12 - Pragul de Rentabilitate
-
Upload
cristian-ricu -
Category
Documents
-
view
10 -
download
0
description
Transcript of 12 - Pragul de Rentabilitate
Pragul de rentabilitate reprezinta volumul productiei , numite critice, care
aduce intreprinderii incasari din vinzarea lui egale cu costurile necesare
pentru obtinerea acestuia, ceea ce inseamna ca ea realizeaza un profit egal
cu zero.
Sub pragul de rentabilitate, incasarile din vinzarea productiei sunt mai mici
decit costurile pentru obtinerea ei, asfel ca intreprinderea are pierderi
financiare.
Peste pragul de rentabilitate, incasarile din vinzarea productiei depasesc
costurile necesare pentru executarea ei , ceea ce determina obtinerea de
profit de catre intreprindere.
Pragul de rentabilitate este o masura a flexibilitatii intreprinderii in raport cu
fluctuatiile activitatii ei de productie si o modalitate de evaluare a riscurilor
sale.
In acest sens, s-a demonstrat statistic ca intreprinderile pot fi incadrate intr-
una din urmatoarele situatii definite sub raportul rentabilitatii sistemului si
al riscurilor sale de exploatare:
- intreprindere instabila , atunci cand cifra de afaceri depaseste cu mai
putin de 10% pragul de rentabilitate;
- intreprindere relativ stabila ,in cazul in care cifra de afaceri
depaseste cu pina la 20% pragul de rentabilitate;
- intreprindere cu o pozitie relativ confortabila, atunci cand cifra de
afaceri depaseste cu mai mult de 20% pragul de rentabilitate.
In demersurile strategice ale intreprinderii , pragul de rentabilitate este
folosit in fundamentarea optiunilor de asimilare a unor noi produse, de
extindere a activitatii pe alte piete , de adoptare a unor alternative
tehnologice, de externalizare sau internalizare a unor activitati s. a.
La baza procesului de fundamentare a optiunilor strategice stau
indicatorii diagramei pragului de rentabilitate –fig.1
-Qcr- cantitatea de productie critica ,corespunzatoare pragului de
rentabilitate;
-Qmin - cantitatea de productie minim necesara ,care permite
intreprinderii recuperarea doar a costurilor fixe in perioadele temporare
de impas financiar, ca urmare a declinului activitatii ei;
- Qp- cantitatea de productie prevazuta;
-Cf- costuri fixe pe intraga productie (cu amortizarea mijloacelor fixe,
logistice, administrative s.a.)
-Cv- costuri variabile pe intreaga productie (cu materii prime, cu salarii
tarifare si contributiile aferente lor, cu energia tehnologica s.a.)
-C- costul productiei;
-V- valoarea productiei;
-Pr- profitul pe intreaga productie;
-cv- costuri variabile pe unitatea de produs;
-c- costul pe unitatea de produs;
c = C/Qp = cv+ Cf/Qp
-pr- profitul pe unitatea de produs;
-p- pretul de vanzare pe unitatea de produs;
P=V/Qp = cv + Cf/Qp +pr
Conform definitiei, Qcr . p =Cf +cv. Qcr
Rezulta: Qcr = Cf/( p-cv) =Cf / mv
- mv- marja asupra costurilorvariabile pe unitatea de produs;
mv = Cf/Q +pr
Rezulta mv . Q = Cf +pr .Q
Deci, Mv =Cf +Pr
-Mv- marja asupra costurilor variabile pe intreaga productie;
Conform diagramei , sunt posibile trei situatii:
- cind Q >Qcr mv>Cf/Q , deci pr>0
- daca Q< Qcr mv < Cf/Q, deci pr<0
-cind Q= Qcr mv= Cf/Q, deci pr=0
In cazul in care productia se situeaza in zona de profitabilitate, pot fi
calculati doi indicatori ai riscului de exploatare a intreprinderii :
- in marimi absolute, marja de siguranta ;
Ms= Q – Qcr
- in marimi relative, indicele de siguranta;
Is = ( Q –Qcr) / Qcr
Pe baza indicatorilor din diagrama pragului de rentabilitate pot fi efectuate
previzionari referitoare la:
-rezultatul financiar - profit sau pierdere – corespunzator unei anumite
cantitati de productie ce va fi vanduta de intreprindere ;
- cantitatea de productie ce trebuie sa fie vanduta de intreprindere pentru
realizarea unui obiectiv de profit.
In primul caz , pornindu-se de la relatia marjei unitare asupra cheltuielilor
variabile, rezulta:
pr=mv-Cf /Q , pr >0 pr<0 pr=0
In cel de-al doilea caz ,exista doua variante:
- obiectivul de profit este dat pe o unitate de produs
Q = Cf/ (mv – pr )
- obiectivul de profit este stabilit pe intreaga productie vanduta
Q = (Cf +pr.Q) / mv = (Cf +Pr )/ mv
Diminuarea zonei de pierderi in favoarea cresterii celei de profitabilitate
impune actiuni orientate pe scaderea cantitatii de productie critice
corespunzatoare pragului de rentabilitate.Aceste actiuni se refera la :
-reducerea costurilor variabile pe unitatea de produs;
-reducerea costurilor fixe;
- cresterea pretului unitar de vanzare al produsului comercializat .
Daca primele doua directii de actiune sunt dependente doar de efortul
intreprinderii , cea de-a treia trebuie sa fie abordata si in functie de nivelul
concurentei pe piata produsului si de asteptarile clientilor referitoare la
oferta destinata lor.
Studiul pragului de rentabilitate in raport cu deciziile privind productia
prevazuta a intreprinderii pe perioada strategica poate fi realizat si in
contextual interventiei unei noi restrictii : marimea capacitatii de productie a
intreprinderii pentru produsul respectiv – Cp .
In cadrul acestui studiu se are in vedere premisa conform careia capacitatea
de productie este mai mare ca productia prevazuta conform cererii existente
pe piata si a posibilitatilor de productie ale intreprinderii : Cp > Qp .
Aceasta premisa reflecta existenta unei subutilizari a capacitatii de
productie de care dispune intreprinderea , cu costurile si pierderile
corespunzatoare ei. Ca urmare , se impun actiuni orientate spre identificarea
unor posibilitati de crestere a productiei prevazute.
Referitor la situatia produsului analizat in raport cu profitabilitatea sa ,sunt
posibile urmatoarele trei variante de abordare a studiului :
1.Qcr < Qp < Cp – produsul se afla in zona de profitabilitate iar analiza se
continua doar cu siguranta (riscul) corespunzator acestuia.
2.Qp< Qcr < Cp – produsul se afla in zona de pierderi.
Ca urmre, sunt necesare actiuni axate pe reducerea cantitatii de productie
critice sub productia prevazuta, pe marirea cantitatii de productie prevazute
peste pragul de rentabilitate sau pe ambele directii.
3.Qp < Cp < Qcr - produsul se afla in zona de pierderi.
In aceste conditii sunt necesare actiuni de crestere a capacitatii de producrie
,in principal prin investitii , peste nivelul cantitatii de productie prevazute.
Atunci cand nu exista astfel de posibilitati sau cele de care dispune
intreprindrea sunt insuficiente, aceasta este obligata sa renunte la o serie de
comenzi privind produsul respective
.Dar, nu pot fi excluse si situatiile in care intreprinderea poate atrage mai
multe comenzi, asfel ca Qp> Cp.
In asfel de cazuri , actiunile intreprinderii trebuie sa fie orientate spre
cresterea marimii capacitatii de productie existente, in special pe baza de
investitii. Atunci cand acest lucru nu este posibil sau suficient , ea trebuie sa
renunte la o serie de comenzi.
Ulterior , analiza poate continua prin prisma zonei de incadrare in diagrama
pragului de rentabilitate : de profit sau de pierderi.
Diagrama punctului de echilibru este folosita in fundamentarea deciziei de
optiune pentru o varianta din categoria celor comparate, pe baza a doua
variabile dependente.
Prin intermediul ei se stabilesc punctele de echilibru ale variantelor
comparate si intervalele in care fiecare dintre acestea sunt preferate in
raport cu celelalte,
In cazul nostru , cele doua variabile sunt costul unitar – c – sau total –C - al
produsului care face obiectul deciziei de optiune si cantitatea de productie
prevazuta in care el se va executa pentru vanzare – Qp.
C = cv+ Cf / Qp C=cv.Qp + Cf, in care:
-cv – costurile variabile pe unitatea de produs;
-Cf – costurile fixe pe total productie.
Variatia costului unitar al produsului in functie de cantitatea de productie se
reprezinta grafic printr-o hiperbola echilatera care se apropie asimptotic de
cele doua axe , conform functiei y=a+b / x, iar cea a costului total al
produsului , printr-o dreapta cu un anumit coeficient unghiular si o
ordonata la origine , data de nivelul costurilor fixe, corespunzatoare
functiei y= ax+b (fig.2 si 3)
Cantitatea de productie corespunzatoare punctului de echilibru poate fi
determinata in mod analitic astfel:
c1 = c2 C1=C2
cv1+Cf1 /Qpech=cv2+Cf2 /Qpech cv1.Qpech+Cf1=cv2.Qpech+Cf2
(cv1-cv2)Qpech=Cf2-Cf1 (cv1-cv2)Qpech=Cf2-Cf1
Qpech=(Cf2-Cf1)/ (cv1-cv2) Qpech=(Cf2-Cf1)/(c v1-cv2)
Indicii 1 si 2 semnifica cele doua variante comparate.
Pe baza reprezentarilor grafice ale costului unitar sau total in functie de
cantitatile de productie prevazute,se poate prezenta diagrama punctului de
echilibru in cele doua situatii (fig.4).
In cazul compararii mai multor variante, sunt identificate mai multe puncte
de echilibru.