguitoare nu i-au gsit nici elelocul aici.

Exist un mare numr de lucrri de acest gen, f r a vorbi despresistemele morale care de obicei conin multe precepte sapieniale. Estesuficient s amintim culegerile de proverbe, diversele cri de „înelepciune”cuprinse în Biblie, precum i literatura ascetic a marilor religii care ofer numeroase alte exemple. S-i menionm doar pe Cicero, Epictet, MarcAureliu, La Fontaine i Kipling. În cursul istoriei noastre europene s-a depus un

mare efort în elaborarea regulilor înelepciunii, în alte pri, în alte culturi, s-a întâmplat la fel. Acest efort este urmat astzi de o jumtate de duzin dediscipline tiinifice.

A vrea s produci, în aceste condiii, o oper original, ar însemna,desigur, s dai dovad de o curioas neînelegere. Ceea ce public eu aici, nusunt deci propriile mele gânduri, ci acelea ale înelepilor de odinioar. Urmândexemplul lui Wittgenstein, nu citez, în principiu, pe nimeni cu excepia, ici-colo, câte unui poet cruia îi datorez o expresie deosebit de atrgtoare, înacelai timp, se cuvine s spun c sursele din care mi-am împrumutatreferinele sunt înainte de toate greceti: Aristotel, stoicii, Epicur.

Aceast mrturisire ridic o problem. O înelepciune atât de unilateralgreceasc ar putea tinde la universalitate? Muli contemporani, partizani ai unuipluralism foarte popular astzi, vor nega acest lucru. În ceea ce m privete,dac vom numi „înelepciune” i morala religioas, preceptele enumerate aicinu formeaz singura înelepciune universal. În schimb, dac vom distinge

înelepciunea de morala religioas, înclin s consider susnumitul pluralismdrept fals. Gsesc c pretutindeni omul are aceleai caracteristici i aceleaitemelii i c înelepii greci au îneles cel mai bine aceast idee.

Voi fi întrebat, poate, de ce am compus acest manual i de ce îl public? Eibine, l-am redactat în primul rând pentru mine. Voiam s tiu ce este

înelepciunea acestei lumi. Expozeurile clasice nu m mulumeau deloc. Îngeneral, sunt prea puin sistematice (ceea ce este de îneles deoarece n-au fost


7/49

7

redactate de oameni de tiin ci de profei i de scriitori). Pe de alt parte,toate, cu câteva excepii (Epictet), sunt prolixe. În fine, descopr într-însele, deregul, o confuzie între înelepciune, moral i etic.

Publicând un manual de înelepciune, m expun acuzaiei de a predaimoralitatea i de a corupe tineretul. În fond, înelepciunea expus în acestepagini este foarte diferit de morala cretin tradiional. Voi rspunde acesteiacuzaii - lsând la o parte faptul c multe legi ale înelepciunii sunt identice cucele ale moralei - spunând c aici este vorba despre înelepciunea acestei lumi,filosofic, despre care Sfântul Pavel a scris (I Cor. 1, 20): „Oare n-a artatDumnezeu drept nebun înelepciunea lumii acesteia?” i c invers, „cuvântulcrucii nebunie este” - în ochii pgânilor (ib. v. 18). În ceea ce m privete, suntcretin, profesez aadar nebunia evanghelic i nu îmi propun deloc s recomand înelepciunea acestei lumi.

Dar atunci, de ce s public aceast carte? Pentru c, din faptul c profesmo anumit credin, nu rezult c trebuie s le ignorm pe celelalte. Dimpotriv,cel ce se leapd de o credin ar trebui s tie ce respinge, ce este doctrina pecare nu o vrea. Ori, mie mi se pare c muli cretini î i fac iluzii cu privire laacest subiect i triesc dup principiul „a împca i capra i varza”. Vreau s-iprovoc s gândeasc, ceea ce ine de datoriile fundamentale ale filosofului.Aceast mic lucrare este o carte provocatoare.

Pe de alt parte, mi se va aduce obiecia, poate, c vreau s par un înelept.A-ceast obiecie m pândete cu atât mai mult cu cât, în buntatea lor, câivaprieteni mi-au atribuit acest titlu. A vrea s-l asigur pe cititor c nu sunt un

înelept i nici nu doresc deloc s par aa ceva. La sfâritul vieii mele, îmi dauseama perfect cât de tare

i cât de grav am p

ctuit împotriva principiilor

înelepciunii - de n-ar fi decât pentru simplul fapt c am inut s triesc dup evanghelie. Nu doresc nici s par un înelept nu numai pentru c acest lucru ar

fi o eroare dar i pentru c aplic cu grij preceptul 10.2: ceea ce cred aliidespre mine mi-e absolut indiferent.

** *

Însui conceptul de înelepciune pare a fi atât de ru cunoscut, încât amcrezut util s adaug în corpul acestei lucrri (capitolele A i B) câtevaconsideraii teoretice privitoare la moral, etic i înelepciune, aa cum le

concep eu (capitolul C).

INTRODUCERE

Precum zeul Ianus, înelepciunea are dou fee. Ne înva, pe de o parte,c totul este zdrnicie (4.3) dar, pe de alt parte i în ciuda acestei afirmaii, nespune s ne bucurm de via (3). Aceast antinomie fundamental pretindecâteva explicaii.

Când înelepii spun c tot ceea ce exist este zdrnicie, ei nu îneleg s

nege c exist lucruri demne de a fi râvnite. Numai un prost ar putea pretindec astfel de lucruri nu exist. Este destul s te gândeti la o violent durere de


8/49

8

dini pentru a-i da seama c cel ce sufer trebuie s socoteasc suprimareaacestui ru ca pe ceva ce nu-i deloc zadarnic ci foarte de dorit.

Prin urmare, nu despre aceasta este vorba. Biblicul adagiu: „deertciuneadeertciunilor, toate sunt deertciune (Ecl. 1, 2) semnific mai întâi faptul c nici un lucru i nici un eveniment din lumea a-ceasta nu are valoare absolut i,

în al doilea rând, c nimic nu este durabil. Tot ceea ce este, este relativ itrector. Înelepii voiau, de asemenea, s ne aminteasc astfel c omul însui,precum i toate operele sale - civilizaii, cuceriri ale tiinei etc. - nu sunt înlume decât fragmente lipsite de importan. Pmântul, mai cu seam, este unveritabil cimitir al civilizaiilor i al naiunilor moarte. Totul se afund în neant.Mai mult, viaa noastr interioar depinde în mare msur de pasiuni i desentimente, adic de legile naturii. Libertatea uman este teribil de limitat.

Prin urmare, înelepciunea se opune umanismului i naionalismului. Eavede într-însele expresii ale prostiei umane. Rdcinile acestei prostii suntlimpezi. Mulimea tie c omul individual este zdrnicie, f r nici un fel deimportan; va cuta deci altceva care ar avea o valoare absolut. Ea crede a-l figsit, de pild, în umanitate sau în naiune. Le divinizeaz i se identific cuele. Dar nu e decât înc o prostie cci aceste entiti, chiar dac mai durabiledecât individul, sunt, orice s-ar spune, zadarnice.

Aceasta este, aadar, prima fa a înelepciunii: deertciuneadeertciunilor i totul este deertciune. Dar ea are i o a doua fa: învturacu privire la ceea ce trebuie f cut în aceast situaie tragic. O-mul nu estedecât un foarte mic i neputincios fragment din univers, neexistând decât timpde o fraciune de secund cosmic. Dar aceast fraciune este tot ceea ce el arela dispozi

ie. Legile în

elepciunii ne înva

cum s

ac

ion

m ca s

nu o irosim.

Prin urmare, nu exist contradicie între doctrina zdrniciei i preceptulplcerii. Contiina zdrniciei a tot ceea ce suntem i întâlnim în lume nuexclude aciunea ci o impune. Acel „memento mori” din secolul al XV-lea iacel „carpe diem” antic nu sunt decât cele dou faete ale aceleiai legi a

înelepciunii. Un poet a spus-o foarte bine: „s ne bucurm de via cci nutrim decât o singur dat”. „Cci” tocmai pentru c totul este zdrnicie f r consisten - trebuie s ne bucurm de via.

APRINCIPII FUNDAMENTALE

Preceptele înelepciunii menionate în acest manual se împart în dou clase. Prima cuprinde principiile fundamentale iar a doua legile care vizeaz aproapele.

Principiile fundamentale pot fi clasate în opt grupe. E mai întâi prima legea înelepciunii (1). Toate celelalte sunt aplicaii, fie în vederea finalitii

aciunii: principiul prioritii vieii (2), al sensului vieii i al plcerii (3) fie cu


9/49

9

privire la aciune ca atare: principiul autonomiei (4) i, în raport cu modulaciunii: principiile prudenei (5), moderaiei (6), triei (7) i obiectivitii (8).

1. Prima lege

În ce scop, în numele a ce acioneaz omul înelept? Dac adresm aceast întrebare oamenilor simpli, dar cu judecat, obinem întotdeauna acelairspuns: îneleptul acioneaz ca s-i asigure o via lung i fericit. Nu este

înelept ci prost, de pild, cel ce-i risc inutil viaa. Prost este i cel ce sedestinuiete oricui ca i cel ce-i face dumani f r motiv. Pentru simplul faptc înelepciunea pretinde s-i fixezi drept scop o via lung i bun. Aceast opinie universal împrtit poate fi prezentat sub forma urmtoarei legi:

1. Ac ioneaz în a a fel încât s tr ie ti fericit îndelung.

Aceasta este prima i cea mai important lege a înelepciunii. Este oaxiom din care - cu datele experienei - se deduc toate celelalte legi. Se poatespune i c, invers, tot ceea ce o contrazice este o prostie. Îi este atribuit marelui înelept englez Whitehead urmtoarea definiie: a fi raional (adic

înelept), înseamn în primul rând a tri; în al doilea rând a tri bine; în altreilea rând a tri i mai bine.

Ar mai fi de notat, de asemenea, c ultima parte a legii noastre este oabreviere a celei de-a patra porunci biblice „ca s-i fie bine i s trieti animuli pe pmânt” (Deut. 5, 16).

Aceast lege corespunde uneia dintre legile fundamentale care guverneaz organismele vii. Fiecare organism, plant, bacterie sau animal încearc s ofac cât se poate de bun. Dar omul este un animal deosebit astfel încât el poate

înclca legile biologice. În contiina sa, aceste legi corespund unor regulicrora poate s li se supun sau nu.

Dou remarci au importan aici. Legea noastr nu este o lege moral,aadar este lipsit de necesitatea proprie legilor morale; este o axiom, dar oaxiom liber acceptat. Fiecare poate s i-o asume sau s-o resping. Vomdiscuta aceast diferen în capitolul C (2).

Pe de alt parte, contrar tuturor celorlalte precepte ale înelepciunii,aceast lege se aplic în mod universal i f r excepie. Când este vorba decelelalte legi, principiul moderaiei (6) trebuie s fie subîneles, adic ele nutrebuie înelese ca fiind întru totul universale. Înelepciunea, contrar moralei,este dialectic.

2. Primatul vieii

Primul principiu determin scopul oricrei aciuni umane: viaa lung ifericit. Dar, în timp ce toat lumea pare a fi de acord în ceea ce privete acestprincipiu, diferene de opinie apar atunci când este vorba despre interpretareasa, adic în ceea ce privete sensul expresiei „via lung i fericit”. Prinurmare, însui conceptul de înelepciune depinde de aceste interpretri. Pentru


10/49

10

un musulman, de pild, viaa lung i fericit este viaa din ceruri; înelepciunea lui îl înva, deci, c trebuie s moar într-un rzboi sfânt.

Cu toate acestea, printre numeroasele interpretri ale „vieii fericite”(dintre care majoritatea au, de altfel, un caracter religios i aparin deci maidegrab moralei religioase decât înelepciunii), gsim i interpretarea profan cea mai natural i cea mai comun. Conform acesteia, viaa fericit este viaaaici, pe pmânt, o via f r suferine, însoit de plceri i trit în bunstare i

într-un anturaj plcut: este o via de activitate mulumitoare în bune relaii cuceilali

Nu un singur ideolog s-a f cut vinovat, în acest punct, de îneltorie, încercând în chip fraudulos s ascund sub expresia „via fericit” ceva cutotul diferit. Se pare îns c omul de pe strad tie s se apere cum trebuie

împotriva acestei îneltorii. Când cineva vrea s-l conving c viaa fericit const, de pild, în supunerea oarb fa de legile moralei i ale poliiei, el r-mâne sceptic. E chiar de mirare s vezi cum acest om, care devine atât de uor victima ideologilor, tie s îneleag limpede esenialul: ceea ce este, dup el,viaa fericit.

Ca s evitm neînelegerile, se cuvine s amintim faptul c înelegem s prezentm aici consecinele acestei interpretri a cuvântului „înelepciune”.Aadar, nu dovedim justeea preceptelor ci doar c ele sunt consecine aleprincipiului fundamental.

Principiul primatului vieii cuprinde dou pri. În prima, ne recomand s veghem asupra vieii, iar în a doua asupra vieii fericite. Regula echivalent primei pri este urmtoarea:

2. Protejeaz- i, înainte de toate, via a i sntatea.

În timpul btliei de la Monte Cassino, drumurile aflându-se sub foculdumanului, erau mrginite de pancarte pe care scria:

2.01. Nu fi prost; nu te lsa ucis!

Înelepciunea reia acest adagiu care este, într-adevr, evident. Întâlnim,totui, aici, probleme privind situaiile limit ale martiriului i sinuciderii.Morala i înelepciunea iau, în aceast privin, poziii foarte diferite. Moraladistinge net martiriul de sinucidere, pentru c dup ea sinucigaul - spredeosebire de martir - are ca scop propria moarte. Dar, pentru înelepciune,aceast distincie nu este esenial. Pentru ea martiriul este o sinucidere ccisinuciderea este un act care atrage dup sine în chip necesar moarteasinucigaului, ca, de pild, saltul de la etajul al 15-lea, consumarea unei otrvietc. Or, martirul împlinete, el însui, un astfel de act atunci când refuz s-itrdeze cauza în condiiile în care acest refuz are drept consecin, în chipnecesar, moartea sa. Diferena între un astfel de refuz i, de pild, saltul de laetajul 15, const exclusiv în aceea c, în cazul sinuciderii, moartea este legat

de act prin legi naturale, în timp ce, în cazul martiriului, aceast legtur estestabilit prin voina persecutorului.


11/49

11

Pe de alt parte, morala consider orice via drept valoare superioar, întimp ce înelepciunea nu atribuie aceast valoare oricrei viei ci doar vieiifericite. Ca urmare, ea interzice martiriul care este pentru ea sinuciderenelegitim dar recomand aceeai sinucidere într-un caz particular. Preceptul eieste:

2.1. Când via a î i pare negre it i iremediabil de nesuportat, ia- i zilele.

Vechii înelepi spuneau „porta sem-per aperta est” - ua este întotdeaunadeschis. Justificarea acestui precept este uoar. S ne imaginm un om caresufer îngrozitor i care tie c nu va gsi uurare; el nu are deci nici oposibilitate s duc o via fericit. Vedem intuitiv c acest om, dac admiteprima lege a înelepciunii, trebuie s se sinucid.

Un rspuns implicit la problema cunoaterii a ceea ce este o viaa de nesu-portat va veni dinspre consideraiile privitoare la cea de-a doua parte apreceptului nostru care ne cere s avem o viaa fericit.

2.2. Exceptând situa iile excep ionale, plaseaz- i via a i sntateadeasupra tuturor celorlalte lucruri.

Circumstanele excepionale sunt acelea care impun sinuciderea. Aceast lege este, ea însi, o consecina direct a principiului fundamental. Cci, ca s ai parte de o viaa fericit, înainte de toate trebuie s trieti i s fii sntos.Nici o viaa fericit nu este posibil altfel.

În sfârit, s remarcm c, dac preceptul primatului vieii este indubitabil în înelepciune, el este probabil pricin de cel mai mare scandal în ochiimoralistului.

3. Plcerea i sensul vieii

3. Bucur -te de via .

Deoarece, cum zice poetul, nu trim decât o singur dat. Îneleptul nurisipete, deci, nici o firimitur de plcere pe care viaa i-o ofer. Atenie!Aceast lege nu este valabil decât în cadrul principiului moderaiei 6 (a se

vedea i legea 6. 31). Acest principiu poate fi formulat i dup cum urmeaz:

3.1. Str duie te-te s ai plcere i cât mai pu in durere posibil.

Prezentat astfel, principiul pare evident cci corespunde uneia dintre legilefundamentale ale vieii. Îns omul, i probabil doar omul, poate s nu asculte deel. Anumii filosofi au ridicat chiar înclcarea sa la demnitatea unei datoriimorale.

Or, pentru a te putea bucura de via, aceast via trebuie s aib un sens.

Sensul i fericirea nu sunt acelai lucru. De pild, cineva care evit un pericolsau încearc s înving o suferin are desigur un sens în via dar asta nu


12/49

12

înseamn c l-am putea numi fericit. Sensul vieii este deci o condiie necesar dar nu i suficient a fericirii.

3.2. F în a a fel încât via a ta s aib întotdeauna un sens.

Viaa unui om are un sens, la un moment dat, dac în acest moment eltinde înspre un scop sau se bucur de prezent (una nu o exclude pe cealalt);aici exist deci dou legi ale înelepciunii. Prima are în vedere scopurile:

3.21. S ai mereu un scop de atins.

Se tie c muli oameni se îmbolnvesc sau mor imediat dup ce au ieit lapensie. Cauza pare a fi chiar pierderea scopurilor care trebuie atinse, asarcinilor care trebuie îndeplinite. Or, exist mii de scopuri i de sarciniposibile de svârit în viaa fiecrui om. Sfatul care poate fi dat oamenilor caretrebuie s ias la pensie este acela de a-i pregti retragerea gsind noi sarcini ifixându-i noi obiective.

Cu toate acestea, viaa are sens i atunci când omul nu tinde ctre nici unscop ci se bucur de clip. De unde legea:

3.22. Bucur -te de clip.

Contrariul a ceea ce pretinde aceast lege poart numele savant de„mediatizare universal”. Ea const în a concepe totul, f r excepie, ca mijlocpentru un scop. M

trezesc, de pild

,i mai întâi m

gândesc s

m

sp

l ca la

ceva necesar pentru a putea s merg la gar; apoi s merg la gar ca s iautrenul de Berna, asta ca s ajung la Berna; s merg acolo ca s întâlnesc unprieten; s-l întâlnesc pe acest prieten ca s-i cer ajutorul; s-i cer ajutorulpentru... i aa mai departe. În acest fel, toat viaa sau aproape pare a fimediatizat. Aceast mediatizare o vduvete de sens cci seria scopurilorsubordonate unele altora va fi întrerupt de moarte. Ca s o evii, trebuie s existe în aceast via clipe de plcere pentru ceea ce este prezent, f r nici o

înclinaie înspre un scop anume. Acelai gând poate fi exprimat i în felul urmtor:

3.221. Înva s tr ie ti în prezent.

Acesta este unul dintre perceptele de înelepciune înclcat cel mai des.Oamenii urmresc nite scopuri, î i concep existena exclusiv ca pe o tendin

înspre ceva, sunt alungai de un scop la altul f r încetare i f r odihn.Aici se pune problema relaiei dintre plcere i tendin. Trebuie s dm

prioritate scopurilor în faa plcerii sau, invers, plcerii în faa scopurilor? Nuexist un rspuns general la aceast întrebare, valabil în orice împrejurare. Etotui cert c îneleptul vegheaz s tind mereu înspre un scop sau s se bucure

de clip. Se poate spune c viaa sa este un amestec de tendin i plcere.


13/49

13

Proporia lor relativ va depinde de împrejurri i de vârst. Nu trebuie s uitm totui c tendina, ea însi, aciunea, ar trebui s fie o bucurie.

Cei care încalc legea plcerii de clipa prezent sufer adesea decontiina distanei dintre prezent i viitor, dintre mijloace i scop. Insistena peaceast distan este una dintre cauzele insatisfaciei i, în consecin, alenefericirii. Or, acest lucru poate fi evitat dac vom concepe mijloacele dreptscopuri. Este ceea ce înva preceptul urmtor:

3.222. Încearc s concepi mijloacele drept scopuri.

În exemplul nostru, în loc s vezi în actul de a te spla, i în celelalteactiviti de acest fel, pure mijloace, ar trebui s considerm c nu sunt lipsitede plcere ci sunt demne de a fi exersate pentru ele însele, independent descopurile crora pot servi.

4. Autonomia

Fr nici o îndoial c, în mod normal, nimeni, în afara lui însui, nu vaavea grij de viaa lui fericit. S nu ne facem iluzii: pe ceilali îi preocup deobicei propria lor fericire iar nu a noastr. Deci, flecare om în parte trebuie s aib grij de propria fericire. Or, nimeni nu poate îndeplini aceast sarcin dac nu se guverneaz pe sine, dac nu este stpân pe propria lui activitate. Sensulvieii, satisfacia, fericirea depind în mare msur de aceasta. De unde,importanta lege a înelepciunii:

4. Condu- i tu însu i via a.

Capacitatea de a îndeplini o astfel de orientare se numete uneori„autonomie”, termen provenind din cuvintele greceti autos i nomos: „care seconduce dup propriile sale legi”. Am putea vorbi i despre libertate darconceptul de autonomie pare a fi mai încptor decât acela de libertate. Aceastadin urm semnific independena fa de ceilali, în vreme ce autonomiaconoteaz în plus capacitatea de a-i conduce singur viaa. Putem distinge întreautonomie ca independen exterioar, fizic, i autonomia interioar, psihic.

Nu este uor s o obinem pe prima; este posibil ca nimeni s nu o posede întoat deplintatea sa, ca noi toi s depindem, mai mult sau mai puin, de împrejurri, de anturaj. În ceea ce privete libertatea fizic, nu putem formuladecât urmtorul precept:

4.1. Pe cât posibil, în ac iunea fizic , fii independent.

Moralitii nu cunosc acest precept: nu e nimic uimitor în asta cci nu esteo regul moral ci una sapienial. S remarcm clauza „pe cât posibil”.Libertatea complet nu aparine acestei lumi. Suntem ca nite câini inui în

lan. Nu-l putem rupe. Dar îneleptul încearc mcar s prelungeasc acest lan i s câtige cât mai mult independen exterioar posibil.


14/49

14

4.2. St pâne te- i gândirea, sentimentele i st rile de spirit.

Prea adesea se întâmpl contrariul, sentimentele, pasiunile i strile despirit, adic forele naturale, ne stpânesc. Nu suntem stpâni peste viaanoastr. Doar îneleptul împrumut idealul lui Homer: el este în acelai timpmarinar, cârm i corabie. Realizarea acestui ideal nu este uoar dar, contrardobândirii autonomiei fizice, ea este posibil.

Un principiu important, dar aproape întotdeauna ignorat de mulime, inede aceast lege. Este vorba de urmtoarea problem: da, trebuie s neconducem viaa, dar în ce direcie? înelepciunea ne înva c scopul nostrutrebuie s fie împlinirea vieii fericite. Or, o astfel de via comport între altelesentimentul c acionm conform unui model, unui ideal ales de noi înine. Deunde preceptul:

4.21. Ac ioneaz potrivit propriului t u ideal.

Pentru a nu cita decât dou exemple, idealul de ofier comport curaj,autoritate, fidelitate fa de jurmânt i alte virtui morale. Idealul miculuicomerciant pornit pe cale s-i fac mica sa avere (atât de rspândit în Polonia)cuprinde zel, tiin de „a se descurca”, capacitate de a convinge, insolen.Compararea acestor dou exemple este suficient pentru a arta c aplicrileconcertate ale preceptului nostru pot fi legi morale dar nu e obligatoriu s se

întâmple astfel.

4.3. Nu te ata a prea mult de o persoan nici de nimic altceva.

Vechii stoici, asceii buditi i cretini au conceput adeseori acest preceptde o manier extrem, ca interzicând orice ataament, orice iubire. Preceptul

înelepciunii nu comport o interdicie atât de total. Lucrurile i oamenii pecare-i iubim pot fi i sunt în general izvor de mult plcere, înelepciunea nu neinterzice s ne atam de ele, ci doar s nu ne atam prea tare deoarece, atunci,devenim sclavii lor. Muli înelepi au considerat acest precept ca unul dintrecele mai importante. El este, într-adevr, o consecin direct a principiuluizdrniciei tuturor lucrurilor. Legea urmtoarea este o aplicare a sa:

4.31. Nu te droga.

„A te droga” este luat aici într-un sens foarte larg, pentru orice activitatecu care ne-am obinuit pân într-atât încât nu mai putem s ne lipsim de ea.Tabagismul si alcoolismul inclusiv. Se tie c mii de brbai i femei cad înmizerie si nefericire, c muli mor ca urmare a dependenei de diferite otrvuriprecum cocaina, heroina etc., dar chiar i dependena de drogul cel mai benigni legal, care este tutunul, este o prostie, cci vine în contradicie cu principiulautonomiei. De asemenea, trebuie s spunem c nu s-a vzut nicicând un

înelept beat.


15/49

15

4.4. Pstreaz- i lini tea interioar

Este una dintre legile cel mai des invocate de înelepi. Conexiunea ei cuprincipiul autonomiei const în aceea c omul nu se poate guverna pe sine cândo furtun face ravagii în contiina sa, când este jucria unor pasiuni violente.Vechii stoici au mers atât de departe în acest domeniu pân la a interzice oricesentiment. Este o exagerare evident dar ceea ce rmâne este c preceptullinitii interioare (relax-ul! americanilor) este o regul important a

înelepciunii.

4.41. P ze te- i senintatea spiritului.

Aceast lege seamn precedentei f r a fi identic cu ea. Dei mulimeanu o cunoate, ne putem supune ei în cele mai dificile condiii. Cci, conformunui adevr formulat de secole de înelepi, adevratele obstacole în caleaechilibrului mental, i, plecând de aici, în aceea a senintii, nu se afl în afaranoastr ci în noi înine. Justificarea acestui precept se afl în experien.Aceast ne înva c senintatea este unul dintre cei mai importani factori aifericirii.

i acum, iat alte dou precepte privind acelai domeniu:

4.411. Spune- i în flecare diminea : „totul merge strun”.

4.412. Încearc s concepi evenimentele viitoare ca fiind plcute.

Amândou se bazeaz pe experien. tim, într-adevr, c voina poateexercita o influen puternic asupra strii noastre de spirit. Adeseori, estesuficient s vrem ca un eveniment s fie plcut pentru ca el s devin astfel.

5. Prudena

Principiul autonomiei prescrie c omul trebuie s-i guverneze propria savia. Acum, dup ce l-am prezentat, trecem la felul în care aceast guvernaretrebuie s fie exercitat. Gsim aici trei reguli fundamentale, acelea aleprudenei, moderaiei i triei.

Principiul prudenei era foarte popular la moralitii Antichitii. Lucrucurios cci, în ciuda diversitii sistemelor, ei sunt aproape cu toii de acord s-lrecunoasc în ciuda justificrilor divergente. Iat-l în toat simplitatea sa:

5. Fii prudent.

Aceasta este una dintre regulile fundamentale ale înelepciunii. Cci omulnu se poate supune primei legi dac nu gândete i nu acioneaz cu pruden.

Pentru a avea o via fericit nu este de ajuns s vrei ci trebuie s i acionezicu judecat, adic prudent, în vederea atingerii acestui scop. Or, cum tie toat


16/49

16

lumea, o astfel de aciune, exercitat în condiii adeseori complexe, nu esteposibil f r reflecie, f r raiune, într-un cuvânt f r ceea ce se cheam „pruden”.

Putem distinge prudena în gândire i în aciune. Prima este baza celei de-a doua cci, dac gândim sau judecm imprudent, cu uurin, vom i acionaimprudent. Or, o astfel de pruden nu este posibil f r reflecie. De unde,primul precept al acestui domeniu:

5.1. Nu admite nici o propunere înainte de a te fi asigurat cucon tiinciozitate c este adevrat sau cel pu in probabil adevrat .

Este de necrezut câi oameni pctuiesc împotriva acestui precept, înciuda evidenei sale, emiând cu uurin judeci nefondate asupra unorchestiuni despre care abia au habar. Acest principiu este înclcat în majoritateacazurilor în dou domenii: când este vorba de aprecierea comportamentuluialtora i în chestiunile politice. Regulile elementare ale înelepciunii sunt uor

înclcate în relaiile noastre cu semenii i imprudena în chestiunile politice îiajut pe arlatanii de toate speele s se agate de putere i s fac ru cetenilorimprudeni. Încrederea pe care mii de credincioi o acord anumitor efi desecte religioase, simpli ruf ctori adesea, este un exemplu extrem dar, dinnefericire, frecvent, al imprudenei.

Preceptele urmtoare precizeaz sensul celui de mai sus:

5.11. Înainte de a face sau a spune ceva important, pune- i întrebarea:merit osteneala?

Cu toii suntem tentai s acionm impulsiv, f r a reflecta. De pild,când cineva afirm un lucru absurd, tentaia de a-l face idiot este mare dar maimare daraua decât ocaua. În majoritatea cazurilor, e inutil. Ofensm un om inu obinem nimic în schimb.

5.12. Înainte de a lua o decizie important , asigur -te c nu faci din do-rin e realitate.

Este vorba despre greeala pe care englezii o numesc „wishful thinking”,„gândire vistoare”. Adeseori suntem înclinai s o comitem. Când inem multla ceva, începem s credem cu uurin c situaia dorit este real. În aceast privin, ar trebui s-l imitm pe bunul comandant al unei uniti militare aflate

în lupt. Nimeni nu-i dorete victoria mai mult decât el i totui nimeni nu estemai obiectiv în aprecierea situaiei decât dânsul.

5.13. În orice chestiune important , cere sfatul oamenilor cu experien .

Motivul este evident. Profitând de experiena altora, întrim baza proprieinoastre decizii. Aceast lege se aplic, înainte de toate, aprecierii noastre


17/49

17

personale pentru care judecata obiectiv este în general dificil. Înelepii ne înva c cel ce se ascult pe sine în acest domeniu, ascult un prost.

5.14. Amân pe mâine o decizie important .

Desigur, dac nu e urgent. Principiul general privind ritmul decizieipoate fi formulat în felul urmtor: pregtirea deciziei trebuie s fie cât mai lent posibil dar execuia ei trebuie s fie rapid i energic. Experiena înva c uor comitem greeli în aceast privin.

5.15. Cunoa te-te pe tine însu i.

Omul este unul dintre factorii cei mai importani în fiecare decizie pe careo ia. Or, lucru de mirare, majoritatea oamenilor îi cunosc mai bine pe ceilalidecât se cunosc pe ei înii. Prin urmare, înelepii ne recomand, ca prim condiie a prudenei, s ne cunoatem bine pe noi înine.

5.151. Gse te în Secare zi un moment pentru a reflecta la tine însu i.

Aproape toate marile religii recomand meditaia dar nu exist nici unmotiv pentru ca ea s se limiteze la religie. În fapt, ea este necesar oricui vreas-i guverneze viaa în chip rezonabil.

Unul dintre principiile secundare cele mai importante în raport cupreceptul prudenei este regula competenei:

5.2.Ocup-te de lucrurile care depind de tine iar nu de cele care nudepind de tine.

Într-adevr, a ne ocupa de lucrurile care nu depind de noi este o mareprostie.

Unul dintre fenomenele cele mai uimitoare este faptul c atâia oamenigândesc, sunt preocupai, discut despre chestiuni asupra crora nu au nici oinfluen.

Ne-am putea întreba dac aplicarea universal a acestei reguli nu ar

conduce la pasivitate în chestiunile politice i, prin urmare, la o stare nociv pentru viaa fericit. Dar nu e deloc aa. Chiar i omul de rând poate exercita oanume influen în politic. Prin urmare, el poate i ar trebui s fie preocupat deasta.

Legea noastr dobândete o mare importan în vecintatea morii. Avemde-a face, în cazul acesta, cu dou evenimente: unul este sfâritul existenei,dispariia eu-lui; cellalt este procesul morii, pierderea succesiv a oricreiputine, îngrijirile, operaiile, viaa la spital etc. Se pare c literatura sapienial s-a interesat îndeosebi de primul aspect, de atitudinea pe care omul ar trebui s-oia în faa sfâritului. i totui, cellalt aspect este, poate, mai important. Cci

meditaia despre moarte i-ar îngdui s-i pregteasc deciziile privind atitudi-nea potrivit în condiiile dramatice care preced moartea. Ceea ce depinde de


18/49

18

muribund, în aceste condiii, este atitudinea sa, reaciile sale la evenimente.Dac e înelept, atunci el se va gândi la asta i la nimic altceva.

Regula competenei implic urmtoarea lege:

5.21. Nu te îngrijora degeaba.

Într-adevr, a ne îngrijora din pricina chestiunilor în legtur cu care nuavem nici o putere, este o prostie evident cci acest lucru nu servete la nimici este neplcut. Desigur, e neplcut s afli c nite ruf ctori masacreaz nitenevinovai într-o ar îndeprtat. Dar, dac eu nu pot împiedica aceste crime,de ce ar trebui s m preocupe?

Aceluiai domeniu aparine preceptul prevederii:

5.3. Vegheaz s- i asiguri viitorul.

Nu exist contradicie între acest precept i legea vieii în prezent (3.331).Aceasta din urm ne cere s tim tri în prezent, dar nu ne interzice sub nici oform s prevedem viitorul. i totui, concret se poate ivi o opoziie întredorina de plcere i voina de a-i asigura viitorul. Cum e mai bine: s-micheltui banii azi ori s-i pstrez pentru mâine? Câi s cheltui i câi s pstrez?A gsi rspunsuri la întrebri de acest fel ine de domeniul înelepciuniipractice care nu poate fi formulat în reguli generale.

6. Moderaia Dac este vorba despre modul în care ne conducem viaa, principiul

moderaiei este cel mai important dup acela al prudenei. El sun dup cumurmeaz:

6. Fii moderat în toate cele.

Aceast regul nu este la fel de evident precum aceea a prudenei, încâtnumeroi sunt aceia care î i imagineaz c pot duce o via fericit f r s i sesupun. Numrul beivilor, desfrânailor, risipitorilor i al altor nefericii deacelai soi st mrturie. Ei cred c înelepciunea înva plcerea f r limite. Darcomportamentul lor nu are nimic de a face cu înelepciunea. Este o prostie pecare toi înelepii sunt de acord s o condamne. Cine nu crede, nu are decât s-i aduc aminte c aceast lege este unul dintre fundamentele sistemului luiEpicur, care face figur de maestru al desfrâului, pentru ignorani.

Acest principiu se bazeaz , pe experiena secular a umanitii. Ea ne înva c orice exagerare este duntoare vieii fericite. Ca i în cazul altorprecepte, putem distinge moderaia în gândire i în aciune. Regula general privitoare la prima sun astfel:

6.1. Fii moderat în opinii.


19/49

19

Astfel formulat, preceptul are înc dou aspecte, unul raportându-se laextensiune iar cellalt la certitudinea teoremelor acceptate. În ceea ce priveteprimul aspect, avem preceptul:

6.11. Evit afirma iile cu totul generale.

„Evit”, adic nu le accepta, afar de cazul în care ai o dovad ageneralitii lor, ceea ce se întâmpla extrem de rar. Nu trebuie s spui, deci:„La Ixence plou tot timpul” nici „Toi ypsylonienii sunt brutali” ci „La Ixenceplou mai tot timpul” i „Numeroi ypsylonieni sunt brutali”, înelepciunea esteprietena statisticii. Se pare c, cel puin în cazul filosofiei, majoritatea greelilora avut drept cauz utilizarea cuantificatorului universal acolo unde acesta n-arfi trebuit s fie folosit.

Principiul privind certitudinea este asemntor celui formulat în capitoluldespre pruden (5). El poate fi enunat astfel:

6.12. Evit judec ile categorice.

În loc s spui „Ypsylonienii vor câtiga”, trebuie s spui: „eu cred c ypsylonienii vor câtiga” i, în loc de „va fi vreme bun la Cracovia”, esterecomandat fraza „conform comunicatului meteorologic, va fi vreme bun laCracovia”.

Cât despre aciune, acelai principiu spune:

6.2. Bucur -te de bunuri i de plceri cu modera ie.

Ce este mai delicios decât sânul unei femei frumoase care te iubete? icine va nega c puine activiti umane dau atâta satisfacie ca sportul deperforman? i totui amorezul care exagereaz în dragoste î i va ruinasntatea iar sportivul care uit s se odihneasc nu va tri mult. Înelepciuneane înva s profitm de f plceri dar s ne bucurm de ele cu | moderaie.

Una dintre consecinele acestei legi este urmtorul important precept:

6.3. E bine s tii savura micile bucurii.

Falii înelepi au convins adeseori mulimea c omul trebuie s tind exclusiv ctre scopuri mari i sublime. Viaa partizanilor unei astfel de doctrine- care, cu adevrat merit numele de superstiie - se petrece în ateptareaacestui scop; adeseori nu-l ating deloc ori îl ating atunci când nu se mai potbucura de el.

Chiar i cei care n-au czut în aceast superstiie pctuiesc adesea împotriva legii noastre. Aceasta se întâmpl cel mai des atunci când un om esteatât de preocupat de un scop îndeprtat încât uit tot ce se afla în apropiere.

O problem, nu uor de rezolvat, se pune în legtur cu aceste legi, i înspecial cu cea a raportului dintre cantitate i plcere. Trebuie s caui câtevamari plceri ori mai degrab un mare numr de mici bucurii? Majoritatea


20/49

20

înelepilor se pronun pentru cea din urm poziie care poate fi formulat dup cum urmeaz:

6.31. Prefer numeroasele mici bucurii câtorva mari plceri.

Principiile pe care tocmai le-am enumerat sunt absolute în sensul c seaplic întotdeauna, independent de posibilitile fiecruia. Exist, totui, i îndomeniul nostru un principiu relativ la aceste posibiliti. Contrar poetului, el

înva s-i masori proiectele cu puterile i nu invers:

6.4. Nu încerca s realizezi lucruri care î i depesc posibilit ile.

Am putea numi aceast regul „principiul antiromantic”. Într-adevr, înelepciunea nu are nimic de-a face cu romantismul, ea îl consider o prostie.

7. Tria

Pentru a-i putea guverna viaa, omul trebuie s fie dotat cu for decaracter, trebuie s tie s fie tare. În lipsa acestei trii, el ar deveni o jucrie ainstinctelor, sentimentelor i dispoziiilor, adic a naturii. De unde importantulprecept:

7. Orice hot râre, o dat luat , execut-o cu t rie i perseveren .

Aceasta, desigur, dac situaia nu s-a schimbat. Principiul general care

guverneaz decizia este urmtorul: pregtirea sa trebuie s fie cât mai lent imai circumspect posibil (5. 12-14); în schimb, hotrârea, o dat luat, trebuies fie executat rapid, cu trie i consecven.

Printre forele naturale opuse autonomiei omului, care împiedic adeseaexecutarea unei hotrâri, frica joac un mare rol. Când e mare, este capabil s paralizeze voina i s conduc la aciuni lipsite de sens, de unde preceptulspecial:

7.1. Nu te lsa niciodat motivat de teic.

Aceasta nu înseamn, desigur, c omul înelept nu evit lucrurilepericuloase pentru viaa sa sau nocive pentru sntatea i fericirea sa. El leevit, cu siguran, i chiar se ferete de ele dar nu din cauza fricii ci maidegrab pentru c a hotrât astfel. Atitudinea îneleptului a fost magnificdescris de Horaiu: „Si fractus inlabatur orbis, impavidum ferient ruinae”(Hor. Carm. 3.3, 7-8): „Dac lumea distrus s-ar prbui, ruinele ar acoperi-of r ca ei s-i fie fric”.

Dintre diversele temeri care-l pasc pe om, cea mai teribil este frica demoarte. Anumii filosofi ai secolului XX, pe care-i numim „existenialiti”, auafirmat chiar c este o fric specific omului i au numit-o „angoas”. Se pare,

totui, c afirmaia lor nu este fondat. Ceea ce este sigur, în schimb, este c omul, ca orice animal, are instinctiv fric de moarte. Diferena dintre el i


21/49

21

celelalte creaturi const, se pare, în aceea c el este singurul care are tria s înving aceast fric. Este ceea ce înva înelepii:

7.11. Nu- i fie fric de moarte.

Înelepii din vechime obinuiau s justifice aceast lege amintindadevrul evident c, atâta vreme cât trim, nu exist moarte i când ea esteprezent, noi nu mai suntem.

Frica instinctiv de moarte este amplificat la inii din mulime deimaginile i sculpturile reprezentând moartea ca o fiin oribil, de riturilefunerare i de alte lucruri asemntoare. Omul înelept nu este atins de acestesuperstiii. El î i încredineaz trupul Institutului de anatomie i urmeaz sfatullui Spinoza: „Înelepciunea sa este o mijlocire a vieii iar nu a morii”.

8. Obiectivitatea

Trecem acum la legile privind obiectul aciunii umane. Cele maiimportante principii din acest domeniu sunt regula obiectivitii i aceea aatitudinii naturaliste, aceasta din urm implicat de prima care zice:

8. Tr ie te pentru opera ta.

Acest principiu adeseori ignorat azi se justific în felul urmtor. Cine esteorientat înspre obiect, înspre misiunea sa, are un sens în via, în timp ce, dac nu se gândete decât la sine, el risc s piard acest sens. Iat de ce oameniicare triesc în condiii dificile, obligai s se gândeasc la hran, rar pierdsensul vieii, fenomen mult mai frecvent la bogai. Iat de ce naiunile bogateau cel mai mare procent de sinucideri.

Principiul obiectivitii nu contrazice prima lege a înelepciunii, conformcreia trebuie s acionm în favoarea propriei noastre viei i a propriei noastrefericiri. Cci acest scop nu poate fi atins prin examene de contiin, pringândirea constant la dificulti i suferine, prin egocentrism. Dimpotriv,pentru a-l atinge este necesar s fii orientat înspre sarcinile care se cer

împlinite. Viaa uman seamn muncii strungarului. Scopul acestuia este de aproduce, de pild, o coloan. Dar strungul su degajeaz în mod secundarcldur. La fel se întâmpl i în via, unde, încercând s îndeplinim o sarcin obiectiv, obinem satisfacia, ca efect secundar. Dimpotriv, cel ce se gândetela aceast satisfacie, la fericirea sa ca scop, nu o va obine.

Una dintre consecinele acestui precept este regula muncii de calitate:

8.1. F tot ceea ce faci cât po i de bine.

Un principiu înrudit cu preceptul obiectivitii este cel al atitudiniinaturaliste:


22/49

22

8.2. Prive te-te pe tine însu i, pe ceilal i oameni i lumea eu ochiulnaturalistului.

Am putea numi acest precept: „principiul antiumanist”. În ochiiumanistului, urmat de mulime, realitatea se împarte în dou zone esenialdiferite: zona naturii i ceea a omului. Din aceast perspectiv, trebuie s tepriveti pe tine însui i pe ceilali oameni altfel decât priveti obiectelenaturale. Dar aceast atitudine este cauza multor nenorociri. Viaa ar fi maipuin penibil dac oamenii ar vrea sa se priveasc cu ochiul naturalistului, aacum cere preceptul nostru.

8.21. Concepe adversit ile ca pe ni te evenimente naturale.

A te indigna împotriva unui râu pentru c a ieit din matc, este lipsit desens. Tot aa, a te indigna împotriva unui ins care i-a dat o palm, este lipsit desens. În ambele cazuri, dac eti înelept, adic dac gândeti ca un naturalist,trebuie s te strduieti s limitezi stricciunile, nu s te superi.

8.22. Nu te înduio a de tine însu i.

Aceast înduioare a fost adesea cauza suferinelor în cazul persoanelor învârst i bolnave. Cel ce se privete cu ochi de naturalist nu este tentat s ofac.

B

REGULI DE COMPORTARE FA DE APROAPELE

Vom discuta în aceast parte despre principiul fundamental i despre celeapte legi care se deduc din acesta, dup schema urmtoare:

I. Principiul fundamental (9) II. Legile derivate: a. negative: principiul circumspeciei (10) i legile pe care le implic

privind problemele celorlali (11), discreia (12) i distana (13)

b. pozitive: privind simpatia (14), fidelitatea (15) i solidaritatea (16.

9. Principiul fundamental

Exist o anumit analogie între relaia omului cu anturajul su, adic cuceilali oameni, i relaia sa cu lumea. Atât într-un caz cât i în cellalt, omulindividual este un fragment aproape f r importan, i viaa sa nu dureaz decât o clip, dac o comparm cu durata universului, pe de o parte, i cu cea amarilor grupuri sociale, pe de alt parte. Înelepciunea are, prin urmare, dou fee, ca Janus; ea ne înva marea dependen în raport cu ceilali i în raport cu

societatea în faa creia suntem adeseori neputincioi dar, în acelai timp, ea


23/49

23

formuleaz principiile care ne permit s trecem în profitul nostru, în cel maibun mod posibil, aceste f râme de libertate pe care societatea ni le las.

Principiul fundamental din acest domeniu este, simplu, consecina faptuluic relaiile cu ceilali oameni sunt foarte importante pentru noi:

9. Consider rela iile tale cu ceilal i oameni ca fiind foarte importante pentru tine.

Cci fiecare om, chiar i cel mai puternic, depinde de ceilali. Acetia potfi luai individual, sau ca grup, foarte periculoi sau foarte utili pentru el. Prinurmare, exist în acest domeniu dou feluri de precepte ale înelepciunii.Primele se refer la aspectul negativ al relaiilor cu aproapele i înva cum s fie evitate pericolele pe care le implic; celelalte vorbesc despre cum s teasiguri de ajutorul aproapelui.

10. Circumspecia

10. Fii circumspect in rela iile cu ceilal i.

Acest precept poate fi formulat i dup cum urmeaz:

10.1. Cât vreme nu-l cuno ti bine, consider -l pe orice om întâlnit încale drept un imbecil r u.

Trebuie, deci, s-l considerm ru pe orice necunoscut, gata s ne fac rusau chiar s ne distrug bucuros, mai ales dac îi suntem întrucâtva superiori.Trebuie s vedem în el un prost cci, din nenorocire, lumea e plin de ei. Celce-l ignor, nu este un înelept. Va sfâri prost: imbecilii cei ri îl vor distruge.

Aceast lege este o consecin a preceptului de pruden (5)presupunând c majoritatea oamenilor se compune din imbecili ri. Or, aceast supoziie este mai mult decât probabil. În orice caz, a-l socoti pe oricenecunoscut întâlnit în cale drept onest i inteligent, este cu siguran una dinculmile prostiei. Atenie! Acest precept nu spune c trebuie s ne asumm oatitudine agresiv fa de ceilali. Putem fi foarte bine circumspeci, s-iconsiderm periculoi, i totui s nu fim agresivi fa de ei.

Dou precepte derivate aparin aceluiai domeniu:

10.11. Nu te încrede în nimeni înainte de a te asigura c tie despre cevorbe te i c e sincer.

10.12. Nu admite nici o propozi ie ca adevrat sub pretext c a fost publicat prin mijloacele de comunicare social.

10.2. Fii independent fa de ceilal i în gândire i în sentimente.


24/49

24

Deoarece, dac omul trebuie s-i guverneze viaa interioar, el trebuie s fie independent fa de ceilali în aceast via.

Acest precept este nepopular astzi. Cei mai muli oameni par a nu seguverna pe ei înii. Ei sunt condui de alii i î i adapteaz sentimentele,strile de spirit i gândurile la ceea ce gândesc i simt ceilali. Acest sclavajspiritual este întrit i mai mult de media care zilnic are grij ca fiecare s tiece trebuie s gândeasc i s simt.

În plus, filosofiile a ceea ce se cheam „dialog” i „comunicare”acioneaz în acelai sens. Ele afirm c omul nu exist decât în acest „dialog”i în aceast „comunicare” cu ceilali, adic el depinde total de ei în viaa sainterioar.

Un tânr student american îi spunea odat autorului acestor pagini: „Fr ceilali, eu nu sunt nimic.”

Aceast opinie conine, este adevrat, un grunte proverbial de adevr,cât vreme colaborarea i discuia cu ceilali sunt adeseori utile. Dar, aa cumeste propus în mod curent, este contrar experienei i duntoare vieiifericite. Este contrar experienei care ne înva c toate marile cuceriri aleomului au fost realizate de oameni independeni. Iar înclcarea acestui preceptare consecine nefaste pentru via. i cât de grave pot fi ele! Fapteledemonstreaz c motivul cel mai frecvent al sinuciderilor tinerilor i tinereloreste, în Elveia, de pild, sentimentul de a nu fi iubii, de a fi, într-un fel sau înaltul, respini de anturajul lor. Acest tineret nu tie s se sprijine pe el însui:„keep your head when all around them are losing theirs”, „pstreaz-i sângelerece când ceilali î i pierd capul” (Kipling). Un astfel de tineret nu formeaz osocietate, ci o turm

cci o societate uman

este un ansamblu de personalit

i,

în timp ce aceti nefericii nu sunt nimic f r propteaua social. Din lipsa uneia,pier.

Mai trebuie spus c susnumitele filosofii ale dialogului i comunicrii, aleexistenei exclusiv cu i prin ceilali, sunt f cute pentru fiinele slabe care aunevoie de sprijin. Înelepii sunt toi de acord s le resping.

Preceptul urmtor aparine aceluiai domeniu:

10.3- Prefer singur tatea companiei.

Puine legi sunt respinse atât de categoric de mulime ca aceasta, daraproape toi înelepii ne-o predic cu vorba i cu fapta. Pentru a o justifica, eiinvoc experiena dup care numai în singurtate o-mul atinge vârful a ceea cepoate fi. Marile opere ale tiinei, filosofiei, religiei i artei au fost concepute icreate în singurtate.

Omului înelept nu-i este fric de dânsa. El tie c: „dac corbii zboar încârduri, vulturul triete singur”. Ei sunt de acord cu adagiul SfântuluiAugustin: „O beata solitudo, o sola beatitudo” - „O, fericit solitudine, o,singura beatitudine”.

Mai puin fundamental dar nu lipsit de importan este principiul urmtor:


25/49

25

10.4. Nu da nici un fel de importan onorurilor i insultelor, atâta vremecât nu e ti sigur c- i pot fi foarte folositoare sau foarte d untoare.

Aceasta este una dintre legile de înelepciune cel mai greu de urmat, într-atât de obinuii suntem s reacionm instinctiv la insulte i laude. Dar,exceptând împrejurrile menionate, o astfel de reacie este duntoare vieiifericite. Nici complimentul nici insulta, dac nu antreneaz consecine sociale,nu schimb, într-adevr, nimic în obiectul lor. Când cineva îmi spune c suntun idiot, eu nu devin prin aceasta un idiot mai mare decât eram înainte. La fel,când cineva îmi spune c sunt un geniu, eu nu devin prin aceasta mai inteligentdecât eram: „Honor est in honorante” - „Onoarea este în cel ce onoreaz”, nu încel ce este onorat, i tot aa i cu insulta. Reacia instinctiv la complimente ila insulte este, aa cum ne înva experiena, izvor de amrciuni, certuri i altelucruri duntoare vieii fericite.

Aici se pune dificila problem a onoarei, adic a aprecierii de ctreceilali. Mulimea socoate aceast apreciere foarte important, încât muli suntgata s-i rite viaa ca s-i salveze onoarea. Dar înelepii sunt de acord s resping aceast atitudine ca fiind opus înelepciunii.

Dou lucruri sunt sigure. Pe de o parte, este sigur c poziia social, decii viaa fericit, depind de aprecierea social de care un om se bucur; pe dealt parte, prea marea importan acordat acestei aprecieri, onoarei, esteduntoare pentru ea.

Un alt precept legat de legea singurtii este:

10.5. Nu te privi în oglinda anturajului t u.

Numeroi sunt cei ce, gândindu-se la ei înii, se vd i se apreciaz dup cum sunt vzui i judecai de ceilali. Pesimitii pretind c singuri aristocraiii bandiii sunt scutii de acest viciu. Este, probabil, o exagerare, dar e sigur c cel ce nu se conformeaz preceptului nostru va suferi inutil i va avea greuti

în a duce o viaa fericit.

11. Problemele celorlali

Principiul non-interveniei în problemele celorlali se aeaz f r nici o îndoial în fruntea preceptelor derivate privind relaiile noastre cu ceilali.

11. Nu te ocupa de un altul decât dac (1) el poate fi util sau periculos pentru tine, (2) po i s-l aju i (3) e ti r spunztor pentru el.

Comportamentul celorlali irit din multe pricini. El agaseaz uneori, deinu ofenseaz nici o regul nici nu duneaz nimnui: de pild, o grimas ori oatitudine special. Irit uneori pentru c nu este în acord cu o convenie f r aduna nimnui prin asta: de pild când insul salut cu mâna stâng. În alte

cazuri, comportamentul su este duntor altora, nu i nou. În sfârit, el nepoate fi folositor sau nociv nou înine.


26/49

26

Or, în mod frecvent oamenii par a fi dornici s joace rolul de poliiti i dereparatori ai acestei lumi. Ei se supr, de pild, auzind o informaie fals, deinu are nici o importan practic pentru ei. În cazuri extreme, ca la Robespierre,Lenin sau Pol Pot, aceast dorin a dus la masacre în mas. La oamenii maipuin importani, el duce la un rezultat: mnânc timp preios i risipeteforele, distruge linitea i te împiedic s duci o via fericit.

Înelepciunea cere s nu te ocupi de ceilali, în afara uneia din cele treisituaii menionate în lege.

Preceptul urmtor conine un sfat practic:

11.1. Str duie te-te s- i imaginezi c oamenii de care nu trebuie s teocupi nu exist decât în imagina ia ta.

12. Discreia

Preceptul discreiei aparine regulilor care servesc la aprarea de ceilali.În general, îl numim „discret” pe insul care nu trdeaz secretele celorlali dardiscreia fundamental i primar privete propriile noastre probleme.

12. D celorlal i cât mai pu ine informa ii posibile despre tine însu i.

În anumite situaii, este evident necesar s dai anumite informaii, de pild când încerci s fii angajat. Dar, ca regul general, oamenii sunt înclinai s ofere prea multe informaii despre ei. Aceasta se explic prin faptul c e plcuts vorbe

ti despre tine însu

i. Îns

experien

a înva

c o astfel de p

lvrgeal

se rzbun crunt împotriva palavragiului. Informaiile oferite cu impruden adeseori au darul s ne duneze.

i acum, iat un precept derivat din acesta:

12.1. Str duie te-te s fii cât se poate de anonim în locurile publice.

Se pare c înelegerea acestei legi este o cucerire a secolului XX.Odinioar, oamenilor le plcea, de pild, s se îmbrace în aa fel încât s sevad de departe cine-s ei. Astzi, chiar i militarii i clericii î i ascund cu grij

starea în afara serviciului. Omul înelept merge i mai departe: el se strduietes se disting cât mai puin posibil, prin comportament, de anturaj i s rmân cât mai anonim. E limpede c exist excepii de la regula noastr, de pild atunci când e vorba despre persoane aflate în posturi de conducere. Altfel îns,ea se aplic în majoritatea covâritoare a cazurilor.

Aceast lege deriv din precedenta deoarece cel ce se comport în alt chipdecât anturajul su se face remarcat i-i pierde anonimatul. Exist i un altmotiv pentru care e bine s te supui acestei reguli i anume faptul c grupurileumane manifest adesea o inamiciie numit „xenofobie” fa de tot ceea ce leeste strin. Omul înelept nu se expune, ca s nu devin obiectul acesteia.

13. Distana


27/49

27

Un alt principiu important în domeniul aprrii împotriva celorlali esteacela al pstrrii distanei. El se raporteaz la ansamblul comportamentului,deci nu numai la acela al informaiilor oferite, cum se întâmpl în legeadiscreiei.

13. Cu excep ia, prietenilor i apropia ilor, evit familiaritatea.

Aceast lege se justific de o manier asemntoare cu precedenta:familiaritatea cu protii are, în general, drept consecin faptul c acetiasfâresc prin a v dispreui i sunt cu atât mai înclinai s v fac ru. Or,

înelepciunea pretinde s-i considerai pe ceilali, în general, drept nite proti(10.01). Chiar i în cazul în care cellalt nu este un imbecil; a-l ine la distan are darul de a pstra, în ceea ce-l privete, o autoritate care poate fi util.

Preceptul urmtor este un corolar al precedentului:

13.1. Nu fi prea amabil la prima întâlnire.

Se dovedete îndeobte c amabilitatea la întâlnirile posterioare este multmai apreciat dac nu am fost prea politicoi prima oar.

14. Simpatia

Trecem acum la câteva principii pozitive privind atitudinea adecvat fa de ceilal

i c

ci în

elepciunea înva

nu numai cum s

ne ap

rm de ei atunci

când pot fi periculoi dar i cum s profitm de ajutorul lor. Or, acest ajutordepinde îndeosebi de simpatia pe care o au pentru noi i, într-o anumit msur, i de prerea c se pot încrede în noi. Omul înelept se strduiete s câtige în primul rând simpatia celorlali i, în al doilea rând, stima lor.

Din acelai motiv, înelepciunea recomand o atitudine pozitiv fa deproblemele sociale, cu atât mai mult cu cât o astfel de atitudine este conform,

în plus, cu nevoile sociale ale individului. Sunt trei principii fundamentale: acela al simpatiei, al soliditii i al

solidaritii. Primul sun astfel:

14. Str duie te-te câ tigi simpatia s celorlal i.

Aceasta este, f r îndoial, regula cea mai important a domeniuluinostru. Orice om, chiar i cel mai umil, poate fi util. De unde dou precepte,unul negativ care spune ce nu trebuie f cut i cellalt pozitiv care prescire celece se cuvin a fi f cute.

14.1. Pe cât posibil, nu i-i înstr ina pe ceilal i.


28/49

28

Se întâmpl, desigur, s nu poi evita înstrinarea de cineva atunci cândeste vorba despre o disput sau despre o lupt. Altfel îns, trebuie s-o evii. Deunde preceptul:

14.11. Pe cât posibil, evit certurile.

Acest precept cere s fie bine îneles. El nu este identic adagiului populardup care îneleptul cedeaz întotdeauna. Într-adevr, îneleptul nu cedeaz

întotdeauna ci numai atunci când nu face daraua cât ocaua. Preceptul nostru nuinterzice deci orice disput, ceart sau lupt ci doar pe acelea care sunt inutile.

Un precept derivat se raporteaz la certurile cu cei ce au o putere asupranoastr.

14.111. Evit cu orice pre certurile cu cei ce au o putere asupra ta.

Acest precept se formuleaz i spunând: „Nu te certa cu poliistul”. Îi esteatribuit unui sfânt religios urmtoarea afirmaie: „Numai o mare nenorociresau o mare prostie pot face ca tu s ai dreptate împotriva superiorului tu”. Dara evita certurile nu este întotdeauna uor.

Înelepii ne dau, în aceast privin, urmtorul sfat:

14.112. terge-o în clipa în care o ceart periculoas te amenin inevitabil.

O alt lege, apar

inând la fel de bine în

elepciunii

i moralei, prescrie:

14.12. Dac nu te cost nimic, sau te cost pu in, nu f nici o nedreptatenimnui.

Înelepciunea nu merge atât de departe ca morala în acest caz, cci aceastainterzice orice nedreptate, chiar dac evitarea ei ne cost scump. Acest precepteste justificat de faptul c fiecare nedreptate f cut altuia ne priveaz desimpatia sa, pe care trebuie s ne strduim s-o pstrm.

14.121. Dac po i evita, asta, nu spune nimnui lucruri neplcute. 14.122. Nu critica niciodat , în prezen a sa, ara, confesiunea sau profe-

siunea altuia. E uimitor cât de greu le este oamenilor sa suporte critica, fie ea i uoar,

de pild, a naiei lor. Reacia la o astfel de critic este în general mult maiviolent decât dac s-ar adresa propriei lor persoane. Dar cei ce n-au trit înmedii internaionale sau eterogene sub un alt aspect nu tiu acest lucru ipctuiesc adesea împotriva legii noastre, pierzând mult din simpatie.

Exist i un alt motiv pentru care aceste precepte sunt adeseori înclcate

de mulime. Acesta provine din faptul c omul are, între altele, tendine sadice:


29/49

29

suferina altora îi face plcere. Dar a urma aceast tendin este, în general,duntor vieii fericite i, plecând de aici, contrar înelepciunii.

Preceptele urmtoare exprim aspectul pozitiv al principiului nostru:

14.2. Str duie te-te s câ tigi simpatia fiecrui om întâlnit.

14.21. Fii amabil.

14. 211. Fii deosebit de amabil cu oamenii boga i i puternici.

Trebuie s fii amabil cu toat lumea, dar mai ales cu oamenii importanipentru c acetia î i pot fi deosebit de utili. Or, suntem frecvent tentai s fimchiar mai puin amabili fa de ei, deoarece stârnesc invidia cu mare uurin.i nu e deloc necesar s spunem c omul înelept nu resimte niciodat invidia,care nu-i d nimic i îi rvete pacea spiritului.

14.22. F bucuros servicii care nu te cost nimic sau pu in.

Deoarece, dac un astfel de serviciu nu te cost nimic, obii ceva, ianume simpatie, pentru nimic.

14. 23. F astfel încât prezen a ta i discursul t u s fie plcute partene-rului.

Legile urmtoare, bazate pe o experien

secular

, sunt mai tehnice:

14. 231. Apropie-te de cellalt mereu cu surâsul pe buze.

Se pare c civilizaia chinez are mai mult înelegere pentru aceast regul decât a noastr. În ceea ce ne privete, ne apropiem bucuroi de semenulnostru cu dinii strâni, ceea ce este, evident, o prostie.

14. 232. Flateaz- i partenerul.

Nimic nu produce atâta simpatie din partea celorlali oameni decâtflatarea, mai ales când sunt flatai pentru ceea ce cu adevrat este demn deadmirat la dânii. Or, fiecare om are trsturi demne de laud i de care-imândru. Este treaba îneleptului s le descopere i s le laude.

14.233. F în a a fel încât partenerul t u s în eleag faptul c teinteresezi de el.

14.234. Permite-i partenerului s vorbeasc oricât de mult, mai alesdespre sine.


30/49

30

Este principiul rbdrii în faa verbozitii care ne încearc pe toi. Omul înelept prefer vorbirii, tcerea, i-i las, rbdtor, pe ceilali s plvrgeasc.

14.3. Str duie te-te sistematic i cu perseveren s câ tigi simpatia celorcu care trebuie s tr ie ti.

Acest sfat este adeseori dat tinerilor cstorii care ignor uneori c ceeace se cheam „iubire” trebuie s fie mereu cucerit i construit din nou, daraceeai regul se aplic tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, suntcondamnai s triasc împreun. Cu toii ar trebui s se strduiasc sistematici cu rbdare s câtige simpatia partenerilor.

15. Fidelitatea

Termenul „fidelitate” a fost ales, în absena altuia mai bun, ca titlu alacestui paragraf, pentru a denumi o trstur uman care ar mai putea fi numit „seriozitate”. Omul înelept este un om serios, cruia i te poi mrturisi. i esteastfel pentru c faima de seriozitate îi este foarte util celui ce se bucur de ea.Aadar, i în aceast privin înelepciunea este de acord cu morala, cu singuradeosebire c preceptele sale nu sunt obligatorii la modul absolut. Principiulgeneral al seriozitii sun dup cum urmeaz:

15. Ac ioneaz în a a fel încât s fiii considerat demn de încredere.

Or, ca s fie a

a, trebuie s

posezi dou

calit

i: s

fii veridic

i fidel.

Plecând de aici, dou precepte derivate:

15.1. Pe cât posibil, nu min i si nu induce deloc în eroare.

Îneleptul mincinos d impresia de contradicie. Într-adevr, cel ce mintei induce în eroare în mod sistematic pierde repede încrederea celorlali i seexpune unor numeroase adversiti.

Preceptul spune „pe cât posibil” pentru c, în situaii grave, minciuna nu enumai îngduit ci chiar obligatorie. Astfel, atunci când poliia inamiculuicaut un lupttor din rezisten, înelepciunea nu numai c interzice dar chiarrecomand minciuna, i anume s spui c omul cutat nu se afl acolo. Totui,acestea sunt cazuri excepionale. Ca regul general, îneleptul este veridic.

15.2. În principiu, ine- i promisiunile.

Iat înc un principiu comun moralei i înelepciunii. Este adevrat c justificarea este diferit în cele dou cazuri i c legea înelepciunii nu oblig decât „în principiu”. Justificarea este aceeai ca în cazul precedentului precepti „în principiu” înseamn c nu trebuie s ne inem promisiunile decât doardac aceasta nu ne provoac prea multe plceri.


31/49

31

16. Solidaritatea

Ultimul principiu de înelepciune pe care vrem s-l amintim aici este puindiferit de celelalte. Îl numim „principiul solidaritii” i îl formulm dup cumurmeaz:

16. Fii solidar în mod cumptat cu grupul cruia îi apar ii.

Este vorba aici despre legtura cu grupurile umane iar nu cu indivizii.Normal, fiecare om aparine unor grupuri diferite. Este membru al unei familii,unul dintre locatarii unui imobil, cetean al unei comune, al unui jude, al unuistat, aparine unei naiuni. Pe de alt parte, el poate fi i membru al unui partidpolitic i al unei confesiuni religioase, membru de onoare al societii decretere a iepurilor de cas i al asociaiei prietenilor pdurii.

Or, natura uman este astfel croit încât nu poi avea o via fericit f r solidaritatea cu aceste grupuri. Cci omul are nu numai nevoi individuale ci inevoi sociale. Lui îi pas ca grupurile crora le aparine s fie prospere. În alitermeni, el are i sentimente sociale. Anumii înelepi au chiar gândit c secretul vieii fericite const negreit în echilibrul dintre sentimentele personalei cele sociale.

Prin urmare, omul înelept d satisfacie i nevoilor sale sociale i are grij ca grupul su s aib succes. Nu citm decât câteva precepte privitoare la acestaspect i o vom face la sfâritul acestui manual pentru c sunt cel mai binecunoscute i se bucur de o mare popularitate în rândul jurnalitilor, oamenilorpolitici, moralitilor i clericilor. Cci trim într-o perioad de „socializare”, încursul creia se strduiete constant s ne conving c trebuie s ne sacrificmcauzei sociale cutare sau cutare, înelepciunea nu înva, desigur, nimic deacest gen i ea se distinge de un naionalism vulgar i de altele asemenea îndou moduri:

(1) În cazul înelepciunii nu este deloc vorba despre o „îndatorire”fa de o entitate în genul naiunii sau clasei ci pur i simplu de satisfacereaanumitor nevoi ale individului.

(2) Preceptul solidaritii nu oblig decât cu clauza „în modcumptat”. Este adevrat c aceast limitare este prezent în fiecare legea înelepciunii dar ea capt o importan deosebit în acest caz cci mai ales

în numele nevoilor sociale oamenii au comis prostii i crime de necrezut, s-aulsat omorâi, au torturat i mcelrit pe ceilali. Omul înelept este o fiin social dar în chip moderat iar nu fanatic.

Ceea ce înva moralitii este, în majoritatea cazurilor, solidaritatea. Iat de ce preceptul nostru poate fi formulat i în felul urmtor:

16.1. Supune-te în mod cumptat legilor moralei.

Muli oameni au devenit nefericii datorit supunerii oarbe fa de legile

moralei i ale poliiei. Dar experiena ne înva i c cel ce încalc în modconstant legile moralei, nu va avea, în general, via fericit. Suntem animale


32/49

32

sociale i un comportament contrar principiilor care formeaz fundamentulsocietii - i acestea sunt regulile moralei - duneaz, cel mai adesea, pân laurm, individului. Omul înelept este, deci, moral dar f r exagerare.

O lege care aparine la fel de bine moralei ca i înelepciunii esteprincipiul gradelor de solidaritate:

16.2. În condi ii aproximativ egale, d prioritate membrului din grupult u în fa a str inului.

„În condiii aproape egale”, deoarece dac strinul este, de pild, maiimportant pentru noi, evident c trebuie s-i dm prioritate. „Din grupul tu”,de pild unui membru al familiei în faa unui vecin, aceluia în faa unui locuitordintr-un alt cartier, unui compatriot în faa unui strin.

Aceast lege este aproape evident pentru bunul simul. Într-adevr, artrebui s fie limpede c, dac nu putem salva decât o singur persoan, itrebuie s alegem între propriul copil i un vecin, trebuie s dm prioritatecopilului. Dar, sub influena propagandei unei false doctrine numite egalitarismmoral”, muli resping aceast lege acuzându-i pe cei ce o respect de „rasism”.S-a ajuns pân acolo încât, a fi de acord cu ea este pasibil de pedeaps prin lege

în majoritatea rilor. S notm c cea mai puternic solidaritate este cea dintre mam i copilul

ei care este ca o parte din ea însi. Iat de ce înelepciunea poate chiar s-irecomande mamei s se sacrifice pentru copilul ei.

16.3. Conformeaz-te grupului în care te afli.

Aceast lege, asemntoare celei a discreiei (12), exprim acelai gânddar într-o manier pozitiv. Înelepciunea înva s te adaptezi anturajului înmodul de a te îmbrca, în comportament i în opinii. Este adevrat, omul

înelept nu accept, judecile mulimii (10.2) dar înelepciunea îl sf tuiete s nu enune deschis vederi contrare credinelor mulimii. Exist, desigur,excepii de la aceast regul; astfel, cei ce poart responsabilitateaafacerilor publice sunt adeseori obligai s acioneze împotriva acestui precept.

Înelegem aici prin „grup” nu numai societatea ai crei membri suntem cii grupurile de oameni în care ne aflm la modul fizic. Numai un prost încearc s impun strinilor propriul su mod de a se îmbrca, de a se comporta iopiniile sale.

Aceluiai capitol îi aparin si preceptele înelepciunii privitoare laprietenie cci o mare solidaritate exist între prieteni.

16.4. S ai câ iva prieteni.

Prietenul este cineva pe care-l iubeti. Or, nevoia de iubire este înrdcinat în natura uman. De unde adagiul clasic: „Adevrata fericire

const în a iubi i a fi iubit”. S adugm c, dac e bine s ai bani, este i maibine s ai prieteni bogai.


33/49

33

16.41. S - i fie prieten doar cel ce i-a dovedit cinstea i inteligen a.

Se poate chiar spune c numai un alt înelept poate fi prietenul unui înelept.

16.42. Fii fidel prietenilor t i.

Întotdeauna înelepii au predicat c prietenii adevrai au totul în comun.

C

MORAL, ETIC I ÎNELEPCIUNE

În acest capitol vor fi luate în considerare anumite probleme teoreticeprivind înelepciunea i câteva domenii învecinate. Citind scrierile moralitilor,descoperim frecvent o confuzie între lucruri foarte diferite pe care vrem s lenumim aici „moral”, „etic” i „înelepciune”. Este adevrat c diferena întreprimele dou, între moral i etic, este, de câtva timp, destul de rspândit

între filosofi, dar numai la dânii. Mai mult, exist dou coli filosofice carecontinu s o resping cu râvn. Acetia sunt îndeosebi neotomitii ineohegelienii. Cei dintâi pentru c tot ce a venit dup secolul XIII li se paredeseori suspect. Neohegelienii deoarece pentru ei tot ce e diferit este identic. Ei

numesc asta „dialectic”, ridicând confuzia dintre concepte la rang de principiufilosofic. În schimb, rari sunt cei ce au remarcat diferena dintre moral i înelepciune.

Împotriva acestor confuzii noi stabilim prima afirmaie:

C. 1. Ceea ce se nume te în mod obi nuit „etic” se compune din cel pu in trei discipline diferite: morala, etica propriu-zis i în elepciunea.

„Cel puin trei”, deoarece unul dintre cele dou genuri ale moraleireligioase formeaz poate un alt domeniu care aparine înc eticii în sensul

curent al cuvântului. Ca s putem explica diferenele dintre aceste discipline, vom enunacâteva propoziii referitoare la sensul termenilor aflai în discuie.

I. Morala

Termenul de „moral” va fi folosit aici pentru a desemna un ansamblu delegi i nu, aa cum se întâmpla frecvent, anumite atitudini umane. Pentru aface s se îneleag limpede ce este morala îneleas, în acest sens, s lum înconsiderare urmtoarele legi pe care toat lumea le va numi, dup câte se pare,

„legi morale” (pentru a simplifica, numim „legi” i interdiciile): a) Salveaz un copil care se îneac!


34/49

34

b) Nu tia gâtul mamei tale adormite!

14858696-Manual-de-inţelepciune-pentru-oamenii-de-rand-Joseph-Maria-Bochenski.pdf

Documents

Transcript of 14858696-Manual-de-inţelepciune-pentru-oamenii-de-rand-Joseph-Maria-Bochenski.pdf