138489173 Lectie de Design Interior

7/14/2019 138489173 Lectie de Design Interior

http://slidepdf.com/reader/full/138489173-lectie-de-design-interior 1/21



INTRODUCERE

O locuinţă trebuie să fie un spaţiu cât mai plăcut, care să r ăspundă atât dorinţelor deintimitate ale locatarilor săi, cât şi cerinţelor de reprezentare socială ale acestora.

Ce putem face, prin urmare, pentru a organiza spaţiul casei astfel încât să folosimla maxiumm potenţialul acesteia, dar şi să creăm o atmosfer ă cât mai plăcută şi mai

intimă?

Pentru a r ăspunde acestor cerinţe, cursul de Design Interior elaborat de EUROCOR afost astfel conceput încât să vă ofere noţiunile de bază pentru a învăţa să vă amenajaţisinguri locuinţa. Subiectele discutate în cadrul cursului nostru vor fi, în primul rând,legate de proiectarea casei şi de modul în care se face o schiţă de amenajare sau dereamenajare a unei locuinţe. Apoi se vor discuta propunerile de amenajare, începândcu instalaţiile electrice şi sanitare şi până la alegerea culorii pereţilor şi a stiluluicorpurilor de iluminat, luând pe rând fiecare încă pere a casei (vestibul, camera dezi, sufragerie, dormitor, camera copiilor, baie şi cămar ă).

Cursul, structurat în 16 module (32 de lecţii), este elaborat la un nivel care să satisfacă atât cerinţele celor care vor să-şi amenajeze propria locuinţă, dar şi să ofere cunoştinţele de bază celor care doresc să se iniţieze în profesia de decorator deinterioare. Informaţia este prezentată pe larg, cu exemple şi, acolo unde este cazul, cufotografii, desene şi schiţe relevante; în fiecare lecţie, exerciţii şi întrebări vă vor ajuta să verificaţi în ce măsur ă aţi înţeles materialul prezentat. Fiecare capitol şi fiecarelecţie se încheie cu rezumate, care cuprind cele mai importante aspecte ce au fostabordate. De asemenea, la sfâr şitul fiecărui modul vă va fi prezentat un scurt istoric

al arhitecturii şi mobilierului, iar noţiunile noi vor fi sintetizate în două dicţionare,unul de termeni de specialitate, iar celălalt de termeni istorici. Anexele nenumerotatece însoţesc modulele vă vor fi şi ele de un real folos în activitatea practică.

La sfâr şitul fiecărei lecţii este prevăzută o temă pentru acasă, pe care o veţi puteatrimite spre corectare, pe adresa EUROCOR, profesorului dumneavoastr ă personal;acesta vă va asista pe întreg parcursul cursului, oferindu-vă sfaturi, sugestii şi, dacă este necesar, recomandări pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele de specialitate.

L E C Ţ I E

D E M O N S T R A T I V

Ă



curs de design interior lecţie demonstrativă2

e

i

Pentru a vă facilita studiul, pe marginea textelor lecţiilor veţi întâlni următoarelesimboluri:

Întocmiţi un desen la mâna liber ă, un desen redactat (cu ajutorul instrumentelor) sau un proiect!

Coloraţi un desen existent!

Marcheaz ă informa ţ iile foarte importante.

Indică no ţ iuni, de fini ţ ii sau ipoteze noi. Acestea sunt scrise cu caractere italice.

Indică un exerciţiu practic.

În completarea cursului prin coresponden ţă pute ţ i opta pentru un scurt program de consulta ţ ii fa ţă în fa ţă ,

la sfâr şitul căruia ve ţ i ob ţ ine în plus un certi ficat de absolvireemis împreună cu Ministerul Muncii şi Ministerul Educa ţ iei.



3lecţie demonstrativăcurs de design interior

Programa cursului de DESIGN INTERIOR

Modulul 1 Cu ce se ocupă decoratorul de interioare? Locuinţa, tipuri de locuinţe, tipuride parcelări. Infrastructura, instalaţiile locuinţei (apă, canalizare, gaz, energieelectrică, încălzire). Prevederi legislative în construcţii.

Întocmirea unui plan. Funcţiuni, grupări funcţionale.– arhitectura antică, cultura obiectului (Egipt, Grecia, Imperiul Roman)

Modulul 2 Locuinţa, elementele locuinţei, materiale, structur ă, tehnologii deconstrucţie.

Cum desenăm? Desenul tehnic de arhitectur ă. Desenul în proiecţie, planul,secţiunea, vederea, propor ţii. Relevare, redactare, reprezentări arhitecturale,linii de cotă.– arhitectura şi mobilierul Evului mediu timpuriu

Modulul 3 Exigenţele locatarului, exigenţe funcţionale, emoţionale, exigenţe generale şispeciale. Scara umană, antropometrie, ergonomie.

Tipuri de mobilier, categorii de mobilier. Conformarea funcţională a mobilierului,materiale, structur ă, dimensiuni.– arhitectura gotică, arta mobilierului; exemple

Modulul 4 Spaţiile de circulaţie ale locuinţei, locuri de depozitare. Funcţionalitatealocuinţei, circulaţia în cadrul locuinţei, amplasarea grupărilor de mobilier.Instalaţiile de încălzire şi electricitate ale locuinţei.

Împăr ţirea spaţiilor interioare pe verticală şi orizontală. Spaţii simple şi compuse,efecte spaţiale, spaţii închise şi spaţii deschise, posibilităţi de corecţie optică.– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului în Europa

Modulul 5 Camera de zi – spaţiul vieţii de familie. Elemente de delimitare a spaţiului

locuit (pardoseli, tavane, pereţi), modalităţi de realizare, materiale, structur ă,formă. Plafoane suspendate, pereţi montaţi, separ ări de spaţii.

Tipuri de închidere a golurilor (uşi, ferestre). Tipuri de scări interioare,dimensionare. Mobilier înzidit.– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului; exemple

Modulul 6 Bucătăria – loc de preparare şi servire a mesei. Reprezentarea spaţiuluiinterior. Imagini speciale: axonometria, izometria, perspectivele, redactare –

propor ţii.

Cum să redactăm (să desenăm cu ajutorul instrumentelor de desen)? Diferitetehnici de redactare. Reprezentări pentru ofertare.– arhitectura, mobilierul, concepţia spaţială barocă

Modulul 7 Spaţiu multifuncţional, camera copilului.Reprezentări colorate.Lumea culorilor. Scurtă teorie a culorilor, istoric.

Practica folosirii culorilor. Dinamica culorilor, preferinţe pentru culoare.– mobilierul, concepţia spaţială şi caracteristicile stilului rococo

Modulul 8 Dormitorul, loc de retragere şi de dormit. Folosirea culorilor în amenajareainteriorului. Desenul tehnic colorat, reprezentarea de ofertare colorată. Materialede colorat, tehnici, metode grafice de reprezentare, folosirea mostrelor deculoare.

Culoare, compoziţie de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, propor ţii,

propor ţionalitate. Efectul optic al desenului.– arhitectura, mobilierul şi compoziţia spaţială în clasicism; exemple




Modulul 9 Baia – spaţiul igienei corporale; proiectare, funcţii, securitate, dimensionare,ergonomie. Obiectele de amenajare şi auxiliare din baie. Încălzirea, iluminatul,

placajele şi stilul băii. Lumina, lumina naturală şi lumina artificială. Scurtă teorie a luminii.

Iluminarea locuinţei. Surse de lumină, corpuri de iluminat. Moduri de iluminarea spaţiilor cu diverse funcţiuni (supraveghere computerizată).

– mobilierul şi arta interioarelor Empire şi Biedermeyer; exemple

Modulul 10 Cunoaşterea materialelor, tehnologii. Materiale de bază folosite în amenajăriinterioare, produse semifabricate, produse prefabricate: lemn, metal, sticlă,

piele, hârtie, textile, piatr ă, silicaţi, materiale plastice, vopsele. Unde şi de ce folosim aceste materiale? Tehnologia punerii în oper ă, pregătirea

suprafeţelor.– istoricismul, eclectismul, romantismul, caracteristici stilistice, mobilier,interioare

Modulul 11 Locuinţa tinerilor căsătoriţi. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni?

Eventuale exigenţe de confort. Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop precis,

în spaţii definite, crearea unui interior funcţional. Schiţa de proiect, proiect deofertă, proiect de execuţie.– influenţa revoluţiei industriale de la sfâr şitul secolului al XIX-lea asupraobiectelor culturale, începuturile producţiei de serie; istoricul mobilieruluiThonet

Modulul 12 Locuinţa familiei cu copii mici. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni?Posibile exigenţe de confort.

Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop precis, în spaţii definite, crearea unui interior funcţional. Cum să întocmim oantemăsur ătoare?– Secession, Art nouveau, experimentele începutului de secol XX, arhitectura,mobilierul şi arta interiorului

Modulul 13 Spaţii cu alte funcţiuni, amenajarea lor, locul de muncă de acasă, locul dedeconectare.

Posibilităţi de umbrire, structuri pentru umbrire. Perdele.– elemente stilistice art deco, principale exemple de obiecte şi amenajăriinterioare

Modulul 14 Stilul interioarelor, caracterul locuinţelor şi spaţiilor, rolul decor ării.

Elemente ce determină caracterul de intimitate – colectivitate, modernitate,elemente la modă.– apariţia modernismului, caracteristici stilistice arhitecturale şi de mobilier

Modulul 15 Biroul cu calculator. Dimensionare, principii de amenajare.

Mobilierul modern pentru birou, confortul ambiental.– Bauhausul şi înflorirea sa între cele două r ăzboaie mondiale; principiileartistice ale Bauhausului, cultura obiectelor

Modulul 16 Tipuri de ţesături pentru locuinţă, covoare, carpete, perdele. Modul de amplasare,varietate stilistică.

Particularităţile amenajărilor podurilor.– mobilier contemporan, cultura obiectelor, noţiunea de „design”; stiluri,tendinţe




Pentru exempli ficare, vă prezent ăm în continuare câteva secven ţ edin materialul de curs. Din modulul 1 am selectat câteva fragmente.

Tipuri de locuinţe, tipuri de parcelăriÎn orice aşezare organizată există legi, regulamente care stabilesc zonele construibile.Acestea, la rândul lor, se subîmpart în sectoare construibile, în care funcţionează regulamentede urbanism care stabilesc felul construcţiei, ariile construite, densitatea locuirii, nivelulde echipare cu utilităţi (apă, canalizare, încălzire, electricitate), suprafaţa spaţiului verde.Respectarea acestor regulamente intr ă în atribuţiile proiectantului.

Este recomandabil ca şi cel ce se ocupă cu amenajările de interior să cunoască acesteregulamente, pentru că ele determină tipurile de case. Fiecare tip de bază prezintă avantajecare trebuie fructificate, precum şi dezavantaje care, prin studiul din cadrul proiectului,pot fi diminuate sau eliminate.

Multora le place să locuiască în spaţii cumultă vegetaţie, dorinţă firească a omului,combinată, desigur, cu avantajele confortuluiurban.

Conform statisticilor, 60% din totalullocuinţelor sunt case unifamiliale. Acesteasunt, în general, case compuse dintr-o locuinţă ce este înconjurată din toate păr ţile de parcela

proprie şi care poate avea pe toate laturile uşişi ferestre.

1. hol 7. scara pivniţei2. camera de zi 8. cazan3. dormitor 9. baie4. bucătărie 10. grup sanitar 5. sufragerie 11. vestibul6. cămar ă 12. terasă

Acest tip de ocupare a lotului este caracteristic multor sate, dând uncaracter specific aliniamentului stradal. Specialiştii denumesc acesttip de ocupare a lotului „în pieptene”, casele desf ăşurându-se înadâncime pe lot. Împăr ţirea interioar ă este mai dificilă în comparaţiecu tipul anterior, datorită faptului că unul dintre pereţi este opac.Deschiderile sunt numai spre stradă şi curte. În acest fel, se asigur ă o parte a separ ării de vecini. Este preferabil ca partea dinspre curte acasei să primească mult soare.

1. pridvor 2. hol3. bucătărie cu loc

de luat masa4. camera din faţă5. camera de zi6. baie WC

casaunifamilialăindependentă

casa pe o latură a parcelei




Acest mod de ocupare a terenului este folosit pentru a construi două case independente,în cazul în care lotul este mic. La asemeneaconstrucţii, casele sunt lipite pe o latur ă,imaginea fiind cea a unei singure case.

În cazul caselor cuplate, este foarteimportantă orientarea, deoarece, în cazulunei orientări proaste, unul din proprietari ar

putea avea camere cu orientare defavorabilă.Ideal este ca frontul stradal să fie orientat

spre nord, astfel latura dinspre curte avândorientare spre sud pentru amândouă casele.În cazul unei orientări defavorabile, trebuiefoarte bine gândită amplasarea camerelor.

Sunt caracteristice fronturilor stradale urbane.Casele se unesc la frontul străzii. Prin uşa por ţiise poate accede în curte.Poarta se deschide într-o curte intimă. În oraşeleistorice se mai găsesc şi azi asemenea tipuri deocupări de parcele.

casele familialela frontulstradal

casele cuplate

1. hol 5. sufragerie2. camera de zi 6. camera de oaspeţi3. cămar ă 7. WC duş4. bucătărie 8. terasă

1. hol 5. camera de zi2. dormitor 6. baie3. camera de oaspeţi 7. WC4. bucătărie 8. terasă




În oraşele mai mari, la începutul secoluluial XX-lea s-au construit imobile cu apartamente

de închiriat. Sunt construcţii tipic urbane, cumai multe apartamente, cu câte 5-6-7 etaje, culift şi chiar cu un culoar exterior, aşa-numita„cursivă”.

În aripa de la stradă se amplasau apartamentelemari cu un confort sporit, cu două sau trei camere.Aripa spre curte cuprindea apartamentelemodeste, numai cuo camer ă şi bucătărie (f ăr ă confort, cu WC-ulla capăt de culoar).

Un tip foarte vechi de construcţie este casa cuatrium. Casa cu frontul exterior închis cuprindeo curte interioar ă intimă. Spaţiile de locuit sedeschid spre această curte. Pentru ca soarele să

pătrundă bine în camere, curtea trebuie să fie decel puţin 6 × 6 m.

Acest model greco-roman de casă familială estefolosit şi în zilele noastre. Dezavantajul estecă, în acest caz, este necesar un lot mai mare.Avantajul este că, spre deosebire de tipurile

precedente, la casa cu atr ium este posibi lă realizarea celei mai intime legături dintre spaţiulinterior şi cel exterior.

1. vestibul 6. camera de lucru2. camera de zi 7. baie WC

3. bucătărie, 8. WCsufragerie

4. dormitor 9. duş WC5. camera de oaspeţi 10. garaj

casa cu atrium

1. vestibul 5. bucătărie2. camera de zi 6. sufragerie3. dormitor 7. baie4. camer ă 8. WC

Împăr ţirea interioar ă dezavantajoasă aapartamentelor din imobilele de închiriatreprezintă o problemă serioasă pentru undecorator de interioare. Multe apartamenteau holuri f ăr ă geamuri sau camerelecomandate. La apartamentele vechi,avantajul poate fi înălţimea camerelor

(4,5-5 m), care pot fi subîmpăr ţite peverticală cu supante care măresc suprafaţalocuibilă.

imobilele cuapartamente

de închiriat




Sunt imobile cu mai multe apartamente(3-12 apartamente) şi cu mai multe niveluri.Apartamentele care au suprafeţe diferite şicare sunt orientate corect sunt accesibile dincasa scării.La amplasarea unor astfel de locuinţecolective, trebuie avut în vedere ca toateapartamentele să aibă cât mai mult soare.

1. apartament2. apartament3. apartament

La acest tip de locuinţe s-a dezvoltat tipulcu culoar central neluminat. Apartamentelese deschid către acest culoar întunecos, ca lahoteluri.Locuinţele aflate pe centrul imobilului suntde regulă mai mici, iar camerele, precum şi

bucătăria, sunt amplasate pe partea str ăzii.Apartamentele de la capetele tronsonului au maimulte camere şi primesc mai multă lumină.În ultimii ani, s-au construit multe blocuri din

elemente prefabricate. În zilele noastre nu semai fac astfel de imobile, iar locatarii acestoraar dori să le modernizeze.

1. vestibul 5. camer ă

caselecolective

imobilele dinelementeprefabricate

2. camera de zi 6. baie3. bucătărie, 7. WC

sufragerie4. dormitor 8. balcon

Faceţi comparaţii între tipurile de case enumerate până acum. Gândiţi-vă cuminfluenţează tipologia caselor împăr ţirea interioar ă, precum şi amplasareamobilierului.

e




Pentru a vedea cum se structureaz ă cunoştin ţ ele învăţ ate,vă prezent ăm rezumatul şi întrebările de veri ficare ale modulului 1.

Rezumat – casele, tipurile de case1. Casa unifamilial ă independent ă:

– în general, este o casă format ă dintr-o locuin ţă înconjurat ă din toate păr ţ ile de propria parcel ă; poate avea u şi şi ferestre pe toate laturile.

2. Casa pe o latur ă a parcelei:Se mai nume şte ocupare a terenului „în pieptene”, casele desf ăşurându-se adânc îninteriorul parcelei. Împăr ţ irea interioar ă este mai di ficil ă , având în vedere că peretele

spre vecin este „orb”.3. Casa familial ă la front stradal:

Casele se unesc la frontul str ă zii, iar accesul în curte se face prin u şa por ţ ii. Casa

delimitează o curte intimă. În ora şele vechi se mai g ă sesc asemenea case.4. Casele cuplate: La asemenea construc ţ ii, cele două case sunt lipite printr-un perete comun, iar imaginea este cea a unui singur imobil.

5. Casa cu atrium: Din exterior fa ţ ada este închisă , la interior casa cuprinzând o gr ădină intimă. Spa ţ iilede locuit se deschid către aceast ă gr ădină.

6. Imobilul cu apartamente de închiriat: Aceasta este o modalitate tipic urbană de locuire, cu mai multe apartamente şi 5-6-7 etaje, cu lift; cele mai caracteristice sunt cele cu culoar exterior (cursivă ).

7. Casele colective:Sunt imobile cu 3-12 apartamente şi 2-3 etaje. Apartamentele care sunt accesibile

prin intermediul casei scării au suprafe ţ e diferite şi sunt corect orientate.8. Imobilele din elemente prefabricate:

Sunt structurate pe un culoar central, iar apartamentele sunt accesibile de pe ambelelaturi ale culoarului.

Întrebări de verificare

Recapitula ţ i cele învăţ ate până acum, r ă spunzând la următoarele întrebări:

1. Care sunt caracteristicile casei unifamiliale independente?

2. Cum este casa desf ăşurată pe o latur ă a parcelei?

3. Cum este casa familială la front stradal?

4. Ce caracterizează o casă cuplată?

5. Cum se caracterizează, din punctul de vedere al construcţiei, casa cu atrium?

6. Ce caracterizează casele colective?

7. Cum sunt apartamentele imobilelor de închiriat?

8. Care sunt caracteristicile unei locuinţe într-un imobil din prefabricate?




Continuăm cu prezentarea câtorva fragmente din modulul 3, care vă ofer ă informa ţ ii despre rolul ergonomiei în proiectarea spa ţ iilor locuin ţ ei.

ergonomia

Datele oferite de antropometrie sunt folosite de ergonomie.

Pentru ca obiectele pe care le folosim în locuinţă sau la serviciu să fie cât mai confortabile,este necesar ca ele să fie produse potrivit principiilor ergonomiei.

Ergonomia este disciplina adapt ării muncii la om, având ca obiect ra ţ ionalizareaefortului la locul de muncă.

În momentul actual, ergonomia este o ştiinţă ale cărei principii sunt din ce în ce mai folosite,atât pentru ameliorarea condiţiilor şi a ambianţei la locul de muncă, cât şi în proiectarea dearhitectur ă.

Rezultatele cercetărilor ergonomice sunt folosite în toate ramurile industriale, prin urmareşi pentru producerea bunurilor de consum.

Orice producător, fie el fabricant de mobilă, de obiecte pentru băi sau bucătării, de corpuride iluminat, de jucării pentru copii sau de instrumente de lucru, trebuie să folosească la producerea acestor obiecte şi cunoştinţele puse la dispoziţie de ergonomie.

Ce se poate întâmpla dacă la proiectare sunt ignorate principiile ergonomiei?

Oamenii au capacitatea de a se adapta instrumentelor incomode, dar cu preţul oboselii rapide,iar, ca o consecinţă, durerile de cap, de spate sau de ochi duc la scăderea randamentuluimuncii.

Dintre disciplinele care se ocupă de om, ergonomia foloseşte mai ales cunoştin ţ eleoferite de fi ziologie şi psihologie.

Ergonomia consumului studiază gradul de siguranţă, eficacitate şi confort al produselor folosite de publicul larg.Analizele constată că există foarte multe moduri de a folosi obiectele, diferind după vârstasau sexul utilizatorilor. Însă bunurile de consum sunt produse, de obicei, pentru utilizatoricu un comportament previzibil.

În ultimul timp, însă, producătorii pot satisface cerinţele unor grupuri din ce în ce mai micide utilizatori, după cum se poate constata în industria de automobile. Să vedem cum staulucrurile în amenajările de interioare.Cel ce s-a obişnuit cu confortul de la locul de muncă sau din maşină va pretinde ca şi locuinţasă-i ofere acelaşi confort.

Toate obiectele casnice ar trebui să ofere confort, siguranţă şi eficacitate; printre ele există

un element de mobilier cu care venim foarte des în contact: scaunul. Omul foloseşte scaunul pentru odihnă, dar şi la muncă. De aceea, nu este întâmplător că la confecţionarea unui scauntrebuie neapărat luate în seamă datele ergonometrice.

i




Ergonomii au constatat că statul pe scaun este cel mai nesănătos mod de odihnă. Corpuluman este constituit pentru mişcare, mers şi odihnă periodică într-o poziţie orizontală. Însă foarte multe activităţi ale sale sunt legate de folosirea mesei şi, deci, a scaunului.De aceea, vă prezentăm câteva probleme care apar la proiectarea scaunelor sau a fotoliilor,ca şi unele greşeli mai frecvente de dimensionare a acestora.

În primul rând, mobilierul destinat şederii sprijină corpul în mod insuficient şi limitează posibilităţile de mişcare.O altă deficienţă constă în faptul că dimensiunile funcţionale ale scaunelor nu se pot modifica

pentru fiecare utilizator în parte.

mobilieruldestinatşederii

Să vedem ce se înţelege prin dimensiuni funcţionale ale unui scaun:

Dacă staţi pe un scaun când citiţi această lecţie, ridicaţi-vă şi verificaţi măsurileacestuia.

Dimensiunile funcţionale ale mobilierului destinat şederii sunt: – hs - înălţimea şezutului scaunului (înălţimea la care se plasează şezutul scaunu-

lui); – hsp - înălţimea spătarului scaunului; – as - adâncimea şezutului scaunului (suprafaţa pe care se poate sta);

Criteriul ergonomic este pe primul plan, atât la locul de muncă , cât şi acasă




În funcţie de activitatea depusă, se pot distinge trei poziţii de bază ale corpului aşezat la omasă: lăsat pe spate, cu spatele drept sau aplecat în faţă (peste masă).În fiecare dintre aceste poziţii, spătarul flexibil al scaunului ar trebui să sprijine spatele.

coordonareadimensiunilor

Pozi ţ ii ale corpului: pe spate, drept, în fa ţă

Mobilierul destinat şederii este folosit pentru diverse activităţi: servitul mesei, învăţat saualtă activitate care se desf ăşoar ă la o masă.

Masa sau scaunul care servesc la desf ăşurarea unei activităţi trebuie să fie dimensionatecorect, pentru un utilizator ideal.

Aceasta înseamnă că cele patru elemente care intr ă în relaţie, scaun-om-activitate-masă,trebuie să aibă dimensiunile proiectate astfel încât să fie în corespondenţă unele cu altele.

Dacă staţi la o masă, priviţi-o cu atenţie. Sunt dimensiunile ei corect proiectate pentru ac-tivitatea pe care o desf ăşuraţi?

Activit ăţ ile care se desf ăşoar ă acasă: servitul mesei, învăţ atul, lucrul la calculator




V ă prezent ăm acum câteva fragmente din modulul 5,referitoare la circula ţ ia interioar ă din locuin ţă .

Circulaţia interioară în camera de ziLa începutul lecţiei am precizat că circulaţia principală în camera de zi trebuie să fie

între intrare şi uşa terasei, a balconului sau fereastră. Pe acest traseu nu se amplasează obiecte de mobilier. Diferitele grupări funcţionale de mobilier trebuie să fie accesibile de

pe acest traseu, iar activităţile din camera de zi nu trebuie să se intersecteze.

Printr-o amplasare corespunzătoare a mobilierului se pot face leg ături func ţ ionalelogice în camera de zi.

Mobilierul camerei de zi trebuie conformat funcţiunilor acesteia. Dacă apreciem corectcapacitatea camerei, va rezulta cât şi ce fel de mobilier este necesar funcţionării corecte.Pentru aceasta, este util să reluaţi şi să folosiţi anexa nr. 3.

iluminarea Cu toate că problemele legate de iluminare vor fi tratate în cadrul lecţiei 17, este necesar să precizăm unele aspecte legate de iluminarea camerei de zi, cu atât mai mult cu cât aceastaare anumite particularităţi.

Secretul unei iluminări corecte const ă în iluminarea diferen ţ iat ă.

În prezent, iluminarea camerei de zi cu un lampadar agăţat în mijlocul camerei este depăşită.

Deoarece o camer ă de zi are mai multe funcţiuni, pentrufi

ecare dintre acesteafi

ind necesar un mod deosebit de iluminare, trebuie asigurat în primul rând un iluminat general, care se poate realiza cu ajutorul unor plafoniere, al unor corpuri aplicate pe pereţi sau al unor scafede lumină. În afar ă de aceasta, este nevoie şi de iluminat local.

Prin separarea grupărilor de mobilier, circula ţ ia interioar ă devine evident ă

i

i




Pentru locul de servit masa, pentru gruparea mobilierului destinat şederii, dar şi pentru loculde lectur ă sau de audiţii muzicale trebuie asigurată iluminarea independentă.

Iluminatul general asigur ă orientarea în spa ţ iu, iar iluminatul local asigur ă îndeplini-rea func ţ iunilor camerei de zi.

Func ţ iunile camerei de zi în perspectivă

Proiectarea iluminării spaţiilor este sarcina designerului de interior.

În cadrul proiectului de iluminare, se pozi ţ ioneaz ă corpurile de iluminat de pe pere ţ i sau plafon.

Reţeaua de cabluri pentru iluminat este proiectată de un specialist pe baza proiectului deiluminare.

Iluminarea spa ţ iilor trebuie gândit ă cu mult ă aten ţ ie.

Iluminatul bine proiectat este nu numai în beneficiul îndeplinirii funcţiunilor, dar şi în cel

al esteticii spaţiului.În alegerea placărilor sau tapetelor camerei de zi trebuie să primeze criteriul practic (cum

Mobilier de separare func ţ ional ă

vor fi pardoseala, pereţii sau tavanul). Acest criteriu este, în general, determinat de compoziţiafamiliei sau de modul de viaţă al membrilor ei. În acelaşi timp, deoarece camera de zi este

locul de primire a oaspeţilor, trebuie să se ţină seama şi de criteriul reprezentativităţii.

tapete, placări

i




Dicţionar de specialitate pentru lecţiile 9-10

balama – accesoriu metalic care leagă parteafixă de cea mobilă,ceea ce permite deschiderea foii

casa scării – spaţiul scării, împreună cu pereţii şi podestele

dimensiunea interioar ă a tocului – deschiderea liber ă a uşii sau a ferestrei

foaie – partea mobilă a uşii sau ferestrei

folie hidroizolant ă – folie care nu permite trecerea vaporilor de apă

geam termoizolant – ansamblu etanş de două sau trei rânduri de geam, custrat de aer între ele

iluminare diferen ţ iat ă – folosirea iluminatului general în concordanţă cuiluminatul local

lambă – proeminenţă în lungul muchiei unei piese de lemnsau de metal, care intr ă în scobitura corespunzătoare aaltei piese, pentru a realiza o îmbinare

lambriu – placaj de lemn, din şipci cu lambă şi uluc

linia pasului – linie desenată în planul unei scări, la distanţa de 50cm de balustradă

mână curent ă – element al balustradei care serveşte la sprijinireamâinii

plafon fals – plafon suspendat de planşeul structural

plint ă – fâşie de lemn, piatr ă sau alt material, de cca. 10 cmlăţime, aplicată la partea de jos a pereţilor uneiîncă peri, pentru a-i proteja de lovituri sau pentru aacoperi rostul dintre pardoseală şi perete

podest – por ţiune orizontală, legată de rampa scării, care areo lăţime cel puţin egală cu lăţimea rampei

prag orb – partea cadrului unei uşi aflată sub nivelul pardoselii

rampa scării – por ţiunea ce cuprinde treptele scării

şemineu – amenajare specială a locului de încălzit cu foc de-schis, formată dintr-o nişă că ptuşită cu piatr ă sau cucăr ămidă, care comunică direct cu o hotă

ş pros – element orizontal sau vertical pentru subîmpăr ţireasuprafeţei de geam la o fereastr ă sau uşă

toc – partea fixă a unei uşi sau ferestre, montată în perete

uluc – scobitur ă f ăcută în lungul unei piese pentru a puteafi îmbinată cu o alta; nut, canelur ă

vang – grindă oblică, aşezată pe centrul sau pe lateralele

rampei care susţine treptele

Iat ă dic ţ ionarul de specialitate al modulului 5.




S ă vedem acum câteva fragmente din modulul 7 con ţ inând lec ţ iile 13 şi 14,dedicate istoricului arhitecturii şi mobilierului în perioada rococo.

Rococoul: elemente stilistice, mobilierul specific şi principii deamenajare a spaţiului

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Europaeste în plină înflorire aşa-numitul „art rocaille”, adică rococoul.Barocul este un curent artistic apărut ca reacţie la Reforma

protestantă. El prefera formele dinamice, ornamentaţiaabundentă, formele torsionate, iluzia spaţială.

Rococoul s-a născut din baroc. O dată cu apariţia lui,ornamentele greoaie ale barocului se rafinează, devin

mai uşoare. Rococoul prefer ă eleganţa, asimetria, exo-tismul chinezesc, iar efectele sale se impun puternic.Influenţa lui mai poate fi încă depistată în primele formeale romantismului.Denumirea stilului provine din cuvântul francez „rococo,rocaille”, care însemnă „scoică, valvă”.

Ornamentaţia nu urmăreşte logica geometriei; suprafeţele pereţilor şi mobilierului sunt abundent acoperite cu mo-tive decorative, compoziţii cu cochilii, vrejuri, panglicişi frunze.Stilul rococo s-a născut în Franţa, dezvoltarea lui fiindlegată de numele şi domnia lui Ludovic al XV-lea (LouisQuinze). În timpul lui Ludovic al XV-lea se înregistrează

o puternică creştere economică. Acest avânt, însoţitde o înstărire generală, atrage după sine şi dorinţa deconfort şi lux. Această stare de spirit domneşte la curteafranceză, de aceea rococoul francez poate fi numit şistil de curte.

Cel mai mare pictor francez din secolul al XVIII-lea esteWatteau. În tablourile sale, el a imortalizat o atmosfer ă nostalgică, uşor marcată de deziluzia ascunsă în spatele

bucuriei de a tr ăi. Un alt artist cunoscut al epocii esteFrançois Boucher, pictorul unor nuduri feminine sen-zuale. Francezul Chardin picta naturi moarte, tablouricu o atmosfer ă intimă.

Dintre italieni, Giambattista Tiepolo a devenit faimos prin aplecarea asupra unor scene mitologice şi biblice. Numeroase compoziţii de fresce ale lui decorează pereţii palatelor italiene şi germane. Privind frescele sale, neeste aproape imposibil să separ ăm arhitectura reală decea pictată, deoarece el apelează în mod constant la trom-

pe l’œil (iluzia spaţială). O însemnătate asemănătoare aavut în epocă şi pictorul austriac Maulbertsch, care lucramai ales în Austria şi în Ungaria.

Cu tablourile sale înf ăţişând peisaje, Canaletto s-a remar-cat printre contemporanii săi, pictând mai ales Veneţia şicanalele sale, de la care îi vine, de altfel, şi numele.

stilul rococo

pictura

Watteau: Firma negustorului

de tablouri Gersaint

Boucher: Diana în baie

Chardin: Masă pentru servireamicului dejun

Canaletto: Cl ădirea vămiidin Vene ţ ia




Rococoul sau barocul târziu nu are o arhitectur ă semnificativă. Misiunea arhitecturii se rezumă laamenajarea interioar ă a micilor castele şi a conacelor de provincie. Cea mai importantă caracteristică a saeste diferenţa din ce în ce mai mare între arhitectura

exterioar ă şi cea interioar ă, încă perile îndepărtându-sede formele sugerate de faţade.

Cele mai însemnate lucr ări sunt interioarele palatelor,cum ar fi salonul cu plan de formă ovală al palatuluiSoubise din Paris. Creaţia semnificativă a arhitecturiirococoului german este palatul episcopal din Würzburg,oper ă a lui Balthasar Neumann.

Rococul este în primul rând un stil arhitectural pentruinterioare. În locul sălilor baroce grandioase apar budo-arele, saloanele mai mici. Accentul cade pe decorareainterioar ă cât mai rafinată a acestora. Folosirea oglin-

zilor, a decoraţiilor deosebit de bogate în stuc aurit sauvopsit anulează efectele spaţiale. În timp ce în perio-ada barocă în sălile grandioase existau relativ puţine

piese de mobilier, în epoca saloanelor şi a budoarelor numărul acestora creşte foarte mult. Multe piese demobilier aproape se contopesc cu spaţiul interior, cu

pereţii, ca de exemplu masa în consolă. Lambriurileşi uşile demonstrează un cert simţ decorativ. Uşile secaracterizează prin multitudinea statuilor sculptate.Lambriurile acoper ă total suprafeţele dintre podea şitavan. Deasupra uşilor, lambriul formează un cadru(supraporte) ornamentat cu tablouri, acestea fiind deseoriopere ale unor pictori celebri. Lambriul era pictat cuverde şters sau cu altă culoare deschisă, dar baza puteafi şi albă, iar marginile aurite.Se accentuează influenţa orientală, mai ales cea chineză,apărută deja cu ceva timp în urmă. Creaţiile artisticechineze, minuţioase şi fine (chinoiseries), mai alescele din por ţelan şi cele lăcuite ajung repede în cen-trul preferinţelor. La începutul secolului al XVII-leaajungeau la colecţionari multe creaţii artistice provenitedin China. Aproape în toate castelele notabile exista ocamer ă chinezească, în care se aflau piese de mobilier şi dulapuri lăcuite, vitrinele fiind decorate cu obiectedin por ţelan chinezesc. Creaţiile neobişnuite, deosebite,uneori bizare le-au servit drept model decoratorilor europeni.

Sarcina cea mai importantă a artei amenajării era deco-rarea artistică a camerelor de locuit tipice pentru epocă,

budoarul şi salonul.

Aceste încă peri se caracterizează prin farmec şidezinvoltur ă feminină. Sunt dominante culorile deschise:alb, albastru deschis, verde deschis, roz, totulfiind poleitdin belşug cu aur.

{emineul era aşezat la loc de cinste în camereledestul de aglomerate din pricina mobilierului. Acestaare dimensiuni mai mici decât în epocile anterioare,cu ramă din marmur ă sau din stucaturi de ghips,fiind acoperit cu o consolă de marmur ă pe care erauaşezate sfeşnice şi obiecte decorative. Deasupra

arhitectura

arhitecturainteriorului

amenajareasalonului

Pavilionul Zwinger din Dresda,Germania

Salon din palatul Soubise, Paris

Biserică din Ottobeuren (detaliu)

Biserica din Wies(detaliu de interior)




şemineului era amplasată oglinda aurită, având ramacu o ornamentaţie bogată. În camere se aflau o mulţimede oglinzi în felurite locuri, iar sub oglinzile de pereteerau aşezate jumătăţi de mese, adică mese în consolă.Pe lângă numeroasele oglinzi, erau folosite materiale

scumpe, lemne exotice, multă marmur ă, mătase, goble-nuri, ca şi ornamente din bronz. Datorită influenţeichineze, şi în Europa s-a extins folosirea tapetuluidin hârtie pentru acoperirea pereţilor. În arta decor ăriiinteriorului apare cerinţa amenajării unitare a camerei(ensemble). Amenajarea este planificată în aşa fel încâttoate elementele folosite în acest scop – ornamentaţia

pereţilor, a tavanului, a podelei, perdelele, piesele demobilier, oglinzile – să alcătuiască un tot unitar, să deaimpresia generală de spaţiu unificat. Nu mai există preo-cuparea, ca în baroc, de a explica şi a prezenta registrelearhitecturale, formele pilaştrilor, ale bolţilor şi lisenelor.În loc de aceasta, suprafeţele sunt dantelate prin orna-mente stucate capricioase, formându-se o arhitectur ă pur decorativă. În rococoul târziu nu mai există nici un felde împăr ţire arhitecturală sau vreo urmă de simetrie. Înschimb, suprafeţele sunt acoperite de o ţesătur ă deasă compusă din frunze de acant, ghirlande de flori, cartuşe,vrejuri r ăsucite, între care se intercalează frecvent scoica,ornamentul specific pentru acest stil.

În rococo s-au creat noi tipuri de mobilier, piese con-fortabile, destinate mai ales folosirii lor de către femei;de exemplu: secrétaire-ul cu picioare lungi, placă rabatabilă, sertare închise; dulă pioare cu sertare pentrucorespondenţă; măsuţe de toaletă cu oglinzi mobile;

noptiere rotunde şi pătrate; mese de cusut cu formevariate.

Tâmplarii de mobilă fină lucrau cel mai frecvent cu lemnde fag şi de nuc, dar foloseau şi ar ţar, cireş sălbatic,măslin, platan. Dintre lemnele exotice, pe lângă ma-hon, preferau să prelucreze pentru fabricarea de mobilă lămâiul, abanosul şi mai multe feluri de palisandru.

Cu toate acestea, cel mai mare grad de confort şi deeleganţă îl avea mobilierul destinat şederii. În epocă apar piese noi pentru acea vreme: canapeaua, şezlongul(chaise-longue), fotoliul cu reazeme pentru cap (cuurechi), berjera.Mobilierul de şezut devine mai larg, suprafaţa luiorizontală se măreşte. Mobilele dispun de un cadrusculptat, acoperit cu tapiserie de culoare ştearsă sauîmbr ăcat în pânză de mătase ornamentată cu ţesături şi

broderii care sunt în armonie cu modul de amenajare ainteriorului.Mobilele de şezut sunt organizate în garnituri, se fabrică ansambluri compuse din sofa, fotoliu şi masă.Între mobilele gen dulap, un rol important joacă co-moda şi birourile de scris. Comoda în stil rococo arede obicei două sertare. De fapt, biroul de scris înalt s-aformat din combinarea comodei cu masa de scris şi cudulapul-cabinet.

artamobilierului

Comod ă rococo franceză

Sofa cu că ptu şeal ă de mătase

Fotoliu cu tapiserie de goblen

Divan din secolul al XVIII-lea




Iat ă acum şi dic ţ ionarul explicativ pentru perioada Rococo.

Dicţionar explicativ – Rococoul: elemente stilistice, mobilierul

specifi

c şi principii de amenajare a spaţiuluiaplica ţ ie lucrare realizată prin aplicare, ornament confecţionat dintr-un alt

material decât cel pe care se aplică

berjer ă fotoliu larg şi adânc, cu spătarul şi braţele articulate capitonate cumaterial textil, piele etc., cu pernă mobilă

budoar încă pere prin excelenţă feminină, spaţiu intim, destinat primirii doar a persoanelor foarte apropiate

cabinet dulap decorativ; sertare pentru depozitare de documente şi dulap descris

cartu ş element decorativ specific pentru încadrarea suprafeţelor de tip tablou;se compune din ornamente cu margini rotite în sus

chinoiserie motive decorative chineze, modele de grilaje ajurate

ensemble amenajare de camer ă planificată ca un întreg, sub aspect unitar

l ăcuire în relief ornament sculptat într-un strat gros de lac; decoraţie de influenţă chinezească

lisenă tip de pilastru foarte îngust şi subţire, lipsit de capitel şi de bază,ritmând la exterior faţadele bisericilor romanice; se întâlneşte şi înRenaştere, baroc, rococo, dar şi în secolul al XIX-lea

masă în consol ă jumătate de măsuţă, sprijinită şi fixată de perete, sub o oglindă mare

stuc ornament pentru tavan din ghips sau ornament de tavan, montat peloc, manual

stucatur ă ansamblul decoraţiei arhitecturale a unui edificiu sau al ornamentelor aplicate pe diverse piese de mobilier, având la bază stucul

supraporte suprafaţă de perete ornată, aflată deasupra ferestrei sau a uşii

Vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului EUROCOR înscriindu-vă la cursul de Design Interior !

Sper ăm că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea cursuluinostru pentru toţi cei interesaţi de acest domeniu.

Cu aceste fragmente din dic ţ ionarul referitor la perioada Rococose încheie lec ţ ia demonstrativă .

tel. 021/33.225.33; www.eurocor.ro

Cu prezentarea formularului de temă pentru acasă se încheie lec ţ ia demonstrativă a cursului de Design Interior.

În speran ţ a că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea cursului nostru,



M O D E L

E X E

M P L

U

N U S E T R I M

I T E !

Semnătura profesorului:

Temele se rezolvă pe formulare speciale din cadrul modulului de curs.


138489173 Lectie de Design Interior

Documents

Transcript of 138489173 Lectie de Design Interior