11 j 7 i - hotararicedo.ro 2013 final.pdf · punct de vedere. Contractul de editare se reziliazã...

JurisClasor CEDO

* revistã online *

2 JurisClasor CEDO

3JurisClasor CEDO

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

JurisClasor CEDO* revistã online *

4 JurisClasor CEDO

Redactor: Monica StoianTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de ConsiliulNaþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2014Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

IMPORTANT

Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,Sector 1, Bucureºti- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27- prin e-mail la adresa [email protected].

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911ISSN-L 2247 – 6911

5JurisClasor CEDO

Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Tribunalul Bucureºti

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Redactor-ºef adjunct: jud. Alexandra NEAGU – Tribunalul Bucureºti

Colegiul de redacþie: jud. Carla ANGHELESCU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Elena BLIDARU– Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Vasile BOZEªAN – Judecãtoria Alexandria,jud. Lavinia CÎRCIUMARU – Judecãtoria Constanþa, jud. Victor CONSTANTINESCU– Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea deApel Piteºti (detaºare Inspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – TribunalulBucureºti, jud. Roxana CÃLIN – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU –Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, jud. Cristina RADU – Judecãtoria Constanþa, jud.Lucia ZAHARIA – Curtea de Apel Bucureºti

Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU– Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – AgentulGuvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. BeatriceRAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti, prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul deStudii de Drept European din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice al AcademieiRomâne, jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU – Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. MihailUDROIU – Tribunalul Bucureºti, jud. Mihaela VASIESCU – Curtea de Apel Tîrgu-Mureº.

Colaboratori: proc. Cristina BUNEA – Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureºti (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), jud. Gabriel CAIAN – Judecãtoria Craiova (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), jud. Irina CAMBREA – Judecãtoria Tg-Jiu (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), dipl. Mãdãlina MORARIU – MAE – AgentulGuvernamental, dipl. Geanina MUNTEANU – MAE – Agentul Guvernamental, jud.Ileana POPA – Curtea de Apel Bucureºti (detaºare MAE – Agentul Guvernamental).

6 JurisClasor CEDO

7JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO

* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã oiniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, pusã în practicã deEditura Universitarã, având ca scop promovareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîn spaþiul european, informarea ºi facilitareaaccesului la resursele juridice naþionale ºiinternaþionale.

Asociaþia Magistraþilor Europeni pentruDrepturile Omului îºi propune sã contribuie laapãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarealibertãþii de exprimare, de informare ºi deasociere a acestora, sã-ºi aducã prin toatemijloacele legale contribuþia la modernizareasistemului judiciar ºi la creºterea încrederiipublice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,sã depunã toate eforturile pentru evitareaoricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþilefundamentale ale omului, din partea oricãreiinstituþii sau autoritãþi publice.

Editura Universitarã este recunoscutã deConsiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþieserialã (lunarã), în format exclusiv online,înregistratã la Biblioteca Naþionalã a Românieicu descrierea

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911

ISSN-L 2247 – 6911

The “JurisClasor CEDO” review is aninitiative of the Association of EuropeanMagistrates for Human Rights, implemented byUniversity of Bucharest Publishing House,aimed at promoting human rights andfundamental freedoms in Europe, informationand access to national and international legalresources.

The Association of European Magistratesfor Human Rights aims at defending the statusof magistrates and promoting freedom ofexpression and of information and of theirassociation, at contributing, by all legal means,in the modernization of the judicial system andin increasing public confidence in an effectiveand fair act of justice, at making make everyeffort so as to avoid any interference with therights and fundamental freedoms, by any publicor governmental authorities.

The University of Bucharest PublishingHouse is recognized by the National Council ofUniversity Research (N.U.R.C.); the“JurisClasor CEDO” review is a serialpublication (monthly), available exclusivelyonline, registered with the National Library withthe description

8 JurisClasor CEDO

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

9JurisClasor CEDO

Principii de publicarePublication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic peadresa de e-mail [email protected] ori la adresa: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºiprenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul demuncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail,codul numeric personal ºi codul IBAN.

Materialele vor fi predate revistei ºi în formatelectronic, redactate în Microsoft Word, fontTimes New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri,folosindu-se în mod obligatoriu diacritice.

Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 depagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fistructurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni,corespunzãtor complexitãþii temei tratate.

În text pot fi folosite cuvinte scrise cu fontnormal sau italic ºi în mod excepþional cucaractere bold, fiind exclusã folosireaMAJUSCULELOR.

Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat demaximum 25 de rânduri, în funcþie dedimensiunea articolului ºi de complexitatea temeitratate. Rezumatul va conþine esenþa articoluluiºi concluziile autorului asupra problemeianalizate, putând fi redactat în limba românã,englezã sau francezã.

Sursele bibliografice vor fi citate complet ºivor indica toate elementele de identificare: iniþialaprenumelui ºi numele autorului (fãrã caractereîngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºifãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacãsunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fienumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se vamenþiona numai numele primului sau alcoordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”.

Se vor utiliza doar abrevierile menþionate înlista de abrevieri.

Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelornormative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen.,C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr.,O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc.Indicarea actelor normative se va face numaiprin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsolva fi indicat numãrul Monitorului Oficial.

The papers will be sent electronically by e-mail to [email protected] or inprinted format at: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. The authors will mention theirname and surname, profession (position),address, workplace, telephone number,personal identification number and IBAN code.

Materials will be delivered in electronic formatas well, written in Microsoft Word, font: TimesNew Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the useof diacritics is mandatory.

The doctrine articles may not exceed 25pages, including footnotes, and will be structuredinto several parts and divisions, correspondingto the complexity of the document.

Normal or italic and, exceptionally, bold fontsmay be used in the text, and the use of CAPITALLETTERS is excluded.

Each article will be accompanied by anabstract, necessarily in English and/or French,up to 25 rows, depending on the size of thearticle and the complexity of the document. Theabstract will contain the essence of the articleand author’s conclusions on the problemanalysed.

Bibliographical sources will be fully cited,indicating all elements of identification: initialletter of the surname and the name of the author(without bold fonts), full title of article (in italicsand without quotation marks), publication, issue/year, publisher, city, year of publication andreference page. If there are several authors ofa paper, they will all be listed, using commas,without the conjunction “and”. If there are morethan five authors, only the name of the firstauthor or of the coordinator will be mentioned,followed by “et al.”

Only the abbreviations mentioned in theabbreviations list will be used.

The usual abbreviations used in referenceto the Romanian normative acts are: Civ. C.,Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,para., ind., let., pt. etc. The normative acts willbe indicated only by mentioning the number andthe year of issuance, without the date when it

10 JurisClasor CEDO

Cu privire la materialele care se publicã,conducerea revistei îºi rezervã dreptul sãcorecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizezeunele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor,opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscriselenepublicate nu se restituie.

Materialele trimise redacþiei spre publicare nupot fi oferite spre publicare cãtre alte revistedecât dupã primirea unui refuz expres depublicare în Revista JurisClasor CEDO dinpartea redacþiei sau dupã curgerea unui termende 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primitniciun rãspuns.

Cele de mai sus sunt clauze ale contractuluide editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.Conform contractului, autorii cesioneazã cu titluexclusiv dreptul de producere ºi difuzare a opereilor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit,prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele înmomentul în care trimit lucrãrile spre a fipublicate.

Colaboratorii vor respecta legislaþia privinddrepturile de autor pentru a evita orice formã deplagiat, revenindu-le în caz contrar întreagarãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþiarevistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acestpunct de vedere.

Contractul de editare se reziliazã de dreptdacã survin pânã la data corecturii finale anumãrului de revistã modificãri legislativeimportante ce influenþeazã în mod hotãrâtorconþinutul articolului.

was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/2004), but the footnote will point out thepublication of Official Monitor.

Concerning published materials, the journalmanagement reserves the right to amend, asappropriate, to reformulate or adapt someformulations, without bringing prejudice to theideas, opinions and arguments of the authors.Unpublished manuscripts will not be returned.

The material submitted for publication maybe offered for publication to other journals onlyafter receiving an express refusal to publish inthe JurisClasor CEDO review from the editorialboard or after a period of 45 days fromsubmission in which no answer is received.

The above mentioned are terms of the editingcontract, in compliance with Law no. 8/1996 oncopyright and related rights. Under theagreement, authors assign exclusive right on theproduction and dissemination of their work(including electronically), and it is presumed thatthey agree to the terms when sending the workto be published.

Collaborators will respect copyright laws, witha view to avoiding any form of plagiarism,otherwise they will have the full legal or ethicalresponsibility. Editors undertake no liability in thisregard.

The editing contract is terminated by law, if,until final correction of the issue, importantlegislative changes, which would decisivelyinfluence the content

11JurisClasor CEDO

Lista principalelor abrevieri

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau PedepselorInumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

12 JurisClasor CEDO

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoareleUSD dolar american

13JurisClasor CEDO

Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - 2013

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2013

Prezenþa arestatului la judecarea cauzei. Asigurarea condiþiilor de deþinere compatibilecu respectarea demnitãþii umane. Prezumþia de nevinovãþie – comunicat de presã alParchetului. Respectarea vieþii private – difuzarea imaginii persoanei arestate purtândcãtuºe - cauza Catanã c. României ............................................................................... 21Autor: Cristina Bunea

Neexecutarea sau executarea cu întârziere a unor hotãrâri judecãtoreºti, justificatã decircumstanþele particulare ale litigiilor privind F.N.I. - decizia de inadmisibilitate în cauzaAlbert ºi alþi 361 reclamanþi c. României ........................................................................ 25Autor: Cristina Bunea

Absenþa oricãrui indiciu de arbitrariu în procedurile naþionale – decizia de inadmisibilitateparþialã în cauzele reunite Victor Atanasie Stãnculescu c. României ºi Mihai Chiþac c.României ........................................................................................................................ 28Autor: Vasile Bozeºan

JurisClasor CEDO - Februarie 2013

Reforma sistemului de pensii. Naþionalizarea activelor fondurilor de pensii private.Opþiunea cotizanþilor unui fond privat între redirecþionarea automatã cãtre sistemulpensiilor publice sau rãmânerea ca membri ai fondurilor private - decizia de inadmisibilitatedin cauza E.B. (nr. 2) c. Ungariei ................................................................................... 37Autor: Dragoº Cãlin

Judecãtor al Curþii Supreme exclus din corpul magistraþilor printr-o procedurã disciplinarãnelegalã. Lipsa de independenþã ºi imparþialitate a Consiliului Superior de Justiþie ºi ainstanþei de control judiciar - încãlcarea art. 6 ºi 8 din Convenþie - cauza OleksandrVolkov c. Ucrainei .......................................................................................................... 39Autori: Vasile Bozeºan, Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru

Plata daunelor morale pentru afirmaþii calomnioase urmãrea un scop legitim – apãrareareputaþiei altei persoane – ºi era necesarã într-o societate democraticã – decizia deinadmisibilitate în cauza Mugur Cristian Ciuvicã c. României ........................................ 57Autor: Gabriel Caian

Malpraxis medical. Lipsa consimþãmântului scris al pacientei ºi omisiunea medicului dea informa adecvat pacienta asupra riscurilor procedurii medicale - încãlcarea art. 8 dinConvenþie - cauza Csoma c. României .......................................................................... 60Autor: Vasile Bozeºan

14 JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - Martie 2013

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unei singure decizii irevocabilepronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel - decizia deinadmisibilitate Viorica Printz c. României ...................................................................... 71Autor: Dragoº Cãlin

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor naþionale– decizia de inadmisibilitate în cauza Brînduºa Cimbru ºi alþi 413 reclamanþi c. României .. 73Autor: Dragoº Cãlin

Interzicerea supunerii unei persoane la tratamente inumane ºi degradante ºi respectareavieþii private – expunerea în public a persoanei arestate purtând cãtuºe - decizia deinadmisibilitate în cauza Costiniu c. României ............................................................... 75Autor: Cristina Bunea

JurisClasor CEDO - Aprilie 2013

Aplicarea unei amenzi penale de 30 EUR, cu suspendare, pentru infracþiunea de ofensãadusã Preºedintelui Franþei, prin expunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!”(în traducere eufemisticã - „dispari, nenorocitule!”), nu constituie o mãsurã necesarãîntr-o societate democraticã - încãlcarea art. 10 din Convenþie în cauza Eon c.Franþei ............................................................................................................................ 81Autor: Vasile Bozeºan

Obligaþia statului de a nu supune o persoanã la tratamente inumane ori degradante –expunerea unei persoane în public încãtuºatã, condiþii materiale de detenþie. Dreptul larespectarea vieþii private – apariþia în presã a unor transcrieri ale convorbirilor telefoniceinterceptate autorizat - cauza Cãºuneanu c. României .................................................. 89Autor: Cristina Bunea

Audierea unei persoane cercetate penal, timp de 16 ore, la sediul parchetului. Încãtuºareaºi escortarea persoanei reþinute - decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu c.României ........................................................................................................................ 94Autor: Cristina Bunea

Jurnalist obligat de instanþa naþionalã la plata de daune morale cãtre directorul unuispital public, fãrã ca mãsura sã fie necesarã într-o societate democraticã - încãlcareaart. 10 din Convenþie în cauza Bugan c. României ........................................................ 97Autor: Vasile Bozeºan

JurisClasor CEDO - Mai 2013

Aplicarea unei amenzi penale reclamantului ºi obligarea acestuia la despãgubiri pentrucalomnie sãvârºitã prin presã „fãrã ca instanþa naþionalã sã fi acordat atenþie contextului”în care au fost fãcute afirmaþiile-încãlcarea art. 6 ºi 10 din Convenþie în cauzaNiculescu-Dellakeza c. României ................................................................................... 105Autor: Vasile Bozeºan

15JurisClasor CEDO

Decizia de inadmisibilitate din cauzele Eugen Iorga împotriva României ºi Ioan Moldovanîmpotriva României. Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unui numãrredus de hotãrâri judecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celor din cauzelereclamanþilor ................................................................................................................... 110Autor: Dragoº Cãlin

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia a 6 hotãrâri judecãtoreºti irevocabilepronunþate în sens contrar deciziei Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie date într-un recursîn interesul legii-decizia de inadmisibilitate Dumitru David ºi alþi 7 reclamanþi c. României .. 113Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Iunie 2013

Lipsa discriminãrii în ce priveºte incapacitatea specialã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilorde a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor proprietate privatã pe teritoriulRomâniei, anterior revizuirii Constituþiei din 2013-decizia de inadmisibilitate HelmutMerschdorf ºi alþii c. României ....................................................................................... 121Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Iulie 2013

Libertatea de exprimare implicã dreptul de a vorbi în public cu privire la funcþionareajustiþiei, dar critica nu trebuie sã depãºeascã anumite limite - cauza Morice c. Franþei . 131Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - August 2013

Adopþia coparentalã de cãtre un cuplu homosexual. Un stat care trece dincolo deobligaþiile ce îi revin în temeiul art. 8 prin crearea unui drept, nu poate lua mãsuridiscriminatorii în sensul art. 14 din Convenþie - cauza X c. Austriei ............................... 145Autor: Roxana Cãlin

JurisClasor CEDO - Septembrie 2013

Aplicarea revirimentului jurisprudenþial Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatului Unit ºirejudecarea la nivel naþional a cauzei reclamantului Tahery. Cauza Bobeº c. Românieiprivind lipsa audierii reprezentantului societãþii prejudiciate. .......................................... 157Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Amânarea cauzei în apel pentru lipsã de apãrare sau pentru imposibilitate de prezentarea acuzatului. Cauzele Sfez c. Franþei ºi Henri Riviere si alþii c. Franþei .......................... 162Autor: Alexandra Hãrãbor

JurisClasor CEDO - Octombrie 2013

Ingerinþa în dreptul la liberã exprimare. Consideraþii privind incriminarea insultei ºicalomniei în dreptul penal român ................................................................................... 171Autor: George-Marius Mara

16 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2013

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2013

Motivarea acþiunii civile disjunse de acþiunea penalã în cazul în care pe laturã penalãs-a dispus încetarea procesului penal întrucât inculpatul a decedat ori s-a împlinit termenulde prescripþie a rãspunderii penale, prin prisma jurisprudenþei Curþii Europene aDrepturilor Omului .......................................................................................................... 191Autori: Lavinia Cîrciumaru, Cristina Radu

JurisClasor CEDO - Decembrie 2013

Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17 decembrie 2013 (cerereanr. 14150/08) .................................................................................................................. 203Autor: Vasile Bozeºan

Modificarea articolului 47 din Regulamentul Curþii Europene a Drepturilor Omului ........ 207Autor: Geanina Munteanu

Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17 decembrie 2013 (cerereanr. 14150/08) .................................................................................................................. 209

17JurisClasor CEDO – Ianuarie 2013

IANUARIE 2013IANUARIE 2013IANUARIE 2013IANUARIE 2013IANUARIE 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2013

Prezenþa arestatului la judecarea cauzei. Asigurarea condiþiilor de deþinere compatibilecu respectarea demnitãþii umane. Prezumþia de nevinovãþie – comunicat de presã alParchetului. Respectarea vieþii private – difuzarea imaginii persoanei arestate purtândcãtuºe - cauza Catanã c. României ............................................................................... 21Autor: Cristina Bunea

Neexecutarea sau executarea cu întârziere a unor hotãrâri judecãtoreºti, justificatã decircumstanþele particulare ale litigiilor privind F.N.I. - decizia de inadmisibilitate în cauzaAlbert ºi alþi 361 reclamanþi c. României ........................................................................ 25Autor: Cristina Bunea

Absenþa oricãrui indiciu de arbitrariu în procedurile naþionale – decizia de inadmisibilitateparþialã în cauzele reunite Victor Atanasie Stãnculescu c. României ºi Mihai Chiþac c.României ........................................................................................................................ 28Autor: Vasile Bozeºan


Prezenþa arestatului la judecarea cauzei. Asigurarea condiþiilorde deþinere compatibile cu respectarea demnitãþii umane.

Prezumþia de nevinovãþie – comunicat de presã al Parchetului.Respectarea vieþii private – difuzarea imaginii persoanei

arestate purtând cãtuºe - cauza Catanã c. României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Hotãrâri importante

Suprapopularea carceralã ºi posibilitãþile limitate de efectuare a igienei încalcã prevederilearticolului 3 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului (interzicerea torturii, pedepselorsau tratamentelor inumane ori degradante).

Neasigurarea participãrii persoanei arestate la judecarea recursului privind mãsura privativãde libertate nesocoteºte prevederile articolului 5 paragraful 4 din Convenþie (dreptul la recursal persoanei lipsite de libertate).

Informarea publicului asupra anchetelor penale în curs nu încalcã prevederile articolului 6paragraful 2 din Convenþie (dreptul la respectarea prezumþiei de nevinovãþie).

Simpla susþinere de a fi fost fotografiat ºi filmat încãtuºat cu acordul autoritãþilor, nesusþinutãde probe, nu duce la constatarea încãlcãrii prevederilor articolului 8 din Convenþie (dreptul larespectarea vieþii private).

În esenþã, prin hotãrârea din data de 29ianuarie 2013, Curtea a constatat încãlcareade cãtre statul român a articolului 3 ºi aarticolului 5 paragraful 4 din Convenþie.Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, Curteaa apreciat cã reclamantul a fost deþinut încondiþii incompatibile cu prevederilearticolului 3 din Convenþie.

Sub aspectul articolului 5 paragraful 4 dinConvenþie, Curtea a concluzionat cã, faþãde circumstanþele concrete ale cauzei,autoritãþile nu au asigurat reclamantului o

participare adecvatã ºi o apãrare efectivãla termenul de judecatã a recursului declaratde procuror împotriva încheierii de punereîn libertate a reclamantului.

Prin aceeaºi hotãrâre, Curtea a constatatcã nu au fost încãlcate prevederile articolului6 paragraful 2 ºi ale articolului 8 dinConvenþie. În acest sens, Curtea a apreciatcã, fiind vorba de o cauzã importantã faþãde poziþia reclamantului de judecãtor laJudecãtoria Piatra Neamþ, în contextul lupteianticorupþie, informarea publicului arespectat exigenþele prezumþiei denevinovãþie. Din perspectiva articolului 8 dinConvenþie, vizând ingerinþa în viaþa privatãa reclamantului prin faptul de a fi fostfotografiat ºi filmat cu acordul poliþiei, Curteaa reþinut cã nu s-a fãcut dovada susþinerilorreclamantului. În ceea ce priveºte situaþiaîn care reclamantul ar fi fost fotografiat ºifilmat fãrã acordul sãu, Curtea a respinscapãtul de cerere pentru neepuizarea cãilorinterne de atac.

Rezumând hotãrârea, reclamantulConstantin Cristian Catanã s-a plâns desupunerea sa la tratamente degradante ºi


inumane prin deþinerea sa în condiþiiimproprii în arestul IPJ Bacãu în perioada19 octombrie 2004 – 7 ianuarie 2005. Încontinuare, reclamantul a invocat faptul cãautoritãþile nu au luat mãsurile necesarepentru a-i asigura prezenþa în faþa ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie la termenul dejudecatã din data de 12 noiembrie 2004,când s-a judecat recursul declarat deprocuror împotriva încheierii de punere a saîn libertate. De asemenea, reclamantul s-aplâns de faptul cã, prin comunicatul de presãdin data de 19 octombrie 2004 al DirecþieiNaþionale Anticorupþie, a fost nesocotitprincipiul prezumþiei de nevinovãþie.Totodatã, reclamantul s-a plâns deîncãlcarea dreptului la respectarea vieþii saleprivate prin faptul cã ar fi fost fotografiat ºifilmat de jurnaliºti la momentul arestãrii ºiîncãtuºãrii sale.

Faþã de situaþia de fapt expusã,reclamantul s-a adresat Curþii invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin articolele 3, 5paragraful 4, 6 paragraful 2, ºi 8 dinConvenþie.

În hotãrârea pronunþatã, având în vedereprevederile articolului 3 din Convenþie,Curtea a reþinut cã suprapopulareacarceralã, timpul limitat petrecut în afaracelulei ºi posibilitãþile limitate de efectuarea igienei reprezintã un tratament a cãruiintensitate a depãºit nivelul inevitabil desuferinþã inerent unei detenþii, constatândîncãlcarea acestui articol.

În ceea ce priveºte articolul 5 paragraful4 din Convenþie, Curtea a reiterat principiileconsacrate în jurisprudenþa anterioarã,reamintind cã persoanele arestate saudeþinute au dreptul la examinarea legalitãþiimãsurii privãrii de libertate din perspectivarespectãrii exigenþelor de procedurã ºi defond (a se vedea în acest sens, cauzaBrogan c. Marii Britanii [MC], nr. 11209/84ºi urm., 29 noiembrie 1988, par. 65). Încursul judecãrii recursului declarat cu privirela o mãsurã privativã de libertate, egalitateade arme între procuror ºi deþinut trebuie sãfie garantatã (a se vedea în acest sens,

cauza Nikolova c. Bulgariei [MC], nr. 31195/96, 25 martie 1999, par. 58; ºi cauza Wlochc. Poloniei, nr. 27785/95, 19 octombrie2000, par. 126).

Totodatã, Curtea a reamintit cã, dacã unstat reglementeazã calea de atac arecursului împotriva hotãrârilor privindarestarea preventivã, trebuie acordateaceleaºi garanþii în recurs ca cele din primãinstanþã. Prezenþa reclamantului ºi aavocaþilor acestuia la ºedinþa de judecatãîn primã instanþã nu scuteºte statul deobligaþia de a asigura prezenþa acestora ºiîn faþa instanþei de recurs, în virtuteaprincipiului egalitãþii de arme cu procurorulcare solicitã menþinerea mãsurii arestãriipreventive (a se vedea în acest sens, cauzaSamoilã ºi Cionca c. României, nr. 33065/03, 4 martie 2008, par. 73 – 74; ºi cauzaKampanis c. Greciei, nr. 17977/91, 13 iulie1995, par. 47).

Fãcând aplicarea principiilor enumeratemai sus, Curtea a observat cã, printr-oîncheiere din data de 12 noiembrie 2004,pronunþatã la ora 12,00, în prezenþareclamantului ºi a avocatului sãu, Curtea deApel Bacãu a dispus punerea în libertate areclamantului. Procurorul a declarat recursîmpotriva încheierii. Având în vedere cãmãsura arestãrii preventive expira în datade 12 noiembrie 2004, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a stabilit termen în aceeaºisearã. Curtea a reþinut cã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a considerat necesarãprezenþa reclamantului, întrucât a dispuscitarea sa pentru ora 19,00. Totuºi, citaþianu a fost efectiv remisã reclamantului decâtla ora 20,00. Deºi ºedinþa de judecatã s-aþinut la ora 21,00, reclamantul nu a fostinformat sub acest aspect. În plus,reclamantul era arestat, iar autoritãþileinformaserã Înalta Curte de imposibilitateatransferului reclamantului pentru a fi prezentla ºedinþa de judecatã, din lipsã de timp.Date fiind circumstanþele concrete alecauzei, Curtea a considerat cã citareareclamantului nu a fost fãcutã cu diligenþanecesarã pentru a se asigura prezenþaefectivã a acestuia la ºedinþa de judecatã.


Referitor la posibilitatea avocatului alesal reclamantului de a asista la ºedinþa dejudecatã în faþa Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, Curtea a notat cã acesta nu a fostcitat ºi nici reclamantul, arestat, nu l-ar fiputut informa asupra stabilirii ºedinþei dejudecatã. În plus, date fiind distanþa întreBacãu ºi Bucureºti ºi termenul scurt acordat,avocatul ales era în imposibilitate de a seprezenta în faþa instanþei de recurs, fiindexcesiv a se reproºa acestuia de a nu fiprevãzut cã procurorul va declara recurs ºide a nu se fi deplasat la sediul instanþei derecurs în acest scop. În ceea ce priveºteavocatul desemnat din oficiu, Curtea aobservat cã acesta nu îl cunoºtea pereclamant ºi a beneficiat de puþin timp pentrua pregãti apãrarea.

Curtea a concluzionat cã autoritãþile nuau asigurat reclamantului o participareadecvatã ºi o apãrare efectivã la termenulde judecatã în recurs.

Din perspectiva articolului 6 paragraful 2din Convenþie, Curtea a reamintit cãprincipiul prezumþiei de nevinovãþie nuconstituie doar o garanþie a procesului penal,ci ºi o exigenþã ca niciun reprezentant alstatului sã declare cã o persoanã estevinovatã de comiterea unei infracþiuni înaintede pronunþarea unei hotãrâri judecãtoreºti(a se vedea în acest sens, cauza Allenet deRibemont c. Franþei, nr. 15175/89, 10februarie 1995, par. 35 – 36; ºi cauzaDaktaras c. Lituaniei, nr. 42095/98, 10octombrie 2000, par. 41 - 42). Totuºi, avândîn vedere articolul 10 din Convenþie,autoritãþile nu ar trebui sã fie împiedicate sãinformeze publicul asupra anchetelor penaleîn curs, însã sub rezerva respectãriiprezumþiei de nevinovãþie (a se vedea înacest sens, cauza Allenet de Ribemont c.Franþei, citatã anterior, par. 38). Totodatã,subliniind importanþa alegerii termenilorfolosiþi de autoritãþi, Curtea a reamintit cãceea ce conteazã este sensul real al

declaraþiilor, iar nu forma lor literalã (a sevedea în acest sens, cauza Lavents c.Letoniei, nr. 58442/00, 28 noiembrie 2002,par. 126).

În cauza de faþã, Curtea a observat cã,prin comunicatul de presã, publicul a fostinformat asupra reþinerii ºi arestãriipreventive a reclamantului pentru luare demitã, fãcându-se referire la circumstanþeleîn care reclamantul fusese prins în flagrantdelict. Faptele relatate în comunicat puteaufi înþelese în sensul afirmãrii de cãtre parchetcã existau suficiente probe pentru cacercetarea reclamantului sã fie justificatã.Pe de altã parte, Curtea a luat în considerarefaptul cã era vorba de o cauzã importantãfaþã de poziþia reclamantului de judecãtorla Judecãtoria Piatra Neamþ, în contextulluptei anticorupþie.

În consecinþã, Curtea a considerat cã nua fost încãlcatã prezumþia de nevinovãþie decare beneficia reclamantul.

În ceea ce priveºte articolul 8 dinConvenþie, sub aspectul ingerinþei în viaþaprivatã a reclamantului prin faptul de a fi fostfotografiat ºi filmat cu acordul poliþiei, Curteaa observat cã, deºi reclamantul a depus maimulte extrase din presã, acestea nucuprindeau nicio fotografie a sa încãtuºat.Mai mult decât atât, chiar dacã ar fi fost filmatºi fotografiat, nu a rezultat cã presa ar fi fostchematã de autoritãþi1. Pe cale deconsecinþã, Curtea a respins ca nefondatacest capãt de cerere.

În situaþia în care jurnaliºtii l-ar fifotografiat ºi filmat pe reclamant fãrã acordulsãu, Curtea a observat cã acesta puteaintroduce o acþiune în despãgubiri invocândrãspunderea civilã delictualã. Astfel, Curteaa admis excepþia de neepuizare a cãilorinterne de atac invocatã de Guvern,întemeiatã pe art. 998 – 999 din Codul Civildin 1864 combinat cu art. 54 Decretul-Legenr. 31/1954 (în vigoare la acel moment) ºiart. 8 ºi 10 din Convenþie, precum ºi art. 89

1 A se vedea ºi Lavinia Cîrciumaru, Ionuþ Militaru, Interzicerea tratamentelor inumane ºi degradante (art. 3CEDO): Portul de lanþuri ºi cãtuºe de cãtre un deþinut ºi prezenþa gardienilor penitenciarului în timpul consultaþiilormedicale, Revista JurisClasor CEDO – Iunie 2011, http://www.hotararicedo.ro.


din Legea nr. 504/2002, a audiovizualului,ºi a respins acest capãt de cerere cainadmisibil.

În acest context, Curtea a decis cãarticolul 3 ºi articolul 5 paragraful 4 din

Convenþie au fost încãlcate. În ceea cepriveºte articolul 6 paragraful 2 ºi articolul 8din Convenþie, Curtea a stabilit cã nu aintervenit nicio încãlcare din parteaautoritãþilor statului.


În esenþã, prin deci-zia de inadmisibilitatedin data de 8 ianuarie2013 (cererea nr.48006/11), Curtea aconstatat, ca vãditnefondatã, plângereareclamanþilor înteme-iatã pe prevederilearticolului 6 paragraful1 din Convenþie ºi a

articolului 1 din Protocolul nr. 1, respingând-oca inadmisibilã potrivit articolului 35paragrafele 3 lit. a) ºi 4 din Convenþie. Pentrua pronunþa aceastã decizie, Curtea aapreciat cã întârzierile în executareahotãrârilor judecãtoreºti pronunþate înfavoarea foºtilor investitori F.N.I. suntjustificate faþã de circumstanþele concrete alecauzei, numãrul important de creditori,situaþia neclarã a creanþelor ºi existenþa perolul instanþelor naþionale a litigiilor privindcauza.

Rezumând decizia, prin plângerileadresate Curþii, reclamanþii au invocatîncãlcarea Convenþiei de cãtre autoritãþilepublice prin neexecutarea unor hotãrârijudecãtoreºti definitive ºi irevocabile princare aceºtia au fost despãgubiþi cu sume debani în calitatea lor de foºti investitori aiFondului Naþional de Investiþii (F.N.I.).

Aceºtia s-au plâns de imposibilitatea derecuperare a creanþelor, în special caurmare a intervenþiei legiuitorului în proce-dura de executare silitã prin adoptareaO.U.G. nr. 4/2011, privind stabilirea unormãsuri pentru reorganizarea Autoritãþiipentru Valorificarea Activelor Statului ºipentru executarea obligaþiilor de platã aleinstituþiilor ºi autoritãþilor publice stabilite printitluri executorii, ºi a Legii nr. 116/2011,privind stabilirea unor mãsuri temporarepentru funcþionarea Autoritãþii pentru Valori-ficarea Activelor Statului ºi a ComisieiNaþionale a Valorilor Mobiliare.

Curtea a solicitat Guvernului prezentareaunor date factuale cu privire la situaþiarecuperãrii creanþelor stabilite prinintermediul hotãrârilor judecãtoreºtidefinitive pronunþate în favoarea foºtilorinvestitori ai F.N.I., cu referire în special ladreptul intern aplicabil ºi plãþile efectuate.

Potrivit informaþiilor comunicate de cãtreAutoritatea pentru Valorificarea ActivelorStatului ºi Comisia Naþionalã a ValorilorMobiliare, Curtea a reþinut urmãtoareleaspecte: numãrul mare de creditori,valoarea mare a datoriilor, plata parþialã acreanþelor în funcþie de disponibilitãþilebugetare, introducerea de contestaþii laexecutare de cãtre autoritãþi în cadrulexecutãrilor silite demarate de creditori.

Neexecutarea sau executarea cu întârziere a unor hotãrârijudecãtoreºti, justificatã de circumstanþele particulare alelitigiilor privind F.N.I. - decizia de inadmisibilitate în cauza

Albert ºi alþi 361 reclamanþi c. României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Executarea cu întârziere a hotãrârilor judecãtoreºti poate fi consideratã ca rezonabilã înfuncþie de complexitatea procedurii, atitudinea pãrþilor ºi a autoritãþilor naþionale implicate,precum ºi obiectul hotãrârii judecãtoreºti de executat, ºi nu încalcã prevederile articolului 6paragraful 1 (dreptul de acces la instanþã) din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului ºinici prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie (dreptul la protecþiaproprietãþii).


Totodatã, Curtea a notat concluziaGuvernului în sensul imposibilitãþii stabiliriicu certitudine a numãrului creditorilor, þinândcont de faptul cã o parte dintre aceºtia aobþinut recunoaºterea creanþei în cadrul maimultor proceduri, precum ºi imposibilitateastabilirii întinderii datoriei F.N.I. faþã demetoda de calcul adoptatã prin hotãrârilejudecãtoreºti. În plus, Curtea a luat act cãla acest moment autoritãþile analizeazãposibilitatea adoptãrii de mãsuri legislativeunitare pentru îndeplinirea obligaþiei de platãa creanþelor într-o manierã eficientã ºioptimã.

În decizia pronunþatã, Curtea a reiteratprincipiile consacrate în jurisprudenþaanterioarã, în materia neexecutãrii ori aexecutãrii cu întârziere a hotãrârilorjudecãtoreºti interne definitive (a se vedeaîn acest sens, cauza Hornsby c. Greciei, nr.18357/91, 19 martie 1997; cauza Tacea c.României, nr. 746/02, 29 septembrie 2005;cauza Orha c. României, nr. 1486/02, 12octombrie 2006; cauza Prodan c. Moldovei,nr. 49806/99, 18 mai 2004; ºi cauzaPiºtireanu c. României, nr. 34860/02, 30septembrie 2008).

Curtea a reamintit cã dreptul de acces lao instanþã nu impune statului obligaþia de alua mãsuri pentru executarea fiecãreihotãrâri judecãtoreºti civile în orice fel decondiþii (a se vedea în acest sens, cauzaSanglier c. Franþei, nr. 50342/99, 27 mai2003). În continuare, Curtea a reiterat faptulcã, dacã o întârziere în executarea uneihotãrâri poate fi justificatã de circumstanþeparticulare, este necesar ca acea întârzieresã nu aducã atingere substanþei dreptuluiprotejat prin articolul 6 paragraful 1 dinConvenþie (a se vedea în acest sens, cauzaBurdov c. Rusiei, nr. 59498/00, 7 mai 2002).În acelaºi timp, pentru a stabili dacã a fostrespectatã exigenþa executãrii hotãrâriiîntr-un termen rezonabil, Curtea a statuat ase lua în considerare complexitateaprocedurii, atitudinea pãrþilor ºi a autoritãþilornaþionale implicate, precum ºi obiectulhotãrârii de executat (a se vedea în acestsens, cauza Dumitru ºi alþii c. României,

decizia din 4 septembrie 2012, nr. 57265/08).

În ceea ce priveºte articolul 1 din Proto-colul nr. 1 adiþional la Convenþie, Curtea aconsiderat cã legiuitorul trebuie sã se bucurede o deplinã libertate de acþiune în punereaîn aplicare a politicilor sociale ºi economicepentru a se pronunþa atât asupra existenþeiunei probleme de interes public ce reclamão soluþie legislativã, cât ºi asupra alegeriiacestei soluþii. Curtea a reamintit cã a stabilitdeja în cauze anterioare cã mãsurile luateîn scopul protejãrii echilibrului bugetar întrecheltuielile ºi veniturile publice pot fi consi-derate ca urmãrind un scop de utilitatepublicã (a se vedea cauza Mihãieº ºi Senteºc. României, decizia din 6 decembrie 2011,nr. 44232/11 ºi 44605/11).

De asemenea, Curtea a insistat asuprafaptului cã atingerea adusã dreptului deproprietate trebuie sã pãstreze un justechilibru între interesul general al comunitãþiiºi imperativele de protejare a drepturilorfundamentale ale persoanei. Astfel, atuncicând se ridicã o chestiune de interesgeneral, autoritãþile publice sunt þinute sãacþioneze în termen util de o manierãcorectã ºi coerentã (a se vedea cauza MariaAtanasiu ºi alþii c. României, nr. 30767/05ºi 33800/06, 12 octombrie 2010).

Aplicând principiile enumerate mai sus lacauza de faþã, Curtea a observat faptul cãeste dificil a se stabili amploarea feno-menului generat de cãderea F.N.I. ºi deasumarea subsecventã a datoriei de cãtrestat, atât numãrul real al creditorilor, cât ºivaloarea totalã a datoriei F.N.I. nefiindposibil a se stabili. Curtea a notat, totuºi,angajamentul Guvernului de a clarificasituaþia.

În continuare, Curtea a reþinut cã foºtiiinvestitori F.N.I. au avut la dispoziþie treimodalitãþi de a obþine despãgubiri ºi anume,Legea nr. 333/2001, privind unele masuripentru diminuarea consecinþelor încetãriirãscumpãrãrii de unitãþi de fond de cãtreFondul Naþional de Investiþii, acþiuneacomercialã împotriva F.N.I. ºi constituireade parte civilã în cadrul procesului penal.


Aºadar, aceºtia au fost liberi de a alege unasau mai multe cãi de recuperare acreanþelor. Faptul cã o persoanã a beneficiatde ajutorul prevãzut de Legea nr. 333/2001,nu îl împiedica sã urmeze una din celelaltecãi legale, în faþa instanþei comerciale saua instanþei penale pentru a-ºi recuperacreanþa.

Faptul cã un creditor se regãseºte pe maimulte liste de rambursare a datoriei ridicã oproblemã realã de executare a hotãrârilorjudecãtoreºti. În asemenea condiþii, Curteaa apreciat cã este justificat ºi de dorit caautoritãþile sã depunã eforturi în termenulcel mai scurt pentru a stabili cu precizieîntinderea obligaþiei de platã. Observând înacest sens cã debitoarele au la dispoziþieun recurs eficace pentru clarificarea situaþieiºi anume, contestaþia la executare, Curteanu reproºeazã autoritãþilor faptul de a fiurmat aceastã cale în scopul stabilirii valoriidatoriei lor.

Totuºi, Curtea a reamintit faptul cã nu vaaccepta ca o autoritate publicã sã invocelipsa resurselor financiare pentru a se opuneexecutãrii obligaþiei de platã decurgând dinhotãrârile judecãtoreºti. A constatat cusatisfacþie cã instanþele naþionale nu auacceptat un asemenea motiv invocat dedebitoare în cadrul contestaþiei la executare.

Mai departe, Curtea a notat cã restricþiileprivind plata creanþelor, adoptate prin mãsurilegislative pertinente în temeiul O.U.G. nr.4/2011 ºi al Legii nr. 116/2011, sunttemporare. Totodatã, a rezultat cã instanþeleinterne nu au acordat automat amânãrisuplimentare sau eºalonãri ale plãþiidatoriilor. În plus, în ciuda dificultãþilorbugetare, plãþile nu au încetat complet.

Pe de altã parte, Curtea a observat cãpe rolul instanþelor interne existã litigii privinddatoria F.N.I., acestea privind ºi situaþiareclamanþilor din prezenta cauzã. În acestecondiþii, întârzierile în executarea hotãrârilor,care sunt rezonabile pânã în prezent, suntinevitabile.

În concluzie, vãzând circumstanþeleconcrete ale cauzei, numãrul important decreditori, situaþia neclarã a creanþelor ºiexistenþa pe rolul instanþelor naþionale alitigiilor privind cauza, Curtea a apreciat cãîntârzierile în executarea hotãrârilorjudecãtoreºti sunt justificate ºi nu încalcãdreptul reclamanþilor de acces la un tribunalºi nici dreptul de proprietate.

În acest context, Curtea a decis cãarticolul 6 par. 1 din Convenþie ºi articolul 1din Protocolul nr. 1 nu au fost încãlcate,plângerea fiind respinsã ca inadmisibilã.


Prezentarea deciziei

1. Circumstanþele cauzelorReclamanþii Victor Atanasie Stãnculescu

ºi respectiv Mihai Chiþac, înalþi ofiþeri militariîn perioada revoluþiei din decembrie 1989,au fost nominalizaþi de cãtre Comisia pentrustabilirea adevãrului (constituitã la 14februarie 1990) ca fãcând parte dintre ceiposibil responsabili pentru reprimarearevoltei populare din decembrie 1989 de laTimiºoara, eveniment în care au fost ucise72 de persoane ºi rãnite alte 250.

Cercetãrile penale începute (la o datãneprecizatã) împotriva reclamanþilor au fostsistate de cãtre Parchetul Militar la 29 martie1996, însã ulterior acestea au fost reluate,astfel încât, la 30 decembrie 1997,reclamanþilor li s-a prezentat materialul deurmãrire penalã ºi au fost trimiºi în judecatã

pentru infracþiunea de omor deosebit de gravsãvârºitã în contextul reprimãrii revolteipopulare din decembrie 1989. Totodatã, 65de persoane s-au constituit pãrþi civile încauzã.

La 15 iulie 1999, Curtea Supremã deJustiþie, în complet de trei judecãtori, i-acondamnat pe reclamanþi, pentruinfracþiunile de omor deosebit de grav ºitentativã la omor deosebit de grav, la câte15 ani de închisoare, le-a aplicat pedeapsacomplementarã constând în interzicereaunor drepturi civile ºi degradarea militarã.De asemenea, au fost obligaþi, în solidar cuMinisterul Apãrãrii, la plata de despãgubiriunui numãr de 217 persoane vãtãmate întimpul revoltei din decembrie 1989,corespunzãtor perioadei în care reclamanþiiau deþinut funcþii de comandã asupratrupelor militare. Hotãrârea a devenitdefinitivã la 25 februarie 2000, când a fostrespins recursul formulat de reclamanþi, deMinisterul Apãrãri ºi unele dintre pãrþilecivile.

La 22 martie 2004 Curtea Supremã deJustiþie a admis recursul în anulare formulatde Procurorul General, a anulat hotãrârileanterioare ºi a trimis cauza din nou primeiinstanþe indicând necesitatea efectuãrii uneiexpertize psihiatrice privind pe reclamantulV.A. Stãnculescu, reexaminarea excepþieide neconstituþionalitate invocate anterior dereclamanþi, îndreptarea erorilor de

Absenþa oricãrui indiciu de arbitrariu în procedurile naþionale –decizia de inadmisibilitate parþialã în cauzele reunite Victor

Atanasie Stãnculescu c. României ºi Mihai Chiþac c. României

Autor: Vasile BozeºanCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Prin decizia de inadmisibilitate parþialã din 03 iulie 2012 pronunþatã în cauzele reuniteStãnculescu c. României (cererea nr. 22555/09) ºi Chiþac c. României (cererea nr.42204/09)Curtea a respins, ca inadmisibile, plângerile reclamanþilor privind încãlcarea articolelor 6(par.1,2,3 lit. b ºi d), 7, 13, 14 (coroborat cu articolele 6, 7 ºi 3) din Convenþie ºi a hotãrâtcomunicarea cãtre Guvernul pârât a capãtului de cerere referitor la încãlcarea art. 6 par.1privind durata procedurilor judiciare în faþa instanþelor naþionale.


procedurã pentru ca, în final, sã seprocedeze la judecarea pe fond a cauzei.

În rejudecare, completul de trei judecãtorial Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a dispusefectuarea unei expertize psihiatrice areclamantului Stãnculescu, a admis cerereade sesizare a Curþii Constituþionale (aceastadin urmã respingând excepþia deneconstituþionalitate), a admis cerereareclamanþilor de completare a probatoriuluicu înscrisuri ºi 14 martori, a procedat laascultarea reclamanþilor inculpaþi ºi lareexaminarea întregului material probatoradministrat în cursul urmãririi penale ºi înprima etapã a procedurilor judiciare.

Prin sentinþa penalã din 3 aprilie 2007instanþa supremã i-a gãsit vinovaþi pereclamanþi de sãvârºirea infracþiunilor deomor deosebit de grav ºi tentativã la omordeosebit de grav, condamnându-i la câte 15ani închisoare ºi aplicându-le, totodatã,pedeapsa complementarã privindinterzicerea unor drepturi ºi degradareamilitarã, instanþa reþinând cã reclamanþii audat ordine directe trupelor militare de adeschide focul împotriva insurgenþilor. Pelaturã civilã, instanþa a acordat despãgubiripãrþilor civile, în aceleaºi condiþii ale hotãrâriidin 15 iulie 1999. Prin decizia definitivã din15 octombrie 2008 completul de 9 judecãtoria respins recursul.

2. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 6par. 1 privind durata procesului

Reclamanþii s-au plâns de faptul cãprocedurile penale desfãºurate împotriva lorau durat prea mult încãlcându-seprevederile art. 6 par. 1 din Convenþie.

Curtea a considerat cã nu poate, pe bazamaterialului existent în dosarul cauzei, sãstabileascã admisibilitatea acestui capãt decerere, motiv pentru care a decis în acordcu Regulamentul Curþii (art. 54 par. 2b)comunicarea acestui capãt de cerereGuvernului pârât.

3. Asupra altor pretinse încãlcãri aleart. 6 din Convenþie

3.1. Privitor la imparþialitatea instanþei ºirespectarea prezumþiei de nevinovãþie (art.

6 par.1 ºi 2), reclamanþii au susþinut cãaceste garanþii le-au fost încãlcate prindeclaraþiile pe care diferiþi judecãtori ºiprocurori implicaþi în cauza lor le-au fãcutcu privire la rolul reclamanþilor înevenimentele din decembrie 1989.

Curtea a constatat cã reclamanþii nu aufurnizat acesteia probe de naturã sãevidenþieze lipsa de imparþialitate invocatãiar interviurile la care reclamanþii fac referirenu par sã aducã atingere prezumþiei denevinovãþie. Mai mult, reclamanþii nu auformulat cereri de recuzare în timpulprocedurilor desfãºurate în faþa organelorjudiciare naþionale ºi cu toate cã declaraþiilemagistraþilor români invocate de reclamanþiau avut loc în prima parte a procedurilorjudiciare, reclamanþii, dupã reluareaprocedurilor determinate de admiterearecursului în anulare nu ºi-au reiteratalegaþiile privind lipsa de imparþialitate amagistraþilor sau încãlcarea prezumþiei denevinovãþie.

De altfel, chiar admiþând încãlcareaexigenþei de imparþialitate ºi a prezumþiei denevinovãþie, Curtea a apreciat cã reluareaîntregii proceduri de judecatã cu respectareagaranþiilor procedurale a condus laînlãturarea tuturor încãlcãrilor alegate dereclamanþi (mutatis mutandis , Bujniþa c.Moldova, nr. 36492/02, par. 20-23, 16ianuarie 2007).

Prin urmare, Curtea a statuat cã dinaceastã perspectivã nu apare nici oîncãlcare a drepturilor reclamanþilor.

3.2. Privitor la echitatea ºi rezultatulprocedurilor (art. 6 par. 1), reclamanþii aucontestat caracterul echitabil al acestorasusþinând cã instanþele naþionale auinterpretat probele într-o manierã pãrtini-toare, în scopul de a-i gãsi vinovaþi cu oricepreþ.

Curtea a subliniat cã deºi asemeneacritici sunt de natura celor care ar putea fiformulate în faþa unui al patrulea grad dejurisdicþie, încãlcând astfel principiulsubsidiaritãþii controlului desfãºurat deCurte, se constatã totuºi cã instanþelenaþionale au rãspuns la toate argumentele


invocate în apãrare de reclamanþi ºi aupronunþat decizii complet ºi pe larg motivate.Totodatã, Curtea a concluzionat cã înmãsura în care examinarea motiveloracestui capãt de cerere se plaseazã înlimitele competenþei sale, nu pot fiidentificate elemente apte sã relevecaracterul inechitabil ºi arbitrar al maniereiîn care instanþele au examinat situaþia defapt ºi au aplicat dreptul intern.

3.3. Privitor la timpul ºi înlesnirilenecesare pregãtirii apãrãrii (art. 6 par. 3 lit.b) reclamanþii au invocat cã au fost urmãriþipenal în mod ilegal ºi cã nu au avut suficienttimp ºi mijloace corespunzãtoare pentrupregãtirea apãrãrii.

Luând act cã instanþele naþionale auexaminat în detaliu toate aceste argumenteinvocate de reclamanþi, Curtea a reiterat cãea este legatã de interpretarea pe careinstanþele de drept intern o dau probelor ºisituaþiei de fapt, în special în cauzele (caaceea de faþã) în care nu se identificã vreunelement de arbitrariu în modul în careinstanþele naþionale au aplicat sau auinterpretat dreptul naþional.

În acest context, Curtea face o distincþienetã între situaþia de faþã ºi cea existentã încauza OAO Neftyanaya Kompania Yukosc. Rusia (nr. 14902/04, par.534-536, 20septembrie 2011) în care art. 6 a fostîncãlcat prin faptul cã reclamanta a avut ladispoziþie doar 4 zile lucrãtoare pentru astudia cele aproximativ 43.000 de pagini aledosarului înainte de termenul de judecatãiar cererea sa de amânare a cauzei pentrua-ºi pregãti apãrarea a fost respinsã.

În prezenta cauzã, Curtea a apreciat cãnu se poate susþine cã reclamanþii au fostprivaþi de timpul ºi înlesnirile necesarepentru pregãtirea apãrãrii deoarece între 30decembrie 1997 (data trimiterii acestora înjudecatã) ºi momentul (14 iunie 1999) încare instanþa naþionalã a procedat laexaminarea pe fond a cauzei reclamanþii auavut posibilitatea de a formula obiecþiuni ºicereri atât de naturã proceduralã cât ºi denaturã probatorie. Mai mult, redeschidereaprocedurilor de judecatã în faþa primeiinstanþe, subsecvent admiterii recursului în

anulare, a oferit reclamanþilor o nouãposibilitate de a-ºi reformula poziþia atât subaspect procedural cât ºi pe fondul cauzei,precum ºi de a propune noi probe,oportunitate pe care reclamanþii de altfel auvalorificat-o.

3.4. Privitor la dreptul de a beneficia deprezenþa ºi audierea martorilor apãrãrii înaceleaºi condiþii ca cei ai acuzãrii (art. 6 par.3 lit. d), reclamanþii considerã cã acest dreptle-a fost încãlcat în special prin folosirea încadrul procedurilor de judecatã a probelorextrajudiciare constituite în faþa Comisiei din1990 pentru stabilirea adevãrului.

Ca principiu, Curtea reitereazã cãaprecierea admisibilitãþii probelor esteatributul instanþelor naþionale iar simplul faptcã nu toþi martorii propuºi au fost încuviinþaþisau audiaþi nu este suficient per se sãgenereze o încãlcare a dreptului la apãrare(Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei, 19decembrie 1997, par. 31, ºi Garcia Ruiz c.Spaniei [MC], nr.30544/96, par. 28), esenþialfiind însã ca procedura în întregul sãu sã fieuna echitabilã cu luarea în considerare nudoar a drepturilor reclamanþilor dar ºi ainteresului public, al victimelor ºi chiar adrepturilor martorilor, când se impune.

Constatând cã deºi declaraþii ale maimultor persoane date în faþa Comisiei din1990 au fost folosite în procedurile judiciaredesfãºurate în cauza reclamanþilor, totuºinici o parte nu a cerut instanþelor naþionaleaudierea respectivelor persoane iar pe dealtã parte nu se identificã vreun refuz alinstanþelor de a administra probe în apãrare.

Fãcând trimitere la principiile statuate încauza Al-Khawaja ºi Tahery c. RegatuluiUnit [MC] (nr. 26766/05 ºi 22228/06, par.118, 15 decembrie 2011) privitor la probeleextrajudiciare, Curtea, reafirmând condiþiileregulii “exclusiv ºi determinant” (Bykov c.Rusiei [MC], nr.4378/02, par.88, 10 martie2009), constatã cã în prezenta cauzãdeclaraþiile extrajudiciare au fost coroboratecu alte probe administrate in faþa instanþelornaþionale. In opinia Curþii, declaraþiileextrajudiciare folosite în procedurile judiciarenu au fost exclusive ºi nici determinante încondamnarea reclamanþilor .


In concluzie, Curtea a apreciat cã nuexistã vreo aparenþã de încãlcare adrepturilor garantate de art. 6 par.1dinConvenþie, acest capãt de cerere fiind înmod vãdit neîntemeiat ceea ce impunerespingerea lui ca inadmisibil potrivit art. 35par.3(a) ºi 4 din Convenþie.

4. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 7din Convenþie

Reclamantul M. Chiþac a susþinut cãactele pretins comise de acesta nu constituieinfracþiune prin raportare la momentulsãvârºirii faptelor.

Curtea reitereazã cã art. 7 din Convenþieimpune ca orice infracþiune trebuie sã fieprevãzutã în mod clar într-o normã de dreptpredictibilã ºi previzibilã, trimiþând în acestsens la principiile bine conturate înjurisprudenþa sa (Kokkinakis c. Grecei, 25mai 1993, par. 52; Dragotoniu ºi Militaru-Pidhorni c. României, nr. 77193/01 ºi 77196/01, §§ 33-38, 24 mai 2007; Kafkaris c.Ciprului [MC], nr. 21906/04, par. 139-141;Sud Fondi S.r.l. ºi alþii c. Italiei, nr. 75909/01, par. 105-110, 20 ianuarie 2009; ºiScoppola c. Italei nr. 2 [MC], nr. 10249/03,§§ 92-109, 17 septembrie 2009).

În cauzã,Curtea observã cã pe de o partereclamantul Chiþac a omis sã invoce o atareobiecþie in faþa instanþelor naþionale iar pede altã parte, chiar ignorând problemaneepuizãrii cãilor interne, se constatã cãreclamantul Stãnculescu a ridicat în fazacãilor interne acest aspect pe care instanþelenaþionale l-au înlãturat într-o manierãtemeinic motivatã.

Achiesând la concluzia instanþelor naþio-nale în aceastã privinþã, Curtea a apreciatacest capãt de cerere ca vãdit neîntemeiatºi pe cale de consecinþã l-a respins cainadmisibil potrivit art.35 par. 3(a) ºi 4 dinConvenþie.

5. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 13si 14 (coroborat cu art. 6,7 ºi 3) dinConvenþie

Reclamantul M. Chiþac a invocatîncãlcarea art. 13 (întrucât judecãtorii Curþii

Supreme în recursul în anulare nu aurãspuns celui mai important argument adusde Procurorul General ceea ce s-areverberat în maniera în care instanþelenaþionale s-au pronunþat ulterior cu privirela existenþa infracþiunii), art. 14 (întrucâtcaracterul inechitabil al procedurilor judiciarerezidã în raþiunile politice care le-audeterminat) ºi art. 3 (cu motivarea cã cerereasa de întrerupere a executãrii pedepsei afost admisã pentru o perioadã inferioarãcelei care era necesarã unei intervenþiichirurgicale).

Curtea a apreciat cã nu se identificãelemente care sã susþinã încãlcãrile alegatecu motivarea cã, pe de o parte, argumentulcircumscris art.13 de reclamant putea fiinvocat de acesta din perspectiva art. 6 înfaþa instanþelor naþionale, reclamantulneinvocând acest aspect în cadrul proceduriinaþionale, iar pe de altã parte reclamantulputea formula o nouã cerere de întreruperea executãrii pedepsei în mãsura în careperioada anterior acordatã era insuficientãîn raport cu problemele sale medicale.

Ca urmare, Curtea a constatat caracterulvãdit nefondat al acestui capãt de cererepe care l-a respins ca inadmisibil în acordcu art. 35 par. 3(a) ºi4 din Convenþie.

NotãSemnificativ este modul în care Curtea a

fãcut în cauzã aplicarea principiilor privitoarela probele extrajudiciare ºi îndeosebi aregulii “exclusiv ºi determinant” (pe largexpuse ºi analizate în cauza Al-Khawaja ºiTahery c. Regatului Unit [MC] nr. 26766/05ºi 22228/06, par. 118-147, 15 decembrie2011), apreciind cã în mod corect instanþanaþionalã nu ºi-a întemeiat hotãrârea decondamnare în mod exclusiv ºi determinantpe declaraþiile victimelor date în faþaComisiei constituite în 1990, ci pe un largprobatoriu încuviinþat reclamanþilor ºiadministrat în faþa sa (par. 62-63).

În prezenta cauzã, împrejurarea cãreclamanþii nu au avut posibilitatea efectivãde a confrunta toþi martorii ale cãrordeclaraþii - cuprinse în documenteleîntocmite de Comisia din 1990 – au fost


introduse ca probe în dosarul cauzei, nuconstituie automat o încãlcare a art.6 par.1ºi 3.lit d) din Convenþie.

O atare apreciere se înscrie în registrulconfigurat de revirimentul jurisprudenþial2 alCurþii care, prin hotãrârea pronunþatã încauza Al-Khawaja ºi Tahery c. RegatuluiUnit a acceptat o flexibilizare a regulii„exclusiv ºi determinant” ºi s-a îndepãrtatastfel de concluziile sale anterioare (cauzaLüdi c. Elveþiei, 15 iunie 1992).

Mai mult, neavând un caracter absolut,regula „exclusiv ºi determinant” nu conduceautomat la o încãlcare a art. 6 nici atuncicând declaraþiile date în cursul urmãririipenale de unii martori, neaudiaþi nemijlocitde instanþa de judecatã, reprezintã temeiulexclusiv ºi determinant pentru fundamen-

tarea soluþiei de condamnare, însã esteesenþial ca într-un asemenea caz sã existesuficiente garanþii procedurale care sã lecontrabalanseze ºi care sã permitã oevaluare echitabilã a gradului de încrederea declaraþiilor respective. (cauza Al-Khawajaºi Tahery c. Regatului Unit, par. 147)

În prezenta cauzã, Curtea - în aplicareaprincipiilor enunþate anterior - a apreciatastfel cã, pe de o parte, declaraþiile extraju-diciare nu au avut un caracter exclusiv ºideterminant în fundamentarea soluþiei decondamnare iar, pe de altã parte, acesteaau fost coroborate cu alte declaraþii demartori ºi probe administrate în faþa instanþeinaþionale, în cadrul unei proceduri lipsite deorice aparenþã de arbitrariu (par. 62).

2 A se vedea Victor Constantinescu, Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatuluide a interoga martorii acuzãrii. Cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatului Unit. Revista JurisClasor CEDO -Februarie 2012, http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2012/02/citirea-declaratiilor-date-in-timpul-urmaririi-penale-si-dreaptul-acuzatului-de-a-interoga-martorii-acuzarii-cauza-al-khawaja-si-tahery-c-regatului-unit.

33JurisClasor CEDO – Februarie 2013

FEBRUARIE 2013FEBRUARIE 2013FEBRUARIE 2013FEBRUARIE 2013FEBRUARIE 2013

34 JurisClasor CEDO – Februarie 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Februarie 2013

Reforma sistemului de pensii. Naþionalizarea activelor fondurilor de pensii private.Opþiunea cotizanþilor unui fond privat între redirecþionarea automatã cãtre sistemulpensiilor publice sau rãmânerea ca membri ai fondurilor private - decizia de inadmisibilitatedin cauza E.B. (nr. 2) c. Ungariei ................................................................................... 37Autor: Dragoº Cãlin

Judecãtor al Curþii Supreme exclus din corpul magistraþilor printr-o procedurã disciplinarãnelegalã. Lipsa de independenþã ºi imparþialitate a Consiliului Superior de Justiþie ºi ainstanþei de control judiciar - încãlcarea art. 6 ºi 8 din Convenþie - cauza OleksandrVolkov c. Ucrainei .......................................................................................................... 39Autori: Vasile Bozeºan, Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru

Plata daunelor morale pentru afirmaþii calomnioase urmãrea un scop legitim – apãrareareputaþiei altei persoane – ºi era necesarã într-o societate democraticã – decizia deinadmisibilitate în cauza Mugur Cristian Ciuvicã c. României ........................................ 57Autor: Gabriel Caian

Malpraxis medical. Lipsa consimþãmântului scris al pacientei ºi omisiunea medicului dea informa adecvat pacienta asupra riscurilor procedurii medicale - încãlcarea art. 8 dinConvenþie - cauza Csoma c. României .......................................................................... 60Autor: Vasile Bozeºan


Prezentarea decizieiReclamanta este cetãþean al Ungariei ºi

al Serbiei. S-a nãscut în 1983, iar în prezentlocuieºte la Budapesta. În 2008, dupã ceºi-a finalizat studiile de drept în Serbia, E.B.s-a stabilit, pentru a lucra, în Ungaria. Încadrul sistemului de pensii obligatoriu cu doipiloni, care era în vigoare în Ungaria, atrebuit sã contribuie cu pânã la 8% dinsalariul brut lunar la un fond de pensii privatºi cu pânã la 1,5% la fondul public de pensii(echivalentul a 24% din salariul sãu brut fiind

vãrsat de angajator la fondul de pensiipublic).

O reformã a sistemului de pensii a fostiniþiatã la sfârºitul anului 2010 prin adoptareaunei serii de legi. În special, Legea nr. CLIVdin 2010, care a modificat legea pensiilor,prevãzând cã toate contribuþiile de pensiiplãtite de angajaþi (adicã 9,5% din salariulbrut lunar, procent care a crescut la 10%începând cu 1 ianuarie 2011) între 1noiembrie 2010 ºi 31 decembrie 2011 artrebui sã fie alocate la fondul public depensii, pentru a reduce deficitul. Sistemulde pensii obligatoriu cu doi piloni a fostdesfiinþat, iar membrii unui fond privat autrebuit sã aleagã fie redirecþionareaautomatã cãtre sistemul pensiilor publice,fie sã rãmânã membri ai fondurilor private.

Au fost adoptate reguli speciale pentru adoua categorie. S-a decis cã, în acest caz,începând cu 31 decembrie, 2011 toatecontribuþiile (10%) vor merge la fondul depensii private ºi cã persoanele cotizante nuar avea posibilitatea de a dobândi stagiisuplimentare de cotizare sau dreptul la opensie din sistemul public în baza

Reforma sistemului de pensii. Naþionalizarea activelorfondurilor de pensii private. Opþiunea cotizanþilor unui fond

privat între redirecþionarea automatã cãtre sistemul pensiilorpublice sau rãmânerea ca membri ai fondurilor private - decizia

de inadmisibilitate din cauza E.B. (nr. 2) c. Ungariei

Autor: Dragoº CãlinCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Prin decizia din 15 ianuarie 2013, din cauza E.B. (nr.2) c. Ungariei (cererea nr. 34929/11),Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibilã, o plângere vizând în faptreforma sistemului de pensii din Ungaria, realizatã printr-o lege din anul 2010 ºi susþinereapotrivit cãreia aceastã nouã legislaþie a confiscat, în profitul statului, contribuþiile vãrsate lafondurile private.

Curtea a constatat cã nu a existat o încãlcare a dreptului de proprietate al doamnei E.B.,în special sub aspectul speranþei legitime de a primi o pensie în viitor, de vreme ce acesta vaavea dreptul la o pensie calculatã în baza contribuþiilor pentru toþi anii de muncã, efectuate laun fond de pensii privat sau la fondul public.


contribuþiilor plãtite de angajator dupã 1decembrie 20113.

D-na E.B. a decis sã rãmânã în sistemulprivat.

În temeiul unei noi modificãri legislative,efectuatã la 30 decembrie 2011, contribuþiileplãtite de membrii fondurilor private au fostalocate fondului de pensii publice. Ulterior,urmare a unei ultime modificãri legislative,din 2 iulie 2012, membrii la fondurile privateau redobândit dreptul la stagii suplimentarede cotizare ºi la o pensie de stat în sistemulpublic de pensii (pensie calculatã prinajustare, folosindu-se un coeficient demultiplicare).

Drept consecinþã a acestor evoluþiilegislative, reclamanta – potrivit propriei saleinterpretãri - va avea dreptul la o pensie dinsistemul public completã pentru perioadelede cotizare de dupã 1 noiembrie 2010(adicã, data de la care întreaga contribuþiea fost alocatã la fondul public de pensii),precum ºi, pentru perioada anterioarã,dreptul la 75% din pensia de stat ordinarã(restul de 25% din contribuþii fiind achitatecãtre fondul privat de pensii).

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, E.B. a afirmat cãnoua legislaþie a permis, în fapt, sã îi fieconfiscate contribuþiile plãtite la un fondprivat de pensii în profitul bugetului de stat.Chiar dacã legea nouã i-a dat dreptul la opensie completã în sistemul public,reclamanta a susþinut cã lipseau garanþiileregimului de pensii privat legate direct decontribuþiile ºi strategia sa de investiþii. De

asemenea, a invocat ºi faptul cã,intenþionând sã lucreze în strãinãtate, nu erasigurã cã a acumulat un stagiu suficient decotizare pentru a beneficia de o pensiepublicã.

Curtea a reþinut cã, pânã la 1 noiembrie2010, reclamanta a fost obligatã sãcontribuie atât la fondurile private, cât ºi lafondul public, alãturi de angajator, iar deatunci contribuie obligatoriu cu 10% la fondulpublic ºi este liberã sã plãteascã unelecontribuþii ºi la fondurile private de pensii.Aºadar, sumele vãrsate de reclamantã cutitlu de contribuþii la sistemul privat de pensiiînainte de 1 noiembrie 2010 nu sunt atinsede noua legislaþie, iar cele efectuate ulteriorau fost înlocuite prin deschiderea de drepturiîn cadrul sistemului public. În mod similar,au fost luate în considerare atât perioadelede cotizare realizate înainte de reformalegislativã, cât ºi cele ulterioare, oricespeculaþie privind acumularea unui anumitstagiu de cotizare în þarã sau în strãinãtatefiind irelevantã pentru Curte.

Indiferent dacã situaþia din cauzã arezultat din alegerea efectuatã de E.B. însine, aceasta din urmã, în orice caz, aveadreptul la o pensie pentru contribuþiile plãtiteîn cursul tuturor anilor de muncã, fie de laun fond de pensii private, fie de la fondulpublic. Prin urmare, nu a existat vreoîncãlcare a dreptului sãu de proprietate, înspecial sub aspectul speranþei legitime dea primi în viitor o pensie.

În consecinþã, Curtea a respinsplângerea, ca inadmisibilã.

3 A se vedea, pentru detalii, http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8127750-ungaria-nationaliza-activele-fondurilor-pensii-private.htm, precum ºi http://www.primm.ro/829_pensii-private-obligatorii—caleidoscop-cee.html


Judecãtor al Curþii Supreme exclus din corpul magistraþilorprintr-o procedurã disciplinarã nelegalã. Lipsa de

independenþã ºi imparþialitate a Consiliului Superior de Justiþieºi a instanþei de control judiciar - încãlcarea art. 6 ºi 8 din

Convenþie - cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei

Autori: Vasile Bozeºan, Dragoº Cãlin, Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

Prin hotãrârea din 9 ianuarie 2013 pronunþatã în cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei(cererea nr. 21722/11), Curtea a constatat atât încãlcarea art. 6 din Convenþie prin faptul cãreclamantul - judecãtor al Curþii Supreme - nu a beneficiat de garanþiile privind “independenþaºi imparþialitatea instanþei” în procedura disciplinarã desfãºuratã în faþa Consiliului Superiorde Justiþie, a Parlamentului ºi a instanþei de control judiciar, cât ºi încãlcarea art. 8 dinConvenþie, prin faptul cã eliberarea sa nelegalã din funcþia de judecãtor a constituit o ingerinþãnejustificatã în dreptul la viaþã privatã.

Circumstanþele excepþionale ale cauzei, care au revelat deficienþe grave ale sistemuluijudiciar ucrainean în materia rãspunderii disciplinare a judecãtorilor, au determinat Curtea -întemeiat ºi pe prevederile Cartei Europene privind Statutul Judecãtorilor, opinia Comisieide la Veneþia, Raportul Comisarului pentru Drepturilor Omului al Consiliului Europei - sãanalizeze ºi sã precizeze standarde de exigenþã ale Convenþiei privitoare la:

componenþa Consiliului Superior de Justiþie, modul în care sunt numiþi membrii acestuia,problema calitãþii de “membri de drept” a Ministrului Justiþiei ºi a Procurorului General,

raporturile Consiliului cu celelalte puteri ale statului ºi cu societatea civilã;independenþa ºi imparþialitatea instanþei care controleazã deciziile Consiliului Superior

de Justiþie în materie disciplinarã;modul în care legislaþia prevede ºi defineºte faptele care constituie abateri disciplinare,

precum ºi maniera în care sunt interpretate aceste prevederi în practicã;necesitatea prevederii unei palete largi de sancþiuni disciplinare aplicabile judecãtorilor

pentru a permite o individualizare proporþionalã ºi adecvatã a sancþiunii;consecinþele ºi sancþiunile la care se expune statul în cazul încãlcãrii standardelor în

materia rãspunderii disciplinare a judecãtorilor.

I. Prezentarea cauzei (jud. VasileBozeºan)

1. Particularitãþi privind numirea,alegerea, eliberarea din funcþie ºicontrolul din punct de vedere disciplinara judecãtorilor în Ucraina

Judecãtorii sunt numiþi pentru un mandatiniþial de 5 ani de cãtre Preºedintele Ucrainei,iar ulterior toþi judecãtorii, cu excepþiajudecãtorilor Curþii Constituþionale, sunt aleºide Parlament pe perioadã nedeterminatã(art. 128 din Constituþia Ucrainei).


Eliberarea din funcþie a judecãtorilor seface de autoritatea care i-a numit sau ales,în cazurile prevãzute de art. 126 par. 5 dinConstituþie, ºi anume: expirarea perioadeipentru care a fost numit; împlinirea vârsteide 65 de ani; imposibilitatea de a-ºi continuaactivitatea din cauze medicale; încãlcareade cãtre judecãtor a regulilor privindincompatibilitãþile; încãlcarea jurãmântului;condamnarea definitivã pronunþatãîmpotriva acestuia; pierderea cetãþeniei;dispariþia sau moartea acestuia, stabiliteconform legii; retragerea sau demisiavoluntarã a judecãtorului.

Consiliul Judecãtorilor din Ucraina, carefuncþioneazã ca un organism propriu deorganizare ºi control a judecãtorilor, îºidesfãºoarã activitatea între sesiunileAdunãrii Judecãtorilor din Ucraina. AcestConsiliu numeºte judecãtorii în posturi ºifuncþii administrative, iar deciziile sale suntobligatorii, putând fi infirmate doar deAdunarea Judecãtorilor.

Iniþial, numirea în funcþia administrativãde preºedinte sau vicepreºedinte deinstanþã era atributul Preºedintelui Ucrainei,la propunerea Consiliului Judecãtorilor, însãprevederea legalã a fost declaratãneconstituþionalã prin Decizia CurþiiConstituþionale din 16 mai 2007, ceea ce afãcut ca aceastã prerogativã sã revinãConsiliului Judecãtorilor.

Consiliul Superior de Justiþie (for similarConsiliului Superior la Magistraturii dinRomânia, n.a.) are atribuþii, potrivit art. 131din Constituþie, printre altele, în formulareade propuneri pentru numirea sau eliberareadin funcþie a judecãtorilor, desfãºurareaprocedurilor disciplinare împotrivajudecãtorilor Curþii Supreme ºi a altor curþisuperioare specializate (cum ar fi ÎnaltaCurte Administrativã), soluþionareacontestaþilor împotriva deciziilor prin care s-astabilit rãspunderea disciplinarã ajudecãtorilor curþilor de apel ºi a altorinstanþe inferioare, precum ºi rãspundereaprocurorilor.

Consiliul Superior de Justiþie este formatdin 20 de membri, dupã cum urmeazã:

- 3 numiþi de Parlamentul Ucrainei;- 3 numiþi de Preºedintele Ucrainei;- 3 numiþi de Adunarea Judecãtorilor din

Ucraina;- 3 numiþi de Adunarea Avocaþilor din

Ucraina;- 3 numiþi de Adunarea Reprezentanþilor

Autoritãþilor Educaþionale ºi Instituþiilorªtiinþifice;

- 2 numiþi de adunãrile procurorilor dincadrul Parchetelor;

- 3 membri de drept: Preºedintele CurþiiSupreme, Ministrul Justiþiei ºi ProcurorulGeneral.

Pentru a fi membru al Consiliului Superiorde Justiþie este necesar ca persoanarespectivã sã aibã vârsta între 35-60 de ani,sã cunoascã foarte bine limba naþionalã, sãaibã studii superioare ºi experienþã de celpuþin 10 ani în domeniul juridic, precum ºisã fi locuit în Ucraina în ultimii 10 ani. Acesteexigenþe nu se aplicã membrilor de drept.Totodatã, judecãtorii, membri ai Consiliului,nu pot fi numiþi decât dintre acei judecãtorialeºi de Parlament pe o perioadãnedeterminatã.

Înainte de a-ºi începe mandatul, membriiConsiliului Superior de Justiþie trebuie sãdepunã jurãmântul în faþa Parlamentului,obligaþie impusã judecãtorilor din anul 1992,prin secþiunea 10 a Legii privind Statutuljudecãtorilor.

Actele, deciziile ºi omisiunile ConsiliuluiSuperior de Justiþie pot fi atacate exclusivla Înalta Curte Administrativã, care sepronunþã în complet special, constituit din 5judecãtori, stabiliþi de preºedintele instanþei.

2. Circumstanþele cauzeiReclamantul, judecãtor în funcþie din anul

1983, a fost numit în 2003 în funcþia dejudecãtor al Curþii Supreme, iar în anul 2005preºedinte al Consiliului Judecãtorilor dinUcraina.

La data de 26 iunie 2007, AdunareaJudecãtorilor din Ucraina (A.J.U.) a decisîncetarea mandatului de membru alConsiliului Superior al Justiþiei (C.J.U.) alunui alt judecãtor, V.P., iar, subsecvent, la


7 decembrie 2007, A.J.U. l-a numit pereclamant membru al Consiliului Superior alJustiþiei, solicitând Parlamentului sãorganizeze cadrul necesar pentru ca noulmembru al C.J.U. sã depunã jurãmântul înºedinþa Parlamentului, procedurã obligatoriepentru a-si putea începe mandatul.

Reclamantul nu a ajuns sã-ºi exercitemandatul de membru al C.J.U., dat fiindfaptul cã, pe de o parte, la solicitareapreºedintelui comisiei parlamentare (S.K.),se impuneau cercetãri cu privire lalegalitatea deciziei A.J.U. de înlãturare dinfuncþie a lui V.P. iar, pe de altã parte, C.S.J.a fost sesizat cu privire la presupuse abaterisãvârºite de reclamant privind încãlcareajurãmântului, constând în judecarea unorcauze în care participase tot în calitate dejudecãtor ºi un afin de-al sãu. Tot astfel,reclamantului i se imputau încãlcãri graveale regulilor procedurale în cauze privitoarela litigii care implicau societãþi cu rãspunderelimitatã.

În urma procedurilor disciplinare desfã-ºurate, la 26 mai 2010, C.J.U. a adoptatdouã decizii conþinând propunerea deeliberare din funcþia de judecãtor a recla-mantului pentru abaterea disciplinarãconstând în “încãlcarea jurãmântului”.Decizia a fost adoptatã de 16 membriprezenþi ai C.J.U., dintre care doar trei eraujudecãtori.

În iunie 2010, în urma unei ºedinþe acomisiei parlamentare în care s-a luat îndezbatere propunerea C.J.U., s-a adoptatrecomandarea pentru eliberarea din funcþiea reclamantului, la vot participând ºi S.K.,membru al C.J.U. care participase anteriorla votarea ºi adoptarea de cãtre C.J.U. apropunerii de eliberare din funcþie areclamantului.

La 17 iunie 2010, în prezenþa recla-mantului, Parlamentul, în ºedinþã comunã,a adoptat prin vot rezoluþia privind eliberareadin funcþia de judecãtor a reclamantuluipentru “încãlcarea jurãmântului”.

Potrivit susþinerilor reclamantului, întimpul procedurii votului electronic, majo-ritatea membrilor Parlamentului erau

absenþi, cardurile de vot ale acestora fiindfolosite de colegii lor prezenþi, care au ajunsastfel sã voteze ºi pentru persoanele carenu participaserã la vot. În sprijinul susþinerilorsale, reclamantul a prezentat Curþii declaraþiiale membrilor Parlamentului privindutilizarea frauduloasã a cardurilor de votprecum ºi înregistrãri video ale ºedinþeiparlamentare.

Deciziiile C.J.U., precum ºi rezoluþiaParlamentului, au fost contestate dereclamant în faþa Înaltei Curþi Administrative(Î.C.A.), singura autoritate competentã sã sepronunþe asupra actelor adoptate, înprocedurile de naturã administrativã, decãtre Parlament, Preºedinte Ucrainei sauConsiliul Superior al Justiþiei, conform art.171-1 din Codul Justiþiei Administrative.

Reclamantul a solicitat Î.C.A. sã constateilegalitatea deciziilor C.S.J. ºi a rezoluþieiParlamentului ºi, pe cale de consecinþã, sãle anuleze, cu motivarea cã în proceduradisciplinarã în faþa C.J.U. nu i-a fostrespectat dreptul sãu de a fi informatadecvat despre data ºi calendaruldezbaterilor, iar concluziile la care a ajunsC.J.U. sunt neîntemeiate ºi contrare legii.De asemenea, potrivit susþinerilorreclamantului, comisia parlamentarã nu aprocedat la audierea sa, acþionând ilegal ºidiscriminatoriu, tot astfel cum rezoluþiaParlamentului a fost adoptatã în absenþamajoritãþii membrilor sãi, încãlcându-seastfel dispoziþiile constituþionale ºi aleregulamentelor parlamentare.

Întrucât cauza a fost repartizatã unuicomplet de judecatã al Î.C.A. specialconstituit în acord cu art.171-1 din CodulJustiþiei Administrative, reclamantul arecuzat întregul complet, ca fiind discrimi-natoriu ºi nelegal constituit, însã cererea saa fost respinsã, ca neîntemeiatã, la fel caalte cereri probatorii care nu au fost încu-viinþate de instanþã.

Dupã mai multe ºedinþe de judecatã, la19 octombrie 2010, Înalta Curte Adminis-trativã a pronunþat o hotãrâre în care s-astatuat cã una din deciziile C.S.J. era nele-galã întrucât se ignora faptul cã reclamantul


ºi judecãtorul B. nu se aflau în relaþii deafinitate la momentul respectiv (reclamantulnefiind incompatibil ºi nici obligat sã seabþinã de la judecarea cãilor de atac împo-triva hotãrârilor pronunþate de judecãtorulB.). Insã, Î.C.A. a refuzat sã desfiinþezedecizia C.S.J., motivat pe lipsa sa de compe-tenþã pentru a dispune o atare mãsurã.

În acelaºi timp, Î.C.A. a apreciat dreptlegale cealaltã decizie a C.S.J. privitoare totla propunerea de eliberare din funcþie areclamantului, precum ºi recomandareacomisiei parlamentare, fiind adoptate curespectarea procedurii prevãzute de lege.Mai departe, instanþa a subliniat cã înprivinþa rezoluþiei Parlamentului, analizarespectãrii dispoziþiilor constituþionale înadoptarea acesteia, excede competenþeisale, fiind atributul Curþii Constituþionale.

3. Asupra încãlcãrii art. 6 par. 1 dinConvenþie

Reclamantul a invocat încãlcarea art. 6par. 1 din Convenþie, susþinând cã: (I) cauzasa nu a fost judecatã de “o instanþãindependentã ºi imparþialã”; (II) proceduraîn faþa C.S.J. nu a fost una echitabilã,încãlcându-i-se garanþiile proceduraleprevãzute de lege, printre care limitarea întimp a posibilitãþii de a se aplica sancþiunidisciplinare; (III) Parlamentul a adoptatrezoluþia prin folosirea abuzivã a cardurilorde vot de cãtre membrii prezenþi; (IV) cauzasa nu a fost soluþionatã de o instanþãconstituitã potrivit legii; (V) deciziile au fostluate în cazul sãu fãrã o aprecierecorespunzãtoare a probelor, iar argumenteleinvocate în apãrarea sa nu au fost adecvatanalizate; (VI) lipsa competenþei Î.C.A. de adesfiinþa decizia adoptatã de C.S.J. i-aîncãlcat dreptul de acces la justiþie; (VII) nua fost respectat principiul egalitãþii armelor.

3.1. În contextul admisibilitãþii cererii,Curtea a analizat dacã art. 6 par.1 dinConvenþie este aplicabil sub aspectullaturii sale civile sau, dimpotrivã, peaceea penalã.

Curtea a reiterat aºa-numitul “testEskelinen” potrivit cãruia, pentru a fi sustraseaplicãrii art. 6 par.1 din Convenþie, litigiilede dreptul muncii dintre salariaþii civili ºi stat,

este necesar ca, pe e de o parte, sã fieînlãturat expres prin prevederile naþionaledreptul acestor categorii de persoane de ase adresa instanþei iar, pe de altã parte, lipsadreptului de acces la instanþã sã fie justificatde motive obiective, legate de interesulstatului (Vilho Eskelinen ºi alþii c.Finlandei [MC], nr. 63235/00, par. 62).

Întrucât, în acest context, Curtea nu esteîmpiedicatã sã califice o anumitã autoritateplasatã în afara sistemului judiciar naþionalca fiind o “instanþã” în sensul art. 6 par. 1din Convenþie, în prezenta cauzã Curtea aapreciat cã alãturi de Î.C.A. - instanþã clasicãîn sistemul judiciar, C.S.J., comisia parla-mentarã ºi Parlamentul au îndeplinit adevã-rate funcþii judiciare în adoptarea propu-nerilor, recomandãrilor ºi rezoluþiei acestoraprivitoare la abaterile imputate recla-mantului. Ca atare, nu se poate susþine cãdreptul naþional a “exclus expres dreptul lainstanþã” al reclamantului, ceea ce faceneîndeplinitã prima condiþie a testuluiEskelinen ºi, subsecvent, atrageaplicabilitatea art. 6 par. 1 din Convenþie subaspectul laturii sale civile.

Amintind cã cele douã aspecte - civil ºipenal - ale art. 6 par. 1 din Convenþie nu seexclud în mod necesar, totuºi, Curtea aconsiderat ca inaplicabil art. 6 par. 1 dinConvenþie pe latura sa penalã, întrucât, prinraportare la „criteriul Engel” (mai ales dinperspectiva severitãþii sancþiunii aplicate –a se vedea cauza Engel ºi alþii c. Olandei,8 iunie 1976, par. 82-83), sancþiuneaaplicatã reclamantului este o mãsurãdisciplinarã clasicã pentru o abateredisciplinarã care se distinge de o sancþiunede naturã penalã care ar fi aplicabilã, depildã, în cazul în care judecãtorul pronunþã,cu rea-credinþã, o hotãrâre nelegalã. Maimult, eliberarea din funcþia de judecãtor areclamantului nu l-a împiedicat sã-ºicontinue activitatea profesionalã în altedomenii juridice.

3.2. Asupra fondului3.2.1. Independenþa ºi imparþialitatea

Consiliului Superior de JustiþieCurtea a subliniat cã, în cazul în care cel

puþin jumãtate din membrii care compun o“instanþã” - incluzând ºi persoana care o


prezideazã, având drept de vot - suntjudecãtori, existã un puternic indiciu deimparþialitate (cauza Le Compte, VanLeuven ºi De Meyere c. Belgiei, 23 iunie1981, par. 58).

Totodatã, se impune a se observa cã încadrul procedurilor disciplinare desfãºurateîmpotriva judecãtorilor, necesitatea uneiparticipãri substanþiale a judecãtorilor încompunerea forurilor decizionale, esterecunoscutã de Carta Europeanã privindStatutul Judecãtorilor (citatã în par. 78 ºi 109al hotãrârii)4.

Curtea a constatat cã, potrivit art. 131 dinConstituþia Ucrainei, Consiliul Superior deJustiþie este compus din 20 de membri,dintre care doar trei sunt judecãtori numiþide Adunarea Judecãtorilor, restul fiind numiþide diferite alte autoritãþi: câte trei membride cãtre Preºedintele Ucrainei, deParlament, de Adunarea Avocaþilor, deorganismele reprezentative din domeniuleducaþional ºi ºtiinþific, precum ºi doi membride Adunãrile procurorilor. De asemenea,Preºedintele Curþii Supreme, MinistrulJustiþiei ºi Procurorul General sunt membride drept.

Chiar dacã prin amendamentele din 7iulie 2010, Legea privind C.S.J. din 1998 a

fost modificatã, în sensul cã zece membriai C.S.J. trebuie sã fie judecãtori, Curtea aapreciat cã aceastã completare a legii esteinsuficientã, rãmânând problematicã, subaspectul analizat, numirea membrilor C.S.J.(fie ei chiar judecãtori) de alte autoritãþi cuatribuþii executive sau legislative.

Maniera în care judecãtorii sunt numiþi înautoritãþile cu rol de instanþe disciplinare,este determinantã, datã fiind importanþareducerii influenþei organelor politice asupracompunerii C.S.J. ºi a necesitãþii de a seasigura un nivel adecvat al independenþeijustiþiei. Aºa cum a subliniat ºi Comisia dela Veneþia, amendamentele din 7 iulie 2010nu au rezolvat problema, atâta vreme câtnumirile în sine ale membrilor C.S.J. suntrealizate de aceleaºi autoritãþi, ºi nu decorpurile judiciare (a se vedea OpiniaComisiei de la Veneþia, par. 28-29, citatã înpar. 79 al hotãrârii).5

Din punctul de vedere al Curþii, suspiciuniprivind lipsa de independenþã ºiimparþialitate a membrilor C.S.J. ridicã ºifaptul cã, potrivit Legii C.S.J. din 1998, doarpatru membri (preºedintele, vicepreºe-dintele ºi preºedinþii secþiilor) îºi desfãºoarãactivitatea în cadrul Consiliului cu normã

4 Chapter 5 of the Charter, “Liability”:“5.1. The dereliction by a judge of one of the duties expressly defined by the statute, may only give rise to a

sanction upon the decision, following the proposal, the recommendation, or with the agreement of a tribunal orauthority composed at least as to one half of elected judges, within the framework of proceedings of a characterinvolving the full hearing of the parties, in which the judge proceeded against must be entitled to representation.The scale of sanctions which may be imposed is set out in the statute, and their imposition is subject to theprinciple of proportionality. The decision of an executive authority, of a tribunal, or of an authority pronouncing asanction, as envisaged herein, is open to an appeal to a higher judicial authority.”

5 Extras: «29. Nonetheless, the composition of the High Council of Justice of Ukraine still does notcorrespond to European standards because out of 20 members only three are judges elected by theirpeers. The final provisions in effect acknowledge that the judicial element in the High Council of Justice shouldbe higher, but the solution chosen is to require the Parliament, the President, the educational institutions and theprosecutors to elect or appoint judges. ... In the current composition, one judge is a member ex officio (theChairman of the Supreme Court) and some of the members appointed by the President and Parliament are defacto judges or former judges, but there is no legal requirement for this to be the case until the mandates of thepresent members expire. Together with the Minister of Justice and the General Prosecutor, 50% of the membersbelong to or are appointed by the executive or legislature. Therefore the High Council of Justice cannot be saidto consist of a substantial part of judges. It may sometimes be the case in older democracies that the executivepower has a decisive influence and in some countries, such systems may work acceptably in practice. TheUkrainian authorities themselves during the meetings in Kyiv referred to Ukraine as a transition democracywhich is happy to use the experience of other countries. As it has been stated in former opinions, “Newdemocracies, however, did not yet have a chance to develop these traditions, which can prevent abuse andtherefore, at least in these countries, explicit constitutional and legal provisions are needed as a safeguard toprevent political abuse in the appointment of judges”».


întreagã, restul continuând sã activeze ºi sãprimeascã salariu în afara Consiliului, ceeace implicã, inevitabil, subordonarea ierarhicã/ administrativã ºi dependenþa materialã aacestora în raport de angajatorii lor. Oreferire specificã face Curtea la MinistrulJustiþiei ºi Procurorul General, cu privire lacare - fiind membri de drept - pierdereaposturilor lor iniþiale ar echivala cu retragereadin Consiliu.

Referindu-se la Opinia Comisiei de laVeneþia (citatã în par. 79), Curteaînvedereazã cã includerea ProcuroruluiGeneral, ca membru de drept al Consiliului,ridicã semne de îngrijorare, acest faptputând avea un efect descurajator asuprajudecãtorilor. Plasat la vârful ierarhieiprocurorilor, acesta controleazã activitateatuturor procurorilor, care, în virtutea funcþieilor, participã în multe cauze în carejudecãtorii sunt chemaþi sã decidã, ceea cepoate crea un risc cu privire la lipsa deimparþialitate a judecãtorilor sau, pe de altãparte, poate determina Procurorul Generalsã acþioneze lipsit de imparþialitate în raportcu judecãtorii ale cãror decizii le dezaprobã.

Din aceeaºi perspectivã, Curtea aînvederat ºi susceptibilitãþile exprimate deComisarul pentru Drepturilor Omului din

cadrul Consiliului Europei (citate în par. 80al hotãrârii), privind numirea în C.S.J. a celordoi membri ai sãi de cãtre adunãrileprocurorilor din Ucraina.6

Un alt aspect al cauzei care aruncãserioase dubii asupra imparþialitãþiimembrilor C.S.J. îl reprezintã, în viziuneaCurþii, faptul cã doi membri (R.K. ºi V.K.) aiConsiliului care au fost implicaþi în cercetãrilepreliminare asupra cazului reclamantului,subsecvent, au participat la adoptareadeciziei privind propunerea de eliberare dinfuncþie a reclamantului, votând asuprapropriilor lor concluzii din cadrul cercetãrilorpreliminare (pentru comparaþie, a se vedeacauza Werner c. Poloniei, 15 noiembrie2001, nr. 26760/95, par. 43 ºi 44).

Curtea nu a ignorant nici faptul cã unmembru al Consiliului (S.K.) care a participatla adoptarea propunerii de eliberare dinfuncþie a reclamantului, a activat în comisiaparlamentarã care a formulat recomandareaadresatã plenului Parlamentului.

În concluzie, Curtea a statuat cã circum-stanþele cauzei au relevat serioase defi-cienþe structurale în procedura disciplinarãdesfãºuratã în faþa C.S.J, dar ºi aparenþaunei atitudini discriminatorii a unei pãrþi amembrilor aceluiaºi Consiliu în soluþionareacazului reclamantului.

6 Extras: “42. The Commissioner is in particular concerned by reports of the strong influence exercised bythe prosecutorial and executive authorities upon judges through their representation in the High Council ofJustice. In particular, the Commissioner was informed that there were occasions when disciplinary proceedingsagainst judges had been initiated by members of the HCJ representing the Prosecutor’s Office for allegedbreach of oath on the grounds of the substance of the judicial ruling in cases where the judges reportedly did notsupport the position by the prosecution (cf. also paragraph 20 above). In this context the Commissioner wouldlike to recall that judges should not have reasons to fear dismissal or disciplinary proceedings against thembecause of the decisions they take. ...

Conclusions and recommendations46. The Commissioner underlines that a judicial appointment system should be fully shielded from improper

political or other partisan influence. Decisions of judges should not be subject to revision beyond the ordinaryappeal procedure. Disciplinary actions against judges should be regulated by precise rules and procedures,managed inside the court system, and not be amenable to political or any other undue influence.

47. While the Commissioner is not in a position to comment on the veracity of the allegations of pressureupon judges of the Supreme Court described above (cf. paragraph 20), he nonetheless finds that the situationpresents grounds for serious concern. The Ukrainian authorities should examine and address any allegationsof interference in the work of judicial institutions. Officials from other branches of government should refrainfrom any actions or statements which may be viewed as an instrument of applying pressure on the work ofjudicial institutions or casting doubts as to their ability to exercise their duties effectively. Judges should nothave reasons to fear dismissal or disciplinary proceedings against them because of the decisions they take. Inaddition, the opportunity presented by the current reform should be taken to affirm more solidly the independenceof the judiciary from the executive. ...”


Pentru aceste motive, Curtea aconsiderat cã procedura disciplinarã în faþaConsiliului Superior de Justiþie nu a fostcompatibilã cu principiile independenþei ºiimparþialitãþii, impuse de art. 6 par. 1 dinConvenþie.

3.2.2. “Independenþa ºi imparþialitatea”Comisiei parlamentare ºi ale PlenuluiParlamentului

La nivel parlamentar, corpul legislativ, atâtla nivelul comisiei, cât ºi în plen, nu doar cãnu a înlãturat deficienþele structurale ale“independenþei ºi imparþialitãþii”, dar, maimult, a contribuit la politizarea proceduriidisciplinare ºi a agravat atingerea adusãprincipiului separaþiei puterilor.

Astfel, în comisia parlamentarã,preºedintele acesteia (S.K.) a participat laadoptarea recomandãrii, cu toate cã,anterior, luase parte, cu drept de vot, laprocedura disciplinarã din cadrul Consiliului,implicându-se, astfel, în soluþionarea cazuluireclamantului la ambele niveluri. Deasemenea, S.K., împreunã cu alþi membriai comisiei parlamentare, au fost autoriicererii adresate C.S.J. de a iniþia cercetãripreliminare cu privire la posibile abaterisãvârºite de reclamant.

Curtea a constatat ºi lipsa prevederilorlegale care sã permitã membrilor C.S.J. dea se retrage de la dezbaterile din Comisieîn asemenea situaþii. Toate aceste elementeconduc la lipsa garanþiilor proceduralenecesar a fi satisfãcute potrivit testuluiimparþialitãþii (mutatis mutandis, cauzaMicallef c. Maltei [MC], nr. 17056/06, par.99 ºi 100).

În Plenul Parlamentului, cazul recla-mantului a fost prezentat de S.K. ºi V.K. -implicaþi în procedurile anterioare -, iarParlamentul a adoptat rezoluþia pe bazaconcluziilor înaintate de C.S.J. ºi comisiaparlamentarã.

Curtea a apreciat cã, în ansamblu, PlenulParlamentului nu era un forum adecvatpentru a gestiona o asemenea procedurãîn care se impunea interpretarea elemen-telor de fapt ºi de drept, aprecierea probelorºi calificarea juridicã a situaþiei de fapt.

Rolul parlamentarilor, cãrora nu li se ceresã aibã o experienþã juridicã în a tranºacauze complexe în materie disciplinarã, careimplicã analiza elementelor de fapt ºi dedrept, nu a fost clarificat într-o manierãsuficientã de cãtre statul ucrainean ºi, astfel,nu a fost justificatã compatibilitatea uneiasemenea proceduri parlamentare cuexigenþele de independenþã ºi imparþialitateale unei “instanþe”, prevãzute de art. 6 par.1 din Convenþie.

3.2.3. Independenþa ºi imparþialitateaÎnaltei Curþi Administrative (Î.C.A)

Potrivit jurisprudenþei Curþii Europene,chiar dacã o autoritate tranºeazã un litigiu,statuând asupra unor “drepturi ºi obligaþiicivile” fãrã a respecta garanþiile art. 6 par.1, aceasta nu atrage încãlcarea Convenþiei,dacã procedura în faþa respectivei autoritãþipoate face obiectul unui control judiciarsubsecvent, în cadrul cãruia o instanþã cucompetenþã deplinã asigurã respectareaexigenþele art. 6 par. 1 din Convenþie (cauzaTsfayo c. Regatului Unit, 14 noiembrie2006, nr. 6086/00, par. 42).

Pentru a determina dacã Înalta CurteAdministrativã avea “plenitudine de juris-dicþie“ ºi, respectiv, competenþa de aexamina actele atacate ºi de a remedia lipsade independenþã ºi imparþialitate a primelorinstanþe, Curtea s-a raportat la anumiþifactori cum ar fi natura deciziei contestate,procedura care a condus la adoptareadeciziei respective ºi, nu în ultimul rând,obiectul litigiului, incluzând motivele invocateîn calea de atac (cauza Bryan c. RegatuluiUnit, 22 noiembrie 1995, par. 44-47).

Curtea nu a fost convinsã cã instanþanaþionalã de recurs a oferit reclamantuluiposibilitatea unei examinãri complete sicorespunzãtoare a deciziei C.S.J. ºi arezoluþiei Parlamentului, întrucât aceasta seconsidera competentã doar a declara acteleatacate ca nelegale, fãrã a fi însã în mãsurãsã le desfiinþeze ºi sã statueze cu privire lamãsurile care se impun.

În acest sens, Curtea a apreciat cãimposibilitatea Î.C.A. de a desfiinþa deciziaconstatatã ca nelegal adoptatã, coroboratã


cu lipsa reglementãrilor, care sã prevadãcalea proceduralã de urmat în atare situaþii,a produs o semnificativã nesiguranþã cuprivire la consecinþele legale pe care leimplicã statuarea pur declarativã de cãtreÎ.C.A. asupra caracterului nelegal al actelorcontrolate. Aceastã concluzie relevã lipsaefectelor deciziei Î.C.A. asupra situaþieireclamantului, instanþa fiind înimposibilitatea de a oferi o examinarecorespunzãtoare ºi completã a actelor ºideciziilor atacate.

În al doilea rând, Curtea a constatat cãÎ.C.A. nu a acordat o atenþie suficientãargumentelor furnizate de reclamant însusþinerile sale privind lipsa de imparþialitatea unor membri ai C.S.J. ºi, respectiv, aicomisiei parlamentare, motivele invocate dereclamant nefiind examinate cu diligenþacare se impunea.

Mai mult, instanþa de control judiciar ainterpretat motivul invocat de reclamantprivitor la nelegalitatea votului electronic dinParlament ca fiind unul de neconstituþio-nalitate, derobându-se de analiza acestuiaspect în favoarea Curþii Constituþionale lacare reclamantul nu avea acces direct (a sevedea cauza Bogatova c. Ucrainei, 7octombrie 2010, nr. 5231/04, par. 13).

De asemenea, Curtea a constatat cãdeciziile C.S.J. ºi ale Parlamentului au fostsupuse controlului Î.C.A., instanþã ai cãreijudecãtori se aflau, din punct de vederedisciplinar, sub jurisdicþia C.S.J., ceea ceridicã semne de întrebare cu privire laindependenþa ºi imparþialitatea judecãtorilorchemaþi sã statueze asupra legalitãþii acteloremise de C.S.J.

Ca atare, luând în considerare atributeleextinse ale C.S.J. cu privire la carierajudecãtorilor (numire, proceduri disciplinareºi, respectiv, eliberare din funcþie) ºi lipsagaranþiilor de independenþã ºi imparþialitateale C.S.J (expuse anterior), Curtea nu a fostconvinsã cã judecãtorii Î.C.A. care s-aupronunþat în cauza reclamantului, litigiu încare C.S.J. era parte, au satisfãcutexigenþele de independenþã ºi imparþialitateimpuse de art. 6 par. 1 din Convenþie.

Având în vedere, pe de o parte,incapacitatea autoritãþilor statului de aasigura o procedurã disciplinarã indepen-dentã ºi imparþialã în cazul reclamantului,dar ºi, pe de altã parte, imposibilitatea Î.C.A.de a înlãtura neregularitãþile constatate încalea de atac, coroboratã cu extindereacompetenþei C.S.J. în materie disciplinarãºi asupra judecãtorilor din completul Î.C.A.,Curtea a concluzionat cã a existat oîncãlcare a art. 6 par. 1 din Convenþie.

3.2.4. Alte aspecte ale art. 6 par. 1 dinConvenþie

(I) Privitor la respectarea principiuluisecuritãþii juridice, din perspectiva limitãriiperioadei în care poate fi desfãºuratãprocedura disciplinarã, în prezenta cauzã,Curtea a constatat cã abaterile disciplinareimputate reclamantului, asupra cãrora s-apronunþat Î.C.A. în 2010, datau din anii 2003ºi, respectiv, 2006.

Dat fiind faptul cã dreptul naþional nuconþinea la momentul respectiv prevedericare sã stabileascã limite de timp în carepoate fi declanºatã si finalizatã proceduradisciplinarã, Curtea a apreciat cã oasemenea manierã de a aborda cazurile derãspundere disciplinarã a judecãtorilorcontravine principiului securitãþii juridice,existând astfel o încãlcare a art. 6 par.1 dinConvenþie (par.139).

(II) Privitor la respectarea principiuluisecuritãþii juridice din perspectiva votuluielectronic abuziv în ºedinþa Parlamentului,Curtea, întemeindu-se pe materialulprobator înaintat acesteia de cãtrereclamant, a luat act cã rezoluþia Parla-mentului privind eliberarea din funcþie areclamantului a fost votatã în absenþamajoritãþii parlamentare, membrii prezenþifolosind abuziv ºi cardurile de vot ale celorabsenþi.

Aceastã manierã de vot nu doar cãîncalcã prevederile naþionale (art. 84 dinConstituþie, art. 24 din Legea privind Statutulmembrilor Parlamentului din 1992 ºi,respectiv, art. 47 din regulamentulParlamentului), dar submineazã gravprincipiul securitãþii juridice.


Întrucât Î.C.A. nu a acordat suficientãatenþie ºi nu a remediat aceastã neregulariteinvocatã de reclamant, Curtea a constatatîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie ºi subacest aspect.

(III) Privitor la regula “instanþã instituitãde lege”, Curtea, luând spre analizãcaracteristicile instanþei (Î.C.A.) care s-apronunþat în calea de atac formulatã dereclamant împotriva deciziilor C.S.J ºirezoluþiei parlamentare, a reamintit cãnoþiunea “instituitã de lege” acoperã nu doarbaza legalã a existenþei instanþei, ci ºicompunerea completului de judecatã (cauzaBuscarini c. San Marino, decizia din 4 mai2000, nr. 31657/96).

Întemeiat pe faptul cã, potrivit legislaþieinaþionale, completul învestit sã se pronunþeasupra actelor C.S.J. ºi ale Parlamentului,era stabilit de Preºedintele Înaltei CurþiAdministrative, iar acesta îºi exercitaseacest atribut dupã expirarea mandatului sãude Preºedinte al Î.C.A., Curtea a apreciatcã nu a fost satisfãcutã exigenþa regulii“instanþã instituitã prin lege”, fiind încãlcatastfel art. 6 par. 1 din Convenþie ºi sub acestaspect.

4. Asupra încãlcãrii art. 8 dinConvenþie

Reclamantul a susþinut cã eliberarea sadin funcþia de judecãtor a reprezentat oatingere adusã dreptului sãu la viaþã privatãºi profesionalã, incompatibilã cu art. 8 dinConvenþie.

Curtea a considerat cã excludereareclamantului din corpul magistraþilor aconstituit, fãrã îndoialã, o ingerinþã în dreptulla viaþã privatã al acestuia, incluzând ºiaspecte legate de relaþiile profesionale aleacestuia, dat fiind faptul cã sancþiuneaaplicatã acestuia ºi abaterea disciplinarãimputatã (încãlcarea jurãmântului) i-a afectatreputaþia sa profesionalã (par. 165-166).

Privitor la caracterul justificat al ingerinþei,în sensul art. 8 par. 2 din Convenþie, instanþaa reiterat cã eliberarea din funcþie areclamantului, prin votul Parlamentului, nua respectat prevederile din dreptul intern,

pentru motivele pe larg expuse în par. 145,ceea ce echivaleazã cu neîndeplinireacondiþiei ca “ingerinþa sã fie prevãzutã delege”.

Chiar dacã aceastã concluzie ar fi fostsuficientã pentru a constata încãlcarea art.8 din Convenþie, Curtea a mers mai departeºi a analizat condiþiile privitoare la “calitatealegii” ºi anume necesitatea ca legea sã fieaccesibilã ºi previzibilã.

Anterior anului 2010, “încãlcareajurãmântului” era prevãzutã în secþiunea 10a Legii din 1992 privind statutul judecãtorilor,fãrã însã a se preciza în ce anume constaaceastã abatere disciplinarã, interpretareascopului textului de lege fãcându-se exclusivprin analiza conþinutului jurãmântuluipropriu-zis. Abia ulterior, legea a fostamendatã ºi completatã cu elemente denaturã sã permitã circumstanþierea exactãa acestei abateri.

Cum noile amendamente din 2010 nu seaplicã în cauza reclamantului, Curtea aconstatat cã, prin raportare la momentuldesfãºurãrii procedurilor disciplinare,autoritãþile competente sã se pronunþe înmaterie disciplinarã se bucurau de o largãdiscreþie în a interpreta noþiunea de“încãlcare a jurãmântului”.

Deºi Curtea acceptã cã în materiedisciplinarã apare drept obiectivãnecesitatea ca acel verbum regens alabaterilor disciplinare sã fie formulat întermeni generali, pentru a putea acopericomprehensiv varietatea de forme ºimodalitãþi de sãvârºire, totuºi, se impune caforurile, autoritãþile ºi organismele care sepronunþã în cazurile de rãspunderedisciplinarã sã interpreteze sensul exact altextelor de lege care definesc faptele careconstituie abateri disciplinare, într-o manierãcare exclude orice îndoialã sau arbitrariu(cauza Gorzelik ºi alþii c. Poloniei [MC],nr. 44158/98, par. 65).

În prezenta cauzã, Curtea nu a identificatexistenþa vreunui reper textual sau a vreuneipractici consistente care sã contribuie lainterpretarea exactã a noþiunii de “încãlcarea jurãmântului”, ceea ce contravineprincipiului previzibilitãþii legii.


Mai mult, dreptul intern nu satisfãcea, înopinia Curþii, nici testul proporþionalitãþii, înmãsura în care limita sancþiunile aplicabilejudecãtorilor la cele privind mustrarea,retrogradarea din clasa profesionalã ºidemiterea, oferind astfel o marjã redusãpentru o individualizare proporþionalã asancþiunii.

În acest context, Curtea face trimitere laprincipiul proporþionalitãþii sancþiunilordisciplinare aplicabile judecãtorilor, principiumenþionat în par. 5.1 al Cartei europeneprivind statutul judecãtorilor (citat în hotãrârela par. 78), amintind cã statele membretrebuie sã revadã o paletã largã de sancþiuniaplicabile judecãtorilor, pentru a puteasatisface acest principiu al proporþionalitãþii(avertismentul, mustrare, transferul,retrogradarea din clasa profesionalã,suspendarea din dreptul de a promova,sancþiuni pecuniare, reducerea salariului,suspendarea, excluderea / demiterea cu saufãrã beneficiile pensiei).

În concluzie, Curtea a statuat cã ingerinþaîn dreptul la viaþã privatã al reclamantului afost nelegalã, incompatibilã cu dreptulnaþional, iar mai mult, legislaþia internãaplicabilã în cauzã nu a satisfãcut exigenþelede previzibilitate ºi nu a oferit garanþii deprotecþie împotriva arbitrariului.

A existat, astfel, o încãlcare a art. 8 dinConvenþie.

5. Cu privire la aplicarea art. 41 ºi 46din Convenþie

Curtea a reamintit cã, în acord cu art. 46din Convenþie, în cazul în care printr-ohotãrâre de-ale sale a stabilit o încãlcare aConvenþiei, statul membru în cauzã areobligaþia sã înceteze încãlcarea constatatãºi sã ofere o reparaþie adecvatã pentru arestabili pe cât posibil situaþia existentãanterior încãlcãrii (cauza Ilaºcu ºi alþii c.Moldovei ºi Rusiei [MC], nr. 48787/99, par.487).

Totodatã, revine in primul rând statuluiîn cauzã posibilitatea de a alege, sub super-vizarea Comitetului Miniºtrilor, mijloacele,adecvate sistemului de drept naþional,

necesare pentru a-ºi putea îndepliniobligaþia prevãzutã de art.46 din Convenþie,cu condiþia ca mijloacele respective sã fiecompatibile cu concluziile trase de Curte înhotãrârea sa (cauza Öcalan c. Turciei [MC],nr. 46221/99, par. 210).

Excepþional, cu scopul de a ajuta statulrespectiv de a-ºi îndeplini obligaþiile, Curteacautã sã indice tipul mãsurilor care pot filuate pentru a stopa încãlcarea constatatã,rãmânând în favoarea statului opþiunea dea alege dintre mãsurile indicate ºi modul încare implementeazã mãsurile propuse (spreexemplu, cauza Broniowski c. Poloniei[MC], nr. 31443/96, par. 194).

În anumite cauze, însã, natura încãlcãriiconstatate poate conduce la lipsirea statuluide posibilitatea de a opta asupra mãsurilor,Curtea putând sã indice mãsuri specifice(cauza Aleksanyan c. Rusiei, 22decembrie 2008, nr. 46468/06, par. 240).

5.1. Aprecierea Curþii cu privire lasistemul judiciar ucrainean în materiedisciplinarã ºi mãsurile care se impun

Din aceastã perspectivã, Curtea asubliniat cã circumstanþele cauzei relevãserioase probleme în funcþionareasistemului judiciar din Ucraina.

În primul rând, încãlcãrile constatate deCurte indicã faptul cã sistemul judiciarucrainean în materie disciplinarã nu esteorganizat într-un mod apt sã asigure osuficientã separaþie a Justiþiei în raport decelelalte puteri ale statului.

Mai mult, sistemul nu asigurã suficientegaranþii împotriva abuzurilor ºi recurgereainadecvatã la mãsuri disciplinare, ceea ceeste în detrimentul independenþei judiciare– cea mai importantã valoare care susþinefuncþionarea efectivã a democraþiei.

Curtea a considerat cã, datã fiind naturaîncãlcãrilor constatate, statul trebuie sã ia oserie de mãsuri pentru a reforma sistemuljudiciar în materie disciplinarã. Este necesarca mãsurile sã includã reforma legislativã,care implicã restructurarea bazelor institu-þionale ale sistemului, trebuind totodatã sãpermitã dezvoltarea unor forme adecvate ºia unor principii privind coerenta aplicare a


dreptului naþional în domeniului rãspunderiidisciplinare.

Cu toate cã amendamentele din 7 iulie2010 - care impun ca zece dintre membriiConsiliului Superior de Justiþie sã fie numiþidintre persoane care activeazã în domeniuljudiciar - reprezintã un plus adus garanþiilornecesare în domeniul independenþei C.S.J.,totuºi, Curtea a considerat cã aceastãamendare a legii nu a rezolvat problematicaprivitoare la compunerea C.S.J., date fiind,pe de o parte, caracterul autoritãþilor carefac numirile (Preºedintele Ucrainei, Parla-mentul, Adunarea Avocaþilor, reprezentanþiiinstituþiilor academice ºi ºtiinþifice etc.), iar,pe de altã parte, calitatea de membri dedrept a Ministrului Justiþiei ºi a ProcuroruluiGeneral (par. 82).

Apreciind cã amendamentele aduselegislaþiei naþionale în anul 2010 nu aurezolvat problemele ºi disfuncþionalitãþile denaturã sistemicã, Curtea a subliniat exprescã Ucraina trebuie urgent sã procedeze lareformarea sistemului legislativ si judiciar,în acord cu cele statuate în prezentahotãrâre, în jurisprudenþa Curþii Europene,precum ºi în recomandãrile, rezoluþiile ºideciziile Comitetului Miniºtrilor (par. 202).

Ca mãsurã cu caracter individual, Curtea,având în vedere circumstanþele excepþio-nale ale cauzei, a decis cã statul ucraineantrebuie sã asigure reinstalarea reclamantuluiîn funcþia de judecãtor al Curþii Supreme,cât de rapid posibil. Privitor la aceastãobligaþie, aºa cum rezultã din opiniaconcurentã emisã în finalul hotãrârii, statulucrainean se confruntã cu dificultãþi serioaseîn a pune în aplicare aceastã mãsurãdispusã de Curte, în condiþiile în care CurteaSupremã este constituitã în prezent dintr-unnumãr fix de 48 de judecãtori, neexistândpost vacant la momentul pronunþãriihotãrârii.

Totodatã, statul a fost obligat la platacãtre reclamant a sumei de 6.000 euro cutitlu de daune morale ºi, respectiv, a sumei

de 12.000 euro, reprezentând cheltuieli dejudecatã, urmând ca, în mãsura în care nuintervine un acord între reclamant ºi statulucrainean, Curtea sã se pronunþe ºi asupracererii privind despãgubirile materialesolicitate de reclamant (1.107.255 euro).

II. Comentarii

A. jud. Vasile Bozeºan:Prezenta hotãrâre creioneazã registrul în

care se poate proceda la o analizãcomparativã între sistemul judiciar ucraineanºi cel din România, prin raportare la stan-dardele Convenþiei Europene a DrepturilorOmului privitoare la independenþa efectivãa magistraþilor coroborate cu opiniileComisiei de la Veneþia (citatã în par. 79),Carta Europeanã privind StatutulJudecãtorilor7 (citatã în par. 78) ºi RaportulComisarului european pentru drepturileomului al Consiliului Europei (citat în par.80).

Privitor la compunerea ConsiliuluiSuperior al Magistraturii din România(C.S.M), constatãm cã doar 10 membri suntjudecãtori (cei 9 membri ai Secþiei dejudecãtori ºi, respectiv, PreºedinteleÎ.C.C.J), ceea ce relevã o similitudine cuC.S.J. ucrainean, în care, potrivit amen-damentelor din 7 iulie 2010, este necesarca 10 membri ai C.S.J. sã fie judecãtori (saufoºti judecãtori), chiar dacã sunt numiþi dealte autoritãþi decât Adunarea Judecãtorilor.

Însã, Curtea face trimitere la opiniaComisiei de la Veneþia (par. 79 din hotãrâre)potrivit cãreia “compunerea C.S.J. nucorespunde standardelor europene” (par. 30din conþinutul opiniei), întemeiat pe faptulcã judecãtorii nu reprezintã majoritateaconsistentã a Consiliului, iar, pe de altãparte, Procurorul General este membru dedrept al acestuia.

Astfel, atât din punctul de vedere al Curþii,cât ºi al Comisiei de la Veneþia, o garanþieesenþialã de independenþã a judecãtorilor o

7 Disponibilã ºi pe http://www.scj.ro/carta%20si%20statut%20judecatori%20RO.asp [ultima accesare12.02.2013].


reprezintã numirea ca membri C.S.M. înproporþie semnificativã a judecãtorilor ºilimitarea astfel a riscurilor ca restul puterilorstatului (executivã ºi/sau legislativã) sãcontroleze magistraþii prin eventualele numiripe care le fac la nivelul C.S.M.

În condiþiile în care statele cu democraþiifragile - inclusiv Ucraina, prin amendamen-tele legislative din 2010 - cautã sã identifice,chiar cu ajutorul Curþii Europene a DreptuluiOmului, mecanisme ºi pârghii care sã lesusþinã independenþa justiþiei ca “valoareesenþialã” a funcþionãrii democraþiei, înRomânia, surprinzãtor, s-a propus ca o partedin membrii C.S.M. sã fie numiþi deParlament ºi, respectiv, PreºedinteleRomâniei.

În acest context, apreciem ca fiind cu ade-vãrat europeanã viziunea Curþii Constitu-þionale din România, care a statuat cã“numirea reprezentanþilor societãþii civile decãtre Parlament, autoritatea legiuitoare,respectiv de cãtre Preºedintele României,reprezentant al autoritãþii executive, arconstitui o interferenþã a celorlalte putericonstituþionale în activitatea autoritãþiijudecãtoreºti, punând sub semnul întrebãriirolul C.S.M. de garant al independenþeijustiþiei”8.

Mai mult, ideea majorãrii numãruluireprezentanþilor societãþii civile la nivelulC.S.M., este în vãditã ºi gravã contradicþiecu perspectiva Curþii Europene ºi a Comisieide la Veneþia, care indicã expres calea deurmat în sensul creºterii ponderii magistra-þilor aleºi de colegii lor în compunereaC.S.M. pentru a se asigura cu adevãratindependenþa acestora.9

Salutar, Curtea Constituþionalã, în acordcu viziunea Curþii Europene, a apreciat ca

fiind neconstituþionalã “majorarea numãruluireprezentanþilor societãþii civile, deci apersoanelor din afara sistemului judiciar, ºischimbarea proporþiei de reprezentare înC.S.M., care ar avea consecinþe negativeasupra activitãþii sistemului judiciar”10,ajungându-se ca aceºti membri sãdobândeascã un rol important în domeniulrãspunderii disciplinare a judecãtorilor, ceeace ar anihila independenþa justiþiei.

O problemã ridicatã de Curtea Euro-peanã, dar ºi de Comisia de la Veneþia, estecea legatã de prezenþa procurorilor încompunerea Consiliului Superior de Justiþiedin Ucraina, precum ºi calitatea de membrude drept a Procurorului General.

Raportatã la sistemul judiciar român,aceastã chestiune - care pune serios subsemnul întrebãrii independenþa justiþiei dinperspectiva Convenþiei - poate cãpãtarezolvare prin dobândirea de cãtre procuroria unui statut de totalã independenþã,asemãnãtor judecãtorilor, ºi recunoaºtereaacestora ca magistraþi care satisfacexigenþele de independenþã ºi imparþialitateimpuse de Convenþie.

Miza unei asemenea independenþe aprocurorilor nu este una formalã, ci una defond, întrucât ar conduce la participareaacestora ca magistraþi independenþi ºiimparþiali în mecanismul judiciar, evident cuaccentuarea în contrapondere a rãspunderiiacestora, datã fiind lipsa de subordonareierarhicã. Tot astfel, independenþa realã aprocurorilor ar elimina orice susceptibilitãþilegate de posibila influenþare a acestora prinjocul numirilor la vârful ierarhiei MinisteruluiPublic.

Luând în considerare aprecierile Curþii cuprivire la independenþa ºi imparþialitatea

8 Decizia Curþii Constituþionale nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuireaConstituþiei României, M.Of. nr. 440 din 23 iunie 2011.

9 În Franþa, reforma constituþionalã iniþiatã la începutul anului 2013 are ca scop creºterea numãrului demagistraþi în Consiliul Superior al Magistraturii comparativ cu cel al personalitãþilor din exteriorul profesiei,numirea acestora din urmã de cãtre un colegiu independent, ºi nu de cãtre puterea politicã. S-a motivat aceastãdecizie prin dorinþa de „a înlãtura orice suspiciune permanentã, oricare ar fi majoritãþile, cu privire la intervenþiaexecutivului în desfãºurarea carierei magistraþilor”. http://www.liberation.fr/societe/2013/01/18/le-conseil-superieur-de-la-magistrature-reforme-avant-l-ete_875023 [ultima accesare 12.02.2013]

10 Idem.


instanþei de judecatã chematã sã sepronunþe asupra deciziilor C.S.J. în materiedisciplinarã (par. 123-131), poate fi, înacelaºi registru, ridicatã problema indepen-denþei ºi imparþialitãþii judecãtorilor Î.C.C.J.care soluþioneazã recursul împotrivahotãrârilor secþiilor C.S.M. în materiedisciplinarã11.

Într-adevãr, utilizând raþionamentul Curþii(par. 130), se poate susþine cã judecãtoriicare compun completul de 5 judecãtori aiÎ.C.C.J. care se pronunþã în recurs se aflãsub jurisdicþia disciplinarã a C.S.M, putândfi subiecþi ai acþiunii disciplinare asupracãreia s-ar pronunþa C.S.M. Astfel, nu sepot ignora competenþele extinse ale C.S.M.în materie disciplinarã, inclusiv asuprajudecãtorilor chemaþi sã tranºeze litigiul încare C.S.M. este parte.

B. jud. Dragoº Cãlin ºi jud. IonuþMilitaru:

În cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei,Curtea a reþinut existenþa unor suspiciuniprivind lipsa de independenþã ºiimparþialitate a membrilor C.S.J. din Ucraina,o referire specificã fãcându-se la MinistrulJustiþiei ºi Procurorul General, cu privire lacare - fiind membri de drept - pierdereaposturilor lor iniþiale ar echivala cu retragereadin Consiliu. Þinând seama de opiniaComisiei de la Veneþia, Curtea a constatatcã includerea Procurorului General camembru de drept al Consiliului ridicã semnede îngrijorare, acest fapt putând avea unefect descurajator asupra judecãtorilor.”Plasat la vârful ierarhiei procurorilor, acestacontroleazã activitatea tuturor procurorilor,care, în virtutea funcþiei lor, participã în multecauze în care judecãtorii sunt chemaþi sãdecidã, ceea ce poate crea un risc cu privirela lipsa de imparþialitate a judecãtorilor sau,pe de altã parte, poate determina Procurorul

General sã acþioneze lipsit de imparþialitateîn raport cu judecãtorii ale cãror decizii ledezaprobã”.

Trebuie subliniat cã argumentele CurþiiEuropene sunt strict legate de procedura deexcludere din magistraturã a unui judecãtor,contextul legislativ ºi procedura de judecatãa acþiunii disciplinare fiind determinantepentru constatarea încãlcãrii art. 6 ºi art. 8din Convenþie numai în contextul în careConsiliul Superior de Justiþie din Ucraina aacþionat ca instanþã de judecatã ºi, ulterior,era parte în proces. Însã, date fiind principiileenunþate de Curte, considerãm cã odezbatere serioasã trebuie fãcutã ºi în ceeace priveºte cadrul de organizare a ConsiliuluiSuperior al Magistraturii din România, îngeneral.

Un astfel de raþionament, care e valabilpentru o întreagã serie de atribuþii aleConsiliului Superior al Magistraturii,exercitate în Plen (plecând de la admitereaîn magistraturã ºi continuând cu evaluareaºi promovarea judecãtorilor, aspecte careimplicã aceeaºi necesitate de imparþialitateca ºi sancþionarea lor), ar putea semnifica,în România, cã prezenþa ºi votul membrilorde drept ai Consiliului Superior alMagistraturii, în special Ministrul Justiþiei ºiProcurorul General - date fiind modalitãþileîn care aceºtia sunt numiþi în funcþie,atribuþiile lor specifice, exercitate în afaraConsiliului, dar care se împletesc natural cuposibilitatea de a decide în cadrul ConsiliuluiSuperior al Magistraturii - sunt de naturã sãridice întrebãri cu privire la imparþialitateaacestei autoritãþi, cel puþin în ceea cepriveºte cariera judecãtorilor.

În baza art. 23 din Legea nr. 317/2004privind Consiliul Superior al Magistraturii,republicatã, Consiliul Superior al Magistra-turii funcþioneazã ca organ cu activitatepermanentã. Hotãrârile Consiliului Superioral Magistraturii se iau în plen12 sau în

11 Art. 49 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, republicatã, M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005.12 Lucrãrile secþiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt legal constituite în prezenþa majoritãþii membrilor

acestora ºi sunt prezidate de preºedintele sau, dupã caz, de vicepreºedintele Consiliului Superior al Magistraturii.În lipsa acestora, membrii secþiei aleg un preºedinte de ºedinþã, cu votul majoritãþii celor prezenþi.


secþii,13 potrivit atribuþiilor care revin aces-tora. Lucrãrile Plenului Consiliului Superioral Magistraturii se desfãºoarã în prezenþa acel puþin 15 membri, iar lucrãrile secþiilor sedesfãºoarã în prezenþa majoritãþii membriloracestora.

Legea nu impune prezenþa tuturor jude-cãtorilor membri, deciziile putând fi luateteoretic ºi în lipsa a 4 dintre aceºtia, deceilalþi 15 membri ai CSM, cu majoritatesimplã. Aceasta înseamnã cã restul de 6judecãtori ar putea fi, cel puþin într-o ataresituaþie, în minoritate ºi nu ar putea influenþaîn vreun fel votul asupra unor chestiuni carepot fi chiar decisive cu privire la carierajudecãtorilor.

Conform art. 35 ºi 36 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, Plenul Consiliului Superior alMagistraturii are urmãtoarele atribuþii referi-toare la cariera judecãtorilor ºi procurorilor :

a) propune Preºedintelui Românieinumirea în funcþie ºi eliberarea din funcþie ajudecãtorilor ºi a procurorilor, cu excepþiacelor stagiari;

b) numeºte judecãtorii stagiari ºi procu-rorii stagiari, pe baza rezultatelor obþinutela examenul de absolvire a InstitutuluiNaþional al Magistraturii;

c) dispune promovarea judecãtorilor ºi aprocurorilor;

d) elibereazã din funcþie judecãtoriistagiari ºi procurorii stagiari;

e) propune Preºedintelui Românieiconferirea de distincþii pentru judecãtori ºiprocurori, în condiþiile legii;

f) îndeplineºte orice alte atribuþii stabiliteprin lege sau regulament.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturiiare urmãtoarele atribuþii referitoare la admi-terea în magistraturã, evaluarea, formareaºi examenele judecãtorilor ºi procurorilor:

a) la propunerea Consiliului ºtiinþific alInstitutului Naþional al Magistraturii, stabi-leºte numãrul anual de cursanþi ai InstitutuluiNaþional al Magistraturii, aprobã anual dataºi locul pentru organizarea concursului deadmitere la Institutul Naþional al Magistra-turii, stabileºte tematica pentru concursul deadmitere la Institutul Naþional al Magistraturiiºi aprobã programul de formare profesionalãa auditorilor de justiþie, emite avize ºi adoptãregulamente, în cazurile ºi în condiþiileprevãzute de lege;

b) numeºte comisia de admitere ºicomisia de elaborare a subiectelor pentruadmiterea în Institutul Naþional al Magis-traturii, în condiþiile prevãzute de Regula-mentul de organizare a examenului deadmitere în Institutul Naþional al Magis-traturii;

c) organizeazã ºi valideazã, potrivit legiiºi regulamentului, examenul de capacitateal judecãtorilor ºi procurorilor ºi aprobãprogramul de formare profesionalã continuãa judecãtorilor ºi procurorilor, la propunereaConsiliului ºtiinþific al Institutului Naþional al

13 Art. 40 din Legea nr. 317/2004 detaliazã au atribuþiile Secþiilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoarela cariera judecãtorilor ºi procurorilor: a) dispun delegarea judecãtorilor ºi detaºarea judecãtorilor ºi procurorilor,în condiþiile legii; b) numesc în funcþii de conducere judecãtorii ºi procurorii, în condiþiile legii ºi ale regulamentului;c) examineazã recomandãrile primite de la Colegiul de conducere al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie privindnumirea în funcþie a judecãtorilor în cadrul Curþii; d) analizeazã îndeplinirea condiþiilor legale de cãtre judecãtoriistagiari ºi procurorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, de cãtre alþi juriºti care au fost admiºi laconcursul de intrare în magistraturã, de cãtre judecãtorii ºi procurorii înscriºi la concursul de promovare ºi decãtre judecãtorii ºi procurorii propuºi pentru numirea în funcþii de conducere; e) soluþioneazã contestaþiile împotrivacalificativelor acordate de comisiile de evaluare anualã a activitãþii profesionale a judecãtorilor ºi procurorilor,constituite în condiþiile legii; f) iau mãsuri pentru soluþionarea sesizãrilor primite de la justiþiabili sau de la altepersoane privind conduita necorespunzãtoare a judecãtorilor ºi procurorilor; g) propun Preºedintelui Românieinumirea în funcþie ºi revocarea din funcþie a preºedintelui, vicepreºedintelui ºi preºedinþilor de secþii ai ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie; h) avizeazã propunerea ministrului justiþiei de numire ºi revocare a procuroruluigeneral al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, a procurorului general al ParchetuluiNaþional Anticorupþie, a adjuncþilor acestora, a procurorilor ºefi secþie din aceste parchete, precum ºi a procuroruluiºef al Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºi Terorism ºi a adjunctului acestuia; i)aprobã transferul judecãtorilor ºi procurorilor; j) dispun suspendarea din funcþie a judecãtorilor ºi procurorilor; k)îndeplinesc orice alte atribuþii stabilite prin lege sau regulament.


Magistraturii, precum ºi tematica activitãþilorde formare profesionalã continuã, organi-zate de curþile de apel ºi parchetele de pelângã acestea;

d) organizeazã ºi valideazã, potrivit legiiºi regulamentului, concursurile pentru numi-rea în funcþii de conducere a judecãtorilor ºiprocurorilor;

e) dispune organizarea concursurilor depromovare a judecãtorilor ºi procurorilor;

f) numeºte comisiile pentru evaluareaactivitãþii profesionale a judecãtorilor ºiprocurorilor, în condiþiile legii;

g) numeºte ºi revocã directorul ºi directoriiadjuncþi ai Institutului Naþional al Magistra-turii, la propunerea Consiliului ºtiinþific alInstitutului Naþional al Magistraturii, ºidesemneazã judecãtorii ºi procurorii carevor face parte din Consiliul ºtiinþific alInstitutului Naþional al Magistraturii;

h) la propunerea Consiliului ºtiinþific alInstitutului Naþional al Magistraturii, aprobãstructura organizatoricã, statele de funcþii ºistatele de personal ale Institutului Naþionalal Magistraturii;

i) numeºte directorul ºi directorii adjuncþiai ªcolii Naþionale de Grefieri ºi desemneazãjudecãtorii ºi procurorii membri în consiliulde conducere al ºcolii;

j) îndeplineºte orice alte atribuþii stabiliteprin lege sau regulament. Plenul ConsiliuluiSuperior al Magistraturii soluþioneazãcontestaþiile formulate de judecãtori ºiprocurori împotriva hotãrârilor pronunþate desecþiile Consiliului Superior al Magistraturii,cu excepþia celor date în materie disci-plinarã.

Potrivit art. 28 alin. 2 ºi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, preºedintele Înaltei Curþi de

Casaþie ºi Justiþie, ministrul justiþiei ºiprocurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie nuau drept de vot în situaþiile în care secþiileîndeplinesc rolul de instanþã de judecatã îndomeniul rãspunderii disciplinare. În plus,nici reprezentanþii societãþii civile nuparticipã la procedurile din secþii, ci doar lalucrãrile Plenului Consiliului Superior alMagistraturii. Rolul Ministrului Justiþiei ºi alProcurorul General, în materie disciplinarã,a cãpãtat ºi presupune, însã, alte valenþe.Aºadar, în baza art. 44 alin. 3 ºi 4 din acelaºiact normativ, acþiunea disciplinarã în cazulabaterilor sãvârºite de un judecãtor seexercitã de Inspecþia Judiciarã, prininspectorul judiciar, de ministrul justiþiei saude preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, iar acþiunea disciplinarã în cazulabaterilor sãvârºite de procurori se exercitãde Inspecþia Judiciarã, prin inspectoruljudiciar, de ministrul justiþiei sau deprocurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.Aºadar, de principiu, atât Ministrul Justiþiei,cât ºi Procurorul General, în materie disci-plinarã, pot exercita acþiunea disciplinarã,dupã caz, asupra tuturor magistraþilormembri ai Consiliului Superior al Magistra-turii, fie, în situaþia ultimului, asupraprocurorilor în cauzã.

În plus, în baza art. 52 ind. 1 alin. 2 lit. bdin Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,concursul de promovare în funcþia dejudecãtor la Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie constã, între alte probe, ºi într-uninterviu susþinut în faþa Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii. În cadrul probeiinterviului14, Plenul Consiliului Superior al

14 În doctrinã se aratã cã proba privind interviul susþinut în faþa plenului C.S.M. în care sunt evaluate “aspectereferitoare la conduita, deontologia ºi integritatea candidaþilor”, se înscrie în acelaºi ciclu de preþiozitateterminologicã ºi inutilitate, formularea legalã presupunând evaluarea unor fapte ºi atitudini ale candidatuluianterioare interviului. Dacã aceste fapte sunt negative, ele trebuiau de mult lãmurite în cadrul altor procedurispecifice, lãmurire care, poate, i-ar fi afectat candidatului inclusiv evaluarea profesionalã ºi l-ar fi putut împiedicaeventual sã-ºi depunã candidatura. Dacã faptele sunt pozitive este inutil sã mai convoci plenul ºi sã asiguri ºiprezenþa unui psiholog plãtit doar pentru a-i adresa felicitãri “integrului ºi deontologului” candidat. În sfârºit,dacã totuºi candidatul va fi chestionat cu privire la eventuale atitudini deontologice viitoare, nu trebuie sã ai oimaginaþie prea bogatã sã presupui cã respectivul candidat va înºira niºte enunþuri standard memorate de princodurile deontologice, spre mulþumirea examinatorilor. A se vedea, pentru detalii, Ion Popa, Scurte consideraþiicritice asupra Legii nr. 300/2011 privind procedura de promovare a magistraþilor în funcþia de judecãtor la ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, în Revista Românã de Dreptul Muncii nr. 2/2012.


Magistraturii evalueazã aspecte referitoarela integritatea candidaþilor. Evaluareaintegritãþii candidaþilor se face pe bazaraportului întocmit de Inspecþia Judiciarã subacest aspect, precum ºi a rãspunsurilorprimite de la candidat la întrebãrile puseacestuia pe baza acestui raport, a datelorexistente la dosarul profesional, a docu-mentelor depuse de candidat, a modului încare candidatul se raporteazã la valoriprecum independenþa justiþiei, imparþia-litatea magistraþilor, integritatea ºi aaspectelor ridicate în cadrul discuþiilor15. Înconsecinþa, de principiu, atât MinistrulJustiþiei, cât ºi Procurorul General, participã,prin vot, la evaluarea unor aspectereferitoare la integritatea candidaþilorjudecãtori la concursul de promovare înfuncþia de judecãtor la Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie. Culmea este cã aceastãprobã poate aduce candidatului 20 depuncte din punctajul maxim de 100 depuncte, calculat pentru a fi promovat laÎ.C.C.J..

Totodatã, în temeiul art. 39 ºi 40 dinLegea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,pentru verificarea îndeplinirii criteriilor decompetenþã profesionalã ºi de performanþãjudecãtorii ºi procurorii sunt supuºi la fiecare3 ani unei evaluãri privind eficienþa, calitateaactivitãþii ºi integritatea, obligaþia de formareprofesionalã continuã ºi absolvirea unorcursuri de specializare, iar în cazuljudecãtorilor ºi procurorilor numiþi în funcþiide conducere, ºi modul de îndeplinire a

atribuþiilor manageriale. Prin raportul deevaluare a activitãþii profesionale ajudecãtorului sau procurorului întocmit decomisiile prevãzute la art. 39 alin. (3) sau(4)16, se poate acorda unul dintre califica-tivele: “foarte bine”, “bine”, “satisfãcãtor” sau“nesatisfãcãtor”. Judecãtorii sau procuroriinemulþumiþi de calificativul acordat pot facecontestaþie la secþia corespunzãtoare aConsiliului Superior al Magistraturii, întermen de 30 de zile de la comunicare.Hotãrârile secþiilor pot fi atacate la PlenulConsiliului Superior al Magistraturii.Hotãrârile Plenului Consiliului Superior alMagistraturii, ca instanþã de judecatã, suntdefinitive ºi irevocabile (aici textul lasãdeschisã discuþia garanþiilor de care trebuiesã se bucure o instanþa de judecatã).Evident cã din compunerea Plenului facparte, cu drept de vot Ministrul Justiþiei ºiProcurorul General. Iatã cum, de principiu,atât Ministrul Justiþiei, cât ºi ProcurorulGeneral, pot verifica, prin votul lor, eficienþa,calitatea activitãþii ºi integritatea, obligaþiade formare profesionalã continuã ºiabsolvirea unor cursuri de specializare, iarîn cazul judecãtorilor ºi procurorilor numiþiîn funcþii de conducere, ºi modul deîndeplinire a atribuþiilor manageriale.

Mai mult, potrivit art. 52 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magis-traturii, membrii aleºi ai Consiliului Superioral Magistraturii sunt revocaþi17 ºi la cerereamajoritãþii adunãrilor generale de la nivelulinstanþelor sau parchetelor pe care lereprezintã, în cazul neîndeplinirii sau

15 Art. 524 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor ºi procurorilor, republicatã, introdus prinLegea nr. 300/2011.

16 Evaluarea prevãzutã la alin. (1) se face de comisii constituite prin hotãrâre a Consiliului Superior alMagistraturii, separat pentru judecãtori ºi procurori, formate din preºedintele instanþei sau, dupã caz, conducãtorulparchetului, secþiei sau direcþiei din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie sau DirecþieiNaþionale Anticorupþie, precum ºi din 2 judecãtori sau procurori desemnaþi de colegiul de conducere. Din comisiilepentru evaluarea procurorilor din cadrul Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºiTerorism ºi Direcþiei Naþionale Anticorupþie fac parte ºi procurorul general al Parchetului de pe lângã ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie ºi, respectiv, procurorul ºef al Direcþiei Naþionale Anticorupþie care rãspund direct deperformanþele acestor structuri.

17 Toþi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, aºadar ºi cei de drept, rãspund, în principiu, în faþajudecãtorilor ºi procurorilor pentru activitatea desfãºuratã în exercitarea mandatului. A se vedea Ion Popa,Consiliul Superior al Magistraturii din România - de la succes instituþional la eºec functional, Editura UniversulJuridic, Bucureºti, 2011, p. 68 ºi urmãtoarele


îndeplinirii necorespunzãtoare a atribuþiilorîncredinþate prin alegerea ca membru alConsiliului. (...) În termen de 15 zile de laînregistrarea sesizãrii semnate ºi motivatede reprezentanþii adunãrilor generaleprevãzute la alin. (4), Plenul ConsiliuluiSuperior al Magistraturii dispune revocareadin funcþie a membrului ales. Procedura derevocare este practic una de sancþionarecare ar putea atrage inclusiv consecinþedisciplinare pentru cel vizat. ªi aici, deprincipiu, atât Ministrul Justiþiei, cât ºiProcurorul General se implicã în procedurilede revocare a judecãtorilor, deºi Curtea, încauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei, asubliniat faptul cã judecãtorii trebuie aleºide colegii lor, fiind învestiþi cu un mandatbazat pe încredere. Prin urmare, simetriaar presupune ca ºi revocarea sã aibã la bazãacelaºi principiu, þinând de exerciþiuldemocratic al dreptului judecãtorilor de aalege ºi de a fi reprezentaþi de o persoanãcare sã respecte cerinþele de devotamentfaþã de principiile asumate, de echilibru ºiimparþialitate.

Toate aceste aspecte lasã imaginea unuiveritabil cerc vicios, în care, de principiu, atâtMinistrul Justiþiei, cât ºi Procurorul Generalintervin în mai toate etapele cariereiprofesionale a judecãtorilor gestionate deConsiliul Superior al Magistraturii (cuexcepþia judecãrii lor disciplinare în secþii),cu un logic efect descurajator asupraacestora. Posibilitatea formulãrii unui recursla Î.C.C.J. – Secþia de contenciosadministrativ ºi fiscal, care existã în anumitesituaþii, nu înlãturã acest efect, întrucâtcontrolul exercitat presupune de regulãraþiuni de legalitate, iar doar în modexcepþional raþiuni de oportunitate. Oricum,în procedurile disciplinare în care MinistrulJustiþiei ºi Procurorul General îºi exercitãcalitatea procesualã activã, chiar judecataîn secþiile Consiliului Superior al Magistraturii

poate provoca serioase îndoieli deimparþialitate.

De lege ferenda, soluþiile ar putea fi, spreexemplu, prezenþa fãrã drept de vot, înConsiliul Superior al Magistraturii, atât aMinistrului Justiþiei, cât ºi a ProcuroruluiGeneral, suprimarea probei interviuluisusþinut în faþa Plenului Consiliului Superioral Magistraturii, în vederea evaluãriiaspectelor referitoare la integritateacandidaþilor la promovarea la Î.C.C.J.,competenþa exclusivã a secþiei de resort aConsiliului Superior al Magistraturii înprocedurile de revocare a membrilor aleºijudecãtori, judecata disciplinarã a membrilorC.S.M. de un complet al Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie, în primã instanþã, curecursul aferent la Completul de 5 judecãtori,renunþarea la calitatea de titular al acþiuniidisciplinare a Ministrului Justiþiei ºi aProcurorului General mãcar în ceea ce-ipriveºte pe membrii C.S.M. etc.

Avizul nr. 10(2007) al ConsiliuluiConsultativ al Judecãtorilor Europeni(CCJE) în atenþia Comitetului de Miniºtrial Consiliului Europei referitor laConsiliul Justiþiei în serviciul societãþii18

opineazã cã, atunci când structura estemixtã (judecãtori ºi nejudecãtori) pentru aevita orice manipulare sau presiuneinadecvatã, Consiliul Justiþiei trebuie sãnumere o majoritate substanþialã dejudecãtori aleºi de egalii lor19.

În opinia CCJE, o asemenea componenþãmixtã prezintã avantajul pe de o parte de aevita corporatismul ºi pe de altã parte de areflecta diferitele curente de opinie alesocietãþii ºi de a apãrea astfel drept o sursãsuplimentarã de legitimare a puterii judiciare.Chiar ºi cu o componenþã mixtã, ConsiliulJustiþiei trebuie sã funcþioneze fãrã cea maimicã concesie acordatã jocului majoritãþilorparlamentare ºi presiunilor executivului, înafara oricãrei subordonãri logicilor de partid,

18 Disponibil online la adresa https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1254135&Site=COE [ultima accesare12.02.2013].

19 CCJE nu a luat aici în calcul problema eventualã a unui Consiliu al Justiþiei format în acelaºi timp dinjudecãtori ºi procurori.


pentru a putea fi garantul valorilor ºiprincipiilor esenþiale ale justiþiei.

Atunci când Consiliul Justiþiei are ocomponenþã mixtã, CCJE considerã cãunele din sarcinile sale ar putea fi rezervateunui complet al Consiliului constituit numaidin judecãtori.

În ceea ce priveºte selecþia Preºedintelui,acelaºi Aviz prevede cã trebuie vegheat capreºedinþia Consiliului Justiþiei sã fieexercitatã de o persoanã imparþialã care sãnu fie apropiata partidelor politice. Înconsecinþã, în regimurile parlamentare încare Preºedintele / ªeful statului, are puterimai degrabã protocolare, nimic nu împiedicãatribuirea acestuia a preºedinþiei, încondiþiile în care în celelalte regimuriPreºedintele Consiliului Justiþiei ar putea fiales de Consiliul însuºi, ºi ar trebui sã fie unjudecãtor.

Despre relevanþa Avizelor ºi Recoman-dãrilor sau a altor organisme consultative,a se vedea aplicarea directã a acestora decãtre Curtea Europeanã – prin însuºireaprincipiilor – în cauza Zubko c. Ucrainei,26 aprilie 2006, nr. 3955/04 º.a., par. 41-43,68).

În lumina principiilor enunþate de CurteaEuropeanã în cauza Volkov, constatãm cão independenþã totalã a Consiliului estecondiþionatã de lipsa oricãrei relaþii desubordonare între unii dintre membrii sãi.Or, prezenþa de drept a Procurorului Generalºi a Ministrului Justiþiei în acest organismcolegial, alãturi de alþi procurori aleºi, încondiþiile actualului statut al profesiei, parea pune sub semnul îndoielii funcþionarea sa.

Nu în ultimul rând, este de subliniat cãatribuþiile Preºedintelui C.S.M. sunt destulde extinse, acesta organizând administrativactivitatea Consiliului. Potrivit art. 29 alin. 3din Legea nr. 317/2004, ordinea de zi alucrãrilor plenului ºi ale secþiilor ConsiliuluiSuperior al Magistraturii se aprobã de cãtreacestea, la propunerea preºedintelui sau,dupã caz, a vicepreºedintelui Consiliului

Superior al Magistraturii. Totodatã, conformart. 60 alin. 3 din Legea nr. 317/2004,Preºedintele Consiliului Superior alMagistraturii are calitatea de ordonatorprincipal de credite, care poate fi delegatasecretarului general.

Consiliul Consultativ al JudecãtorilorEuropeni, prin Avizul nr. 12(2009) privindrelaþia dintre judecãtori ºi procurori20,reþine cã judecãtorii ºi procurorii trebuie sãfie independenþi unii de alþii ºi, de asemenea,sã se bucure de independenþã înrespectivele funcþii. Ei au diferite sarcini însistemul de justiþie ºi in societate, în general.Totuºi, aceste misiuni ale fiecãrei funcþiirãmân complementare. Nu existã legãturiierarhice între judecãtor ºi procuror. CCJEºi CCPE fac referire la jurisprudenþaconstantã a Curþii Europene pentruDrepturile Omului în ceea ce priveºtearticolul 5 alineatul 3 ºi articolul 6 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului.În special, se referã la deciziile în careCurtea a recunoscut exigenþa independenþeide puterea executivã ºi de partide, pentrutoþi ofiþerii autorizaþi prin lege sã exerciteputerea judiciarã, ceea ce nu exclude, însã,subordonarea cãtre o autoritate judiciarãsuperioarã independentã.

În perspectiva iminentei revizuiri a Legiifundamentale, considerãm cã dobândireade cãtre procurori a unui statut identic cu aljudecãtorilor (în mod esenþial, prinexcluderea numirii Procurorului General ºia Procurorului-ºef D.N.A. de cãtre putereaexecutivã, eliminarea subordonãrii ierarhiceºi instituirea unor proceduri de urmãrirepenalã cu garanþii suficiente), ar fi de naturãa exclude divergenþele existente în prezentîn ceea ce priveºte organizarea ºi funcþio-narea Consiliului Superior al Magistraturii,putând rãmâne un consiliu mixt, ce ar fiformat dintr-o majoritate consistentã demagistraþi care sã satisfacã exigenþele deindependenþã ºi imparþialitate impuse deConvenþie.

20 Disponibil online la adresa https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1543897&Site=COE [ultima accesare12.02.2013].


În fapt, reclamantul, în calitate de purtãtorde cuvânt al Acþiunii Populare ºi candidat alacestei formaþiuni la funcþia de primar almunicipiului Bucureºti, a organizat oconferinþã de presã în data de 15 februarie2004, înaintea debutului campaniei pentrualegerile locale, având ca principal scopprezentarea unui document din care rezultacã T.B. „a fost turnãtor la Securitate” ºi cã„a trãit timp de 14 ani, din decembrie 1989pânã acum, într-o continuã minciunã”.Documentul prin care se fãcea pretinsadovadã a acestei colaborãri era un „Registru

cu persoanele din rândul membrilor P.C.R.pentru care s-a dat aprobarea sã sprijinemunca de Securitate” în care, pentru anul1978, figura numele lui T.B. În cursulconferinþei de presã reclamantul a maiafirmat cã T.B. a fost un „informator ordinar,unul ce îºi turna colegii ºi prietenii laSecuritate, primind pentru aceasta o sumãde bani, dar ºi sprijinul pentru a promovaprofesional”. În plus, s-a afirmat, „informaþiileunor turnãtori ca Traian Bãsescu, ajunse pemâna Securitãþii, au distrus vieþi, cariere ºiau trimis oameni în puºcãriile comuniste”.

T.B. a formulat plângere penalã, cerândcondamnarea reclamantului pentru calom-nie ºi s-a constituit parte civilã pentru sumade 500 ROL. În cursul procedurilor în faþaprimei instanþe a fost depusã o adresã dinpartea C.N.S.A.S., potrivit cãreia nu existãdate cum cã T.B. ar fi colaborat cu Secu-ritatea. Reclamantul a solicitat proba veritãþiiºi, admiþându-i-se cererea, a solicitat audie-rea martorului M.O., istoric ce fãcuse cerce-tãri în domeniul organizãrii ºi funcþionãriiSecuritãþii. Totodatã, T.B. a solicitat ºi i s-aîncuviinþat audierea a doi martori spre a

Plata daunelor morale pentru afirmaþii calomnioase urmãrea unscop legitim – apãrarea reputaþiei altei persoane – ºi era

necesarã într-o societate democraticã – decizia deinadmisibilitate în cauza Mugur Cristian Ciuvicã c. României

Autor: Gabriel CaianCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Prin decizia de inadmisibilitate a Curþii Europene a Drepturilor Omului, din data de 15ianuarie 2013, a fost respinsã plângerea formulatã de reclamantul Mugur Cristian Ciuvicã(nr. 29672/05), prin care acesta invoca încãlcarea libertãþii sale de exprimare, consacratã deart. 10 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, prin aceea cã a fost obligat de instanþeleromâne sã plãteascã domnului Traian Bãsescu suma de 500.000.000 ROL, cu titlu de daunemorale, în urma afirmaþiilor fãcute de reclamant într-o conferinþã de presã cu privire la pretinsacolaborare a d-lui T.B. cu fosta Securitate.

CEDO a apreciat cã nu a existat o încãlcare a art. 10 din Convenþie, cât timp ingerinþa înlibertatea de exprimare era prevãzutã de lege – art. 998-999 C.civ. -, urmãrea un scoplegitim – apãrarea reputaþiei altei persoane – ºi era necesarã într-o societate democraticã –sancþiunea rezultând dintr-o „nevoie socialã imperioasã” ºi fiind proporþionalã cu scopul urmãrit.


proba prejudiciul moral ºi de imagine produsde afirmaþiile reclamantului. Înainte deînchiderea dezbaterilor, avocatul pãrþiivãtãmate a depus o cerere prin care majorapretenþiile pe laturã civilã la 500.000.000 ROL.

Prima instanþã a dispus achitarea recla-mantului sub aspectul sãvârºirii infracþiuniide calomnie, motivat de lipsa vinovãþiei,admiþând cererea pe laturã civilã pentrusuma de 500 ROL.

Ambele pãrþi au formulat recurs. Instanþade recurs a menþinut soluþia pe latura penalãºi a admis recursul pãrþii vãtãmate, obligândpe reclamant la plata sumei de 500.000.000ROL, cu titlu de daune morale, în temeiuldispoziþiilor legii civile.

În drept, în faþa instanþei europene,reclamantul a cerut sã se constate cã, prinimpunerea de cãtre jurisdicþiile interne aplãþii sumei de 500.000.000 ROL, i s-a adusatingere libertãþii de exprimare, prevãzutede art. 10 din Convenþie.

Aprecierea Curþii Europene a DrepturilorOmului a fost, în linia apãrãrilor formulatede Guvern, în sensul cã plângerea recla-mantului este vãdit nefondatã, neexistândo încãlcare a libertãþii de exprimare în cauzã.

Constatând cã existenþa ingerinþei esteevidentã, prin aceea cã reclamantul a fostsancþionat prin obligarea la plata de daunemorale cãtre partea vãtãmatã, CEDO atrecut la analiza condiþiilor ca ingerinþa sãfie conformã cu textul art. 10 din Convenþie,aºa cum se desprind ele din jurisprudenþainstanþei europene. Astfel, s-a constatat cãingerinþa era prevãzutã de lege – art. 998ºi 999 din C.civ. – ºi urmãrea, în modevident, un scop legitim – protejareareputaþiei altei persoane. O analizã maicomplexã este cea fãcutã în privinþa celeide-a treia condiþii – necesitatea restrân-gerii dreptului într-o societate demo-craticã.

Pentru început, CEDO a reamintit faptulcã, în privinþa unui om politic, limitele criticiiadmisibile sunt mai largi, datã fiind calitateasa de persoanã publicã, decât în cazul unuiom obiºnuit. Omul politic se expune

inevitabil ºi conºtient unui control atent alfaptelor ºi gesturilor sale. În cazul sãu,dreptul la reputaþie trebuie pus mereu înbalanþã cu interesul publicului de a fiinformat.

În speþã, instanþele interne au dispusachitarea reclamantului sub aspectulsãvârºirii infracþiunii de calomnie, dar auconsiderat cã sunt întrunite elementele fapteiilicite cauzatoare de prejudiciu, datoritãatingerii aduse „onoarei, demnitãþii ºireputaþiei” pãrþii vãtãmate prin afirmaþiileamintite mai sus, motiv pentru care acþiuneacivilã a fost admisã. Sub acest aspect, CEDOa arãtat cã nu se poate substitui instanþelorromâneºti în ceea ce priveºte apreciereaexistenþei faptei ilicite. Ceea ce poate sãconstate, însã, este gravitatea pe carepublicul românesc o ataºeazã ideii decolaborare cu fosta poliþie politicã (a se vedeaºi cauza Petrina c. României, hotãrârea din14 octombrie 2008, par. 47 ºi 49).

Spre a verifica în ce mãsurã a existat o„nevoie socialã imperioasã” pentrurestrângerea libertãþii de exprimare în cauzã,CEDO a avut în vedere faptul cã reclamantula fãcut atât judecãþi de valoare, cât ºiimputãri factuale cu privire la conduita parþiivãtãmate, iar instanþele interne i-au oferitposibilitatea sã facã proba veritãþii. Cu toateacestea, instanþele interne nu au fostconvinse de probele aduse de reclamant însusþinerea veridicitãþii afirmaþiilor sale ºi, înconsecinþã, s-a pronunþat soluþia de obligarela plata unor daune morale. Totodatã, CEDOa constatat cã aceastã soluþie nu este lipsitãde fundament, cu atât mai mult cu câtreclamantul nu a avertizat publicul asuprafaptului cã face afirmaþii subiective ºi nu ºi-amanifestat niciun moment dubiul cu privire lacele afirmate despre colaborarea lui T.B. cuSecuritatea (a contrario, Ieremeiov c.României, 24 noiembrie 2009, par. 44 ºiAndreescu c. României, 8 iunie 2010, par. 94).

În plus, Curtea a apreciat cã termeniifolosiþi de reclamant nu erau indispensabilipentru comunicarea mesajului sãu, motivpentru care s-a raliat concluziei instanþelor


interne cum cã aceºti termeni relevã intenþiareclamantului de a-l ofensa pe T.B.,adversarul sãu politic. Or, în lipsa unei bazefactuale, nu se poate aprecia cã afirmaþiilesale nu au depãºit doza de exagerare ºiprovocare admise de art. 10 din Convenþie.De aceea, CEDO a considerat cã instanþeleinterne au furnizat „motive pertinente ºisuficiente” pentru a reþine încãlcarea decãtre reclamant a „onoarei, demnitãþii ºireputaþiei” lui T.B. (par. 55).

CEDO a conchis, de asemenea, cãsancþiunea aplicatã, obligarea la daunemorale în cuantum de 500.000.000 ROL(aproximativ 13.600 EUR), nu a fost unadisproporþionatã, prin raportare la scopullegitim urmãrit.

În consecinþã, s-a apreciat cã plângereareclamantului este vãdit neîntemeiatã ºi afost respinsã, în baza art. 35 par. 3 lit. a) ºi4 din Convenþie.


Prezentarea hotãrârii1. Circumstanþele cauzeiReclamanta, de profesie asistentã

medicalã, a rãmas însãrcinatã în ianuarie2002, evoluþia sarcinii fiind monitorizatã dedr. P.C., medic ginecolog la SpitalulOrãºenesc Covasna, iar în a 16-a sãptã-mânã a sarcinii fãtul a fost diagnosticat cuhidrocefalie, ceea ce l-a determinat pe medicsã decidã întreruperea sarcinii.

In acest scop, reclamanta a fost internatãîn Spitalul Orãºenesc Covasna la data de13 mai 2002, unde i s-a administrat prinperfuzie, iar a doua zi prin injecþieabdominalã, soluþie concentratã de glucozãcare a determinat astfel moartea fãtului.

În noaptea zilei de 15 mai 2002,reclamanta a avut febrã ºi frisoane, iar în

dimineaþa zilei urmãtoare fãtul a fostexpulzat, dupã care pacienta a început sãsângereze intens. In pofida celor douãchiuretaje efectuate de medic, hemoragianu a putut fi opritã, reclamanta fiinddiagnosticatã astfel cu CoagulareIntravascularã Diseminatã (CID), ceea ce l-adeterminat pe medicul sãu sã decidãtrimiterea de urgenþã a pacientei la SpitalulJudeþean din Sfântu Gheorghe, situat laaproximativ 30 de kilometri distanþã.

Deºi pacienta se afla într-o stare criticã,pe parcursul transportului ea a fost asistatãdoar de o asistentã medicalã. Ajunsã laSpitalul Judeþean, medicii au trebuit sãprocedeze la o histerectomie totalã ºianexectomie bilateralã pentru a-i salva viaþa.

Apreciind cã doctorul P.C. a comis erorimedicale grave în tratamentul efectuat,reclamanta a adresat o plângere ColegiuluiMedicilor Covasna, care, la 18 septembrie2002, a ajuns la urmãtoarele concluzii:

(i) întreruperea sarcinii fusese corectindicatã;

(ii) injectarea soluþiei de glucozã pe caleabdominalã impunea monitorizarea acesteiaºi o localizare precisã a placentei cu ajutorulunei ecografii care însã lipsea din foaia deobservaþie a pacientei; o atare metodãimpunea o prealabilã informare a pacienteiasupra posibilelor riscuri ºi complicaþii

Malpraxis medical. Lipsa consimþãmântului scris al pacientei ºiomisiunea medicului de a informa adecvat pacienta asupra

riscurilor procedurii medicale - încãlcarea art. 8 din Convenþie -cauza Csoma c. României

Autor: Vasile BozeºanCategorie: Hotãrâri importante

Prin hotãrârea din 15 ianuarie 2013 pronunþatã în cauza Csoma c. României (cererea nr.8759/05), Curtea a constatat încãlcarea art. 8 din Convenþie prin faptul cã, pe de o parte,pacienta nu a fost complet informatã cu privire la riscurile intervenþiei medicale, nu s-a obþinutconsimþãmântul scris al acesteia, s-a omis efectuarea testelor pre-operative obligatorii, iarpe de altã parte, la momentul respectiv, statul nu asigura un cadrul legal adecvat pentrureclamantã de a obþine un remediu efectiv pentru prejudiciul cauzat.


precum ºi obþinerea unui consimþãmânt scrisal acesteia, care de asemenea lipsea dinfiºa medicalã;

(iii)CID nu reprezenta o consecinþãdirectã a injectãrii pe cale abdominalã asoluþiei deºi reprezintã o rarã ºi gravãcomplicaþie rezultatã din folosirea acesteimetode;

(iv) luând în considerare cã CID a fostdetectatã în timp util, ceea ce a permistransferul pacientei cãtre un alt spital cuconsecinþa salvãrii vieþii acesteia, nicioneglijenþã medicalã nu a putut fi identificatã.

Totuºi, raportul constata anumiteneregularitãþi de naturã proceduralã,respectiv lipsa consimþãmântului scris alpacientei, lipsa ecografiei pentru localizareaplacentei, inexistenþa rezultatelor testelor delaborator preliminare, precum ºi faptul cã înraport de facilitãþile ºi resursele SpitaluluiOrãºenesc, cazurile cu risc potenþial ridicatar fi trebuit tratate în unitãþi spitaliceºti dotatecorespunzãtor.

Totodatã, în cursul anului 2002,reclamanta a formulat plângere penalãîmpotriva doctorului P.C. pentru sãvârºireainfracþiunilor de vãtãmare corporalã gravãºi, respectiv, neglijenþã în serviciu, iar la 19noiembrie 2002 s-a constituit parte civilã.

La 4 decembrie 2002, la solicitareaorganului de cercetare penalã, Serviciul deMedicinã Legalã Sfântu Gheorghe a finalizatun raport medical de expertizã prin care seconcluziona lipsa oricãrei neglijenþemedicale, subliniindu-se cã metoda aleasãpentru provocarea avortului putea fi realizatãin orice unitate medicalã cu profilginecologic. De asemenea, se preciza cãlipsa menþiunilor privind rezultatele testelorde laborator din fisa medicalã nu excludeaposibilitatea ca testele sã fi fost efectuateîn realitate fãrã a se fi notat însã rezultatulacestora.

La 15 ianuarie 2003, reclamanta aformulat obiecþiuni la acest raport deexpertizã cu privire la care, apreciindu-lincomplet, a solicitat sã se rãspundã printrealtele la întrebãrile dacã doctorul ºi-aîndeplinit obligaþiile care îi reveneau în

procedura de provocare a avortului, dacãexistau ºi alte metode disponibile deîntrerupere a sarcinii, dacã efectuareaecografiei ar fi putut influenþa cursulintervenþiei, precum ºi dacã supunerea sahisterectomiei totale ar fi putut fi evitatã încondiþiile în care ea ar fi fost internatã într-ounitate medicalã dotatã corespunzãtor

La 27 martie 2003, Institutul de MedinãLegalã Târgu-Mureº a emis un aviz asupracazului reclamantei în care se specificaprintre altele cã nu se regãsea îndocumentele medicale formularul necesara fi completat ºi semnat de doi medicispecialiºti ºi de directorul spitalului în cazulprocedurilor de întrerupere a sarcinii maimari de 14 sãptãmâni. De asemenea, lipseaacordul scris al pacientei, necesar înintervenþiile medicale cu risc ridicat, tot astfelcum lipseau ºi rezultatele preliminare delaborator precum ºi date privind localizareaplacentei prin ecografie.

La 26 ianuarie 2004, I.N.M.L. MinaMinovici a confirmat raportul din 4 decembrie2002, apreciind cã nu a existat neglijenþãmedicalã din partea medicului cu toate cã,într-adevãr, acesta din urmã a omis sãdiscute cu pacienta despre riscurile pe carele implica intervenþia medicalã ºi sã obþinãconsimþãmântul scris al acesteia.

La 27 februarie 2003, deci anterioremiterii punctului de vedere de cãtre I.N.M.L.Mina Minovici, procurorul din cadrulParchetului de pe lângã Tribunalul Covasnaa decis scoaterea de sub urmãrire penalã adoctorului P.C., soluþie confirmatã deprocurorul ierarhic, precum ºi de TribunalulCovasna la 29 septembrie 2004.

2. Cu privire la pretinsa încãlcare a art.8 din Convenþie

Reclamanta a invocat încãlcareadrepturilor sale prevãzute art. 2, 6 ºi 13 dinConvenþie prin faptul cã nu a fost informatãcorespunzãtor asupra riscurilor intervenþieiºi cã, din cauza neglijenþei medicale, viaþasa a fost pusã în pericol, fiind in imposibilitatede a mai purta o sarcinã.

Curtea, arãtând cã este singura înmãsurã sã califice în drept situaþia de fapt


dedusã judecãþii ºi cã poate analiza o cereredin perspectiva unui alt articol decât celinvocat de reclamant (Guerra ºi alþii c. Italiei,19 februarie1998, par. 44), a apreciatoportunã examinarea cauzei din perspectivaart. 8 al Convenþiei.

2.1. AdmisibilitateGuvernul a invocat excepþia neepuizãrii

cãilor de atac interne, susþinând cãreclamanta ar fi putut introduce o acþiune înrãspundere civilã delictualã (art. 998-999 ºiart. 100 alin. 3 C.civ.), reiterând aceleaºiargumente expuse în cauza Stihi-Boos c.României (cererea nr. 7823/06, decizia din1 octombrie 2011, par. 44-48), fãcândreferire la hotãrâri ale instanþelor interne princare a fost angajatã rãspunderea medicilorºi a spitalelor pentru prejudiciile suferite depacienþi prin erori medicale.

Curtea a apreciat cã argumenteleinvocate de Guvern în acest sens suntstrâns legate de fondul cauzei, motiv pentrucare se impune unirea acestora cu fondul,declarând astfel cererea admisibilã.

2.2. Asupra temeiniciei cererii2.2.1. Susþinerile pãrþilorReclamanta a invocat faptul cã nu a fost

informatã cu privire la natura ºi posibileleconsecinþe ale procedurii medicale,susþinând cã împrejurarea cã ea eraasistentã medicalã nu exonera medicul deîndeplinirea obligaþiilor sale de informare ºiobþinere a consimþãmântului pacientei. Totastfel, în condiþiile în care procedura deîntrerupere a sarcinii nu era urgentã, nuexistã justificare pentru lipsa de pregãtire aintervenþiei, în special cu privire la omisiuneade a efectua testele de laborator preliminare.

Guvernul a susþinut cã nu poate fiangajatã rãspunderea statului pe temeiul art.8 din Convenþie dat fiind cã, pe de o parte,autoritãþile naþionale nu au identificat nicioculpã din partea medicului, iar pe de altãparte reclamanta, internatã voluntar în spital,a cunoscut semnificaþia procedurilormedicale realizate asupra sa. Guvernul arecunoscut, însã, cã singura neglijenþã a

medicului poate fi identificatã în omisiuneasa de a obþine consimþãmântul scris alpacientei, împrejurare care însã nu poateconduce la concluzia cã pacienta nu fuseseinformatã cu privire la natura procedurii saucã a lipsit consimþãmântul acesteia.

2.2.2. Principii aplicabileCurtea a reiterat principiile generale

statuate în jurisprudenþa sa privitoare larãspunderea statelor pentru erorilemedicale, subliniind cã statele contractantetrebuie sã adopte reguli prin care spitalelepublice ºi private sã fie obligate sã recurgãla mãsuri apte sã protejeze viaþa pacienþilor(decizia Trocellier c. Franþei, nr. 75725/01,par. 4).

In acelaºi context, Curtea a reafirmatimportanþa accesului la informaþii alpersoanelor confruntate cu riscuri privitoarela sãnãtatea lor, astfel ca aceste persoanesã poatã aprecia riscurile la care se expunprin anumite tratamente medicale iar pe dealtã parte consimþãmântul acestora sã fieunul dat în deplinã cunoºtinþã.

În mãsura în care un risc previzibil sematerializeazã fãrã ca pacientul sã fi fostanterior complet informat de cãtre doctori,statul poate fi direct rãspunzãtor în temeiulart. 8 din Convenþie pentru lipsa acestorinformaþii (cauza Vo c. Franþei [MC], nr.53924/00, par. 89).

In registrul specific al neglijenþei medicale,Curtea admite cã posibilitatea concretãoferitã victimei la nivel naþional de a aveaacces deplin la procedurile civile saudisciplinare care sã conducã eficient laangajarea rãspunderii pentru erorilemedicale ºi la despãgubirea adecvatã avictimei, poate fi în principiu suficientã pentrua exonera statul de rãspundere (cauzaCalvelli ºi Ciglio c. Italiei, [MC], nr. 32967/96, par. 48-51).

2.2.3. Aplicarea principiilor la cauza defaþã

Curtea, pornind de la faptul cã prinintervenþia medicalã efectuatã de doctorulP.C., viaþa reclamantei a fost grav pusã in


pericol, cu consecinþa imposibilitãþii pentruaceasta de a mai putea rãmâne însãrcinatã,a constatat cã a existat astfel o ingerinþã îndreptul la viaþã privatã al reclamantei.

Pentru a stabili dacã statul ºi-a îndeplinitobligaþiile sale pozitive impuse de exigenþeleart. 8 din Convenþie, Curtea, fãrã a fi însã înpoziþia de a contrazice soluþiile instanþelornaþionale privind neangajarea rãspunderiipenale a medicului P.C., s-a raportat atât lacircumstanþele concrete în care a fostefectuatã intervenþia medicalã, reflectate înconþinutul rapoartelor de expertizã efectuatede autoritãþile naþionale, cât ºi la posibilitatealegalã pusã la dispoziþia reclamantei, la nivelnaþional, de a obþine un remediu eficient alvãtãmãrii suferite.

Astfel, Curtea, în primul rând, a luat actde faptul cã toate rapoartele de expertizãconverg în a stabili cã medicul a neglijat,anterior intervenþiei, sã obþinã consim-þãmântul scris al pacientei ºi sã efectuezetestele de laborator preliminare. In acestcontext, nu a putut fi identificatã o explicaþieraþionalã a omisiunii medicului de a cereconsimþãmântul scris al pacientei, Curtearespingând argumentul Guvernului potrivitcãruia calitatea de asistentã medicalã areclamantei ar justifica lipsa de informare ºiar sugera existenþa în fapt a consimþã-mântului acesteia.

Tot astfel, Curtea a constatat oinexplicabilã manierã de gestionare asituaþiei de cãtre doctor, care, deºi nu existaurgenþã în a proceda la întreruperea sarcinii,a neglijat sã efectueze testele preliminareobligatorii ºi sã aprecieze obiectiv dacãspitalul respectiv era dotat corespunzãtorpentru a putea face faþã unor eventualecomplicaþii. Tot din perspectiva lipseiurgenþei în realizarea intervenþii medicale,Curtea a constatat cã raportul de expertizãrealizat în timpul procedurilor judiciare nu arãspuns obiecþiunilor formulate sub aspectde reclamantã, în condiþiile în care unrãspuns detaliat asupra acestui aspect ar fiputut pune în luminã cursul evenimentelorcare au condus la pierderea suferitã dereclamantã.

Privitor la remediile legale puse ladispoziþia reclamantei, Curtea, deºi aacceptat cã exercitarea acþiunii civile încadrul procesului penal ar fi suficientã prinea însãºi sã asigure reclamantei oposibilitate realã de a obþine reparareaprejudiciului, a apreciat totuºi cã maniera încare investigaþiile au fost derulate nu ausatisfãcut anumite exigenþe.

Astfel, în rapoartele de expertizã s-amenþionat lipsa oricãrei erori medicale dinpartea medicului, în pofida unor evidenteomisiuni ale acestuia, greºeli pe care dealtfel rapoartele le indicau.

La rândul sãu, procurorul nu a acordatatenþie contradicþiilor existente în rapoartelede expertizã cu privire la culpa medicului,bazându-ºi soluþia doar pe raportul realizatla cererea sa (cel din 4 decembrie 2002),fãrã a lua în seamã raportul ColegiuluiMedicilor Covasna, deºi acesta din urmãpãrea complet ºi mai bine orientat peaspectele procedurale analizate. Nu înultimul rând, Curtea a remarcat cã procurorulnu a ajuns sã cunoascã punctul de vedereal INML Mina Minovici, acesta neglijândtotodatã sã se preocupe de obiecþiunile ºiîntrebãrile ridicate de reclamantã cu privireraportul de expertizã realizat la 4 decembrie2002.

In condiþiile în care, la momentuldesfãºurãrii evenimentelor ce fac obiectulprezentei cauze, nu era posibilã efectuareaunei noi expertize în cazul în care I.N.M.L.Mina Minovici emisese un punct de vedereoficial, Curtea a constatat imposibilitateareclamantei de a ridica, din nou, pe caleaunei proceduri, problema existenþei uneierori medicale. Acest aspect pune subsemnul întrebãrii dacã acþiunea civilãformulatã de cãtre reclamantã în contra-dictoriu cu medicul ar fi fost un remediuefectiv, mai ales având în vedere cã raportulde expertizã medico-legalã ar fi fost un mijlocde probã esenþial în susþinerea acþiunii salecivile.

Curtea, deºi a remarcat o dezvoltare ajurisprudenþei naþionale în acest sens, totuºia constatat cã instanþele naþionale nu au o


practicã bine stabilitã privind rãspundereaspitalelor în cazurile de culpã medicalã(cauza Stihi-Boos c. României, par. 64).Aceastã constatare coroboratã cunereþinerea vreunei culpe medicale înrapoartele de expertizã efectuate, conducela concluzia existenþei unei ºanse minimepentru reclamantã de a fi putut obþine unremediu eficient.

Cu toate cã Legea nr. 95/2006 privindreforma în domeniul sãnãtãþii a facilitatobþinerea de despãgubiri de cãtre victimechiar în lipsa stabilirii unei culpe apersonalului medical, Curtea a apreciat cãar fi disproporþionat a i se cere reclamanteisã formuleze din nou o altã cerere îndespãgubiri în faþa instanþei civile, încondiþiile în care reclamanta, la momentulrespectiv, nu a rãmãsese pasivã ci sesizaseColegiul Medicilor ºi organele judiciare, încadrul procedurilor penale constituindu-seºi parte civilã.

Toate aceste argumente au fostsuficiente pentru a determina Curtea sãconstate cã reclamantei i-a fost încãlcatdreptul la viaþã privatã prin lipsa de informarea acesteia asupra riscurilor pe care le implicaprocedura medicalã ºi prin neimplicareaacesteia de cãtre medic la alegereatratamentului medical administrat. Mai mult,statul nu ºi-a îndeplinit obligaþia pozitivã dea asigura la momentul respectiv un sistemlegal eficient prin care reclamanta sã obþinão reparare adecvatã a încãlcãrii dreptuluisãu la viaþã privatã.

A existat astfel, o încãlcare a art. 8 dinConvenþie.

3. Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca statul pârât sã

plãteascã reclamantei, în termen de 3 lunide la rãmânerea definitivã a hotãrârii, sumade 6.000 EUR, cu titlu de daune morale.

Notã:Spre deosebire de cauza Stihi-Boos

c.Românie (nr. 7823/06, decizia din 11octombrie 2011, par. 21 ºi 29-31), în carerapoartele de expertizã medico-legale

excludeau culpa medicalã, cu motivarea cãdeciziile personalului medical erau în acordcu diagnosticul ºi starea pacientului, înprezenta cauzã, surprinzãtor pentru Curte,culpa medicalã nu era reþinutã în concluziilerapoartelor, cu toate cã în conþinutulacestora se fãcea referire expresã laomisiuni evidente ale medicului (lipsainformãrii ºi a consimþãmântului scris alpacientei, lipsa testelor de laboratorpreliminare).

Semnificaþia prezentei hotãrâri rezidã înmaniera în care Curtea, trecând pesteconcluziile rapoartelor de expertizã careexcludeau culpa medicalã, s-a raportat laconþinutul acestora în care se menþionaexistenþa unor greºeli procedurale în actulmedical. Fãrã a contesta soluþia deneurmãrire penalã dispusã de procuror,Curtea a sancþionat conþinutul contradictoriual rapoartelor de expertizã ºi modul în careprocurorul a omis analiza acestorcontradicþii, datã fiind miza acestor rapoarteasupra posibilitãþii reale a reclamantei de aputea obþine ulterior despãgubirile civile.

Întrucât faptele invocate de reclamantãse plasau în timp, anterior apariþiei Legii nr.95/2006, Curtea a avut în vedere sistemullegal existent la acel moment, în carerãspunderea medicalã avea in dreptulromân un caracter subiectiv si se baza doarpe eroarea medicalã a persoanei în cauzã(Baldovin c. României, nr. 11385/05, par.27).

În forma actualã, Legea nr. 95/2006distinge între, pe de o parte, rãspundereacivilã a personalului medical, care nu poatefi angajatã decât în caz de malpraxis grefatpe o culpã stabilitã de instanþa de judecatã(art. 642 alin. 1 lit. b ºi alin. 2 din Legea 95/2006 raportat la art. 3 alin 2 ºi art. 5 alin 1din Normele metodologice de punere înaplicare a Titlului XV al Legii nr. 95/2006)ºi, respectiv, rãspunderea unitãþii sanitarefurnizoare de servicii medicale, care poatefi angajatã independent de culpapersonalului medical (a contrario art. 643 dinLegea nr. 95/2006, precum ºi art. 1 ºi art. 6din Normele metodologice de punere înaplicare a Titlului XV al Legii nr. 95/2006).


Rãmâne, aºa cum a subliniat Curtea (par.64), ca noile prevederi legale sã sereflecteze într-o practicã judiciarãconsistentã prin care posibilitatea victimelorde a obþine repararea prejudiciilor suferiteprin serviciile medicale sã nu fie limitatã ºicondiþionatã de existenþa unei culpesubiective a personalului medical.

Pe aceastã direcþie de interpretare adispoziþiilor legale se înscriu decizii aleinstanþelor naþionale, în care se reþine, depildã, cã „în aceste condiþii, inculpatul(medicul - n.a.) a acþionat incorect din punctde vedere al tratamentului aplicat, dar ºi prinnerespectarea regulilor de acordare aasistenþei medicale pacienþilor internaþi înspital, în calitate de angajat ºi prepus alacestuia, provocând un prejudiciu pãrþiicivile, situaþie în care sunt incidentedispoziþiile art. 1000 alin. 3 C.civ. (art. 1373

C.Civ. din 2009 - n.a.), iar potrivit dispoziþiilorlegale în vigoare atât la data comiteriiinfracþiunii cât ºi în prezent (Legea nr. 95/2006 - n.a.), expuse anterior, spitalulrãspunde pentru prejudiciile cauzatepacienþilor de cãtre medici” (Decizia penalãnr. 200/R din 02.02.2010 a Curþii de ApelBucureºti, Secþia I Penalã, dosar nr. 150/2010).

Malpraxisul medical (definit de art. 642alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006 ca “oeroare profesionalã sãvârºitã în exercitareaactului medical”) poate consta ºi înomisiunea de a obþine acordul scris alpacientului, obligaþie prevãzutã expres deart. 649 din Legea nr. 95/2006 ºi a cãreineîndeplinire atrage rãspundereapersonalului medical în condiþiile art. 651alin. 1 din aceeaºi lege.

66 JurisClasor CEDO – Martie 2013

67JurisClasor CEDO – Martie 2013

MARMARMARMARMARTTTTTIE 2013IE 2013IE 2013IE 2013IE 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Martie 2013

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unei singure decizii irevocabilepronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel - decizia deinadmisibilitate Viorica Printz c. României ...................................................................... 71Autor: Dragoº Cãlin

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor naþionale– decizia de inadmisibilitate în cauza Brînduºa Cimbru ºi alþi 413 reclamanþi c. României .. 73Autor: Dragoº Cãlin

Interzicerea supunerii unei persoane la tratamente inumane ºi degradante ºi respectareavieþii private – expunerea în public a persoanei arestate purtând cãtuºe - decizia deinadmisibilitate în cauza Costiniu c. României ............................................................... 75Autor: Cristina Bunea


alte 100 de hotãrâri judecãtoreºti cu soluþiidiferite de aceea primitã în dosarul sãu, dara prezentat o singurã decizie în sensul celorafirmate.

Astfel, Curtea a reþinut cã reclamanta nua fãcut dovada unei divergenþe dejurisprudenþã „profunde ºi persistente” lanivelul Curþii de Apel Alba Iulia, în materiacererilor de recalculare a pensiilor stabiliteîn baza Legii nr. 3/1977, ca urmare a intrãriiîn vigoare a Legii nr. 19/2000. Pentru averifica dacã pronunþarea unor soluþii diferiteîn cazuri similare, reprezintã sau nu oîncãlcare a dreptului la un proces echitabil,sub aspectul nerespectãrii principiuluisecuritãþii raporturilor juridice, instanþaeuropeanã a analizat în primul rând dacã aexistat la nivel intern o divergenþã „profundãºi persistentã”, dacã dreptul intern prevedeaun mecanism pentru unificarea acestorpractici ºi, în ultimul rând, dacã acestmecanism a funcþionat eficient în speþã (Albuºi alþii c. României, 10 mai 2012, par. 34).

Având în vedere cã reclamanta a depusdoar un singur exemplu de hotãrârejudecãtoreascã având o soluþie contrarã

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia uneisingure decizii irevocabile pronunþate în sens contrar

jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel - decizia deinadmisibilitate Viorica Printz c. României


Prin decizia de inadmisibilitate din 12 martie 2012 pronunþatã în cauza Viorica Printzîmpotriva României (cererea nr. 14307/05) s-a constatat neîncãlcarea de Statul român aprevederilor art. 6 par.1 din Convenþie, sub aspectul pretinsei divergenþe de jurisprudenþã, înmateria recalculãrii pensiilor, ca urmare a intrãrii în vigoare a Legii 19/2000, la nivelul Curþiide Apel Alba Iulia, precum ºi a prevederilor art. 1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,pentru pretinsa nesocotire a dreptului de a beneficia de o pensie recalculatã.

Prezentarea decizieiGuvernul a concluzionat cã problema

ridicatã în speþã nu se referã la un conflictjurisprudenþial în sine. În acest sens, s-afãcut referire la cele 246 de deciziiprezentate în cauza Tivodar (decizia deinadmisibilitate21 din 2 octombrie 2012, nr.43502/04), în care Curtea de Apel Alba Iuliaa reþinut cã, pentru persoanele care s-aupensionat în perioada în cauzã, noua legenu impunea obligaþia recalculãrii pensiei.Reclamanta a menþionat cã ºtie sã existe

21 Alexandra Neagu, Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unui numãr limitat de deciziiirevocabile pronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel – decizia de inadmisibilitateîn cauza Tivodar c. României, Revista JurisClasor CEDO – Octombrie 2012, http://www.hotararicedo.ro.


celei pronunþate în dosarul sãu de Curteade Apel Alba Iulia iar Guvernul a anexat unnumãr de 246 de decizii în sensul respingeriicererii de recalculare a pensiei, pronunþatede aceeaºi curte de apel, CEDO a statuatcã hotãrârea invocatã de reclamantreprezintã un caz excepþional, neputândconduce la încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie, sub aspectul securitãþii juridice(Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, EditaTanko, Marta Molnar ºi Lucia Gheþu c.României, decizia de inadmisibilitate pro-nunþatã la 13 noiembrie 2012, nr. 45312/11).

Totodatã, în ceea ce priveºte plângereareclamantei sub aspectul încãlcãriiprevederilor art. 1 din Protocolul adiþionalnr. 1 la Convenþie, respectiv privarea sa dedreptul de a-i fi recalculatã pensia, Curtea aconstatat cã nu reiese faptul cã, în perioadaîn care acþiunea acesteia a fost respinsã,exista o jurisprudenþã bine stabilitã ainstanþelor interne, în sensul admiterii unorastfel de cereri. Ca atare, reclamanta nu aavut un bun, în sensul art. 1 din Protocolulnr.1 adiþional la Convenþie (Albu ºi alþii, citatãmai sus, par. 47).


Prezentarea decizieiAcþiunile formulate de reclamanþi au fost

respinse prin decizii definitive ºi irevocabile,pronunþate în perioadele 2005-2006 ºi2009-2010, instanþele constatând fie cã nuau dreptul la beneficiile solicitate, fie cãaceste drepturi salariale au fost deja incluseîn salariile de bazã ºi plãtite. Majoritateahotãrârilor judecãtoreºti cu acelaºi obiectrãmase definitive ºi irevocabile au dispusrespingerea cererilor formulate de salariaþi.Cu toate acestea, unii angajaþi au avut câºtigde cauzã, fiind ºi instanþe care au constatatcã aceºtia nu ºi-au primit drepturile salarialesolicitate.

Reclamanþii au invocat încãlcareadrepturilor prevãzute de art. 6 par. 1 ºi art.

14 din Convenþie, precum ºi de art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi art.1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie,din pricina situaþiilor similare în care s-aajuns la o soluþie diferitã în instanþele dejudecatã, în baza unei interpretãri diferite aaceloraºi prevederi legale, cu încãlcareaprincipiului securitãþii juridice. Au maisusþinut cã au fost pe nedrept lipsiþi debeneficiile salariale prevãzute de Contractulcolectiv de muncã ºi discriminaþi încomparaþie cu colegii lor, aflaþi în situaþiisimilare. Alþi reclamanþi s-au plâns ºi deneexecutarea hotãrârilor pronunþate detribunale, înainte de a modificarea lor înrecurs de curþile de apel, în sensulrespingerii acþiunilor.

Guvernul a susþinut cã problema de dreptridicatã în speþã nu se referã la un conflictjurisprudenþial în sine. În orice caz, hotãrârilejudecãtoreºti interne care au ajuns la oconcluzie diferitã au fost izolate ºi nu arputea fi considerate ca producând un conflictprofund de interpretare.

În cauza Constantin Lucian Tunaru c.României (decizia de inadmisibilitate din 13noiembrie 2012, cererea nr. 66381/09, par.18-22)22, Curtea a constatat, în lumina

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practiciijudiciare a instanþelor naþionale – decizia de inadmisibilitate în

cauza Brînduºa Cimbru ºi alþi 413 reclamanþi c. României


Decizia de inadmisibilitate din 12 februarie 2013, pronunþatã în cauza Brînduºa Cimbruºi alþi 413 reclamanþi împotriva României (cererea nr. 2665/06), are ca obiect plângereaformulatã de salariaþi sau de foºti salariaþi ai S.C. Petrom S.A., S.C. Petromservice S.A. etc.,cãrora le-au fost respinse irevocabil cererile de obligare a angajatorului la plata salariilorcompensatorii pentru perioada 2004-2007, a unor beneficii salariale prevãzute în Contractulcolectiv de muncã (ajutorul material reprezentând contravaloarea cantitãþii de 2.500-4.000metri cubi de gaze naturale ºi suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnã / iarnã),a primelor de Crãciun ºi Paºte sau a indemnizaþiilor suplimentare pentru funcþii de conducere,dupã caz.

22 A se vedea Dragoº Cãlin, Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelornaþionale – decizia de inadmisibilitate în cauza Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi c. României, Revista JurisClasorCEDO – Septembrie 2012, http://www.hotararicedo.ro [accesat ultima datã la 05.03.2013].


principiilor stabilite în cauza Albu ºi alþii c.României (hotãrârea din 10 mai 2012, par.34 ºi 38)23, cã interpretãrile pretinsdivergente ale contractelor colective demuncã în ceea ce priveºte aceleaºi dispoziþiica ºi în cauza de faþã nu au dat naºtere unorîncãlcãri ale dispoziþiilor Convenþiei ºi aleProtocoalelor sale, invocate de reclamanþi.

Curtea a observat cã plângerilereclamanþilor din cauzã sunt identice cu celecare au fost respinse în cauza ConstantinLucian Tunaru c. României. Cu referire lamotivarea detaliatã din decizia deinadmisibilitate pronunþatã în aceastã dinurmã cauzã, Curtea a constatat cãplângerile sunt în mod vãdit nefondate, motivpentru care au fost respinse, ca inadmisibile,în temeiul art. 35 par. 3 ºi par. 4 dinConvenþie.

În ceea ce priveºte pretinsa neexecutarea hotãrârilor pronunþate de tribunale în primãinstanþã, Curtea a reþinut cã acestea nu eraudefinitive ºi irevocabile, fiind modificate înrecurs de curþile de apel. Prin urmare, nuse poate considera cã garanþiile prevãzutela art. 6 par. 1 din Convenþie de care s-aubucurat reclamanþii în cursul proceduriijudiciare au rãmas fãrã obiect.

Notã:Prezenta decizie de inadmisibilitate, deºi

lipsitã de o motivare laborioasã, confirmãsoluþiile anterioare, în abordarea cauzeiConstantin Lucian Tunaru c. României(decizia de inadmisibilitate din 13 noiembrie2012), în care Curtea a reþinut cãposibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei. Pentru a verifica dacãpronunþarea unor soluþii diferite în cazurisimilare, reprezintã sau nu o încãlcare adreptului la un proces echitabil, sub aspectul

nerespectãrii principiului securitãþiiraporturilor juridice, instanþa europeanãanalizeazã în primul rând dacã a existat lanivel intern o divergenþã „profundã ºipersistentã”, dacã dreptul intern prevede unmecanism pentru unificarea acestor practiciºi, în ultimul rând, dacã acest mecanism afuncþionat eficient în speþã (Albu ºi alþii c.României, 10 mai 2012, par. 34).

În acea cauzã, reieºea din motivare faptulcã, în marea majoritate a dosarelor,instanþele interne au decis în funcþie deelementele de fapt care le-au fost prezentateºi pe baza probelor propuse de pãrþi. Înconsecinþã, aspectele în litigiu nu au fostdeterminate de existenþa unor prevederilegale ambigue, ci au fost rezultatul aplicãriilor la situaþiile individuale ale fiecãrei cauze,iar problema de drept ridicatã nu se referãla un conflict jurisprudenþã în sine, ci maidegrabã la o situaþie în care instanþelejudecãtoreºti naþionale au pus în aplicare odispoziþie clarã a legii, în cauze în carecircumstanþele de fapt erau diferite (ErolUçar c. Turciei (dec.), 29 septembrie 2009).

Din textul deciziei de inadmisibilitate dincauza Brînduºa Cimbru ºi alþi 413reclamanþi c. României reiese doar cãplângerile sunt identice cu cele care au fostrespinse în cauza Constantin LucianTunaru c. României, ceea ce înseamnã cãs-a pus practic capãt oricãrui dubiu legat deîncãlcarea drepturilor prevãzute de art. 6par. 1 ºi art. 14 din Convenþie, precum ºi deart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12adiþional la Convenþie, ºi în cauzele avândca obiect primele de Crãciun ºi Paºte ºiindemnizaþiile suplimentare pentru funcþii deconducere, soluþiile de inadmisibilitatepronunþate pe rând de Curte în cauzele IoanRadu ºi alþi 30 de reclamanþi c. României,Constantin Lucian Tunaru c. României ºiBrînduºa Cimbru ºi alþi 413 reclamanþi c.României acoperind practic întregul val delitigii generate de nemulþumirile salariale aleangajaþilor S.C. Petrom S.A., în perioada2005-2010.

23 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul deprocedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu ºi alþii împotrivaRomâniei, Revista JurisClasor CEDO - Mai 2012, http://hotararicedo.ro [accesat ultima datã la 05.03.2013].


Interzicerea supunerii unei persoane la tratamente inumane ºidegradante ºi respectarea vieþii private – expunerea în public apersoanei arestate purtând cãtuºe - decizia de inadmisibilitate

în cauza Costiniu c. României


O plângere privind încãlcarea drepturilor garantate prin articolul 3 (interzicerea torturii) ºiarticolul 8 (dreptul la respectarea vieþii private) din Convenþie nu poate fi introdusã direct înfaþa Curþii Europene fãrã ca persoana interesatã sã se adreseze mai întâi autoritãþilor naþionale.

Prezentarea decizieiÎn esenþã, prin decizia din data de 19

februarie 2013, Curtea a constatat cãreclamantul nu a epuizat cãile interne deatac prin utilizarea cãrora ar fi putut obþineredresarea încãlcãrii pretinse a drepturilorprotejate de articolele 3 ºi 8 din Convenþieºi care ar fi fost nesocotite cu ocazia arestãriiºi încãtuºãrii sale ºi expunerea sa ulterioarãîn public.

Rezumând decizia, reclamantul FlorinCostiniu s-a plâns de încãlcarea dreptuluila respectarea vieþii sale private prin faptulcã ar fi fost expus publicului spre a fifotografiat ºi filmat de jurnaliºti la momentularestãrii ºi încãtuºãrii sale. Reclamantul aarãtat cã mãsura încãtuºãrii sale nu erajustificatã faþã de statutul sãu social, vârstã,natura acuzaþiei ºi cooperarea sa cuorganele judiciare. De asemenea, acestas-a plâns ºi sub aspectul faptului cã a fost

constant înconjurat de ofiþeri de poliþie„mascaþi”, ceea ce a condus la opiniageneralã cã era o persoanã care prezentapericol public. În continuare, reclamantul aconsiderat cã expunerea sa publicã înipostaza descrisã anterior i-a adus atingereimaginii, demnitãþii, onoarei ºi reputaþieisale. În final, reclamantul a invocat faptulcã nu a beneficiat de un remediu legal internspre a obþine repararea încãlcãrii pretinseºi despãgubiri.

Faþã de situaþia de fapt expusã,reclamantul s-a adresat Curþii invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin articolele 3, 8 ºi13 din Convenþie.

În decizia pronunþatã, în ceea ce priveºtearticolul 3 din Convenþie, Curtea a observatcã Guvernul a invocat neepuizarea cãilorinterne de atac de care ar fi beneficiatreclamantul.

În acest sens, având în vedereprevederile articolului 35 din Convenþie,Curtea a reiterat principiile consacrate înjurisprudenþa anterioarã, reamintind cãreclamanþii au obligaþia de a uza deremediile prevãzute de sistemele de dreptnaþionale anterior introducerii unei cereri înfaþa Curþii Europene, ºi anume acele remediicare pot duce la repararea încãlcãriidrepturilor pretinse (a se vedea în acestsens, cauza Aksoy c. Turciei, nr. 21987/93,18 decembrie 1996, §§ 51-52, ºi cauzaSelmouni c. Franþei [MC], nr. 25803/94, 28


iulie 1999, §§ 74-75). Totodatã, Curtea areiterat faptul cã simpla îndoialã areclamantului asupra succesului ºiefectivitãþii unui remediu intern, nesusþinutãde probe, nu reprezintã un motiv plauzibilpentru a nu folosi o cale internã (a se vedeaîn acest sens, cauza Kunqurova c.Azerbaijan (dec.), nr. 5117/03, 23 iunie2005, ºi cauza Guliyev ºi Ramazanov c.Azerbaijan (dec.), nr. 34553/02, 14 februarie2006).

Fãcând aplicarea principiilor enumeratemai sus, Curtea a observat cã, în prezentacauzã, reclamantul nu s-a adresat nici uneiautoritãþi interne spre a obþine reparareadreptului pretins a fi fost încãlcat ºidespãgubiri.

Curtea a luat în considerare faptul cãlegea naþionalã prevedea cã folosireacãtuºelor ar trebui limitatã la situaþiiexcepþionale spre a nu se depãºi acelecircumstanþe absolut necesare uneiasemenea mãsuri, dând astfel întâietateprincipiului proporþionalitãþii. Reiterând cã nueste rolul sãu de a examina legea naþionalãîn abstract, Curtea a apreciat cã reclamantulnu putea pretinde cã ar fi fost sigur de lipsaoricãrui prospect de succes al unei plângeriîndreptate împotriva mãsurii încãtuºãrii (ase vedea în acest sens, cauza Klass ºi alþiic. Germaniei, nr. 5029/71, 6 septembrie1978, § 33). De fapt, acesta nu a oferitocazia autoritãþilor naþionale de a verificamodul de implementare a prevederilor legalecare stabileau situaþiile în care o persoanãputea fi încãtuºatã.

Curtea a apreciat cã reclamantul puteaintroduce o plângere întemeiatã peprevederile Legii nr. 275/2006, privindexecutarea pedepselor ºi a mãsurilordispuse de organele judiciare în cursulprocesului penal, precum ºi o plângerepenalã împotriva persoanelor responsabile

sub aspectul sãvârºirii infracþiunilor de abuzîn serviciu contra intereselor persoanei ºisupunerea la rele tratamente.

Au fost înlãturate susþinerile reclamantuluicu privire la caracterul inefectiv al cãilorinterne, luându-se în considerarecircumstanþele de fapt ale cauzei ºiprevederile legale incidente în materiaîncãtuºãrii persoanelor.

De asemenea, Curtea a observat cãreclamantul nu a adus probe nici însusþinerea afirmaþiei în sensul cã formulareaunei plângeri penale nu ar fi constituit unremediu conform Convenþiei datoritã lipseide independenþã ºi imparþialitate aprocurorilor care aveau obligaþia de ainvestiga cauza din oficiu. S-a notat faptulcã, în situaþia în care o persoanã estenemulþumitã de decizia procurorului,aceasta poate formula plângere în faþainstanþei de judecatã (a se vedea în acestsens, cauza Archip c. României, nr. 49608/08, 27 septembrie 2011, § 22). În plus, faptulcã autoritãþile puteau examina cauza dinoficiu nu îl exonera pe reclamant de a atrageatenþia acestora asupra situaþiei denerespectare a drepturilor sale. De fapt,reclamantul ar putea introduce o plângerepenalã ºi la acest moment, întrucât nu s-aîmplinit termenul de prescripþie alrãspunderii penale.

Curtea a concluzionat cã nu au fostepuizate cãile interne de atac prevãzute delegislaþia naþionalã.

Pentru motivele expuse mai sus, în ceeace priveºte articolul 8 din Convenþie, Curteaa considerat capãtul de cerere ca inadmisibilpentru neepuizarea cãilor interne de atac.

Sub aspectul articolului 13 din Convenþie,Curtea a decis cã a stabilit deja cãreclamantul beneficia de un remediu internefectiv.

În acest context, Curtea a respinsplângerea ca inadmisibilã.


APRILIE 2013APRILIE 2013APRILIE 2013APRILIE 2013APRILIE 2013


78 JurisClasor CEDO – Aprilie 2013

79JurisClasor CEDO – Aprilie 2013

Cuprins

Anul III (2013)


Aplicarea unei amenzi penale de 30 EUR, cu suspendare, pentru infracþiunea de ofensãadusã Preºedintelui Franþei, prin expunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!”(în traducere eufemisticã - „dispari, nenorocitule!”), nu constituie o mãsurã necesarãîntr-o societate democraticã - încãlcarea art. 10 din Convenþie în cauza Eon c.Franþei ............................................................................................................................ 81Autor: Vasile Bozeºan

Obligaþia statului de a nu supune o persoanã la tratamente inumane ori degradante –expunerea unei persoane în public încãtuºatã, condiþii materiale de detenþie. Dreptul larespectarea vieþii private – apariþia în presã a unor transcrieri ale convorbirilor telefoniceinterceptate autorizat - cauza Cãºuneanu c. României .................................................. 89Autor: Cristina Bunea

Audierea unei persoane cercetate penal, timp de 16 ore, la sediul parchetului. Încãtuºareaºi escortarea persoanei reþinute - decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu c.României ........................................................................................................................ 94Autor: Cristina Bunea

Jurnalist obligat de instanþa naþionalã la plata de daune morale cãtre directorul unuispital public, fãrã ca mãsura sã fie necesarã într-o societate democraticã - încãlcareaart. 10 din Convenþie în cauza Bugan c. României ........................................................ 97Autor: Vasile Bozeºan


Aplicarea unei amenzi penale de 30 EUR, cu suspendare,pentru infracþiunea de ofensã adusã Preºedintelui Franþei, prinexpunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!” (în

traducere eufemisticã - „dispari, nenorocitule!”), nu constituieo mãsurã necesarã într-o societate democraticã - încãlcarea

art. 10 din Convenþie în cauza Eon c. Franþei

Autor: Vasile BozeºanCategorie: Hotãrâri relevante

Prin Hotãrârea din 14 martie 2013 pronunþatã în cauza Eon c. Franþei (cererea nr.26118/10), Curtea a constatat încãlcarea art. 10 din Convenþie, întrucât mãsura constând în aplicareade cãtre instanþele naþionale a unei amenzi penale în cuantum de 30 EUR, cu suspendare,pentru sãvârºirea infracþiunii de ofensã adusã Preºedintelui Republicii, prin expunerea dereclamant pe o pancartã a unui mesaj insultãtor, folosit anterior de însuºi Preºedintele Franþei,nu a respectat exigenþa de proporþionalitate, dat fiind contextul politico-satiric în care s-aexprimat reclamantul.

Hotãrârea Curþii, dincolo de pitorescul circumstanþelor cauzei ºi dezbaterile interne ºiinternaþionale create în jurul sãu (vezi comentariul cu notele de subsol), aduce spre analizãaspecte sensibile, de naturã tehnicã, privitoare la:

1. problema admisibilitãþii unei cereri din perspectiva criteriului necesitãþii examinãrii pefond a acesteia, potrivit art. 35 par. 3 lit. b) din Convenþie;

2. limitele libertãþii de exprimare in raporturile cu politicienii ºi modalitãþi specifice demanifestare;

3. necesitatea protejãrii reputaþiei, onoarei ºi demnitãþii ºefului statului prin mijloace denaturã penalã;

4. natura ºi întinderea satisfacþiei echitabile;

I. Prezentarea hotãrârii1. Circumstanþele cauzeiLa 28 august 2008, în timpul vizitei

Preºedintelui Franþei în Laval, la un moment

dat, când coloana prezidenþialã se apropiaiminent, reclamantul a expus o pancartã pecare era inscripþionatã fraza ”casse toipov’con” (în traducere eufemisticã „get lost,you sad prick” sau „dispari, nenorocitule”),expresie pe care însuºi preºedintele ofolosise în data de 28 februarie 2008 laSalonul Agriculturii, ca reacþie la refuzul unuifermier de a-i strânge mâna.

Reclamantul a fost imediat reþinut ºicondus la sediul poliþiei, procuroruldispunând începerea urmãririi penale faþade aceasta pentru infracþiunea de ofensã laadresa Preºedintelui Republicii, prevãzutãºi sancþionatã de art.26 din Legea din 29iulie 1881 iar, ulterior, prin hotãrâreaTribunalului de Mare Instanþã din Laval din


6 noiembrie 2008, reclamantul a fost gãsitvinovat de sãvârºirea infracþiunii de ofensãa Preºedintelui Republicii ºi condamnat lao amendã penalã în cuantum de 30 EUR,cu suspendare.

Prin decizia din 24 martie 2009, Curteade Apel din Angers a respins apelurileformulate de reclamant ºi procuror, menþi-nând dispoziþiile atacate, cu argumentul cãfaptele au fost corect stabilite de primainstanþã iar, cu privire la elementul inten-þional, reclamantul nu a acþionat cubunã-credinþã, atâta vreme cât expresiafolositã de acesta, chiar devenitã notoriedupã utilizarea ei de cãtre Preºedinte înfebruarie 2008, nu era una de limbaj curent,obiºnuit ºi nici lipsitã de caracter ofensator.

Totodatã, Curtea de Apel a constatat cãsancþiunea a fost corect individualizatã, datfiind faptul cã, prin cuantumul ei modic(amendã penalã de 30 EUR) ºi modalitateade executare (cu suspendare), are valoareaunui simplu avertisment, cu atât mai multcu cât reclamantul, un mai vechi activist,implicat în politicã, nu a manifestat intenþiade a-ºi cere scuze pentru actele sale iar dincazierul judiciar al acestuia rezulta cãanterior mai fusese condamnat pentrudistrugerea intenþionatã a unei culturi careconþinea organisme modificate genetic.

La 27 octombrie 2009, dupã ce anteriorreclamantului i se respinsese cererea deasistenþã juridicã din oficiu, cu argumentulcã nu existau motive serioase ºi temeinicede recurs, Curtea de Casaþie a respinsrecursul reclamantului, ca inadmisibil.

2. Dreptul intern ºi practica judiciarãaplicabile

Infracþiunea de ofensã adusã Preºe-dintelui este prevãzutã de articolul 26 dinLegea din 29 iulie 1881 privitoare la liber-tatea presei, care prevede: “Ofensa adusãPreºedintelui Republicii, printr-unul dinmijloacele prevãzute la art. 23, sepedepseºte cu o amendã de 45.000 EUR.Pedeapsa prevãzutã în alineatul precedentse aplicã ºi ofensei aduse persoanei careexercitã toate sau o parte din prerogativelePreºedintelui Republicii”

Iar art. 23 statueazã cã: “Vor fi pedepsiþiîn calitate de complici la o acþiune calificatãdrept crimã sau delict, acei care, fie prindiscursuri, scandãri sau ameninþãripronunþate în locuri sau adunãri publice, fieprin scris, tipãrituri, desene, gravuri, picturi,embleme, imagini sau orice alt suport alscrisului, vorbirii sau imaginii, vândute saudistribuite sau puse în vânzare sau expuseîn locuri sau în adunãri publice, fie prinpanouri sau afiºe expuse vederii publice, fieprin orice alt mijloc de comunicareaudiovizualã, au provocat direct autorul sauautorii sã comitã acþiunea numitã, dacãprovocarea a fost urmatã de efect”.

Asemãnãtor infracþiunii de ofensã adusãsefului statului (art. 26), sancþiunileprevãzute la art.30 ºi 31 din Legea din 1881,care se referã la atacuri asupra onoarei ºireputaþiei autoritãþilor publice (organismeguvernamentale ºi autoritãþi publice),precum ºi asupra persoanelor învestite cuautoritate publicã (membri ai ministereloretc.) sunt mai severe decât cele aplicabileîn cazul defãimãrilor aduse persoanelorfizice.

Cu toate acestea, potrivit art.33 alin 1 ºi2 din Legea din 1881, injuria se pedepseºtecu aceeaºi pedeapsã indiferent cã priveºteun particular sau o autoritate publicã: „Injuriacomisã prin aceleaºi mijloace împotrivaautoritãþilor sau a persoanelor desemnatede art. 30 ºi 31 ale prezentei legi, se vapedepsi cu o amendã de 12.000 EUR.Injuria comisã în acelaºi mod împotrivaparticularilor, dacã nu a fost precedatã deprovocãri, se va pedepsi cu o amendã de12.000 EUR”.

Art.31 din lege a fãcut obiectul uneiexcepþii de neconstituþionalitate dinperspectiva încãlcãrii principiului egalitãþiidat fiind faptul cã sunt sancþionate mai severatingerile aduse autoritãþilor publice în raportcu cele produse particularilor, însã CurteaSupremã, în faþa cãreia a fost ridicatãexcepþia, prin decizia sa din 16 iulie 2010 aapreciat cã nu se impune sesizareaConsiliului Constituþional întrucât chestiuneanu are un caracter problematic, dat fiind


faptul cã principiul egalitãþii nu împiedicãlegiuitorul sã reglementeze diferit situaþiicare nu sunt similar, iar pe de altã parte,defãimarea publicã adusã unei persoaneînvestite cu autoritate publicã produceefecte negative nu doar asupra persoaneirespective dar ºi în privinþa funcþiei publicepe care o reprezintã.

Infracþiunea de ofensã adusã Preºe-dintelui Statului este prevãzutã din nece-sitatea de a-l proteja pe acesta faþã deatacurile aduse onoarei ºi demnitãþii sale.Infracþiunea este urmãritã penal din oficiude cãtre procuror (art. 47 din Legea din 29iulie 1881) care are monopolul asuprapunerii în miºcare ºi exercitãrii acþiuniipenale.

Guvernul a explicat cã scopul regle-mentãrii infracþiunii de ofensã, spre deose-bire de defãimare ºi insultã, este de a protejamai mult funcþia publicã decât persoana,privitã în individualitatea sa.

Noþiunea de „ofensã” nu este definitã înLegea din 1881, însã infracþiunea de ofensãimplicã reunirea urmãtoarele elemente: unact ofensator la adresa Preºedintelui,sãvârºirea sa prin mijloacele si modalitãþilepublice prevãzute de art. 23 din lege,consecinþele produse în plan public, la carese adaugã, bineînþeles, intenþia de a ofensa.

În ceea ce priveºte elementul depublicitate, se acceptã faptul cã ofensapoate fi, de asemenea, rezultatul unei scrieriadãugate la un fotomontaj, o caricaturãconstând într-o combinaþie a unui desen cuo scriere (Cass. Pen., 5 aprilie 1965).Acþiunile de naturã sã releve dispreþ cad însãsub incidenþa art. 433-5 din Codul penal.

Potrivit jurisprudenþei franceze,infracþiunea de ofensã adusã PreºedinteluiRepublicii constã în „orice expresieofensatoare, de dispreþ, sub forma unorimputãri defãimãtoare privitoare atât lafuncþia exercitatã în timpul mandatului sãu,cât ºi la viaþa sa privatã, sau la viaþa sapublicã înainte de a fi ales, de naturã aaduce atingere onoarei sau demnitãþii sale”(Cass. Pen, 21 decembrie 1966, Bul.pen.nr. 302). Ofensa trebuie sã vizeze persoanaPreºedintelui ºi nu actele sale politice.

Tot astfel, în jurisprudenþa naþionalã s-aapreciat cã „intenþia delictualã nu seprezumã, reprezentantul ministerului publictrebuind sã facã dovada relei-credinþe aautorului actului ofensator. Proba veritãþii nuse admite pentru a justifica infracþiunea deofensã dat fiind faptul cã Legea din 1881nu a extins dispoziþiile privitoare la ofensãla cele prevãzute de art.35 care permit probaveritãþii în cazul acþiunilor defãimãtoare laadresa funcþionarilor publici, întrucât delictulde ofensã prevãzut de art.26 este distinctde cel privind defãimarea“ (Cass. Pen., 21decembrie 1966, Bul.Pen. nr. 300).

Mai mult, în contextul dezbaterilor publiceinterne, s-a avansat chiar opinia potrivit cãreiinfracþiunea de ofensã adusã Preºedinteluiar trebui consideratã cãzutã în desuetudine.Astfel, s-a argumentat cu faptul cãprocedurile penale în baza art.26 din Legeadin 1881 au fost numeroase doar în timpulmandatului generalului De Gaulle, însãulterior, o singurã acþiune penalã a fostexercitatã în timpul preºedintelui Pompidou,ajungând ca în perioada 1974-2007, întimpul mandatelor domnilor Giscardd’Estaing, Mitterrand ºi Chirac, sã nu seiniþieze nici o procedurã privitoare lainfracþiunea de ofensã adusã ºefului statului.

Dupã desfãºurarea faptelor în litigiu,începând cu anul 2008, au fost formulatepropuneri legislative in sensul abrogãriidispoziþiilor care incrimineazã ofensa adusãPreºedintelui Republicii susþinându-se cã „înmãsura în care oricare cetãþean poate uzade dreptul comun pentru sancþionareaactelor defãimãtoare, delictul de ofensãîmpotriva Preºedintelui nu-ºi mai gãseºteraþiunea de a fi. Mai mult decât atât, ofensapoate fi în mod anormal extinsã la simpledenigrãri politice sau critici puþin mai aspre.Pentru aceste motive, majoritateademocraþiilor moderne au eliminat dincodurile penale infracþiunea de ofensã laadresa ºefului statului. Luxemburg, de pildã,a eliminat din Codul penal reglementãrileprivitoare la infracþiunea de atacuri graveîmpotriva Marelui Duce, înlocuindu-le cucele de drept comun” (M. Masson –iniþiatorul proiectului de lege).


Pe de altã parte, Guvernul francez asusþinut cã legislaþia francezã nu este unexemplu izolat în Europa, citând caexemple, Spania, Italia, ?ãrile de Jos,Polonia, Turcia.

3. Asupra încãlcãrii art.10 dinConvenþie

3.1. Admisibilitate3.1.1. Excepþia neepuizãrii cãilor

interneGuvernul a invocat excepþia neepuizãrii

cãilor interne prin faptul cã, pe de o parte,reclamantul nu a susþinut încãlcarea art.10în faþa instanþelor naþionale iar pe de altãparte, în recurs, în faþa Curþii Supreme, deºii s-a refuzat asistenþã juridicã din oficiu,reclamantul putea redacta personal cerereade recurs uzând de posibilitatea - recu-noscutã de art. 585 alin. 1 din Codul deprocedurã penalã - de a obþine o derogarede la regula formulãrii ºi susþinerii recursuluiprin avocat calificat.

Curtea a reiterat cã scopul articolului 35par. 1 al Convenþiei este acela de a permitestatelor contractante posibilitatea de apreveni sau de a înlãtura pretinsele încãlcãriale Convenþiei prin soluþionarea cererilorformulate în faþa instanþelor naþionale înaintede a fi prezentate în faþa Curþii.

Chiar dacã aceastã dispoziþie trebuie sãfie aplicatã cu flexibilitate ºi fãrã unformalism excesiv, este necesar ca, înaintede a fi formulatã cererea în faþa Curþii,reclamantul sã fi invocat pretinsa încãlcare,cel puþin în substanþã, în modul ºi termenulstabilit de cãtre lege, în faþa instanþelornaþionale (cauza Cardot c. Franþei, 19martie 1991, par. 34).

În cauza de faþã, Curtea a constatat cãreclamantul a depus o cerere de asistenþãjuridicã, care a fost respinsã de biroul deasistenþã juridicã iar apoi de cãtrepreºedintele Curþii de Casaþie pe motiv cãnici un motiv serios de recurs nu poate fiinvocat iar, pe de altã parte, prin motiveleinvocate de reclamant în faþa primei instanþeºi a celei de apel, rezulta cã era în joclibertatea de exprimare a acestuia protejatã

de art.10 din Convenþie, ceea ce adeterminat Curtea sã constate cã nu poatefi admisã excepþia neepuizãrii cãilor de atacinterne (a se vedea, mutatis mutandis,Fressoz ºi Roire c. Franþei [MC], nr. 29183/95, par. 39).

3.1.2. Absenþa unui prejudiciuGuvernul a susþinut cã reclamantul nu a

suferit un prejudiciu important, în specialfinanciar, având în vedere cã amendapenalã de 30 EUR, aplicatã cu suspendare,ar fi urmat sã o plãteascã doar în caz derecidivã, iar pe de altã parte, instanþa dejudecatã a luat în considerare situaþiamaterialã a reclamantului, astfel cã sumanu ar avea un impact semnificativ asupraacestuia (cauza Rinck c.Franþei, decizia din19 octombrie 2010, nr. 18774/09).

Mai mult decât atât, potrivit Guvernului,garanþiile prevãzute la art.35 par. 3 lit. b)din Convenþie nu sunt aplicabile în acestcaz. În primul rând, respectul pentrudrepturile omului nu impune Curþii sãcontinue examinarea pe fond a cererii, atâtavreme cât Curtea a avut deja ocazia sãstatueze cã o sancþiune minorã pentruacþiuni imorale care nu sunt de naturã sãcontribuie la dezbaterea publicã, nuconstituie o mãsurã disproporþionatã culibertatea de exprimare (cauza Janowski c.Poloniei [MC], nr. 25716/94, CEDO 1999-I).

În al doilea rând, din punctul de vedereal Guvernului, cauza a fost examinatã înmod corespunzãtor de cãtre douã instanþeinterne, precum ºi de Curtea de Casaþie.Respingerea recursului de cãtre aceasta dinurmã nu este o denegare de justiþie,deoarece reclamantul a avut posibilitatea dea formula recurs împotriva hotãrârii Curþii deApel din Angers dar acesta nu a depus unmemoriu scris în susþinerea cererii de recurs.Inadmisibilitatea pronunþatã de Curtea deCasaþie nu împiedicã constatarea de cãtreCurte a inadmisibilitãþii cererii, în temeiul art.35 par. 3 lit. b) din Convenþie (cauzaKorolev c. Rusiei (dec.), nr.25551/05, ºicauza AS Bratøi Zátkove c. RepubliciiCehe (dec.), nr. 20862/06, 8 februarie 2011).


Analizând obiecþiunile de admisibilitateinvocate de Guvern, în contextul art. 35par.3 lit. b din Convenþie, Curtea, rapor-tându-se la criteriul „prejudiciului” a constatatcã, într-adevãr, cauza se referã la o amendãde valoare modicã iar miza financiarã aacesteia este minimã.

Cu toate acestea, Curtea a învederat cãaprecierea asupra gravitãþii unei încãlcãritrebuie sã se realizeze prin raportare atât lapercepþia subiectivã a reclamantului asupracazului sãu cât ºi la caracterul obiectiv alsituaþiei.

În ceea ce priveºte perspectiva subiec-tivã, Curtea a statuat cã importanþa cauzeipentru reclamant este evidentã atâta vremecât acesta a continuat, în pofida aplicãriisancþiunii amenzii în cuantum redus si cususpendare, sã urmeze procedurile, inclusivdupã ce i-a fost opusã de cãtre Curtea deCasaþie absenþa unor motive de recursîntemeiate (a contrario, cauza Shefer c.Rusiei (dec.), nr. 45175/04, 13 martie 2012).

Privitor la caracterul obiectiv al circum-stanþelor cazului, Curtea a constatat cãacesta este pe larg mediatizat ºi purtând,totodatã, asupra dezbaterilor privindmenþinerea sau abrogarea dispoziþiilor careincrimineazã ofensa adusã Preºedintelui,problemã ridicatã inclusiv în Parlamentulfrancez.

Ca atare, problema în discuþie nefiind unaminorã, atât în plan naþional (par.34 dinhotãrâre) cât ºi în plan convenþional (cauzaBerladir ºi alþii c. Rusiei, nr. 34202/06, par.34, 10 iulie 2012), Curtea a apreciat cã dinperspectiva exigenþelor impuse deConvenþie ºi Protocoalele sale, se impuneanaliza pe fond a cererii, aceasta fiind astfeldeclaratã admisibilã.

3.2. Cu privire la fondul cereriiCurtea a apreciat cã, într-adevãr,

condamnarea reclamantului a constituit oingerinþã în libertatea de exprimaregarantatã de art.10 din Convenþie, urmândsã stabileascã dacã, prin raportare laexigenþele par.2 al art.10, ingerinþa a fost„prevãzutã de lege”, dacã „a urmãrit un scoplegitim” ºi, respectiv, dacã a fost „necesarãîntr-o societate democraticã”.

Astfel, Curtea a constatat cã instanþelenaþionale au aplicat sancþiunea în temeiulart.23 ºi 26 din Legea din 1881, vizând sãasigure ordinea publicã ºi, totodatã, sãprotejeze reputaþia Preºedintelui, astfel cãingerinþa a fost „prevãzutã de lege” ºi aurmãrit „protejarea reputaþiei altora”.

Pentru a statua asupra caracterului„necesar al ingerinþei într-o societatedemocraticã”, Curtea a precizat cãobiectivul controlului exercitat de aceasta nueste acela de a se substitui instanþelornaþionale competente ci, dimpotrivã, de averifica dacã, din perspectiva art.10 dinConvenþie, instanþele naþionale au respectatmarja de apreciere care le este recunoscutã(cauza Fressoz ºi Roire c. Franþei, par.45). În acest sens, Curtea nu se limiteazãdoar la a verifica dacã statul pârât a acþionatîn limitele puterii sale de apreciere cubunã-credinþã ºi cu diligenþã rezonabilã ci,evalueazã ingerinþa prin raportare la toatecircumstanþele cauzei, inclusiv la conþinutulreproºurilor aduse reclamantului ºi contextulîn care au fost fãcute (cauza News VerlagsGmbH & Co. KG c. Austriei, nr.31457/96,par.52, C.E.D.O. 2000-I).

Curtea a reiterat cã revine acesteiasarcina sã stabileascã dacã autoritãþilenaþionale au oferit, pentru justificareaingerinþei, “motive pertinente ºi sufi-ciente”, precum ºi dacã mãsura aplicatã afost “proporþionalã cu scopul legitimurmãrit” (cauza Chauvy ºi alþii c. Franþei,nr. 64915/01, par. 70, C.E.D.O.2004-VI). Înacest scop, Curtea trebuie sã se convingãcã instanþele naþionale, bazându-se pe oapreciere rezonabilã a situaþiei de fapt, aurespectat standardele impuse de art.10 dinConvenþie.

În cauza de faþã, Curtea a constatat cã,într-adevãr, expresia “casse toi pov’con”expusã pe o pancartã de cãtre reclamant,la trecerea coloanei prezidenþiale, eraofensatoare la adresa Preºedintelui Franþei.Totuºi, Curtea a considerat cã analizarespectivului act trebuie realizatã în luminatuturor circumstanþelor ºi, în special, prinraportare la calitatea destinatarului


mesajului respectiv, a reclamantului, formamesajului ºi contextul în care exprimareaacestuia s-a produs.

Curtea - referindu-se la considerentelereþinute de instanþele naþionale în hotãrârilede condamnare privitoare la intenþiareclamantului de a ofensa, reaua-credinþãa acestuia, angajarea politicã areclamantului ºi premeditarea actului sãu -a apreciat cã libertatea de exprimare areclamantului nu este, în cauza de faþã, înrelaþie cu libertatea presei, atâta vreme câtexpresia “casse toi pov’con” nu a fost folositãîntr-un atare context, motiv pentru care nuse impune a analiza prezenta cauzã printrimitere la raþionamentul utilizat în cauzaColombani ºi alþii c. Franþei (nr.51279/99,25 iunie 2002)

În continuarea raþionamentului sãu,Curtea a constatat cã, în dreptul intern, spredeosebire de infracþiunea de defãimare, încazul infracþiunii de ofensã nu se admiteproba veritãþii, exoneratoare de rãspunderepenalã. O asemenea imposibilitateconstituie o mãsurã excesivã pentruprotejarea reputaþiei unei persoane, fie eachiar ºeful statului.

Mai mult, reclamantul nu a susþinut în faþainstanþelor naþionale cã ar fi fost lezat deaceeaºi expresie folositã anterior dePreºedinte ºi cã, astfel, a formulat o expresieofensatoare ºi nu o simplã alegaþie. Caurmare, reclamantul nu putea sã se apereprin recurgerea la proba veritãþii sau lainvocarea existenþei provocãrii. În plus, s-aremarcat faptul cã, în conformitate cu dreptulintern aplicabil, exercitarea acþiunii penalenu este atributul Preºedintelui Republicii, cial Ministerului Public.

În lumina acestor elemente, Curtea aconsiderat cã nu este necesar sã apreciezecompatibilitatea incriminãrii infracþiunii deofensã cu standardele Convenþiei, aceastafiind deja anterior consideratã ca având uncaracter excesiv, atâta vreme cât nuproduce nici un efect particular ºi nu conferãnici un privilegiu ºefului statului raportat ladreptul de a informa ºi de a-ºi exprima opiniacu privire la aceasta (a contrario, Artun ºi

Güvener c. Turciei, nr. 75510/01, par. 31,26 iunie 2007).

Pentru a stabili dacã ingerinþa în libertateade exprimare a reclamantului se conciliazãechilibrat cu interesul dezbaterii libereasupra unei chestiuni de interes general,Curtea a pornit de la constatarea cã acþiuneareclamantului nu a vizat viaþa privatã sauonoarea preºedintelui, tot astfel cum nuputea fi consideratã un atac gratuit împotrivapersoanei Preºedintelui Republicii, existândo legãturã, aºa cum a relevat ºi Curtea deApel, între manifestarea publicã areclamantului ºi implicarea acestuia în viaþasocial-politicã (activist, susþinãtor al cauzeiunei familii turce imigrate ilegal, un vechisusþinãtor al socialiºtilor).

Curtea a reiterat principiul potrivit cãruiaîn domeniul dezbaterilor ºi discursurilorpolitice, art. 10 par.2 din Convenþie lasã unspaþiu extrem de redus pentru restricþii alelibertãþii de exprimare, astfel cã limitele criticiiadmisibile sunt mai largi când aceastavizeazã persoane politice, acestea din urmãexpunându-se deliberat ºi inevitabil unuicontrol atent atât din partea presei cât ºi dinpartea publicului, în general, ceea ceimpune politicienilor sã manifeste un gradridicat de toleranþã sub acest aspect (cauzaLopes Gomes da Silva c. Portugaliei, nr.37698/97, par. 30, C.E.D.O. 2000-X).

Pe de altã parte, Curtea nu a putut ignorafaptul cã expresia utilizatã de reclamant eratocmai cea folositã anterior de însuºipreºedinte, expresie în mod repetat difuzatãîn presã ºi pe larg dezbãtutã în media, celmai adesea cu tentã umoristicã. Tocmaiaceastã împrejurare l-a determinat pereclamant sã recurgã la maniera satiricã deexprimare a criticii sale.

Curtea în mod repetat a subliniat înjurisprudenþa sa cã satira este o formã deexpresie literarã ºi de comentariu social,care, prin exagerarea ºi distorsionarearealitãþii, în mod natural urmãreºte sã iriteºi sã provoace. Acesta este motivul pentrucare Curtea reclamã o deosebitã atenþie înexaminarea oricãrei ingerinþe în libertateade exprimare a unui artist sau a altei


persoane care alege sã se exprime în acestmod (cauza Tuºalp c. Turciei, nr. 32131/08 ºi 41617/08, par.48, 21 februarie 2012).

Sancþionarea penalã a unui comporta-ment manifest prin mijloace satirice, ca acelal reclamantului, poate avea un caracterdisuasiv asupra intervenþiei satirei în temelesociale ºi care poate juca un rol importantîn dezbaterile asupra unor chestiuni deinteres general.

Pentru aceste considerente, Curtea aapreciat cã, evaluând necesitateacondamnãrii pentru ofensã adusã ºefuluistatului în circumstanþele cauzei ºi efecteleacestei condamnãri asupra reclamantului,aplicarea de cãtre instanþele naþionale a uneisancþiuni de naturã penalã a constituit omãsurã disproporþionatã faþã de scopulurmãrit, nefiind necesarã într-o societatedemocraticã.

A existat astfel o încãlcare a art.10 dinConvenþie.

4. Asupra încãlcãrii art. 6 par. 1 dinConvenþie, Curtea a considerat cã, în acordcu jurisprudenþa sa (cauza Del Sol c.Franþei, nr. 46800/99, C.E.D.O. 2002-II)acest capãt de cerere este mod vãditneîntemeiat, fiind respins ca inadmisibilpotrivit art.35 par.3 lit.a ºi par.4 dinConvenþie.

5. Cu privire la aplicarea art. 41 dinConvenþie, cu toate cã reclamantul asolicitat daune morale în cuantum de 5.000EUR, Curtea a considerat cã, în circum-stanþele cauzei, simpla constatare prin

hotãrâre a încãlcãrii art.10 constituie în sineo satisfacþie echitabilã suficientã.

Comentariu:Formula “casse toi pov’con”, utilizatã

iniþial de Preºedintelui Nicolas Sarkozy încãdin februarie 2008 ºi adresatã publicacestuia de reclamant în august 2008, agenerat numeroase rumori ºi discuþii, maimult sau mai puþin critic-ironice în mass-media atât interne24 dar ºi internaþionale25,ajungând ca presa sã facã recurs laaceasta26 chiar în cazuri strãine de contextulîn care a apãrut27.

Dincolo de agitaþia creatã la nivelul opinieipublice ºi al presei în legãturã cu caracterulinedit, inoportun sau indecent al unei atareformule, circumstanþele concrete alecontextului au determinat dezbateri denaturã juridicã, inclusiv formularea depropuneri legislative pentru abrogareadispoziþiilor care încrimineazã ofensa adusãPreºedintelui (par.22).

Hotãrârea Curþii din14 martie 2013 nu afost de naturã sã clarifice problematicanãscutã in legãturã cu caracterul necesar ºiactual al instrumentelor penale de protecþiea onoarei ºi demnitãþii ºefului statuluifrancez, însã, apreciez cã judecãtorii Secþieia V-a a Curþii nici nu ºi-au propus un atarescop.

În doctrina francezã28 a fost criticatãaceastã atitudine reticentã a Curþii de atranºa compatibilitatea art.26 din Legea din1881 cu prevederile Convenþiei, repro-

24http://www.leparisien.fr/faits-divers/affichette-casse-toi-pov-con-la-cour-europeenne-sanctionne-la-france-14-03-2013-2640317.php

25 http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-2178392226http://www.rtl.fr/actualites/people/article/casse-toi-riche-con-le-proces-liberation-bernard-arnault-

en-octobre-2013-775317195227http://www.lepoint.fr/medias/casse-toi-r iche-con-arnault-porte-plainte-contre-l iberation-

10-09-2012-1504621_260.php. Publicaþia La Liberation a fost acþionatã în judecatã pentru folosirea ofensatoarea expresiei “casse toi riche con” (eufemistic - “dispari, nenorocit bogat!”) la adresa magnatului Bernard Arnault,patronul grupului de lux LVMH, acesta din urmã fiind criticat pentru cererea sa de naturalizare belgianã înscopul evitãrii supunerii fiscalitãþii franceze excesive. Bernard Arnault a calificat expresia “casse toi riche pov’con”,folositã de La Liberation, ca “extremã vulgaritate” solicitând daune morale, procesul având termen de judecatãla 4 octombrie 2013.

28A se vedea Nicolas Hervieu, „Liberté d’expression politique (Art. 10 CEDH) : L’équivoque sursis européenconcédé au délit d’offense au Président de la République”. Disponibil pe: http://revdh.org/2013/03/20/liberte-dexpression-politique-equivoque-sursis-europeen-delit-doffense-president-republique/


ºându-i-se chiar accentuarea dilemei în carese aflã acum instanþele naþionale, în faþacãrora se ridicã problema infracþiunii deofensã adusã Preºedintelui Republicii,29

acestea fiind constrânse între necesitateaaplicãrii dreptului naþional ºi imperativulrespectãrii standardelor convenþionale.

În contextul analizei admisibilitãþii cererii,Curtea a trecut peste inexistenþa prima faciea unui “prejudiciu important”, recurgând laargumentul semnificaþiei cauzei, atât dinperspectiva subiectivã a reclamantului, câtºi din punct de vedere al caracterului obiectival circumstanþelor cazului.

Fãcând aplicarea situaþiei de excepþiepermise de art.35 par.3 lit.b din Convenþie,Curtea a apreciat cã, în pofida lipsei unuiprejudiciu important, se impune analiza pefond a cauzei care, dincolo de impactul pecare îl are pentru reclamant, relevã oimportanþã sporitã atât în plan intern cât ºiconvenþional (par.35 din hotãrâre).

Într-adevãr, Curtea a invocat, mai multsau mai puþin explicit, ca argument aladmisibilitãþii cererii, interesul în plannaþional pentru aceastã cauzã, însã, rezultãcu claritate cã nu a fãcut-o pentru asancþiona neechivoc încriminarea delictului

de ofensã în dreptul intern, ci pentru a arãtaîncã o datã maniera flexibilã ºicircumstanþiatã în care trebuie evaluatãfiecare acþiune în domeniul libertãþii deexprimare.

Acþiunea reclamantului care a folosit opancartã pentru transmiterea mesajului sãua fost consideratã de Curte ca nefiind dedomeniul libertãþii presei, ceea ce a permisastfel îndepãrtarea de raþionamentul utilizatîn cauza Colombani ºi alþii c. Franþei30 ºi,continuarea analizei în contextul specific alsatirei (provocatoare ºi iritante) la adresapoliticienilor (care trebuie sã fie mai toleranþila controlul ºi critica publicului larg).

Finalmente, în pofida sublinierii de cãtreCurte a mizei însemnate a cauzei pentrureclamant (art.34), aceasta a apreciat cãsimpla recunoaºtere a încãlcãrii art.10 dinConvenþie constituie o suficientã satisfacþieechitabilã. Prin aceasta, Curtea s-aîndepãrtat de la jurisprudenþa sa, în care, încazurile în care a constatat încãlcãri aleart.10 din Convenþie, a acordat, “mai multdecât o simplã victorie moralã, ºi satisfacþiade a contribui la jurisprudenþa Curþii”31 (cums-a exprimat judecãtorul Ann Power-Forde,în opinia sa separatã).

29 Idem, p.1030 Cauza Colombani ºi alþii c. Franþei, nr.51279/99, 25 iunie 2002, în care încãlcarea art.10 din Convenþie

a constat în condamnarea reclamanþilor la amendã penalã de 5,000 FRF pentru delictul de a ofensa, prinpublicaþia Le Monde, un ºef de stat strãin.

31 Cauza Martchenko c. Ucrainei, nr. 4063/04, par. 61, 19 februarie 2009, în care Curtea a acordat daunemorale în cuantum de 1.000 EUR pentru stresul ºi frustrarea generate de încãlcarea libertãþii de exprimare,care “nu pot fi compensate prin simpla constatare a încãlcãrii art. 10 din Convenþie” (par.61).


În esenþã, prin hotãrârea din data de 16aprilie 2013, Curtea a constatat încãlcareade cãtre statul român a articolului 3 ºi aarticolului 8 din Convenþie. Pentru apronunþa aceastã hotãrâre, Curtea aapreciat cã reclamantul a fost deþinut încondiþii de supraaglomerare ºi lipsã deigienã, necorespunzãtoare dreptului protejatprin articolul 3 din Convenþie. Sub aspectularticolului 8, Curtea a statuat cã ingerinþa îndreptul la respectarea vieþii private ca

urmare a „scurgerii” cãtre presã a extraselordin transcrierile convorbirilor telefonice acauzat reclamantului un prejudiciu, situaþiefaþã de care statul nu ºi-a îndeplinit obligaþiade a asigura protecþia informaþiilor aflate înposesia sa ºi nici nu a oferit reclamantului ocale internã pentru a obþine redresareaviolãrii drepturilor sale.

Rezumând hotãrârea, în temeiularticolului 3 din Convenþie, reclamantulCostel Cãºuneanu s-a plâns de supunereasa la tratamente degradante prin aceea cãa fost scos încãtuºat de cãtre autoritãþi lamomentul pãrãsirii sediului acestora, înprezenþa presei. Totodatã, invocândaceleaºi prevederi, reclamantul a arãtat cãa fost deþinut în condiþii improprii în arestulDirecþiei Generale de Poliþie a MunicipiuluiBucureºti (DGPMB) pentru o perioadã decinci zile, fãcând referire la plasarea sa într-ocelulã al cãrei spaþiu era sub standardeleCPT, precum ºi la lipsa de igienã ºiintimitate. În temeiul articolului 8 dinConvenþie, reclamantul s-a plâns de faptul

Obligaþia statului de a nu supune o persoanã la tratamenteinumane ori degradante – expunerea unei persoane în public

încãtuºatã, condiþii materiale de detenþie. Dreptul larespectarea vieþii private – apariþia în presã a unor transcrieri

ale convorbirilor telefonice interceptate autorizat - cauzaCãºuneanu c. României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Hotãrâri importante

O plângere privind supunerea unei persoane la tratamente degradante ºi inumane, însensul articolului 3 din Convenþia europeanã a drepturilor omului (interzicerea torturii), prinexpunerea acelei persoane în public purtând cãtuºe, trebuie sã fie adresatã autoritãþilornaþionale anterior sesizãrii CEDO.

Statul este þinut a asigura oricãrei persoane arestate condiþii materiale de detenþie adecvatestandardelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) faþã de dreptul garantatprin articolul 3 din Convenþie.

Apariþia în presã a unor extrase din transcrierile convorbirilor telefonice interceptate încursul urmãririi penale încalcã viaþa privatã a persoanei, ocrotitã prin articolul 8 din Convenþie(dreptul la respectarea vieþii private ºi de familie).


cã autoritãþile ar fi „scurs” cãtre presã extrasedin transcrierile convorbirilor telefoniceinterceptate în dosarul penal în care eracercetat.

Faþã de situaþia de fapt expusã, recla-mantul s-a adresat Curþii invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin articolele 3 ºi 8 dinConvenþie.

În hotãrârea pronunþatã, având în vedereprevederile articolului 3 din Convenþie subaspectul expunerii publice a reclamantuluiîncãtuºat, Curtea a reamintit decizia sapronunþatã la data de 19 februarie 2013 încauza Costiniu c. României, nr. 22016/10,prin care a respins plângerea reclamantuluica inadmisibilã pentru neepuizarea cãilorinterne de atac. Observând cã nu existãniciun element care sã diferenþieze prezentacauzã de cea anterior menþionatã, pe calede consecinþã, Curtea a respins acest capãtde cerere ca inadmisibil pentru neepuizareacãilor interne de atac.

În ceea ce priveºte condiþiile materiale dedetenþie din arestul DGPMB, Curtea arespins excepþia neepuizãrii cãilor internede atac invocatã de cãtre Guvernul românîn temeiul Legii nr. 275/2006, privindexecutarea pedepselor ºi a mãsurilordispuse de organele judiciare în cursulprocesului penal, reamintind cã deja astatuat cã aceastã lege nu oferã un remediuefectiv pentru a se obþine reparareaprejudiciului cauzat prin deþinerea uneipersoane în condiþii de supraaglomerarecarceralã ºi lipsã de igienã (a se vedea înacest sens, cauza Petrea c. României, nr.4792/03, 29 aprilie 2008, par. 37; cauzaEugen Gabriel Radu c. României, nr.3036/04, 13 octombrie 2009, par. 23; cauzaIamandi c. României, nr. 25867/03, 1 iunie2010, par. 49; cauza Cucolaº c. României,nr. 17044/03, 26 octombrie 2010, par. 67;cauza Ogicã c. României, nr. 24708/03, 27mai 2010, par. 35; cauza Dimakos c.României, nr. 10675/03, 6 iulie 2010, par.38; ºi cauza Goh c. României, nr. 9643/03, 21 iunie 2011, par. 43 - 45).

Analizând fondul, Curtea a reiteratprincipiile consacrate în materia condiþiilor

de detenþie, fãcând referire, în special, lanecesitatea ca tratamentul denunþat sãatingã un nivel minim de severitate pentru aintra sub incidenþa articolului 3 dinConvenþie. Acest aspect a fost examinat decãtre Curte în lumina tuturor circumstanþelorcauzei, cum ar fi natura ºi contextultratamentului aplicat, modalitatea de punereîn executare, durata tratamentului, efectelesale fizice sau psihice, ºi în anumite cazuri,sexul, vârsta ºi starea de sãnãtate a victimei(a se vedea în acest sens, cauza Kud³a c.Poloniei [MC], nr. 30210/96, 26 octombrie2000, par. 90-94; cauza Kalashnikov c.Rusiei, nr. 47095/99, 15 iulie 2002, par. 97ºi urmãtoarele; cauza Artimenco c.României, nr. 12535/04, 30 iunie 2009, par.31-33; ºi cauza Ogicã c. României, citatãanterior, par. 40-41).

De asemenea, Curtea a reafirmat faptulcã reprezintã o încãlcare a articolului 3 dinConvenþie deþinerea unei persoane încondiþii de suprapopulare carceralã ºi lipsãde igienã chiar pentru o perioadã scurtã detimp - patru, cinci sau zece zile (a se vedeaîn acest sens, cauza Koktysh c. Ucrainei,nr. 43707/07, 10 decembrie 2009, par. 22ºi 91-95; ºi cauza Gavrilovici c. Moldovei,nr. 25464/05, 15 decembrie 2009, par. 25ºi 42-44).

Astfel, vãzând cã anterior a stabilit cã aintervenit o încãlcare a articolului 3 dinConvenþie în raport de condiþiile de detenþiedin arestul unitãþilor de poliþie de pe razaMunicipiului Bucureºti (a se vedea în acestsens, cauza Ogicã c. României, citatãanterior, par. 42-51; ºi cauza Artimenco c.României, citatã anterior, par. 34-39),analizând susþinerile reclamantului ºirapoartele CPT, Curtea a reþinut cãsuprapopularea carceralã, igiena insu-ficientã, lipsa de intimitate ºi timpul limitatpetrecut în afara celulei reprezintã untratament a cãrui intensitate a depãºit nivelulinevitabil de suferinþã inerent unei detenþii,constatând încãlcarea acestui articol.

În ceea ce priveºte articolul 8 dinConvenþie, preliminar, Curtea a examinatexcepþia neepuizãrii cãilor interne de atacinvocatã de Guvernul român.


În primul rând, Curtea a expus principiileaplicabile care se degajã din prevederilearticolului 35 din Convenþie. A reiterat faptulcã scopul regulii epuizãrii cãilor interne deatac este acela de a oferi statului membruoportunitatea de a preveni sau îndreptaîncãlcarea pretinsã înainte de sesizareaCurþii. Totuºi, singurele remedii care se cerea fi epuizate sunt cele care sunt în legãturãcu violarea pretinsã ºi care sunt accesibile,suficiente ºi efective, atât în teorie, cât ºi înpracticã, revenind statului membru sã aratecã sunt îndeplinite aceste condiþii (a sevedea în acest sens, cauza Selmouni c.Franþei [MC], nr. 25803/94, 28 iulie 1999,par. 74-75).

Fãcând aplicarea principiilor enumeratemai sus cu ocazia analizei remediilor interneindicate de Guvernul român, în ceea cepriveºte posibilitatea formulãrii unei plângeripenale sub aspectul sãvârºirii infracþiunilorde abuz în serviciu sau divulgarea secretuluiprofesional, Curtea a observat cã unul dintreco-acuzaþi a folosit aceastã cale, iarprocurorul a dispus neînceperea urmãririipenale, deoarece fapta nu era prevãzutã delegea penalã.

Nici calea de a introduce o acþiune civilãîn despãgubiri împotriva jurnaliºtilor care aupublicat extrasele din transcrierile convor-birilor telefonice nu reprezintã în opinia Curþiiun remediu efectiv, reþinând faptul cãreclamantul a subliniat clar obiectul plângeriisale ca fiind „scurgerea” informaþiilor decãtre autoritãþi, iar nu publicarea lor în presã.

În cele din urmã, Guvernul a indicat cafiind un posibil remediu introducerea uneiacþiuni în rãspundere civilã delictualãîmpotriva funcþionarului responsabil detransmiterea informaþiilor presei. Sub acestaspect, Curtea a luat în considerare faptulcã nu s-a putut stabili identitateafuncþionarului responsabil ori autoritateaunde îºi desfãºura activitatea acel funcþionarnici în cursul cercetãrilor efectuate de cãtreprocuror ca urmare a plângerii penaleformulate de cãtre co-acuzat ºi nici în cadrulanchetei interne efectuate de cãtre ConsiliulSuperior al Magistraturii. Or, în aceste

condiþii, calea indicatã de Guvern pare a filipsitã de orice ºansã de succes, fiind preaîmpovãrãtor pentru reclamant sã introducãacþiuni împotriva tuturor autoritãþilor cares-au aflat în posesia dosarului penal. În plus,Guvernul nu a furnizat exemple de practicãjudiciarã care sã contrazicã aceastãconcluzie. Curtea a observat cã jurispru-denþa transmisã de cãtre Guvern se refereala acþiuni introduse împotriva unor persoaneidentificate care puteau fi trase larãspundere pentru divulgarea unor informaþiidin dosare penale.

Pe fond, Curtea s-a referit mai întâi laprincipiile care guverneazã protecþiaacordatã dreptului la reputaþie prin articolul8 din Convenþie (a se vedea în acest sens,cauza Petrina c. României, nr. 78060/01,14 octombrie 2008, par. 27-29 ºi 34-36;cauza A. c. Norvegiei, nr. 28070/06, 9 aprilie2009, par. 63-65; cauza Von Hannover c.Germaniei (nr. 2) [MC], nr. 40660/08 ºi60641/08, 7 februarie 2012, par. 95-99; ºicauza Axel Springer AG, nr. 39954/08, 7februarie 2012, par. 78-95). În special, învirtutea obligaþiilor pozitive inerenterespectãrii efective a dreptului la viaþaprivatã, care revin statelor membre, Curteaexamineazã dacã autoritãþile naþionale auluat mãsurile necesare pentru a asiguraprotecþia efectivã a acestui drept (a se vedeaîn acest sens, cauza Craxi c. Italiei nr. 2,nr. 25337/94, 17 iulie 2003, par. 73).

Totodatã, în situaþiile în care au fostremise presei informaþii confidenþiale, revineîn primul rând statelor membre sã-ºi organi-zeze autoritãþile ºi sã-ºi formeze funcþionariipentru a se asigura cã nicio informaþieconfidenþialã sau secretã nu va fi divulgatã(a se vedea în acest sens, cauza Stoll c.Elveþiei [MC], nr. 69698/01, 10 decembrie2007, par. 61 ºi 143; ºi cauza Craxi c. Italieinr. 2, citatã anterior, par. 75).

În continuare, Curtea a subliniat faptul cãdreptul la respectarea vieþii private ºi dreptulla libertatea de exprimare sunt drepturi egaleîn sensul Convenþiei ºi sunt îndreptãþite la oprotecþie egalã atunci când sunt puse înbalanþã (a se vedea cauza Von Hannover


c. Germaniei nr. 2 [MC], citatã anterior, par.106).

În aplicarea principiilor expuse anterior,Curtea a analizat pe de o parte, dacã prindivulgarea informaþiilor a fost produsreclamantului vreun prejudiciu, iar pe de altãparte, dacã mãsurile luate de autoritãþi aufost adecvate.

În ceea ce priveºte primul aspect, Curteaa notat de la început faptul cã extrase dindosarul de urmãrire penalã au fost fãcutepublice anterior emiterii rechizitoriului.Reþinând împrejurarea cã ceea ce faceobiectul examinãrii este „scurgerea”informaþiilor de cãtre autoritãþi, a apreciat cairelevant faptul cã dosarul penal în care eracercetat reclamantul prezenta un interespublic deosebit.

În continuare, luând în considerare faptulcã convorbirile telefonice intrã sub noþiuneade viaþã privatã ºi corespondenþã potrivitarticolului 8 (a se vedea în acest sens, cauzaCraxi c. Italiei nr. 2, citatã anterior, par. 57;ºi cauza Drakšas c. Lituaniei, nr. 36662/04, 31 iulie 2012, par. 52), deºi acestea nuerau irelevante pentru procesul penal (a sevedea a contrario, cauza Craxi c. Italiei nr.2, citatã anterior, par. 66, unde convorbiriletelefonice publicate erau într-o anumitãmãsurã private ºi aveau o legãturã limitatãcu acuzaþiile penale), conþinutulînregistrãrilor ofereau detalii despredemersurile reclamantului ºi îl puneau într-oluminã defavorabilã, creând impresia cãacesta sãvârºise fapte penale, înainte caautoritãþile sã se pronunþe asupraacuzaþiilor. Curtea a considerat, astfel, cã„scurgerea” unor informaþii nepublice cãtrepresã constituie o ingerinþã în dreptulreclamantului la respectarea vieþii saleprivate.

De asemenea, Curtea a statuat faptul cãacest caz nu priveºte o pierdere a reputaþieica rezultat al acþiunilor proprii ale uneipersoane acuzate de sãvârºirea uneiinfracþiuni, de vreme ce la momentulpublicãrii informaþilor confidenþiale,reclamantul beneficia de prezumþia denevinovãþie (a se vedea a contrario, cauza

Sidabras ºi Džiautas c. Lituaniei, nr.55480/00 ºi 59330/00, 27 iulie 2004, par.49).

În ceea ce priveºte consecinþele pentrureclamant a „scurgerii” informaþiilor cãtrepresã, Curtea a accentuat cã reclamantulnu a avut la dispoziþie mijloace pentru a-ºiproteja reputaþia, deoarece acuzaþiile nufuseserã încã analizate pe fond de cãtre oinstanþã, iar autenticitatea ori acurateþeaconvorbirilor telefonice ºi interpretarea lornu au putut fi contestate.

Pe cale de consecinþã, Curtea a conclu-zionat cã reclamantul a suferit un prejudiciuprin ingerinþa în dreptul sãu la respectareavieþii private ca urmare a „scurgerii” cãtrepresã a extraselor din transcrierile convor-birilor telefonice.

Referitor la cel de-al doilea aspect, Curteaa subliniat faptul cã publicarea materialelornu au dus la înaintarea anchetei penale.

Aºadar, nu se poate susþine cã statulreþinea informaþii relevante pentru odezbatere publicã sau cã funcþionarul carea transmis informaþiile a acþionat ca un„informator” (a se vedea în acest sens,cauza Guja c. Moldovei [MC], nr. 14277/04, 12 februarie 2008, par. 72 ºiurmãtoarele). În pus, informaþiile ar fi devenitaccesibile publicului la momentul înregistrãriicauzei pe rolul instanþei, astfel cã„scurgerea” informaþiilor nu era justificatã.

Curtea a reiterat faptul cã, prin natura sa,procedura interceptãrilor telefonice estesupusã unui control judiciar riguros ºi estelogic ca rezultatul acestei proceduri sã nufie fãcut public fãrã o cercetare judiciarãatentã (a se vedea mutatis mutandis, cauzaDumitru Popescu c. României nr. 2, nr.71525/01, 26 aprilie 2007, par. 44 ºi 70-84).

S-a subliniat împrejurarea cã accesulpublicului la datele cuprinse într-un dosarpenal nu este nelimitat, ci supus unor regulicare sunt aplicate de un judecãtor, iar lacererea reclamantului accesul presei poatefi limitat. Dacã nu existã un control judiciaral accesului publicului la dosar, iarinformaþiile sunt „scurse” cãtre presã, ceeace va prezenta importanþã va fi, în primul


rând, dacã statul membru ºi-a organizatautoritãþile ºi ºi-a format funcþionarii pentrua evita sustragerea de la respectareaprocedurii ºi, în al doilea rând, dacãreclamantul benefica de remedii pentru aobþine repararea încãlcãrii drepturilor sale.

Sub primul aspect, Curtea a luat act defaptul cã anumite asociaþii de presã ºi oasociaþie profesionalã de magistraþi auconsiderat publicarea materialelor ca nefiindeticã ºi au sesizat Consiliul Superior alMagistraturii, care a desfãºurat o anchetãinternã. S-a pus accentul pe faptul cãaceastã cauzã nu reprezenta un caz izolatde „scurgere” cãtre presã a informaþiilor dindosare penale. S-a observat, totuºi, lipsaunei reacþii publice oficiale în acest caz: nicioacþiune nu a dus la identificarea autoritãþiisau a persoanei responsabile; niciuna dindeclaraþiile oficiale nu a avut drept scopdistanþarea autoritãþii de un asemeneacomportament; nu a fost fãcutã niciocondamnare publicã a unei asemenea

acþiuni. Totodatã, acþiunile întreprinse deConsiliul Superior al Magistraturii nu au fostsuficiente faþã de gravitatea situaþiei.

Sub cel de-al doilea aspect, Curtea areamintit cã deja a stabilit cã reclamantulnu beneficia de un remediu intern.

În concluzie, Curtea a statuat cã statulnu ºi-a îndeplinit obligaþia de a asigurapãstrarea în siguranþã a informaþiilor aflateîn posesia sa în scopul apãrãrii dreptuluireclamantului la respectarea vieþii saleprivate (a se vedea în acest sens, cauzaCraxi c. Italiei nr. 2, citatã anterior, par. 75;ºi cauza Drakšas c. Lituaniei, citatãanterior, par. 60) ºi nici nu a pus la dispoziþiareclamantului vreun mijloc de a obþinerepararea încãlcãrii drepturilor sale.

În acest context, Curtea a decis cãarticolul 3, sub aspectul condiþiilor materialede detenþie, ºi articolul 8, sub aspectultransmiterii cãtre presã a unor extrase dintranscrierile convorbirilor telefoniceinterceptate de autoritãþi, din Convenþie aufost încãlcate.


Prezentarea decizieiÎn esenþã, prin decizia din data de 19

martie 2013 pronunþatã în cauza Patriciu c.României (cererea nr. 43750/05), Curtea aconstatat cã durata audierii reclamantuluitimp de 16 ore, maniera de efectuare aactelor de urmãrire penalã la momentulreþinerii acestuia, precum ºi aplicareamãsurii încãtuºãrii ºi escortãrii reclamantuluipe parcursul transportului la sediul instanþeinu au atins pragul minim de gravitate cerutde articolul 3 din Convenþie.

Rezumând decizia, reclamantul DanCostache Patriciu s-a plâns cã ar fi fostsupus unor tratamente degradante prinaceea cã a fost audiat de cãtre procurori peo duratã de 16 ore de o manierãincompatibilã cu dreptul garantat prinarticolul 3 din Convenþie. Deºi a primit hranãºi apã în timpul audierii, totuºi, modul dedesfãºurare a urmãririi penale cu încãlcarea

abuzivã a regulilor procedurale i-au creat ostare de frustrare. Totodatã, reclamantul s-aplâns de faptul cã a fost adus la ºedinþa dejudecatã purtând cãtuºe la mâini ºi fiindînsoþit de ºase ofiþeri de poliþie purtândcagulã ºi înarmaþi, fãrã ca asemenea mãsuride siguranþã sã fie necesare.

Faþã de situaþia de fapt expusã, recla-mantul s-a adresat Curþii invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionale adreptului garantat prin articolul 3 dinConvenþie.

În decizia pronunþatã, în ceea ce priveºtedurata audierii ºi modalitatea de desfãºurarea acesteia, Curtea a reiterat principiileconsacrate în jurisprudenþa anterioarã,reamintind cã, pentru a intra sub incidenþadomeniului de aplicare al articolului 3 dinConvenþie, este necesar ca tratamentuldegradant sã atingã un minim de gravitate(a se vedea în acest sens, cauza Jalloh c.Germaniei [MC], nr. 54810/00, 11 iulie2006, par. 67). Pentru a stabili dacã untratament are caracter degradant în sensularticolului 3 din Convenþie, Curtea aexaminat dacã scopul acelui tratament a fostde a umili ori de a denigra persoana încauzã, precum ºi dacã prin efectele sale,mãsura a adus atingere sau nu personalitãþiireclamantului de o manierã incompatibilã cuarticolul 3 din Convenþie. Cu toate acestea,absenþa unui asemenea scop nu va exclude

Audierea unei persoane cercetate penal, timp de 16 ore, lasediul parchetului. Încãtuºarea ºi escortarea persoanei reþinute

- decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu c. României


Audierea de cãtre procuror, timp de aproximativ 16 ore, a unei persoane cercetate subaspectul sãvârºirii unor infracþiuni complexe nu încalcã dreptul garantat prin articolul 3(interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante) din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului. Încãtuºarea ºi escortarea unei persoane reþinute spre a fitransportatã la sediul instanþei unde se judecã propunerea de luare a mãsurii arestãriipreventive nu reprezintã o nerespectare a dreptului protejat prin articolul 3 din Convenþie.


în mod definitiv constatarea violãrii articolului3 (a se vedea în acest sens, cauza Peersc. Greciei, nr. 28524/95, 19 aprilie 2001,par. 74).

Curtea a reamintit cã, în cauze similare,a concluzionat cã folosirea unor anumitetehnici de interogare, cumulativ, cupremeditare ºi pentru o perioadã mai lungãde timp, poate cauza persoanei interogatesuferinþe fizice ºi psihice contrare dreptuluiprotejat prin articolul 3 din Convenþie (a sevedea în acest sens, cauza Irlanda c. MariiBritanii [MC], nr. 5310/71, 18 ianuarie 1978,par. 167). În acelaºi sens, Curtea a statuatcã reprezintã un tratament contrar articolului3 împrejurarea ca reclamanþii sã aºtepte 10ore sã fie audiaþi în calitate de martori, fãrãa beneficia de hranã, apã ºi repaus (a sevedea în acest sens, cauza Soare ºi alþii c.României, nr. 24329/02, 22 februarie 2011,par. 221-222).

Fãcând aplicarea principiilor enumerateîn prezenta cauzã, Curtea a observat cã,pe perioada de aproximativ 16 ore în carereclamantul s-a aflat la sediul parchetului,acesta a fost asistat de mai mulþi avocaþialeºi, nu a fost exercitatã asupra sa nici unfel de violenþã, presiune fizicã sau tehnicãde interogare ºi mai mult decât atât,reclamantul a primit hranã ºi apã în cursulaudierii. Pe de altã parte, reclamantul nu s-aplâns în nici un moment autoritãþilor subaspectul modului de desfãºurare a audierii.

Curtea a notat faptul cã reclamantul asusþinut cã ar fi fost victima unui abuz deputere comis de procurori prin aceea cã i-aufost aduse la cunoºtinþã învinuirile în timpulaudierii, nu a fost ascultat în calitate deinculpat ºi a fost emisã ordonanþa de reþinerepe numele sãu anterior finalizãrii declaraþieiolografe. Or, în opinia Curþii, aceste aspecteconstituie acte de procedurã care puteau ficontestate în timpul urmãririi penale.

În continuare, Curtea a reþinut faptul cãreclamantul a fost audiat o perioadãîndelungatã de timp. Totuºi, relevant a fostfaptul cã audierea a vizat fapte complexe ºiacuzaþii grave formulate împotrivareclamantului, iar acesta a fost asistat de

mai mulþi avocaþi aleºi care au avutposibilitatea de a-l consilia fãrã intervenþiaprocurorilor. În plus, la momentul la careavocaþii reclamantului au solicitatîntreruperea audierii pentru motive de orãtârzie ºi stare de obosealã a celui audiat,procurorii nu au respins aceastã cerere ºinu au exercitat presiuni asuprareclamantului spre a-ºi continua declaraþiile.

În concluzie, Curtea a considerat cã nicidurata audierii ºi nici maniera dedesfãºurare a procedurii nu constituietratamente degradante în sensul articolului3 din Convenþie.

În ceea ce priveºte încãtuºarea ºiescortarea reclamantului, Curtea a reamintitcã mãsura aplicãrii cãtuºelor nu ridicãprobleme din punctul de vedere al articolului3 din Convenþie atâta timp cât este vorbade o arestare legalã, nu este folositã forþa,persoana în cauzã nu este expusã în publicîncãtuºatã, decât în mãsura în care estenecesar, date fiind circumstanþele cauzei.În aceastã privinþã, este important a se stabilidacã persoana respectivã opune rezistenþãarestãrii, încearcã sã se sustragã, sãcauzeze prejudicii sau sã distrugã mijloacede probã (a se vedea în acest sens, cauzaRaninen c. Finlandei, nr. 20972/92, 16decembrie 1997, par. 55, ºi cauza SabanHadziu c. Republicii Cehe, nr. 52110/99,decizia din 4 noiembrie 2003). Caracterulpublic al tratamentului aplicat poate constituiun element relevant ºi agravant (a se vedeaîn acest sens, cauza Gorodnitchev c.Rusiei, nr. 52058/99, 24 mai 2007, par. 100ºi urmãtoarele).

Raportându-se la legislaþia internãincidentã, respectiv Instrucþiunile nr. 901/1999 ale Ministerului de Interne, privindorganizarea ºi funcþionarea locurilor dereþinere ºi arest preventiv din Ministerul deInterne, Curtea a examinat circumstanþeleîn care mãsura aplicãrii cãtuºelor a fost pusãîn executare ºi efectele acestei mãsuri.

În acest sens, Curtea a acceptat faptulcã pot fi luate mãsuri de siguranþã cum suntîncãtuºarea ºi escortarea persoaneireþinute, pentru a asigura securitatea


transportului acestei persoane. Totuºi, înanumite situaþii, circumstanþele personaleale celui reþinut pot fi luate în considerarepentru a se hotãrî dacã se impune oasemenea mãsurã.

În cauza de faþã, s-a constatat faptul cãreclamantul nu a dovedit faptul cã ar fi fostexpus în public purtând cãtuºe. Deasemenea, acesta nu a furnizat elementeprin care sã dezmintã afirmaþiile Guvernuluireferitoare la luarea mãsurii încãtuºãrii înscopul transportului reclamantului fãrã a fiexpus publicului ºi fãrã ca presa sã surprindãimaginea reclamantului încãtuºat. Pe de altãparte, reclamantul nu a contestat mãsuraîncãtuºãrii ºi escortãrii sale în faþa instanþei,deºi era asistat de mai mulþi avocaþi (a sevedea în acest sens, cauza Pop Blaga c.României, nr. 37379/02, decizia din 10aprilie 2012, par. 101).

În ceea ce priveºte efectele mãsuriiîncãtuºãrii, Curtea a remarcat faptul cãreclamantul nu a prezentat nici un raportmedical sau alte documente care sãdovedeascã suferinþele psihice ori legãturade cauzalitate între suferinþele pretinse ºiaceastã mãsurã (a se vedea în acest sens,cauza Pop Blaga c. României, citatãanterior, par. 102, ºi cauza Erdogan Yagizc. Turciei, nr. 27473/02, 6 martie 2007, par.43). În plus, reclamantul nu s-a plâns cãmãsura încãtuºãrii i-ar fi cauzat suferinþefizice.

Pe cale de consecinþã, Curtea a apreciatcã nu se poate stabili cã tratamentul aplicatreclamantului i-a cauzat alte suferinþe decâtcele inerente oricãrei mãsuri de siguranþã.

În acest context, Curtea a respinsplângerea ca inadmisibilã.


1. Situaþia de faptReclamantul, jurnalist ºi director

editorialist al hebdomadarului „Ziar deSinaia” a scris în lunile februarie ºi martie2005 patru articole critice la adresamedicului C.P., directorul SpitaluluiOrãºenesc Sinaia.

Obiectul criticilor îl constituiau activitateamanagerialã a directorului, atitudinea deintimidare exercitatã asupra celorlalþi medicidin spital, închiderea nejustificatã adepartamentului de terapie intensivã,precum ºi demersurile directorului de aobþine o locuinþã socialã deºi nu îndeplineacondiþiile legale. De asemenea, reclamantula criticat relaþiile directorului cu PartidulSocial Democrat (PSD), afirmând cã

managerii favorizaþi politic sunt „construiþi dinaceiaºi plãmadã ca Doctorul Mengele”.

Dintre formulele ºi termenii utilizaþi dereclamant la adresa doctorului C.P.,instanþele naþionale au reþinut în principalurmãtoarele: ”o persoanã arogantã, sigurãpe sine, care vorbeºte cu o voce cãzutã darcu un zâmbet superior”; „înclinat spre uncomportament familial adesea consideratbizar”; o persoanã care „pretinde cã nucunoºtea cât de mare era averea soþieisale”; „care a tras multe sfori pentru a devenidirector”; care „aspirã la titlul de cel maiîncrâncenat parvenit din Sinaia”; care „adeclanºat o campanie de teroare împotrivafostului director, pe care l-a atacat verbaltimp de doi ani pânã când acesta din urmãºi-a dat demisia”. Tot astfel, reclamantul l-aacuzat pe doctorul C.P. de faptul cã a instituit„legea tãcerii”, prin propria-i numire capurtãtor de cuvânt al spitalului.

Doctorul C.P. a formulat o plângerepenalã împotriva reclamantului, acuzându-lde calomnie.

La 31 august 2005, Judecãtoria Sinaial-a achitat pe reclamant pentru infracþiuneade calomnie ºi a respins acþiunea civilã.Instanþa naþionalã a apreciat, pe de o parte,cã afirmaþiile reclamantului reprezentaujudecãþi de valoare privitoare la conduitamoralã ºi profesionalã a doctorului C.P., iarpe de altã parte, cã reclamantul a

Jurnalist obligat de instanþa naþionalã la plata de daune moralecãtre directorul unui spital public, fãrã ca mãsura sã fie

necesarã într-o societate democraticã - încãlcarea art. 10 dinConvenþie în cauza Bugan c. României


Prin Hotãrârea din 12 februarie 2013 pronunþatã în cauza Bugan c. României (cerereanr.13824/06), Curtea a constatat încãlcarea art. 10 din Convenþie prin faptul cã instanþanaþionalã, în lipsa unor motive pertinente ºi suficiente, a dispus obligarea reclamantului laplata de daune morale pentru prejudiciul cauzat unui director de spital public prin articolelepublicate în presa localã.


demonstrat veridicitatea afirmaþiilor sale. Maimult, s-a apreciat cã declaraþiile recla-mantului corespundeau unei nevoi socialeºi erau proporþionale cu scopul urmãrit,reclamantul acþionând cu intenþia de ainforma cititorii asupra unor aspecte deinteres public ºi nu pentru a calomnia parteavãtãmatã.

La 11 noiembrie 2005, TribunalulPrahova a modificat în parte sentinþa primeiinstanþe, în sensul cã a menþinut dispoziþiade achitare dar l-a obligat pe reclamant, însolidar cu publicaþia pentru care lucra, la6.000 lei cu titlu de daune morale în temeiulart.998-998 din Codul civil precum ºi lacheltuieli judiciare în cuantum de 60 lei cãtrestat ºi respectiv 5.500 lei cãtre parteavãtãmatã.

Tribunalul a considerat cã termenii utilizaþide reclamant în articolele sale au adusatingere onoarei ºi reputaþiei pãrþii vãtãmate,subliniind faptul cã aceasta din urmã erapersoanã publicã ceea ce a fãcut caarticolele publicate sã-i cauzeze acesteia unprejudiciu.

Decizia Tribunalului, bazatã pe proba cuînscrisuri ºi susþinerile orale ale apãrãrii,reclamantul adresându-se instanþei doar lasfârºitul dezbaterilor în cadrul ultimuluicuvânt al inculpatului, a statuat, pe laturãpenalã, cã reclamantul „prin articolelepublicate ºi-a exercitat libertatea deexprimare ºi a informat publicul asupra uneiprobleme de interes general”, însã instanþaa apreciat cã acesta este responsabil dinpunct de vedere civil atâta vreme cât„maniera în care s-a exprimat ºi termeniiutilizaþi au generat sentimente de tensiuneºi dispreþ faþã de partea vãtãmatã”.

2. Asupra încãlcãrii art. 10 dinConvenþie

Reclamantul a susþinut încãlcarealibertãþii sale de exprimare prin faptul cã afost obligat la plata de daune morale cãtredirectorul spitalului, din pricina unor articolescrise în legãturã cu deficienþele existenteîn managementul spitalului.

Deºi reclamantul a invocat atât art. 10 câtºi art. 6 par.2 din Convenþie, Curtea a

examinat cererea doar din perspectivaart.10.

Curtea a reiterat principiile stabilite înjurisprudenþa sa privitoare la libertatea deexprimare garantatã de art.10 din Convenþie(printre care cauza Cumpãnã ºi Mazãre c.României [MC], nr. 33348/96, par. 88-93),reamintind cã presa joacã rolul indispensabilde „câine de pazã” într-o societatedemocraticã precum ºi faptul cã presa, deºinu trebuie sã depãºeascã anumite limiteþinând în special de protecþia reputaþiei ºidrepturilor celuilalt, totuºi are sarcina de ade a comunica informaþii si idei asupra unorchestiuni politice, precum si asupra altorsubiecte de interes general.

Curtea a fãcut din nou referiri la cauzeledin jurisprudenþa sa privitoare la protecþiaoferitã jurnaliºtilor care dezbat probleme deinteres public, precum ºi la limitele criticiiacceptabile, limite care sunt mai largi înprivinþa funcþionarilor publici ori politicienilordecât în privinþa persoanelor private (cauzaIeremiov c. României nr.1, 24 noiembrie2009, nr. 75300/01, par. 38).

Totodatã, libertatea de exprimare esteaplicabilã ºi „informaþiilor” ori „ideilor” careofenseazã, ºocheazã sau deranjeazã, iarpentru a constitui o încãlcare a art.8 dinConvenþie care protejeazã dreptul lareputaþie, un atac împotriva reputaþiei uneipersoane trebuie sã atingã un anumit nivelde gravitate ºi sã cauzeze un prejudiciuvictimei prin atingerile aduse dreptuluiacesteia la respectul vieþii private (cauza A.c. Norvegiei, 9 aprilie 2009, nr. 28070/06,par. 64).

Aplicând aceste principii la cauza de faþã,Curtea a constatat mai întâi cã deciziaTribunalului Prahova a reprezentat oingerinþã în dreptul reclamantului lalibertatea de exprimare, ingerinþã care eraprevãzutã de lege (art.998-999 C.civ) ºiurmãrea un scop legitim, ºi anume protecþiareputaþiei altora.

Analizând condiþia caracterului necesaral ingerinþei într-o societate democraticã,Curtea a trebuit sã determine dacã argu-mentele invocate de instanþele naþionaleerau „pertinente si suficiente” ºi dacã


mãsura era proporþionalã cu scopul legitimurmãrit, luând în calcul ºi marja de apreciererecunoscutã instanþelor naþionale.

În acest sens, Curtea a constatat cãreclamantul s-a referit în articolele sale laprobleme de interes public, dat fiind faptulcã persoana vãtãmatã era directorulspitalului public local ºi o persoanã publicãiar activitatea sa de manager al instituþieiavea influenþã asupra accesului populaþieilocale la serviciile medicale. Ca atare,trebuie acceptat cã acesta din urmã erasubiect al unui control atent privitor laacþiunile ºi comportamentul sãu în viaþapublicã.

Curtea a apreciat cã, deºi unelecomentarii ale reclamantului fãceau referirela viaþa privatã a victimei, totuºi, limbajulfolosit de reclamant a rãmas în limiteleacceptabile ale libertãþii de exprimarerecunoscute ziariºtilor.

În opinia Curþii, Tribunalul Prahova l-aobligat pe reclamant la plata de daunemorale ºi cheltuieli de judecatã în lipsa unormotive pertinente ºi suficiente care sãfundamenteze rãspunderea civilã delictualã,în special cu privire la prejudiciul suferit de

victimã ca urmare a limbajului folosit dereclamant în articolele sale.

Mai mult, în condiþiile în care primainstanþã a respins acþiunea civilã, în recursnu au fost administrate alte probe iar pãrþilenu au dat noi declaraþii, ceea ce, în opiniaCurþii, echivaleazã cu o decizie insuficientmotivatã, contrar exigenþelor unei buneadministrãri a justiþiei (mutatis mutandis,cauza Suominen c. Finlandei, 1 iulie 2003,nr. 37801/97, par. 34).

Ca urmare, Curtea a constatat cãTribunalul nu a oferit motive pertinente ºisuficiente prin decizia sa, ceea ce, fãrã amai fi necesarã examinarea condiþieiproporþionalitãþii, face ca ingerinþa sã nu fie„necesarã într-o societate democraticã”, însensul art.10 par 2 din Convenþie.

Aºadar, Curtea a constatat încãlcareaart.10 din Convenþie.

3. Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca Statul român sã-i

plãteascã reclamantului suma de 4.500EUR, cu titlu de daune morale, 16 EUR, cutitlu de daune materiale, ºi 2.000 EUR,pentru cheltuieli.

100 JurisClasor CEDO – Mai 2013

101JurisClasor CEDO – Mai 2013

MAI 2013MAI 2013MAI 2013MAI 2013MAI 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Mai 2013

Aplicarea unei amenzi penale reclamantului ºi obligarea acestuia la despãgubiri pentrucalomnie sãvârºitã prin presã „fãrã ca instanþa naþionalã sã fi acordat atenþie contextului”în care au fost fãcute afirmaþiile-încãlcarea art. 6 ºi 10 din Convenþie în cauzaNiculescu-Dellakeza c. României ................................................................................... 105Autor: Vasile Bozeºan

Decizia de inadmisibilitate din cauzele Eugen Iorga împotriva României ºi Ioan Moldovanîmpotriva României. Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unui numãrredus de hotãrâri judecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celor din cauzelereclamanþilor ................................................................................................................... 110Autor: Dragoº Cãlin

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia a 6 hotãrâri judecãtoreºti irevocabilepronunþate în sens contrar deciziei Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie date într-un recursîn interesul legii-decizia de inadmisibilitate Dumitru David ºi alþi 7 reclamanþi c. României .. 113Autor: Dragoº Cãlin


1. Circumstanþele cauzeiLa data de 10 noiembrie 2001, în cadrul

unei emisiuni pe postul local de televiziuneTerraSat, reclamantul, actor de comedie,fiind intervievat despre activitatea lui C.M.,regizor ºi directorul Teatrului Naþional dinCraiova (TNC), s-a referit la acesta din urmãca fiind «un regizor de mâna a ºaptea».Ulterior, la 17-18 ºi 30 noiembrie 2001,reclamantul a publicat în ziarele locale„Cuvântul Libertãþii”, ºi „Ediþie Specialã” oscrisoare intitulatã «Aproape toþi banii alocaþipentru montarea de spectacole ni-i ia C.».

Prin scrisoarea respectivã reclamantulcritica activitatea managerialã a directoruluide teatru, cumularea de cãtre acesta dinurmã a calitãþilor de regizor, director deteatru ºi consilier artistic, imputându-itotodatã însuºirea banilor alocaþi pentrumontarea spectacolelor.

Ca urmare a plângerii penale formulatede C.M., reclamantul a fost judecat pentrusãvârºirea infracþiunilor de insultã ºicalomnie prevãzute de art. 205 ºi 206 C.pen.În cadrul procedurilor judiciare, reclamantula depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisurireprezentând organigrama TNC, deciziaemisã la 26 iulie 1999 de Consiliul Local alMunicipiului Braºov, decizii emise la 06aprilie 2001 prin care Curtea de Conturi ºidepartamentul de control financiar auconstatat neregularitãþi în administrareabugetului TNC, contractul încheiat între C.Mºi Ministerul Culturii, articole din ziarepublicate în Braºov referitoare la activitatealui C.M. în cadrul teatrului din Braºov.

La data de 03 iunie 2002 JudecãtoriaCraiova l-a achitat pe reclamant cuargumentul cã elementul intenþional nu a fostdovedit, respingând totodatã acþiunea civilãa pãrþii civile împotriva reclamantului,instanþa motivând soluþia prin aceea cã

Aplicarea unei amenzi penale reclamantului ºi obligareaacestuia la despãgubiri pentru calomnie sãvârºitã prin presã

„fãrã ca instanþa naþionalã sã fi acordat atenþie contextului” încare au fost fãcute afirmaþiile-încãlcarea art. 6 ºi 10 din

Convenþie în cauza Niculescu-Dellakeza c. României


Prin hotãrârea din 23 martie 2013 pronunþatã în cauza Niculescu-Dellakeza c. României(cererea nr. 5393/04), Curtea a constatat, pe de o parte, încãlcarea art. 10 din Convenþieprin faptul cã instanþa naþionalã, fãrã a lua în considerare contextul în care a fost publicatarticolul, l-a condamnat pe reclamant pentru sãvârºirea infracþiunii de calomnie la pedeapsaunei amenzi penale ºi l-a obligat la plata de daune morale iar, pe de altã parte, art. 6 dinConvenþie întrucât instanþa de recurs l-a condamnat pe reclamant fãrã a-l audia, cu toate cãprima instanþã dispusese achitarea acestuia.


intenþia reclamantului nu a fost aceea de aofensa ci de a informa publicul cu privire laproblemele actorilor din cadrul TNC ºiactivitatea managerialã a instituþieirespective.

Partea vãtãmatã a formulat recurs, însãca urmare a cererii formulate de C.M.,instanþa supremã a dispus strãmutareacauzei Tribunalului Satu Mare.

Reclamantul a fost supus unei intervenþiichirurgicale, fiind internat în spital înperioada 21-28 februarie 2003, acestasolicitând strãmutarea cauzei cãtre oinstanþã mai apropiatã de Craiova, invocândstarea precarã a sãnãtãþii sale precum ºifaptul cã nici un avocat din Craiova nu estedispus sã se deplaseze la Satu Mare,cererea reclamantului fiind însã respinsã ladata de 28 mai 2003.

Citat pentru termenul de judecatã in 18martie 2003 reclamantul a solicitatTribunalului Satu Mare acordarea unuitermen, formulându-ºi apãrãri în scris ºidepunând în susþinere înscrisuri, instanþaacordând un nou termen pentru data de 15aprilie 2003.

La data de 15 aprilie 2003, ca urmare alipsei reclamantului, legal citat, Tribunalul aamânat cauza pentru data de 20 mai 2003iar la 29 aprilie 2003 reclamantul a solicitatsuspendarea cauzei pentru o perioadã deun an de zile datã fiind starea sãnãtãþii sale,instanþa acordând un nou termen dejudecatã, în aºteptarea soluþiei instanþeisupreme asupra cererii reclamantuluiadresatã acesteia privind strãmutareacauzei.

La termenul de judecatã din 17 iunie2003, Tribunalul, constatând din nou lipsareclamantului, faptul cã judecarea cauzei afost amânatã de trei ori, împrejurarea cã la28 mai 2003 Curtea Supremã respinsesecererea de strãmutare ºi cã pãrþile nu aumai propus probe în apãrare, a procedat lajudecarea pe fond a cauzei, partea vãtãmatãsusþinându-ºi motivele de recurs, iarprocurorul, prezent, a solicitat respingerearecursului.

Instanþa de recurs, prin Decizia din 24iunie 2003, a desfiinþat sentinþa primei

instanþe ºi l-a condamnat pe reclamantpentru infracþiunea de calomnie la pedeapsaamenzii penale în cuantum de 10 mil. ROLºi l-a plata cãtre partea civilã a sumei de 30mil ROL cu titlu de daune ºi 1 mil. ROL cutitlu de cheltuieli precum ºi a sumei de11 730 259 ROL cu titlu de cheltuielijudiciare cãtre stat. În motivarea hotãrâriisale, instanþa naþionalã a arãtat cã expresiica «regizor de mâna a ºaptea», «aproapetoþi banii alocaþi pentru montarea despectacole ni-i ia C.», „acte de inculturã»,«abuz grav de putere» constituie acte decalomnie intenþionatã.

La data de 09 iunie 2003, Curtea deConturi a emis un raport de controlintermediar privitor la exerciþiul bugetar alTNC ºi la legalitatea cheltuielilor, din acestarezultând clar angajarea sumelor bugetareale TNC în cheltuieli nelegale, astfel cãsubsecvent a fost sesizat Parchetul cuprivire la sãvârºirea de cãtre C.M. ainfracþiunii de delapidare.

Invocând documentele emise înactivitatea de control financiar ºi cercetarepenalã privitoare la C.M, reclamantul aformulat o cerere de revizuire a hotãrârii decondamnare care însã a fost respinsã cuargumentul cã expresiile utilizate dereclamant în articol ºi reþinute în hotãrâreade condamnare au constituit un atac direct,personal, la adresa pãrþii vãtãmate, vizânddoar indirect activitatea sa managerialã.

2. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieReclamantul a invocat încãlcarea art. 6

par. 1 din Convenþie, susþinând cã prindecizia de condamnare a instanþei de recurs,fãrã ca acesta sã fi fost audiat în persoanã,i-a fost încãlcat dreptul la un proces echitabil.

Curtea a reamintit principiile enunþate înjurisprudenþa sa, privitoare la obligaþiainstanþei de control judiciar, care areplenitudine de competenþã sã statuezeasupra situaþiei de fapt ºi de drept ºi sãdecidã asupra problemei privind vinovãþiei,de a proceda la o apreciere nemijlocitã adeclaraþiilor persoanei care susþine cã nu acomis actul calificat ca infracþiune (cauza


Constantinescu c. României, 27 iunie2000, nr. 28871/95, par. 55).

Întrucât în prezenta cauzã reclamantul afost condamnat de instanþa de recurs fãrã afi audiat în persoanã, Curtea, raportându-sela competenþele Tribunalului Satu Mare, aconstatat cã aceastã instanþã nu era obligatãsã pronunþe o nouã hotãrâre pe fond daravea însã aceastã posibilitate, lucru care s-aºi întâmplat, instanþa de recurs desfiinþândsentinþa primei instanþe ºi pronunþândcondamnarea reclamantului. Împrejurareacã inculpatul a fost audiat de prima instanþã,nu exonereazã instanþa de recurs de aaudia, la rândul sãu, inculpatul, cu atât maimult cu cât prima instanþã a dispus achitareaacestuia.

Întrucât reclamantul nu putea fi criticatpentru lipsã de interes în desfãºurareaprocesului, acesta formulând repetate cereride amânare ºi de suspendare a cauzeiîntemeiat pe acte medicale, instanþa derecurs nu a acordat atenþie motivelorinvocate de reclamant, ignorând certificatelemedicale depuse de acesta ºi omiþând sãdispunã o expertizã medico-legalã potrivitart. 303 Cod procedurã penalã.

În concluzie, condamnarea reclamantului,pronunþatã fãrã ca acesta sã fie audiat dupãce prima instanþã l-a achitat, este contrarãexigenþelor unui proces echitabil, garantatede art. 6 par. 1 din Convenþie.

3. Asupra art. 10 din ConvenþieCurtea Europeanã a Drepturilor Omului,

constatând caracterul legal al ingerinþei (art.206 C.pen. în vigoare la acel moment) ºiscopul legitim urmãrit (protejarea reputaþieilui C.M.), a analizat dacã ingerinþa înlibertatea de exprimare a reclamantului afost necesarã într-o societate democraticã.

Astfel, în primul rând, Curtea a constatatcã afirmaþiile reclamantului îl vizau pe C.M.care deþinea calitatea de director al uneiinstituþii publice (Teatrul Naþional),chestiunile legate de activitatea acesteiinstituþii constituind, fãrã îndoialã un subiectde interes general pentru comunitatea localã

În al doilea rând, analizând expresiileutilizate de reclamant, Curtea a evidenþiat

faptul cã pentru justificarea acestora,reclamantul, încã din debutul articolului, afãcut referire la cumulul funcþiilor deþinutede C.M, la comportamentul ºi deciziile luatede acesta în calitate de director precum ºila activitatea TNC sub conducerea acestuia,ceea ce relevã intenþia reclamantului de ainforma publicul cu privire la activitateaacestei instituþii ºi problemele actorilor careactiveazã în cadrul acesteia

În al treilea rând, Curtea a apreciatafirmaþiile reclamantului ca fiind un melanjîntre judecãþi de valoare ºi imputãri de fapt,remarcând încercarea reclamantului de a-ºisusþine cu elemente de fapt alegaþiile ceeace conduce la ideea cã acesta a acþionat cubunã-credinþã. În acest sens existenþarezultatelor controlului financiar ºi începereacercetãrilor penale faþã de C.M. indicã faptulcã afirmaþiile reclamantului nu au fost totallipsite de fundament.

Totodatã, deºi unele aserþiuni alereclamantului aveau caracter ofensator,totuºi Curtea a apreciat cã reclamantul nu adepãºit doza de exagerare ºi provocareadmisibilã, prin raportare la chestiunile pecare acesta a dorit sã le supunã dezbateriiprin intervenþiile sale din presã.

Mai mult, nu trebuie ignorat cã reclamatuls-a implicat în procedurile judiciare, prinprezenþa sa în faþa primei instanþe precumºi prin urmãrirea desfãºurãrii procesului înrecurs, prin rãspunsurile sale la motivele derecurs ale pãrþii adverse ºi prin propunereade probe în apãrare, insistând sã fie prezentpentru a fi audiat.

Întrucât în procedurile interne au fostignorate aceste elemente evidenþiate deCurte, aceasta a constatat cã instanþanaþionalã de recurs “nu a acordat atenþiecontextului în care articolul în cauzã a fostpublicat”, astfel cã aceasta nu a oferit motive“relevante ºi suficiente” pentru justificareamãsurilor dispuse asupra reclamantului.

Curtea, referindu-se la proporþionalitateasancþiunilor a subliniat cã, în pofidamodificãrilor legislative privind art. 206C.pen., cu efect exonerator asupra situaþieireclamantului, ceea ce rãmâne relevant este


simplul fapt al aplicãrii sancþiunilor penaleîn temeiul legislaþiei existente la momentuljudecãrii cauzei. Tot astfel, obligareareclamantului la plata de despãgubiri ºicheltuieli judiciare, în cuantum total deaproximativ 1100 EUR a avut un impactasupra situaþiei patrimoniale a acestuia.

A existat, astfel, o încãlcare a art. 10 dinConvenþie.

4. Asupra altor pretinse încãlcãri aleConvenþiei

Curtea, în temeiul art. 35 par. 3 ºi par 4din Convenþie a respins ca neîntemeiatcapãtul de cerere privind încãlcarea art. 14coroborat cu art. 10 privitor la pretinsadiscriminare a reclamantului. De asemenea,pe acelaºi temei a fost respinsã ºi cerereareclamantului care a invocat încãlcarea art.6 ºi art. 13 din Convenþie, prin respingereade cãtre Curtea Supremã de Justiþie a cereriisale de strãmutare a cauzei, CurteaEuropeanã apreciind cã nu existã aparenþavreunei încãlcãri a drepturilor ºi libertãþilorgarantate de articolele invocate.

5. Satisfacþia echitabilãCurtea a obligat Statul român sã

plãteascã reclamantului sumele de 1.700EUR cu titlu de daune materiale, 5.900 EURcu titlu de daune morale ºi 200 EURreprezentând cheltuieli.

Notã:Privitor la încãlcarea art. 6 par. 1 din

Convenþie, deficienþa proceduralãevidenþiatã de Curte a fost remediatã,legislativ, prin dispoziþiile art. I pct.173 ºi art.I pct.192 din Legea nr. 356/2006 prin cares-a introdus alin.11 al art. 378 ºi respectiv afost modificat art. 38516 C.pr.pen.,prevãzându-se astfel obligaþia instanþelor de

apel ºi de recurs de a proceda la audiereainculpatului în cazul în care nu a fost audiatde instanþa de fond (ºi de apel) precum si încazul în care instanþa de fond (ºi de apel)nu a pronunþat împotriva inculpatului ohotãrâre de condamnare.

Privitor însã la încãlcarea art. 10 dinConvenþie, apreciez cã hotãrârea Curþii din23 martie 2013 pronunþatã în prezentacauzã relevã - în pofida faptului cã se referãla o ingerinþã petrecutã în anul 2003 -actualitatea ºi caracterul constant alproblemelor pe care instanþele naþionale dinRomânia nu le pot surmonta în cadrulprocedurilor judiciare in care se tranºeazãlimitele libertãþi de exprimare în general ºiîn domeniul presei, în special.

În contextul declarãrii ca neconstituþionalãa Deciziei nr. 8/2010 a Î.C.C.J. - SecþiileUnite32 în care se reactiveazã problematicalegatã de incriminarea infracþiunilor deinsultã ºi calomnie, aplicarea sancþiuniiamenzii penale nu constituie, în sine, oproblemã de convenþionalitate, Curteastatuând recent (cauza Antonescu c.României, nr. 31029/05, hotãrârea din 21februarie 2012)33, cã aplicarea sancþiuniiamenzii penale reclamantului în cuantum de30.000.000 ROL ºi daune morale de 1.000ROL a constituit o mãsurã proporþionalã cuscopul urmãrit.

Însã, spre deosebire de cauza Anto-nescu (în care reclamantul era ministrusecretar de stat în cadrul MinisteruluiCulturii) Curtea priveºte cu reticenþãurmãrirea penalã ºi judecarea jurnaliºtilor,acest tip de mãsuri putând avea un efectdisuasiv asupra activitãþii acestora deinvestigaþie ºi informare (cauza LopezGomez da Silva c. Portugaliei, 28septembrie 2000, nr. 37698/97, par. 36).

32 Curtea Constituþionalã a decis, la 29 aprilie 2013, cu unanimitate de voturi, cã “dezlegarea datã problemelorde drept judecate prin Decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie - Secþiile Unite nr.8 din 18 octombrie2010 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2010 este neconstituþionalã,contravenind Constituþiei ºi Deciziei Curþii Constituþionale nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007”;

http://www.ccr.ro/files/statements/comunicat_de_presa_29.pdf33 http://hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/962


Oricum, rãmâne problematicã în noilecircumstanþe generate de soluþia CurþiiConstituþionale din 29 aprilie 2013, cuplatãcu o eventualã lipsã de intervenþie alegiuitorului, cerinþa previzibilitãþii legii (art.205-206 C.pen) care, prin ipotezã, ar ajungesã se aplice în domeniul libertãþii deexprimare.

Însã, rãmânând la hotãrârea din cauzaNiculescu-Dellkeza ºi corelând-o cuultimele hotãrâri pronunþate împotrivaRomâniei pe temeiul art. 10 din Convenþie(cauza Bugan c. României34, cauzaTãnãsoaica c. României35 ºi cauza IleanaConstantinescu c. României36), consta-tãm cã principala criticã pe care Curtea oaduce instanþelor naþionale o reprezintãomisiunea acestora de evalua cauza prinraportare la întregul ansamblu circum-stanþial. De cele mai multe ori instanþelenaþionale îºi limiteazã analiza la caracterulofensator sau insultãtor al termenilor utilizaþi,ignorând alte elemente importante de carenu poate fi lipsitã o abordare obiectivã,completã ºi corectã a limitelor criticiloradmisibile.

Astfel, atât în cauza Bugan, cât ºi încauza Tãnãsoaica instanþele au ignoratinteresul public pentru tema supusãdezbaterii (activitatea managerialã a unuispital public ºi respectiv problema poluãriiapelor) ºi calitatea de persoanã publicã apersoanei criticate (director al unei instituþiipublice), elemente care ar fi fost de naturãsã conducã la interpretare mai largã alibertãþii de exprimare. Tot astfel, în cauzaIleana Constantinescu s-a ignorat un altelement important ºi anume implicareaactivã în proces a reclamantei aspect careare reverberaþii majore asupra ideii debunã-credinþã a autorului afirmaþiilor.

Cauza Niculescu-Dellakeza comple-teazã tabloul lipsei de abordare globalã acircumstanþelor cauzei de cãtre instanþele

naþionale, Curtea precizând expres cã«instanþa naþionalã nu a acordat atenþiecontextului în care a fost publicat articolul»(par. 64).

Problema stabilirii limitelor criticii admi-sibile, în special in domeniul mass-media,este una spinoasã cu atât mai mult cu câtse diversificã, invariabil, formele de expri-mare la nivelul societãþii, însã jurisprudenþaCurþii este extrem de bogatã în criterii,elemente ºi raþionamente care, cunoscuteºi uzitate, pot ajuta judecãtorul naþional înînþelegerea ºi relaþionarea eficientã a tuturorcircumstanþelor cauzei.

Aplicarea conjugatã a criteriilor jurispru-denþiale (precum relaþia dintre dreptul lalibertatea de exprimare prevãzut de art. 10ºi dreptul la imagine, bunã reputaþie ºi viaþãprivatã protejate de art. 8 din Convenþie;calitatea, funcþia sau notorietatea persoaneisupuse criticii jurnalistice; stilul jurnalistic,forma ºi contextul în care este formulat sitransmis mesajul critic; interesul publicpentru tema dezbãtutã de jurnalist; buna-credinþã a jurnalistului; raportul dintrejudecãþi de valoare ºi fapte materialeconcrete; doza de exagerare ºi provocarespecificã limbajului jurnalistic; protejareasurselor jurnalistice; natura ºi proporþio-nalitatea sancþiunii) conduce la stabilirea cuexactitate a unei eventuale depãºiri alimitelor criticii admisibile în fiecare cazconcret ºi, foarte important, permite oferireade cãtre instanþele naþionale a unorargumente „relevante ºi suficiente” pentrusancþiunile ºi mãsurile care se impun.

Oferirea unor motive „relevante ºi sufi-ciente” pentru justificarea sancþiunilor aplicatepe terenul art. 10 asigurã, indirect ºirespectarea exigenþelor art. 6 par. 1 dinConvenþie care impun necesitatea motivãriitemeinice a hotãrârilor, pentru asigurareadezideratului unui bune administrãri a justiþiei(cauza Bugan, citatã anterior, par. 27).

34http://hotararicedo.ro/index.php/news/2013/04/jurnalist-obligat-de-instana-naional-la-plata- de- daune-morale-ctre-directorul-unui-spital-public-fr-ca-msura- s-fie-necesar-ntr-o-societate-democratic-nclcarea-art.-10-din-convenie-n-cauza-bugan-c.-romniei

35 http://hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/92436 http://hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/995


Decizia de inadmisibilitate din cauzele Eugen Iorga împotrivaRomâniei ºi Ioan Moldovan împotriva României. Neîncãlcareaprincipiului securitãþii juridice în situaþia unui numãr redus dehotãrâri judecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar

celor din cauzele reclamanþilor


Prin decizia de inadmisibilitate din 9 aprilie 2013, din cauzele Eugen Iorga împotrivaRomâniei (cererea nr. 15350/05) ºi Ioan Moldovan împotriva României (cererea nr. 19452/05), s-a constatat neîncãlcarea de Statul român a prevederilor art. 6 par. 1 ºi 14 din Convenþieºi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, sub aspectul pretinsei divergenþe dejurisprudenþã, în materia acordãrii unor drepturi persoanelor persecutate din motive politicede dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum ºi celor deportate în strãinãtateori constituite în prizonieri.

Prezentarea decizieiReclamanþii sunt adepþi ai confesiunii

Martorilor lui Iehova. În 1974 ºi 1978,Tribunalul Militar Cluj i-a condamnat lapedepsele de patru ºi respectiv doi ani deînchisoare, pentru refuzul lor de a efectuaserviciul militar.

În 2003 ºi 2004, reclamanþii au formulato acþiune, în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturipersoanelor persecutate din motive politicede dictatura instauratã cu începere de la 6martie 1945, precum ºi celor deportate înstrãinãtate ori constituite în prizonieri,împotriva Direcþiei de Muncã ºi ProtecþieSocialã Cluj. Au susþinut cã aceste

convingeri religioase i-au calificat dreptpersoane persecutate politic de regimulcomunist ºi, prin urmare, aveau dreptul laprestaþiile prevãzute de Decretul-lege nr.118/1990. Prin deciziile irevocabile din 26ianuarie 2005 ºi din 16 februarie 2005,Curtea de Apel Cluj a respins acþiunilereclamanþilor, motivând cã acele condam-nãri pentru refuzul de a efectua serviciulmilitar nu au avut ca temei motive politiceºi, prin urmare, prevederile Decretului-legenr. 118/1990 nu erau aplicabile.

În temeiul Decretului-lege nr. 118/1990:”Art. 1 - (1) Constituie vechime în muncã

ºi se ia în considerare la stabilirea pensieiºi a celorlalte drepturi ce se acordã, înfuncþie de vechimea în muncã, timpul cât opersoanã, dupã data de 6 martie 1945, pemotive politice: a) a executat o pedeapsãprivativã de libertate în baza unei hotãrârijudecãtoreºti rãmase definitivã sau a fostlipsitã de libertate în baza unui mandat dearestare preventivã pentru infracþiunipolitice; b) a fost privatã de libertate în locuride deþinere în baza unor mãsuriadministrative sau pentru cercetãri de cãtreorganele de represiune; c) a fost internatãîn spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit


domiciliu obligatoriu; e) a fost strãmutatãîntr-o altã localitate.

(2) De aceleaºi drepturi beneficiazã ºipersoana care: a) a fost deportatã înstrãinãtate dupã 23 august 1944; b) a fostconstituitã în prizonier de cãtre parteasovieticã dupã data de 23 august 1944 ori,fiind constituitã ca atare, înainte de aceastãdatã, a fost reþinutã în captivitate dupãîncheierea armistiþiului. (3) Fiecare an dedetenþie sau internare pentru situaþiileprevãzute la alin. (1) ºi (2) se considerã cavechime în muncã un an ºi ºase luni.

Art. 3 - (1) De prevederile art. 1beneficiazã ºi persoanele care au decizii depensionare. (2) În cazul celor decedaþi,urmaºii acestora au dreptul la pensie deurmaº în condiþiile legii, cu luarea în calcula vechimilor stabilite potrivit prezentuluidecret-lege.

Art. 6 - Persoanele care s-au aflat în unadintre situaþiile prevãzute la art. 1 alin. (1) ºi(2) nu pot beneficia ºi de drepturileprevãzute la art. 5.

Art. 7 - Indemnizaþiile lunare acordate înbaza prezentului decret-lege nu afecteazãplafoanele de venituri în funcþie de care sestabilesc chiriile pentru locuinþele din fondullocativ de stat, bursele pentru elevi ºistudenþi ºi ajutoarele sociale.”

Prin Decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie - Secþiile Unite, publicatã în MonitorulOficial, Partea I, nr. 137 din 2 martie 2010,a fost admis recursul în interesul legiideclarat de procurorul general al Parchetuluide pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie iar, în interpretarea ºi aplicareaunitarã a dispoziþiilor art. 1 alin. (1) lit. a) dinDecretul-lege nr. 118/1990, republicat, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, s-astabilit cã: ”Persoanele condamnate definitivpentru infracþiunile contra capacitãþii deapãrare a þãrii, prevãzute de art. 334 ºi 354din Codul penal, sãvârºite din motive deconºtiinþã, nu pot beneficia de drepturileacordate persoanelor persecutate dinmotive politice.”

Reclamanþii au invocat încãlcarea art. 6par. 1 ºi 14 din Convenþie ºi a art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,arãtând cã, în cazuri similare cu ale lor,instanþele naþionale au ajuns la soluþiidiferite, întemeiate pe o interpretare diferitãa aceloraºi prevederi legale, cu încãlcareaprincipiul securitãþii juridice. De asemenea,s-au plâns de faptul cã au fost privaþi debeneficiile prevãzute de Decretul-lege nr.118/1990 ºi cã au fost discriminaþi încomparaþie cu alþi adepþi ai Martorilor luiIehova, persoane care au fost recunoscuteca fiind “persecutate din motive politice”.Reclamantul Eugen Iorga a invocat ºi art. 9din Convenþie, arãtând cã libertatea degândire, de conºtiinþã ºi de religie i-a fostîncãlcatã, fiind condamnat în 1978 la patruani de închisoare pentru refuzul de a efectuaserviciul militar. De asemenea, s-a plâns ºicu privire la art. 13 din Convenþie,menþionând cã a fost lipsit de dreptul la unrecurs efectiv.

1. Cu privire la pretinsa încãlcare a art.

6 par. 1 ºi 14 din Convenþie ºi a art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie

Guvernul a susþinut cã hotãrârilejudecãtoreºti interne prin care s-a ajuns lao soluþie diferitã de aceea din cauzelereclamanþilor au fost izolate ºi nu se poateconsidera cã au creat o divergenþã deinterpretare.

Reclamanþii au reiterat observaþiileformulate la depunerea cererilor ºi auprezentat cinci hotãrâri judecãtoreºtidefinitive ºi irevocabile ale unor instanþenaþionale care au acordat drepturileprevãzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Curtea a reamintit cã, pentru a verificadacã pronunþarea unor soluþii diferite încazuri similare, reprezintã sau nu o încãlcarea dreptului la un proces echitabil, subaspectul nerespectãrii principiului securitãþiiraporturilor juridice, instanþa europeanãanalizeazã în primul rând dacã a existat lanivel intern o divergenþã „profundã ºipersistentã”, dacã dreptul intern prevede unmecanism pentru unificarea acestor practici


ºi, în ultimul rând, dacã acest mecanism afuncþionat eficient în speþã (Albu ºi alþii c.României, 10 mai 2012, par. 34).

Curtea a constatat cã, din informaþiileprezentate de pãrþi, se pare cã în întreagaþarã, majoritatea instanþelor au pronunþathotãrâri similare în sensul cã Martorii luiIehova nu au fost recunoscuþi dreptpersoane persecutate din motive politice ºi,prin urmare, nu le-au fost acordate prestaþiileprevãzute în Decretul-lege nr. 118/1990.

De asemenea, la 16 noiembrie 2009, unrecurs în interesul legii a fost admis de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, care a stabilitliniile directoare cu caracter obligatoriupentru interpretarea unitarã a prevederilorlegale în discuþie.

Soluþiile date de curþile de apel au fostsimilare cu interpretarea Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie.

Prin urmare, Curtea a considerat cãhotãrârile judecãtoreºti invocate dereclamanþi nu au putut dovedi afirmaþiile lor,în special caracterul pretinsei divergenþe. Înastfel de circumstanþe, nu se poate susþinecã au existat “divergenþe profunde” înjurisprudenþa relevantã (a se vedea Albu ºialþii, citatã mai sus, par. 34 ºi Frimu ºi alþiiîmpotriva României, (dec.), 13 noiembrie2012, nr. 45312/11, par. 51).

Mai mult, reclamanþii din cauzele de faþãau beneficiat de proceduri contradictorii, încare au fost în mãsurã sã facã dovadacererilor formulate, argumentele lor fiindexaminate în mod corespunzãtor deinstanþele de judecatã. În acelaºi timp,concluziile instanþelor de judecatã ºiinterpretarea datã legii naþionale în cauzãnu poate fi consideratã drept vãdit arbitrarãsau nerezonabilã.

Ca atare, plângerile reclamanþilor,formulate în baza art. 6 ºi 14 din Convenþie,sunt în mod vãdit nefondate, motiv pentrucare au fost respinse, ca inadmisibile, întemeiul art. 35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Mai mult, aceeaºi soluþie se impune ºi înce priveºte plângerea reclamanþilorreferitoare la faptul lipsirii de drepturileprevãzute în baza Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât nu existã nici un indiciu cã, înmomentul în care acþiunile acestora au fostrespinse, a existat o jurisprudenþã binestabilitã în susþinerea pretenþiilor. Rezultã cãreclamanþii nu au avut un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie(a se vedea Albu ºi alþii, citatã mai sus, par.47).

2. Cu privire la celelalte pretinse

încãlcãriReclamantul Eugen Iorga a invocat

dispoziþiile art. 9 din Convenþie, arãtând cãlibertatea de gândire, de conºtiinþã ºi dereligie i-a fost încãlcatã, fiind condamnat în1978 la patru ani de închisoare pentrurefuzul de a efectua serviciul militar. Deasemenea, s-a plâns ºi cu privire la art. 13al Convenþiei, menþionând cã a fost lipsit dedreptul la un recurs efectiv.

Având în vedere toate materialele aflateîn posesia sa ºi în mãsura în care acesteplângeri intrã în competenþa sa, Curtea aconstatat cã nu existã nici o aparenþã deîncãlcare a drepturilor ºi libertãþilorprevãzute de aceste dispoziþii.

Ca atare, plângerea reclamantului esteîn mod vãdit nefondatã, motiv pentru care afost respinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.


Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia a 6hotãrâri judecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar

deciziei Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie date într-un recurs îninteresul legii-decizia de inadmisibilitate Dumitru David ºi alþi 7

reclamanþi c. României


Prin decizia de inadmisibilitate din 9 aprilie 2013, din cauza Dumitru David ºi alþi 7reclamanþi împotriva României (cererea nr. 54577/07) s-a constatat neîncãlcarea de Statulromân a prevederilor art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie,coroborat cu art. 6 din Convenþie, sub aspectul pretinsei divergenþe de jurisprudenþã, înmateria recalculãrii pensiilor, ca urmare a intrãrii în vigoare a Legii nr.19/2000.

Prezentarea decizieiDrepturile de pensie ale reclamanþilor

s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977,aceºtia fiind angajaþi în industria minierã saua cãilor ferate, încadrându-se astfel, înprincipiu, cu activitate în grupa I de muncã,în sensul Legii nr. 3/1977.

Aceste cereri se referã, în esenþã, larecalcularea pensiilor, în baza Legii nr. 19/2000, precum ºi la soluþiile pretins a fidiferite, date unor cereri similare, de curþilede apel, în funcþie de stabilirea, dupã caz, astagiului complet de cotizare utilizat pentrudeterminarea punctajului mediu anual înoperaþiunile de recalculare a pensiilor însistemul public, pentru persoanele ale cãrordrepturi de pensie s-au deschis în perioada1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza Legii

nr. 3/1977 ºi care ºi-au desfãºurat activitateaîn grupe speciale de muncã la 20 sau 30 deani.

În acest cauze, stagiul complet decotizare utilizat pentru determinareapunctajului mediu anual în operaþiunile derecalculare a pensiilor în sistemul public afost considerat a fi de 30 de ani. Reclamanþiiau susþinut în faþa instanþelor naþionale cãstagiul complet de cotizare pentrurecalcularea pensiilor lor este de 20 de ani,iar dacã ar fi fost luat în considerare, le-ar fidat dreptul la un cuantum al pensiei sporit.

S-au invocat douã argumente juridice.În primul rând, s-a susþinut cã reclamanþii

ar trebui sã aibã parte de acelaºi tratamentca ºi persoanele care au lucrat în condiþii“speciale”, în baza art. 20 ºi 43 din Legeanr. 19/2000, ºi beneficiazã de pensie dupãintrarea în vigoare a acestui act normativ,respectiv de luarea în calcul a unei perioadecontributive de 20 de ani. În al doilea rând,s-a susþinut cã interpretarea corectã a art.14 din Legea nr. 3/1977 ar însemna unstagiu complet de cotizare de 20 de ani. Maimult, decizia nr. 40/2008 pronunþatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - SecþiileUnite a recunoscut un stagiu complet decotizare pentru recalcularea pensiilor de 20de ani, aºa cum prevedea art. 14 din Legeanr. 3/1977. Aceastã abordare a fost urmatã


de alte curþi de apel, care au admis cereriidentice formulate de foºtii colegi aireclamanþilor.

Cererile reclamanþilor privind recalculareapensiilor lor, în baza unui stagiu complet decotizare de 20 de ani, au fost respinseirevocabil, de anumite curþi de apel.

Reclamanþii s-au plâns de faptul cãdreptul lor la un proces echitabil, garantatde art. 6 din Convenþie, a fost încãlcat înconsiderarea soluþiilor divergente adoptatede instanþele naþionale, în cauze identicereferitoare la recalcularea pensiilor pentrupersoanele al cãror drept s-a deschis înbaza Legii nr. 3/1977, în ce priveºte stagiulcomplet de cotizare luat în considerare.Reclamanþii au susþinut cã astfel de hotãrâri,pronunþate în perioada 2005-2010, confirmãexistenþa unei jurisprudenþe neunitare acurþilor de apel din întreaga þarã, în ciudasoluþiei oferite de decizia nr. 40/2008pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie într-un recurs în interesul legii.

Reclamanþii au mai arãtat cã soluþiiledivergente au dat naºtere unor discriminãri,încãlcându-se art. 14 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie,coroborat cu art. 6 din Convenþie.

Guvernul a susþinut cã problema de dreptridicatã în prezenta cauzã nu a dat naºterela “divergenþe jurisprudenþiale profunde ºide lungã duratã”. În orice caz, un recurs îninteresul legii, considerat un mecanismeficient de unificare a jurisprudenþeiromâneºti, a fost introdus într-un intervalrelativ scurt de timp, în mai puþin de un ande la debutul pretinsei divergenþe. În ceeace priveºte plângerile reclamanþilor cu privirela discriminare, Guvernul a susþinut cãsimpla existenþã a unor divergenþe înjurisprudenþã nu poate fi consideratã drepto discriminare. În plus, reclamanþii nu auindicat nici criteriile în baza cãrora ar fi fostdiscriminaþi.

Curtea a reiterat de la bun început faptulcã rolul sãu nu este acela de a se pronunþaasupra erorilor de fapt sau de drept pretinscomise de o instanþã naþionalã, putândefectua acest lucru doar în mãsura în care

s-ar fi încãlcat drepturile ºi libertãþileprotejate de Convenþie (García Ruiz c.Spaniei [MC], par. 28). Acest rol, respectivinterpretarea legislaþiei interne, revineautoritãþilor naþionale, în special instanþelor,Curtea urmând a verifica dacã efectele uneiastfel de interpretãri sunt compatibile cuConvenþia, cu excepþia situaþiilor de evidentarbitrariu, atunci când Curtea poate chiarpune la îndoialã interpretarea dreptuluiintern de cãtre instanþele naþionale (Nejdetªahin ºi Perihan ªahin c. Turciei [MC],par. 49-50, 20 octombrie 2011).

Posibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei. Pentru a verifica dacã pronun-þarea unor soluþii diferite în cazuri similare,reprezintã sau nu o încãlcare a dreptului laun proces echitabil, sub aspectul nerespec-tãrii principiului securitãþii raporturilorjuridice, instanþa europeanã analizeazã înprimul rând dacã a existat la nivel intern odivergenþã „profundã ºi persistentã”, dacãdreptul intern prevede un mecanism pentruunificarea acestor practici ºi, în ultimul rând,dacã acest mecanism a funcþionat eficientîn speþã (Albu ºi alþii c. României, 10 mai2012, par. 38).

Revenind la cauza de faþã, Curteaconstatã cã, din informaþiile prezentate depãrþi, se pare cã în întreaga þarã, majoritateainstanþelor au pronunþat hotãrâri similare, însensul cã persoanele care s-au pensionatîn perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 ºiau fost angajate în condiþii speciale demuncã nu beneficiazã de un stagiu decotizare de 20 ani, în temeiul art.43 alin. (1)din Legea nr. 19/2000. Aºadar, nu au existatdiferenþe profunde ºi nici de lungã duratã,în jurisprudenþa instanþelor judecãtoreºtinaþionale cu privire la chestiunea în discuþie.

Mai mult decât atât, Curtea reþine cã la22 septembrie 2008 un recurs în interesul


legii a fost admis de Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie, care a stabilit liniile directoare,cu caracter obligatoriu pentru interpretareaunitarã a prevederilor legale respective.

Soluþiile date de curþile de apel au fostsimilare cu interpretarea datã de Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie. Este adevãrat cã, înspeþã, spre deosebire de cauza Albu ºi alþiic. României, reclamanþii au indicat ºasehotãrâri judecãtoreºti contrare pronunþatedupã data de 20 mai 2009, atunci cânddecizia din recursul în interesul legii fusesedeja publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei. Cu toate acestea, Curteaconstatã cã acele ºase decizii sunt oexcepþie a jurisprudenþei, iar la nivel naþionalinstanþele naþionale au adoptat o abordareuniformã, în conformitate cu decizia îninteresul legii.

Realizarea coerenþei legii poate necesitaun interval de timp iar perioadele de conflictjurisprudenþial pot fi, prin urmare, tolerate,fãrã a aduce atingere securitãþii juridice (ase vedea Nejdet ªahin ºi Perihan ªahinc. Turciei [MC], par. 83), cu condiþia ca

sistemul juridic intern sã aibã capacitateade a le soluþiona.

Având în vedere toate cele de mai sus,Curtea considerã cã mecanismul, care estedestinat sã rezolve, ºi nu sã excludã,contradicþiile între hotãrârile judecãtoreºti,s-a dovedit a fi eficient ºi a pus capãtdivergenþei de jurisprudenþã referitoare larecalcularea pensiilor pentru persoanele alecãror drepturi de pensie s-au deschis înbaza Legii nr. 3/1977.

Mai mult, toþi reclamanþii din cauzele defaþã au beneficiat de proceduri contradictorii,în care au fost în mãsurã sã facã dovadacererilor formulate, argumentele lor fiindexaminate în mod corespunzãtor deinstanþele de judecatã. În acelaºi timp,concluziile instanþelor de judecatã ºiinterpretarea datã legii naþionale în cauzãnu poate fi consideratã drept vãdit arbitrarãsau nerezonabilã.

Ca atare, plângerile reclamanþilor sunt înmod vãdit nefondate, motiv pentru care aufost respinse, ca inadmisibile, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

116 JurisClasor CEDO – Iunie 2013

117JurisClasor CEDO – Iunie 2013

IUNIE 2013IUNIE 2013IUNIE 2013IUNIE 2013IUNIE 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Iunie 2013

Lipsa discriminãrii în ce priveºte incapacitatea specialã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilorde a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor proprietate privatã pe teritoriulRomâniei, anterior revizuirii Constituþiei din 2013-decizia de inadmisibilitate HelmutMerschdorf ºi alþii c. României ....................................................................................... 121Autor: Dragoº Cãlin


Lipsa discriminãrii în ce priveºte incapacitatea specialã acetãþenilor strãini ºi apatrizilor de a dobândi dreptul de

proprietate asupra terenurilor proprietate privatã pe teritoriulRomâniei, anterior revizuirii Constituþiei din 2013-decizia de

inadmisibilitate Helmut Merschdorf ºi alþii c. României

Autor: Dragoº Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 21 mai 2013, din cauza Helmut Merschdorf ºi alþiiîmpotriva României (cererea nr. 31918/08) s-a constatat neîncãlcarea de Statul român aprevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie în soluþionarea plângerii unorreclamanþi care au invocat refuzul autoritãþilor administrative naþionale, confirmat de instanþelejudecãtoreºti interne, de a le reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor de carefamiliile lor fuseserã deposedate în perioada regimului comunist, întrucât nu îndeplineaucondiþia deþinerii cetãþeniei române.

restituirea terenurilor pe care le-au deþinutca proprietari, aceºtia sau pãrinþii lor. Auto-ritãþile au refuzat, motivând cã reclamanþiinu aveau, la data depunerii cererilor lor,cetãþenia românã, impusã de art. 48 dinLegea nr. 18/1991, pentru a beneficia desistemul de restituire. Reclamanþii aucontestat deciziile administrative.

Unele dintre instanþele sesizate aurespins contestaþiile, arãtând cã art. 44 alin.2 din Constituþie viza exclusiv situaþiamoºtenitorilor al cãror autor obþinuse deja,pe calea oferitã de Legea nr. 18/1991, untitlu de proprietate cu privire la terenuri, iarnu situaþia succesorilor unui de cujus carenu a obþinut niciodatã un teren în acest mod.Aceste instanþe au fãcut referire lainterpretarea art. 44 alin. 2 din Constituþiedatã de Curtea Constituþionalã, prin deciziasa din 7 octombrie 2004, care a constatatcã dispoziþia constituþionalã, deºi nu maiprevede in terminis interdicþia dobândiriidreptului de proprietate asupra terenurilorde cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi, nu oînlãturã, ci doar precizeazã cazurile ºicondiþiile în care aceºtia pot dobândi unasemenea drept, restrângând astfel sfera deaplicare a acestei incapacitãþi speciale.Reclamanþii au declarat recurs împotrivaacestor hotãrâri.

Prezentarea decizieiÎn perioada cuprinsã între sfârºitul anilor

1940 ºi începutul anilor 1960, terenurileagricole aparþinând persoanelor fizice audevenit proprietate de stat sau a coopera-tivelor agricole de producþie. Adevãraþiiproprietari, afectaþi de aceastã mãsurã, autrebuit sã-ºi cedeze terenurile. DupãRevoluþia din 1989, cele mai multe dintrecooperativele agricole au fost desfiinþate, iarterenurile aflate în proprietatea lortransferate cãtre stat. În 1991 a fost adoptatãLegea nr. 18/1991 ce acorda persoanelorsau moºtenitorilor acelor persoane ale cãrorterenuri au devenit proprietate de stat saucooperatistã, în regimul comunist, dreptul dea solicita restituirea acestor terenuri.

Începând cu anul 2005, reclamanþii ausolicitat autoritãþilor administrative locale


Alte instanþe au admis cererile,constatând cã, într-adevãr, Legea nr. 312/2005, la care face trimite art. 44 alin. 2 dinConstituþie, nu implicã dobândireaterenurilor de cãtre strãini prin moºtenire.Prin urmare, reclamanþii au avut o “speranþãlegitimã” de a-ºi vedea reconstituit dreptullor de proprietate asupra unui teren care aaparþinut pãrinþilor lor. Alte instanþe auapreciat cã, deþinând cetãþenia unui statmembru al Uniunii Europene, acest fapt erasuficient pentru acei reclamanþi pentru a seputea pretinde titulari ai unui “bun”, în sensulart. 1 din Protocolul nr. 1 Adiþional laConvenþie. Autoritãþile administrative auformulat recurs împotriva acestor hotãrâri.

Recursurile pãrþilor persoane fizice aufost respinse, iar recursurile declarate deautoritãþile administrative au fost admise,hotãrârile în cauzã modificate, iar, pe fond,toate acþiunile au fost respinse, deciziileadministrative iniþiale fiind confirmate,definitiv ºi irevocabil, de toate instanþele. Înmotivare, instanþele de recurs au amintit, înprimul rând, faptul cã Legea nr. 18/1991 afost o lege specialã, care excludeareconstituirea dreptului de proprietateasupra terenurilor ai cãror foºti proprietarinu aveau cetãþenia românã. Potrivit poziþieiconstante a Curþii Constituþionale, art. 44alin. 2 din Constituþie a recunoscutcetãþenilor strãini doar dreptul de a dobânditerenuri prin moºtenire legalã, doar pentrusuccesiunile deschise dupã data revizuiriiConstituþiei, respectiv dupã 29 octombrie2003. Dar succesiunile pe care reclamanþiile-au invocat erau deschise anterior acesteidate. În plus, prevederile Legii nr. 312/2005au impus o perioadã de tranziþie între cinciºi ºapte ani de la data aderãrii României laUniunea Europeanã, pentru orice dobândirede cãtre cetãþenii strãini, apatrizii nerezidenþiîn România cu domiciliul într-un statmembru, precum ºi de persoanele juridicenerezidente, constituite în conformitate culegislaþia unui stat membru.

În baza art. 44 alin. 2 din ConstituþiaRomâniei, ”proprietatea privatã estegarantatã ºi ocrotitã în mod egal de lege,

indiferent de titular. Cetãþenii strãini ºiapatrizii pot dobândi dreptul de proprietateprivatã asupra terenurilor numai în condiþiilerezultate din aderarea României la UniuneaEuropeanã ºi din alte tratate internaþionalela care România este parte, pe bazã dereciprocitate, în condiþiile prevãzute prin legeorganicã, precum ºi prin moºtenire legalã”.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 18/1991,”cetãþenii români cu domiciliul în strãinãtate,precum ºi foºtii cetãþeni români care ºi-auredobândit cetãþenia românã, indiferentdacã ºi-au stabilit sau nu domiciliul în þarã,pot face cerere de reconstituire a dreptuluide proprietate pentru suprafeþele de terenuriagricole sau terenuri cu destinaþie forestierã,prevãzute la art. 45, care le-au aparþinut înproprietate, dar numai pânã la limitaprevãzutã la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole,ºi nu mai mult de 30 ha de familie, pentruterenurile cu destinaþie forestierã, întermenul, cu procedura ºi în condiþiileprevãzute la art. 9 alin. (3)-(9)”.

Totodatã, în baza art. 3-6 din Legea nr.312/2005 ”Cetãþeanul unui stat membru,apatridul cu domiciliul într-un stat membrusau în România, precum ºi persoana juridicãconstituitã în conformitate cu legislaþia unuistat membru pot dobândi dreptul deproprietate asupra terenurilor în aceleaºicondiþii cu cele prevãzute de lege pentrucetãþenii români ºi pentru persoanele juridiceromâne. Cetãþeanul unui stat membrunerezident în România, apatridul nerezidentîn România cu domiciliul într-un statmembru, precum ºi persoana juridicãnerezidentã, constituitã în conformitate culegislaþia unui stat membru, pot dobândidreptul de proprietate asupra terenurilorpentru reºedinþe secundare, respectiv sediisecundare, la împlinirea unui termen de 5ani de la data aderãrii României la UniuneaEuropeanã. Cetãþeanul unui stat membru,apatridul cu domiciliul într-un stat membrusau în România, precum ºi persoana juridicãconstituitã în conformitate cu legislaþia unuistat membru pot dobândi dreptul deproprietate asupra terenurilor agricole,


pãdurilor ºi terenurilor forestiere la împlinireaunui termen de 7 ani de la data aderãriiRomâniei la Uniunea Europeanã.Dispoziþiile nu se aplicã fermierilor caredesfãºoarã activitãþi independente ºi sunt,dupã caz: a) cetãþeni ai statelor membre sauapatrizi cu domiciliul într-un stat membru,care îºi stabilesc reºedinþa în România; b)apatrizi cu domiciliul în România. Cetãþeniistatelor membre sau apatrizii cu domiciliulîntr-un stat membru îºi dovedesc calitateade fermier care desfãºoarã activitãþiindependente cu documente emise/eliberate de autoritãþile competente dinstatul membru sau de provenienþã. Apatriziicu domiciliul în România fac dovada acesteicalitãþi cu atestatul eliberat, în acest sens,de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºiDezvoltãrii Rurale. Persoanele prevãzute laalin. (2) dobândesc dreptul de proprietateasupra terenurilor agricole, pãdurilor ºiterenurilor forestiere în aceleaºi condiþii cucele aplicabile cetãþenilor români, de la dataaderãrii României la Uniunea Europeanã.Destinaþia terenurilor agricole, pãdurilor ºia terenurilor forestiere nu poate fi schimbatãpe durata perioadei de tranziþie de cãtrepersoanele prevãzute la alin. (2). Cetãþeanulstrãin, apatridul ºi persoana juridicãaparþinând statelor terþe pot dobândi dreptulde proprietate asupra terenurilor, în condiþiilereglementate prin tratate internaþionale, pebazã de reciprocitate. Cetãþeanul strãin,apatridul ºi persoana juridicã aparþinândstatelor terþe nu pot dobândi dreptul deproprietate asupra terenurilor în condiþii maifavorabile decât cele aplicabile cetãþeanuluiunui stat membru ºi persoanei juridiceconstituite în conformitate cu legislaþia unuistat membru.”

Prin Decizia nr. 408 din 7 octombrie2004 referitoare la excepþia deneconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 3 alin.(1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaþiajuridicã a terenurilor, Curtea Constituþionalãa reþinut urmãtoarele:

”Înainte de revizuire, textul constituþionalcare consacra protecþia proprietãþii private,respectiv art. 41, instituia, la alin. (2) teza a

doua, incapacitatea specialã a cetãþenilorstrãini ºi apatrizilor de a dobândi dreptul deproprietate asupra oricãror terenuriproprietate privatã aflate pe teritoriulRomâniei. Incapacitatea specialã prevãzutãde acest text constituþional lipsea de efectejuridice, în sfera sa de aplicare, toatemodurile de dobândire a dreptului deproprietate asupra terenurilor, indiferentdacã erau situate în intravilan sau extravilan.

În prezent, aceste prevederi au fostsubstanþial modificate, ceea ce produceimportante consecinþe în plan juridic. Astfel,potrivit art. 44 alin. (2) teza a doua dinConstituþia republicatã, cetãþenii strãini ºiapatrizii pot dobândi dreptul de proprietateprivatã asupra terenurilor numai în condiþiilerezultate din aderarea României la UniuneaEuropeanã ºi din alte tratate internaþionalela care România este parte, pe bazã dereciprocitate, în condiþiile prevãzute prin legeorganicã, precum ºi prin moºtenire legalã.

Or, Curtea constatã cã dispoziþiaconstituþionalã, deºi nu mai prevede interminis interdicþia dobândirii dreptului deproprietate asupra terenurilor de cãtrecetãþenii strãini ºi apatrizi, nu o înlãturã, cidoar precizeazã cazurile ºi condiþiile în careaceºtia pot dobândi un asemenea drept,restrângând astfel sfera de aplicare aacestei incapacitãþi speciale.

Aºa fiind, norma constituþionalã are învedere, într-o primã ipotezã, posibilitateadobândirii dreptului de proprietate asupraterenurilor, prin acte juridice inter vivos, încondiþiile legii organice, de cãtre cetãþeniistatelor membre ale Uniunii Europene sauai statelor cu care au fost încheiate tratateinternaþionale, precum ºi de cãtre apatriziidomiciliaþi pe teritoriile acestora, în condiþiilerezultate din aderarea României la UniuneaEuropeanã sau din încheierea de cãtre þaranoastrã a unor tratate internaþionale, pebazã de reciprocitate. Curtea constatã cãmomentul intrãrii în vigoare a revizuiriiConstituþiei nu coincide cu momentul de lacare incapacitatea specialã nu maiopereazã, ridicarea interdicþiei fiindcondiþionatã de aderarea la Uniunea


Europeanã sau de încheierea unui tratatinternaþional, pe bazã de reciprocitate.

A doua ipotezã o reprezintã prevedereapotrivit cãreia cetãþenii strãini ºi apatrizi potdobândi dreptul de proprietate asupraterenurilor prin moºtenire legalã. Astfelexprimatã, voinþa legiuitorului constituþionalnu permite decât o interpretare univocã,aceastã ipotezã fiind de imediatã aplicare,din momentul intrãrii în vigoare a revizuiriiConstituþiei, respectiv numai pentru situaþiileîn care succesiunea în legãturã cu care seexercitã calitatea de moºtenitori legali s-adeschis dupã aceastã datã.

În consecinþã, printr-o interpretare per acontrario, faþã de cetãþenii strãini ºi apatrizicare nu îndeplinesc condiþiile prevãzute înuna dintre cele douã ipoteze ale normeiconstituþionale, interdicþia de a dobândidreptul de proprietate asupra terenurilor peteritoriul României opereazã în continuare,incapacitatea specialã fiind conservatã înactuala normã constituþionalã.

Având în vedere contrarietatea textuluide lege criticat cu prevederile art. 44 alin.(2) teza a doua din Legea fundamentalã ºiþinând seama de dispoziþiile art. 154 alin.(1) din Constituþie, republicatã, Curteaurmeazã a constata cã prevederile art. 3alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privindcirculaþia juridicã a terenurilor nu mai suntîn vigoare, în mãsura în care interdicþia dea dobândi dreptul de proprietate asupraterenurilor opereazã ºi în cazul cetãþenilorstrãini ºi apatrizilor care îndeplinesccondiþiile prevãzute de normaconstituþionalã. ”

Prin Decizia nr. 639 din 26 iunie 2007referitoare la excepþia de neconstituþio-nalitate a dispoziþiilor art.48 din Legeafondului funciar nr.18/1991, CurteaConstituþionalã a constatat urmãtoarele:

”Dispoziþiile Legii nr.18/1991 au ca scopreconstituirea dreptului de proprietate, sauconstituirea acestuia, în favoarea foºtilorcooperatori, a moºtenitorilor acestora ºi aaltor persoane care, la data intrãrii în vigoarea legii, nu aveau calitatea de proprietari,asupra terenurilor care constituie fondul

funciar al României. Dreptul de proprietateal acestor persoane este reconstituit sau,dupã caz, constituit, în temeiul ºi în condiþiilelegii. În acest context, legea prevedecategoriile de persoane îndreptãþite aformula cererile de reconstituire a dreptuluide proprietate, dispoziþiile art.48 stabilindposibilitatea de a solicita reconstituirea ºipentru cetãþenii români cu domiciliul înstrãinãtate, precum ºi pentru foºtii cetãþeniromâni care ºi-au redobândit cetãþeniaromânã, indiferent dacã ºi-au stabilit sau nudomiciliul în þarã. Aºadar, având în vedereobiectul de reglementare al legii - fondulfunciar al României - ºi scopul declarat alacesteia - retrocedarea cãtre foºtii proprietarisau moºtenitorii acestora a dreptului deproprietate asupra terenurilor preluate decooperativele agricole de producþie sau decãtre stat -, reglementarea condiþiilor în careopereazã aceastã retrocedare, inclusiv subaspectul persoanelor îndreptãþite, constituieopþiunea legiuitorului, în acord cu politicaeconomicã a statului în aceastã materie ºicu finalitatea reparatorie a legii. Condiþio-narea exercitãrii dreptului de a formulacerere de reconstituire a dreptului deproprietate asupra terenurilor de calitatea decetãþean român reprezintã o astfel deopþiune, care este pe deplin constituþionalã.

Astfel, dispoziþiile art.44 alin.(2) teza adoua din Constituþie, deºi nu mai prevãd interminis interdicþia dobândirii dreptului deproprietate asupra terenurilor de cãtrecetãþenii strãini ºi apatrizi, nu o înlãturã, cidoar precizeazã cazurile ºi condiþiile în careaceºtia pot dobândi un asemenea drept,restrângând astfel sfera de aplicare aacestei incapacitãþi speciale. Potrivit normeiconstituþionale, una dintre modalitãþile dedobândire a dreptului de proprietate asupraterenurilor de cãtre cetãþenii strãini sauapatrizi este moºtenirea legalã.

Însã, Curtea constatã cã, în cauza aflatãpe rolul instanþei judecãtoreºti, calitatea demoºtenitor nu poate fi recunoscutã decât caurmare a aplicãrii legii ºi numai în limitelestabilite de aceasta, întrucât, aºa cum s-aarãtat mai sus, legea are ca scop


reconstituirea dreptului de proprietate înfavoarea unor persoane care, la data intrãriiîn vigoare a legii, nu aveau calitatea deproprietari. Prin urmare, nu se poate invoca,în aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991,garantarea ºi ocrotirea constituþionalã adreptului de proprietate în persoanareclamanþilor, câtã vreme aceºtia nu sunttitulari ai acestui drept, ce urmeazã a senaºte ulterior, prin efectul ºi în condiþiile legiimenþionate.”

Invocând art.1 din Protocolul nr. 12adiþional la Convenþie, toþi reclamanþii s-auplâns de refuzul autoritãþilor naþionale de ale reconstitui dreptul de proprietate asupraterenurilor pe care le-au deþinut aceºtia saupãrinþii lor, pe motiv cã nu aveau cetãþeniaromânã la data depunerii cererilor. Acestfapt reprezintã o discriminare pe criteriu decetãþenie, fãrã o justificare obiectivã ºiproporþionalã. De asemenea, s-au invocatdispoziþiile art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiþionalla Convenþie ºi, pentru unii reclamanþi, celeale art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare ainechitãþii procedurilor ºi divergenþelor dejurisprudenþã. S-a mai invocat ºi art. 13 dinConvenþie, prin existenþa unei singure cãide atac împotriva hotãrârii pronunþate dejudecãtorie.

Curtea a constatat cã aceste cereri suntsimilare cu privire la capetele de cerereinvocate ºi problemele pe fond pe care leprezintã, în consecinþã, a considerat adecvatsã le conexeze, în temeiul art. 42 par. 1 dinRegulament.

1. Cu privire la pretinsa încãlcare aart.1 din Protocolul nr. 12 Adiþional laConvenþie

Reclamanþii s-au plâns de refuzulautoritãþilor naþionale, confirmat deinstanþele naþionale, de a le reconstituidreptul de proprietate asupra terenurilor decare familiile lor fuseserã deposedate înperioada regimului comunist, întrucât nuîndeplineau condiþia deþinerii cetãþenieiromâne.

Curtea a observat cã, deºi art. 14 dinConvenþie interzice discriminarea în

asigurarea exerciþiului “drepturilor ºilibertãþilor prevãzute în (...) Convenþie”, art.1 din Protocolul nr. 12 extinde domeniul deaplicare al protecþiei la “oricare dreptprevãzut de lege.” Prin urmare, introduce ointerdicþie generalã a discriminãrii (Sejdicºi Finci c. Bosniei ºi Herþegovina [MC],nr. 27996/06 ºi 34836/06, par. 53).

Curtea a reamintit cã, în conformitate cuRaportul Explicativ la Protocolul 12 laConvenþie, domeniul de aplicare al protecþieisuplimentare se referã la cazurile în care opersoanã este discriminatã:

“I. în exerciþiul oricãrui drept acordat înmod expres unei persoane în temeiuldreptului naþional;

II. în exerciþiul oricãrui drept care rezultãdin obligaþia clarã a unei autoritãþi publiceîn baza dreptului naþional, respectiv, acolounde o autoritate publicã are obligaþia, înbaza dreptului naþional, de a se comportaîntr-un anumit fel;

III. practicatã de cãtre o autoritate publicãîn exercitarea puterii sale de decizie (spreexemplu, acordarea anumitor subvenþii);

IV. prin orice acþiune sau inacþiune a uneiautoritãþi publice (spre exemplu, compor-tamentul ofiþerilor de poliþie atunci cândcontroleazã o revoltã)”.

Raportul explicativ a mai adãugat: “Nueste necesar sã se precizeze care dintreaceste patru elemente sunt acoperite deprimul paragraf al art. 1 ºi care de al doileaparagraf. Cele douã paragrafe suntcomplementare ºi efectul lor combinat estecã toate cele patru elemente sunt acoperitede art. 1. De asemenea, trebuie amintit cãdistincþia între categoriile I-IV nu este clarãºi cã sistemele juridice naþionale pot aveaabordãri diferite pentru a stabili dacã oanumitã situaþie se încadreazã într-unadintre aceste categorii mai degrabã decâtîn alta.”

În speþã, Curtea a observat cã reclamanþiiau pretins, în conformitate cu legislaþiaadoptatã dupã prãbuºirea regimuluicomunist, reconstituirea dreptului deproprietate asupra unui teren care le-aaparþinut lor sau pãrinþilor lor, cu mai multe


decenii în urmã. Dar toþi ºi-au vãzut respinsecererile, prin decizii administrative,confirmate de instanþele judecãtoreºti.

Pentru a determina dacã art.1 dinProtocolul nr. 12 Adiþional la Convenþie esteaplicabil în speþã, Curtea trebuie sãstabileascã dacã legislaþia naþionalã a oferitreclamanþilor în mod expres un drept larestituirea terenurilor, în sensul prevederiicitite în lumina Raportului Explicativ indicatanterior.

În cauze similare, Curtea a avut dejaocazia sã arate cã reclamanþii au avutcalitatea de simpli petenþi, menþionând cãmajoritatea instanþelor judecãtoreºtinaþionale s-au pronunþat într-un modnefavorabil în ce priveºte recunoaºtereadreptului de reconstituire a proprietãþiiasupra bunurilor în situaþia succesiunilordeschise anterior revizuirii Constituþiei. Cumreclamanþii au venit la succesiunile pãrinþilorlor, deschise cu mai mulþi ani înainte derevizuirea Constituþiei din 2003, Curtea aajuns la concluzia cã masa succesoralã nuar putea include un drept de proprietateasupra terenurilor în litigiu (Serghie-Gheorghe-Ioan Morariu ºi alte 58 cereric. României, nr. 32247/08, decizia deinadmisibilitate din 12 iunie 2012, par.29-30).

Chiar dacã Legea nr. 18/1991 a avutdrept scop restabilirea dreptului deproprietate privatã asupra terenurilor carese aflau în patrimoniul cooperativeloragricole de producþie, reconstituirea sauconstituirea acestor drepturi nu se efectuaîn mod automat. Pentru a beneficia derestituirea terenurilor care au aparþinutpãrinþilor lor, trebuia ca reclamanþii sãîndeplineascã anumite condiþii impuse deLegea nr. 18/1991, nefiind vorba despre undrept ex lege. În aceste circumstanþe, Curteaa considerat cã situaþia reclamanþilor nu seîncadreazã în cele patru categoriimenþionate în Raportul Explicativ ºi, prinurmare, aceºtia nu pot pretinde un “dreptprevãzut de lege”, în sensul art. 1 dinProtocolul nr. 12 Adiþional la Convenþie.

În orice caz, Curtea a constatat cãdiferenþa de tratament criticatã îºi areoriginile în legislaþia naþionalã ºi, în special,în Constituþie. Se pare cã autoritãþile au doritsã limiteze posibilitatea cetãþenilor strãini dea dobândi dreptul de proprietate asupraterenurilor în România, subordonând-o unordiverse condiþii care au fost ataºate aderãriiRomâniei la Uniunea Europeanã.

Curtea a observat, în acest sens, cãintenþia statului de a stabili un cadru juridicspecific se reflectã în adoptarea unei legispeciale (Legea nr.312/2005), care impune,pentru dobândirea de terenuri de cãtreresortisanþi ai unui stat membru al UniuniiEuropene, perioade de tranziþie de la cincila ºapte ani, în funcþie de caz, negociate deRomânia la momentul aderãrii sale laUniunea Europeanã.

Având în vedere marja largã de aprecierea statelor, atunci când este vorba despremecanismele necesare pentru reparareaprejudiciului cauzat în trecut, înainte deintrarea în vigoare a Convenþiei, mai alesatunci când se pune problema determinãriitermenilor ºi beneficiarilor legilor dereparaþie (Belka c. Poloniei, nr. 20870/04,hotãrârea din 18 mai 2010, par. 27), Curteaa considerat cã diferenþa de tratamentcriticatã de reclamanþi a avut o justificareobiectivã ºi rezonabilã.

Rezultã cã acest capãt de cerere este înmod vãdit nefondat ºi trebuie respins, înconformitate cu art.35 par. 3 ºi 4 dinConvenþie.

2. Asupra celorlalte pretinse încãlcãriÞinând seama de ansamblul elementelor

de care dispune, ºi în mãsura în care estecompetentã sã se pronunþe asuprasusþinerilor formulate, Curtea nu a constatnicio încãlcare a drepturilor ºi libertãþilorgarantate de Convenþie sau de protocoalelesale.

Reiese cã ºi acest capãt de cerere esteîn mod vãdit nefondat ºi trebuie respins întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie.


IULIE 2013IULIE 2013IULIE 2013IULIE 2013IULIE 2013


129JurisClasor CEDO – Iulie 2013

Cuprins

Anul III (2013)


Libertatea de exprimare implicã dreptul de a vorbi în public cu privire la funcþionareajustiþiei, dar critica nu trebuie sã depãºeascã anumite limite - cauza Morice c. Franþei . 131Autor: Dragoº Cãlin

130 JurisClasor CEDO – Iulie 2013


La 19 octombrie 1995, judecãtorulBernard Borrel, detaºat pe lângã MinistrulJustiþiei din Djibouti, în calitate de consiliertehnic, a fost gãsit mort la optzeci dekilometri de oraºul Djibouti. Trupul sãu, pejumãtate gol ºi parþial carbonizat, fusesearuncat la vreo douãzeci de metri de undrum singuratic. Începutã în noiembrie 1995,ancheta poliþiei locale a concluzionat osinucidere prin auto-incendiere. În noiembrie1995, o ancheta penalã a fost deschisã laToulouse, pentru cercetarea cauzeidecesului magistratului. Corpul, laîntoarcerea sa în Franþa, a fost înhumat laToulouse. În februarie 1996 o autopsie a fostefectuatã asupra corpului judecãtorului, iarrezultatele comunicate soþiei decedatului,respectiv sinucidere prin autopulverizare cubenzinã. În februarie 1997, doamna

Elisabeth Borrel, vãduva lui Bernard Borrel,contestând aceastã tezã, s-a constituit partecivilã, depunând o plângere penalã in rempentru omor. În aprilie 1997, o anchetãpenalã a fost deschisã.

În iulie 1997, un raport medico-legalprivat, comandat de partea civilã, aconcluzionat absenþa totalã a produsuluicarbonizãrii în plãmâni, ceea ce demonstracã judecãtorul era deja mort când focul i-aars o parte din corp. Un martor, refugiat înBelgia ºi fost membru al gãrzii prezidenþialedin Djibouti, în decembrie 1999, a susþinutteoria crimei, implicându-l pe fostul ºef depersonal al preºedintelui Republicii Djibouti.Aceastã mãrturie a provocat controverseintense, inclusiv ecouri în mass-media. Înianuarie 2000, judecãtorul de instrucþie M.l-a audiat pe martor, la Bruxelles, dupã care,cel din urmã a pus sub semnul întrebãriiimparþialitatea sa, declarând cã a fost presatde judecãtor sã-ºi reconsidere mãrturia. Treisindicate ale magistraþilor s-au constituitpãrþi civile, între care ºi Union syndicale desmagistrats (“USM”), la 2 februarie 2000. Încele din urmã, la începutul lunii martie 2000,judecãtorii de instrucþie, însoþiþi de directorulInstitutului de Medicinã Legalã din Paris ºide procurorul adjunct al Republicii Franceze,s-au deplasat la Djibouti, cu scopul de areconstitui faptele, fãrã prezenþa pãrþilor

Libertatea de exprimare implicã dreptul de a vorbi în public cuprivire la funcþionarea justiþiei, dar critica nu trebuie sã

depãºeascã anumite limite - cauza Morice c. Franþei

Autor: Dragoº CãlinCategorie: Hotãrâri relevante

Încãlcarea art. 6 din Convenþie în cauza Morice c. Franþei, hotãrârea din 11 iulie 2013,cererea nr. 29369/10. În circumstanþele speþei (un judecãtor îºi declarase, într-un cadruoficial, respectiv Adunarea generalã a judecãtorilor de la Curtea de Casaþie din Paris, sprijinulfaþã de un judecãtor de instrucþie aflat în conflict cu reclamantul), imparþialitatea Curþii deCasaþie din Franþa ar putea ridica îndoieli serioase ºi temeri reclamantului, justificate în modobiectiv. Libertatea de exprimare se aplicã ºi avocaþilor, care au dreptul de a vorbi în publiccu privire la funcþionarea justiþiei, dar critica nu trebuie sã depãºeascã anumite limite.


civile, cãrora le-au fost refuzate cererilepentru vizã. La 21 iunie 2000, cei doijudecãtori de instrucþie au fost desesizaþi dedosar, din pricina refuzului lor nejustificat dea efectua o nouã deplasare în Djibouti, înprezenþa pãrþilor civile, prin hotãrârea Curþiide Apel de la Paris. Cauza a fost atribuitãaltui judecãtor de instrucþie, P..

La 4 iulie 2000 a avut loc la Paris oadunare generalã a judecãtorilor Curþii deCasaþie, care a examinat situaþia specialãa judecãtorului M.. Presa a anunþat faptulcã Ministrul Justiþiei sesizase ConsiliulSuperior al Magistraturii cu un dosar privindBiserica Scientologicã, pe care îl instru-mentase ºi unde existau disfuncþionalitãþi.Cu ocazia acestei întâlniri, judecãtorul J.M.a afirmat cã: “Nu este interzis magistraþilorsã fie apropiaþi de doamna M.. Nu esteinterzis sã spunem cã doamna M. se bucurãde sprijinul ºi de încrederea noastrã.”

La 6 septembrie 2000, reclamantul, careeste avocatul doamnei Borrel, ºi unul dintrecolegii sãi au adresat o scrisoare MinistruluiJustiþiei în legãturã cu ancheta din cazulmorþii judecãtorului Borrel, invocând“comportamentul în contradicþie cu principiulimparþialitãþii ºi cel al corectitudinii, aljudecãtorilor M. ºi L.L.” ºi au cerut o anchetãa Inspecþiei Generale a Serviciilor Judiciarecu privire la “numeroasele disfuncþionalitãþicomise”. Dupã desesizarea judecãtorilor deinstrucþie M. ºi L.L., prin hotãrârea secþieide acuzare a Curþii de Apel din Paris, de la21.06.2000, toate piesele dosarului au fosttransmise noului magistrat sesizat, la23.06.2000. Cum caseta video înregistratãîn timpul cercetãrii la faþa locului efectuatãde cei doi judecãtori de instrucþie, în lipsapãrþilor civile, nu figura în cadrul docu-mentaþiei furnizate, avocaþii au protestat la1 august 2000, în faþa noului judecãtor deinstrucþie. Ei au subliniat cã judecãtorulobþinuse în aceeaºi zi aceastã probã, ceeace demonstra cã judecãtorii M. ºi L.L. “auþinut în posesia lor acest film, pe care nul-au sigilat, mai mult de o lunã dupãdesesizarea lor de cauzã”. De asemenea,deschizând capacul casetei, au descoperit

un plic sigilat adresat judecãtorului M. ºi ausimþit cã “al sãu conþinut este edificator ºicalitatea literarã a acestei scrisori ne obligãsã o reproducem, în întregime, mai ales cãemanã de la procurorul Republicii Djibouti,dl. D.S.”.

“În scrisoare se arãta:Salut Marie-Paule,Îþi trimit, aºa cum am convenit, caseta

video a deplasãrii de la Goubet. Sper cãimaginea va fi satisfãcãtoare. Am urmãritemisiunea “Fãrã îndoialã” pe TF1. Am vãzutcum doamna Borrel ºi avocaþii sãi au decissã-ºi continue manipularea. Te voi sunacurând. Salutã-l pe Roger dacã s-a întors,precum ºi pe J.C.D..

Te îmbrãþiºez.Djama.”Avocaþii au continuat: “Forma ºi conþinutul

acestei scrisori aratã o surprinzãtoare ºiintimã complicitate regretabilã întrejudecãtorii francezi ºi Parchetul dinRepublica Djibouti, autoritatea judiciarã fiindsub controlul direct al guvernului condus de(...), suspectat foarte deschis ºi serios a fiinstigatorul uciderii lui Bernard Borrel. Acesttip de informaþie este, evident, de naturã sãexplice dorinþa fermã ºi constantã pe careau avut-o judecãtorii de instrucþie de ainterzice pãrþilor civile ºi avocaþilor acestorasã participe la reconstituirea ce a avut locîn Djibouti. ªtiþi cã acest caz deosebit dedificil priveºte moartea unui magistratfrancez ºi cã soþia sa, ea însãºi magistrat,nu poate accepta ca alþi judecãtori sã secomporte de o asemenea manierã, în ciudacelor mai elementare reguli nu numai deprocedurã, dar ºi din respect pentru victimã.În aceste condiþii, suntem nevoiþi sãinsistãm, astfel încât sã ne puteþi asiguracã va fi fãcutã lumina în toate acesteprobleme (...).”

La 7 septembrie 2000, a fost publicat înLe Monde un articol intitulat “Affaire Borrel :remise en cause de l’impartialité de la jugeM.”. Reporterul a relatat cã avocaþii doamneiBorrel l-au contestat “puternic” pejudecãtorul M., în faþa Ministrului Justiþiei.S-a afirmat cã acesta a fost acuzat de cãtre


reclamant ºi colegul sãu de “un comporta-ment în contradicþie cu principiile imparþia-litãþii ºi corectitudinii” ºi cã pãrea ca a “omissã trimite o piesã a dosarului cãtre succe-sorul sãu“. De asemenea: “Judecãtorii M.ºi L.L. au pãstrat în posesia lor caseta,protesteazã dl. Olivier Morice, pe care nuau reuºit sã o punã sub sigiliu timp de maimult de o lunã dupã desesizarea lor.”Reporterul a continuat: “Mai rãu, în plic,judecãtorul P. a descoperit o scrisoaredestul de familiarã a lui D.S., procurorulRepublicii Djibouti”. Nota gãsitã în capaculcasetei a fost apoi reprodusã. “Avocaþiidoamnei Borrel sunt, evident, furioºi.Aceastã piesã demonstreazã gradul deconivenþã între procurorul din Djibouti ºimagistraþii francezi, spune Morice, ºi nuputem decât sã fim scandalizaþi”. Avocaþiiau solicitat o investigaþie a InspecþieiGenerale a Serviciilor Judiciare a Ministe-rului Justiþiei.

La 12 ºi 15 octombrie 2001, cei doijudecãtori de instrucþie au depus o plângerepenalã, cu constituire de parte civilã, pentrucalomnie, împotriva directorului ziarului LeMonde, autorului articolului ºi reclamantului.Plângerea în cauzã purta asupra urmã-toarelor pasaje din articolul publicat la 7septembrie 2000: “Aceasta (judecãtorul M.)este acuzat de Olivier Morice ºi L.D. caavând “un comportament în contradicþie cuprincipiile imparþialitãþii ºi corectitudinii” ºi cãpãrea cã “a omis sã trimitã o piesã adosarului cãtre succesorul sãu”. “JudecãtoriiM. ºi L.L. au pãstrat în posesia lor caseta,pe care nu au reuºit sã o punã sub sigiliutimp de mai mult de o lunã dupã desesizare.”Mai rãu, în plic judecãtorul P. a descoperito scrisoare destul de familiarã”. “Avocaþiidoamnei Borrel sunt, evident, furioºi.Aceastã piesã demonstreazã gradul deconivenþã între procurorul din Djibouti ºimagistraþii francezi ºi nu putem decât sã fimscandalizaþi.”

Audierea în faþa TGI Paris a avut loc la 2aprilie 2002 ºi hotãrârea a fost pronunþatãla 4 iunie 2002. Reclamantul a invocat, înprimul rând, beneficiul imunitãþii prevãzut de

art. 41 din Legea din 29 iulie 1881 privindlibertatea presei. Tribunalul a respins acestargument, considerând cã abordareaadoptatã de reclamant ºi de colegul sãu, înfaþa Ministerului Justiþiei, nu ar putea în niciun fel sã fie interpretatã ca referindu-se laprocedurile judiciare sau la înscrisurileproduse în faþa unei instanþe, în sensulart.41 din aceastã lege. Tribunalul aexaminat apoi caracterul calomniator aldeclaraþiilor din cauzã. Acesta nu a fost “cuadevãrat contestat”, iar cu privire la primulpasaj, citatul a fost exact, scrisoareaadresatã ministrului fiind depusã la dosar.“Acuzaþia de imparþialitate ºi lipsã decorectitudine faþã de un judecãtor constituie,evident, un reproº deosebit de calomniator,deoarece se pun la îndoialã calitãþile sale,probitatea moralã ºi profesionalã ºi, pe scurt,capacitatea de a exercita funcþii judiciare.”În ceea ce priveºte caseta video, cuvinteletraduc “cel puþin o neglijenþã gravã înmonitorizarea instrucþiei ºi aruncã, deasemenea, îndoieli cu privire la integritateaprofesionalã a doi magistraþi de instrucþie.”Citirea textului în întregime sugereazã cãbanda video nu ar putea avea locul sãu încadrul procedurii judiciare, deoarece acestaa fost cerutã de avocaþi ºi judecãtorul însuºi,ºi cã “a avut într-un fel nuanþa de contracaraºi a expune un soi de obstrucþionare dinpartea judecãtorilor M. ºi L.L.”. În ceea cepriveºte ultimul pasaj în cauzã, sensuldefãimãtor al sintagmei “înþelegere secretã”era singurul care a fost discutat. Acesttermen urma mai multor altor pasajedefãimãtoare în care termenii folosiþi erauferm negativi (“nu putem decât sã fimscandalizaþi”). Termenul implicã în mod clarºi fãrã extrapolare, cã, urmare a bunelorrelaþii cu procurorul Republicii Djibouti,judecãtorii M. ºi L.L. au acþionat în acord cumagistratul unei þãri strãine pentru ainvestiga cauza într-o manierã pãrtinitoareºi nedreaptã, prin încãlcarea principiilorfundamentale ale dreptului ºi funcþiei dejudecãtor. Aceste cuvinte apar cu atât maidefãimãtoare cu cât avocaþii au cerutMinistrului Justiþiei o anchetã, sugerând ca


au existat elemente serioase care sã justificeo astfel de solicitare. În ceea ce priveºtevinovãþia reclamantului, TGI a constatat cãLegea din 29 iulie 1881 prevede cã opersoanã care furnizeazã informaþiidefãimãtoare unui jurnalist, ºtiind cã acesteavor fi publicate, poate fi acuzatã decomplicitate la calomnie. În acest caz,reclamantul a confirmat în cadrul ºedinþeide judecatã cã a avut un contact telefoniccu jurnalistul care a scris articolul ºi a fãcutdeclaraþiile incluse în acesta. În speþã,reclamantul a furnizat, pentru a fi fãcutepublice, informaþii pentru un jurnalist alcotidianului Le Monde, al cãror caracterdefãimãtor era “evident”. În ceea ce priveºteeºecul instrucþiei penale, instanþa a reþinutcã aceasta era încã în desfãºurare ºi cãhotãrârea din 21.06.2000 ºi-a exprimatdezacordul cu privire la refuzul judecãtorilorde a proceda la restituirea solicitatã departea civilã ºi care a atras drept consecinþãdesesizarea lor. Cu toate acestea, nu sepoate presupune cã toate criticile formulateîmpotriva desfãºurãrii investigaþiei penale artrebui sã fie admise. În ceea ce priveºtepãstrarea casetei video, nicio probã nu afost fãcutã pentru a stabili o abatere gravãºi un comportament incorect din parteajudecãtorilor. În sfârºit, în ceea ce priveºte“complicitatea”, Curtea aratã cã o posibilãconvergenþã de opinii între judecãtori ºiprocurorul strãin, al cãrei înþeles exact nueste determinat, nu demonstreazã în niciunfel o complicitate culpabilã, în scopul de adenatura procedura instrucþiei. Tribunalul arefuzat beneficiul bunei credinþe acordatreclamantului, arãtând cã exprimarea unoracuzaþii profesionale ºi morale extrem devirulente împotriva unor magistraþi a depãºitîn mod clar limitele criticii libere legitimadmise. Prin urmare, Tribunalul l-a condam-nat pe reclamant, în calitate de complice lacalomnie, la o amendã de 4.000 EUR ºi sãplãteascã în solidar cu jurnalistul ºi editorulLe Monde, 7.500 EUR cãtre fiecare dintrecei doi judecãtori de instrucþie din cauzã,plus publicarea unei informãri în acest sensîn ziar.

Toate pãrþile au formulat apel împotrivaacestei hotãrâri. Curtea de Apel dinVersailles a pronunþat o hotãrâre la 28 mai2003, confirmând vinovãþia celor treiinculpaþi, dar a modificat cuantumulamenzilor la care au fost condamnaþico-inculpaþii, respectiv de la 500 ºi 800 EURla 3.000 ºi 1.500 EUR. Cu toate acestea, amenþinut amenda aplicatã reclamantului,precum ºi daunele ºi dispoziþia de publicarea unui anunþ în ziarul Le Monde.

Printr-o hotãrâre din 12 octombrie 2004,Curtea de Casaþie, observând o motivarecontradictorie ºi considerând ca nefiindprescrisã acþiunea judecãtorului L.L., a casatîn tot decizia Curþii de Apel din Versailles ºia trimis cauza Curþii de Apel din Rouen. Prinhotãrârea sa din 16 iulie 2008, aceasta arevenit la caracterul defãimãtor aldeclaraþiilor din cauzã. În ceea ce priveºtecomportamentul judecãtorului M., Curtea aconsiderat cã a spune cã un judecãtor deinstrucþie care instrumenta un dosar aveaun “comportament în contradicþie cuprincipiile imparþialitãþii ºi corectitudinii” saucontrar eticii profesionale ºi jurãmântului dejudecãtor, reprezintã o acuzaþie extrem decalomnioasã, deoarece ridicã o lipsã deintegritate, o încãlcare deliberatã aîndatoririlor în exercitarea funcþiilor ºi puneîn dubiu chiar capacitatea de a-ºi exercitafuncþia. În ceea ce priveºte întârziereatransmiterii benzii, Curtea a constatat cãremarcile fãcute de reclamant, nu doar cãimputau judecãtorilor de instrucþie oneglijenþã gravã în monitorizarea cauzei, ciîi discreditau, pentru cã ar fi þinut în moddeliberat caseta video în posesia lor, celpuþin în scopul obstrucþionãrii justiþiei. Numaiintervenþia avocaþilor în faþa judecãtorului P.,urmatã de aceea a judecãtorului din urmãla judecãtorul M., au permis obþinereaacestei piese la dosar, la 1 august 2000.Curtea de Apel a adãugat cã astfel deafirmaþii, dând vina pe judecãtori deîncãlcarea deliberatã a îndatoririlor lor ºiimputându-le o lipsã de integritate înexercitarea funcþiilor, afecteazã onoareaacestora. Termenul folosit implicã faptul cã,


din cauza bunelor relaþii între ei, judecãtorulM. a fost în mãsurã sã ascundã adevãrul,conducând ancheta de o manierã pãrtini-toare ºi inechitabilã, cu încãlcarea eticiiprofesionale ºi principiilor fundamentalecare reglementeazã profesia de judecãtor.S-au constatat ca deosebit de defãimãtoareafirmaþiile fãcute de reclamant în presã,împotriva celor doi judecãtori, prin caracterullor excesiv, fapte ce trebuie analizate ca o“reglare de conturi a posteriori”. Înconsecinþã, Curtea de Apel a menþinut hotã-rârea primei instanþe.

Inculpaþii ºi judecãtorul M. au formulatrecurs împotriva acestei hotãrâri.Reclamantul a invocat art.10 din Convenþie,susþinând cã imunitatea oferitã de art. 41din Legea presei proteja avocatul cu privirela orice afirmaþie legatã de procedurilejudiciare, inclusiv cele disciplinare.Scrisoarea din 6 septembrie 2000, adresatãMinistrului Justiþiei, avea drept scopsesizarea Consiliului Superior alMagistraturii împotriva celor doi judecãtoricare au fost responsabili de aceastãanchetã, a reprezentat o parte din apãrareaintereselor pãrþii civile. Prin urmare, instanþade apel nu putea refuza sã acorde imunitatejurisdicþionalã pentru o potenþialã calomniecu privire la faptul cã scrisoarea se întemeiape realitatea cã nu reprezenta un act desesizare inclus printre condiþiile regle-mentate de art. 41 din legea anterior menþio-natã. De asemenea, declaraþiile vizau ocauzã mult mediatizatã ºi este discutabilãconducerea anchetei penale. Buna-credinþãtrebuie sã fie evaluatã în raport de remarcileofensatoare care au fost publicate. Simplulfapt cã a avut o disputã cu unul dintre jude-cãtori, într-o altã procedurã, nu dovedeºtecã ar fi fost motivat de animozitate per-sonalã. În cele din urmã, punctele de vedereexprimate cu privire la funcþionarea uneiinstituþii fundamentale a statului, cum ar ficursul urmãririi penale, nu sunt subordonateprudenþei în exprimarea gândurilor. Curteade Casaþie a concluzionat cã instanþa deapel ºi-a motivat suficient decizia.Într-adevãr, dacã orice persoanã are dreptul

la libertatea de exprimare ºi în cazul în carepublicul are un interes legitim în a primiinformaþii despre procedurile ºi funcþionareajustiþiei penale, exercitarea acestor libertãþicomportã îndatoriri ºi responsabilitãþi, ºipoate fi supusã, ca ºi în cazul cauzelor încare au fost depãºite limitele admise alelibertãþii de exprimare în criticile aduseacþiunilor judecãtorilor, acelor restrângerisau sancþiuni prevãzute de lege ºi care suntnecesare într-o societate democraticãpentru protecþia reputaþiei sau a drepturiloraltora.

Asupra art. 6 din ConvenþieReclamantul a susþinut cã dosarul sãu nu

a fost examinat în mod echitabil ºi de o instanþã imparþialã, în faþa Curþii de Casaþie.Judecãtorul J.M., care fãcea parte dincomplet, îºi exprimase public sprijinul pentrujudecãtorul M., la Adunarea generalã ajudecãtorilor Curþii de Casaþie din Parisdesfãºuratã la 4 iulie 2000.

Curtea a arãtat, în cauza Micallef c. Maltei[MC], nr. 17056/06, cã imparþialitatea denotãîn mod normal lipsa prejudecãþii saupãrtinirii, iar existenþa sau absenþa acesteiase poate verifica în mai multe moduri.Conform jurisprudenþei constante a Curþii,existenþa imparþialitãþii pentru buna aplicarea art. 6 par. 1 se stabileºte în baza unuidemers subiectiv, în cadrul cãruia se acordãatenþie convingerilor personale ºicomportamentului unui judecãtor - cu altecuvinte, dacã judecãtorul a dat dovadã deprejudecãþi personale sau pãrtinire într-ocauzã; existã ºi un demers obiectiv, în cadrulcãruia se verificã dacã instanþa în sine ºi,printre alte aspecte, compunerea acesteia,prezintã suficiente garanþii pentruexcluderea oricãrei îndoieli legitime înlegãturã cu imparþialitatea acesteia (a sevedea, inter alia, Fey c. Austriei, hotãrâreadin 24 februarie 1993, part. 27, 28 ºi 30, ºiWettstein c. Elveþiei, nr. 33958/96, par. 42).

În cadrul demersului subiectiv, principiulconform cãruia o instanþã trebuie con-sideratã ca lipsitã de prejudecãþi saupãrtinire este de multã vreme stabilit de


jurisprudenþa Curþii [a se vedea, spreexemplu, Kyprianou c. Ciprului (MC),nr. 73797/01, par. 119]. Curtea a hotãrât cãimparþialitatea personalã a unui judecãtortrebuie presupusã pânã când apar doveziîn sens contrar (a se vedea Wettstein, citatãanterior, par. 43). Referitor la tipul de probãnecesarã, Curtea a încercat, spre exemplu,sã stabileascã dacã un judecãtor a datdovadã de ostilitate sau rea voinþã dinmotive personale (a se vedea De Cubber c.Belgiei, hotãrârea din 26 octombrie 1984,par. 25).

În marea majoritate a cauzelor având caobiect problema imparþialitãþii, Curtea s-aaxat pe demersul obiectiv. Cu toate acestea,nu existã o delimitare ermeticã întreimparþialitatea subiectivã ºi imparþialitateaobiectivã deoarece comportamentul unuijudecãtor poate nu doar sã genereze îndoielijustificate din punct de vedere obiectiv cuprivire la imparþialitatea sa, din punctul devedere al unui observator extern (demersobiectiv), ci poate viza ºi chestiunea opinieipersonale (demers subiectiv) (a se vedeaKyprianou, citatã anterior, par. 119). Înconsecinþã, în unele cauze în care poate fidificilã gãsirea unor dovezi care sã infirmeprezumþia de imparþialitate subiectivã ajudecãtorului, cerinþa privind imparþialitateaobiectivã conferã o garanþie suplimentarãimportantã (a se vedea Pullar c. RegatuluiUnit, hotãrârea din 10 iunie 1996, par. 32).

În ceea ce priveºte demersul obiectiv,este necesar sã se stabileascã dacã, spredeosebire de conduita judecãtorului, existãfapte verificabile care pot ridica îndoieliprivind imparþialitatea sa. Rezultã cã, pentrua se pronunþa într-o cauzã dacã existã untemei legitim pentru a se teme de lipsa deimparþialitate a unui judecãtor sau a unuicomplet de judecatã, punctul de vedere alpersoanei implicate este important dar nudecisiv. Elementul decisiv constã în a ºtidacã temerea respectivã poate ficonsideratã justificatã obiectiv (a se vedeaWettstein, citatã anterior, par. 44, ºiFerrantelli ºi Santangelo c. Italiei, hotãrâreadin 7 august 1996, par. 58).

Demersul obiectiv se axeazã în principalpe legãturile ierarhice sau de altã naturãdintre judecãtor ºi alþi actori implicaþi înprocedurã (a se vedea cauzele curþilormarþiale, spre exemplu, Miller ºi alþii c.Regatului Unit, nr. 45825/99, 45826/99 ºi45827/99, hotãrârea din 26 octombrie 2004;a se vedea ºi cauzele privind rolul dual aljudecãtorului, spre exemplu, Mežnariæ c.Croaþiei, nr. 71615/01, hotãrârea din 15 iulie2005, par. 36 ºi Wettstein, citatã anterior,par. 47, în care avocatul care îi reprezentape adversarii reclamantului l-a judecatulterior pe reclamant în cadrul unui set deproceduri ºi, respectiv, al unei proceduriconcomitente) care justificau obiectivîndoielile cu privire la imparþialitatea instanþeiºi, în consecinþã, nu respectã normele dinconvenþie conform demersului obiectiv(Kyprianou, citatã anterior, par. 121). Prinurmare, este necesar sã se stabileascã înfiecare cauzã dacã legãtura respectivã estede naturã ºi în mãsurã sã indice o lipsã deimparþialitate din partea instanþei (Pullar,citatã anterior, par. 38).

În aceastã privinþã, chiar ºi aparenþele potprezenta o oarecare importanþã sau, altfelspus, „nu trebuie doar sã se facã dreptate,ci sã se ºi vadã cã se face dreptate” (DeCubber, citatã anterior, par. 26). Punctul deinteres îl constituie încrederea pe careinstanþele dintr-o societate democraticãtrebuie sã o insufle populaþiei. În consecinþã,orice judecãtor faþã de care existã un motivîntemeiat pentru temerea cã acesta nu esteimparþial trebuie sã se abþinã (a se vedeaCastillo Algar c. Spaniei, hotãrârea din28 octombrie 1998, par. 45).

Curtea reþine cã, în prezenta cauzã,reclamantul contestã imparþialitateajudecãtorului J.M.. Într-adevãr, acesta, înadunarea generalã a judecãtorilor Curþii deCasaþie din Paris, de la 4 iulie 2000, s-apronunþat în felul urmãtor cu privire lajudecãtorul M., contestat în legãturã cumaniera de instrumentare a dosaruluiBisericii Scientologice: “Nu este interzismagistraþilor sã fie apropiaþi de doamna M..Nu este interzis sã spunem cã doamna M.


se bucurã de sprijinul ºi de încredereanoastrã.” Reclamantul a fost tocmai avocatula unor pãrþi civile în cauza BisericiiScientologice ºi a sesizat, la timpul faptelor,Ministrul Justiþiei cu privire la dificultãþileîntâlnite în raportul cu judecãtorul deinstrucþie din acest caz.

Cu toate acestea, în cauzã, judecãtorulM. s-a constituit parte civilã, în special faþãde reclamant, care a fãcut declaraþii despremodul în care s-a efectuat ancheta în cazuljudecãtorului Borrel. Curtea a constatat cãnu existã probe în dosar pentru a dovedicã, în acest caz, judecãtorul J.M. ºi-a arãtato pãrtinire personalã. Curtea a examinat,aºadar, cauza sub aspectul imparþialitãþiiobiective. Judecãtorul J.M. a fãcut parte dincompletul Secþiei Penale al Curþii deCasaþie, care a decis cu privire la recursuljudecãtorului M. ºi al reclamantului, în cauzaîn care erau adversari ºi le-a respins,menþinând condamnarea reclamantului. Înurmã cu nouã ani ºi-a exprimat în mod publicsusþinerea ºi încrederea în judecãtorul M.cu privire la un alt caz în care era judecãtorde instrucþie iar reclamantul parte civilã. Deºipoziþia judecãtorului J.M. avusese loc înurmã cu mai mulþi ani, judecãtorul M.instrumenta deja cazul Borrel în momentulîn care judecãtorul J.M. a dat aceadeclaraþie, cauza având implicaþii mediaticeºi politice importante ºi fiind cunoscutãpentru multe rãsturnãri de situaþie.

În plus, Curtea de Apel din Rouen, prinhotãrârea sa din 16 iulie 2008, a remarcatcã Secþia de instrucþie a Curþii de Apel dinParis fusese sesizatã cu dosarul BisericiiScientologice, în care judecãtorul M. a fostsuspectat a fi la originea dispariþiei unorpiese, la cererea reclamantului, cu douã zileînainte de publicarea articolului în cauzã, încare s-a menþionat acest fapt. Reiese, astfel,clar cã reclamantul ºi judecãtorul M. erau înconflict, atât în dosaru?l pentru care a primitsprijinul judecãtorului J.M., cât ºi în cel încare judecãtorul J.M. a fost judecãtor laCurtea de Casaþie. În plus, trebuie remarcatfaptul cã sprijinul judecãtorului J.M. a fostexprimat într-un cadru oficial, respectiv

Adunarea generalã a judecãtorilor de laCurtea de Casaþie din Paris ºi a avut uncaracter destul de general. Acest lucru estesuficient pentru Curte sã concluzioneze însensul cã, în circumstanþele speþei,imparþialitatea Curþii de Casaþie ar putearidica îndoieli serioase ºi temeri recla-mantului în aceastã privinþã, temeri ce arputea sã fie justificate în mod obiectiv.

Prin urmare, art. 6 par 1 din Convenþie afost încãlcat.

Asupra art. 10 din ConvenþieReclamantul a invocat încãlcarea

dreptului sãu la libertatea de exprimare.Curtea nu are drept sarcinã, în exercitareacontrolului, înlocuirea autoritãþilor naþionalecompetente, ci mai degrabã sã verifice, subaspectul art. 10 din Convenþie, hotãrâriledate în raport de puterea lor de apreciere.Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã selimiteze la stabilirea faptului dacã statul pârâtºi-a exercitat puterea discreþionarã cubunã-credinþã ºi cu o atenþie rezonabilã: eatrebuie sã examineze ingerinþa litigioasã înlumina tuturor elementelor cauzei, pentrua stabili dacã motivele invocate deautoritãþile naþionale pentru a o justifica sunt“pertinente ºi suficiente” ºi dacãrestrângerea a fost “proporþionalã cu scopullegitim urmãrit.” În acest sens, Curtea trebuiesã se convingã cã autoritãþile naþionale auaplicat standarde conforme cu principiileenunþate la art.10 ºi, în plus, în temeiul uneievaluãri acceptabile a faptelor relevante.

Curtea reaminteºte, în acest sens, înscopul de a evalua justificarea unei declaraþiicontroversate, cã este necesar sã se facãdistincþia între fapte ºi judecãþi de valoare.Dacã materialitatea faptelor poate fidemonstratã, judecãþile de valoare nu sepreteazã la a le demonstra exactitatea,cerinþa ca adevãrul judecãþilor de valoaresã fie stabilit încalcã însãºi libertatea deopinie, drept fundamental garantat de art.10. Calificarea unei declaraþii drept faptã saujudecatã de valoare relevã, în primul rând,discreþia autoritãþilor naþionale, inclusiv ainstanþelor. Mai mult decât atât, chiar ºi în


cazul în care o declaraþie constituie ojudecatã de valoare, ea trebuie sã seîntemeieze pe o bazã factualã suficientã,altfel ar fi excesivã. Mai mult decât atât, înceea ce priveºte obiectul unor remarciofensatoare, Curtea aminteºte cã întot-deauna ia în considerare rolul special alsistemului judiciar în societate; în calitate degaranþi ai justiþiei, acþiunile judecãtorilor ºiprocurorilor au nevoie de încredereacetãþenilor. Din aceastã perspectivã, arputea fi necesarã protejarea lor de atacuridistructive lipsite de fundament serios, maiales ca obligaþia de rezervã interzicejudecãtorilor vizaþi sã reacþioneze. (Rizos ºiDaskas c. Greciei, nr, 65545/01, par. 43,hotãrârea din 27 mai 2004)

În plus, Curtea a observat cã statutulspecial al avocaþilor îi face sã ocupe o poziþiecentralã în administrarea justiþiei caintermediari între justiþiabili ºi instanþele dejudecatã, ceea ce explicã normele deconduitã impuse acestora (Casado Coca c.Spaniei, hotãrârea din 24 februarie 1994,par. 54). Cu toate acestea, libertatea deexprimare se aplicã ºi avocaþilor care audreptul de a vorbi în public cu privire lafuncþionarea justiþiei, dar critica nu trebuiesã depãºeascã anumite limite (Amihala-chioaie c. Moldovei, nr. 60115/00, par.27-28). În acest sens, ar trebui sã ia înconsiderare justul echilibru între diferiteleinterese implicate, care includ dreptulpublicului de a fi informat cu privire laproblemele care afecteazã interesul publicºi funcþionarea sistemului judiciar, cerinþeleunei bune administrãri a justiþiei, demnitateaprofesiei de avocat ºi reputaþia judecãtorilor(Schöpfer c. Elveþiei, hotãrârea din 20 mai1998, par. 33).

În cauzã, Curtea reþine cã reclamantul afãcut declaraþii unui jurnalist al cotidianuluiLe Monde ºi cã acestea au fost reluateîntr-un articol publicat la 7 septembrie 2000sub titlul “Affaire Borrel: remise en cause del’impartialité de la juge M.”. În acest articol,avocatul doamnei Borrel, adicã reclamantul,l-a acuzat pe judecãtorul de instrucþie cã aavut “un comportament în contradicþie cu

principiile imparþialitãþii ºi corectitudinii”, ºicã a omis, alãturi de colegul sãu, “sãconsemneze ºi sã transmitã o piesã dindosar cãtre succesorul sãu, cel care l-apreluat.” Dupã menþionarea unei note aprocurorului din Djibouti adresatã judecã-torului M., în termeni “oarecum familiari”,articolul preciza cã avocaþii, printre care ºireclamantul, au fost “evident furioºi” ºi cã,potrivit lor, “aceastã piesã demonstra gradulde înþelegere secretã “existentã” întreprocurorul din Djibouti ºi magistraþii francezi“ºi nu putea fi decât ofensatorie”. Curtea aobservat cã, în acest articol, reclamantul nus-a limitat la declaraþii de fapt, cu privire laomisiunea transmiterii casetei video ºiprezenþa unei scrisori din partea procuroruluidin Djibouti în capacul casetei. El a invocat,de asemenea, judecãþi de valoare, punândîn discuþie imparþialitatea ºi corectitudineajudecãtorului M. ºi afirmând existenþa uneiînþelegeri între judecãtori ºi procurorul dinDjibouti. De asemenea, instanþa naþionalãa constatat cã reclamantul nu a contestatcaracterul defãimãtor al remarcilor ºi asusþinut cã toate cele imputate erau înîntregime fondate. În plus, reclamantul ºiunul dintre colegii sãi au trimis cu o zi înainte,la 6 septembrie 2000, o scrisoare ministruluijustiþiei, cu aceleaºi pretenþii, cerând oanchetã a Inspecþiei Generale a ServiciilorJudiciare pentru “multiple disfuncþionalitãþi”în cadrul procedurii judiciare declanºate cuprivire la moartea judecãtorului Borrel.Curtea a constatã cã judecãtorul M. a fostdesesizat în ce priveºte investigarea acestuicaz, printr-o decizie a Secþiei de instrucþie aCurþii de Apel din Paris din 21.06.2000,nemaifiind responsabil în cauzã.

În aceste condiþii, Curtea a constatat cãreclamantul a atacat în mod public într-unziar de circulaþie generalã, pe judecãtorii deinstrucþie, dar ºi funcþionarea sistemuluijudiciar, în aceeaºi zi în care a sesizatMinisterul Justiþiei, fãrã a aºtepta soluþio-narea petiþiei sale. Deºi scopul era de aatrage atenþia publicului asupra eventualelordisfuncþionalitãþi ale sistemului judiciar,Curtea a recunoscut ca o dezbatere de


interes public (a se vedea Kudeshkina c.Rusiei, nr. 29492/05, par. 94, hotãrârea din26 februarie 2009), reclamantul a fãcut-o întermeni virulenþi, asumându-ºi riscul de ainfluenþa nu numai pe Ministrul Justiþiei, darºi instanþa de judecatã, sesizatã cu cerereasa în dosarul Bisericii Scientologice. Deasemenea, libertatea de exprimare se aplicãºi avocaþilor, care au cu siguranþã dreptulde a vorbi în public cu privire la funcþionareajustiþiei, dar critica nu trebuie sã depãºeascãanumite limite. Într-adevãr, având în vedererolul cheie al avocaþilor în acest domeniu,ne putem aºtepta ca aceºtia sã contribuiela buna funcþionare a sistemului judiciar, ºi,astfel, la încrederea publicului în justiþie.

Curtea reitereazã cã presa este unuldintre mijloacele aflate la dispoziþia factorilorde decizie ºi a publicului pentru a se asiguracã judecãtorii se achitã de responsabilitãþilelor dificile, conform scopului misiunii ce le-afost încredinþatã (Prager ºi Oberschlick c.Austriei, hotãrârea din 26 aprilie 1995, par.34, ºi July ºi Sarl Libération c. Franþei, nr.20893/03, par. 66), avocaþii având ca primãmisiune apãrarea clienþilor lor, dispunând demijloace legale pentru a încerca sãremedieze orice disfuncþionalitãþi ale justiþiei,pe care reclamantul le-a exercitat deja cuun prim succes în acea cauzã. Având învedere toate aceste elemente, reclamantuls-a angajat într-un comportament dincolo delimitele pe care avocaþii trebuie sã lerespecte în critica publicã a sistemuluijudiciar. Aceastã concluzie este întãritã degravitatea acuzaþiilor aduse în articol ºi, înspecial, de faptul cã judecãtorul ar fi avut“un comportament în contradicþie cuprincipiile imparþialitãþii ºi corectitudinii” ºi afost “în cârdãºie cu procurorul din Djibouti”.Curtea considerã cã, în circumstanþele

cauzei, instanþele judecãtoreºti naþionale auputut, pe bunã dreptate, sã se convingã defaptul cã aceste cuvinte, rostite de unavocat, au fost grave ºi ofensatoare laadresa judecãtorului M., fiind susceptibile dea submina inutil încrederea publicului înceea ce priveºte sistemul judiciar, deoareceancheta a fost atribuitã altui judecãtor demai multe luni, suficientã pentru a condamnape reclamant (a contrario Foglia c. Elveþiei,nr. 35865/04, par. 95, hotãrârea din 13decembrie 2007). Mai mult decât atât, avândîn vedere cronologia evenimentelor, acesteafirmaþii ar putea, aºa cum a constatatcurtea de apel, sã sugereze cã reclamantulmanifesta animozitatea personalã faþã dejudecãtor.

Curtea a reiterat cã natura ºi gravitateapedepselor aplicate sunt elemente caretrebuie luate în considerare atunci când seevalueazã proporþionalitatea unei ingerinþeîn dreptul la libertatea de exprimare. În ceeace priveºte cerinþa “proporþionalitãþii”sancþiunii, reclamantul a fost condamnat laplata unei amenzi penale. Cu toate acestea,cuantumul amenzii aplicate împotrivareclamanþilor, 4.000 EUR nu pare excesiv,aceeaºi observaþie se poate face cu privirela despãgubirile în valoare de 7.500 EUR lacare reclamantul a fost obligat în solidar cuceilalþi doi co-inculpaþi, În aceste condiþii ºiavând în vedere conþinutul declaraþiilor încauzã, Curtea a considerat cã mãsurile luateîmpotriva reclamanþilor nu au fostdisproporþionate în raport cu scopul legitimurmãrit. Aºadar, autoritãþile nu au depãºitmarja de apreciere prin pedeapsa aplicatãreclamantului.

În consecinþã, art. 10 din Convenþie nu afost încãlcat.

140 JurisClasor CEDO – August 2013

141JurisClasor CEDO – August 2013

AUGUST 2013AUGUST 2013AUGUST 2013AUGUST 2013AUGUST 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - August 2013

Adopþia coparentalã de cãtre un cuplu homosexual. Un stat care trece dincolo deobligaþiile ce îi revin în temeiul art. 8 prin crearea unui drept, nu poate lua mãsuridiscriminatorii în sensul art. 14 din Convenþie - cauza X c. Austriei ............................... 145Autor: Roxana Cãlin


Adopþia coparentalã de cãtre un cuplu homosexual. Un statcare trece dincolo de obligaþiile ce îi revin în temeiul art. 8 prin

crearea unui drept, nu poate lua mãsuri discriminatorii însensul art. 14 din Convenþie - cauza X c. Austriei

Autor: Roxana CãlinCategorie: Hotãrâri relevante

diferenþele între situaþii analoage justificãdistincþia în tratament (Schalk ºi Kopf c.Austriei, par. 96, Burden c. Regatului Unit,par. 60).

Orientarea sexualã intrã în câmpul deaplicare a art. 14 al Convenþiei. Curtea adeclarat în repetate rânduri cã, asemeneadiferenþelor întemeiate pe sex, cele fondatepe orientarea sexualã trebuie sã fiejustificare de motive imperioase sau, o altãformulã des utilizatã, de “motive în modparticular solide ºi convingãtoare” (E.B. c.Franþei, par. 91; Karner c. Austriei, par. 37,L. ºi V. C. Austriei, par. 45, Smith ºi Gradyc. Regatului Unit, par. 90). În ce priveºtediferenþele de tratament întemeiate pe sexsau orientare sexualã, marja de apreciere astatelor este restrânsã (Kozak c. Poloniei,par. 92, Karner, par. 41). Diferenþelemotivate doar prin consideraþii þinând deorientarea sexualã sunt inacceptabile dinperspectiva Convenþiei (E.B. c. Franþei, par.93 ºi 96, Salgueiro da Silva Mouta c.Portugaliei, par. 36).

Curtea a precizat cã adoptarea unui copilde cãtre homosexuali poate îmbrãca treiforme. Prima este cea de adopþie de cãtreo singurã persoanã (adopþie mono-parentalã); a doua este adopþia coparentalãprin care un membru al unui cuplu adoptãcopilul celuilalt, scopul fiind ca fiecaremembru al cuplului sã aibã statutul depãrinte legal; ºi a treia formã este adopþiaconjunctã de cãtre cei doi membri ai cuplului(E.B. c. Franþei, par. 33). Pânã în prezent,Curtea a analizat douã cauze privind cereride adopþie monoparentalã formulate dehomosexuali (Fretté ºi E. B. c. Franþei) ºi ocauzã privind o cerere de adopþie

În hotãrârea din cauza X c. Austrieipronunþatã la 19 februarie 2013, MareaCamerã a Curþii Europene a DrepturilorOmului a analizat plângerea a treireclamante care s-au pretins victimele uneidiscriminãri prin raportare la cuplurileheterosexuale, adopþia coparentalã de cãtreun cuplu homosexual fiind juridic imposibilîn dreptul austriac.

Curtea în analiza sa, a amintit prioritarprincipiile din jurisprudenþa sa în cauzele încare s-au pus în discuþie chestiunile dediscriminare pe temeiul orientãrii sexuale.Conform jurisprudenþei constante a Curþii,pentru a se pune problema aplicabilitãþii art.14 din Convenþie, trebuie sã se constate odiferenþã de tratament între persoaneplasate în situaþii comparabile. O asemeneadiferenþã este discriminatorie dacã nuprezintã o justificare obiectivã ºi rezonabilã,respectiv dacã nu urmãreºte un scop legitimsau dacã nu existã un raport rezonabil deproporþionalitate între mijloacele folosite ºiscopul vizat. Statele contractantebeneficiazã de o marjã largã de aprecierepentru a determina dacã ºi în ce mãsurã


coparentalã de cãtre un cuplu homosexuali(Gas ºi Dubois c. Franþei).

În cauza Fretté c. Franþei (hotãrârea din26.02.2002), autoritãþile francezerespinseserã cererea de încuviinþare aadopþiei pe motiv cã stilul de viaþã (altfelspus, homosexualitatea) al reclamantului nuprezenta garanþii suficiente pentruadoptarea unui copil. Plasându-se peterenul art. 14 al Convenþiei combinat cu art.8, Curtea a arãtat cã legislaþia francezãrecunoºtea oricãrui celibatar – bãrbat orifemeie – dreptul de a depune o cerere deadopþie, ºi cã autoritãþile franceze au respinscererea de încuviinþare prealabilãprezentatã de reclamant întemeindu-se – înmod cert implicit – pe orientarea sa sexualã,ºi a concluzionat existenþa unei diferenþe detratament fondatã pe orientarea sexualã.Totuºi, Curtea Europeanã a menþionat cãdeciziile adoptate de autoritãþile interneurmãreau un scop legitim: protejareasãnãtãþii ºi a drepturilor copiilor ce pot fiafectaþi de o procedurã de adopþie. Câtpriveºte problema de a ºti dacã aceastãdiferenþã de tratament era justificatã, Curteaa observat în principal cã nu exista ocomunitate de opinii între statele membreale Consiliului Europei în acest domeniuunde dreptul pãrea cã traverseazã o fazãde tranziþie ºi a judecat cã autoritãþilornaþionale trebuie sã li se recunoascã o marjãde apreciere largã pentru a decide înaceastã privinþã. În ce priveºte intereseleconcurente ale reclamantului ºi ale copiilorce pot fi adoptaþi, Curtea a relevat cã asupraconsecinþelor eventuale ale adopþiei unuicopil de cãtre unul sau doi pãrinþihomosexuali, comunitatea ºtiinþificã estedivizatã, þinând cont de numãrul restrâns destudii ºtiinþifice asupra problematicii careerau disponibile în acel moment. Curtea aadmis cã refuzul de încuviinþare a adopþieinu a adus atingere principiului deproporþionalitate, iar diferenþa de tratamentdenunþatã nu a fost discriminatorie în sensulart. 14 din Convenþie.

În decizia Marii Camere pronunþatã încauza E.B. c. Franþei din 22.01.2008, în care

aceasta a efectuat examenul pe terenul art.14 combinat cu art. 8, Curtea a revenitasupra poziþiei sale. Dupã ce a procedat lao analizã aprofundatã a motivelor invocatede autoritãþile franceze pentru a justificarefuzul autoritãþilor la adopþia doritã dereclamantã, care întreþinea cu o altã femeieo relaþie stabilã, Curtea a notat cã autoritãþileau reþinut douã motive principale, respectivabsenþa unui referent parental în cãminulreclamantei ori anturajul sãu apropiat ºi lipsaunei consimþãmânt din partea partenereireclamantei. Curtea a considerat cã acestedouã motive au fost reþinute în cadrul uneiaprecieri globale a situaþiei reclamantei ºicaracterul ilegitim al uneia dintre ele au avutdrept efect contaminarea ansambluluideciziei. Ea a estimat cã al doilea din acestemotive nu era criticabil, dar primul era implicitlegat de homosexualitatea reclamantei ºi cãautoritãþile au invocat-o abuziv într-uncontext în care cererea de încuviinþare aadopþiei era formulatã de o persoanãcelibatarã. În final, ea a considerat cãorientarea sexualã a reclamantei nu aîncetat sã fie în centrul dezbaterii care oprivea ºi a avut un caracter decisivconducând la decizia de refuz în emitereaîncuviinþãrii solicitate (E.B. c. Franþei, par.72-89). Curtea a considerat cã atunci cândo diferenþã de tratament este justificatãexclusiv de consideraþii þinând de orientareasexualã a persoanei, ea trebuie respinsã cadiscriminatorie din perspectiva Convenþiei.A relevat cã dreptul francez autorizaadoptarea unui copil de cãtre un celibatar,deschizând astfel calea adopþiei de o cãtreo persoanã celibatarã homosexualã, ceeace nu s-a contestat. În analiza sa asupramotivelor avansate de autoritãþilor franceze,Curtea a judecat cã, pentru respingereacererii de încuviinþare în vederea adoptãrii,solicitatã de reclamantã, autoritãþile auoperat o distincþie dictatã de consideraþiiþinând de orientarea sexualã a reclamantei,distincþie care nu se poate tolera potrivitConvenþiei. În consecinþã, Curtea a aconcluzionat încãlcarea art. 14 combinat cuart. 8 din Convenþie.


Cauza Gas ºi Dubois c. Franþei(hotãrârea din 15.03.2012) privea douãfemei trãind într-un cuplu înregistrat caparteneriat legal în care una din ele eramama unui copil conceput prin procrearemedicalã asistatã. Conform dreptuluifrancez, aceasta era singurul pãrinte.Reclamantele s-au plâns, pe terenul art. 14din Convenþie combinat cu art. 8, în sensulimposibilitãþii ca un copil al uneia dintre elesã fie adoptat de cealaltã. Mai precis,acestea doreau sã fie autorizate a adoptacopilul cu aplicarea regimului adopþieisimple, pentru a crea o legãturã de filiaþieîntre copil ºi partenera mamei sale, ceea cele-ar fi permis exercitarea conjunctã aautoritãþii parentale asupra acestuia.Autoritãþile interne au refuzat sã îºi deaacordul acestui proiect de adopþie pe motivcã aceasta ar antrema, în beneficiulpartenerei mamei copilului, un transfer dedrepturi a autoritãþii parentale, neconform cuinteresul copilului. Curtea a examinat situaþiareclamantelor comparând-o cu cea a unuicuplu cãsãtorit ºi a relevat cã în dreptulfrancez doar cuplurile cãsãtorite puteauexercita autoritatea parentalã conjunctã încazul adopþiei simple. Observând cã statelecontractante nu erau þinute sã deschidãmariajul cuplurilor homosexuale ºi cãmariajul conferea un statut particular celorce se angajau în el, Curtea a judecat cãreclamantele nu se gãseau într-o situaþiejuridicã comparabilã celei a cuplurilorcãsãtorite. Relevând cã adopþia coparentalãnu era deschisã cuplurilor heterosexualecare, ca ºi reclamantele încheiaserã unparteneriar înregistrat în mod legal, Curteaa concluzionat absenþa diferenþei detratament fondatã pe orientarea sexualã ºineîncãlcarea art. 14 al Convenþiei combinatcu art. 8 din Convenþie.

Ulterior reiterãrii principiilor din cauzeleE.B. c. Franþei ºi Fretté c. Franþei ºi Gas ºiDubois c. Franþei, Curtea a efectuat douãcomparaþii în speþa X c. Austriei din19.02.2013: între situaþia reclamantelor ºisituaþia unui cuplu cãsãtorit în care unuldintre membri doreºte sã adopte copilul

celuilalt, respectiv situaþia unui cupluheterosexual necãsãtorit în care un membrudoreºte sã adopte copilul celuilalt.

În cauza X c. Austriei, trei reclamante,dintre care prima ºi a treia reclamantã erauîntr-o relaþie stabilã, iar a doua era fiica de15 ani a celei de-a treia reclamante plasatãsub autoritatea parentalã a acesteia ºirecunoscutã în mod legal de tatãl ei biologic,au formulat o acþiune în faþa tribunaluluidistrictual competent pentru a omologaconvenþia de adopþie încheiatã între primareclamantã ºi a doua reclamantãreprezentatã de mama sa care era a treiareclamantã, convenþie care viza creareaunei legãturi juridic reflectând raporturile cele uneau, fãrã a rupe legãturile între copil ºimama sa, a treia reclamantã. Tribunalul arefuzat omologarea convenþiei de adopþie,arãtând cã art. 182 par. 2 din Codul Civilaustriac nu prevedea nicio formã de adopþieaptã sã producã efectele dorite dereclamante. Conform art. 179 din Codul Civilaustriac, adopþia poate fi fãcutã de o singurãpersoanã sau de un cuplu cãsãtorit. Adopþiaunui copil de cãtre o persoanã cãsãtoritãcare acþioneazã singurã e supusã unorcondiþii stricte, astfel cum rezultã din art. 182alin. 2 menþionat, în sensul cã dacã minorulnu este adoptat decât de un singur bãrbat(ori femeie) legãturile juridice familiale –altele decât cele de filiaþie în sine – nu suntrupte decât în ce priveºte tatãl biologic (saumama biologicã) ºi familia acestuia. În cazulîn care legãturile între copil ºi celãlalt pãrinteal sãu subzistã dupã adopþie, judecãtorul ledeclarã rupte sub rezerva consimþãmântuluiacestuia din urmã. Tribunalul a reþinutprezumþia cã adopþia de cãtre o singurãpersoanã rupe legãturile juridice între celadoptat ºi pãrintele sãu biologic de acelaºisex cu pãrintele sãu adoptiv ºi cã ea nualtereazã legãtura cu pãrintele de sex opus.Numai în acest caz legea permitejudecãtorului sã rupã aceastã legãturã,asupra cãreia adopþia nu are niciun efect.Tribunalul a constatat cã respectivaconvenþie a cãrui omologare s-a solicitat,care ar fi condus la adoptarea unui copil de


cãtre o femeie ºi ruperea relaþiilor cu tatãlsãu biologic dar nu cu mama sa biologicã,este ilicitã. Tribunalul a fãcut trimitere ºi lajurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului conform cãreia chestiunile relativela orientarea sexualã beneficiazã de protec-þia art. 8 din Convenþie, iar din hotãrâreapronunþatã în cauza Fretté c. Franþei rezultãcã s-a indicat expres cã dreptul homo-sexualilor de adopþie pare sã traverseze ofazã de tranziþie ºi cunoaºte evoluþii socialecare justificã recunoaºterea unei largi marjede apreciere statelor membre, deºi aceastãmarjã de apreciere nu ar putea fi interpretatãca o cartã albã acordatã statelor pentru alua decizii arbitrare. Tribunalul a estimat cãdreptul austriac actualmente în vigoareexclude posibilitatea creãrii unei legãturijuridice cu un copil de cãtre douã persoanede acelaºi sex, iar mãsura doritã dereclamante necesitã o modificare legislativã.Apelul ºi recursul în casaþie au fost respinsecu argumente similare.

Comparând situaþia reclamantelor cu uncuplu cãsãtorit din care un membru doreºtesã adopte copilul celuilalt, Curtea a arãtatcã a rãspuns la aceastã întrebare în cauzaGas ºi Dubois, ºi a reafirmat argumenteledin aceastã cauzã. Art. 12 din Convenþie nuimpune statelor contractante obligaþia de ainstitui cãsãtoria ºi pentru cuplurile dehomosexuali (Schalk ºi Kopf c. Austriei),dreptul la cãsãtorie dintre homosexuali nuse mai poate deduce din art. 14 combinatcu art. 8 ºi chiar dacã statele decid sã ofereacestor cupluri un alt mod de recunoaºterejuridicã, ele beneficiazã de o anumitã marjãde apreciere pentru a decide natura exactãa statutului conferit. Prin urmare, Curtea adeclarat în mai multe reprize cã mariajulconferã un statut particular celor care seangajeazã, exerciþiul acestui drept fiindprotejat de art. 12 din Convenþie. Dreptulaustriac prevede în materia adopþiei unregim specific pentru cuplurile cãsãtorite, art.179 alin. 2 din Codul Civil austriac enunþãîn fapt cã adopþia conjunctã le este rezervatãacestora ºi cã este în principiu singura formãde adopþie care le este deschisã. Prin

excepþie de la acest principiu, aceeaºidispoziþie autorizeazã un soþ sã adoptecopilul soþului sãu (adopþie coparentalã).Curtea a concluzionat cã situaþia reclaman-telor cât priveºte adopþia coparentalã nueste comparabilã celei unui cuplu cãsãtorit,astfel cã nu a existat încãlcarea art. 14combinat cu art. 8 din perspectiva acesteicomparaþii.

Comparând situaþia reclamantelor cusituaþia unui cuplu heterosexual necãsãtoritdintre care un membru doreºte sã adoptecopilul celuilalt. Curtea a relevat cã niciunadintre pãrþi nu a avansat aspectul cã legeaar distinge cuplurile homosexuale de cuplu-rile heterosexuale necãsãtorite printr-unstatut juridic particular analog celui carediferenþiazã pe aceºtia de cuplurilenecãsãtorite. Guvernul nu a contestat cãsituaþia cuplurilor heterosexuale necãsã-torite este comparabilã celei a cuplurilorhomosexuale, considerând cã, în termeni depersoane, cuplurile homosexuale ºi cuplurileheterosexuale sunt în teorie la fel de apteori inapte atât unii cât ºi alþii sã procedezela adopþie în general ºi la adopþia parentalãîn particular. Curtea a constatat cã situaþiareclamanþilor doritori sã stabileascã olegãturã juridicã între prima ºi a douareclamantã, este comparabilã celei unuicuplu heterosexual din care un membrudoreºte sã adopte copilul celuilalt. Curtea,analizând dacã a existat o diferenþã detratament fondatã pe orientarea sexualã aprimei ºi celei de-a treia reclamante, a notatmai întâi cã dreptul austriac prevedeposibilitatea de adopþie cuplurilorheterosexuale necãsãtorite. Art. 179 dinCodul Civil austriac autorizeazã de omanierã generalã adopþia monoparentalã ºinicio dispoziþie a art. 182 alin. 2 austriac dinacelaºi cod nu se opune ca unul din membriicuplului heterosexual necãsãtorit sã adoptecopilul celuilalt fãrã o rupturã a legãturilorîntre acesta din urmã ºi copilul sãu. Înschimb, este imposibil din punct de vederejuridic pentru un cuplu homosexual de aproceda la o adopþie coparentalã cãciacelaºi articol 182 alin. 2 austriac enunþã


cã adoptatorul se substituie pãrinteluibiologic de acelaºi sex cu el. În speþã, primareclamantã este o femeie, iar în caz deadopþie de cãtre ea a celei de-a douareclamante, doar legãturile dintre aceastaºi mama sa, partenera primei reclamante,ar putea fi rupte. Reclamantele nu pot astfelrecurge la adopþie în vederea creãrii, întreprima reclamantã ºi a doua reclamantã, aunei legãturi de filiaþie care s-ar adãuga lacea care existã între a doua reclamantã ºimama sa. Oricât de neutru ar fi la primaabordare, articolul art. 182 alin. 2 austriacexclude cuplurile homosexuale de la adopþiacoparentalã. Curtea a notat ºi cã Legeaprivind parteneriatele înregistrate dinAustria, în vigoare din 1 ianuarie 2010, carereglementeazã parteneriatele dintrehomosexuali, interzice expres în art. 8 alin.4 adopþia de cãtre un partener a copiluluiceluilalt. Curtea a constatat astfel cãlegislaþia aplicabilã opereazã o distincþieîntre cuplurile heterosexuale necãsãtorite ºicuplurile homosexuale în materie de adopþiecoparentalã.

În speþã, singurul motiv pe care tribunalulºi-a fondat decizia era acela cã art. 182 alin.2 din Codul Civil austriac se opune uneiadopþii care ar produce o legãturã de filiaþiece s-ar adãuga celei deja existente întreminorã ºi mama sa. Tribunalul nu s-a fondatpe circumstanþele particulare ale cauzei,neabordând niciun moment chestiunea dea ºti dacã tatãl biologic consimþea sau nu laadopþie sau existau motive de a trece pesteopoziþia sa astfel cum pretindeaureclamantele. Curtea Supremã a confirmatcã adopþia unui copil de cãtre parteneramamei biologice a acestuia era juridicimposibilã din perspectiva art. 182 alin. 2Cod Civil austriac ºi a apreciat cã aceastãdispoziþie nu depãºea marja de apreciererecunoscutã statelor ºi cã se concilia prinurmare cu art. 14 combinat cu art. 8 dinConvenþie.

Curtea a apreciat cã aspectul conformcãruia adopþia doritã de reclamante erajuridic imposibilã nu a încetat sã fie în centrulanalizei cauzei de cãtre instanþele naþionale

(mutatis mutandis, E.B. c. Franþei, par. 88).În fapt, acest obstacol juridic a împiedicatinstanþele interne sã cerceteze în concretdacã adopþia era în interesul minorei, nu auexaminat în detaliu circumstanþele speþei,nu au examinat dacã existã motive de atrece peste refuzul tatãlui biologic de aconsimþi la adopþie, astfel cum îi permiteaart. 183 din Codul Civil austriac. Tribunaleledistrictual ºi regional nu au abordat aceastãchestiune, iar Curtea Supremã a confirmatcã nu puteau trece mai departe, faþã deobstacolul juridic absolut de care se loveaadopþia.

Dacã cererea de adopþie ar fi fostprezentatã de un cuplu heterosexualnecãsãtorit, instanþele nu le-ar fi putut opuneune fine de neprimire. Instanþele ar fi fostþinute sã verifice dacã aceastã adopþierãspundea interesului minorului, iar în cazde refuz al tatãlui copilului de a consimþitrebuia sã fie cercetat dacã existaucircumstanþe excepþionale care sã justificetrecerea peste acest refuz. În consecinþã,Curtea a considerat cã plângerea recla-mantelor nu se încadreazã într-o actiopopularis. Reclamantele au fost directafectate de legislaþie, deoarece interdicþiade o manierã absolutã din art. 182 alin. 2austriac a eliminat în întregime utilitatea ºipertinenþa examinãrii circumstanþelor propriicauzei lor ºi au obligat autoritãþile internesã le opunã un fine de neprimire automat.Prin urmare, nu se poate spune cã instanþaeuropeanã este chematã sã examineze inabstracto legislaþia criticatã: prin însãºinatura sa, interdicþia absolutã despre careeste vorba în cauzã sustrage faptele speþeiaprecierii instanþelor interne ºi celei a Curþii.

Reþinând cã art. 182 alin. 2 Codul Civilaustriac nu are aceleaºi efecte asupra altorpersoane ºi asupra reclamantelor, a cãrorviaþã este construitã în jurul unui cupluhomosexual, Curtea a concluzionat cãreclamantele nu au fost tratate cum ar fi fosttratat un cuplu heterosexual necãsãtorit.Atunci când tratamentul diferit care le-a fostrezervat era indisolubil legat de faptul cãformau un cuplu homosexual, rezultã cã


acest tratament era fondat pe orientareasexualã a reclamantelor.

Curtea a distins astfel speþa de cauzaGas ºi Dubois în care Curtea a constatatabsenþa unei diferenþe de tratament fondatãpe orientarea sexualã între cuplurileheterosexuale ºi homosexuale cu argu-mentul cã în dreptul francez interdicþia deadopþie coparentalã afecta atât pe primii câtºi pe urmãtorii. Curtea a considerat util sãprecizeze cã speþa nu priveºte chestiuneade a ºti dacã, din perspectiva circumstan-þelor speþei, cererea de adopþie trebuia saunu admisã, aparþinând instanþelor interne sãstatueze asupra chestiunilor privind refuzultatãlui de a consimþi, dacã se putea trecepeste acest refuz, dacã ar fi fost în mãsurãsã examineze fondul adopþiei. Ceea ce estesupus dezbaterii este faptul cã instanþeles-au gãsit în incapacitate de a proceda laun asemenea examen, având în vedere art.182 alin. 2 din Codul Civil austriac. Dacã ocerere de adopþie identicã ar fi fostprezentatã de un cuplu heterosexualnecãsãtorit, instanþele, dimpotrivã, erauþinute sã examineze fondul cererii.

Curtea a considerat cã nu este chematãsã se pronunþe asupra chestiunii privindadopþia coparentalã de cãtre cuplurilehomosexuale în sine, ºi cu atât mai puþinasupra adopþiei de cãtre cuplurile homo-sexuale în general. Ea trebuie sã statuezeasupra unei probleme strict delimitate,aceea de ºti dacã reclamantele din speþãau fost sau nu victimele unei discriminãriîntre cuplurile heterosexuale necãsãtorite ºicuplurile homosexuale în materie de adopþiecoparentalã.

Curtea a amintit cã interdicþia de discri-minare consacratã de art. 14 depãºeºtebeneficiul drepturilor ºi libertãþilor pe careConvenþia ºi Protocoalele sale le impunefiecãrui stat a le garanta. Aceastã interdicþiese aplicã de asemenea drepturilor accesorii,care þin de câmpul de aplicare general alunui articol din Convenþie pe care statul înmod voluntar decide sã îl protejeze.

Dacã articolul 8 nu garanteazã dreptul dea adopta, Curtea deja a statuat cã, în ce

priveºte o adopþie de cãtre o persoanãhomosexualã celibatarã, un stat care trecedincolo de obligaþiile ce îi revin în temeiulart. 8 prin crearea unui drept, nu poate luamãsuri discriminatorii în sensul art. 14 dinConvenþie (E. B. C. Franþei, par. 49). Art. 8nu impune statelor sã acorde dreptul deadopþie coparentalã cuplurilor necãsãtorite(Gas ºi Dubois, par. 66-69).

Totuºi, legislaþia austriacã a deschisaceastã formã de adopþie cuplurilorheterosexuale necãsãtorite. În consecinþã,Curtea trebuie sã cerceteze dacã refuzul dea acorda acest drept cuplurilor homosexualeurmãreºte un scop legitim ºi dacã esteproporþional acestui scop. Din deciziileinstanþelor interne rezultã cã dreptul austriacvizeazã a recrea situaþia care se regãseºteîntr-o familie biologicã. Tribunalul regionala precizat cã dispoziþiile legale vizeazã sãprezerve familia tradiþionalã ºi cã dreptulaustriac se poziþioneazã pe principiulconform cãruia un copil trebuie sã aibã capãrinþi douã persoane de sex opus, conformrealitãþii biologice. A hotãrât cã intenþialegiuitorului de a nu prevedea adopþia unuicopil de cãtre un partener homosexual alceluilalt pãrinte, operaþie care ar rupelegãtura dintre copil cu pãrintele sãu de sexopus, urmãreºte un scop legitim.

Curtea a recunoscut cã grija de a protejafamilia în sensul tradiþional al termenuluiconstituie în principiu un motiv important ºilegitim apt sã justifice o diferenþã detratament (Karner, par. 40, Kozak, par. 98).Protejarea interesului copilului este deasemenea un scop legitim.

Analizând în continuare dacã principiulproporþionalitãþii a fost respectat în speþã,Curtea a reamintit mai întâi cã scopulconstând în protejarea familiei în senstradiþional este abstract ºi o mare varietatede mãsuri concrete pot fi utilizate pentru a-lrealiza. Deoarece Convenþia este uninstrument viu care trebuie interpretat înlumina condiþiilor actuale, statul trebuie sãaleagã mãsurile de luat în baza art. 8 pentrua proteja familia ºi garanta respectul vieþiide familie þinând cont de evoluþia societãþii


ca ºi de schimbãrile care au loc în manierade a percepe problemele societãþii, de starecivilã ºi de ordin relaþional, în principal ideeaconform cãreia existã mai mult de o calesau mai mult de o alegere posibilã în cepriveºte modul de a duce o viaþã privatã ºifamilialã (Kozak, par. 98).

Legea austriacã interzice de o manierãabsolutã cuplurilor homosexuale adopþiacoparentalã. Guvernul nu a prezentat niciunargument precis, studii ºtiinþifice sau alteelemente susceeptibile sã dovedeascã cãfamiliile homoparentale nu pot în niciun cazsã se ocupe convenabil de un copil.Dimpotrivã, a afirmat cã aceste cuplurihomosexuale sunt în teorie la fel de apte oriinapte sã adopte, ca ºi cuplurileheterosexuale. Curtea a constatat deja cãdispoziþiile din codul civil nu vizeazã specifica exclude homosexualii, dar legea privindparteneriatele înregistrate interzice adopþiacoparentalã cuplurilor homosexuale, urmarea poziþiei anumitor grupuri din societate carese opun deschiderii procedurilor de adopþiede cãtre aceste cupluri. Dreptul austriacapare astfel ca lipsit de coerenþã, deoareceautorizeazã adopþia de cãtre o singurãpersoanã, chiar homosexualã, dar dacãacesta are un partener, consimþãmântulacestuia este solicitat. Legea permite astfelca un copil sã poatã fi crescut în sânul uneifamilii fondatã pe un cuplu homosexual,recunoscând cã aceastã situaþie nu esteprejudiciabilã pentru copil. Cu toate acestea,dreptul austriac prevede explicit cã un copilnu poate avea douã mame sau doi taþi, cazîn care Curtea a constatat lipsa de coerenþãa ordinii juridice interne.

Curtea a admis ca fiind pertinentã tezareclamantelor conform cãreia familiilefondate pe un cuplu homosexual sunt orealitate pe care dreptul nu le recunoaºte ºinu le protejeazã. Adopþia coparentalã areca obiectiv sã confere partenerului unuiadintre pãrinþii copilului drepturi egale cu aleacestuia. Curtea a subliniat importanþarecunoaºterii juridice faþã de familia de fapt(Wagner ºi WJ.M.W.L. c Luxembourg, 28iunie 2007, par. 119, Eski, par. 39, Emonet

ºi alþii, par. 63-64). Ansamblul consideraþiilorexpuse – existenþa unei familii de faptformate de reclamante, importanþa pentruacestea de a obþine o recunoaºtere juridicã,incapacitatea Guvernului sã stabileascãdacã ar fi prejudiciabil pentru un copil de afi crescut de un cuplu homosexual sau de aavea în mod egal douã mame sau doi taþi,ºi aspectul cã Guvernul recunoaºte cã atâtcuplurile homosexuale cât ºi cele hetero-sexuale sunt în mod egal apte sã adoptecoparental, suscitã serioase îndoieli câtpriveºte proporþionalitatea interdicþieiabsolute de adopþie coparentalã care rezultãpentru cuplurile homosexuale din art. 182alin. 2 Codul Civil austriac. În absenþa altormotive solide ºi convingãtoare care sãmiliteze în favoarea acestei interdicþiiabsolute, consideraþiile expuse dau degândit cã instanþele trebuie sã examinezefiecare situaþie în parte. Aceastã modalitatede a proceda apare mai conformã interesuluisuperior al copilului.

Guvernul a invocat ampla marjã deapreciere a statelor în domeniul dreptului laadopþie ºi cã existã un exerciþiu delicat încãutarea unui echilibru între intereseletuturor persoanelor vizate. Curtea a observatcã marja de apreciere a statelor în baza art.8 din Convenþie depinde de un anumitnumãr de factori. Cât timp un aspectparticular important pentru existenþa sauidentitatea unui individ se gãseºte în joc,marja de apreciere a statului este de ordinrestrâns. Dimpotrivã, cât timp nu existã unconsens în sânul statelor membre aleConsiliului Europei, atunci când cauza ridicãprobleme delicate morale sau etice, marjade apreciere este mai mare. Totuºi, Curteaa amintit cã, în cazul invocãrii uneidiscriminãri fondatã pe sex sau orientaresexualã care se examineazã sub incidenþaart. 14, marja de apreciere a statelor esterestrânsã. În unicul scop de a rãspundeGuvernului la argumentul inexistenþeiconsensului european, Curtea a arãtat cãnu e chematã sã se pronunþe asuprachestiunii generale de acces a homo-sexualilor la adopþia coparentalã, dar asupra


unei diferenþe de tratament invocatã întrecuplurile heterosexuale necãsãtorite ºicuplurile homosexuale în acest domeniu.

În aceste condiþii, doar cele 10 state careau deschis adopþia coparentalã cuplurilornecãsãtorite pot servi drept temei decomparaþie. ªase dintre ele trateazãcuplurile heterosexuale ºi homosexuale deaceeaºi manierã din acest punct de vedere.Patru au adoptat aceeaºi poziþie cu aAustriei. Având în vedere îngustimea acestuieºantion, nu se poate extrage nicioconcluzie privind un consens între statelemembre ale Consiliului Europei. ConvenþiaEuropeanã din 2008 în materie de adopþienu poate fi utilã, deoarece nu a fost ratificatãde Austria ºi nu se poate considera cãreflectã o comunitate de vederi actuale întrestate, þinând cont de numãrul mic de ratificãripânã în prezent. În orice caz, potrivit art. 7din aceastã Convenþie, statele trebuie sãpermitã adopþia de cãtre douã persoane desexe diferite sau de cãtre o singurãpersoanã ºi statele au posibilitatea sã apliceaceastã convenþie cuplurilor homosexualecãsãtorite sau în parteneriat înregistrat,cuplurilor heterosexuale sau homosexualecare trãiesc împreunã în cadrul unei relaþiistabile. Nu rezultã deci din aceastãdispoziþie cã statele sunt libere sã tratezediferit cuplurile heterosexuale ºi cuplurilehomosexuale care locuiesc împreunã încadrul unei relaþii stabile. Apare cãRecomandarea CM/Rec (2010)5 adoptatãla 31 martie 2010 de Consiliul de Miniºtrimerge în aceeaºi direcþie deoarece înparagraful 23 invitã statele membre sãgaranteze aplicarea drepturilor ºi obligaþiilorconferite cuplurilor necãsãtorite fãrã niciodiscriminare faþã de cuplurile de acelaºi sexºi cuplurile de sex diferit.

Curtea e conºtientã cã gãsirea unuiechilibru între pãstrarea familiei tradiþionaleºi drepturile minoritãþilor sexuale decurgânddin Convenþie este un exerciþiu prin natura

sa dificil ºi delicat, care poate obliga statelecã concilieze vederi ºi interese concurenteprivite de pãrþile interesate ca fundamentalantagoniste. Totuºi, având în vedereconsideraþiile care au precedat, Curtea aapreciat cã Guvernul nu a furnizat niciunmotiv particular solid ºi convingãtor apt sãstabileascã excluderea cuplurilorhomosexuale din câmpul de aplicare aladopþiei coparentale deschisã cuplurilorheterosexuale necãsãtorite, necesar aprezerva familia tradiþionalã sau protecþiaintereselor copilului. Prin urmare, distincþiaoperatã de legea austriacã esteincompatibilã cu dispoziþiile Convenþiei.

Litigiul poartã asupra chestiunii de a ºtidacã reclamantele au fost victimele uneidiscriminãri de fapt, adopþia solicitatã fiindîmpiedicatã de un obstacol juridic absolut,instanþele neavând posibilitatea de a cercetadacã adopþia servea sau nu interesuluiminorei. Curtea a trimis la douã deciziirecente în care a concluzionat încãlcareaart. 14 combinat cu art. 8 pe motiv cãreclamanþii, taþi ai unor copii nãscuþi în afaracãsãtoriei, nu au beneficiat de examinareade cãtre instanþele interne a aspectului dacãinteresul copiilor cerea o atribuire a autoritãþiiparentale exclusive a taþilor lor sau maidegrabã un partaj al autoritãþii parentaleîntre pãrinþii lor (Zaunegger c. Germaniei,03.12.2009, par. 61-63). A concluzionatCurtea încãlcarea art. 14 din Convenþiecombinat cu art. 8 cât priveºte comparareasituaþiei reclamantelor cu cea a unui cupluheterosexual necãsãtorit în cadrul cãruia unmembru doreºte sã adopte copilul celuilalt.

De menþionat cã decizia X c. Austriei afost pronunþatã cu opinia parþial dizidentã aºapte judecãtori care au afirmat în finalulraþionamentului lor, cã sensul interpretãriievolutive oferit de Curte trebuie sã fie acelade a acompania, de a canaliza schimbãrile,nu acela de a le preceda ºi cu atât mai puþinde a încerca sã le impunã.


SEPTSEPTSEPTSEPTSEPTEMBRIE 2013EMBRIE 2013EMBRIE 2013EMBRIE 2013EMBRIE 2013


154 JurisClasor CEDO – Septembrie 2013

155JurisClasor CEDO – Septembrie 2013

Cuprins

Anul III (2013)


Aplicarea revirimentului jurisprudenþial Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatului Unit ºirejudecarea la nivel naþional a cauzei reclamantului Tahery. Cauza Bobeº c. Românieiprivind lipsa audierii reprezentantului societãþii prejudiciate. .......................................... 157Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Amânarea cauzei în apel pentru lipsã de apãrare sau pentru imposibilitate de prezentarea acuzatului. Cauzele Sfez c. Franþei ºi Henri Riviere si alþii c. Franþei .......................... 162Autor: Alexandra Hãrãbor


Aplicarea revirimentului jurisprudenþial Al-Khawaja ºi Tahery c.Regatului Unit ºi rejudecarea la nivel naþional a cauzei

reclamantului Tahery. Cauza Bobeº c. României privind lipsaaudierii reprezentantului societãþii prejudiciate.

Autor: Victor Horia Dimitrie ConstantinescuCategorie: Hotãrâri relevante

contrabalanseze, printre care mãsuri caresã permitã o evaluare echitabilã ºi justã agradului de încredere în mijlocul de probãrespectiv.

Potrivit revirimentului jurisprudenþial dincauza enunþatã mai sus, putem concluzionacã în cazul declaraþiilor martorilor care nuau putut fi interogaþi de cãtre acuzat, va fiincidentã urmãtoare schemã de analizã: (i)existã un motiv întemeiat pentru absenþamartorului? (ii) este declaraþia anterioarã amartorului temeiul exclusiv sau determinantpentru fundamentarea soluþiei de condam-nare? (iii) au existat suficiente elemente decontrabalansare pentru a compensadificultãþile create în sarcina apãrãrii prinutilizarea declaraþiei martorului netestat înºedinþã publicã?

În ceea ce priveºte cauza reclamantuluiTahery, Curtea a concluzionat cã în speþãgaranþiile procedurale nu au putut sãcontrabalanseze dificultãþile generateapãrãrii prin citirea declaraþiei martorului,având în vedere cã ºi în situaþia în carereclamantul ar fi dat o declaraþie în care negaacuzaþiile, acesta era în imposibilitate de averifica veridicitatea ºi gradul de încredereal declaraþiei lui T. prin interogatoriu. În celedin urmã, T. era singurul martor care ar fifost dispus sau capabil sã spunã ceea ce a

I. Atenuarea regulii ”exclusiv saudeterminant”

În cauza Al-Khawaja ºi Tahery c.Regatul Unit37 instanþa europeanã a avutde rãspuns la întrebarea dacã regula„exclusiv sau determinant” este una abso-lutã. Altfel spus, atunci când o condamnarese întemeiazã în mod exclusiv saudeterminant pe declaraþia unui martor pecare acuzatul nu a putut sã îl confrunte, vaconstata Curtea în mod automat o încãlcarea dreptului la un proces echitabil prevãzutde art. 6 par. 1 din Convenþie?

Curtea a concluzionat cã atunci când odeclaraþie datã în faza urmãririi penale estecititã în ºedinþã publicã, fãrã ca martorul sãdea declaraþia oral în faþa instanþei (hearsay/ouï-dire)38 ºi fãrã ca acuzatul sã aibãposibilitatea sã interogheze martorul, iaraceastã declaraþie fundamenteazã în modexclusiv sau determinant soluþia de condam-nare, nu va exista o încãlcare automatã aart. 6 par. 1. Cu toate acestea, atunci cândo condamnare este întemeiatã într-un modexclusiv sau determinant pe declaraþia unuimartor absent, Curtea trebuie sã supunãprocesul unei analize extrem de atente. Dincauza riscurilor admiterii unui asemeneamijloc de probã, vor trebui sã existesuficiente garanþii procedurale care sã le

37 CEDO, cererile nr. 26766/05 ºi 22228/06, hotãrârea din data de 15 decembrie 2011 (Marea Camerã)38 Din punct de vedere terminologic, nu trebuie confundat termenul hearsay folosit de cãtre Curte cu traducerea

sa uzualã, respectiv din auzite. În Regatul Unit, orice declaraþie care nu este datã de cãtre martor printr-odepoziþie oralã este numitã hearsay ºi este, în principiu, inadmisibilã în procesele penale. De la aceastã regulãexistã excepþii, cum ar fi atunci când martorul a decedat, este bolnav, nu poate fi gãsit sau este absent din cauzatemerii, caz în care declaraþia datã în faþa organelor de anchetã va fi cititã de cãtre judecãtor juraþilor. În acestultim caz, judecãtorul trebuie sã fie convins cã proba ar trebui admisã în interesul înfãptuirii justiþiei – CriminalJustice Act 2003, art. 114 ºi 116


vãzut. Apãrarea nu a fost în mãsurã sãcheme nici un alt martor pentru a contrazicedeclaraþia datã în timpul urmãririi penale.39

II. Rejudecarea la nivel naþional acauzei reclamantului Tahery

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat cã,dupã ce Camera a pronunþat hotãrârea decondamnare a Regatului Unit40, dar înainteca Marea Camerã sã se pronunþe, CurteaSupremã a Regatului Unit a refuzat în modexpres sã aplice hotãrârea Camerei. Astfel,în hotãrârea R c. Horncastle ºi alþii41,instanþa supremã a statuat cã instanþelenaþionale sunt obligate sã respectejurisprudenþa Curþii de la Strasbourg înaplicarea principiilor bine stabilite, însãrareori, când o instanþã naþionalã ar fiîngrijoratã cã o hotãrâre a Curþii nu ia înconsiderare un aspect al dreptului englez,ar putea sã refuze sã aplice acea hotãrârea Curþii.

Acest dialog judiciar tensionat întreCurtea Europeanã ºi instanþele din RegatulUnit al Marii Britanii42 pare sã fi sensibilizatambii interlocutori. Astfel, Marea Camerã aCurþii a luat în considerare dreptul naþionalal Marii Britanii precum ºi opinia instanþeisupreme, flexibilizând regula probei”exclusive sau determinante”. Astfel, înacest moment, diferenþa dintre modalitateade analizã a declaraþiilor de martor netestateîn ºedinþã publicã, astfel cum este vãzutãde Curtea Europeanã ºi modalitateaexistentã în dreptul Marii Britanii este unade formã ºi nu de substanþã.43

De cealaltã parte, dupã pronunþareahotãrârii Marii Camere, prin care a fostmenþinutã în unanimitate încãlcarea art. 6par. 3 lit. d din Convenþie cu privire la

reclamantul Tahery, a fost reconsideratã lanivel naþional condamnarea acestuia.44

Astfel, Curtea de Apel a reþinut cãjudecãtorul fondului nu ar fi putut sã deainstrucþiuni juraþilor în aºa fel încât aceºtiasã îºi dea seama de fidelitatea acestui mijlocde probã. Totodatã, instanþa de controljudiciar a adãugat cã aspectele obiective alecauzei subliniau lipsa de fidelitate a acesteideclaraþii – duºmãnia faþã de inculpat ºideclaraþii contradictorii date în faþa poliþiei.Mai mult, nu exista niciun alt mijloc de probãcare sã susþinã varianta martorului, respectivcã inculpatul a fost cel care a folosit cuþitul,iar în fapt, inculpatul nu avea posibilitateaadministrãrii unui alt mijloc de probã princare sã contrazicã declaraþia martorului.45

Astfel, având în vedere cã juraþii nu auavut nicio modalitate prin care sã îºi deaseama de gradul de încredere pe care îlprezintã mijlocul de probã, precum ºi indiciilecare aratã lipsa de credibilitate ºi importanþadeclaraþiei pentru cauzã, Curtea de Apel aarãtat cã citirea declaraþiei nu trebuiaîncuviinþatã ºi a casat hotãrârea decondamnare, constatând cã aceasta estenesigurã.

III. Cauza Bobeº c. României - Lipsaaudierii în ºedinþã publicã a repre-zentantului legal al societãþii prejudiciate.Imposibilitate de prezentare din motivemedicale.

În cauza Bobeº c. României46, Curteaa avut ocazia sã aplice revirimentuljurisprudenþial cu privire la lipsa audieriireprezentantului persoanei juridice partevãtãmatã în procesul penal, imposibilitatecauzatã de motivele medicale invocate decãtre reprezentant.

39 Pe larg, V. Constantinescu - Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatului de ainteroga martorii acuzãrii. Cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatului Unit, http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2012/02/citirea-declaratiilor-date-in-timpul-urmaririi-penale-si-dreptul-acuzatului-de-a-interoga-martorii-acuzarii-cauza-al-khawaja-si-tahery-c-regatului-unit

40 Secþia a IV-a, hotãrârea din 20 ianuarie 200941 http://www.supremecourt.gov.uk/docs/uksc_2009_0073_judgment.pdf42 Care este prezent ºi în alte materii, cum ar fi dreptul la vot al persoanelor private de libertate43 England and Wales Court of Appeal, R. v. Ibrahim, [2012] EWCA Crim 837, http://www.bailii.org/44 England and Wales Court of Appeal, R. v. Ali Reza Tahery, [2013] EWCA Crim 1053, http://www.bailii.org/45 Ibidem, par. 2446 CEDO, cererea nr. 29752/05, hotãrârea din 9 iulie 2013


Cu privire la situaþia de fapt, Curtea areþinut cã reclamanta, contabilul societãþii,a fost mandatatã de cãtre asociatul unic,G.V., sã administreze societatea, întrucâtaceasta din urmã avea unele problememedicale. Ulterior, G.V. a formulat oplângere penalã pentru sãvârºirea de cãtrereclamantã a infracþiunilor înºelãciune, falsîn înscrisuri sub semnãturã privatã ºigestiune frauduloasã. Astfel în declaraþiiledate în fata organelor de urmãrire penalã,G.V. a susþinut cã reclamanta a cauzatsocietãþii un prejudiciu de 1000 EUR prinsustragerea unor sume din contabilitateasocietãþii. De asemenea, reclamanta ar fifalsificat ordine de platã pentru a justificasumele pretins sustrase.

Apãrarea reclamantei, menþinutã peîntreg parcursul procesului, a fost cã sumelemenþionate în ordinele de platã au fostremise lui G.V. precum ºi soþului acesteiadin urmã, G.I. însã din cauza relaþiei deîncredere ºi de prietenie existente precumºi a stãrii de sãnãtate a lui G.V., nu i-a cerutacesteia din urmã sã semneze ordinele deplatã.

În faþa primei instanþe a fost audiat G.I.,soþul lui G.V., care a confirmat existenþarelaþiilor de amiciþie cu reclamanta ºi faptulcã în perioada cât soþia sa a fost bolnavã,reclamanta i-a dat martorului în mai multerânduri sume de bani care proveneau de lasocietate, pentru care martorul a semnatordinele de platã. G.V. a fost prezent înºedinþã publicã în calitate de reprezentantlegal al societãþii.

În cauzã au fost efectuate trei expertize,prima a stabilit cã reclamanta a cauzat unprejudiciu societãþii în cuantum de 2.000EUR, a doua expertizã, realizatã lasolicitarea reclamantei în faþa primeiinstanþe, a stabilit cã gestiunea realizatã decãtre reclamantã nu a cauzat societãþii niciun prejudiciu iar a treia expertizã, dispusãdin oficiu de cãtre instanþa de fond, a stabilitcã prejudiciul cauzat era în cuantum de1.900 EUR.

Prima instanþã a respins cererea recla-mantei de audiere în ºedinþã publicã a luiG.V., fãrã însã a motiva soluþia.

Dupã condamnarea reclamantei de cãtreprima instanþã, Tribunalul Vâlcea, în calitatede instanþã de apel, a admis cerereareclamantei de audiere a lui G.V.. Aceastadin urmã nu s-a prezentat la termenul dejudecatã pentru care a fost legal citatã, însãa depus la dosarul cauzei acte medicale ºia arãtat cã se aflã în imposibilitate deprezentare din cauza stãrii sale de sãnãtate.Faþã de acestea, instanþa de apel a renunþatla audierea lui G.V..

În decizia pronunþatã în apel, instanþa amenþinut soluþia de condamnare, însã adiminuat pedeapsa aplicatã ºi a arãtat cãaudierea lui G.V. nu era posibilã, însãdeclaraþiile acesteia din urmã se coroboraucu celelalte mijloace de probã existente ladosar ºi cu prima expertizã realizatã încauzã.

Curtea de Apel Piteºti a respins recursulreclamantei fãrã sã facã nicio trimitere lacriticile invocate de cãtre aceasta cu privirela lipsa audierii lui G.V.

Dupã ce a fãcut o rezumare a principiilorstatuate în cauza Al-Khawaja ºi Tahery c.Regatul Unit, Curtea a observat cã G.V.este persoana care a formulat plângerea ºia fost audiatã la parchet, în absenþareclamantei ºi a avocatului acesteia.Totodatã, Curtea a constatat cã cererilereclamantei privind audierea în condiþii decontradictorialitate au fost respinse atât deMinisterul Public, cât ºi de instanþele dejudecatã. Faþã de înscrisurile depuse decãtre G.V. la dosarul cauzei, Curtea a admiscã starea de sãnãtate a martorului constituiao justificare suficientã pentru absenþa marto-rului ºi pentru admisibilitatea declaraþiilorsale date anterior. Cu toate acestea, Curteaa remarcat cã instanþele naþionale nu auanalizat posibilitatea de a audia martorul înafara sediului instanþei, posibilitate care erapermisã de Codul de procedurã penalã.

Constatând cã declaraþia lui G.V. a fostdeterminantã pentru hotãrârea de condam-nare a reclamantei, Curtea a continuatanaliza dupã principiile enunþate înAl-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit,respectiv dacã admiterea declaraþiei date în


faþa organelor de urmãrire penalã, netestateîn ºedinþã publicã, a fost contrabalansatãde garanþii procedurale adecvate pentru aasigura echitatea procedurii.

În ceea ce priveºte audierea martoruluiG.I., Curtea a arãtat cã în timp ce martorula confirmat versiunea reclamantei cu privirela unele sume de bani, acesta nu a pututdeclara asupra circumstanþelor în careanumite sume de bani au fost remise soþieisale, numita G.V..

Nici realizarea celor trei expertizecontabile în cauzã nu a putut suplini lipsaaudierii lui G.V., întrucât obiectivele acestoraau fost de a cuantifica un eventual prejudiciuîn patrimoniul societãþii ºi nu de a stabilirãspunderea penalã a reclamantei. Mai mult,concluziile acestor expertize au fostcontradictorii iar reclamanta a solicitataudierea lui G.V. pentru a explica mai multeaspecte privind gestiunea societãþii ºi cauzapresupusului prejudiciu.

În concluzie, Curtea a arãtat cã instanþelenaþionale au acordat declaraþiei lui G.V.aceeaºi valoare probatorie ca unei declaraþiidate în faþa instanþei, fãrã a analiza risculutilizãrii unei declaraþii date de cãtre opersoanã care nu a fost ascultatã în condiþiide contradictorialitate. Aºadar, având învedere cã instanþele naþionale nu au oferitreclamantei garanþii care sã contra-balanseze dificultãþile create prin admitereadeclaraþiei lui G.V., a existat o încãlcare aart. 6 par. 1 coroborat cu art. 6 par. 3 lit. ddin Convenþie.

IV. ConcluziiDeºi flexibilizarea regulii ”probei exclusive

sau determinante” a fost criticatã în termeniduri chiar de la momentul publicãrii hotãrâriiMarii Camere, prin vocea judecãtorilor Sajoºi Karakas, putem observa cã în cauzele încare declaraþiile netestate în ºedinþã publicãsunt exclusive sau determinante pentru

condamnarea acuzatului, Curtea respectãpromisiunea fãcutã în cauza Al-Khawaja ºiTahery c. Regatul Unit, respectiv aceea dea realiza o analizã atentã a garanþiilorprocesuale oferite pentru a contrabalansadificultãþile create apãrãrii prin utilizareadeclaraþiilor.

De aici decurge o misiune dificilã pentrujudecãtorul naþional, aceea de a arãta întot-deauna modalitatea în care coroboreazãdeclaraþiile martorilor absenþi cu celelaltemijloace de probã, pentru a demonstra cãeste în mãsurã sã realizeze o evaluareechitabilã ºi justã asupra fidelitãþii decla-raþiilor respective.

Spre deosebire însã de judecãtorulanglo-saxon, care trebuie sã anticipezeîntregul raþionament impus de Curte la mo-mentul încuviinþãrii citirii în ºedinþã publicãa declaraþiei, din cauza desfãºurãrii proce-sului în prezenþa juraþilor, judecãtorul românva trebui sã analizeze existenþa unui motivîntemeiat pentru absenþa martorului47 la mo-mentul încuviinþãrii citirii în ºedinþã publicãa declaraþiei, urmând ca la pronunþareasoluþiei instanþa sã reþinã sau sã înlãturedeclaraþia. Cu toate acestea, indiferent desistemul judiciar, instanþa trebuie sã aibã învedere pe parcursul procesului acordareagaranþiilor procesuale care sã contra-balanseze dificultãþile create prin admitereadeclaraþiei netestate în ºedinþã publicã.

Din cauza Tahery precum ºi din cauzaBobeº putem observa cã existã situaþii încare instanþele naþionale nu pot suplini înmod adecvat dificultatea creatã apãrãrii prinîncuviinþarea declaraþiei netestate în ºedinþãpublicã. O astfel de imposibilitate decurgedin lipsa în mod efectiv a altor mijloace deprobã cu privire la aceeaºi tezã probatorie,în afara de declaraþia în cauzã, ceea ce-lpune pe acuzat într-o dificultate probatorieinsurmontabilã. Trebuie subliniatã împre-

47 Martor, în înþelesul autonom al Convenþie, a fost considerat ºi coinculpatul, partea civilã sau expertul.Pentru mai multe detalii cu privire la noþiunea de ”martor” a se vedea C. Anghelescu – Dreptul de a solicita ºiobþine audierea martorilor ca garanþie proceduralã a dreptului la un proces echitabil în Revista ForumulJudecãtorilor nr. 3/2011, Editura Universitarã, pag. 175 - 178


jurarea cã elementele de contrabalansarecare sunt cerute de Curte nu privesc oricetezã probatorie, ci ele trebuie sã fie apte dea îi permite acuzatului sã îºi probeze aceleapãrãri pe care acesta din urmã intenþionasã le fundamenteze prin interogarea marto-rului absent.

Elocventã este în acest sens cauzaBobeº, unde Curtea nu s-a lãsat convinsãde cele 3 expertize efectuate în cauzã,întrucât obiectivele acesteia nu priveau tezaprobatorie pe care reclamanta a susþinut-ope tot parcursul procesului, respectiv aceea

cã banii au fost remiºi asociatului unic alsocietãþii, numita G.V..

În asemenea cauze, în care dificultãþileprobatorii create prin admiterea declaraþieinetestate în ºedinþã publicã sunt insur-montabile, instanþa de judecatã va înlãturadeclaraþia martorului care nu a putut fiinterogat de acuzat. Drept consecinþã aînlãturãrii declaraþiei, soluþia va fi, înprincipiu, de achitare a acuzatului, întrucât,prin ipotezã, declaraþia martorului ar fi fostexclusivã sau determinantã pentru o soluþiede condamnare.


I. Cauza Sfez c. Franþei (hotãrârea din25 iulie 2013, cauza nr. 53737/09) –Denunþarea de avocat a contractului deasistenþã juridicã cu 10 zile înainte determenul de judecatã.

La data de 26 iulie 2007, în urma uneialtercaþii, reclamantul, atacându-l pe vecinulsãu de parcare cu o grenadã cu gazlacrimogen, a fost trimis in judecatã sicondamnat de Tribunalul corecþional dinParis la 2 ani închisoare din care 14 luni cususpendare. Reclamantul a fost asistat deun avocat din oficiu, întrucât avocatul sãuales se afla în concediu. La data de 5septembrie 2007, reclamantul a formulatapel împotriva hotãrârii pronunþate deTribunal, desemnând cu aceeaºi ocazie unnou avocat ales – dl. V.. La data de 16februarie 2008, reclamantul i-a reamintitavocatului sãu cã i-a trimis deja mai multescrisori prin care i-a solicitat sã consultedosarul si sã pregãteascã apãrarea.

Cu 10 zile înainte de data judecãriiapelului, avocatul reclamantului înºtiinþeazã

grefa curþii de apel cã nu îl va mai reprezentape acesta la proces. În aceeaºi zi,reclamantul însuºi trimite o scrisoare la grefacurþii prin care solicitã amânarea cauzeipentru a-ºi alege un nou avocat, cerere carei-a fost refuzatã, iar judecata apelului s-adesfãºurat în prezenþa acestuia, darneasistat. Instanþa a rãmas în pronunþareatât cu privire la cererea de amânare cât sipe fond. Ulterior, instanþa a pronunþat ohotãrâre prin care a respins ca dilatoriecererea reclamantului de acordare a unuitermen pentru judecarea apelului înprezenþa unui avocat, cu motivarea cãavocatul ales a consultat o singurã datãdosarul în cursul lunii noiembrie si cã înaceasta perioada, reclamantul ar fi pututcontacta serviciile unui nou avocat. Pe fond,instanþa de apel a confirmat hotãrârea primeiinstanþe, majorând termenul de încercare la3 ani si adãugând o obligaþie în sarcinaacuzatului. Recursul introdus ulterior decãtre reclamant a fost respins.

Aprecierea CurþiiDeºi art. 6 par. 3 lit. c din Convenþie

recunoaºte oricãrui acuzat dreptul de a seapãra el însuºi sau de a beneficia deasistenþa unui apãrãtor, nu sunt precizatecondiþiile în care acest drept urmeazã a fiexercitat. Prin urmare, intrã în marja deapreciere a statelor membre alegerea unormijloace care sã permitã garantarea acestuidrept, Curþii revenindu-i sarcina de a verificadoar dacã mãsurile adoptate de cãtre statecorespund exigenþelor unui proces echitabil.

Curtea a menþionat, de asemenea, cãatât în faza apelului cât ºi în faza recursuluiîn casaþie, modul de aplicare al par. 1 ºi 3lit. c) ale art. 6 diferã în funcþie de

Amânarea cauzei în apel pentru lipsã de apãrare sau pentruimposibilitate de prezentare a acuzatului. Cauzele Sfez c.

Franþei ºi Henri Riviere si alþii c. Franþei

Autor: Alexandra HãrãborCategorie: Hotãrâri relevante


particularitãþile procedurii în cauzã. Printrecriteriile de diferenþiere se numãrã, pe de oparte, ansamblul gradelor de jurisdicþie dinordinea juridicã internã, iar, pe de altã parte,rolul pe care l-a jucat instanþa superioarã încauzã.

În speþã, Curtea a reþinut cã reclamantuls-a prezentat în faþa primei instanþe asistatde un avocat din oficiu, înainte ca cerereasa de amânare formulatã în faþa instanþeide apel sa fie respinsã ca dilatorie. S-aarãtat, înainte de toate, cã instanþa de apela remarcat lipsa de diligenþã a avocatuluiales al reclamantului. Dacã pãrþile nucontestã acest aspect, Curtea a reamintitfaptul cã nu poate fi imputatã statului oriceexercitare necorespunzãtoare a activitãþii decãtre avocatul din oficiu sau ales de cãtreacuzat. Curtea a reþinut cã, având în vedereindependenþa baroului faþã de stat, modulde exercitare al apãrãrii reprezintã un aspectcare þine, în principiu, de acuzat si deavocatul ales sau numit din oficiu. Chiar ºiîn cazul unui avocat numit din oficiu, art. 6par. 3 lit. c din Convenþie nu obligãautoritãþile sã intervinã decât atunci cândlipsa de pregãtire a avocatului este evidentãsau atunci când sunt informate în timp utilîn legãtura cu acest aspect.

În cazul de faþã, reclamantul, care l-a alespe avocatul sãu în septembrie 2007 pentrua-l reprezenta în faþa instanþei de apel, nus-a plâns de inacþiunea acestuia pânã ladata de 1 aprilie 2008, când avocatul însuºia renunþat la exercitarea dreptului dereprezentare. Pentru perioada ulterioarã,instanþa de apel a reproºat reclamantuluifaptul cã nu a contactat serviciile unui altavocat care ar fi putut solicita amânarea.

Curtea a arãtat cã, în intervalul de 10 ziledintre data renunþãrii avocatului la dreptulde reprezentare ºi data judecãrii apelului,reclamantul ar fi avut timp sã-ºi aleagã unnou avocat care sã solicite curþii de apelamânarea în scopul pregãtirii dosarului. Cutoate acestea, reclamantul nu s-a folosit deaceastã perioadã, deºi avea cunoºtinþã delipsa de implicare în dosar a avocatului sãu.

Curtea a relevat totodatã faptul cãreclamantul, care nu era privat de libertate,

nu a invocat nicio dificultate deosebitã, carel-ar fi putut împiedica sã se informeze sausã contacteze un nou avocat. Spredeosebire de cererile de amânare nefondatesau întemeiate pe simple afirmaþiinedovedite ale reclamantului si care aducatingere bunei administrãri a justiþiei, cererileînsoþite de înscrisuri doveditoare trebuie nudoar examinate de jurisdicþiile interne, dartrebuie sã ºi primeascã un rãspuns motivatdin partea acestora. Acest raþionament seimpune cu atât mai mult cu cât jurisdicþiileinterne sunt nevoite sã punã în balanþãinterese de naturã diferitã. Astfel, în speþã,pe lângã imperativele bunei administrãri ajustiþiei, judecãtorii au trebuit sã þinã cont ºide faptul cã partea civilã, cãreia primainstanþã i-a acordat o sumã provizorie, s-aopus amânãrii cauzei.

De altfel, în ciuda cererii sale de amânarea cauzei, reclamantul a avut posibilitatea dea se apãra, fiind ascultate toate explicaþiilesale de cãtre instanþa de apel, aspect cerezultã clar din hotãrâre. Astfel, înainte de afi întrebat de membrii completului, el a avutposibilitatea sã prezinte atât motivele careau stat la baza cererii de amânare precumsi motivele de apel. În concluzie, þinândcont de circumstanþele speþei, Curtea aconstatat cã autoritãþile nu au adus atingeredreptului reclamantului de a fi asistat de unapãrãtor, astfel cum acesta este garantatde art. 6 par. 3 lit. c).

II. Cauza Henri Riviere ºi alþii c.Franþei (hotãrârea din 25 iulie 2013, cauzanr. 46460/10) – cererea de amânareformulatã de inculpaþi pentru imposi-bilitate de prezentare însoþitã de înscri-suri doveditoare.

La data de 1 aprilie 1996, soþii Riviere auîncheiat un contract de închiriere cu privirela un imobil - teren ºi construcþie, pe careproprietarul-locator l-a vândut 4 ani maitârziu fiului acestora.

În perioada 2005 ºi 2006 autoritãþile s-ausesizat cu privire la ridicarea de cãtre ceitrei reclamanþi a unor lucrãri fãrã autorizaþie,motiv pentru care aceºtia au fost ulterior


trimiºi in judecatã. În fapt, reclamanþii s-auprezentat la judecatã pe data de 4 iulie 2008,însoþiþi de avocat. Pe data de 5 septembrie2008, instanþa i-a condamnat pe aceºtia laplata unei amenzi ºi a unei despãgubiri,obligându-i totodatã ºi la repunereaimobilului în situaþia anterioarã.

Reclamanþii au introdus apel împotrivahotãrârii, primind ulterior o citaþie prin careau fost înºtiinþaþi cu privire la doua aspecte:pe de o parte, cã dacã nu se vor puteaprezenta, sã informeze preºedintelecompletului cu privire la motivele acesteiimposibilitãþi, ataºând ºi dovezi în acestsens, iar pe de altã parte, dacã motiveleinvocate de reclamanþi vor fi respinse deinstanþã, cauza se va judeca în absenþa lor.

Cu 8 zile înainte de judecarea apelului,reclamanþii l-au informat pe preºedintelecurþii de apel cu privire la faptul cã nu se vorputea prezenta la instanþã în ziua respectivã,solicitând o amânare. Ei au motivat prinaceea cã fiul lor era plecat într-o misiune,reclamanta urma sã aibã un examen în ziuajudecãrii apelului, iar reclamantul prezentaun sindrom anxio-depresiv, toate acesteafiind probate cu înscrisuri.

Cu toate acestea, judecarea apelului s-arealizat în absenþa reclamanþilor, care nuerau asistaþi de avocat, instanþa de apelconfirmând hotãrârea primei instanþe. Cuprivire la cererea de amânare, instanþa deapel a reþinut: ”Referitor la cererea deamânare sositã prin poºtã, Ministerul Publicse opune. Curtea, dupã deliberare, reþinecauza spre soluþionare”.

Reclamanþii au formulat recurs în casaþie,denunþând o încãlcare a art. 6 din Convenþie,ca urmare a respingerii de cãtre instanþa deapel a cererii de amânare a judecãrii cauzeifãrã nicio motivare. Curtea de casaþie arespins recursul reclamanþilor, motivând cãinstanþa de apel deþine dreptul de aprecieresuveranã asupra valorii argumentelorprezentate.

Aprecierea CurþiiCurtea a reamintit cã exigenþele art.6 par.

3 din Convenþie se analizeazã din

perspectiva aspectelor particulare pe carele implicã dreptul la un proces echitabil,reglementat în paragraful 1, motiv pentrucare cauza va fi examinatã prin prisma celordouã texte combinate.

Dacã în primã instanþã, noþiunea deproces echitabil implicã dreptul acuzatuluide a participa la dezbateri, în apel,înfãþiºarea în persoanã a acestuia nu maiprezintã în mod necesar aceeaºi importanþã.De altfel, chiar ºi în cazul unei instanþe deapel cu plenitudine de jurisdicþie, respec-tarea art. 6 nu presupune în toate cazurileprezenþa personalã a acuzatului la judecatã.În speþã, trebuie avute în vedereparticularitãþile procedurii precum ºi manieraîn care interesele apãrãrii au fost expuse ºiprotejate în faþa instanþei de apel, þinând contîn mod special de întrebãrile pe care instanþale-a avut de tranºat dar ºi de importanþa lorpentru apelant.

Procedurile de încuviinþare a cãilor deatac sau cele consacrate analizei exclusivea aspectelor de drept, nu ºi de fapt, potrespecta exigenþele art. 6, deºi instanþa deapel sau de recurs nu a oferit reclamantuluiposibilitatea de a se exprima personal cusingura condiþie ca acesta sã fi luat parte lao dezbatere publicã în primã instanþã. În celde-al doilea caz, explicaþia constã în faptulcã instanþa superioarã are doar obligaþia dea interpreta regulile de drept, nu ºi de astabili situaþia de fapt.

Curtea de apel trebuia sã examineze atâtmotivele de fapt cât ºi pe cele de drept. Dealtfel, judecata în apel, având în vederecaracterul sãu devolutiv complet, implicã unnou examen al probelor ºi al vinovãþieiinculpaþilor, eventual chiar a personalitãþiiacestora. Având în vedere elementelemenþionate, caracterul echitabil al proceduriipresupunea, în principiu, dreptul recla-manþilor, neasistaþi de avocat, de a participala dezbateri, astfel încât interesele lor sã fiesusþinute ºi protejate în faþa instanþei deapel. Având în vedere cã reclamanþii ausolicitat în mod expres amânarea cauzeiarãtând atât motivele care stau la bazacererii, precum ºi probele în sprijinul


acestora, Curtea a examinat dacã instanþade apel putea considera motivele invocatede reclamanþi pentru amânare ca nefiindvalabile.

Curtea a apreciat cã spre deosebire decauzele Van Pelt ºi Medenica, în cauza defaþã, instanþa de apel nu a motivatrespingerea cererii de amânare a judecãþii.Într-adevãr, în cauza Van Pelt, instanþa deapel a analizat certificatele medicaleconcluzionând ulterior cã reclamantul nu seafla într-o veritabilã imposibilitate deprezentare. Cât despre cauza Medenica,cererea de amânare a reclamantului a fostrespinsã printr-o hotãrâre amplu motivatã aprimei instanþe, menþinutã ulterior deTribunalul Federal.

În cauza de faþã, însã, instanþa de apel,dupã ce a deliberat cu privire la cererea de

amânare prezentatã de reclamant, amenþionat cã va reþine cauza spresoluþionare, fãrã a înlãtura motivatargumentele reclamanþilor privind amânareacauzei. În ceea ce priveºte procedura în faþaCurþii de Casaþie, acesta a respinsargumentul invocat de reclamant întemeiatpe dispoziþiile art. 6 din Convenþie, motivândcã instanþa de apel are drept de aprecieresuveranã asupra argumentelor prezentate.Având în vedere rãspunsurile astfel oferitede autoritãþile naþionale, Curtea nu ºi-a pututforma convingerea cã instanþa de apel aexaminat valabilitatea scuzelor invocate dereclamanþi pentru imposibilitatea deprezentare, aspect ce constituie un motivsuficient pentru a atrage încãlcarea art. 6alin. 3 lit. c) din Convenþie.

166 JurisClasor CEDO – Octombrie 2013

167JurisClasor CEDO – Octombrie 2013

OCTOCTOCTOCTOCTOMBRIE 2013OMBRIE 2013OMBRIE 2013OMBRIE 2013OMBRIE 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Octombrie 2013

Ingerinþa în dreptul la liberã exprimare. Consideraþii privind incriminarea insultei ºicalomniei în dreptul penal român ................................................................................... 171Autor: George-Marius Mara


Ingerinþa în dreptul la liberã exprimare. Consideraþii privindincriminarea insultei ºi calomniei în dreptul penal român

Autor: George-Marius MaraCategorie: Articole de specialitate

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului, cu o aplicaþie specificãîn domeniul mass media, ocrotit ca atare de Curtea Europeanã de la Strasbourg din a cãreijurisprudenþã constantã reiese importanþa deosebitã a libertãþii presei în orice societatedemocraticã. Aceastã libertate nu este însã una absolutã, ea implicând unele restricþii generatede necesitatea protecþiei altor valori fundamentale, cum ar fi dreptul la reputaþie, demnitateaºi onoarea persoanei. Protejarea acestora nu trebuie sã fie efectuatã prin folosirea unormijloace cu caracter disuasiv asupra activitãþii jurnaliºtilor, fiind necesar a fi gãsit acel echilibruprin care sã se garanteze atât libertatea de exprimare cât ºi dreptul la ocrotirea vieþii privatea fiecãruia dintre noi.

bucurã presa, cu o atenþie specialã asupraproblematicii incriminãrii insultei ºi calomnieiºi a impactului pe care aceste fapte le auatunci când sunt comise prin mijloacemass-media.

Majoritatea drepturilor prevãzute deConvenþia Europeanã a Drepturilor Omuluisunt drepturi condiþionale, ceea ceînseamnã cã ele permit ingerinþe, ce sunttotuºi supuse anumitor condiþii, þinând contde natura esenþialã a libertãþilor ocrotite.

Libertatea de exprimare prevãzutã de art.10 al Convenþiei este una dintre acestelibertãþi fundamentale, ce are un rol specialîn orice societate democraticã, putând ficatalogatã chiar ca una dintre garanþiileacesteia, o condiþie primordialã a progresuluiºi a fericirii fiecãruia, aºa cum au consideratjudecãtorii Curþii în cauza Handyside c.Regatului Unit48, idee reluatã apoi, cu gradde principiu, în cauzele ulterioare. 49

Libertatea de exprimare este atât un dreptîn sine, cât ºi un drept absolut necesarpentru realizarea altor drepturi garantate deConvenþie, cum ar fi dreptul la liberãasociere, fiind totodatã un drept individual,parte a libertãþii spirituale a fiecãrui individ,

1. Noþiuni generale despre libertateade exprimare

Articolul 10 din Convenþia Europeanã adrepturilor omului prevede cã:

“1. Orice persoanã are dreptul lalibertatea de exprimare. Acest dreptcuprinde libertatea de opinie ºi libertatea dea primi sau de a comunica informaþii ori ideifãrã amestecul autoritãþilor publice ºi fãrã aþine seama de frontiere. Prezentul articol nuîmpiedicã statele sã supunã societãþile deradiodifuziune, de cinematografie sau deteleviziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertãþi cecomportã îndatoriri ºi responsabilitãþi poatefi supusã unor formalitãþi, condiþii, restrângerisau sancþiuni prevãzute de lege, careconstituie mãsuri necesare, într-o societatedemocraticã, pentru securitatea naþionalã,integritatea teritorialã sau siguranþa publicã,apãrarea ordinii ºi prevenirea infracþiunilor,protecþia sãnãtãþii sau a moralei, protecþiareputaþiei sau a drepturilor altora, pentru aîmpiedica divulgarea de informaþii confi-denþiale sau pentru a garanta autoritatea ºiimparþialitatea puterii judecãtoreºti. »

În prezenta lucrare ne vom concentraasupra libertãþii de exprimare de care se

48 Curtea EDO, cauza 5493/72 Handyside c. Marii Britanii, hotãrârea din 7 decembrie 1976, parag. 4949 J. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2009, p. 171


dar ºi un drept colectiv, ce permitecomunicarea cu ceilalþi semeni.50

Acest drept cuprinde libertatea de opinieºi libertatea de a primi ºi comunica informaþiiori idei, fãrã a exista limite frontaliere oriimpuse de autoritãþile publice.

1.1. Libertatea de opinie Strâns legatã de libertatea de gândire,

conºtiinþã ºi religie protejatã de articolul 9din Convenþie, libertatea de opiniegaranteazã cã orice persoanã este liberãsã-ºi formeze propriile convingeri legate delumea în care trãieºte, de modul cum sedesfãºoarã viaþa socialã, iar protejareaacestei opinii, chiar minoritarã, e ocomponentã esenþialã a plurarismului ºitoleranþei necesare oricãrei societãþidemocratice.

Nu este posibil sã gândim libertatea deexprimare fãrã a lua în considerare, înprealabil, libertatea de opinie, deoareceprima este în mod necesar o manifestareexterioarã a celei dintâi. Însã opinia ce nueste fãcutã cunoscutã ºi altor persoane nupoate leza drepturilor celorlalþi membri aisocietãþii, ºi de aceea libertatea de opinienu cunoaºte niciun fel de îngrãdiri, spredeosebire de exprimarea acesteia, care sepoate dovedi, în unele situaþii, vãtãmãtoareîn relaþia cu alte valori fundamentale.

Exprimarea unei opinii presupune, înconcret, exprimarea unei judecãþi devaloare, ceea ce are o importanþã deosebitãsub aspect probator, deoarece, aºa cum adecis Curtea în jurisprudenþa sa51 (mai alesraportat la libertatea presei), exactitateajudecãþilor de valoare nu poate fidemonstratã aºa cum pot fi demonstratefaptele concrete, iar a pretinde o asemeneaprobã ar duce inevitabil la o îngrãdirenepermisã a libertãþii de opinie.52

1.2. Libertatea de informareArticolul 10, paragraf 1, al Convenþiei

vorbeºte despre libertatea de a primi saucomunica informaþii, ceea ce denotã dublulaspect sub care trebuie privit acest dreptfundamental. Pe de o parte, este vorbadespre libertatea oricãrei persoane de adifuza în mod liber informaþii, dar acest dreptse coreleazã în mod natural cu libertateade a primi informaþii, de care ar trebui sã sebucure orice cetãþean. Sub rezerva limitelorprevãzute de paragraful 2 al articolului 10,aceastã libertate de comunicare ainformaþiilor trebuie sã poatã fi exercitatã înmod liber, ºi, mai cu seamã în ceea cepriveºte presa, ea nu poate fi supusãniciunei forme de cenzurã. Desigur, aºa cumnicio libertate nu este absolutã (ea sfârºindacolo unde începe libertatea altuia), pentrua preveni arbitrariul, sunt prevãzute ºianumite limite ale exerciþiului libertãþii deexprimare, limite ce decurg din necesaraasumare a unei responsabilitãþii pentru oriceactivitate care ar avea potenþialul de a aduceatingere drepturilor altora. Depãºireaacestor limite poate duce la angajarearãspunderii disciplinare, civile ori chiarpenale, pentru cel vinovat.

Statele semnatare ale Convenþiei au nudoar obligaþia negativã, de a nu împiedicaîn niciun fel exerciþiul liber al acestui dreptfundamental, dar ele trebuie, totodatã, încadrul obligaþiilor pozitive ce le revin, sã iatoate mãsurile pentru a se asigura deexistenþa efectivã a pluralismului de opiniiºi idei, multitudinea de surse acþionândprecum o garanþie a unei informãriobiective.53

1.3. Condiþiile ingerinþei în dreptul laliberã exprimare

Paragraful 2 al articolului 10 dinConvenþie prevede condiþiile în care este

50 Frederic Sudre, Drept internaþional ºi European al drepturilor omului, Ed. Polirom, 2006, Bucureºti, p. 35151 Curtea EDO, cauza 19983/02, De Haes et Gijsels c. Belgiei, decizia din 3 aprilie 2003, § 4252 C. Bîrsan, Convenþia Europeanã a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Ediþia a doua, Bucureºti,

Ed. C.H. Beck, 2010, p. 77853 Frederic Sudre, op. cit., p. 354-355


permisã o ingerinþã în dreptul la liberãexprimare, acestea putând fi generate fiede nevoia de a proteja anumite interesepublice (cum ar fi cele privitoare la siguranþanaþionalã, integritatea teritorialã, siguranþapublicã, apãrarea acesteia ºi prevenireasãvârºirii unor infracþiuni, protejarea sãnãtãþiiºi a moralei publice, garantarea autoritãþii ºia imparþialitãþii puterii judiciare) dar ºi pentrua ocroti unele interese de ordin privat,precum reputaþia ºi drepturilor altor per-soane ori nevoia de a împiedica divulgareade informaþii confidenþiale. Acest paragrafautorizeazã, practic, statele sã ia unelemãsuri pentru ocrotirea respectivelorinterese, mãsuri ce se materializeazãprintr-o ingerinþã în exercitarea dreptului laliberã exprimare. Statele se bucurã de omarjã de apreciere pentru stabilireanecesitãþii într-o societate democraticã arespectivelor mãsuri, însã, în final, revinetot instanþei europene de contencios aldrepturilor omului sã se pronunþe asupracompatibilitãþii ingerinþei cu prevederileConvenþiei, apreciind de la caz la caz dacãingerinþa apare ca urmare a nevoii socialeimperioase ºi dacã e proporþionalã cu scopulurmãrit.54

Aºadar, exerciþiul dreptului la liberãexprimare presupune unele îndatoriri ºiresponsabilitãþi, ce fac posibile restricþionãri,impunerea unor condiþii în exerciþiul aces-tuia, iar aceste ingerinþe trebuie sã întru-neascã trei caracteristici: sã fie prevãzutede lege, sã urmãreascã un scop legitim ºisã fie necesare într-o societate democraticã,aºadar sã fie proporþionale cu scopulurmãrit. 55

Îndatoririle pot apãrea sub forma unorobligaþii specifice pentru unele categoriiprofesionale, cum sunt funcþionarii publici,ce au o obligaþie de rezervã, mai ales cândeste vorba de informaþii protejate de secretulprofesional. De asemenea, magistraþii sunt

supuºi ºi ei aceleiaºi îndatoriri de amanifesta prudenþã atunci când criticãfuncþionarea sistemului judiciar, ei trebuindsã fie atenþi la metodele folosite pentru aface aceasta.

Instanþa europeanã a stabilit, raportat laobligaþiile ce revin jurnaliºtilor, cã aceºtiatrebuie sã îºi exercite profesia cu bunãcredinþã, sã ofere informaþii exacte ºi demnede a fi considerate credibile, respectândîntru totul deontologia profesionalã. Ea astabilit cã jurnaliºtii nu pot fi scutiþi, în numelerolului esenþial ce le revine pentru funcþio-narea unei societãþi cu adevãratdemocratice, de respectarea legilor de dreptcomun, inclusiv a celor din materie penalã.56

Uneori, existenþa unor îndatoriri ºiresponsabilitãþi poate duce la expansiunealimitelor ce încadreazã dreptul la liberãexprimare, aºa cum este cazul presei, alcãrei rol central într-o societate democraticãeste tocmai acela de a transmite informaþii.Luând în considerare impactul pe caremassmedia, în special cea audiovizualã, îlare asupra formãrii opiniei publice, a roluluiesenþial pe care media îl joacã pentrufuncþionarea democraþiei, prin suprave-gherea atentã ºi semnalarea oricãrei abateride la normele legale ºi de la interesul publicsãvârºitã de factorii decidenþi din cadrulputerii legislative, executive ori chiar a celeijudecãtoreºti, Curtea a concluzionatafirmând cã presa îºi poate îndeplini eficientfuncþia socialã doar prin respectareaanumitor limite, ce þin mai ales de reputaþiaaltei persoane, drepturilor terþilor oriprotejarea informaþiilor confidenþiale,misiunea jurnalistului fiind aceea de acomunica publicului doar probleme deinteres general. 57

Ingerinþa trebuie sã fie prevãzutã delege, noþiune înþeleasã de Curte într-un senslarg, material ºi nu formal, fiind astfel incluse,pe lângã legile adoptate de parlamentele

54 D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi ºi libertãþi fundamentale în jurisprudenþa Curþii Europene a drepturiloromului, Ed. All Beck, Bucureºti, 2005, p. 464

55 C. Bîrsan, op. cit., p 808-80956 Curtea EDO,cauza 18624/03 Ivanciuc c. României, hotãrârea din 27 noiembrie 200757 C. Bîrsan, op. cit., p. 811-812


naþionale, ºi textele de nivel infralegislativ,dar ºi dreptul nescris, jurisprudenþa. Legeatrebuie sã fie accesibilã, adicã sã permitãcetãþeanului de rând sã cunoascã incidenþanormelor juridice aplicabile la o situaþie datã,ºi de asemenea, trebuie sã prezinte uncaracter de previzibilitate, adicã sã permitãdestinatarului sã-ºi regleze conduita înfuncþie de ea.

În acelaºi timp, ingerinþa trebuie sãurmãreascã un scop legitim, dintre celeenumerate de paragraful 2 al articolului 10.

O problematicã interesantã estereprezentatã de ingerinþele ce au avut cascop garantarea autoritãþii ºi imparþialitãþiiputerii judecãtoreºti. Astfel, în cauza SundayTimes c. Regatului Unit58 Curtea a statuatcã “ tribunalele nu funcþioneazã într-un locgol. Ele sunt competente sã soluþionezediferende dar aceasta nu înseamnã cã, maiînainte de soluþionarea lor, asemeneadiferende nu pot da naºtere la discuþii ºi înalte locuri, fie cã e vorba de reviste despecialitate, de marea presã ori desprepublic în general. La rândul ei, dacã medianu trebuie sã depãºeascã limitele de naturãa asigura o bunã administrare a justiþiei, eiîi revine sarcina de a comunica informaþii ºiidei cu privire la problemele cu care seconfruntã tribunalele sau alte sectoare deinteres public”. Difuzarea dosarului în presã,atunci când este vorba de o cauzã cu unmare impact social ºi care capteazã atenþiaunei pãrþi însemnate din rândul cetãþenilorse menþine în cadrul limitelor libertãþii deexprimare a jurnalistului, iar o eventualãingerinþã a statului ar apãrea ca nejusti-ficatã.59

Condamnarea unor jurnaliºti pentruafirmaþii cu caracter defãimãtor fãcute laadresa unor oameni politici, funcþionari orimagistraþi a generat un « conflict » întredouã dintre drepturile protejate de articolul8, respectiv articolul 10 din Convenþie, ºianume dreptul la respectarea vieþii private,

respectiv a reputaþiei ºi demnitãþii persoanei,pe de o parte, iar pe de altã parte, libertateade exprimare. Pentru a determina justulechilibru între asigurarea dreptului garantatde articolul 10 din Convenþie, menþinând înacelaºi timp garanþiile oferite de articolul 8respectului datorat reputaþiei ºi drepturiloraltora, Curtea a dezvoltat, în jurisprudenþasa, unele principii. Astfel, obligaþia statelorde a lua mãsuri pentru respectarea reputaþieiindivizilor poate apãrea ºi în cadrulraporturilor între particulari. Al doileaelement deosebit de important estenecesitatea ca publicarea în mass media aoricãrui fel de informaþii sã serveascãinteresului general, sã intereseze marelepublic. Prezentarea unor detalii din viaþaprivatã a unor persoane (fie ele chiarpersoane publice) pe diverse canale mediace au ca unic scop furnizarea cãtre public aacestui tip de « informaþie » (situaþii, dinpãcate atât de des întâlnite în societateacontemporanã) nu e de naturã a servi unuiinteres public.

Ingerinþa trebuie sã fie necesarã într-osocietate democraticã, iar pentru stabilireaacestui fapt statele membre se bucurã de oanumitã marjã de apreciere, care nu este,totuºi, absolutã, deoarece Curtea e chematãsã decidã, în ultimã instanþã, analizând toatecircumstanþele cauzei,dacã o anumitãrestricþie se conciliazã cu libertatea deexprimare. Jurisdicþia europeanã este astfelchematã nu sã se substituie instanþelornaþionale, ci doar sã treacã hotãrâreaacestora prin filtrul comptabilitãþii deciziei lorcu dreptul garantat de articolul 10.

În ceea ce priveºte presa, orice restricþieimpusã acesteia trebuie raportatã lainteresul pe care îl are o societate demo-craticã de a menþine un grad cât mai ridicatde libertate a « câinelui de pazã aldemocraþiei ».60

Pentru ca o ingerinþã sã fie proporþionalãcu scopul urmãrit, se are în vedere, în primul

58 Curtea EDO cererea 6538/74 Sunday Timess contra Regatului Unit hotãrârea din 26 aprilie 197959 C. Bîrsan, op. cit., p 812-82460 C. Bîrsan, op. cit., p. 829-830


rând, natura ºi gravitatea sancþiunii aplicate,contextul în care s-au produs faptele ºiinteresul public vizat. Curtea Europeanã astabilit ºi elementele care contureazãcontextul producerii faptei ºi de care se vaþine seama, precum : calitatea specificã pecare o poate avea autorul discursului, tipuldiscursului, persoana lezatã, posibilitatea dea folosi alte expresii, canalul de comunicareprin care a fost difuzat mesajul ºi impactulacestuia, locul unde a fost þinut discursul. 61

1.4. Principiile jurisprudenþiale aleCurþii Europene a drepturilor omuluireferitoare la calomnia sãvârºitã prinpresã:

Aºa cum am arãtat deja, libertatea deexprimare prevãzutã de articolul 10 dinConvenþie nu este un drept absolut, nesupusniciunei îngrãdiri, ci limitele ingerinþei înexerciþiul acestui drept sunt înscrise în chiarparagraful 2 al articolului 10.

În domeniul de aplicare al articolului 10intrã toate categoriile de mesaje, indiferentde conþinutul lor, precum ºi mijloacele princare informaþiile sunt transmise, ºi aceastapentru a preîntâmpina eventualele restricþiiaduse dreptului de a primi ori transmiteinformaþii generate de restricþionareautilizãrii anumitor mijloace de transmitere aacestora.62

Cum majoritatea informaþiilor de interesgeneral se transmit prin intermediul presei,Curtea a acordat întotdeauna o protecþiedeosebitã libertãþii acesteia, în cauzaLingens c. Autristriei63 precizând expres rolulsãu, astfel: « Dacã presa nu trebuie sãdepãºeascã limitele prevãzute în specialpentru protejarea reputaþiei altora, ei îiincumbã obligaþia de a comunica informaþiiºi idei asupra problemelor dezbãtute înarena politicã, precum ºi cele care privescalte sectoare de interes public. La funcþia

sa, care constã în a difuza, se adaugãdreptul pentru public de a le primi. », presafiind consideratã « câinele de pazã aldemocraþiei »

Locul central pe care îl ocupã presa, sedatoreazã responsabilitãþii sale de ainforma, de a veghea la respectarea regulilordemocraþiei. Desigur, aceste îndatoriri alepresei trebuie exercitate cu bunã credinþã,jurnalistul având obligaþia de informa în modcorect ºi obiectiv opinia publicã asupratemelor majore de interes general. Dinpãcate însã, în societatea zilelor noastre,asistãm mult prea des la diverse campaniide presã purtate exclusiv în interesul uneipersoane sau a unui grup de persoane, iaretica ºi deontologia profesionalã par noþiunicu totul strãine pentru acei jurnaliºti care,lipsiþi fiind de scrupule, practicã « linºajulmediatic » (aºa numitul « characterassassination »), scopurile lor nefiind nici pedeparte informarea ci dezinformareapublicului, manipularea acestuia. Se ignorãastfel în mod flagrant limitele þinând deprotecþia drepturilor ºi a reputaþiei altuia, iarmijloacele de reparaþie sau de prevenþie par,deocamdatã, ineficiente.

Informaþia fiind un bun perisabil, oriceîntârziere în publicarea acesteia riscã sã opriveze de orice valoare sau interes, dupãcum a statuat Curtea în cauza Observer andGuardian contra Regatului Unit.64 Deasemenea, printre aprecierile fãcute deinstanþa europeanã în jurisprudenþa sa, senumãrã ºi considerarea mediei audio-vizuale, precum radioul ºi televiziunea, caavând un impact mult mai puternic, maidirect ºi asupra unui numãr mult mai marede persoane, decât presa scrisã. Dreptulgarantat de articolul 10 e subordonatcondiþiei ca cel interesat sã acþioneze cubunã credinþã, oferind informaþii exacte ºidemne de crezare.

61 D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 494-49562 D. Bogdan, M. Selegean,op.cit., p. 46763 Curtea EDO, cererea 9815/82, Lingens c. Austria hotãrârea din 24 mai 198864 Curtea EDO, cauza 13585/98, Observer and Guardian contra Regatului Unit, hotãrârea din 26 noiembrie

1991, § 59-60


Referitor la problematica raportului dintrelibertatea de exprimare ºi administrareajustiþiei, Curtea a statuat cã noþiunea de« putere judecãtoreascã » priveºtejudecãtorii, în calitatea lor oficialã, iarexpresia « autoritate a puterii judecãtoreºti »denotã faptul cã tribunalele, având calitateade a soluþiona diferendele juridice, trebuiesã beneficieze de încrederea ºi respectulnecesare îndeplinirii acestei atribuþii.65

Datoritã faptului cã magistraþii sunt þinuþide o obligaþie de rezervã, nu le este permissã reacþioneze în mod direct la atacurilevenite din partea presei. De altfel, respectivadozã de reþinere pe care aceºtia trebuie são arate se manifestã ºi când este vorbadespre critica adusã problemelor sistemuluijudiciar, autoritatea ºi imparþialitatea puteriijudecãtoreºti. Desigur cã magistraþii sebucurã de libertatea ºi au chiar obligaþia dea semnala neregulile în funcþionareaaparatului judiciar, de orice naturã, ºi de careiau cunoºtinþã în timpul exercitãrii atribuþiilorde serviciu, deoarece este vorba de undomeniu extrem de sensibil ºi de mareinteres pentru publicul larg.66

Magistraþii trebuie însã protejaþi deacþiunile al cãror scop e strict unul nociv,lipsit de o bazã factualã, ºi care þinteºte doarla distrugerea gratuitã a încrederii pe carecetãþenii o au în justiþie, prin ºtirbirea fãrãun fundament a imaginii acesteia. Deºi esteadevãrat cã presa are un rol central înasigurarea unui echilibru între puterile statu-lui, în prevenirea ori descoperirea eventua-lelor abuzuri prin informarea publicului largdespre acestea, jurnaliºtii trebuie sã îºiexercite misiunea cu bunã-credinþã, în modonest, prezentând doar date verificate ºicare prezintã un caracter cert, veridic.Singura cenzurã ce ar trebui impusã preseieste cea dictatã de propria conºtiinþã ajurnalistului, de standardele sale morale,care ar trebui sã se ridice deasuprainteresului personal pentru a servi, înaintede toate, interesul public.

Atunci când jurnaliºtii formuleazã acuzaþiicritice la adresa magistraþilor, Curtea va þineseama de faptul cã autoritatea judecãto-reascã trebuie protejatã de criticile destruc-tive gratuite, de faptul cã judecãtorii, fiindþinuþi de obligaþia de discreþie, nu potrãspunde în mod direct criticilor ce le suntaduse, dar, pe de altã parte, conformprincipiilor enunþate ºi în cauza Sabou ºiPârcãlab c. României, « atitudinea magis-traþilor, chiar în afara instanþei, ºi mai alesatunci când se servesc de calitatea lor demagistraþi, poate sã constituie o preocuparelegitimã a presei ºi sã contribuie la dezba-terea asupra funcþionãrii justiþiei ºi a mora-litãþii celor care sunt garanþii acesteia ».67

Procesele publice, în mass media, suntde naturã a pune presiune asupra magis-traþilor, atunci când persoane anchetate oriaflate în curs de judecare primesc dejaverdictul de vinovãþie din partea presei.Exerciþiul dreptului la liberã exprimare poateintra în conflict cu dreptul la un procesechitabil, prevãzut de articolul 6, dar acestadin urmã, instituind garanþia unei judecãþipublice, conferã practic presei posibilitateade a analiza cauzele ce se aflã în curs desoluþionare pe rolul instanþelor.

În alte decizii, Curtea a afirmat dreptuljurnaliºtilor de a critica vehement activitateamagistraþilor, atunci când respectivele criticis-au bazat pe probe solide, condamnareajurnaliºtilor pentru calomnie constituind înacest caz o încãlcare a articolului 10.68

În cauza Worm c. Austriei, Curtea aapreciat cã nu a fost încãlcat articolul 10 alConvenþiei prin condamnarea unui jurnalistcare a scris un articol ce a fost consideratcapabil sã influenþeze soluþia instanþei carejudeca un proces penal. S-a considerat cãjurnalistul nu a respectat prezumþia denevinovãþie garantatã de articolul 6, prinfaptul cã îºi formase deja pãrerea în sensulvinovãþiei celui acuzat ºi anchetat pentru

65 Curtea EDO, cauza 22714/93, Worm contra Austria, hotãrârea din 29 august 1997, §. 4066 Curtea EDO, cauza 29492/05, Kudeshkina c. Russia, nepublicatã, 26 februarie 2009, § 9467 Curtea EDO, cauza nr. 45672/99, Sabou ºi Pârcãlab c. României, hotãrârea din 28 septembrie 200468 Curtea EDO, cauza nr. 48898/99 Perna c. Italiei, hotãrârea din 6 mai 2003


fraudã fiscalã, opinie pe care a ºi difuzat-opublicului larg, prin publicarea respectivuluiarticol, prin care încerca sã convingã denecesitatea condamnãrii inculpatului, exis-tând astfel un risc obiectiv de a influenþasoluþia instanþei de judecatã. Jurnaliºtiitrebuie sã þinã cont de limitele trasate pentrua asigura buna funcþionare a justiþiei ºi sãrespecte prezumþia de nevinovãþie.69

Într-un principiu reiterat ºi în cauzaDalban c. României70 Curtea a admis cãlibertatea de exprimare conferitã massmedia presupune existenþa unor limite mailargi în ceea ce priveºte întinderea acesteia,jurnaliºtii bucurându-se, aºadar, în exerciþiulacestei libertãþi, de o dozã de exagerare orichiar de provocare cu privire la judecãþilede valoare pe care le emit, fãrã a fi þinuþi sãle demonstreze realitatea. Cu toate acestea,o judecatã de valoare nefundamentatã penicio bazã factualã poate apãrea ca fiindexcesivã, situându-se în afara ariei deprotecþie conferite de articolul 10 alConvenþiei.71

Nu întotdeauna când se fac afirmaþiireferitoare la fapte ar fi necesar sã sedovedeascã adevãrul acestora, principiulfiind nuanþat ulterior de Curte. Dacã seîncearcã probarea acestor fapte, nu estelegitim ca aceste probe sã fie respinse pemotivul cã legislaþia naþionalã nu permiteproba veritãþii în aceste situaþii. Dacãanumitor categorii de persoane le estepermis sã îºi apere reputaþia folosindmijloace care nu sunt disponibile pentruorice membru al societãþii, acest regimdiscriminatoriu nu este compatibil cucaracterul dreptului la liberã exprimare.

Legat de judecãþile de valoare,Curtea aarãtat cã acestea trebuie sã fie bazate peniºte fapte adevãrate, dar necesitateaexistenþei acestei legãturi poate varia de laun caz la altul. În cauza Oberschlick c.Austriei, Curtea a respins argumentul cã

simpla utilizare a termenului « idiot » estesuficientã pentru condamnarea penalãpentru insultã, atâta timp cât autorul afurnizat în acelaºi articol o explicaþieobiectivã acceptabilã, ºi constatându-se deasemenea existenþa unui gest provocatordin partea pãrþii lezate, intenþia jurnalistuluinefiind aceea de a afecta în mod gratuitreputaþia persoanei cãreia îi era adresatapelativul. Alegerea modurilor de exprimarepe care le utilizeazã jurnaliºtii rãmâne lalatitudinea acestora.72

Pe lângã adevãrul obiectiv al informaþiilorfurnizate de un jurnalist, instanþa trebuie sãverifice un alt element deosebit de important,ºi anume buna credinþã a acestuia. Se vaverifica dacã autorul afirmaþiilor a cunoscutsau nu lipsa lor de adevãr, dacã a depusesuficiente eforturi pentru a verifica acestcaracter al lor, urmând a se avea în vedere,de asemenea, ºi scopul cu care informaþiileau fost rãspândite (verificându-se dacã aurmãrit sã informeze opinia publicã iar încadrul acestui procedeu, unele informaþii aulezat reputaþia altei persoane, exercitându-ºiprofesia cu respectarea eticii ºi deontologieispecifice, sau, din contrã, a avut dreptobiectiv principal distrugerea bunei reputaþiia unei persoane, într-un mod gratuit ºi lipsitde scrupule). Jurnaliºtii vor fi protejaþi dearticolul 10 chiar dacã nu pot face probaveritãþii, dar s-a dovedit cã au acþionat cubunã credinþã.73

Deºi jurnalistul care procedeazã la luareaunui interviu unei anumite persoane nu esterãspunzãtor pentru afirmaþiile acesteia dinurmã, ºi nici nu ar putea fi acuzat de ajutorla difuzarea informaþiilor calomnioase aleinvitatului, în timpul interviului, totuºi subzistão obligaþie, de la care se poate deroga doarîn cazuri excepþionale, ºi care prevede cãjurnaliºtii trebuie sã verifice declaraþiilefactuale cu o naturã calomnioasã fãcute laadresa unor particulari. Se au în vedere

69 Curtea EDO, Worm c. Austriei, hotãrârea din 29 august 1997; D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 528-53270 Curtea EDO, cauza nr.114/95, Dalban c. României, hotãrârea din 28 septembrie 1999, parag. 4971 C. Bîrsan, op. cit., p. 783-78572 D. Bogdan, M . Selegean, op. cit., p. 521-52273 D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 511


natura ºi gradul calomniei, dar ºi posibilitatearezonabilã a jurnalistului de a cunoaºtecaracterul calomniator al afirmaþiilor încauzã.74

Curtea a reþinut cã « faptul de a cere, deo manierã generalã, ca ziariºtii sã sedisocieze în mod formal ºi sistematic deconþinutul unei afirmaþii fãcute de o persoanãintervievatã, care ar putea sã-i insulte peterþi, sã-i provoace sau sã le aducã atingereonoarei, nu se conciliazã cu rolul presei dea informa cu privire la faptele, opiniile ºi ideiledintr-un anumite moment » 75

Jurnaliºtii trebuie sã acþioneze cu bunãcredinþã ºi sã se bazeze pe un minumumde fapte suficient de precise ºi fiabile,proporþionale cu natura ºi forþa afirmaþiei pecare ei o fac, cu cât afirmaþia este maiserioasã, cu atât baza factualã trebuie sãfie mai solidã. Curtea va þine seama de faptulcã afirmaþia a fost fãcutã în cadrul uneiemisiuni televizate, ce are un public nume-ros, fiind gravã pentru cel vizat, putândatrage o pedeapsã de naturã penalã.76

Tendinþa care reiese din jurisprudenþainstanþei europene este aceea de a protejapresa de acuzaþiile de calomnie, formulândîn acest sens principiul conform cãruiajurnaliºtii nu trebuie sã dovedeascãîntotdeauna adevãrul afirmaþiilor publicate,atunci când acþioneazã cu bunã credinþã ºipe baza unor afirmaþii credibile. Inexactitateaparþialã a faptelor prezentate nu excludeprotecþia articolului 10, dacã jurnalistul nu aacþionat cu rea credinþã iar subiectul esteunul de interes public.

În cauza Cumpãnã ºi Mazãre c.României77, reclamanþii ziariºti au fostcondamnaþi penal de instanþele românepentru sãvârºirea infracþiunilor de insultã ºicalomnie, prin afirmaþiile fãcute la adresapãrþii lezate prin care o acuzau pe aceastacã, în calitate de juristã a primãrieiConstanþa, a avizat încheierea unui contract

cu o societate privatã, operaþiune ilegalã.Curtea a ajuns la concluzia cã sancþionareapenalã a acestora pentru calomnie nu areprezentat o mãsurã de naturã a leza gravdreptul lor la liberã exprimare, ci a fost omãsurã justificatã, necesarã într-o societatedemocraticã. Curtea a apreciat cã, ”În speþã,afirmaþiile reclamanþilor cu privire la doamnaR.M. au fost formulate sub forma uneialternative - “ori a semnat contractul (...)necunoscând legile þãrii (...), ori a luat ºpagã”-, ceea ce ar putea crea impresia cã estevorba de o judecatã de valoare. Totuºi, dacãanalizãm afirmaþiile litigioase din perspectivaîntregului articol, inclusiv caricatura care îlînsoþeºte, se observã cã ele includ, înrealitate, acuzaþii de fapt precise la adresadoamnei R.M., în sensul cã ar fi fostcomplice la încheierea unor contracte ilegaleºi cã ar fi primit mitã. Afirmaþiile reclamanþilorau creat cititorilor impresia cã doamna R.M.avusese un comportament necinstit ºiinteresat ºi puteau conduce la formareaopiniei cã “escrocheria” de care erau acuzaþiea ºi fostul viceprimar ºi mita pe care ar fiprimit-o constituiau fapte stabilite ºi nu eraupuse la îndoialã. Dacã în virtutea rolului careîi este acordat presa are efectiv obligaþia dea alerta publicul atunci când este informatãcu privire la existenþa unor presupuseilegalitãþi comise de aleºi locali ºi funcþionaripublici, referirea la persoane determinate,cu menþionarea numelor ºi funcþiiloracestora, implica pentru reclamanþi obligaþiade a furniza o bazã factualã suficientã”.

Totodatã, Curtea a susþinut cã statelesunt datoare sã adopte mãsuri pentru aproteja valorile prevãzute de articolul 8 alConvenþiei, printre care ºi onoarea ºireputaþia, reglementând astfel niºte limite alelibertãþii de exprimare, dar sã evite ca princaracterul ºi natura mãsurilor întreprinse, sãdescurajeze mass media din a-ºi îndeplinirolul esenþial în societate. Aplicarea în mod

74 D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 51275 Curtea EDO, cauza 53984/00, Radio France ºi alþii c. Franþei, Hotãrârea din 30 martie 200476 Curtea EDO, cauza 49017/99, Pedersen ºi Baadsgard c. Danemarcei, Hotãrârea Marii Camere din 17

decembrie 200477 Curtea EDO, cauza 33348/96, Cumpãnã ºi Mazãre c. României, Recueil 2004


automat a unor mãsuri accesorii pe lângãpedeapsa principalã, ºi care constau îninterzicerea exercitãrii profesiei de jurnalistpe o anumitã perioadã de timp nu se justificãdecât în cazuri excepþionale, altfel ar aveaun caracter disuasiv asupra jurnaliºtilor.Aºadar, marja de apreciere a statelorreferitor la aprecierea caracterului necesaral unei ingerinþe are a fi contrabalansatã deinteresul unei societãþi democratice de amenþine o presã liberã ºi independentã. 78

Deºi presei îi este toleratã, în spiritul uneisocietãþi democratice ºi pluraliste, ooarecare dozã de exagerare sau chiar deprovocare, jurnaliºtii trebuie sã îºiîndeplineascã obligaþia deontologicã de averifica în prealabil, în mod rezonabil,susþinerile publicate.79

Elementele de care trebuie sã se þinãseama când se analizeazã eforturile depusede jurnalist pentru a asigura o informareobiectivã nesusceptibilã sã ducã la ocondamnare a acestuia pentru calomnie, aufost precizate în jurisprudenþa Curþii, astfel :gravitatea acuzaþiei aduse pãrþii lezate,verificãrile întreprinse înainte de publicareamaterialului, conþinutul publicaþiei (prezenþainteresului public), existenþa unei bazefactuale minime, buna credinþã a jurnalistuluiºi respectarea de cãtre acesta a coduluideontologic. 80

2. Consideraþii privind insulta ºicalomnia

2.1. Insulta ºi calomniaCodul Penal român reglementeazã, în

Titlul II (infracþiuni contra persoanei),Capitolul 4 (infracþiuni contra demnitãþii)insulta ºi calomnia, prin articolele 205,respective 206 C. Pen.

Este consideratã insultã atingerea adusãreputaþiei ori onoarei unei persoane princuvinte, gesturi ori alte mijloace sau prinexpunerea la batjocurã, iar o variantãasimilatã acesteia ar fi atribuirea unei

persoane a unui defect, boalã ori infirmitatecare, chiar dacã ar fi reale, nu ar trebuirelevate. Subiect activ al infracþiunii deinsultã poate fi orice persoanã, inclusivpersoana juridicã, acoperind astfel situaþiileîn care fapta e sãvârºitã prin presã ºi nu ecunoscut autorul exact al afirmaþiilor, fiepentru cã articolul nu e semnat, fie pentrucã e semnat prin pseudonim.81

Atingerea adusã demnitãþii persoanei sepoate realiza prin cuvinte, scrise ori rostite,prin gesturi ori prin expunerea la batjocurã(punerea persoanei într-o situaþie ridicolã,caraghioasã ori înjositoare).

Fapta se comite întotdeauna cu intenþiedirectã, fiind necesarã astfel o rea credinþãa autorului afirmaþiilor cu caracter vãtãmãtorpentru demnitatea unei alte persoane.

Afirmarea sau imputarea în public, prinorice mijloace, a unor fapte determinate cuprivire la o persoanã, care, dacã ar fiadevãrate, ar expune acea persoanã la osancþiune penalã,administrativã, disciplinarãori dispreþului public, constituie infracþiuneade calomnie.

Afirmarea sau imputarea se pot realizaprin orice mijloace, dar actul concret trebuiesã îndeplineascã anumite condiþii.

În primul rând, ele trebuie sã vizeze fapteconcrete, manifestãri de conºtiinþã exterio-rizate; fapta trebuie sã fie neadevãratã ori,cel puþin, sã nu fie admisibilã proba veritãþii;trebuie sã expunã persoana la aplicareaunei sancþiuni penale, administrative oridisciplinare, sau sã atragã asupra victimeidispreþul public (aprecierea asupra acestuiaspect se va face de cãtre judecãtor, fiindvorba de o abordare obiectivã a risculuiapariþiei sentimentului de dispreþ public), ºitrebuie sã fie comisã în public (condiþieîndeplinitã atunci când se foloseºte massmedia).

Este necesarã comiterea faptei cu intenþiedirectã pentru a fi sãvârºitã cu forma devinovãþie cerutã de lege.

78 Curtea EDO cauza Pedersen ºi Baadsgaard c. Danemarca, hotãrârea din 17 decembrie 200479 D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 515-51780 C.-F. Usvat, Insulta ºi calomnia prin presã ºi legislaþia europeanã, în Dreptul, nr. 1/2003, p. 196-19881 S. Bogdan, Drept penal. Partea specialã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2009, p. 203


E permisã proba veritãþii în cazul în careafirmaþiile fãcute au avut ca scop protejareaunui interes legitim, iar fapta afirmatã oriimputatã este adevãratã. Un jurnalist poatefi sancþionat penal pentru calomnie doar încazul în care îºi exercitã profesia cu evidentãrea credinþã82.

În momentul în care jurnalistul a reuºitsã facã proba veritãþii, ingerinþa statului înexerciþiul dreptului la liberã exprimare nu maiapare ca fiind necesarã.

2.2. Despre necesitatea incriminariiinsultei ºi calomniei

Articolele 205, 206 ºi 207 din Codul Penalau fost abrogate expres prin Legea nr. 278/2006, decizie a legiuitorului ce a dus ladezincriminarea insultei ºi calomniei.

Necesitatea ca statul sã intervinã înprotejarea demnitãþii umane prin mijloace dedrept penal a suscitat vii controverse, careau luat amploare dupã Decizia CurþiiConstituþionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007prin care a constatat caracterulneconstituþional al dispoziþiilor art. 1 pct. 56din Legea nr. 278/2006 privind modificareaºi completarea Codului Penal, ºi care auabrogat art. 205, 206 ºi 207 din respectivulcod. Curtea Constituþionalã a considerat cãrespectiva abrogare creeazã un vid dereglementare în ceea ce priveºte protecþiademnitãþii umane, fiind încãlcat art 1 pct 3din Constituþie (ce instituie valorile supremeprotejate de statul român, la nivelconstituþional) precum ºi art. 30 alin 8 dinlegea fundamentalã, pentru situaþiile în careinfracþiunile de insultã ºi calomnie suntsãvârºite prin presã (articolul prevede cãdelictele de presã se stabilesc prin lege).

Dupã decizia Curþii Constituþionale,legiuitorul român nu ºi-a îndeplinit obligaþialegalã de punere în acord a dispoziþiilorlegale cu hotãrârile instanþei de contenciosconstituþional, astfel încât au devenitincidente prevederile art 147 alin 1 dinConstituþie, care dispun cã normeleconstatate ca fiind neconstituþionale îºi

înceteazã efectele în 45 zile de la publicareadeciziei CCR în Monitorul Oficial, dacãParlamentul nu intervine pentru punerea lorîn acord cu hotãrârea Curþii. În practicainstanþelor de judecatã, aceastã situaþie adus la crearea a douã curente de opinie :unul, ce considera cã infracþiunile respectivesunt în vigoare ca efect al deciziei CCR, iaraltul, ce considera cã infracþiunile nu maisunt în vigoare, ºi asta pentru cã deciziaCurþii ar încãlca principiul legalitãþiiincriminãrii consacrat prin Constituþie,pronunþând, în consecinþã, soluþii deachitare întemeiate pe art. 10 alin. (1) lit. bdin Codul de Procedurã Penalã.

Prin Decizia nr. 8/2010, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a pus capãt interpretãriineunitare, considerând cã „Normele deincriminare a insultei ºi calomniei cuprinseîn art. 205 ºi 206 din Codul penal, precumºi prevederile art. 207 din Codul penalprivind proba veritãþii, abrogate prindispoziþiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziþii declarate neconstituþionaleprin Decizia nr. 62/2007 a CurþiiConstituþionale, nu sunt în vigoare.” S-aargumentat prin afirmarea principiului careconferã în mod exclusiv Parlamentuluiposibilitatea de a incrimina infracþiuni, iar prinabrogarea unui act de abrogare anterior nus-ar putea repune în vigoare norma juridicãiniþialã.

Problema a reintrat recent în atenþiaopiniei publice, prin decizia CCR din 29aprilie 2013, prin care aceasta a admis cuunanimitate de voturi excepþia deneconstituþionalitate având ca obiectdispoziþiile art. 414 indice 5 alin.4 din Codulde procedurã penalã ºi a constatat cã“dezlegarea datã problemelor de dreptjudecate prin Decizia ICCJ – Secþiile Unitenr.8/2010 este neconstituþionalã,contravenind Constituþiei ºi Deciziei CCRnr.62/2007”.

Dispoziþiile menþionate prevãd cã“dezlegarea datã problemelor de dreptjudecate este obligatorie pentru instanþe de

82 S. Bogdan, op.cit., p. 204-213


la data publicãrii deciziei în Monitorul Oficialal României, Partea I”.

În motivarea deciziei sale, CurteaConstituþionalã reia argumentele prezentateºi în Decizia CCR nr. 62/2007 reiterândfaptul cã „Renunþarea la una dintre moda-litãþile care asigurau o protecþie efectivã aacestei valori, astfel cum considerenteledeciziei Curþii Constituþionale au relevat, cuconsecinþa trecerii la un standard inferior deocrotire a demnitãþii în raport cu cel anteriorconsacrat de legislaþia infraconstituþionalãconstituie o încãlcare a principiului constitu-þional menþionat”.

Curtea Constituþionalã face trimitere deasemenea ºi la jurisprudenþa relevantã aCurþii Europene a Drepturilor Omului,arãtând faptul cã, în interpretarea noþiuniide democraþie prin prisma elementelorspecifice (pluralitate, toleranþã ºi spiritdeschis), realizarea unei societãþi demo-cratice presupune existenþa unui spaþiupentru dezbateri publice deschise, în acestcadru marja de apreciere a statului în ceeace priveºte limitarea libertãþii de exprimarefiind redusã. Subliniind rolul presei într-osocietate democraticã ºi distincþia specificãce este necesar a fi fãcutã în privinþa massmedia, Curtea Constituþionalã ajunge laconcluzia cã aceste valori indispensabilesunt consacrate ºi protejate chiar prinConstituþia României care prevede în art.30 alin 8 cã delictele de presã se stabilescprin lege. Curtea concluzioneazã asupraacestui aspect arãtând cã „dimensiuneaconstituþionalã a delictelor de presã impuneca acestea sã nu poatã fi eliminate dinlegislaþie, ci, aºa cum s-a arãtat, supuse unuiregim sancþionator la libera alegere alegiuitorului.”

Curtea îºi continuã analiza pe trei paliere:efectul specific al deciziilor Curþii Constitu-þionale prin care se constatã neconstituþio-nalitatea normelor abrogatoare; raportuldintre deciziile Curþii Constituþionale ºi celepronunþate de cãtre Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie în soluþionarea unui recurs îninteresul legii; situaþia specificã apãrutã caurmare a deciziei Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie nr. 8/2010.

Legat de primul aspect, Curtea constatãcã dispoziþiile legale de abrogare nu suntexceptate de la controlul de constituþio-nalitate iar instanþa de contencios constitu-þional poate decide în legãturã cu constitu-þionalitatea unei norme de abrogare, încondiþiile în care prezumþia de constituþio-nalitate a legii este o prezumþie relativã.Analizând dispoziþiile art. 64 alin 3 din Legeanr. 24/2000 privind normele de tehnicalegislativã pentru elaborarea actelornormative, potrivit cãrora “nu este admis caprin abrogarea unui act de abrogare anteriorsã se repunã în vigoare actul normativ iniþial”judecãtorii instanþei de contenciosconstituþional ajung la concluzia cã acestease adreseazã exclusiv legiuitorului, vizândactivitatea de legiferare.

Curtea a reþinut, de principiu, cã art.146lit.d) din Constituþie nu excepteazã de lacontrolul de constituþionalitate dispoziþiilelegale de abrogare ºi cã, în cazul constatãriineconstituþionalitãþii lor, acestea îºiînceteazã efectele juridice în condiþiileprevãzute de art.147 alin.(1) din Constituþie,iar prevederile legale care au format obiectulabrogãrii continuã sã producã efecte. Curteaconstatã cã în astfel de cazuri nu intervineo “abrogare a abrogãrii” ci este vorba de unefect specific al deciziilor de constatare aneconstituþionalitãþii unei norme abroga-toare, efect întemeiat pe prevederileconstituþionale ale art.142 alin.(1) ºi careconstituie o sancþiune mult mai gravã(pierderea legitimitãþii constituþionale) decâto simplã abrogare a unui text normativ.

În ceea ce priveºte raportul dintre deciziileCurþii Constituþionale ºi cele ale Înaltei Curþiatunci când soluþioneazã un recurs în inte-resul legii, Curtea a constatat cã « situaþiarelevatã de autorii excepþiei de neconstitu-þionalitate pune în evidenþã încãlcareaprevederilor constituþionale ale art.1 alin.(3)ºi (5) din care se desprinde principiul secu-ritãþii juridice, ale art.1 alin.(4) referitoare laprincipiul separaþiei ºi echilibrului puterilor -legislativã, executivã ºi judecãtoreascã - încadrul democraþiei constituþionale, aleart.126 alin.(3) privind rolul Înaltei Curþi de


Casaþie ºi Justiþie, ale art.142 alin.(1), potrivitcãrora “Curtea Constituþionalã este garantulsupremaþiei Constituþiei” ºi ale art.147alin.(1) ºi (4) referitoare la efectele deciziilorCurþii Constituþionale. »

Curtea considerã cã, prin stabilirea unorarii de competenþã diferite ale celor douãinstanþe de cãtre legiuitor, se eliminãposibilitatea unor soluþii contradictorii ºi seasigurã respectarea deopotrivã, a deciziilorpronunþate de Curtea Constituþionalã înexercitarea controlului de constituþionalitateºi de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie însoluþionarea recursurilor în interesul legii.

Reamintind prevederile constituþionale ceacordã caracter general obligatoriu deciziilorCurþii Constituþionale, judecãtorii acesteiinstanþe aratã cã deciziile Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie în soluþionarea recursuluiîn interesul legii privesc modul de inter-pretare ºi aplicare a conþinutului normelorjuridice ºi se adreseazã exclusiv judecã-torului de la instanþele judecãtoreºti. Seafirmã cã “ sintagma dezlegarea datãproblemelor de drept judecate, cuprinsã înart.414 indice 5 alin.4 din Codul deprocedurã penalã, pe de o parte, nu poateprivi decât interpretarea ºi aplicarea unitarãa conþinutului dispoziþiilor legale, cu sensulde acte normative, iar nu ºi a deciziilor CurþiiConstituþionale ºi a efectelor pe careacestea le produc, ºi, pe de altã parte, nupoate privi decât interpretarea ºi aplicareaunitarã a legii de cãtre instanþelejudecãtoreºti, iar nu ºi de cãtre CurteaConstituþionalã, care este o autoritatedistinctã de sistemul judecãtoresc. Numaiîn aceste condiþii dezlegarea datãproblemelor de drept judecate poate fiobligatorie, pentru cã numai în acestecondiþii poate exista o compatibilitate cunormele constituþionale. Orice altãinterpretare este în contradicþie cuprevederile art.147 alin.(1) ºi (4) dinConstituþie, deoarece lipseºte de efectedeciziile Curþii Constituþionale, determinândca recursul în interesul legii sã fietransformat, cu încãlcarea Constituþiei, într-oformã de control al actelor CurþiiConstituþionale“ .

În ceea ce priveºte situaþia specificãapãrutã ca urmare a deciziei Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie nr. 8/2010, CurteaConstituþionalã aratã cã „deºi s-a aflat în faþaunui recurs inadmisibil, având ca obiectstarea legii, în loc de interpretarea ºi aplica-rea unitarã a acesteia, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a infirmat Decizia nr.62/2007 a Curþii Constituþionale, fapt ce impunesancþionarea oricãrei interpretãri a dispo-ziþiilor art.414 indice 5 alin.4 din Codul deprocedurã penalã, ce reglementeazãobligativitatea dezlegãrilor date problemelorde drept judecate de Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie pe calea recursului în interesullegii, în sensul cã ar oferi acestei instanþeposibilitatea ca, pe aceastã cale, în temeiulunei norme infraconstituþionale, sã deadezlegãri obligatorii care contravin Constitu-þiei ºi deciziilor Curþii Constituþionale“ .

Curtea conchide arãtând cã deciziadeterminã, de la data publicãrii sale înMonitorul Oficial al României, Partea I,restabilirea, pentru viitor, a efectului generalobligatoriu al Deciziei Curþii Constituþionalenr.62/2007 ºi a aplicãrii normelor deincriminare a insultei ºi calomniei cuprinseîn art.205 ºi 206 din Codul penal, precum ºia dispoziþiilor art.207 din Codul penal privindproba veritãþii.

Decizia Curþii Constituþionale, astfelmotivatã, pune în luminã obligativitateadeciziilor sale pentru toate instanþelejudecãtoreºti (inclusiv pentru Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie), prin folosirea unorargumente de principiu precum supremaþianormelor constituþionale în cadrul ierarhieinormelor juridice, separaþia puterilor ºiatribuþiile specifice ale celor douã instanþe(Curtea Constituþionalã, respectiv ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie) dar ºi prinreferirea la jurisprudenþa în materie a ÎnalteCurþi arãtând cã în afarã de Decizia nr.62/2007, toate celelalte decizii ale sale prin careau fost constatate ca fiind neconstituþionalenorme abrogatoare au avut ca efect imediatrepunerea în vigoare a normelor abrogate,consecinþã necontestatã nici în jurisprudenþainstanþei supreme.


Aºadar, prin aceastã decizie ºi motivareaei, reafirmându-ºi cu unanimitate punctul devedere consacrat deja în jurisprudenþa sa,Curtea Constituþionalã obligã la consi-derarea ºi sancþionarea de cãtre instanþelede judecatã a insultei ºi calomniei ca faptepenale, încercând sã tranºeze, totodatã,într-un « litigiu » în care este deopotrivã ºi« jucãtor » ºi « arbitru », problema întinderiicompetenþei funcþionale a Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie în ceea ce priveºteobligativitatea dezlegãrilor date problemelorde drept judecate de aceastã instanþã pecalea recursului în interesul legii.

Ocrotirea demnitãþii persoanei estenecesarã atât dintr-un punct de vederepersonal, prin protejarea acestei valorifundamentale a fiecãrui individ, dar ºi privitãdintr-o perspectivã colectivã, socialã, pentruprotejarea ºi încurajarea dezvoltãrii unorrelaþii interindividuale civilizate, bazate perespect reciproc.

Afirmaþiile neadevãrate nocive, legate demoralitatea, de profesionalismul, de viaþaintimã a unei persoane îi cauzeazã suferinþemajore, prin lezarea prestigiului social, prinpãtarea pe nedrept a unei reputaþiidobândite prin eforturi ºi sacrificii. Atuncicând fapta e comisã prin intermediul mijloa-celor mass media, ea capãtã dimensiuni cuun impact uriaº asupra publicului, ºtiut fiindfaptul cã opinia acestuia este influenþatãîntr-o manierã covârºitoare de celeprezentate în mass media.83

Se pune întrebarea dacã mai esteposibilã repararea imaginii denaturate, false,realizatã cu rea voinþã prin defãimãrilecalomniatoare ale unui jurnalist ce esteghidat de varii interese, necunoscutepublicului, care îl prezumã a fi de bunãcredinþã. Necesarã ar fi acordareaposibilitãþii de a uza de instituþia dreptului lareplicã, lucru permis de legislaþia noastrã,care în art. 41 alin (1) din Legea audio-vizualului (nr. 504/2002) prevede cã orice

persoanã fizicã sau juridicã, indiferent denaþionalitate, ale cãrei drepturi sau intereselegitime, în special reputaþia sau imagineapublicã, au fost lezate prin prezentarea defapte inexacte în cadrul unui program,beneficiazã de dreptul la replicã sau derectificare. Asupra felului cum se realizeazãîn concret aceastã procedurã este chematsã vegheze Consiliul Naþional al Audio-vizualului, instituþie autonomã aflatã subcontrol parlamentar, abilitatã prin lege înpoziþie de garant al interesului public îndomeniul comunicãrii audiovizuale. Articolul90 alin (1) lit d) prevede, de altfel, cã estecontravenþie nerespectarea prevederilorlegale privind acordarea dreptului la replicã.

Dreptul la replicã nu este însã acordatpentru opinii ºi judecãþi de valoareexprimate, sau pentru a emite opinii saujudecãþi de valoare (art. 50 alin. 1 lit. a dinDecizia CNA nr. 220/2011 privind Codul dereglementare a conþinutului audiovizual)

În cauza Lingens c. Austriei84, Curtea afãcut pentru prima datã importanta distincþie,reluatã apoi în toate cauzele ulterioare, întrefapte ºi judecãþile de valoare, primele putândfi dovedite, dar cele din urmã nu. Astfel, defiecare datã când are de analizat un caz ceimplicã libertatea de exprimare a presei,instanþa naþionalã, la fel precum Curtea, vacalifica mai întâi discursul ca fiind unulreferitor la fapte, ori la judecãþi de valoare,dar nu se va trece cu vederea nici atitudineasubiectivã a reclamantului în momentulcomiterii faptei.85

În activitatea lor, jurnaliºtii din mediaaudiovizualã ar trebui sã þinã seama deCodul de reglementare a conþinutuluiaudiovizual, care în art. 30 dispune cãfurnizorii de servicii media au obligaþia sãrespecte drepturile ºi libertãþile funda-mentale ale omului, viaþa privatã, onoareaºi reputaþia precum ºi dreptul la propriaimagine a fiecãrui cetãþean. Alin. (2) al art.31 prevede cu valoare de principiu ca ”nu

83 Didia Popa, Calomnie prin presã, în RDP nr. 4/199984 Curtea EDO, cauza 9815/82, Lingens contra Austriei, Hotãrârea din 8 iulie 1986, parag. 4685 D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 507-508


orice interes al publicului trebuie satisfãcut,iar simpla invocare a dreptului la informarenu poate justifica încãlcarea dreptului la viaþãprivatã”. Situaþiile care permit o imixtiune îndreptul la respectarea vieþii private ºi defamilie necesitã existenþa unui interes publicjustificat ºi existenþa unei legãturisemnificative ºi clare între viaþa privatã ºide familie a persoanei ºi acest interes public(alineatul 4 al art. 33). Art. 64 prevede cãfurnizorii de servicii media, în vedereaasigurãrii respectãrii dreptului fundamentalal publicului la informare, trebuie sã seasigure cã: se va face o distincþie clarã întrefapte ºi opinii iar informarea cu privire la unfapt ori eveniment se face de o manierãcorectã, verificatã ºi prezentatã în modimparþial ºi cu bunã credinþã. În ce mãsurãsunt respectate aceste recomandãri precumºi (in)eficienþa realã a sancþiunilor (amenzicontravenþionale) prevãzute pentrunerespectare poate fi constatatã zilnic, defiecare dintre noi.

Analizatã prin prisma standardelor înmaterie enunþate de instanþa europeanãpentru drepturile omului, se poate observacã decizia din 2007 a Curþii Constituþionaleromâne încearcã sã impunã punctul devedere potrivit cãruia dezincriminareainsultei ºi calomniei ar lãsa fãrã ocrotirejuridicã realã reputaþia, demnitatea ºionoarea persoanei. Mijloacele de dreptprivat (rãspundere delictualã) nu suntconsiderate suficiente, având în vedere cã”dezonoarea este prin natura sa ireparabilãiar demnitatea umanã nu poate fi evaluatãîn bani ºi nici compensatã prin foloasemateriale”, în formularea instanþei de con-tencios constituþional. Este un interesantpunct de vedere, însã ar putea intra încoliziune cu principiile instanþei europene,care, afirmând de nenumãrate ori înjurisprudenþa sa rolul decisiv pe care îl joacãpresa într-o societate democraticã,considerã cã impunerea unor sancþiunipenale, mai ales a unor pedepse privative

de libertate trebuie sã aibã un caracter cutotul excepþional (în situaþia încãlcãrii gravea altor drepturi fundamentale, vezi cauzaCumpãnã ºi Mazãre contra României), fiindnecesarã evitarea efectului disuasiv al uneiasemenea mãsuri asupra îndeplinirii, peviitor, a funcþiei critice pe care o are massmedia (a se vedea Dalban contra României).Mãsura aleasã trebuie sã fie proporþionalãcu scopul urmãrit ºi cu gravitatea faptei.Astfel, apare ca nejustificatã, din punctul devedere al standardelor Curþii europene,motivarea adusã de Curtea constituþionalãromânã în fundamentarea deciziei.

Într-o opinie din doctrinã86 se considerãca fiind o alegere nefericitã dezincriminarearespectivelor infracþiuni. Posibilitateaaplicãrii unei sancþiuni privative de libertatepentru infracþiunea de calomnie poate sãparã exageratã, fiind necesar a se pãstraun echilibru, aºa cum reise ºi din jurispru-denþa Curþii europene a drepturilor omului,însã unele excese în aplicarea legii nujustificã abrogarea normei juridice, ci, poate,modificarea acesteia. Se susþine cã prindecizia mai susmenþionatã, CurteaConstituþionalã ºi-a depãºit atribuþiile,interferând cu funcþia de incriminare ainfracþiunilor pe care o are doar autoritatealegiuitoare, considerându-se cã obligativi-tatea de a proteja aceste valori supremegarantate de Constituþie nu implicã în modnecesar ºi impunerea mijlocului de naturãpenalã pentru realizarea acestui obiectiv,fiind suficientã protecþia oferitã de normelecivile (referitoare la rãspunderea civilãdelictualã).

Cu toate acestea, majoritatea legislaþiiloreuropene prevãd sancþiuni penale pentrusãvârºirea faptelor de insultã ºi calomnie,ba chiar pedepsele sunt mai aspre decâtcele prevãzute de legea românã.

Astfel, Codul penal austriac, prin art. 111,prevede cã infracþiunea de calomnie sepedepseºte cu închisoarea de cel mult 6 luniori cu amendã, iar atunci când fapta a fost

86 Fl. Streteanu, Dezincriminarea infracþiunilor de insultã ºi calomnie. Neconstituþionalitate, în CDP nr. 1/2007


sãvârºitã prin mijloace audiovizuale ori prinmijloace ce o fac accesibilã unei largisecþiuni a publicului, pedeapsa este de celmult un an închisoare ori amendã. Seobservã cã sãvârºirea prin presã arespectivei infracþiuni e pedepsitã cu maimultã duritate, fiind consideratã cu grad depericol social mai ridicat.

Art. 108 din Codul penal islandez prevedeo pedeapsã de pânã la 3 ani închisoarepentru calomnie, iar ceea ce este interesante faptul cã, ºi dacã afirmaþia se dovedeºteulterior a fi adevãratã, autorul acesteia poatefi în continuare sancþionat cu amendãpenalã, dacã afirmaþia a fost fãcutã într-omanierã obraznicã.

Legislaþia penalã din Danemarca, prin art.266 Cod Penal, prevede o pedeapsã demaxim doi ani închisoare pentru cel caresãvârºeºte infracþiunea de calomnie.

Deciziile CCR riscã sã creeze problemeîn ceea ce priveºte respectarea caracteruluide previzibilitate pe care trebuie sã îlrespecte orice normã juridicã pentru a fi înacord cu standardele Curþii Europene adrepturilor omului, aºa cum am analizat laînceputul lucrãrii. Pentru a fi previzibilã,norma trebuie sã fie suficient de clarã astfelîncât sã permitã cetãþeanului sã-ºi reglezeconduita în funcþie de dispoziþiile acesteia.Or, decizia CCR din 2007 prin care a anulatabrogarea incriminãrii insultei ºi calomnieia creat în practicã douã curente de opinie,parte a instanþelor continuând sã apliceprevederile art 205 ºi 206 Cod penal, iar oaltã parte nemaifãcând aplicarea acestora.Cetãþeanul a fost pus astfel în situaþia de anu cunoaºte dacã o lege existã sau nu, dacãva produce efecte într-o situaþie datã saunu, neºtiind ce conduitã sã adopte. Deciziadin 29 aprilie 2013 a CCR prin care adeclarat neconstituþionalã interpretarea datãde Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie îndezlegarea problemei de drept referitoarela aplicarea sau nu a dispoziþiilor privindinsulta ºi calomnia vine sã adauge un nouelement de imprevizibilitate în ceea cepriveºte incriminarea penalã a acestor fapte.O intervenþie expresã a legiuitorului ar fioportunã.

O reparaþie pe cale civilã a prejudiciuluimoral cauzat, deºi, poate, insuficientã înunele situaþii (precum distrugerea reputaþieiprofesionale a unei persoane pe baza uneicampanii mediatice de denigrare,nefundamentatã ºi þintind scopuri obscure)ar trebui sã fie dublatã de un rol mult maiactiv al statului în prevenirea acestorîncãlcãri ale dreptului fiecãruia de a sebucura de respect, onoare ºi demnitate.Astfel, autoritatea naþionalã cu atribuþii îndomeniul reglementãrii funcþionãrii massmedia audiovizualã ar putea juca un rol multmai activ pentru a garanta respectareaprincipiilor prevãzute de Codul conþinutuluiaudiovizual, enumerate mai sus. Se poateconstata cã în România existã în prezentreglementãri suficiente pentru asigurareaexercitãrii cu bunã credinþã a profesiei dejurnalist ºi a prevenirii derapajelor ce aparsub forma diverselor tipuri de abuzuri,existând totodatã ºi instituþiile abilitate delege sã aplice aceste reglementãri. Eficientapunere în practicã a acestora þine, însã, defactorul subiectiv, de felul în care fiecareînþelegem sã ne facem datoria. Deasemenea, s-ar putea lua în considerareelaborarea unei Legi a mass media (caresã acopere ºi domeniul presei scrise, pentrucare, în prezent, nu existã nicio autoritateechivalentã Consiliului Naþional alAudiovizualului), lege care sã prevadãexpres drepturile dar ºi îndatoririlejurnalistului, codul deontologic pe caretrebuie sã-l respecte, sancþiunile aplicabileîn cazul nerespectãrii,asigurând atâtexercitarea rolului crucial jucat de massmedia într-o societate democraticã, dar ºiprevenirea folosirii acestei veritabile ”a patraputere în stat” de o manierã abuzivã (pentrucelelalte trei puteri existând un sistem de”checks and balances”).

3. ConcluziiLibertatea de exprimare este un drept

fundamental, protejat de articolul 10 dinConvenþia europeanã a drepturilor omului,însã exercitarea lui presupune totodatã


respectarea anumitor condiþii. Este deja unadevãr dovedit istoric cã „o libertate fãrãlimite ucide libertatea” (H. de Balzac).

Mai ales, într-o societate democraticã,apare ca o necesitate de prim rang ocrotireaºi încurajarea libertãþii de exprimare de carese bucurã presa, în virtutea rolului ei desupraveghere activã a vieþii cetãþii, desemnalare a oricãrui abuz ori derapaj de lavalorile democratice.

Însã, chiar ºi aceºti ”câini de pazã aidemocraþiei” trebuie, în exercitarea cu bunãcredinþã a profesiunii lor,ºi în deplin acordcu cele stipulate în articolul 10, sã respecteºi celelalte valori protejate de Convenþie.

Printre restricþiile impuse dreptului laliberã exprimare se regãseºte ºi aceeamenitã a ocroti demnitatea umanã, respectuldatorat reputaþiei ºi drepturilor altuia.Incriminarea ca infracþiuni a insultei ºicalomniei reprezintã un mijloc de protejarea acestor valori, care însã nu trebuie sãcreeze un dezechilibru în societate, trebuindsã fie evitat efectul disuasiv ce ar putea figenerat de aplicarea unor sancþiuni penalecare ar descuraja jurnaliºtii sã mai furnizezeinformaþii sau sã-ºi mai exprime opiniilecritice. Mai ales, interzicerea în mod automata dreptului de a-ºi exercita profesia,indiferent pe ce perioadã de timp, este privitca o mãsurã disproporþionatã de cãtre

Curtea Europeanã a drepturilor omului,precum ºi aplicarea unor pedepse cuînchisoarea unor jurnaliºti în afara uneisituaþii de exercitare cu evidentã rea credinþãa profesiei.

Astfel, dincolo de discuþiile din societatearomâneascã ce privesc situaþia actualã aincriminãrii (sau nu) a infracþiunilor de insultãºi calomnie, este imperios necesar sã fiegãsit acel echilibru, invocat adesea de Curteîn jurisprudenþa sa, prin care sã fie garantateatât libertatea de exprimare, dar ºi dreptulpersoanei la ocrotirea vieþii private, areputaþiei, a demnitãþii, neputând fi ignoratrolul extrem de important pe care îl joacãpresa în formarea opiniei publice, posturãcare lasã deschisã calea unor potenþiale ºivãtãmãtoare abuzuri. Este deci necesar sãfie gãsite acele mijloace (de naturã penalãsau nu), un bun început fiind chiar Codul cereglementeazã conþinutul audiovizual, princare media sã fie responsabilizatã, sãdevinã conºtientã de rolul important pe careîl are în societate, de (in)formare a opinieipublice, rol pe care ar trebui sã îl exercitecu respectarea principiilor de eticã ºideontologie profesionalã, principii menitetocmai sã previnã respectivele abuzuri ºi sãgaranteze realizarea unei societãþi cuadevãrat democratice, în care libertatea unuiindivid se sfârºeºte acolo unde începelibertatea celuilalt.


NOIEMBRIE 2013NOIEMBRIE 2013NOIEMBRIE 2013NOIEMBRIE 2013NOIEMBRIE 2013


188 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2013

189JurisClasor CEDO – Noiembrie 2013

Cuprins

Anul III (2013)


Motivarea acþiunii civile disjunse de acþiunea penalã în cazul în care pe laturã penalãs-a dispus încetarea procesului penal întrucât inculpatul a decedat ori s-a împlinit termenulde prescripþie a rãspunderii penale, prin prisma jurisprudenþei Curþii Europene aDrepturilor Omului .......................................................................................................... 191Autori: Lavinia Cîrciumaru, Cristina Radu


soluþionatã acþiunea civilã disjunsã deacþiunea penalã, apreciem cã trebuie evitatãfolosirea expresiilor categorice privindvinovãþia penalã în soluþionarea acþiuniicivile a inculpatului faþã de care s-a dispussoluþia de încetare a procesului penal, dinmoment ce pe laturã penalã procesul s-afinalizat fãrã stabilirea vinovãþiei acestuia.

Astfel, dupã redarea istoricului faptelor,urmeazã analiza elementelor constitutive alerãspunderii civile delictuale, care esteobligatorie întrucât neanalizarea acestorcondiþii duce la arbitrariu ºi la imposibilitateacunoaºterii de cãtre partea obligatã ladespãgubiri civile, precum ºi de cãtreinstanþa de control judiciar, a motivelor avuteîn vedere de cãtre instanþa de fond lasoluþionarea acþiunii civile.

Pentru a nu se încãlca prezumþia denevinovãþie a inculpatului atât timp câtprocesul penal faþã de el s-a finalizat cu osoluþie de încetare a procesului penal în carenu s-a stabilit vinovãþia acestuia, apreciemcã la momentul în care instanþa va facereferire la primul element al rãspunderii civiledelictuale - fapta ilicitã - este necesarãevitarea folosirii unor expresii categoriceprecum inculpatul „a comis”, „a sãvârºitinfracþiunea” pentru care s-a dispusîncetarea procesului penal, fiind preferabilãutilizarea expresiei „inculpatul esteresponsabil de acþiunea ilicitã care aprovocat prejudiciul pãrþii civile”, cu indicareamijloacelor de probã pe care se întemeiazãaceastã constatare.

Concluzia de mai sus are la bazãconstatãrile Curþii Europene a Drepturilor

Motivarea acþiunii civile disjunse de acþiunea penalã în cazul încare pe laturã penalã s-a dispus încetarea procesului penal

întrucât inculpatul a decedat ori s-a împlinit termenul deprescripþie a rãspunderii penale, prin prisma jurisprudenþei

Curþii Europene a Drepturilor Omului

Autori: Lavinia Cîrciumaru, Cristina RaduCategorie: Hotãrâri relevante

În soluþionarea acþiunii civile disjunse deacþiunea penalã în care s-a pronunþat osoluþie de încetare a procesului penalîntrucât inculpatul a decedat ori s-a împlinittermenul de prescripþie a rãspunderii penale,este necesarã potrivit legii române,analizarea elementelor rãspunderii civiledelictuale: fapta ilicitã, prejudiciul cauzat,legãtura de cauzalitate între faptã ºiprejudiciu ºi vinovãþia inculpatului, fiindevident cã o asemenea soluþie în care seconstatã cã nu mai este posibilã exercitareaacþiunii penale, nu poate avea efecteexoneratoare sub aspectul rãspunderii civiledelictuale pentru inculpat.

Desigur, în soluþionarea laturii penale,dupã expunerea cronologicã a faptelor,instanþa concluzioneazã cã se impuneîncetarea procesului penal, fiind necesarãevitarea oricãrei referiri la vinovãþiainculpatului (cu excepþia situaþiei în careinculpatul nu a cerut continuarea procesuluipenal).

În acelaºi sens este ºi jurisprudenþainstanþei supreme, care prin decizia nr. 982din 2 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, Secþia penalã a statuat cã, în cazulîn care constatã cã a intervenit prescripþiarãspunderii penale, în lipsa cererii inculpa-tului de continuare a procesului penal,instanþa dispune încetarea procesului penal,fãrã a efectua cercetarea judecãtoreascã ºifãrã a constata cã nu este incident niciunuldintre cazurile prevãzute în art. 10 alin. (1)lit. a) - e) C.pr.pen.

Revenind la modalitatea de redactare aconsiderentelor hotãrârii prin care este


Omului din perspectiva incidenþei art. 6 par.2 din Convenþie, cu referire la modalitateade redactare a considerentelor hotãrâriijudecãtoreºti prin care este soluþionatãacþiunea civilã în situaþia încetãrii procesuluipenal ca urmare a decesului inculpatului saua împlinirii termenului de prescripþie arãspunderii penale, în cauzele Lagardère c.Franþei, Didu c. României ºi ConstantinFlorea c. României, care vor fi prezentateîn continuare:

1. În cauza Lagardère c. Franþei

(cererea nr. 18851/07, hotãrârea din datade 12 aprilie 2012), Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a constatat încãlcareaart. 6 par. 1 din Convenþie întrucât acuzatula fost declarat vinovat post-mortem înhotãrârea Curþii de Apel, prin folosirea unortermeni categorici, precum ºi încãlcarea art.6 par. 2 din Convenþie întrucât afirmaþiilecategorice fãcute de instanþã demonstreazãfãrã dubiu cã tatãl reclamantului a fostdeclarat vinovat de comiterea uneiinfracþiuni, deºi procesul penal declanºatîmpotriva acestuia încetase ca urmare adecesului sãu dar ºi a împlinirii termenuluide prescripþie a rãspunderii penale, iar întimpul vieþii nicio instanþã nu stabilisevinovãþia acestuia.

Ca situaþie de fapt, s-a reþinut cã tatãlreclamantului, J.-L. Lagardère, a fostpreºedintele ºi directorul manager alcompaniilor firmelor Matra ºi Hachette; ladata de 29 decembrie 1992 companiaLambda, având printre reprezentanþi anumiþiacþionari în firmele Matra ºi Hachette, aformulat o plângere penalã pentru deturnarede fonduri, fiind precizatã ºi constituirea departe civilã.

Prin hotãrârea din data de 22 iunie 2000,Curtea Penalã din Paris a constatatîmplinirea termenului de prescripþieîmpotriva J.-L. Lagardère, reþinând cã esteinadmisibilã acþiunea civilã alãturatã acþiuniipenale.

Prin hotãrârea din data de 25 ianuarie2002, Curtea de Apel din Paris a menþinuthotãrârea atacatã sub toate aspectele.

La data de 14 martie 2003 J.-L. Lagardèrea decedat.

Secþia Penalã a Curþii de Casaþie, prinhotãrârea din data de 8 octombrie 2003, adispus încetarea urmãririi penale ca urmarea decesului acuzatului, a casat ºi anulathotãrârea Curþii de Apel din Paris în privinþaacþiunii civile, trimiþând cauza Curþii de Apeldin Versailles.

Curtea de Apel din Versailles a constatatcã s-a prescris infracþiunea de deturnare defonduri în privinþa actelor din anul 1988, darnu ºi anii financiari 1989-1992 ºi a analizatdacã sunt întrunite elementele constitutiveale infracþiunii de deturnare de fonduri înprivinþa acuzatului, concluzionând cãacþiunea acuzatului întruneºte elementeleconstitutive ale infracþiunii de deturnare defonduri în dauna firmelor Matra ºi Hachette,arãtând cã profitul a fost de 94,100,000franci francezi ºi 14,345,452.52 euro. Curteaa obligat moºtenitorii acuzatului sã plãteascãpãrþii civile 14,345,452.52 euro cu titlu dedaune.

Prin hotãrârea din data de 25 octombrie2006 Curtea de Casaþie a respins cainadmisibil apelul parchetului ºi a respinsapelurile moºtenitorilor acuzatului cuurmãtoarea motivare: “Instanþele învestitecu soluþionarea acþiunii civile disjunse deacþiunea penalã, pentru care s-a dispusîncetarea ca urmare a împlinirii termenuluide prescripþie, continuã sã aibã jurisdicþieîn privinþa soluþionãrii acþiunii civile...”Curteaa casat hotãrârea Curþii de Apel cu privirela acordarea de dobânzi ºi a reþinut cã prinhotãrârea Curþii de Apel s-a reþinut cãJean-Luc Lagardère este vinovat.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCurtea a constatat încãlcarea art. 6 par.

1 din Convenþie întrucât acuzatul a fostdeclarat vinovat post-mortem în hotãrâreaCurþii de Apel, prin folosirea unor termenicategorici, fiind lipsit de importanþã cãaceastã constatare nu a produs consecinþepenale asupra acuzatului decedat ori asuprareclamantului. Aceastã constatare avinovãþiei s-a produs pentru prima datã înfaþa Curþii de Apel, în lipsa unei dezbateri


contradictorii, cu nesocotirea dreptuluiacuzatului la apãrare, având în vedere cãacuzatul decedase cu doi ani înainte.

Prin hotãrârea din data de 30 iunie 2005Curtea de Apel din Versailles a constatatcã sunt întrunite elementele constitutive aleinfracþiunii de deturnare de fonduri subaspect material ºi subiectiv ; cu privire laacest aspect, deºi obiectiv nu era posibilãconstatarea vinovãþiei întrucât de douã oris-a reþinut cã era împlinit termenul deprescripþie, Curtea de Apel de la Versaillesºi-a motivat soluþia pe constatarea cãinfracþiunea a fost comisã de acuzat,fãcându-se referire la vinovãþia acestuia.

Deºi absenþa de la proces a acuzatuluinu este în sine incompatibilã cu art. 6 dinConvenþie, indubitabil se produce oîncãlcare a art. 6 dacã acuzatul condamnatin absentia nu are posibilitatea sã obþinã dela o instanþã posibilitatea de rejudecare afondului cauzei sub aspectul temeiurilor defapt ºi de drept, atât timp cât nu s-a stabilitîn mod neechivoc cã acuzatul a renunþat ladreptul de a compãrea în persoanã ori de ase apãra (a se vedea Colozza c. Italiei, 12februarie 1985; Einhorn c. Franþei (dec.), nr.71555/01; Krombach c. Franþei, nr. 29731/96; ºi Somogyi c. Italiei, nr. 67972/01), oridacã a fugit în scopul de a scãpa de proces(Medenica c. Elveþiei, nr. 20491/92). Esteindubitabil cã aceastã jurisprudenþã esteaplicabilã, a fortiori, nu numai în situaþia încare constatarea vinovãþiei este fãcutã inabsentia, ci ºi post mortem.

Reiterând cã soluþionarea acþiunii civilede cãtre instanþa penalã nu încalcã, per se,art. 6 din Convenþie (Perez c. Franþei,nr. 47287/99), Curtea nu poate accepta cão instanþã penalã care soluþioneazã acþiuneacivilã constatã vinovãþia unui acuzat dupãdecesul acestuia.

Considerând cã reclamantul, obligat sãrãspundã în acþiunea civilã îndreptatãîmpotriva moºtenitorilor acuzatului, nu a fostîn mãsurã sã se apere în condiþii compatibilecu dreptul la un proces echitabil, din momentce nu a avut posibilitatea sã se contestetemeiurile cauzei, respectiv condamnarea

penalã a tatãlui reclamantului dupã deces–fiind plasat în mod clar în dezavantaj faþãde partea adversã.

Curtea nu a acceptat argumentulguvernului în sensul cã reclamantul a fostasistat de acelaºi avocat ca ºi tatãl sãu, dinmoment ce nu au fost formulate acuzaþiipenale împotriva reclamantului, care oricumnu putea rãspunde penal din punct devedere legal nici în timpul ºi nici dupãdecesul tatãlui sãu.

În consecinþã, Curtea a constatatîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie.

Asupra art. 6 par. 2 din ConvenþieCurtea a reamintit cã art. 6 par. 2 din

Convenþie este aplicabil în situaþiile în careo persoanã nu este sau nu mai este obiectulunei acuzaþii penale. Curtea a constatat cãacest articol este incident ºi în situaþia uneidecizii judiciare luate dupã încetarea unuiproces penal (Minelli ºi Lutz, Englert ºiNölkenbockhoff c. Germaniei, din 25 august1987) ori dupã achitare (Sekanina c.Austriei, 25 august 1993; Rushiti c. Austriei,nr. 28389/95, 21 martie 2000; Lamanna c.Austriei, nr. 28923/95, 10 iulie 2001; Capeauc. Belgiei, nr 42914/98, 13 ianuarie 2005; ºiPuig Panella c. Spaniei, nr. 1483/02, 25aprilie 2006). Aceste hotãrâri priveauproceduri în care acuzatul a fost obligat sãsuporte cheltuielile judiciare din fazaurmãririi penale ºi din faza judecãþii sau încare acesta a formulat cerere de restituire apropriilor cheltuieli ori acordarea decompensaþii pentru arestarea sa preventivã,toate acestea fiind consecinþa unui procespenal finalizat.

Mai mult decât atât, constituie o regulãfundamentalã a dreptului penal faptul cãrãspunderea penalã nu supravieþuieºtepersoanei care a comis fapta penalã.Aceastã regulã decurge din prezumþia denevinovãþie, iar moºtenirea vinovãþieifãptuitorului decedat este incompatibilã custandardele justiþiei penale într-o societateguvernatã de principiul preeminenþeidreptului (A.P., M.P. ºi T.P. c. Elveþiei ºi E.L.,R.L. ºi J.O.-L. c. Elveþiei, 29 august 1997).


În prezenta cauzã Curtea a observat cãdespãgubirea acordatã a avut ca scopreparaþia prejudiciului suferit de partea civilã,iar nu recunoaºterea, stabilirea vinovãþieipenale.

Având în vedere cã nici scopul despã-gubirii ºi nici cuantumul ei nu autransformat-o într-o amendã penalã, rezultãcã acordarea acestei compensaþii nu areprezentat o nouã acuzaþie penalãîmpotriva tatãlui reclamantului (Ringvold,citatã mai sus).

Urmeazã ca în continuare sã sestabileascã dacã a existat o legãturã clarãîntre cauza penalã ºi procedura în care afost acordatã despãgubirea pentru a sejustifica extinderea scopului aplicãrii art. 6par. 2 în acest din urmã caz.

Curtea a reamintit cã acuzatul a decedatînainte ca vinovãþia sa sã fie stabilitã de oinstanþã, astfel cã trebuie prezumatnevinovat pe durata vieþii sale. Întrucâtacþiunea civilã este accesorie acþiuniipenale, Curtea de Apel Versailles s-apreocupat de stabilirea împrejurãrii cãacuzatul decedat a comis infracþiunea ºi aobþinut un anumit profit pentru a puteasoluþiona cererea de acordare dedespãgubiri ºi a-l obliga pe reclamant sãplãteascã aceeaºi sumã de bani cu titlu dedaune.

În opinia Curþii, date fiind circumstanþeleprezentei cauze, existã o legãturã suficientãîntre cauza penalã ºi procedura de acordarea despãgubirii civile pentru a justificaextinderea scopului aplicãrii art. 6 par. 2 încazul acþiunii civile disjunse.

Curtea a stabilit deja în cauze soluþionateanterior cã în situaþia în care decizia uneiinstanþe judecãtoreºti sau a altei autoritãþide acordare a unor despãgubiri cuprindeafirmaþii cu privire la vinovãþia penalã a pãrþiiobligate, se pune în discuþie incidenþa art. 6par. 2 din Convenþie (a se vedea cauzele Yºi Ringvold, citate mai sus).

Curtea a observat cã prin hotãrârea din30 iunie 2005 Curtea de Apel a început prina analiza dacã sunt întrunite elementele

constitutive ale infracþiunii de bancrutãfrauduloasã, de a cãrei comitere era acuzattatãl reclamantului. Hotãrârea cuprinde oprezentare a argumentelor pãrþii civile,referirile acesteia la comportamentulacuzatului decedat ºi concluzia cã acesta aacþionat cu rea-credinþã; apoi prezintãsusþinerile procurorului, în sensul cã nu s-adovedit reaua-credinþã a acuzatului ºi nicielementele constitutive ale infracþiunii nuerau îndeplinite. Urmãtoarea parte ahotãrârii intitulate “Motivarea Curþii”reitereazã condiþiile prevãzute de legepentru ca fapta sã constituie infracþiune,respectiv un comportament specific aldirectorului companiei ºi utilizarea bunurilorcompaniei în detrimentul intereselor firmei,cu rea-credinþã ºi în interes propriu.Analizând interesul acuzatului decedat prinprisma semnãturilor ºi a modului deexecutare a contractelor, Curtea a reþinutcã J.-L. Lagardère a acþionat în interespersonal; apoi Curtea a analizat dacãîncheierea contractului s-a fãcut îndetrimentul companiei.

A treia secþiune a hotãrârii s-a concentratpe stabilirea relei-credinþe a acuzatului,raportat la cele douã elemente dejaanalizate ºi a concluzionat cã acuzatul acomis infracþiunea de a cãrui comitere eraacuzat.

Instanþa a reþinut cã: “Stabileºte cã suntîntrunite elementele constitutive aleinfracþiunii de bancrutã frauduloasã îndefavoarea companiilor Matra ºi Hachettepentru perioada analizatã cu privire laJean-Luc Lagardère”.

Curtea reþine cã aceste afirmaþiicategorice demonstreazã fãrã dubiu cã tatãlreclamantului a fost declarat vinovat decomiterea unei infracþiuni, deºi procesulpenal declanºat împotriva acestuia încetaseca urmare a decesului sãu dar ºi a împliniriitermenului de prescripþie a rãspunderiipenale, iar în timpul vieþii nicio instanþã nustabilise vinovãþia acestuia.

În consecinþã, Curtea constatã încãlcareaart. 6 par. 2 din Convenþie.


2. În cauza Didu c. României (cerereanr. 34814/02, hotãrârea din 14 aprilie 2009)Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par. 2din Convenþie întrucât prin pronunþarea uneisoluþii de încetare a procesului penal, caurmare a intervenirii prescripþiei rãspunderiipenale, fãrã a readministra probele în bazacãrora reclamantul a fost achitat deinstanþele inferioare, a fost încãlcatãprezumþia de nevinovãþie.

Curtea a precizat cã trebuie fãcutã odistincþie între deciziile care reflectãsentimentul cã persoana în cauzã estevinovatã ºi cele care se limiteazã la a descrieo stare de suspiciune. Primele încalcãprezumþia de nevinovãþie, iar celelalte aufost de mai multe ori considerate conformecu spiritul art. 6 din Convenþie (vezi, printrealtele, Leutscher c. Olandei, 26 martie1996).

Curtea a reiterat ºi cã prezumþia denevinovãþie este încãlcatã dacã, fãrãstabilirea legalã în prealabil a vinovãþiei unuiînvinuit ºi, în special, fãrã ca acesta sã fiavut ocazia sã exercite drepturile apãrãrii,o hotãrâre judecãtoreascã datã în privinþasa reflectã sentimentul cã el este vinovat.La fel se poate întâmpla ºi în lipsa uneiconstatãri formale; este suficientã omotivaþie care sã dea de gândit cãjudecãtorul considerã cã partea interesatãeste vinovatã (a se vedea, printrealtele, Minell, ºi McHugo c. Elveþiei , 12 mai2005).

În speþã, Curtea a constatat cã dupã cea casat hotãrârile instanþelor inferioare,instanþa de recurs a procedat la o nouãanalizã a probelor ce stãteau la bazaacuzaþiei, fãrã a audia încã o datã martoriiºi fãrã a îl interoga pe reclamant. Aspectelepe care curtea a trebuit sã le analizezepentru a se pronunþa asupra recursului serefereau la vinovãþia reclamantului ºi aveau,aºadar, un caracter esenþialmente faptic: eravorba, într-adevãr, sã aprecieze dacãreclamantul a comis infracþiunile de fals ºiuz de fals ºi dacã l-a agresat pe P.M.

Fãcând trimitere la probele ce fuseserãadministrate mai înainte ºi în temeiul cãrora

reclamantul fusese achitat, curtea de apela statuat în ceea ce priveºte infracþiunile defals ºi uz de fals “cã rezulta în mod sigur”din probele deja administrate cã nu avuseseloc o vânzare la licitaþie. În ceea ce priveºtecapãtul de acuzare referitor la lovire ºivãtãmare, Curtea de apel a apreciat cã totdin probele administrate rezulta cãreclamantul comisese infracþiunearespectivã. În continuare, ea a încheiatprocedura prin aplicarea regulilor deprescripþie a rãspunderii penale.

În viziunea Curþii, aceastã motivare arputea da impresia cã reclamantul a comisinfracþiunile pentru care a fost trimis înjudecatã (Adolf c. Austriei, 26 martie 1982). Rezultã cã, deºi a fost încetat procesulpenal, curtea de apel a pus sub semnulîntrebãrii nevinovãþia reclamantului,pronunþându-se asupra vinovãþiei sale învirtutea Codului penal.

Mai mult chiar, fãcând acest lucru, curteade apel a dispus ca reclamantul sã plãteascãcheltuielile de judecatã în temeiul art. 192alin. 2 C.pr.pen., conform cãruia cheltuielilear trebui suportate de partea al cãrei recursa fost respins. În opinia Curþii, cele douãaspecte ale hotãrârii se dovedesc a finedisociabile.

Într-adevãr, dacã reclamantul ar fi fostachitat, el nu ar fi putut fi obligat sã plãteascãcheltuielile de judecatã decât în cazul în carear fi fost obligat sã repare prejudiciul (art.192 alin. 1 pct. 1 lit. c C.pr.pen.).

Pe de altã parte, constatarea vinovãþieireclamantului ar fi putut juca un rol decisivîn cazul unei acþiuni civile în despãgubire apãrþii lezate, greºeala constatatã în penalavând autoritate de lucru judecat în faþainstanþei civile.

Prin urmare, a avut loc încãlcarea art.6 par. 2 din Convenþie.

3. În cauza Constantin Florea c.

României (hotãrârea Secþiei a III-a din 19iunie 2012, cererea nr. 21534/05) Curtea adecis neîncãlcarea art. 6 par. 2 dinConvenþie prin constatarea vinovãþieireclamantului în comiterea faptelor ºi


obligarea acestuia la despãgubiri civile înprocesul penal care a încetat ca urmare aîmplinirii termenului de prescripþie arãspunderii penale.

Reamintim cã în aceastã cauzã, prinrechizitoriul din data de 1 noiembrie 2002,reclamantul a fost trimis în judecatã subaspectul sãvârºirii infracþiunilor deînºelãciune, fals material în înscrisuri oficialeºi uz de fals, dosarul fiind înregistrat pe rolulJudecãtoriei Bacãu. Direcþia s-a constituitparte civilã cu suma de 624 milioane de lei.Instanþa a audiat mai mulþi martori ºi arespins cererea reclamantului privindrealizarea unei noi expertize cu motivareacã efectuarea acesteia nu era necesarã.

Prin sentinþa din data de 12 mai 2004,judecãtoria a considerat cã faptele de acãror comitere reclamantul era acuzatcorespundeau definiþiei infracþiunilor deînºelãciune, fals material în înscrisuri oficialeºi uz de fals, întrucât aceste documente nuproveneau de la o autoritate publicã.Examinând documentele dosarului, instanþaa considerat cã, începând cu luna ianuarie1996, reclamantul, pentru a beneficia desubvenþii mai mari, a falsificat documentecontabile înscriind un numãr de animalesacrificate mai mare decât cel real. Instanþaa concluzionat astfel: „În perioada ianuarie– mai 1996, cu aceeaºi intenþie dolosivã,reclamantul, administrator al societãþiicomerciale „M”, a falsificat documentele decumpãrare a animalelor ºi [...] a încasatilegal din bugetului statului, de mai multeori, suma de 103.200.500 de lei cu titlu desubvenþii pentru carnea introdusã pe piaþã[...]; aceste fapte constituie infracþiunea deînºelãciune, [iar] fapta de a falsificadocumentele de cumpãrare constituieinfracþiunea de fals material în înscrisurioficiale care o include pe cea de uz de fals”.

Instanþa a constatat cã s-a împlinittermenul de prescripþie a rãspunderii penaledin noiembrie 2003 ºi, în consecinþã, aîncetat procesul penal. În ceea ce priveºtelatura civilã a cauzei, în temeiul art. 998C.civ., instanþa l-a obligat pe reclamant laplata cãtre stat a sumei de 103.200.200

ROL. Judecãtoria a considerat cãelementele rãspunderii civile delictuale eraucaracterizate în felul urmãtor: „Existenþaprejudiciului este sigurã ºi pe deplin doveditãde expertizele întocmite [...] Actul care aprovocat acest prejudiciu reiese din fapteleexpuse, cu alte cuvinte, reclamantul,falsificând documentele de achiziþionare, aînºelat partea civilã pentru a obþine pentrusine foloase necuvenite [...] Acestea au fostsãvârºite cu intenþie ºi acuzaþiile privindrãspunderea angajaþilor direcþiei [...] nu potfi reþinute. Existã, de asemenea, o legãturãde cauzalitate directã între acþiune ºiprejudiciul provocat [...]”. Reclamantul aformulat, succesiv, apel ºi recurs,susþinându-ºi nevinovãþia. Hotãrârea primeiinstanþe a fost confirmatã, prin douã hotãrâridefinitive, a Tribunalului ºi a Curþii de ApelBacãu din 7 octombrie ºi, respectiv, din 16decembrie 2004, cu motivarea cã „s-aconstatat cu certitudine cã acuzatul asãvârºit infracþiunile de a cãror comitere esteacuzat”.

Asupra art. 6 par. 2 din ConvenþieCurtea a reamintit cã este încãlcatã

prezumþia de nevinovãþie atunci când, fãrãstabilirea legalã prealabilã a vinovãþiei unuiacuzat ºi, în special, fãrã ca acesta din urmãsã fi avut ocazia sã îºi exercite dreptul laapãrare, o decizie judiciarã reflectãsentimentul vinovãþiei sale. Acesta estecazul chiar în absenþa unei constatãriformale; este suficientã o motivare care sãlase sã se întrevadã cã instanþa considerãpersoana în cauzã ca fiind vinovatã (a sevedea, printre altele, cauza Minelli c. Elveþiei,25 martie 1983).

Curtea a reamintit, de asemenea, cã astabilit în cauza Didu c. României, citatãanterior, cã decizia de casare a instanþei derecurs care a examinat în ultimã instanþãhotãrârile de achitare pronunþate deinstanþele inferioare ºi constatarea vinovãþieipersoanei în cauzã pentru prima datã înrecurs, urmatã de încetarea procesuluipenal ca urmare a împlinirii termenului deprescripþie a rãspunderii penale, încãlcauart. 6 par. 2 din convenþie, în mãsura în care


dreptul la apãrare nu a fost respectat înprocedura derulatã în faþa sa, fiind primainstanþã care l-a gãsit pe reclamant vinovat.De asemenea, în cauza Giosakis c. Grecieinr. 3 (nr. 5689/08, 3 mai 2011), Curtea aconcluzionat cã încalcã art. 6 par. 2 dinConvenþie casarea de cãtre Curtea deCasaþie a hotãrârii de achitare pronunþatãde curtea de apel ºi pronunþarea soluþiei deîncetare a procesului penal ca urmare aîmplinirii termenului de prescripþie, cu toatecã instanþa de ultim grad nu a examinatdeloc vinovãþia celui în cauzã. A reieºit dinspeþa citatã cã apare o problemã în ceeace priveºte art. 6 par. 2 din Convenþie,deoarece instanþa care dispune încetareaprocesului penal ca urmare a interveniriiprescripþiei caseazã simultan hotãrârile deachitare pronunþate de instanþele inferioareºi, mai mult, se pronunþã pentru prima datãasupra vinovãþiei celui în cauzã, fãrã sã fierespectat dreptul la apãrare în proceduradedusã judecãþii în faþa sa.

Revenind la prezenta speþã, Curtea aconstatat cã judecãtoria a analizat cauza înfapt ºi în drept ºi a studiat în ansamblul eiproblema vinovãþiei în cadrul laturii penaleºi a rãspunderii civile a reclamantului. Înbaza probelor administrate în prealabil încadrul unei proceduri contradictorii ºi curespectarea dreptului la apãrare, judecãtoriaa apreciat cã reclamantul a sãvârºitinfracþiunile de care era acuzat, constatândprescripþia rãspunderii penale.

Guvernul a precizat cã este vorba de oconstatare formalã a vinovãþiei, dar aconsiderat cã nu era incompatibilã curespectarea prezumþiei de vinovãþie întrucâta fost stabilitã în urma unei proceduriechitabile.

Reclamantul nu a contestat modul în careprocesul a avut loc în faþa judecãtoriei, dars-a plâns de faptul cã aceastã instanþã i-aexaminat ºi constatat vinovãþia în ciudaîmplinirii termenului de prescripþie.

Curtea a observat cã judecãtoria aexaminat mai întâi elementele constitutiveale infracþiunilor, pentru a examina apoiprescripþia ºi rãspunderea civilã delictualã.

Desigur, procesul penal împotrivareclamantul încetând ca urmare a împliniriitermenului de prescripþie, examinareaacestei excepþii preliminare ar fi putut faceinutilã analiza vinovãþiei reclamantului. Cutoate acestea, Curtea a reamintit cã, înprincipiu, este datoria instanþelor interne sãvegheze asupra bunei derulãri a propriilorproceduri, dreptul la un proces echitabilneimpunând examinarea motivelor într-oanumitã ordine (decizia Cortina de Alcocerºi de Alcocer Torra c. Spaniei, nr. 33912/08).

Curtea a reþinut cã vinovãþiareclamantului a fost stabilitã în cadrul uneiproceduri a cãrei echitate nu a fostconsideratã contrarã Convenþiei ºi în carenu s-a evidenþiat nicio încãlcare a dreptuluila apãrare. În ceea ce priveºte latura civilãa cauzei, Curtea a constatat cã judecãtoriaa soluþionat acþiunea civilã ºi l-a obligat pereclamant la plata de despãgubiri civile dupãce a stabilit cã au fost întrunite elementeleconstitutive ale rãspunderii civile delictuale.

Curtea a considerat cã instanþa a motivatsuficient aceastã soluþie, care nu poate ficonsideratã arbitrarã.

În concluzie, nu a fost încãlcat art. 6 par.2 din Convenþie.

198 JurisClasor CEDO – Decembrie 2013

199JurisClasor CEDO – Decembrie 2013

DECEMBRIE 2013DECEMBRIE 2013DECEMBRIE 2013DECEMBRIE 2013DECEMBRIE 2013


Cuprins

Anul III (2013)

JurisClasor CEDO - Decembrie 2013

Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17 decembrie 2013 (cerereanr. 14150/08) .................................................................................................................. 203Autor: Vasile Bozeºan

Modificarea articolului 47 din Regulamentul Curþii Europene a Drepturilor Omului ........ 207Autor: Geanina Munteanu

Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17 decembrie 2013 (cerereanr. 14150/08) .................................................................................................................. 209


Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17decembrie 2013 (cererea nr. 14150/08)


Încãlcarea art. 9 din Convenþie întrucât autoritãþile naþionale nu au asigurat reclamantuluio dietã vegetarianã în acord cu exigenþele religiei budiste practicate de acesta.

Neîncãlcarea art. 3 din Convenþie, autoritãþile naþionale asigurând reclamantului untratament medical adecvat afecþiunilor sale.

1. Situaþia de faptÎn prezent reclamantul este deþinut în

Penitenciarul Jilava fiind în executarea uneipedepse de 25 ani. În perioadele 30 aprilie-12 mai 1998 ºi respectiv 09-21 februarie2009 a fost încarcerat în PenitenciarulRahova.

La 18 aprilie 2006 reclamantul a fostdiagnosticat cu hepatitã cronicã, iar ulterior,în urma unor examinãri medicale s-a stabilitcã reclamantul poate fi tratat în regim dedetenþie, impunându-se noi teste pentru ase decide dacã i se impune administrareade Interferon.

Din anul 2006 a solicitat sã i se asigurehranã vegetarianã în acord cu cerinþelecultului budist practicat de acesta, susþinândtotodatã cã acest tip de dietã este unapotrivitã afecþiunii sale

Autoritãþile Penitenciarului Rahova l-auinformat pe reclamant cã regulamentul nuprevede acest tip de dietã însã acesta poate

solicita sã i se asigure mâncare de post fãrãproduse de origine animalã(norma 17),meniu care era asigurat, la cerere, deþinuþilorde religie ortodoxã.

Reclamantului i s-a asigurat un tip dedietã specificã persoanelor bolnave (norma18), însã meniurile corespunzãtoare acestuidiete includeau ºi carne de porc.

Potrivit susþinerilor pãrþilor, în penitenciarse asigurau persoanelor deþinute 17 tipuride dietã adaptate vârstei, sexului, situaþieimedicale sau disponibilitãþii pentru muncã,însã cu excepþia celui privitor la mâncareade post, nici unul nu era conceput prinraportare la cerinþele religioase.

La 26 ianuarie 2007 reclamantul aformulat o plângere adresatã judecãtoruluidelegat din cadrul Penitenciarului Rahova,invocând cã i s-a asigurat un tratamentdiscriminatoriu întemeiat pe credinþele salereligioase precum ºi faptul cã autoritãþile nui-au asigurat tratament cu Interferon.

Judecãtorul delegat i-a respins plângereaca neîntemeiatã cu motivarea cã autoritãþilespitalului contactaserã „Grupul pentruMeditaþie Budistã” pentru obþinerea deinformaþii privind regulile de dietã specificeacestui cult ºi se arãtaserã deschise la aadapta corespunzãtor dieta reclamantului.Totodatã judecãtorul a arãtat cã reclamantula primit tratamentul prescris de medici, cutoate cã în februarie 2007 acesta refuzaseun nou consult medical într-un spital public.

Judecãtoria a respins ca neîntemeiatãcontestaþia reclamantului împotriva


încheierii judecãtorului delegat, cuargumentul cã Ordinul Ministrului Justiþiei nr.2713/C/2001, aplicabil în materie, nu conþineprecizãri privitoare la dieta vegetarianã iarla alegaþiile privind lipsa de tratamentmedical, instanþa a rãspuns cã în cazulreclamantului a fost doar stabilit diagnosticulde hepatitã fãrã sã se fi decis încã, dacã seimpune sau nu tratamentul cu Interferon.

La 21 februarie 2008 reclamantul aformulat o nouã plângere cãtre judecãtoruldelegat privind lipsa tratamentului cuInterferon, care a fost respinsã cuargumentul cã reclamantul a fost investigatîn Spitalul Cantacuzino,desfãºurareatestelor fiind în curs, urmând a se stabili dacãeste sau nu indicat reclamantului tratamentulcu Interferon. De asemenea s-a reþinut decãtre judecãtor cã reclamantul a primit dietarecomandatã persoanelor bolnave. Instanþaa respins calea de atac a reclamantului cuargumentul cã situaþia medicalã a acestuiaeste încã în curs de examinare ca urmare atestelor efectuate.

Începând cu data de 01 octombrie 2008,potrivit susþinerilor Guvernului, reclamantuluii s-a administrat sãptãmânal tratament cuInterferon precum ºi cu hepatoprotectoareºi hepatotropice. Reclamantul a recunoscutcã a beneficiat de tratament cu Interferonsusþinând însã ca acesta a fost întrerupt detrei ori, fãrã a indica exact perioada ºinegând cã a beneficiat fãrã platã dehepatoprotectoare.

La 16 aprilie 2009 Tribunalul Bucureºti i-a respins reclamantului cererea deîntrerupere a executãrii pedepsei, instanþaapreciind cã nu existã elemente care sãconfirme cã situaþia sa medicalã s-aînrãutãþit in cursul detenþiei.

În anii 2009-2010 reclamantul a fosttransferat de patru ori pentru diferiteinvestigaþii, inclusiv la Spitalul Cantacuzinopentru testarea viremiei. În dosarul medicalal reclamantului se menþioneazã cã acestaprezintã probleme de disc, deviaþia septuluinazal ºi tulburãri de personalitate, afecþiunipentru care a fost examinat ºi tratat înperioada detenþiei

2. Aprecierile Curþii2.1. Asupra încãlcãrii art. 9 din

ConvenþieReclamantul s-a plâns de faptul cã prin

refuzul autoritãþilor de a-i asigura o dietãvegetarianã impusã de regulile cultuluibudist, i s-a încãlcat libertatea demanifestare a religiei sale prevãzutã de art.9din Convenþie

2.1.1. Asupra admisibilitãþiiCurtea a respins excepþia

incompatibilitãþii ratione materiae invocatãde Guvern, arãtând cã art.9 din Convenþieeste aplicabil în cauzã, atâta vreme câtrestricþiile alimentare pot fi considerate actereligioase motivate (cauza Cha’are ShalomVe Tsedek c. Franþei, [M.C.], nr.27417/95,par.73) iar decizia individualã de a adera lao dietã vegetarianã poate fi inspiratã dereligia budistã. Totodatã, obligaþia deimparþialitate ºi neutralitate a statului esteincompatibilã cu orice putere de a aprecialegitimitatea crezului religios (cauza Leylaªahin c.Turciei, [M.C.], nr.44774/98,par.107).

Curtea a respins ºi excepþia absenþei unuiprejudiciu semnificativ subliniind cã acestcriteriu, prevãzut de art. 35 par.3 lit. b dinConvenþie ºi inspirat de principiul de minimisnon curat praetor, presupune, în apreciereagravitãþii ºi severitãþii încãlcãrii, luarea înconsiderare atât a percepþiei subiective areclamantului cât ºi a mizei obiective acazului.(cauza Eon c.Franþei, nr.26118/10,14 martie 2013, par.34). În cauzã Curtea aconstatat cã reclamantul a acordat o mareimportanþã cererii sale de a i se asigura odietã corespunzãtoare religiei sale,importanþã relevatã de numeroaselesolicitãri adresate conducerii penitenciaruluiprecum ºi de acþiunile în justiþie formulatede acesta. Astfel reclamantul a ridicat oprolemã care nu poate fi uºor cuantificatãfinanciar ºi care, deºi nu are un impactimediat poate avea, mai degrabã, efecte peo perioadã mai lungã de timp.

2.1.2. Asupra fonduluiCurtea a apreciat cã cererea

reclamantului asupra încãlcãrii art. 9 din


Convenþie trebuie analizatã din perspectivaobligaþiilor pozitive ce incumbã statului pârât,prin respectarea cãrora trebuie sã se asigureun just echilibru între interesele individualeºi cele ale societãþii, statul având o marjãde apreciere în identificarea mãsurilor cetrebuie luate pentru a se asigura respectareaConvenþiei.

Curtea a înlãturat apãrarea Guvernuluicare a pus la îndoialã sinceritateareclamantului privitoare la credinþa sareligioasã, Guvernul motivând cã, adesea,persoanele deþinute abuzeazã de libertatealor de religie în scopul de obþine hranã maibunã. Curtea a subliniat cã alegaþiaGuvernului nu este susþinutã de nici o probã,reclamantul prezentând într-o manierãcoerentã crezul sãu în religia budistã.

Curtea a luat act de faptul cã reclamantula solicitat hranã vegetarianã aºa cumimpune religia sa, însã acesta a primit unmeniu care includea carne, pe considerentulcã acest tip de meniu era recomandatpersoanelor bolnave.

Deºi Curtea s-a arãtat dispusã sã acceptecã pregãtirea unui meniu vegetarian pentruun singur deþinut din penitenciar poate ridicaprobleme financiare pentru instituþiapenitenciarului ºi indirect, asupra calitãþiicondiþiilor acordate celorlalte persoanedeþinute, aceasta a învederat cã trebuieanalizat dacã a fost asigurat un just echilibruîntre interesele instituþiei, ale celorlaltepersoane condamnate ºi intereseleparticulare ale reclamantului.

Curtea a reþinut cã reclamantul a fostprivat de soluþii alternative la nevoile salede hranã, o datã cu apariþia OrdinuluiMinistrului Justiþiei nr.3042/2007 careinterzicea primirea pachetelor cu hranãtrimise prin poºtã. Chiar dacã reclamantulmai putea primi pachete cu hranã de lafamilie în timpul vizitelor, aceastã posibilitateera una cu efecte reduse, reclamantul fiinddependent de situaþia financiarã ºigeograficã a familiei .

Spre deosebire de cauza Cha’areShalom Ve Tsedek c. Franþei, (precitatã, par.81-82) în care au fost identificate mai multe

soluþii alternative la îndemâna asociaþieireclamante de a procura tipul de carne cerutde ritualul religios, în prezenta cauzãGuvernul nu a indicat dacã asemeneamãsuri alternative erau disponibilereclamantului.

În final Curtea a reamintit cãRecomandarea (Rec 2006/2)Comitetului deMiniºtri ai statelor membre referitoare laRegulile Penitenciare Puropene stipuleazãcã persoanelor deþinute trebuie sã li seasigure hranã în acord cu religia lor. Totastfel, recent, în jurisprudenþa sa, Curtea aatras atenþia autoritãþilor naþionale asupraimportanþei acestui act în pofida caracteruluisãu de recomandare (cauza SlawomirMusial c. Poloniei, nr. 28300/06, 20 ianuarie2009, par.96)

Curtea a concluzionat cã, în pofida marjeide apreciere ce le este recunoscutã,autoritãþile naþionale nu asigurat un justechilibru între interesele instituþieipenitenciare ºi cele ale reclamantuluiprivitoare la libertatea de manifestare areligiei prin respectarea regulilor religieibudiste.

A existat astfel o încãlcare a art. 9 dinConvenþie.

2.2. Asupra încãlcãrii art. 3 dinConvenþie

Reclamantul a susþinut cã a contactathepatita de tip C în perioada detenþiei iarautoritãþile Penitenciarului Rahova nu i-auasigurat un tratament medical adecvat, ceeace contravine cerinþelor art. 3 din Convenþie.

Curtea a amintit cã, deºi art. 3 dinConvenþie nu poate fi interpretat ca instituindobligaþii în sarcina statului de a punepersoanele condamnate în libertate dinmotive de sãnãtate, acest text impunestatelor obligaþia de a proteja starea fizicã apersoanelor private de libertate, inclusiv prinacordarea unei asistenþe medicalecorespunzãtoare.

În cauzã, Curtea a constatat cã în anul2006 , în timp ce se afla deþinut înPenitenciarul Rahova, reclamantul a fostdiagnosticat cu hepatita tip C, acestasusþinând cã a fost infectat în cursul anului


2004 prin folosirea unor instrumentemedicale nesterilizate.

Având în vedere cã la momentul arestãriisale, în anul 1996, în dosarul sãu medicalnu era menþionatã existenþa acestei boli iarreclamantul nu a fãcut dovada cã anterioranului 2006 ar fi fost supus unor teste desânge pentru hepatitã, Curtea a reþinut cãalegaþia privitoare la infectarea prin utilizareaunor instrumente nesterilizate nu estesusþinutã de nici un element probator.

Mai mult, din actele medicale existentenu poate fi trasã o concluzie rezonabilã cuprivire la momentul în care reclamantul ar ficontactat hepatita.(mutatis mutandis , cauzaIamandi c. României, nr. 25867/03, 01 iunie2010).

În ceea ce priveºte obiecþia reclamantuluirelativã la lipsa unui tratament adecvatpentru infecþia sa, Curtea a reþinut cã dindocumentele medicale rezultã cã lamomentul în care reclamantul formulaseplângerile ºi acþiunile în justiþie în faþaautoritãþilor române, tratamentul cuInterferon era doar sugerat de medici careau recomandat efectuarea de noi testepentru a avea completat tabloul viremic,astfel cã la momentul soluþionãrii acþiunilorsale, dosarul medical era încã în analizapersonalului medical.

Din octombrie 2008 reclamantul a primitsãptãmânal, fãrã platã, tratament cuInterferon, fãrã ca acesta sã poatã indicaperioadele în care, aºa cum susþine, a fostîntrerupt tratamentul.

Tot astfel, chiar acceptând cã recla-mantului nu i s-au administrat hepato-

protectoare în echilibrarea tratamentului cuInterferon, Curtea a apreciat cã aceastãîmprejurare nu este de naturã sã releve oneîndeplinire a obligaþiilor pozitive alestatului de a proteja sãnãtatea recla-mantului.

Cu privire la celelalte afecþiuni alereclamantului, Curtea a reþinut cã autoritãþilenaþionale au fãcut eforturi de a satisfacecerinþele impuse de situaþia medicalã areclamantului, prin trimiterea regulatã aacestuia cãtre medicii din interiorulpenitenciarului sau din afarã, reclamantuluifiind prescris ºi administrat tratament în modregulat.

Pentru aceste motive Curtea a respinsacest capãt de cerere ca inadmisibil, potrivitart. 35 par.3 lit. (a) ºi par. 4 din Convenþie.

2.3. Asupra altor încãlcãriReclamantul a invocat o serie de alte

încãlcãri, întemeiate pe art. 3, art. 6 par.1,art. 13 ºi art. 14 din Convenþie precum ºi peart. 2 din Protocolul nr.7 la Convenþie.

Constatând cã nu se relevã nici oaparentã încãlcare a drepturilor ºi libertãþilorprevãzute de Convenþie, Curtea a respinsacest capãt de cerere ca inadmisibil potrivitart. 35 par. 3 (a) ºi par. 4 din Convenþie

3.Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca statul român sã

plãteascã reclamantului, în termen de 3luni de la data rãmânerii definitive ahotãrârii, suma de 3000 EUR cu titlu dedaune morale.


Modificarea articolului 47 din Regulamentul Curþii Europenea Drepturilor Omului

Autor: Geanina MunteanuCategorie: Noutãþi drepturile omului

Curtea Europeanã a DrepturilorOmului, în ciuda popularitãþii sale, seconfruntã deseori cu o înþelegere trunchiatãdin partea reclamanþilor a funcþiei ºicompetenþei sale. De mai mulþi ani Curteaeste copleºitã de numãrul de cereriindividuale, majoritatea lor (peste 90%) fiind,însã, respinse fãrã a fi examinate pe fondpentru cã nu îndeplinesc criteriile deadmisibilitate prevãzute de Convenþie.

Statele pãrþi la Convenþie, precum ºiCurtea ºi grefa acesteia nu au încetatniciodatã sã reflecteze asupra adoptãrii unormãsuri pentru a încerca sã facã faþã acesteiprobleme ºi sã garanteze o administrareeficientã a justiþiei. La 19 februarie 2010,reprezentanþii celor patruzeci ºi ºapte destate membre ale Consiliului Europei, toateavând obligaþii în temeiul Convenþiei, s-aureunit la Interlaken, în Elveþia, pentru adiscuta despre viitorul Curþii, în specialdespre blocajul datorat afluxului mare decereri inadmisibile. Într-o declaraþiesolemnã, aceºtia au reafirmat rolul centralal Curþii în sistemul european de protecþie adrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ºi s-auangajat sã îi consolideze eficacitatea,

pãstrând în acelaºi timp principiul cereriiindividuale.

Curtea este o instituþie internaþionalãcare, în anumite circumstanþe, poate fisesizatã cu cereri de cãtre persoane cepretind cã drepturile lor, prevãzute înConvenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale, au fostîncãlcate. Curtea nu este nicidecum oinstanþã de apel împotriva deciziilorinstanþelor naþionale ºi nu poate anula saumodifica deciziile acestora, nici nu poateinterveni direct în favoarea reclamanþilor pelângã autoritatea naþionalã de care se plâng.De asemenea, Curtea nu se poate ocupade cereri îndreptate împotriva unor persoaneparticulare sau a unor instituþii private.

Conform art. 35 § 1 din Convenþie,Curtea nu poate fi sesizatã decât dupã ceau fost epuizate în prealabil cãile de recursinterne ºi în termen de 6 luni începând cudata deciziei definitive interne, dupãepuizarea tuturor cãilor de recurs internecare ar fi putut fi utile. În exercitarea acestorremedii, trebuie sã fi respectat regulile deprocedurã naþionale, mai ales termeneleprescrise de acestea. Cãile extraordinare derecurs nu intrã în aceastã categorie.

Reamintim, în acest context, cãreclamanþii trebuie sã urmeze ºi reguli strictede redactare a cererilor. Astfel, orice cereretrebuie sã fie scrisã lizibil ºi în cazul în care,în mod excepþional, o cerere depãºeºtezece pagini (cu excepþia anexelor careenumerã documente), reclamantul trebuiesã depunã, de asemenea, un scurt rezumat.Documentele se ataºeazã în copie, în ordinecronologicã, numerotate consecutiv ºi cu oscurtã descriere (de exemplu, scrisoare,ordin, sentinþã, etc). Ca regulã generalã,


toate informaþiile conþinute în documenteletrimise grefei, inclusiv informaþiile desprereclamant sau terþi pot fi consultate de cãtrepublic. În plus, aceste informaþii pot apãreaîn HUDOC (baza de date a Curþii, accesibilãprin Internet), dacã acestea fac parte dintr-oexpunere a faptelor redactatã de cãtre Curteîn scopul comunicãrii dosarului cãtreguvernul pârât, sau dintr-o decizie deadmisibilitate, de radiere de pe rol sau dintr-ohotãrâre. În consecinþã, reclamanþii trebuiesã furnizeze detalii privind viaþa lor privatãsau cea a terþilor doar dacã acestea suntesenþiale pentru înþelegerea cauzei. Maimult, Curtea poate autoriza anonimatul încazuri excepþionale ºi motivate.

Având în vedere cã celeritatea ºieficienþa activitãþii Curþii depind într-o maremãsurã de calitatea cererilor depuse, dediligenþa reclamanþilor ºi de cooperareadeplinã acestora cu Curtea, modificãrilearticolului 47 din Regulamentul CurþiiEuropene a Drepturilor Omului ce vor intraîn vigoare de la 1 ianuarie 2014 se referã ladouã aspecte esenþiale ale cererilorindividuale formulate în faþa Curþii.

În primul rând, toate cererile introdusela Curte trebuie sã fie complete ºi însoþitede copii ale documentelor relevante. Toatecererile incomplete vor fi respinse de cãtreCurte. Aceastã modificare are rolul de aresponsabiliza reclamanþii încã din etapadepunerii cererii în faþa acestui forinternaþional ºi de a reduce termenele deexaminare a cererilor, efortul de eficientizarea activitãþii Curþii devenind unui comun,cooperarea reclamanþilor ºi responsa-bilizarea lor fiind esenþiale acestui demers.Aceste formalitãþi minime sunt necesare

pentru a permite Grefei Curþii sã determinede la bun început scopul ºi natura cauzei,sã le identifice în timp util pe cele prioritareºi sã le proceseze rapid pe cele vãditinadmisibile. Totuºi Regula 47 revizuitã esteuna flexibilã, condiþiile impuse neputând fiaplicate dacã existã o explicaþie “adecvatã”pentru omisiunea de a prezenta o cerere înforma cerutã.

A doua modificare se referã laîntreruperea termenului în care o cererepoate fi introdusã la Curte, adicã, în termende ºase luni de la pronunþarea unei deciziifinale ºi irevocabile. Astfel pentru catermenul sã fie întrerupt, cererea va trebuisã fie întocmitã în conformitate cu noilecondiþii prevãzute de articolul 47. Formularulde cerere trebuie sã fie trimis Curþii,completat în mod corespunzãtor ºi însoþitde documentele relevante, în termenulprevãzut de Convenþie. Dosarele incompletenu vor mai întrerupe curgerea termenului deºase luni.

Toate informaþiile pertinente cu privirela aceste aspecte vor fi disponibile începândcu data de 1 ianuarie 2014 pe site-ul Curþii.

Referinþe:http://www.echr.coe.int/Documents/

Admissibility_guide_RON.pdfh t tp : / /echr .coe. in t /Documents /

PO_pack_RON.pdfhttp://www.echr.coe.int/Documents/

PD_institution_proceedings_ENG.pdfhttp://www.echr.coe.int/Documents/

Case_processing_ENG.pdfhttp://www.echr.coe.int/Documents/

50Questions_ENG.pdfhttp://www.echr.coe.int/Documents/

Questions_Answers_ENG.pdf

11 j 7 i - hotararicedo.ro 2013 final.pdf · punct de vedere. Contractul de editare se reziliazã...

Documents

Transcript of 11 j 7 i - hotararicedo.ro 2013 final.pdf · punct de vedere. Contractul de editare se reziliazã...