132133123-Dreptul-Concurentei-libre.pdf

8/17/2019 132133123-Dreptul-Concurentei-libre.pdf

1/87


2/87


3/87

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAIFACULTATEA DE DREPT

DREPTUL CONCURENł EI

Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU

-SUPORT CURS-

Anul IVSemestrul II

2012 -2013


4/87


5/87

CUPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENTEI......................................1

1. DEFINIł IE.................................................................................................................................................. 1 2. OBIECT DE REGLEMENTARE...................................................................................................................... 2 3. CARACTERE JURIDICE............................................................................................................................... 2 4. RELAł IA DREPTULUI CONCURENł EI CU DREPTUL CONSUMATORILOR.......................................................3 5. IZVOARELE DREPTULUI CONCURENł EI I AL CONSUMATORULUI...............................................................5

5.1. Izvoare interna Ń ionale ............................................................................................................................ 5 5.2. Izvoare la nivelul Uniunii Europene ............ ............. ............ .............. ............. .............. ............ ............ 6 5.3. Izvoare interne .............. ............. ............ .............. ............. .............. ............ ............. .............. .............. .. 7

CAPITOLUL II. INSTITUł II FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENł EI.........................9 OBIECTIVE:......................................................................................................................................................... 9 1. NOł IUNEA DE CONCURENłĂ ..........................................................................................................................9 2. NOł IUNEA DE PIAłĂ RELEVANTĂ ................................................................................................................. 12

2.1. Constrângeri concuren Ń iale.................................................................................................................. 13 2.2. Elementele pie Ń ei relevante .................................................................................................................. 14 3. NOł IUNEA DE ÎNTREPRINDERE.....................................................................................................................15

4. FUNCł IILE CONCURENł EI.............................................................................................................................17 5. CLASIFICAREA CONCURENł EI....................................................................................................................... 18

5.1. Preciz ări prealabile ............ ............ .............. .............. ............. ............ .............. ............. .............. ....... 18 5.2. Concuren Ń a loial ă ................................................................................................................................ 19 5.3. Concuren Ń a neloial ă .............................................................................................................................21

6. AUTORITATEA DE CONCURENłĂ – CONSILIULCONCURENł EI ...................................................................... 26 6.1. Generalit ăŃ i ..........................................................................................................................................26 6.2. Structura Consiliului Concuren Ń ei .......................................................................................................27 6.3. Func Ń ionarea Consiliului Concuren Ń ei................................................................................................. 27 6.4. Atribu Ń iile Consiliului Concuren Ń ei ...................................................................................................... 28

CAPITOLUL III. PROTECł IA PIEł EI........................................................................................................30 A. ACORDURI, DECIZII I PRACTICI CONCERTATE.............................................................................................30

1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 30 2. Categorii de antante............. ............. .............. ............. ............ .............. ............. ............ .............. .......... 32 3. Except ări de la principiul interzicerii în Ń elegerilor anticoncuren Ń iale .................................................. 34 4. Sanc Ń ionarea antantelor...... ............. .............. ............. ............ .............. ............. ............ .............. .......... 36

B. ABUZUL DE POZIł IE DOMINANTĂ ................................................................................................................. 37 1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 37 2. Criterii de identificare a pozi Ń iei dominante ...........................................................................................38 3. Abuzul de pozi Ń ie dominant ă ...................................................................................................................38 4. Sanc Ń ionarea abuzului de pozi Ń ie dominant ă ..........................................................................................40

C. CONCENTRĂRILE ECONOMICE......................................................................................................................41 1. Aspecte generale ....................................................................................................................................41 2. Modalit ăŃ i de realizare a concentr ărilor........................................................................................... 42 3. Notificarea concentr ărilor economice........ ............. .............. ............ .............. ............. .............. ....... 44 4. Sanc Ń ionarea opera Ń iunilor de concentrare economic ă ..................................................................... 45

D. AJUTOARELE DE STAT.................................................................................................................................46 1. Aspecte generale ..................................................................................................................................... 46 2. Categorii de ajutoare de stat......... ............ .............. ............. .............. ............ ............. .............. ............. . 47 3. Monitorizarea ajutoarelor de stat ............ ............. ............. ............. .............. ............. ............ .............. ... 49

CAPITOLUL IV. PROTECł IA CONCURENł ILOR...................................................................................51 A. CONCURENł A NELOIALĂ PE PIAł A INTERNĂ ................................................................................................51

1. Clasificarea actelor i faptelor de concuren Ńă neloial ă .......................................................................... 51 2. Confuzia privind concurentul v ă t ămat....................................................................................................52 3. Denigrarea concurentului.. ............ .............. ............. .............. ............ .............. ............. ............ ............. 55 4. Dezorganizarea întreprinderii concurentului ........... .............. ............ .............. ............. ............ ............. 60


6/87

B. CONCURENł A NELOIALĂ PE PIAł A INTERNAł IONALĂ .................................................................................. 64 1. Dumpingul.......... .............. ............. ............ .............. ............. .............. ............ ............. .............. ............. . 64 2. Subven Ń iile...............................................................................................................................................68

C. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU CONCURENłĂ NELOIALĂ ......................................................................... 72 1. R ăspunderea civil ă ................................................................................................................................. 72 2. Răspunderea administrativ ă ..............................................................................................................73 3. Răspunderea penal ă ..........................................................................................................................74 4. Ac Ń iunea în concuren Ńă neloial ă ........................................................................................................77


7/87

1

Capitolul I. Aspecte generale privind dreptul concurenţei

Obiective:- înŃelegerea semnificaŃiei dreptului concurenŃei- delimitarea dreptului concurenŃei de alte ramuri de drept- delimitarea trăsăturilor specifice dreptului concurenŃei- cunoa terea izvoarelor dreptului concurenŃei

1. Definiţie

Dreptul concurenŃei este o ramură de drept aflată în plin proces de formareistructurare. Privit în ansamblul său, dreptul concurenŃei are o vocaŃie interdisciplinară, fiindinfluenŃat, în mod precumpănitor, de mecanismele economiei de piaŃă.

In ceea ce privete conceptul dreptului concurenŃei, în doctrină există două categoriide concepŃii i anume: o concepŃie extensivă i una restrictivă.

În concepŃia extensivă, dreptul concurenŃei comerciale reprezintă un ansamblu denorme juridice care reglementează lupta dintre agenŃii economici în scopul atrageriiimenŃinerii clientelei.

In concepŃia restrictivă, dreptul concurenŃei comerciale este privit prin prisma a două

categorii de interpretări : monistă i dualistă.În interpretarea monistă, dreptul concurenŃei are ca obiect un ansamblu de reguli care

fie reprimă practicile monopoliste, fie reprimă exerciŃiul abuziv al libertăŃilor de carebeneficiază agenŃii economici în lupta pentru atragereai menŃinerea clientelei.

In interpretarea dualistă, dreptul concurenŃei are ca obiect atât reglemetărileantimonopoliste, câti cele care combat actele de concurenŃă neloială. Interpretarea dualistă este cea mai acceptată opinie doctrinară, întrucât permite delimitarea obiectului dreptuluiconcurenŃei de cel al altor ramuri de drept.

Dreptul concuren Ń ei este acea ramură de drept formată dintr-un ansamblu de norme juridice destinate să asigure, pe piaŃa internă i internaŃională, existenŃa i exerciŃiul normal alcompetiŃiei dintre profesioniti.


8/87

2

2. Obiect de reglementare

Dreptul concurenŃei are ca obiect de reglementare, pe de o parte, prevenirea practicilormonopoliste, care se pot concretiza în acorduri restrictive de concurenŃă i abuz de poziŃiedominantă, iar pe de altă parte, sancŃionarea actelor i faptelor de concurenŃă neloială, caredistorsionează mediul concurenŃial.

Prin prisma obiectului de reglementare, dreptul concurenŃei îndeplinete două funcŃiifundamentale :

- de a preveni practicile anticoncurenŃiale i neloiale ;- de a reprima încălcarea concurenŃei libere i licite.

3. Caractere juridice

Dreptul concurenŃei se evidenŃiază în sistemul de drept prin mai multe caracteristici : a) caracterul subiectiv – dreptul concuren

Ńei reglementeaz

ă comportamentul

profesionitilor,, care, prin natura lui, este unul subiectiv. De asemenea,reprimarea actelori faptelor care distorsionează concurenŃa reprezintă voinŃaautorităŃilor care veghează asupra menŃinerii echlibrului concurenŃial ;

b) caracterul economic – un mediu concurenŃial normal este un barometru alfuncŃionării economiei de piaŃă ; dreptul concurenŃei reprezintă un factor dedinamism economic, prin intermediul lui, profesionitii fiind stimulaŃi să ofereconsumatorilor produse/servicii calitative, la un preŃ cât mai scăzut. Totodată,

dreptul concurenŃei utilizează o serie de conceptei teorii economice, cum ar fi« piaŃă relevantă », « monopol », « oligopol », « concurenŃă perfectă »,« concurenŃă imperfectă », etc. ;

c) caracterul evolutiv – dreptul concurenŃei, cu preponderenŃă faŃă de alte ramuri dedrept, este în plin proces de formare, întrucâti economia de piaŃă, ca premisă pentru existenŃa concurenŃei, este în curs de trecere spre economie funcŃională ;

d) caracterul compozit - dreptul concurenŃei conŃine norme de drept materialinorme de drept procesual, specifice altor ramuri de drept : drept comercial, drept

administrativ, drept penal, dreptul proprietăŃii intelectuale, dreptul consumatorilor,etc. ;


9/87

3

4. Relaţia dreptului concurenţei cu dreptul consumatorilor

ProtecŃia consumatorilor reprezintă unul dintre cele mai importante obiective areglementărilor din domeniul concurenŃei neloiale. Preocuparea legiuitorului de a acordaprotecŃie consumatorului concomitent cu reprimarea practicilor comerciale neloiale adobândit, în ultimii ani, o dimensiune comunitară. Denumită i consumerism, protecŃiaconsumatorilor a căpătat amploare în contextul constituiriii extinderii pieŃei comune.

Raporturile dintre profesioniti i consumatorii produselori serviciilor se înclină celmai adesea în favoarea primilor, ce sunt deŃinători ai unui bagaj economico-financiariinformaŃional i în defavoarea consumatorilor, afiaŃi în poziŃie de inferioritate. Încompensare, legea le conferă ultimilor protecŃie în raporturile juridice pe care le întreŃin cuoperatorii economici.

ProtecŃia consumatorilor însumează toate acŃiunile din sfera publică i privată, care auca finalitate asigurareai afirmarea drepturilori intereselor economice, apărarea sănătăŃii isecurităŃii acestora. În sfera publică, statul a intervenit pentru a echilibra balanŃa profesionist-consumator i a impus reguli a căror finalitate este protejarea consumatorilor.

În general, relaŃiile comerciale presupun un anumit cod de conduită al participanŃilor,care se fundamentează pe o anumită moralitate în viaŃa comercială, egală pentru toŃiioperatorii economici. În materia concurenŃei neloiale, protecŃia consumatorului reprezintă unstandard de apreciere a caracterului dăunător al faptei.

Consumator poate fi orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în

asociaŃii, care acŃionează în scopuri din afara activităŃii sale comerciale, industriale sau deproducŃie, artizanale ori liberale (art. 2 punctul (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 21/1992 cuprivire la protecŃia consumatorilor).

Drepturile de care se bucură consumatorii sunt enumerate în art. 3 din O.G. nr.21/1992:

dreptul de a fi protejaŃi împotriva riscului de a achiziŃiona un produs sau de a lise presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaŃa, sănătatea sau securitatea ori să leafecteze drepturilei interesele legitime (lit. a);

dreptul de a fi informaŃi complet, corect i precis asupra caracteristiciloresenŃiale ale produselori serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cuacestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precumi de a fi educaŃi în calitatea lor deconsumatori (lit. b);

dreptul de a avea acces la pieŃe care le asigură o gamă variată de produse iservicii de calitate (lit. c);


10/87

4

dreptul de a fi despăgubiŃi pentru pagubele generate de calitateanecorespunzătoare a produselori serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute delege (lit. d);

dreptul de a se organiza în asociaŃii de consumatori, în scopul apărăriiintereselor lor (lit. e).

În vederea respectării acestor drepturi, operatorilor economici le revin o serie deobligaŃii precum: să pună pe piaŃă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilorprescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaŃiile cu consumatoriii să nufolosească practici comerciale abuzive (art. 9 din O.G. nr. 21/1992).

Prin practici comerciale abuzivei/sau incorecte se înŃelege orice acŃiune, inacŃiune,conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operatoreconomic în relaŃie directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu,ce aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor.

La nivelul Uniunii Europene, preocupările privind protecŃia consumatorilor împotrivapracticilor comerciale neloiale s-au concretizat prin adoptarea Directivei 2005/29/CE privindpracticile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaŃa internă faŃă de consumatorii aDirectivei 2006/114/CE privind publicitatea înelătoare i comparativă.

Directiva 2005/29/CE protejează în mod direct interesele economice aleconsumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor faŃă de acetia.Astfel, directiva protejează în mod indirecti întreprinderile legitime împotriva concurenŃilorcare nu respectă regulile stabilite de aceasta, oferind astfel garanŃia unei concurenŃe loiale îndomeniile pe care le coordonează (punctul 8 al Expunerii ). Potrivit art. 5 alin. (2), o practică comercială este neloială în cazul în care este contrară cerinŃelor diligenŃei profesionale i încazul în care denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic alconsumatorului mediu cu privire la un produs.

Anexa I a Directivei nr. 2005/29 cuprinde o enumerare a practicilor comercialeconsiderate neloiale indiferent de situaŃie. Dacă situaŃia de fapt concretă nu intră în unul dincazurile prevăzute în anexă, atunci instanŃele judecătore ti trebuie să analizeze dacă î igăse te aplicabilitate clauza generală.

Întrucât ponderea în rândul practicilor comerciale neloiale o deŃin anumite formeabuzive de publicitate, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2006/114/CE privindpublicitatea înelătoare i comparativă. Prevederile Directivei 2006/114/CE au rolul de astimula concurenŃa dintre furnizorii de bunurii servicii, în beneficiul consumatorilor,permiŃând concurenŃilor să evidenŃieze în mod obiectiv avantajele diferitelor produse


11/87

5

comparabile, interzicând în acelai timp practici care pot denatura concurenŃa, care pot fi îndetrimentul concurenŃilor i care pot avea un efect negativ asupra alegerii consumatorilor.

Publicitatea înelătoare i comparativă ilegală pot duce la denaturarea concurenŃei încadrul pieŃei interne deoarece, cel mai adesea, depă e te frontierele statelor membre.

Pe plan intern, o serie de acte normative care asigură cadrul legal al protecŃiei

consumatorilor conŃin dispoziŃii referitoare la combaterea concurenŃei neloiale.

5. I !oarele dreptului concurenţei "i al consumatorului

ProtecŃia concurenŃei loiale are trei categorii de izvoare: internaŃionale, comunitareiinterne. Izvoarele concurenŃei neloiale cuprind norme de drept materiali norme conflictuale.

Pe plan internaŃional, regulile aplicabile concurenŃei neloiale au fost incluse înconvenŃii referitoare la proprietatea industrială i în convenŃii comerciale. Aceste

reglementări asigură existenŃa unui mediu concurenŃial nedistorsionat.În cadrul Uniunii Europene, necesitatea asigurării condiŃiilor propice unei concurenŃe

loiale a constituit însă i raŃiunea creării pieŃei unice interne. Regulile în domeniul concurenŃeireprezintă o premisă a funcŃionării eficiente a pieŃei unice. PieŃele competitive furnizează consumatorilor bunuri sau servicii de o calitate mai bună, la preŃuri mai scăzute, iaroperatorilor economici le conferă un cadru adecvat dezvoltării i progresului. DiversitatealegislaŃiilor naŃionale a constituit principala cauză care a stat la baza elaborării unorreglementări uniforme.

Reglementările interne trebuie să constituie un suport pentru creterea competitivităŃiiatât la nivel naŃional, cât i comunitar. LegislaŃia în domeniul concurenŃei neloiale trebuie să se adapteze permanent realităŃii economice. Totodată, trebuie să asigure o interacŃiune cuprevederile din domeniul protecŃiei consumatorilor.

5.1. Izvoare interna Ńionale◊ ConvenŃia Uniunii de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecŃia proprietăŃii

industriale;◊ ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale;◊ Acordul General pentru Tarifei ComerŃ (G.A.T.T.);◊ Acordul de la Marrakech privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului;


12/87

6

◊ Acordul TRIPS (Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual PropertyRights) constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakesh, încheiat la 15 aprilie 1994 –Acord privind aspectele legate de comerŃ ale drepturilor de proprietate intelectuală.

5.2. Izvoare la nivelul Uniunii Europene◊ Tratatul privind FuncŃionarea Uniunii Europene, Titlul VII, intitulat „Norme

comune privind concurenŃa, impozitareai armonizarea legislativă” (art. 101-109); Titlul XV,intitulat „ProtecŃia consumatorilor” (art. 169);

◊ Regulamentul nr. 1/2003/CE al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea

în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81ș i 82 din Tratat;◊ Regulamentul nr. 139/2004/CE al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlulconcentrărilor economice între întreprinderi;

◊ Regulamentul nr. 2006/2004/CE al Parlamentului Europeani al Consiliului din 27octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităŃile naŃionale însărcinate să asigureaplicarea legislaŃiei în materie de protecŃie a consumatorului;◊ Regulamentul nr. 597/2009/CE din 11 iunie 2009 privind protecŃia împotriva importurilorcare fac obiectul unor subvenŃii din parteaŃărilor care nu sunt membre ale ComunităŃiiEuropene;

◊ Regulamentul Consiliului nr. 1225/2009/CE din 30 noiembrie 2009 privindprotecŃia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din parteaŃărilor care nu sunt

membre ale ComunităŃii Europene;◊ Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecŃiaconsumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaŃiilor comerciale;

◊ Directiva Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de serviciipentru călătorii, vacanŃe i circuite;

◊ Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive încontractele încheiate cu consumatorii;◊ Directiva 98/6/CE a Parlamentului Europeani a Consiliului din 16 februarie 1988 privind

protecŃia consumatorului prin indicarea preŃurilor produselor oferite consumatorilor;◊ Directiva 99/44/CE a Parlamentului Europeani a Consiliului din 25 mai 1999 privindanumite aspecte ale vânzării de bunuri de consumi garanŃiile conexe

◊ Directivei 97/7/CE a Parlamentului Europeani a Consiliului din 20 mai 1997privind protecŃia consumatorilor în cadrul contractelor la distanŃă;


13/87

7

◊ Directiva Parlamentului Europeani a Consiliului nr. 2005/29/CE din 11 mai 2005privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaŃa internă faŃă deconsumatori;◊ Directiva Parlamentului Europeani Consiliului nr. 2006/114/CE din 12 decembrie 2006privind publicitatea înelătoare i comparativă;

◊ Directivei 2008/48/CE a Parlamentului Europeani a Consiliului din 23 aprilie 2008privind contractele de credit pentru consumatori;◊ Directiva 2008/122/CE a Parlamentului Europeani a Consiliului din 14 ianuarie 2009privind protecŃia consumatorilor în ceea ce privete anumite aspecte referitoare la contracteleprivind dreptul de folosinŃă a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele devacanŃă cu drept de folosinŃă pe termen lung, precumi la contractele de revânzarei deschimb;

◊ Directiva 2009/22/CE a Parlamentului Europeanși a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind

acŃiunile în încetare în ceea ce privete protecŃia intereselor consumatorilor.

5.3. Izvoare interne

◊ Legea nr. 21/1996 a concurenŃei;◊ Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale;◊ Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi comerciale ilicite;◊ Legea nr. 148/2000 privind publicitatea;◊ OrdonanŃa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselori serviciilor depiaŃă;◊ Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului;◊ Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŃilor în relaŃia cuconsumatoriii armonizarea reglementărilor cu legislaŃia europeană privind protecŃiaconsumatorilor;◊ Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înelătoare i comparativă;◊ H. G. nr. 1553/2004 privind unele modalităŃi de încetare a practicilor ilicite în domeniulprotecŃiei intereselor colective ale consumatorilor;◊ O.G. nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor;◊ Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 50/2010privind contractele de credit pentru consumatori;◊ O.G. nr. 130/2000 privind protecŃia consumatorilor la încheiereai executarea contractelorla distanŃă;


14/87

8

◊ Legea nr. 240/2004privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate deprodusele cu defecte;◊ O.G. nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice;◊ Legea nr. 193/2000privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianŃi iconsumatori;

◊ Legea nr. 449/2003privind vânzarea produselori garanŃiile asociate acestora;◊ Legea nr. 245/2004privind securitatea generală a produselor;◊ O. G. nr. 106/1999privind contractele încheiate în afara spaŃiilor comerciale;◊ O.U.G. nr. 14/2011 pentru protecŃia consumatorilor la încheiereai executarea contractelorprivind dobândirea dreptului de folosinŃă pe o perioadă determinată a unuia sau a mai multorspaŃii de cazare, a contractelor pe termen lung privind dobândirea unor beneficii pentruprodusele de vacanŃă, a contractelor de revânzare, precumi a contractelor de schimb.

Întrebări:ArătaŃi ce înŃelegeŃi prin dreptul concurenŃei.DelimitaŃi dreptul concurenŃei de alte ramuri de drept.Care sunt principalele izvoare la nivelul Uniunii Europene


15/87

9

Capitolul II. Instituţii fundamentale ale dreptului concurenţei

Obiective:- înŃelegerea noŃiunilor fundamentale din dreptul concurenŃei

- cunoaterea pieŃei relevante- conturarea funcŃiilor concurenŃei- delimitarea între concurenŃa loială i concurenŃa neloială - prezentarea autorităŃii de concurenŃă

1. #oţiunea de concurenţ$

NoŃiunea de concurenŃă este folosită în toate relaŃiile sociale. Această noŃiune provinedin limba latină, de la termenulconcurrere care înseamnă a se înfrunta.

În sensul larg al accepŃiunii, prin concurenŃa se înŃelege confruntarea dintre agenŃiieconomici cu activităŃi identice sau similare, exercitată în domeniile deschise pieŃei, pentrucâ tigarea i conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

În literatura juridică, ea este definită ca fiind rivalitatea sau lupta desf ă urată cumijloace economice între comercianŃi sau industriai pentru cucerirea pieŃei, producerea idesfacerea unor produse, atragereai menŃinerea clienteleii obŃinerea de beneficii.

Într-o altă definiŃie, mai simplificată, este considerată o luptă adesea acerbă întreagenŃii economici care exercită aceea i activitate sau o activitate similară pentru dobândirea,menŃinerea i extinderea clientelei.

Diversificarea conŃinutului noŃiunii de concurenŃă a condus la formarea unei ramuride drept distincte: dreptul concurenŃei.

În literatura de specialitate, dreptului concurenŃei îi sunt atribuite două accepŃiunidiferite.

În sens larg, prin dreptul concurenŃei se înŃelege ansamblul normelor juridice carereglementează raporturile privind reprimarea concurenŃei neloiale i restricŃiile impuseconcurenŃei. În sens restrâns, acest drept se restrânge la raporturile juridice privindcombaterea concurenŃei neloiale.

ConcurenŃa comercială constituie instituŃia juridică fundamentală a dreptuluiconcurenŃei. Ca parte integrantă a realităŃii economico-juridice, aceasta este influenŃată permanent de politica comercială internaŃională.


16/87


17/87

11

sancŃionate comportamentele care reprezintă un risc ridicat pentru prejudiciereaconsumatorilor. Aa se explică i faptul că la nivel comunitar reglementarea concurenŃei aevoluat de la a fi considerată un instrument regulator al pieŃei la a deveni un obiectiv alintegrării. În vederea aderării României la Uniunea Europeană, CapitolulConcuren Ń a a fost închis ultimul, alături de Justi Ń ie i afaceri interne .

Tratatul de la Roma stabilea drept misiune principală instituirea unei pieŃe comune, aunei uniuni economicei monetare, care să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltarearmonioasă, echilibrată i durabilă a activităŃilor economice, un grad ridicat decompetitivitate i de convergenŃă a performanŃelor economice. În acest sens, dispoziŃiileTratatului urmăresc să realizeze un sistem care să împiedice denaturarea concurenŃei pe piaŃainternă (art. 3 lit. g) precumi o apropiere a legislaŃiilor interne necesară funcŃionării pieŃeicomune (art. 3 lit. h).

Prevederile art. 2i art. 3 ale Tratatului de la Roma pot fi criticate prin prisma faptului

că nu conferă autorităŃilor naŃionale posibilitatea de a contura cu precizie conŃinutul politiciiconcurenŃiale i de a o aplica în funcŃie de mediul economic existent pe o piaŃă.

Regulile de concurenŃă operează într-un context economic, juridici politic complex,atât pe plan intern câti pe plan internaŃional. Uniunea Europeană pledează pentru elaborareaunor reguli multilaterale de concurenŃă, pentru eliminarea fricŃiunilor în relaŃiile comercialeinternaŃionale i evitarea conflictelor de suveranitate.

Prin Tratatul asupra Uniunii Europene concurenŃa a fost inclusă în rândul principiilorcomunitare, statele membre fiind obligate să adopte o politică economică în concordanŃă cuprincipiile economiei de piaŃă deschisă, bazată pe concurenŃa loială. Împiedicarea,restrângerea sau denaturarea acesteia va afecta funcŃionarea pieŃei interne i va creadezechilibre în raporturile intracomunitare.

ConcurenŃa a fost definită de Comisia Europeană în Raportul cu privire la concurenŃă din anul 1971, ca fiind cel mai bun stimul pentru activitatea economică, asigurândparticipanŃilor la viaŃa economică cea mai largă libertate de acŃiune posibilă.

Regulile comunitare privind concurenŃa au fost modernizate de-a lungul timpului.Reforma în domeniu a urmărit, în primul rând, armonizarea dreptului aplicabil. Statelemembre ale Uniunii Europene au adoptat legi speciale referitoare la concurenŃă i se impuneasă se asigure i o reglementare unitară.

Astăzi, concurenŃa constituie una dintre politicile comunitarei este guvernată deregulile înscrise în Titlul VII al Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene, intitulat«Norme comune privind concurenŃa, impozitareai armonizarea legislativă».


18/87

12

Regulile cuprinse în Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene au scopul de aasigura o concurenŃă liberă, nedistorsionată, practicabilă, care să împiedice apariŃia unorpractici care să afecteze relaŃiile comerciale între statele membre sau interesul general aloperatorilor economicii consumatorilor.

2. #oţiunea de piaţ$ rele!ant$

Crearea unei pieŃe unice în cadrul Uniunii Europene presupune îndeplinireacondiŃiilor pentru exercitarea unei concurenŃe libere. Comunicarea Comisiei Europeneintitulată O pia Ńă unic ă pentru Europa secolului XXI evidenŃiază preocupările existente lanivel comunitar cu privire la extinderea spaŃiului concurenŃial pentru operatorii economici,concomitent cu respectarea regulilor OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului.

Dată fiind diversitatea formelor pe care le îmbracă relaŃiile comerciale, este greu de

formulat o definiŃie unică a noŃiunii de piaŃă. Regulile de concurenŃă tind spre o uniformizare;din această perspectivă, putem vorbi de „un spaŃiu f ără graniŃe interne”, pe care se confruntă comercianŃi de naŃionalităŃi diferite.

ConcurenŃa comercială presupune delimitarea pieŃei relevante, cu scopul de a măsuraconcurenŃa actuală sau potenŃială i de a sancŃiona comportamentul unuia sau mai multoroperatori economici.

Principalul obiectiv al definirii pieŃei relevante este acela de a identifica presiunileconcurenŃiale cu care se confruntă un operator economic. Totodată, autoritatea de concurenŃă poate aprecia i aplica sancŃiuni dacă concurenŃa a fost distorsionată prin înŃelegerianticoncurenŃiale, abuzuri de poziŃie dominantă, concentrări economice sau fapte deconcurenŃă neloială.

În 1997, Comisia Europeană a elaborat i publicat oComunicare privind definirea pie Ń ei relevante în cadrul dreptului comunitar al concuren Ń ei, în care a subliniat necesitateadelimitării pieŃei produselor sau serviciilor de piaŃa geografică, precizând totodată că principiile care le guvernează sunt identice.

Potrivit doctrinei, piaŃa relevantă exprimă ambianŃa în care se întâlnesc voinŃeleofertanŃilor cu voinŃele solicitanŃilor i îndeplinete funcŃia economică de realizare a legăturiidintre cererea i oferta de mărfuri, servicii sau lucrări, stabilind circuitul dintre producŃie iconsum.


19/87

13

2.1. Constrângeri concuren ŃialeÎn Comunicarea Comisiei Europene privind definirea pieŃei relevante sunt menŃionate

trei constrângeri concurenŃiale care afectează comportamentul operatorilor economiciianume:substituibilitatea în raport cu cererea, substituibilitatea în raport cu oferta i

concurenŃa potenŃială .Substituibilitatea la nivelul cererii constituie o forŃă de constrângere rapidă i

eficientă, care acŃionează asupra deciziilor luate de furnizorii unui produs, în special cuprivire la preŃuri. Această constrângere concurenŃială conferă consumatorilor posibilitatea dea alege între produse substituibile (produsele substituibile se caracterizează prin similaritateise pot înlocui reciproc).

Evaluarea substituibilităŃii la nivelul cererii se poate face utilizând testul SSNIP(Small but Significant Non-transitory Increase in Price - SSNIP este de inspiraŃie americană;

la nivelul Uniunii Europene, testul a fost menŃionat prima dată în decizia Comisiei EuropeneNestle/Perrier din 22 iunie 1992). Acesta încearcă să identifice care este cea mai restrânsă piaŃă relevantă din punct de vedere al produsuluii al ariei geografice, în care un monopolistipotetic ar putea practica în mod profitabil un preŃ mai mare decât cel al concurenŃilor săi.

Se pornete de la ipoteza în care un operator economic care ar deŃine monopolulproducŃiei i al comercializării produsului într-o anumită arie geografică, practică un preŃ maimare cu aproximativ 5-10% decât al concurenŃilor. Se urmăre te să se stabilească dacă clienŃii ar fi în măsură să se orienteze spre produse substituite, uor accesibile sau sprefurnizori aflaŃi într-o altă arie geografică.

În ipoteza în care consumatorii se reorientează, testul este incompleti trebuie repetat, în sensul că se va lărgi piaŃa relevantă prin adăugarea unui nou produs, cel mai aproapesubstituient, până când se va identifica grupul de produsei aria geografică în caremonopolistul ipotetic poate practica o cretere a preŃului cu 5-10% peste preŃul pieŃei. Setulde produse sau de zone geografice astfel determinate vor constitui piaŃa relevantă.

Perioada de timp în care se urmăre te reacŃia consumatorilor la creterea cu 5-10% apreŃului depinde de naturai structura pieŃei analizate. În general, autorităŃile de concurenŃă apreciază că termenul de 1 an este suficient pentru a-i forma o convingere cu privire lacomportamentul clienŃilor.

Substituibilitatea la nivelul ofertei este bazată pe criteriul costului investiŃiilornecesare pentru reorientarea producŃiei. Este testată astfel capacitatea operatorilor economicide a pătrunde pe alte pieŃe. Se are în vedere situaŃia în care un monopolist ipotetic ar practica


20/87

14

într-o anumită zonă geografică cu privire la un anumit produs o cretere mică, darsemnificativă i de durată, a preŃului.

Se urmăre te dacă furnizorii care nu produc în mod curent produsul respectiv sunt saunu în măsură să î i reorienteze producŃia spre acesta i să îl comercializeze în scurt timp, f ără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. Aceste ipoteze se pot regăsi în cazul

furnizorilor produselor de diferite clase de calitate (sectorul producŃiei de hârtie i de sticlă).Dacă există operatori economici care să î i adapteze producŃia într-un termen scurt, cu

costuri rezonabile, pentru a realiza bunul de referinŃă sau altul substituibil, producŃiapotenŃială este inclusă în piaŃa relevantă.

2.2. Elementele pie Ńei relevanteÎn accepŃiunea Comisiei Europene, piaŃa relevantă a produselor cuprinde toate acele

produse i/sau servicii considerate interschimbabile sau substituibile de către consumator,datorită caracteristicilor produselor, a preŃurilor i a utilizării căreia acestea îi sunt destinate.

2.2.1. PiaŃa produsului

PiaŃa relevantă a produsului cuprinde toate produsele (serviciile) care sunt consideratede cumpărători ca fiind interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preŃului iutilizării căreia îi sunt destinate. Prin urmare, delimitarea pieŃei relevante se realizează înfuncŃie de cerere i ofertă, preŃ i utilizarea produsului. Astfel, putem identifica o serie depieŃe ale produsului (de exemplu, piaŃa automobilelor, piaŃa produselor cosmetice, piaŃa

electronicii, piaŃa tutunului) sau ale serviciilor (de exemplu, piaŃa transporturilor aeriene,piaŃa transporturilor rutiere, piaŃa serviciilor de telecomunicaŃii, piaŃa asigurărilor).

Pentru a defini piaŃa relevantă a produsului autoritatea de concurenŃă are în vedere o seriede elemente de fapt:

caracteristicile produsului (Pentru a fi considerate substituibile sauinterschimbabile de către consumator, produselei serviciile unui comerciant nu trebuie să fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizicei funcŃionale sau al calităŃii cu celeale concurenŃilor, ci trebuie să reprezinte o alternativă demnă de luat în seamă de către

consumator atunci când face o alegere în scopul satisfacerii nevoilor sale; date i informaŃii privind substituŃia produsului în trecutul apropiat; studii econometrice privind estimarea elasticităŃii cererii unui produs; punctele de vedere ale clienŃilor i consumatorilor; preferinŃele consumatorilor - sunt utilizate informaŃii referitoare la obiceiurile

de consum i comportamentul de cumpărare al consumatorilor;


21/87

15

barierele i costurile asociate unui transfer al cererii către produse potenŃialsubstituibile, cum ar fi: bariere de reglementare sau alte forme de intervenŃie ale statului,investiŃii specifice în procesul de producŃie, în capitalul uman, cheltuieli aferente cumpărăriide noi utilaje;

discriminarea prin preŃ este o practică prin care acelai produs, obŃinut prin

acelea i costuri de producŃie, este vândut la preŃuri diferite unor consumatori diferiŃi; lanŃurile de substituŃie, atunci când produsele nu sunt substituibile în mod

direct.2.2.2. PiaŃa geografică

PiaŃa geografică se determină pe baza unor indicii generale privind cotele de piaŃă deŃinute de părŃi i de concurenŃii lor, precum i pe baza unei analize preliminare a moduluide stabilire a preŃurilor i a diferenŃelor de preŃ.

PiaŃa geografică nu se suprapune în mod obligatoriu cu unităŃile administrativ-

teritoriale.Definirea pieŃei geografice se face având în vedere o serie de elemente de fapt

precum: date i informaŃii anterioare referitoare la reorientarea comenzilor către alte

zone, în sensul că anumite variaŃii de preŃ între diferite zone au determinat reacŃii din parteaclienŃilor;

natura cererii pentru produsul relevant, loialitatea faŃă de mărcile naŃionale saulocale, culturai stilul de viaŃă, necesitatea unei prezenŃe locale;

punctele de vedere ale clienŃilor i ale concurenŃilor; analiza comportamentului de cumpărare al clienŃilor; fluxurile comerciale; barierele i costurile de transfer asociate reorientării comenzilor către alŃi

operatori economici situaŃi în alte zone.PiaŃa geografică relevantă poate avea o dimensiune locală, naŃională sau

comunitară.

3. #oţiunea de %ntreprindere

În dreptul comunitar noŃiunea de întreprindere nu este definită în Tratatul privindfuncŃionarea Uniunii Europene. Curtea Europeană de JustiŃie a precizat că întreprinderea esteorice entitate, care are o organizare unitară a elementelor personale, materialei incorporalei care urmăre te, în mod durabil, un scop economic determinat ( a se vedea Hotărârea


22/87

16

C.J.C.E. din 13 iulie 1961, cauza C-19/61, Mannesmann AG împotriva Înaltei AutorităŃi aComunităŃii Europene a Cărbunelui i OŃelului).

În legislaŃia română, definiŃia legală a întreprinderii este formulată în mai multe actenormative. Astfel, potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, prin întreprindere se înŃelege orice operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea

de bunuri sau de servicii pe o piaŃă dată, independent de statutul său juridic i de modul definanŃare, astfel cum este definită în jurisprudenŃa Uniunii Europene.

Art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării i dezvoltării întreprinderilor micii mijlocii definete întreprinderea ca fiind orice formă de organizare aunei activităŃi economice, autonomă patrimonial i autorizată potrivit legilor în vigoare, să facă acte i fapte de comerŃ, în scopul obŃinerii de profit, în condiŃiile de concurenŃă,respectiv: societăŃile comerciale, societăŃi cooperative, persoane fizice care desf ă oară activităŃi economice în mod independenti asociaŃiile familiale autorizate potrivit

dispoziŃiilor legale în vigoare.În conformitate cu art. 4 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea,

organizarea i funcŃionarea comitetului european de întreprindere, constituie întreprindereorice entitate publică sau privată care desf ă oară o activitate economică, cu scop lucrativ saunu.

În art. 2 lit. (f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desf ă urarea activităŃilor economice decătre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individualei întreprinderile familiale, întreprinderea economică desemnează activitatea economică desf ă urată în mod organizat,permanent i sistematic, combinând resurse financiare, forŃa de muncă atrasă, materii prime,mijloace logistice i informaŃie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile i în condiŃiileprevăzute de lege.

Potrivit doctrinei, întreprinderea are o accepŃiune largă. În sfera de aplicare a noŃiuniide întreprindere pot fi incluse orice persoane care exercită o activitate economică, precumcomercianŃi persoane fizice i juridice, dar i entităŃile lipsite de personalitate juridică. Uninventator persoană fizică ce i-a comercializat invenŃia concesionând o licenŃă de brevet afost calificat drept întreprindere în accepŃiunea regulilor comunitare. O filială sau o sucursală a unei companii sunt considerate întreprinderi. De asemenea, grupurile de interes economic,asociaŃiile i fundaŃiile sunt considerate întreprinderi.

Analizând prevederile legale, putem deduce că întreprinderea se caracterizează prinactivitatea sa comercială, prin care se urmăre te producerea de bunuri, executarea de lucrăriori prestarea de servicii pentru obŃinerea unui profit. Totodată, întreprinderea presupune oorganizare autonomă a activităŃii cu ajutorul factorilor de producŃie în vederea derulării


23/87

17

activităŃilor de producŃie, comerŃ sau prestări, precum i asumarea riscului activităŃii de întreprinzător.

Un organism care îndeplinete o funcŃie cu caracter exclusiv social (Hotărârea CurŃii-camera a treia- din 5 martie 2009, în Cauza C-350/07, Kattner StahlbauGmbH/Maschinenbau- und Metall-Berufsgenossenschaft), o organizaŃie internaŃională

(Hotărârea CurŃii - camera a doua- din data de 26 martie 2009, în Cauza C-113/07 P, SELEXSistemi Integrati SpA împotriva Comisiei ComunităŃilor Europene i Organisationeuropéenne pour la sécurité de la navigation aérienne) nu sunt considerate întreprinderi.

În conformitate cu art. 3 alin. (2)i (3) din Codul civil, toŃi care exploatează o întreprindere sunt consideraŃi profesioniti. Constituie exploatarea unei întreprinderiexercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităŃi organizate ceconstă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii,indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

NoŃiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operatoreconomic, precumi orice alte persoane autorizate să desf ă oare activităŃi economice sauprofesionale.

4. &uncţiile concurenţei

FuncŃiile concurenŃei au fost evidenŃiate în doctrina economică i juridică.Considerată o competiŃie între operatorii economici, concurenŃa are, înainte de toate, funcŃiade stimulare a eficienŃei economice, prin impulsul pe care îl dă inovaŃiei, la toate nivelurile:implementarea unor noi tehnici de producŃie, introducerea pe piaŃă a noi produse i servicii,diversificarea metodelor de vânzarei de distribuŃie. CompetiŃia conduce, în mod inevitabil,la eliminarea de pe piaŃă a operatorilor economici inadaptabili la schimbări i lipsiŃi deinovaŃie.

Principalii beneficiari ai progresului economic sunt consumatorii. ConsecinŃaimediată a concurenŃei este reducerea preŃurilor de vânzare a produselori/sau serviciilor. UnpreŃ rezonabil poate constitui o strategie de atragere a clienŃilor i poate conduce la un volummai mare al vânzărilor, i, în final, la o cretere a profitului. ToŃi operatorii economici artrebui să urmărească maximizarea profitului prin minimizarea costurilor de producŃie, apreŃurilor de vânzarei cre terea calităŃii bunurilor produse.

Mecanismul concurenŃial este responsabil de formarea preŃurilor prin confruntareacererii cu oferta din punct de vedere cantitativi calitativ. CompetiŃia constituie unul dinfactorii importanŃi care au ca rezultat adaptarea cererii la ofertă. Pe o piaŃă pe care ponderea o


24/87

18

deŃine oferta, concurenŃa conduce la o particularizare a operatorilor economici în raport cuconcurenŃii. Pe o piaŃă dominată de cerere, efectul ei se va concretiza într-o specializare aoperatorilor economici în raport cu consumatorii. Din această perspectivă, derivă funcŃia desatisfacere a cererii consumatorilor.

ConcurenŃa are o funcŃie preventivă, în sensul că împiedică formarea unor poziŃii

dominate pe o anumită piaŃă, a unor abuzuri sau discriminări care pot ajunge până la situaŃiide monopol. Ea constituie mijlocul prin care se poate diminua puterea economică concentrată în mâinile statuluii ale operatorilor economici. Pe o piaŃă caracterizată de o competiŃieredusă, concentrarea este însoŃită, de cele mai multe ori, de instituirea unei poziŃii dominante.

ConcurenŃa are i o funcŃie coercitivă. Operatorii economici sunt constrâni să seadapteze permanent cerinŃelor pieŃei pentru a evita eliminarea din circuitul economic.

Considerată un principiu fundamental al comerŃului internaŃional, concurenŃacomercială deŃine funcŃii importante în procesul dezvoltării relaŃiilor comerciale

internaŃionale, respectiv funcŃia de garantare a desf ă urării economiei de piaŃă; funcŃia defacilitare a liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilori persoanelor; funcŃia destimulare a iniŃiativei participanŃilor la schimburile comerciale internaŃionale.

Sintetizând, putem observa că într-o economie de piaŃă, concurenŃa esteindispensabilă desf ă urării normale a activităŃilor comerciale.

5. Clasificarea concurenţei

5.1. Preciz ă ri prealabile

Există o serie de factori în funcŃie de care se conturează mai multe forme deconcurenŃă pe o piaŃă i anume: numărul i puterea economică a participanŃilor la tranzacŃii,gradul de diferenŃiere al bunurilor, facilităŃile acordate sau barierele la intrarea pe piaŃă,raportul dintre cerereai oferta de bunuri, complexitateai funcŃionalitatea reŃelei de pieŃedintr-oŃară sau alta i conjunctura politică internă i internaŃională.

Atunci când relaŃia de concurenŃă se desf ă oară între operatori economici carerealizează acela i produs, concurenŃa poate să fie directă, sau indirectă.

ConcurenŃa este directă atunci când se intervine între comercianŃi care oferă aceleai

produse i se adresează aceleai clientele.ConcurenŃa este indirectă dacă apare între comercianŃi care oferă produse diferite, dar

se adresează acelorai consumatori.În raport de mijloacele folosite, concurenŃa poate îmbrăca două forme: concurenŃă

loială, considerată licită i concurenŃă neloială, considerată ilicită.


25/87

19

ConcurenŃa loială se caracterizează prin utilizarea armelor albe în lupta concurenŃială, în timp ce concurenŃa neloială presupune recurgerea la mijloace incorecte pentru a câtigacompetiŃia.

Doctrina delimitează adesea concurenŃa neloială de concurenŃa interzisă sau ilicită. Eapoate fi interzisă prin lege sau convenŃia părŃilor. ConcurenŃa interzisă presupune săvâr irea

unui act f ără drept, în timp ce în situaŃia celei neloiale exercitarea dreptului depă e te limitelelegale.

ConcurenŃa ideală, spre care se tinde, ar trebui să una perfectă, caracterizată prinreguli foarte stricte, care să asigure un cadru economici juridic egal pentru toŃi operatoriieconomici. Curtea Europeană de JustiŃie a apreciat că art. 105 TFUE (ex-art. 85 TCE) facereferire la concurenŃa eficientă, practicabilă, funcŃională, suficientă sauworkable competition ,adică acel nivel de concurenŃă necesar pentru a fi respectate exigenŃele fundamentale ipentru a fi atinse obiectivele Tratatului (Hotărârea din 25 octombrie 1977, Cauza C 26/76,

Metro SB-Großmärkte GmbH & Co. KG -Comisia ).ConcurenŃa eficientă se caracterizează prin trei trăsături definitorii, i anume:

existenŃa unei pieŃe deschise, care să permită accesul egal tuturor operatorilor economici;stabilirea, în mod independent de către fiecare participant la relaŃiile comerciale a proprieipolitici în raport cu ceilalŃi concurenŃi i cu consumatorii; libertatea consumatorilor înalegerea furnizoruluii a mărfurilor dorite. Atingerea unei concurenŃe eficiente pe o piaŃă relevantă conduce la eliminarea operatorilor economici care oferă consumatorilor mai puŃin în ceea ce privete calitatea, varietateai preŃul produselor sau serviciilor oferite.

5.2. Concuren Ńa loial ă ConcurenŃa loială constituie o garanŃie a funcŃionării pieŃei în condiŃiile

aplicării legii cereriii ofertei. ConcurenŃa loială poate fi pură i perfectă sau imperfectă.

5.2.1. ConcurenŃa pură i perfectă

ConcurenŃa pură i perfectă reprezintă modelul ideal pentru orice economie de piaŃă.

Teoretizarea concurenŃei pure i perfecte î i are originea în coala neoclasică tradiŃională,care a conceput-o pe baza a cinci trăsături distincte:

atomicitatea pieŃei, caracterizată prin existenŃa unui număr mare de vânzătorii cumpărători, care nu pot influenŃa preŃul produselor;

omogenitatea produselor înseamnă că din punct de vedere calitativ acesteasunt identice, iar decizia de cumpărare nu poate fi influenŃată;


26/87

20

libertatea de a acŃiona, în sensul că pe piaŃă nu există bariere, de orice natură (financiară, legală, tehnică, strategică) care să blocheze accesul sau abandonarea unei pieŃe;

transparenŃa perfectă a pieŃei, care presupune ca fiecare participant să aibă acces la toate informaŃiile referitoare la cerere, ofertă, preŃ, caracteristicile i calitateaprodusului, care îi pot influenŃa opŃiunea;

mobilitatea perfectă a bunurilor i a factorilor de producŃie, astfel încât acesteasă se adapteze noilor cerinŃe ale pieŃei.

ConcurenŃa perfectă constituie modelul ideal al economiei celei mai eficiente. Atuncicând una sau mai multe cerinŃe nu sunt îndeplinite, ea devine imperfectă.

5.2.2. ConcurenŃa imperfectă

ConcurenŃa pe piaŃă este imperfectă atunci când cel puŃin una dintre regulileconcurenŃei pure i perfecte nu este verificată. ParticipanŃii pot influenŃa, în mod individual,raportul dintre cerereai oferta de mărfuri i nivelul preŃului.

În funcŃie de numărul i forŃa economică a operatorilor economici producători iconsumatori, piaŃa cu concurenŃa imperfectă poate să existe în una dintre următoarele forme:monopol, oligopoli concurenŃă monopolistică.

Monopolul se caracterizează prin existenŃa pe o piaŃă a unui singur producător al unuianumit produs. O altă trăsătură este lipsa substituenŃilor pentru produsul respectiv. Într-oastfel de situaŃie, jocul concurenŃial este distorsionat, întrucât preŃul produsului este fixat de

firma producătoare, i nu ca urmare a cereriii ofertei. Consumatorii sunt obligaŃi să cumpereprodusul oferit de monopolist, în lipsa altei opŃiuni. PreŃul de monopol este mai mare decâtcel practicat pe pieŃele pe care există concurenŃă.

Totu i, a fost avansat un argument care militează pentru susŃinerea monopululuiianume că acesta poate conduce la profituri mari, care, la rândul lor, constituie o bază pentruinovaŃii.

LegislaŃiile tratează diferit monopolul în funcŃie de cota de piaŃă pe care o deŃine unoperator economic, în economiile moderne monopolurile fiind cazuri foarte rare. Cartelul este

o organizaŃie de tip monopol.Monopsonul, denumiti monopolul cumpărătorului, reprezintă situaŃia de pe piaŃă

generată de existenŃa unui cumpărător unic i a unui număr mare de producători.Cumpărătorul este cel care fixează volumul producŃiei i preŃul de vânzare, monopsonulconducând la scăderea preŃului plătit producătorilor.


27/87

21

Oligopolul este o structură de piaŃă intermediară, controlată de un număr mic de producătorii cumpărători.

Caracteristica fundamentală a pieŃei de oligopol este interdependenŃa acŃiunilordiferiŃilor producători, în sensul că preŃurile, cantitatea de produse oferitei profitul unuiproducător depind de reacŃiile celorlalŃi producători.

Maximizarea profitului pe piaŃa de oligopol este bazată fie pe omogenitateaprodusului i concurenŃa prin preŃ, fie pe adoptarea unei strategii de diferenŃiere a produsuluii concurenŃă în afara preŃului, prin anumite performanŃe care privesc eficienŃa în utilizare.

ConcurenŃa monopolistică se situează între concurenŃa perfectă i monopol. Aceastase caracterizează prin existenŃa unui număr mare de concurenŃi, diferenŃierea produsului,accesul liber pe piaŃă i capacitatea limitată de a influenŃa preŃurile.

Regulile întrecerii au menirea să stimuleze i să vegheze la respectarea loialităŃiiconcurenŃei pe piaŃă. O concurenŃă care nu este reglementată i monitorizată de către stat

poate conduce la comportamente deviante din partea comercianŃilor i poate afecta intereseleconsumatorilor. Ocrotirea ei poate urma două căi: una preventivă i alta sancŃionatoare. Dinpăcate, controlul preventiv se dovedete ineficace de cele mai multe ori, singura soluŃie fiindaplicarea sancŃiunilor, intervenŃia statului în jocul concurenŃei fiind indispensabilă.

5.3. Concuren Ńa neloial ă Foarte adesea concurenŃa este falsificată, tulburată în funcŃionarea sa normală f ără ca

publicul să reacŃioneze sau ca justiŃia, în lipsa unei sesizări, să intervină. DorinŃa de a câtigacu orice preŃ împinge pe mulŃi la metode de vânzare, procedee, comportamente dintre celemai discutabile, publicitate inexactă, tendenŃioasă, piraterie, parazitism, deturnarea clientelei,coruperea angajaŃilor. De la abilitate la înelăciune mai este un singur pasi aceasta provoacă adesea neloialitatea.

Prin urmare, dacă mijloacele folosite pentru a purta o astfel de bătălie se circumscriuuzanŃelor cinstite, competiŃia este una onestă, chiar dacă există învin i. Per a contrario,recurgerea la metode frauduloase atrage sancŃiuni.

Potrivit literaturii juridice, concurenŃa neloială reprezintă o încălcare a obligaŃiei derespectare a procedeelor oneste sau corecte în exercitarea unei activităŃi comerciale sauindustriale.

În ceea ce privete sancŃionarea concurenŃei neloiale, se disting două sisteme. Astfel,potrivit unui sistem se aplică dispoziŃiile din dreptul comun prevăzute pentru delictei quasi-delicte. Doctrinar, a fost remarcat faptul că putem vorbi de un drept al concurenŃei neloiale,


28/87

22

ca o materie de-sine-stătătoare, desprins din dispoziŃiile de drept comun privind răspundereacivilă. Un alt sistem, care corespunde cerinŃelor comerŃului internaŃional, include cazurile deconcurenŃă neloială într-o lege specială.

Actele de concurenŃă neloială au fost reprimate, pentru prima oară, prin ConvenŃia dela Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1884. Potrivit art. 10 bis, alin. (2) al

ConvenŃiei, constituie act de concurenŃă neloială orice act de concurenŃă contrar practicilorcinstite în materie industrială sau comercială.

Legiuitorul român a sancŃionat concurenŃa neloială prin Legea din 18 mai 1932.Aceasta nu definea concurenŃa neloială, însă conŃinea prevederi referitoare la confuzieifalsele indicaŃii de provenienŃă, ca acte de concurenŃă neloială.

În prezent, ea este reglementată în dreptul intern printr-o lege specială, i anumeLegea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. În art. 1 din Legea nr. 11/1991este definită ca fiind orice act sau fapt contrar bunei-credinŃe i uzanŃelor cinstite în

activitatea industrială i de comercializare a produselor, de execuŃie a lucrărilor i deefectuare a prestărilor de servicii.

Observăm că pentru a se circumscrie în sfera licitului, dreptul la concurenŃă trebuie să fie exercitat cu bună-credinŃă, potrivit uzanŃelor cinstite, cu respectarea intereselorconsumatorilori a cerinŃelor concurenŃei loiale.

Numai în aceste condiŃii concurenŃa este licită i ocrotită de lege. ComportamentulparticipanŃilor la raporturile comerciale trebuie să se întemeieze pe două conceptefundamentale i anume buna-credinŃă, pe de o parte, i respectarea uzanŃelor cinstite, pe dealtă parte.

5.3.1. Criteriul bunei-credinŃe

Buna-credinŃă i valenŃele sale juridice î i au originea în legătura dintre drept imorală. Legea nr. 11/1991 nu definete întotdeauna buna-credinŃă. Potrivit art. 14 din Codulcivil, persoanele fizice sau juridice trebuie să î i exercite drepturilei să î i execute obligaŃiilecivile cu bună-credinŃă, în acord cu ordinea publică i bunele moravuri.

La modul general, buna-credinŃă reprezintă convingerea intimă a unei persoane că ceea ce face este bine, în conformitate cu prevederile legii.

Conceptul juridic de bună-credinŃă a fost fundamentat de juristul roman Ciceroi este întâlnit sub definiŃii diferite în doctrinele moderne de drept.

În limbajul comun, bunei-credinŃe i se atribuie două accepŃiuni: obligaŃie decomportare corectă pe care părŃile trebuie să o respecte la încheiereai executarea


29/87

23

convenŃiilor, respectiv convingerea unei persoane că acŃionează în temeiul unui dreptipotrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine, adică sinceritate, onestitatei cinste.

Conceptul de bună-credinŃă constituie o regulă cu caracter general, care stă la baza întregului nostru sistem de drepti reprezintă fondul juridic pe care se profilează recunoaterea în general, a tuturor drepturilor civile.

Într-o altă opinie, buna-credinŃă a fost definită ca fiind starea psihologică a subiectuluide drept, considerat individual, care implică o anumită activitate a individului sau o atitudinepur intelectuală de ignorare sau de eroare, care poate fi apreciată etic i pe baza căreia,plecând de la o normă de drept, să se poată declana efecte juridice.

Buna-credinŃă se fundamentează pe valori morale precum loialitatea (probitatea),prudenŃa, ordinea i temperanŃa. Acesteia i se atribuie valenŃe asemănătore i pe plan juridic.ValenŃele morale se regăsesc în intenŃia dreaptă, care implică absenŃa dolului, fraudei,violenŃei, fidelitate în angajamente, eroarea scuzabilă; diligenŃă, care implică prevederea

rezultatului actelori faptelor în limita legilor; liceitatea, care implică săvâr irea de acte cucaracter licit i abŃinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia. Codul civil românconsacră buna-credinŃă în art. 14 alin. (1), potrivit căruia „persoanele fizice sau juridicetrebuie să î i exercite drepturilei să î i execute obligaŃiile civile cu bună-credinŃă, în acordcu ordinea publică i bunele moravuri”, iar în temeiul dispoziŃiilor alin. (2) se nate prezumŃiapotrivit căreia buna-credinŃă se presupune totdeaunai sarcina probei cade asupra aceluiacare invocă reaua-credinŃă. PrezumŃia are caracter juris tantum i se aplică tuturor raporturilor juridice.

Buna-credinŃă este definită de doctrină i produce efecte juridice diferite în cadrulfiecărei instituŃii de drept. În raporturile juridice, buna-credinŃă se poate manifesta sub două forme: activitatea onestă, loială i de totală încredere reciprocă i credinŃa eronată iscuzabilă, protejată de lege, care echivalează cu un drept, atunci când există convingereafermă, dar greită, că se acŃionează în conformitate cu legea.

În alte sisteme de drept caracterul neloial al actelor de comerŃ este apreciat tot prinraportare la morală, la bunele moravuri (dreptul german), corectitudine profesională (dreptulitalian), uzanŃe oneste (dreptul francez). În dreptul elveŃian al concurenŃei, buna-credinŃă estecriteriul determinant pentru a aprecia lipsa de loialitate a unui comportament.

Conform art. 2 din Legea elveŃiană privind combaterea concurenŃei neloiale din 1986este neloial i ilicit orice comportament sau practică comercială care este înelătoare sau carecontravine în orice altă manieră regulilor bunei-credinŃe i care influenŃează raporturile întreconcurenŃi sau între producători i clienŃi. Judecătorul este cel care trebuie să interpretezenoŃiunea bunei-credinŃe prin luarea în considerare a două criterii: etic i economic.


30/87

24

Reaua-credinŃă este opusul bunei-credinŃe i din punct de vedere juridic este o formă avinovăŃiei, expresia dolului, fraudeii a culpei grave. Ea nu cunoate o definiŃie legală. Uniiautori consideră că lipsa definiŃiilor legale în oricare din domeniile dreptului se explică prinfaptul că legiuitorul nu a dorit să se lanseze într-o instituŃie extrem de delicată, foarte vecheifoarte cunoscută în doctrină.

5.3.2. Abuzul de drept

Potrivit art. 15 din Codul civil, „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de avătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesivi nerezonabil, contrar bunei-credinŃe”.Depă irea acestui scopi exercitarea lor f ără interes legitim constituie abuz de drept.

În literatura juridică se apreciază că se poate vorbi de un abuz de drept atunci cândtitularul dreptului îl deturnează, cu rea-credinŃă, de la finalitatea lui. În jurisprudenŃă abuzulde drept este definit ca fiind exercitarea unui drept subiectiv f ără interes legitim sau pestelimitele interesului legitim în dauna altei persoane.

Pentru existenŃa abuzului de drept, este necesar să existe un drept subiectiv, care să fieexercitat cu rea-credinŃă i contrar scopului economico-social în care a fost recunoscut delege i exercitarea abuzivă a dreptului subiectiv să conducă la producerea unui prejudiciupatrimonial sau moral.

Orice abuz de drept presupune două elemente constitutive,i anume: unul subiectiv,care constă în exercitarea cu rea-credinŃă a dreptului subiectivi un altul obiectiv, care

presupune deturnarea dreptului subiectiv de la finalitatea lui legală.SancŃiunea diferă în funcŃie de cel care îl invocă. SancŃiunea cu caracter general aexercitării abuzive a unui drept subiectiv constă în obligarea autorului abuzului la platadespăgubirilor pentru prejudiciul patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă adreptului său, potrivit regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală. Acestora li sepot adăuga i alte sancŃiuni, prevăzute în mod expres de norma specială. De exemplu, în cazulcomercianŃilor care au exercitat abuziv drepturile se vor aplica dispoziŃiile Legii nr. 11/1991.

Reaua-credinŃă i abuzul de drept constituie două forme opuse bunei-credinŃe, fiecare

având aplicabilitate diferită: reaua-credinŃă înseamnă viclenie, înelăciune, fraudă, omisiuneintenŃionată, iar abuzul de drept presupune intenŃia de a păgubi, neglijenŃă i u urinŃă înexerciŃiul unui drept.

În materia concurenŃei neloiale, noŃiunile de bună-credinŃă, rea-credinŃă i abuz dedrept au un conŃinut i o întindere diferită de cea din dreptul comun. ParticularităŃile acestornoŃiuni se desprind dintr-o serie de premise precum: natura dreptului în discuŃie, calitatea de


31/87

25

comerciant a titularului dreptului, obligaŃiile profesionale ale acestora. ExigenŃa în aprecierearelei-credinŃe trebuie să fie sporită în cazul în care subiectele care-i dispută dreptul î idesf ă oară activitatea pe aceeai piaŃă. Orice act de concurenŃă, contrar practicilor cinstite,trebuie să fie apreciat ca fiind de rea-credinŃă.

De cele mai multe ori, jocul concurenŃei pe piaŃa relevantă este dur i poate cauza

prejudicii. Atât timp cât prejudiciul se produce în condiŃiile legii, ale libertăŃii comerŃului iale concurenŃei, nu suntem în prezenŃa unui abuz de drept.

Prejudiciul în domeniul concurenŃei constă în pierderea clienteleii implicit, înscăderea vânzărilor i a cifrei de afaceri. Comerciantul vătămat poate obŃine, pe cale judecătorească, încetarea sau înlăturarea actelor/faptelor păgubitoare i despăgubiri materiale

i/sau morale pentru prejudiciul cauzat. InstanŃa trebuie să analizeze dacă mijloacele folositede comerciant, ca autor al prejudiciului, exced loialităŃii comerciale.

5.3.3. Criteriul uzanŃelor cinstite

ConcurenŃa este limitată prin respectarea uzanŃelor comerciale cinstite. Acesteareprezintă practici sau reguli care se aplică în relaŃiile contractuale dintre participanŃii laactivitatea de comerŃ internaŃional. Altfel spus, uzanŃele sunt acele standarde profesionale,specifice domeniului comercial, industrial, de executare a lucrărilor i prestărilor de servicii,care s-au impus ca urmare a unei conduite repetate, constante.

Art. 1 din Codul civil conferă uzanŃelor conforme ordinii publicei bunelor moravuri

rangul de izvor de drept. În conformitate cu art. 1 alin. (6) din Codul civil, prin uzanŃe se înŃelege obiceiul (cutuma)i uzurile profesionale.Legea nr. 11/1991 nu definete noŃiunea de uzanŃe cinstite, însă precizează care acte i

fapte reprezintă manifestări ale concurenŃei neloiale, prin enumerarea acestora în cuprinsulart. 1¹ lit. a, art. 4i art. 5 din lege. Art. 1 alin. (3) din Codul civil arată că „uzanŃele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea”; aadar, noŃiunea de uzanŃedin cuprinsul Legii nr. 11/1991 face trimitere definiŃia din art. 1 alin. (6) din Codul civil.

În literatura de specialitate, conceptul de uzanŃe cinstite se definete prin raportare la

două elemente: unul obiectivi unul psihologic. Primul desemnează o practică socială consolidată, iar cel de-al doilea consideră obligatorie uzanŃa în relaŃiile comerciale.

NoŃiunea de uzanŃe cinstite este rezultatul transpunerii în dreptul nostru a textului art.10 bis al ConvenŃiei de la Paris.

JurisprudenŃa franceză a avansat noŃiunea de uzuri oneste pentru a caracterizaconcurenŃa loială. Pentru a contura acest concept, jurisprudenŃa franceză a avut ca punct de


32/87

26

plecare regulile deontologice profesionale, riguroase, care au ca scop protejarea interesuluiaceluia care desf ă oară o anumită activitate, dari interesul consumatorului.

Neexercitarea activităŃii industriale i de comercializare a produselor, de execuŃie alucrărilor, precum i de efectuare a prestărilor de servicii contrar bunei-credinŃe i uzanŃelorcinstite, atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau după caz, răspunderea penală (art. 3

din Legea nr. 11/1991).ConcurenŃă neloială reprezintă opusul concurenŃei licite, admisibile, care este

considerată a fi o sursă de energie, de progres, care vine în sprijinul economiei de piaŃă.Incriminarea concurenŃei neloiale este menită să asigure, în mod practic, loialitatea în

afaceri. Nu trebuie uitat faptul că i consumatorii, adesea victime ale neloialităŃii, joacă un rolimportant în lupta dintre actorii pieŃei.

Pornind de la aceste premise, concurenŃa loială constituie singura formă de concurenŃă permisă, în cadrul căreia comportamentul competiŃional al comerciantului se manifestă cu

bună-credinŃă i potrivit uzanŃelor cinstite, în scopul atingerii obiectivelor preconizate înactivitatea sa.

'. (utoritatea de concurenţ$ ) Consiliul Concurenţei

6.1. Generalit ăŃi

Consiliul ConcurenŃei urmăre te protecŃia, menŃinerea i stimularea concurenŃei i a

unui mediu concurenŃial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.Consiliul ConcurenŃei este autoritatea naŃională administrativă în domeniul concurenŃeicare urmăre te respectarea legislaŃiei în domeniu, iar în caz de încălcare, va aplica sancŃiunileprevăzute de lege. va aplica sancŃiunile prevăzute de lege, exercitând astfel forŃa coercitivă a statului.Astfel, potrivit art. 3 din Legea 21/1996 privind concurenŃa, punerea în aplicare a acestui act normativ,precum i a prevederilor art. 101i 102 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene este încredinŃată Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativă autonomă, beneficiind de personalitate juridică, investită în acest scop, în condiŃiile, modalităŃile i limitele stabilite prin dispoziŃiile legii

respective. Consiliul ConcurenŃei are i rolul de autoritate naŃională de contact în domeniulajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, i instituŃiile publice, furnizoriiibeneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.

Consiliului ConcurenŃei îi revine i rolul de a reprezenta România în relaŃiile cuorganizaŃiile i instituŃiile internaŃionale de profil; de asemenea, este responsabil de relaŃia cu


33/87

27

instituŃiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislaŃia europeană, icooperează cu alte autorităŃi de concurenŃă.

Activitatea Consiliului ConcurenŃei se desf ă oară pe două componente principale: unapreventivă, de monitorizare a pieŃelor i supraveghere a actorilor de pe aceste pieŃe i unacorectivă, menită să restabilească i să asigure dezvoltarea unui mediu concurenŃial normal.

6.2. Structura Consiliului Concuren Ńei

Consiliul ConcurenŃei este un organ colegial, format din 7 membri: un preedinte (acărui funcŃie este asimilată celei de ministru), 2 vicepreedinŃi (a căror funcŃie este asimilată celei de secretar de stat)i 4 consilieri de concurenŃă (a căror funcŃie este asimilată celei desubsecretar de stat).

Membrii Consiliului Concurentei sunt numiŃi în funcŃie de către Preedintele României,la propunerea Guvernului. Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului ConcurenŃei

este de 5 ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată. Membrii Plenului îndeplinesc atribuŃiiconform regulamentelor aprobate de către Plen sau conform delegării Preedintelui.

Calitatea de membru al Consiliului ConcurenŃei este incompatibilă cu exercitareaoricărei alte activităŃi profesionale sau de consultanŃă, cu participarea, directă ori prinpersoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entităŃi publice ori private sau cudeŃinerea de funcŃii ori de demnităŃi publice, cu excepŃia funcŃiilor i activităŃilor didacticedin învăŃământul superior, cercetaretiinŃifică i creaŃie literar-artistică. Ei nu pot fidesemnaŃi experŃi sau arbitri nici de părŃi i nici de instanŃa judecătorească sau de către o altă instituŃie.

Membrii Consiliului ConcurenŃei i inspectorii de concurenŃă nu pot face parte dinpartide sau alte formaŃiuni politice.

6.3. Func Ńionarea Consiliului Concuren ŃeiConsiliul ConcurenŃei î i desf ă oară activitatea, deliberează i ia decizii în pleni în

comisii. Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenŃă în componenŃa stabilită de pre edintele Consiliului ConcurenŃei, pentru fiecare caz în parte,i este condusă de către

un vicepreedinte al Consiliului ConcurenŃei. Preedintele Consiliului ConcurenŃei ordonă efectuarea de investigaŃii i desemnează raportorul pentru fiecare investigaŃie.Consiliul ConcurenŃei examinează în plen:

• rapoartele de investigaŃie, cu eventualele obiecŃii formulate la acestea, asupramăsurilor de luat;

• autorizarea concentrărilor economice;


34/87

28

• punctele de vedere, recomandările i avizele formulate în realizarea atribuŃiilorprevăzute de Legea concurenŃei;

• proiectele de reglementări propuse spre adoptare;• raportul anual al activităŃii instituŃiei, raportul anual privind ajutoarele de stat, precum

i orice alte rapoarte privind concurenŃa i ajutoarele de stat.

În formaŃiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal alvoturilor, soluŃia votată de preedinte prevalează.

Structura organizatorică i de personal a Consiliului ConcurenŃei, atribuŃiile de conducerei de execuŃie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de

acesta.În cadrul Consiliului ConcurenŃei funcŃionează Colegiul Consultativ, un organism

neparmanent, format din 11 până la 17 reprezentanŃi ai mediului universitar de concurenŃă, aimediului de afacerii ai asociaŃiilor de protecŃie a consumatorilor sau din alte persoane cu

prestigiu în domeniul economic, juridic sau al concurenŃei.

6.4. Atribu Ńiile Consiliului Concuren Ńei

Consiliul ConcurenŃei adoptă regulamente i instrucŃiuni, emite ordine, ia deciziiiformulează avize, face recomandări i elaborează rapoarte.

Consiliul ConcurenŃei are următoarele atribuŃii stabilite prin art. 26 din Legea nr.21/1996:

◊ efectuează, din oficiu sau la sesizarea unei persoane fizice sau juridice,investigaŃiile privind practicile anticoncurenŃiale i concentrările economice ilegale

În acest sens, inspectorii de concurenŃă sunt abilitaŃi cu puteri de inspecŃie. Eideclanează o procedură de examinare preliminară, în cadrul căreia pot solicita întreprinderilor i autorităŃilor i instituŃiilor administraŃiei publice centralei locale toatedocumentelei informaŃiile care le sunt necesare.

◊ ia deciziile prin care constată încălcarea prevederilor Legii concurenŃei i aplică sancŃiunile corespunzătoate, ia măsuri pentru restabilirea mediului concurenŃial. DeciziileConsiliului ConcurenŃei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de ApelBucureti.

Consiliul ConcurenŃei poate retrage, prin decizie, beneficiul exceptării pentru înŃelegerile, deciziileasociaŃiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, potrivitprevederilor art. 29 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003. ConsiliulConcurenŃei poate publica un raport cu privire la rezultatele investigaŃiei privind anumite


35/87

29

sectoare ale economiei sau anumite acorduri în diferite sectoarei invită părŃile interesate să formuleze observaŃii. De asemenea, poate sesiza Guvernul asupra existenŃei unei situaŃii demonopol i propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remediereadisfuncŃionalităŃilor constatate. Sesizează instanŃele judecătore ti asupra cazurilor în careacestea sunt competente potrivit Regulamentului nr. 1/2003.

◊ se implică în elaborarea actelor normative privind protecŃia mediului concurenŃialConsiliul ConcurenŃei emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care

pot avea impact anticoncurenŃial i propune modificarea actelor normative care au unasemenea efect. Astfel, urmăre te aplicarea dispoziŃiilor legale i a altor acte normativeincidente în domeniul de reglementare al legii concurenŃei i asigură aplicarea efectivă adeciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse i a efectelor concentrăriloreconomice autorizate condiŃionat prin decizii. Totodată, poate face recomandări de bună practică în diverse sectoare economicei îndrumări privind diverse aspecte legate le aplicarea

legislaŃiei în domeniul concurenŃei, avâd în vedere practica Comisiei Europene, a instanŃelornaŃionale i a celor de la nivelul Uniunii Europene.

◊ Consiliul ConcurenŃei reprezintă România i promovează schimbul de informaŃii ide experienŃă în relaŃiile cu organizaŃiile i instituŃiile internaŃionale de profil; ca autoritatenaŃională de concurenŃă, este responsabil de relaŃia cu instituŃiile Uniunii Europene, potrivitprevederilor relevante din legislaŃia europeană, i cooperează cu alte autorităŃi de concurenŃă.

Întrebări:1. Cum delimitaŃi o piaŃă relevantă?

2. DefiniŃi concurenŃa neloială i arătaŃi criteriile în baza cărora clasificaŃi un act ca fiindde concurenŃă neloială.

3. PrezentaŃi principalele trăsături ale întreprinderii.4. PrezentaŃi principalele funcŃii ale concurenŃei.5. Care sunt atribuŃiile Consiliului ConcurenŃei?


36/87

30

Capitolul III. Protecţia pieţei

Obiective:- prezentarea categoriilor de antante- identificarea exceptărilor de la principiul interzicerii înŃelegerilor anticoncurenŃiale- însu irea noŃiunilor legate de abuzul de poziŃie dominantă - cunoaterea modurilor în care se poate realiza o concentrare economică - delimitarea condiŃiilor în care un ajutor economic este compatibil cu piaŃa comună

(. (corduri* deci ii "i practici concertate

1. Aspecte generaleProtejarea concurenŃei loiale prin reprimarea practicilor anticoncurenŃiale a

constituit o prioritate încă de la constituirea ComunităŃii Europene. Regulile generale privindconcurenŃa pe piaŃa internă a ComunităŃii Europene erau cuprinse în art. 85i 86 din Tratatulde la Roma din 1957 devenite 81i 82 după.

DispoziŃiile art. 101 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (fostul art.81 din Tratatul ComunităŃilor Europene) interzici declară incompatibile cu piaŃa comună orice acorduri între întreprinderi, decizii de asociere de întreprinderii toate practicileconcertate susceptibile să afecteze comerŃul între statele membrei care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenŃei în cadrul pieŃei interne.

Art. 102 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (fostul art. 82 dinTratatul ComunităŃilor Europene) precizează că este incompatibil cu piaŃa internă i interzis, în măsura în care comerŃul între statele membre ale Uniunii Europene este susceptibil de a fiafectat, comportamentul uneia sau mai multor întreprinderi de a folosi într-un mod abuziv opoziŃie dominantă pe piaŃa internă sau pe o parte substanŃială a acesteia.

Controlul respectării dispoziŃiilor art. 101 i 102 din Tratatul privind funcŃionareaUniunii Europene se realizează de către Comisia Europeană. Procedura de control sedesf ă oară potrivit Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002referitor la punerea în aplicare a regulilor de concurenŃă prevăzute în art. 81i 82 din Tratat.

Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene nu cuprinde dispoziŃii referitoarela concentrările economice care pot denatura concurenŃa. Pentru a acoperi această lacună


37/87

31

legislativă, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul privind concentrărileeconomice.

RestricŃiile de concurenŃă se aplică nu numai întreprinderilor, cii guvernelor careacordă ajutoare operatorilor economici. Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europeneinterzice, în principiu, prin art. 107- art. 109, toate ajutoarele acordate de state sau prin

intermediul resurselor de stat, acordate sub orice formă, care denaturează sau ameninŃă să denatureze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃii, în măsura în careafectează schimburile comerciale dintre statele membre.

LegislaŃia comunitară este transpusă în dreptul nostru prin Legea nr. 21/1996.ModalităŃile de aplicare a acestor prevederi sunt stabilite prin regulamentelei instrucŃiunileemise de Consiliul ConcurenŃei, care constituie legislaŃia secundară în materie.

Articolul 101 alin. (1) din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene interziceorice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderii orice practici

concertate care pot afecta comerŃul dintre statele membrei care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenŃei în cadrul pieŃei interne.

Acordurile între întreprinderi, decizii ale asocierilor de întreprinderii practicileconcertate pot fi grupate în conceptul de antantă. În dreptul nostru, regimul juridic alantantelor este cel stabilit prin art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/ 1996 care este similar art.101 alin. (1) din Tratat.

Doctrina a definit antanta ca fiind orice înŃelegere intervenită între două sau mai multe întreprinderi, exprimată în scris-indiferent de forma, titlul ori natura actului sau a clauzei ce oconŃine-sau tacită, explicită sau implicită, publică sau ocultă, având ca obiect sau ca efectcoordonarea comportamentului concurenŃial.

Potrivit dreptului comunitar (Decizia Comisiei Europene 87/409/EEC în cazul SandozProdotti Farmaceutici SpA din 13 iulie 1987)i naŃional (Decizia Consiliului ConcurenŃei nr.35/2009), noŃiunea de înŃelegere reprezintă orice acord, consemnat în scris sau oral, publicsau secret, indiferent de denumire, între unul sau mai mulŃi operatori economici. Nu estenecesar ca voinŃa părŃilor să ia forma unui contract.

Curtea Europeană de JustiŃie a considerat că înŃelegerea poate consta într-o acŃiunesingulară, într-o serie de acŃiuni sau într-un mod de comportament (Hotărârea CurŃii -cameraa asea- din data de 8 iulie 1999, Cauza C-49/92 P., Comisia ComunităŃilor Europene împotriva Anic Partecipazioni SpA). Pentru ca înŃelegerea să intre sub incidenŃa art. 101 alin.(1) din Tratat, este suficient ca operatorii economici să î i fi exprimat intenŃia comună de aadopta o anumită conduită pe piaŃă (Hotărârea CurŃii din 15 octombrie 2002, C 238/99 P,Limburgse Vinyl Maatschappii NV împotriva Comisiei Europene).


38/87

32

ÎnŃelegerea poate fi explicită, scrisă sau tacită, care poate fi dovedită prin coroborareaactelor i faptelor dovedite.

Deciziile de asociere reprezintă o manifestare de voinŃă preliminară, prin care unoperator economic consimte să realizeze o grupare, împreună cu alte entităŃi colective, caredevine operantă doar dacă este finalizată printr-un acord.

NoŃiunea de practică concertată desemnează o stare de fapt care rezultă dincomportamentul individual al operatorilor economici orientat spre evitarea consecinŃelorconcurenŃiale prin cooperarea lor.

La nivel european, acest concept a fost clarificat

132133123-Dreptul-Concurentei-libre.pdf

Documents

Transcript of 132133123-Dreptul-Concurentei-libre.pdf