CONSILIERE PARINTI

CONSULTAII CU PARINTII

TEMA: CUM POT PARINTII SA-SI AJUTE COPILUL TIMID

CUM ESTE COPILUL TIMIDCopilul timid este cuminte, ascultator, supus, inhibat, tacut, retras (simte nevoia de singuratate si se teme de oameni). De cele mai multe ori aceasta temere nu este justificata de realitate,frica de oameni fiind mai mult imaginara. Neincrezator in sine ("EuNUpot", "EuNUvoi fi in stare sa...", "EuNUo sa reusesc") Timidul oscileaza intre dorintade a fiin mijlocul oamenilor si tendintade a fugide ei.De aceea,copilul timid suferapentru ca se simte neputincios in incercarea de a-si depasi inhibitiile si frica de oameni.Un copil rusinos nu isi manifesta starea de timiditate la el acasa pur si simplu, deoareceNUii este teama de parintii sai. Este, mai degraba, activ, ba chiar autoritar! Doar celelalte persoane - strainii - ii provoaca anxietate. Timiditatea iese la suprafata cu predominanta in momentele de interactiune sociala; copilul timidNUva resimti timiditate fata de familie, fata de cei pe care ii are alaturi in mod constantTimiditatea poate fi doar o trasatura temporara sau poate tine toata viata. Important e sa poti sa il dezinhibi si sa il determini sa se adapteze usor in grupuri de copii. Nu trebuie sa te ingrijorezi foarte tare daca copilul tau e timid. Cu timpul, prin integrarea in comunitati, precum gradinita, scoala, acest comportament poate fi diminuat.Ceea ce putini stiu este faptul ca principala cauza a timiditatii copiilor sunt chiarparintiisi bunicii.Lipsa de afectiune si atentie din partea parintilor, prea multe critici, neglijenta, chiar violenta fizica si psihologica din familie (asupra copilului, dar si cea orientata asupra celorlalti membri) determina instalarea timiditatii la copil.Toate aceste manifestari ale parintilor submineaza increderea copilului in fortele proprii pentru multa vreme. Cand parintii nu stiu sa pastreze un anumit echilibru in familie sau cand se comporta in asa fel incat respectul copilului pentru parinte sa scada, vor aparea probleme legate de timiditate.O alta greseala pe care o fac parintii in privinta copiilor este sa le ceara acestora unele lucruri greu de obtinut. O persoana care se va lupta sa implineasca de fapt un ideal al parintilor, va ajunge la un moment dat sa creada ca n-a facut niciodata nimic pentru sine si pentru placerea proprie. O persoana care nu te lasa sa te manifesti asa cum simti, iti limiteaza de fapt increderea in sine.Copiii care se manifesta timid, au o stima pentru sine redusa, nu au incredere in fortele proprii si sunt dominati de un puternic complex de inferioritate.Cheia pentru depasirea timiditatii copilului sunt parintii care inteleg si accepta diferentele individuale ale copiilor, si care ajuta copilul in a coopera cu oameni si situatii noi, in ritmul propriu al copilului.Cum recunoastem un copil timid?Semnele timiditatii comportamentale (observate in mod constant in comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 3-4 ani): Copilul sta lipit de tine cand discuti cu persoane necunoscute sau cand mergeti in vizita. Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace. Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera). Devine nelinistit, intra in panica atunci cand tu sau o alta persoana la care tine foarte mult (de exemplu, bunica) pleaca de acasa, chiar si pentru cateva ore; Vorbeste putin, prefera cuvintele simple; Atentie! Din cauza timiditatii, la varsta de 3-5 ani, cel mic poate dezvolta balbaiala. Aceasta tulburare de vorbire dureaza, in general, cel mult 6 luni-1 an. Este recomandat sa te adresezi unui logoped, mai ales daca balbaiala se prelungeste. Plange foarte usor cand este certat; Iti cere tie sa-i rezolvi problemele:Du-te tu, mami!, Spune-i tu, mami!; NU-si face prieteni, ii este greu sa inceapa jocul sau o discutie cu alti copii.NU-si sustine punctul de vedere niciodata. De aceea timidul prefera sa se joace cu copiii mai mici decat el. In acest fel simte ca are controlul asupra situatiei; Se teme de obiecte sau situatii careNUstarnesc teama altor copii: animale, insecte, furtuna, inaltime; Are tulburari de somn, se trezeste noaptea. Aceste gen de manifestari apar in special la copiii de 3-5 ani, care simt ca mama a iesit din camera si se trezesc imediat; Are ticuri: isi roade unghiile, isi freaca manutele, isi suge degetul, isi rasuceste parul, se leagana cand vorbeste... Are privirea indreptata in jos,NUte priveste frecvent in ochi; Se rusineaza cand e privit de multa lume; NUvorbeste sau vorbeste putin si are o voce tremurata, lasand o senzatie de ezitare; Cand este in parc sau la joaca, el prefera sa stea retras si saNUaiba contact direct cu ceilalti, ci doar sa-i priveasca de la departare; Copilul timid este speriat, ii este teama de intuneric, necunoscut, oameni straini, animale, o teama manifestata la o intensitate mai mare decat la ceilalti copii. Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei .NUraspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos. Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil. Ii este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii.Cum afecteaza timiditatea dezvoltarea individului?Unul din doi copii este timid. Unii vor ramane timizi, fara a avea mai tarziu probleme majore din cauza aceasta; in unele cazuri, insa, timiditatea - desiNUeste o boala -poate afecta dezvoltarea psihicanormala a copilului. Consecintele timiditatii: probleme sociale:dificultatea de a face cunostinta cu oamenii si a nchega prietenii, ceea ce i condamna lasinguratatesidepresie. De asemenea, timizii prezinta dificultate in rezolvarea propriilor probleme (tema de "a bate la o usa" de frica a ceea ce se afla in spatele ei). Important este sa intelegi ca teama de afirmare a copiilor care dispun de anumite abilitati ii face sa ramana "anonimi" desfasurandu-si activitatile intr-un con de umbra. Asadar, luati masuri...ajutati copilul sa depaseasca timiditatea! probleme cognitive:incapacitatea de a gandi clar n prezenta altora, tinzandsa se blochezen conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt de fapt foarte nervosi si speriati. Aceasta stare permanenta de anxietate slabeste performantele timidului. probleme in plan afectiv: desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi, timizii nu-si pot exprima cu usurinta sentimentele deoarece auteama de a nu fi respinsi, motiv care le-ar creea omare suferinta.probleme de percepere a sinelui: Excesiv deegocentrici, timizii sunt continuu preocupati de fiecare aspect al nfatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a NU fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti, dar considerati nesemnificativLupta cu timiditatea copilului. Numai2-3%dintre persoanele timide ajung sa dezvolte o tulburare cronica si persistenta. Dar, timiditatea NU se rezolva de la sine.Pentru a ajuta copilul trebuie sa dovedesti ca ai incredere in el. De exemplu, cand ezita sa recite o poezie, desi o stie foarte bine, spune-i ceva de genul:"Stii, tu esti un copil destept si poti sa faci acest lucru. Si chiar daca te balbai sau nu-ti aduci aminte, important este ca incerci si a doua oara vei avea sanse mai mari. Nu conteaza daca gresesti... toti gresim, si mari si mici. Din greseli noi invatam."Atentie la atitudinea pe care o ai atunci cand copilul greseste! Nu folosi mesaje cu continut critic distructiv (care diminueaza increderea in sine a copilului), de genul:"Nu, tuNUesti in stare sa...", "Iar ai gresit !", " TuNUintelegi. Esti prea mic pentru asta.", "SaNUte balbai", "Ai grija ce spui (faci). Vezi saNUte faci de ras.", "Ai vazut copilul lui X ce cuminte si frumos se poarta. Toata lumea il lauda. Tu...".Daca e un copil sensibil,criticile lovesc in stima de sine si se va simti vinovat, inferiorcelorlalti, va simti ca ceva nu e in regula cu el si astfel ii accentuezi neincrederea in sine si timiditatea. Daca in diverse situatii sociale (la gradinita, in vizita) nu indrazneste sa spuna ca nu a inteles ceva, ezita sa se adreseze celorlalti, in realitate copilul se teme ca va gresi, ca va fi judecat si ca aceasta judecata va avea urmari: critica, dezaprobarea, respingerea, pierderea dragostei si atentiei parintilor si a celor care-i servesc drept model. Este recomandat sa faci copilul sa inteleaga caa gresi e ceva firesc si e o cale spre progres, ca NU trebuie sa se simta vinovat daca greseste.

Catevasfaturi practicecare pot fi aplicate in lupta cu timiditatea copilului: Nu il grabi in situatii noi.Este normal pentru copiii timizi sa cantareasca activitatile nefamiliare inainte sa se implice.Lasa-i timp copilului sa se acomodeze inaintea unor situatii noi. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il faca curios sa interactioneze. Teama de necunoscut este absolut normala, ea facand parte din dezvoltarea copilului si dispare, teoretic, pe la2 ani. Daca copilul se obisnuieste dupa 10-15 minute de stat deoparte, atunci timiditatea este considerata a fi normala. Incepand din momentul in care aceasta teama persista si provoaca dificultati in relatiile cu ceilalti, poti sa-ti pui intrebari, pana atunci...incearca sa-l integrezi intr-un grup de joaca. NU il compara cu alti copii; Raspunde-i cu rabdare la fiecare gest, cuvant sau intrebare siincurajeaza-l sa vorbeasca cat mai mult; Invita frecvent copii la voi acasa siintegreaza-l intr-un grupde joaca. Atentie, integrarea in grupuri de copii trebuie sa se faca treptat, de la grupuri mici la cele mari, de la grupuri mai linistite la petreceri de copii. NUil salva daca il vezi ezitant sau ca ii e frica de ceva. Arata-i ca esti langa el, insa lasa-l sa se descurce singur. Stabileste o relatie puternica intre tine si copilul tau si insufla-i acestuia increderea in sine si respectul de sine. Copilul timid trebuie incurajat des,laudat, NU criticat. Nu ii spuneniciodatacopilului tau ca etimid, mai ales de fata cu ceilalti, pentru ca este o trasatura negativa si, in timp isi va insusi aceasta eticheta, comportandu-se ca atare. Poti sa-l numesti, daca vreilinistit si cuminte! Nu exagera cu dorinta de a-l proteja,lasa-l sa descopere singurlumea, noile situatii, oamenii si locurile din jur si sa faca fata provocarilor. Etichetarea de catre parinti ca fiind"copil problema"saucopil cu caracter dificilsi protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului, acesta nereusind niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatiade frica la orice pas si va avea probleme de adaptare chiar si in viata adulta. Mergeti impreuna sivizitati locuri necunoscute, situatii noi. Pastrati o atmosfera calda si linistita in familie,fara certuri, pentru a-i da senzatia de protectie si siguranta familiala. Fiti atenti insa camodul vostru de a va comporta este un prim model pentru copil...daca voi, ca parinti, sunteti nesiguri, neincrezatori in voi insiva, ezitanti, timizi, cu dificultati de autocontrol, copilului ii va fi greu sa fie altfel. Daca sunteti afectuosi, comunicativi si discutati deschis cu copilul in diverse situatii, el va fi stimulat sa se deschida si sa aiba initiativa in comunicare.NU IL FORTATIsa se schimbe. ElNU poate deveni peste noapte altfel. Increderea in sine o va castiga treptat si pe masura ce o dobandeste, va depasi in final timiditatea. Incurajeaza copilul timid sa facademonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia; in acelasi timp lauda-l, intrucat copilul care are o parere buna despre el insusi nu este timidFara fortare..!.. NU-L OBLIGApe micut sa vorbeasca, sa salute, sa raspunda la intrebari, sa se expuna privirilor altora, caci va deveni si mai vulnerabil. Cu toate acestea, incurajeaza-l sa vorbeasca si sa-si exprime deschis parerea (fie ea buna sau rea) si sa puna intrebari cand nu intelege ceva. Incurajeaza-l pe copil sa vorbeasca...nu confunda incurajarea cu fortarea copilului! Stimuleaza-l sa aibainitiative(in joc, comunicare si alte activitati) si lauda-l cand acest lucru se intampla; In diferite situatii sociale (exemplu: in vizita) prezinta-l altor persoane si incurajeaza-l sa puna intrebari...dar nu-l obliga sa puna intrebari, NU-L FORTA! Incurajeaza-l sa vorbeasca mai intai cu persoane cunoscute (pentru ca are sentimentul de siguranta in prezenta persoanelor familiare) si apoi sa vorbeasca din proprie initiativa cu persoane straine. Lasa-lsa se descurce singur: nu vorbi si nu saluta in locul lui; Poarta discutiicu alte persoanein care sa implici si copilul; Nu-i permite copilului sa evite in intregimetoate situatiile inconfortabile...el trebuie incet-incet sa se adapteze situatiilor sociale; Gaseste jocuri cat mai atractive, sau chiar inventeaza impreuna cu copilul jocuri noi...important este ca prin acestea copilul sa comunice, sa povesteasca, sa descrie, ori sa sustina o activitate fizica; Alege cat mai multe activitati care sa permita copiluluimunca in echipasi colaborarea cu un numar cat mai mare de persoane; NU il pedepsiatunci cand este ezitant sau nu vrea sa comunice...explica-i ca oricine poate gresi; Incurajeaza-l sa participela serbari, evenimente, piese de teatru...darNU-L FORTA! Cere-i copilului sa te insoteasca atunci cand facivizitesau mergi lacumparaturi... cere-i parerea si informeaza-l asupra fiecarei decizii pe care o iei; Raspunde-i cu rabdarela fiecare intrebarepe care o adreseaza, si incurajeaza-l sa intrebe de fiecare data cand simte aceasta nevoie; Incurajeaza-l sa practiceun sport, daca se poate- colectiv, sau realizati impreuna scurte piese de teatru, in care copilul va interpreta numai rolurile pozitive. Sporturile colective (tenis, baschet, volei) sau cursurile de limbi straine il vor ajuta sa-si infranga timiditatea. Organizeazamici petrecerila care sa invite cativa colegi si incurajeaza aceste prietenii. Ajuta-l sa-si formeze prieteni! Plange usor, aproape din orice? Nu-l lasa plangand. Incearcasa-l familiarizezicu situatia de care se teme. Ii este frica de un catel? Du-te tu si mangaie catelul. Plange pentru ca l-ai certat? Explica-i motivul pentru care l-ai certat...spune-i ca n-ai vrut sa ii faci rau! Nu-l expune brutalsituatiei de care se teme. De exemplu, cand ai musafiri, nu-i impune sa vina si el in sufragerie, daca stii ca are o teama fata de necunoscuti; Incearca sa-i pui in valoarecalitatile(deseneaza foarte frumos, are talent la muzica, ii place sportul s.a.). Profita de abilitatile lui si dezvolta-i laturile pozitive. Explica-i inainte situatiain care urmeaza sa se implice (Exemplu: informeaza-l ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui); Pregateste copilul si pentruinsucceselecare pot apare in relatiile sociale (refuz, tradare, batjocora);Accepta copilul asa cum este...apropie-te de el cu prietenie, incearca sa nu-l judeci sau sa-i critici comportamentul, cisa-i explici, sa-l faci sa inteleaga si sa-l asiguri de ajutorul tau. Copilul trebuie sa simta ca tu il intelegi

6