Învierea

O M R T U RI S I RE A C R ED I N E I

de Neville [Titlu original: „Resurrection”, 1966]

„Dup ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propov duind Evanghelia împ iei lui Dumnezeu i zicând: S-a împlinit vremea i s-a apropiat împ ia lui

Dumnezeu. Poc i-v i crede i în Evanghelie.” — Marcu 1:14-15

Mijlocirea lui Iisus a început în Iudeea, dup ce s-a încheiat cea a lui Ioan. i Iisus Însu i era ca de treizeci de ani când a început s propov duiasc .”

— Luca 3:23

râna veacurilor fusese arat i gr pat pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. i oamenii începur s tr iasc planul Lui de mântuire.

Autorii evangheliei lui Dumnezeu sunt anonimi, i tot ce putem cunoa te despre ei trebuie s decurg din propria noastr tr ire a scripturii. Puterea lor nu era în scriptura ce consemna un cod mort, ci în propria lor tr ire a scripturii. Evanghelia lor nu era o nou religie, ci împlinirea uneia la fel de veche precum credin a lui Avraam. „Iar Scriptura,

zând dinainte c Dumnezeu îndrepteaz neamurile din credin , dinainte a binevestit lui Avraam” (Galateni 3:8). Iar Avraam s-a încredin at în Dumnezeu i a tr it potrivit schi ei pove tii de mântuire pe care i-a oferit-o Dumnezeu.

Autorii ne tiu i ai evangheliei scot în relief împlinirea scripturii în via a lui Iisus Hristos. Hristosul din noi împline te scriptura. „Sau nu v cunoa te i voi singuri bine c Hristos Iisus este întru voi?” (2 Corinteni 13:5). „M-am r stignit împreun cu Hristos; i nu eu mai tr iesc, ci Hristos tr ie te în mine” (Galateni 2:20). „C ci dac am fost altoi i pe El prin asem narea mor ii Lui, atunci vom fi p rta i i ai Învierii Lui” (Romani 6:4).

Repetarea în noi, prin locuirea Lui în noi, a fost exprimat de Johann Scheffler, un mistic din veacul al aptesprezecelea.

„De mii de ori de S-ar na te Hristos în Betleem, De nu Se na te în tine, Sufletul t u e tot pustiu.”

— Edward Thomas

i El a zis c tre ei: O, nepricepu ilor i z bavnici cu inima ca s crede i toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos s p timeasc acestea i s intre în slava Sa? i începând de la Moise i de la to i proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El... c trebuie s se împlineasc toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci i în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca s priceap Scripturile.” (Luca 24:25-27, 44-45).

„Ei citeau l murit buc i din cartea legii lui Dumnezeu, iar buc ile citite le l mureau i poporul în elegea cele ce se citeau.” (Neemia 8:8).

Vechiul Testament este o schi profetic a vie ii lui Iisus Hristos. Evanghelia lui Dumnezeu este revelarea viitorului oferit lui Avraam. „Avraam, p rintele vostru, a fost bucuros s vad ziua Mea” (Ioan 8:56). Este despre Hristos cel în at. A lua parte la via a vremurilor ce vor fi s vin ine de actul dumnezeiesc de trezire a mor ilor. Învierea lui Iisus Hristos este izbânda lui Dumnezeu. C „vom fi p rta i ai Învierii Lui” este f duin a izbânzii lui Dumnezeu pentru to i.

Dar înainte de ziua izbânzii, omul trebuie trecut prin cuptorul suferin ei. „Iat c [te-am murit în foc i n-am aflat argint,] te-am încercat în cuptorul nenorocirii. Pentru Mine, i

numai pentru Mine o fac; oare cum voi îng dui ca Numele Meu s fie pâng rit? Nim nui nu voi da slava Mea!” (Isaia 48:10-11). Cuptorul suferin ei e necesar pentru a ne face în asem narea Fiului S u, i astfel în asem narea Tat lui, c ci Tat l i Fiul una sunt.

i to i fra ii i toate surorile i to i prietenii lui de alt dat au venit s -l cerceteze... i l-au mângâiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui... i Dumnezeu a binecuvântat sfâr itul vie ii lui Iov mai bogat decât începutul ei” (Iov 42:11-12). Povestea lui Iov este povestea omului, jertfa nevinovat a unui experiment crud f cut de Dumnezeu. „ i a zis Dumnezeu: ‚S facem om dup chipul i dup asem narea Noastr ’” (Facerea/Geneza 1:26). Cu toate acestea, „socotesc c p timirile vremii de acum nu sunt vrednice de m rirea care ni se va descoperi” (Romani 8:18), iar acea rire nu e nici mai mult nici mai pu in decât scoaterea la lumin a lui Dumnezeu Tat l în noi, drept noi.

Nimic nu se poate asem na scoaterii la iveal a planului dumnezeiesc de mântuire. Planul tainei este inerent în crea ie. Ce se spune lumii într-atât de profetic în Vechiul Testament se înf ptuie te în fiecare, individual. Toate mi s-au spus, dar nimic n-am putut întrez ri – am aflat îns cine e cu adev rat Iisus Hristos dup ce piesa s-a desf urat în mine.

Cel care a tr it scriptura nu se poate abate de la responsabilitatea de a-i dezv lui în elesul i aproapelui s u. Scriitorii ne tiu i ai evangheliei lui Dumnezeu nu zugr veau situa ii i

întâmpl ri ale trecutului precum fac istoricii. Povestea lor despre Iisus Hristos este propria lor tr ire a planului lui Dumnezeu de mântuire ca oameni ce tr iser ei în i mântuirea.

Ei î i zugr veau propriile experien e. Ei sunt martori de prim rang ce m rturisesc adev rul Cuvântului lui Dumnezeu, ne ov ind în a interpreta Vechiul Testament potrivit propriilor lor experien e mai presus de fire.

Tr ind la rândul meu povestea mântuirii, îmi pot ad uga m rturia la cele ale lor i spune totul s-a înf ptuit precum au spus c se înf ptuie te. Experien ele lor, astfel confirmate,

pun omul în fa a responsabilit ii de a accepta sau de a respinge interpretarea lor a Vechiului Testament. M rturia lor trebuie s se fac auzit i s i se r spund . Fiecare trebuie s tr iasc scriptura el însu i înainte de a putea începe s în eleag cât de minunat este aceasta. Scriitorii aceia nu ineau socoteala apari iei lui Iisus ca persoan , fiindc atunci când povestea mântuirii este recreat în om, omul cunoa te c „Eu sunt El” [Luca 22:70; Ioan 4:26; 8:18; 8:24; 8:28; 13:19; 18:5,6]. „Iar cel ce se alipe te de Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6:17).

* * * „Care, Dumnezeu fiind în chip, [n-a socotit o tirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,] Ci

S-a de ertat pe Sine, chip de rob luând, f cându-Se asemenea oamenilor, i la înf are aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascult tor f cându-Se pân la moarte, i înc moarte pe cruce” (Filipeni 2:6-8) – pe crucea omului. A renun at la chipul S u divin i a luat chip de rob. Nu s-a deghizat numai pe Sine în rob, ci a devenit unul, supus tuturor sl biciunilor i limit rilor omene ti. Dumnezeu Care a p it prin poarta mor ii, c âna omului, Golgota, este acum Mântuitorul lumii. Dumnezeu este mântuirea noastr .

„Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii i ale Domnului Dumnezeu sunt ie irile mor ii” (Psalmi 68:19-20/67:21). „Pân ce nu mor Eu, voi nu pute i tr i; dar de mor, M voi în a din nou, i voi cu mine” [William Blake, „Jerusalem”, 4:96]. Gr untele de grâu dezv luie taina vie ii prin moarte. „Dac gr untele de grâu, când cade în p mânt, nu va muri,

mâne singur; iar dac va muri, aduce mult road ” (Ioan 12:24). Iat secretul planului de mântuire al lui Dumnezeu. Dumnezeu î i atinge scopul prin limitare-de-sine, prin contrac ie, tocmai pentru a se extinde. Dumnezeu Însu i trece prin Poarta Mor ii, craniul meu, i se întinde în mormânt cu mine. i spun împreun cu Blake,

„Ce mi se-ntâmpl , nu pot ti, Iar de m -ntrebi, î i jur de-o fi.

o fi bun sau r u, nu-i vina nim nui: Doar Dumnezeu poate primi lauda, cum i ru inea e doar a Lui.”

„Sunt încredin at de aceasta, c cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la cap t, pân în ziua lui Hristos Iisus” (Filipeni 1:6). Când asem narea Celui nef cut se formeaz în mine, atunci Cel Ce îndelung fusese înf urat înl untrul meu se desface i Eu sunt El. „ i nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel Ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, [Care este în cer]” (Ioan 3:13). Dumnezeu Însu i Se coboar de bun -voie în mormântul S u, Golgota, c âna mea. „Eu Îmi pun sufletul [sau, ‚via a’], ca iar i s -l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun” (Ioan 10:17-18). „C ci b rbatul t u este F torul t u, i numele Lui: Domnul Savaot i R scump torul t u este” (Isaia 54:5). i „se va uni cu femeia sa i vor fi amândoi un trup” (Geneza/Facerea 2:24). C ci „cel ce se alipe te de Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6:17). „Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul s nu mai despart ” (Marcu 10:9). Omul este produsul lui Dumnezeu, i totu i consoarta lui, pân ce somnul mor ii va fi trecut.

„De teapt -Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoal -Te i nu ne lep da pân în sfâr it]” (Psalmi 44:23/43:25). Când Se treze te, „Eu sunt El”. Dumnezeu S-a a ezat în mine în somn, i dormind, a visat un vis; a visat c El e eu, iar când Se treze te, eu sunt El. Dar cum pot ti c eu sunt El? Prin descoperirea Fiului S u David care, în duh, îmi spune Tat .

* * *

„Eu sunt Calea, Adev rul i Via a. Nimeni nu vine la Tat l Meu decât prin Mine… Cel ce M-a v zut pe Mine a v zut pe Tat l” (Ioan 14:6-9). Unificarea cu Hristos cel În at este singura cale c tre Tat l. Fiindc „Eu i Tat l Meu una suntem” (Ioan 10:30). Calea duce, prin moarte, spre via ve nic .

utarea omului dup Hristos ca t rie în care s se încread , pe care s o respecte, c reia i se poat supune este dorul lui dup Tat l Care tr ie te în el, dup acela i Tat Care Se

revendic Hristosul evangheliilor a fi. Hristosul evangheliilor este Tat l Cel Ve nic din om. Acest dor de Tat l este strig tul care încheie Noul Testament. „Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa/Revela ia 22:20). „Sau nu v cunoa te i voi singuri bine c Hristos Iisus este întru voi?” (2 Corinteni 13:5). „C ci întru El locuie te, trupe te, toat plin tatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9), nu la figurat, ci în trup, la propriu. Aceasta este „Taina cea din veci ascuns neamurilor… adic Hristos cel dintru voi, n dejdea slavei” (Coloseni 1:26,27).

Cunoa terea tirbit a lui Iisus a orbit omul în privin a adev ratei naturi a Tat lui. Domnul Iisus este Dumnezeu Tat l Care a devenit om pentru ca omul s poat deveni Domnul Iisus, Tat l. C ut rile istoricilor nu pot oferi cunoa tere în privin a naturii lui Dumnezeu. „Nimeni nu poate s zic : ‚Domn este Iisus’ – decât în Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3). inta omului este s -L g seasc pe Tat l, dar Dumnezeu Tat l Se face cunoscut numai prin Fiul S u. „Nimeni nu cunoa te pe Fiul, decât numai Tat l, nici pe Tat l nu-L cunoa te nimeni, decât numai Fiul i cel c ruia va voi Fiul s -i descopere” (Matei 11:27). Numai Tat l i Fiul Se cunosc Unul pe Cel lalt. „ i tat al vostru s nu numi i pe

mânt, c Tat l vostru unul este, Cel din Ceruri” (Matei 23:9), iar Cerurile sunt „în untrul vostru” (Luca 17:21).

David spunea, „vestind porunca Domnului: Domnul a zis c tre Mine: ‚Fiul Meu e ti Tu, Eu ast zi Te-am n scut!’” (Psalmi 2:6,7). Filialitatea divin a lui David este unic , singura de felul ei i peste fire pe de-a-ntregul. El „nu din sânge, nici din poft trupeasc , nici din poft b rb teasc , ci de la Dumnezeu S-a n scut” (Ioan 1:13).

Tat l va fi g sit de om numai în persoana întâi, singular, tr ind în timpul prezent, atunci când David îl va numi în duh Tat , adic , Domnul meu. „I-a întrebat Iisus zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al Cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl nume te pe El Domn?... Deci dac David Îl nume te pe El Domn, cum este Fiu al Lui?” (Matei 22:41-45).

În gândirea ebraic , istoria const din toate genera iile de oameni i experien ele acestora, contopite într-un mare întreg, iar acest timp concentrat, în care sunt contopite toate genera iile, i din care î i au ei obâr ia, este numit „Ve nicie”.

Scriptura afirm c „[Toate le-a f cut Dumnezeu frumoase i la timpul lor;] El a pus în inima [sau, ‚mintea’] lor i ve nicia, dar f ca omul s poat în elege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început pân la sfâr it” (Ecclesiastul 3:11).

Cuvântul ebraic pentru „ve nicie” înseamn i „om tân r, adolescent, ing u”.

Saul l-a v zut pe David i „a zis c tre Abner, [c petenia o tirilor]: ‚Abner, al Cui este tân rul acesta?... Întreab dar, al Cui fiu este tân rul acesta?”… Atunci Saul l-a întrebat: ‚Tinere, al Cui fiu e ti tu?’ i David a r spuns: ‚Fiul robului t u Iesei din Betleem’” (1 Samuel/1 Regi 17:55-58). Al Cui fiu…? Observ c în toate pasajele (1 Samuel/1 Regi 17:55,56,58; Matei 22:42), întrebarea nu se refer la fiu, ci la Tat l acestuia. Tat l f cut cunoscut prin David este ve nicul adev rat Tat .

În noi, ca persoane, Se descoper Tat l. David a spus „[Eu sunt] fiul robului t u Iesei”. Iesei este oricare din formele verbului a fi. R spunsul lui David înseamn deci „Eu sunt fiul Celui al C rui Nume este ‚EU SUNT’. Eu sunt fiul Domnului”.

Unul dintre numele pentru Dumnezeu este numele pe care El l-a descoperit lui Moise. „A a s spui fiilor lui Israel: ‚EU SUNT’ m-a trimis la voi!” (Exodul/Ie irea 3:14). El este ve nicul „EU SUNT”. Cea dintâi descoperire de Sine a lui Dumnezeu este „ca Dumnezeu Atotputernic” (Exodul/Ie irea 6:3). Cea de-a doua revelare de Sine este „Ve nicul EU SUNT” (Exodul/Ie irea 3:14,15). Ultima Sa descoperire de Sine este „P rinte/Tat ” (Ioan 17). Numai Fiul Îl poate revela pe Dumnezeu ca Tat . „Pe Dumnezeu nimeni (adic niciun ochi omenesc) nu L-a v zut vreodat ; Fiul cel Unul-N scut, Care este în sânul Tat lui, Acela L-a f cut cunoscut.” (Ioan 1:18).

Dumnezeu Însu i, Ve nicul EU SUNT i singurul S u Fiu n scut, ve nic-tân rul David – iat Cine a p truns în mintea omului. La cap tul c toriei prin focurile suferin ei sale în aceast er a mor ii ve nice, omul îl va g si pe David i va striga, „Aflat-am pe David… Acesta M va chema: Tat l meu e ti Tu, Dumnezeul meu i sprijinitorul mântuirii mele” (Psalmi 89/88:20,26).

Nu m descop r mie însumi direct ca Dumnezeu ori ca Iisus Hristos, ci ca subîn eles echivalent în scripturi cu numirea în duh de c tre David a Tat lui. Iar aceast în elepciune dinl untru e f de t gad .

„Dar când a binevoit Dumnezeu… s descopere pe Fiul S u întru mine… îndat nu am primit sfat de la trup i de la sânge” (Galateni 1:15-16). Omul în care se ive te Fiul lui Dumnezeu afl curând c e greu a-i convinge pe al ii de realitatea revela iei, fiindc aceste tr iri peste fire ale scripturii se petrec într-un t râm al ac iunii prea dep rtat de tr irile noastre obi nuite. Întreaga dram ine de o lume cu mult mai real i plin de via decât cea în care h duie te intelectul, astfel c imagina ia supus cronologiei nu o poate în elege.

„Oh, de i-a putea spune, precis c m vei crede! Oh, de-a putea m car spune ce am v zut! Cum s i spun, sau cum ai putea-n elege, Cum, pân’ ce nu te va duce acolo unde am fost eu?"

— F. W. H. Myers

Aceast p trundere în rela ia Tat -Fiu se produce cu adev rat prin gra ia lui Dumnezeu. „C ci Dumnezeu a a a iubit lumea, încât pe Fiul S u Cel Unul-N scut L-a dat” (Ioan 3:16). A fost planul ve nic al lui Dumnezeu de a Se da pe Sine omului. i Fiul, numindu-L Tat , e Cel care-L încredin eaz c El este Tat l cu adev rat.

Când David îi spune în duh Tat , el nu- i pierde individualitatea sa distinct i nici nu înceteaz a mai fi sinele care a fost pân atunci, ci acel sine e acum parte dintr-un cu mult mai m re sine, care nu e altul decât Iisus Hristos C ruia David îi spune, în duh, „Domn”. Omul este mo tenitorul unei F duin e i al unei Prezen e! „ i a a, având Avraam îndelung -r bdare, a dobândit f duin a” (Evrei 6:15). Gra ia este expresia final a iubirii lui Dumnezeu în ac iune pe care omul o va tr i atunci când Fiul este descoperit în el i care descoper la rândul s u pe om ca Tat l.

ria care st la baza pove tii lui Iisus Hristos este o dubl m rturie; cea interioar , a Tat lui, i cea exterioar , a scripturii. Dumnezeu Însu i a venit, i vine, în istoria omeneasc în persoana lui Iisus întrupat în noi. Acest lucru va fi confirmat de „semne”, care vor fi tr ite de om precum s-a prevestit în scripturi.

„Tat l – Care r mâne întru Mine – face lucr rile Lui. Crede i Mie c Eu sunt întru Tat l i Tat l întru Mine, iar de nu, crede i-M pentru lucr rile acestea. Adev rat, adev rat zic

vou : cel ce crede în Mine va face i el lucr rile pe care le fac Eu i mai mari decât acestea va face, pentru c Eu M duc la Tat l” (Ioan 14:10-12). „Ie it-am de la Tat l i am venit în lume; iar i las lumea i M duc la Tat l.” (Ioan 16:28). „Eu i Tat l Meu una suntem” (Ioan 10:30).

Perspectiva dumnezeiasc este oferit acelora care avuseser revela ia Tat lui în via a lui Iisus întrupat în ei, atunci când unul-n scut Fiu David îi nume te Tat .

Numai pe m sur ce „semnele” devin experien a noastr se împline te în noi scopul lui Dumnezeu – i astfel scopul scripturilor. „Trebuie s se împlineasc întru Mine Scriptura aceasta… c ci cele despre Mine au ajuns la sfâr it” (Luca 22:37).

Dumnezeu S-a dat pe Sine nou tuturor, fiec ruia dintre noi. Iar unul-n scut Fiu al S u, David, numindu-ne în duh Tat , e cel care ne asigur de acest lucru. „Deci, dac Fiul v va face liberi, liberi ve i fi într-adev r” (Ioan 8:36). „Iar când se întorcea David, dup uciderea filisteanului… i capul filisteanului era în mâna lui. Atunci Saul l-a întrebat: ‚Tinere, al Cui fiu e ti tu?’” (1 Samuel/1 Regi 17:57,58), c ci nu-l cuno tea pe tat l lui David, c ruia îi promise s -i fac întreaga cas liber în Israel (1 Samuel/1 Regi 17:25). Regele promisese c o s fac liber pe tat l celui care va distruge pe du manul lui Israel.

Nu trebuie s trecem cu vederea tr tura foarte personal i deasupra firii a planului lui Dumnezeu de mântuire. Împlinirea planului se face în om; se deschide prin evenimentul numit „Învierea Lui din mor i” [Fapte 26:23; Romani 1:4 etc.]. „[Dumnezeu i Tat l Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dup mare mila Sa,] prin învierea lui Iisus Hristos din mor i, ne-a n scut din nou” (1 Petru 1:3). Hristosul din tine – EU SUNT-ul t u – e cel care este înviat. Învierea însemneaz începutul eliber rii lui Iisus Hristos de trupul p catului i al mor ii, precum i întoarcerea Sa în trupul S u divin al Iubirii, forma omeneasc divin .

Acesta a fost scopul Domnului de la început: „F cându-ne cunoscut taina voii Sale, dup buna Lui socotin , astfel cum hot râse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate s fie iar i unite în Hristos, cele din ceruri i cele de pe p mânt – toate întru El” (Efeseni 1:9,10). „Juratu-S-a Domnul Savaot i a zis: ‚Cum am hot rât, a a va fi, precum M-am sf tuit, a a se va întâmpla!’” (Isaia 14:24).

Tr ie te i f ptuie te în încredin area c Dumnezeu i-a adus planul la îndeplinire i continu s fac asta. Dumnezeu Însu i a venit, i vine, în istoria omeneasc în persoana lui Iisus Hristos în tine, în mine, în to i. Dumnezeu S-a trezit în autorii necunoscu i ai evangheliilor i continu s se trezeasc în omul individual. Crede-le m rturia; nu c uta alte

i de a ajunge la un el deja dobândit. Posibil cea mai bun descriere a scriitorilor necunoscu i ai evangheliei lui Dumnezeu este

redat în cuvintele: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am v zut cu ochii no tri, ce am privit i mâinile noastre au pip it despre Cuvântul vie ii… Ce am v zut i am auzit, v vestim i vou ” (1 Ioan 1:1-3). Credin a nu e s vâr it pân ce nu a devenit experien . Este esen ial ca aceia ai c ror ochi au v zut i ale c ror mâini au atins Cuvântul vie ii s fie trimi i, i s fie trimi i cu bun tiin , s îl vesteasc întregii lumi.

Hristos Cel înviat, omul de dou ori n scut, este Cel care spune: „Lua i jugul Meu asupra voastr i înv i-v de la Mine… i ve i g si odihn sufletelor voastre” (Matei 11:29). El

i ofer cunoa terea scripturilor pe baza propriei Sale experien e, pe când ceilal i se bizuie pe specula ii. Prime te-i oferta. i vei fi ferit din a- i pierde calea printre încâlcelile care trec drept adev ruri religioase. i i se va ar ta singura cale c tre Tat l.

Omul care e trimis s propov duiasc evanghelia lui Dumnezeu este mai întâi chemat, apoi luat în duh la adunarea unde dumnezeii in judecata. „Dumnezeu a stat în dumnezeiasc adunare i în mijlocul dumnezeilor va judeca.” (Psalmi 82/81:1).

Cuvântul ebraic Elokim [„Elohim”] este o unitate compus la plural, unul f cut din mai mul i. În aceast propozi ie se traduce ca Dumnezeu i dumnezei. Cel care e chemat e adus înaintea lui Elokim, Hristosul în at. I se cere s numeasc cel mai de seam lucru de pe lume; el r spunde în cuvintele lui Pavel, „ i acum r mân acestea trei: credin a, n dejdea i dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13). În acea clip , Dumnezeu îl îmbr eaz i se contopesc i devin Unul. C ci „cel ce se alipe te de Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6:17). „A a încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul s nu despart ” (Matei 19:6).

Oamenii sunt chema i unul câte unul s se uneasc într-un singur Om, Care e Dumnezeu. i voi ve i fi cule i unul câte unul, feciori ai lui Israel!” (Isaia 27:12). Aceast unire cu Hristosul în at este botezul cu Duhul Sfânt. De la acest botez cu

Sfântul Duh pân la învierea lui se întind „zilele lui Mesia” [Talmudul babilonian: Sanhedrin 98], o perioad de treizeci de ani. În timpul acestei perioade, el este într-atât de cople itor de cuprins de iubire pentru menirea lui ca vestitor i propov duitor al evangheliei lui Dumnezeu, o evanghelie care exercit atâta for asupra lui încât nu mai poate face nimic altceva; simte c „dac vestesc Evanghelia, nu-mi este laud , pentru c st asupra mea datoria. C ci, vai mie dac nu voi binevesti!” (1 Corinteni 9:16).

Îl mân o constrângere divin , a a cum îl mâna pe Ieremia, care spunea, „De aceea mi-am zis: ‚Nu voi mai pomeni de El i nu voi mai gr i, în numele Lui!’ Dar iat era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, i eu m sileam s -l înfrânez i n-am putut” (Ieremia 20:9).

Cap tul acestei perioade de treizeci de ani vine atât de dramatic de nea teptat încât el nici nu apuc s -i vad venirea. „ i Iisus Însu i era ca de treizeci de ani când a început s propov duiasc ” (Luca 3:23). Acum povestea lui Iisus Hristos se dezv luie în el într-o serie de experien e extrem de personale i actuale. Întreaga serie de evenimente dureaz trei ani i jum tate. Începe cu învierea lui i na terea de sus.

„Mor ii au auzit glasul copilului i au început s se trezeasc din somn:

Toate lucrurile au auzit glasul copilului i au început s se trezeasc la via .”

— William Blake

Dormind în patul lui i visând la oamenii unei cet i în care „se vor umple pie ele de b ie i i de fete, care se vor juca în pie ele sale” (Zaharia 8:5), îl va trezi o vibra ie intens la baza

craniului s u: „de teapt -te, cel ce dormi i te scoal din mor i i te va lumina Hristos” (Efeseni 5:14). Trezindu-se, descoper c nu e în odaia în care a adormit, ci în propria sa

ân (Golgota). Craniul s u este un mormânt pecetluit. Nu tie cum a ajuns acolo, dar cea mai mare dorin a sa este aceea de a ie i. Împinge baza craniului s u i ceva se rostogole te, f când o mic deschiz tur . Î i împinge capul prin deschiz tur i- i croie te drum centimetru cu centimetru în acela i fel în care un copil se na te din pântecele mamei sale. Î i prive te trupul din care tocmai s-a ridicat. Este palid la fa , întins pe spate, mi cându- i capul dintr-o parte într-alta, ca-ntr-o recuperare dintr-un mare zbucium.

„Voi v ve i întrista, dar întristarea voastr se va preface în bucurie. Femeia, când e s nasc , se întristeaz , fiindc a sosit ceasul ei; dar dup ce a n scut copilul, nu- i mai aduce aminte de durere, pentru bucuria c s-a n scut om în lume” (Ioan 16:20,21).

„C ci Prunc în bucurie s-a n scut Acolo unde-i crunt agonie;

a cum bucuro i culegem rod Din ce cu-amare lacrimi mai demult s dir m.”

— William Blake

„Trebuie s v na te i de sus” (Ioan 3:7). „Iar cea liber este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastr ” (Galateni 4:25). C âna care-i fusese mormânt devine pântecele din care se na te din nou. Vibra ia dinl untrul craniului s u, cea care îl trezise din somn, pare acum a veni din afar i e ca un vânt grozav. Î i întoarce capul în direc ia de unde pare c vine vântul. Privind apoi spre locul unde-i fusese trupul, g se te cu mirare c acesta nu mai este, ci trei b rba i stau în locul lui.

Aceast experien cu care se confrunt va fi împlinirea f duin ei f cut lui Avraam.

„Apoi Domnul S-a ar tat iar i lui Avraam… Atunci ridicându- i ochii s i, a privit i iat trei Oameni st teau înaintea lui… i l-au întrebat Oamenii aceia: ‚Unde este Sarra, femeia ta?’ Iar el, r spunzând, a zis: ‚Iat , în cort!’ Zis-a Unul: ‚Iat , la anul pe vremea asta am s vin iar pe la tine i Sarra, femeia ta, va avea un fiu’… i a pus Avraam fiului s u, pe care i-l

scuse Sarra, numele Isaac” („el râde”), (Geneza/Facerea 18:1,2,9,10; 21:3).

Cei trei b rba i ap rur brusc, n-au fost v zu i apropiindu-se. Avraam nu deslu te imediat însemn tatea acestui lucru. Sunt oare oameni obi nui i care au ajuns acolo din întâmplare? i ei sunt intriga i de acel vânt. Cel mai tân r dintre cei trei este cel mai curios i merge s cerceteze sursa tulbur rii. Aten ia sa îi este atras de un prunc înf at în scutece care st pe podea. El ia pruncul în bra ele sale i spune c e pruncul celui înviat, apoi îl

eaz pe pat. B rbatul ce înviase îl ridic apoi i spune, „Heeei, iubitule!” [vezi „Legea i duin a”, de acela i autor]. Pruncul zâmbe te i astfel se încheie primul act.

i în inutul acela erau p stori, stând pe câmp… i iat îngerul Domnului a st tut lâng ei… Iar îngerul le-a zis: ‚Nu v teme i. C ci, iat , v binevestesc vou bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. C vi S-a n scut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. i acesta va fi semnul: Ve i g si un prunc înf at, culcat în iesle’” (Luca 2:8-12). Dumnezeu S-a n scut, c ci Dumnezeu Mântuitor Se cheam (Isaia 43:3, 45:15, Luca 1:47).

Dup revela ie, omul caut prin str vechile scripturi dup asem ri i prevestiri ale experien ei sale mai presus de fire – i aflându-le, tie c :

„Toate dinainte mi s-au spus: nimic N-a fi putut întrez ri; Dar am înv at cum ar suna vântul Dup ce toate-acestea se vor adeveri.”

– Edward Thomas

Firea imprevizibil a direc iei vântului ilustreaz spontaneitatea na terii divine cu atât mai lesne de vreme ce i în greac i în ebraic acest cuvânt este folosit atât pentru vânt cât i pentru duh.

Planul Domnului este descris în scriptura str veche, dar nu poate fi cunoscut cu adev rat pân ce nu e tr it individual. Dumnezeu a vorbit, iar cele pe care le-a prevestit sunt scrise acolo pentru ca toat lumea s le în eleag . Dar prorocia Lui apare într-o lumin mult diferit atunci când a fost experimentat fa de cea în care a fost în eleas atunci când a fost numai citit .

Fiecare va cunoa te c Iisus Hristos este Tat l în lumina propriei sale tr iri a misterului cre tin.

„În zilele acestea mai de pe urm El ne-a gr it nou prin Fiul S u” (Evrei 1:2).

La cinci luni dup ce omul este înviat i n scut de sus, o vibra ie asem toare celei cu care a început primul act se porne te în capul lui. De data aceasta e centrat în cre tet. Spore te în intensitate, pân ce explodeaz . Dup explozie, el se vede într-o odaie

cioas . Sprijinit de canatul unei u i deschise i privind la o scen pastoral , iat -l pe Fiul s u David, cel de faim biblic . E un adolescent pu in peste zece ani. David i se adreseaz spunându-i „Tat ”. Omul înviat tie c el e Tat l lui David, iar David tie c este Fiul lui.

Al i doi b rba i privesc voluptuos la David, dar Tat l le aduce aminte de victoria Fiului u asupra uria ului filistean. i stând acolo i contemplând frumuse ea nep mântean a

Fiului s u, se încheie al doilea act. Dumnezeu Tat l Se d pe Sine omului, pentru ca omul s poat deveni Dumnezeu Tat l. „Vestesc porunca Domnului. Domnul a zis c tre Mine: ‚Fiul Meu e ti Tu, Eu ast zi Te-am n scut!’” (Psalmi 2:7).

Cel de-al treilea act se desf oar la patru luni dup ce s-a ar tat rela ia Tat -Fiu. Este dramatic de la un cap t la cel lalt. Un fulger de lumin despic trupul omului înviat din vârful capului pân la baza irei spin rii. Acum este deschis noua cale vie pentru el prin catapeteasm , adic , prin trupul s u. Revela ia se produce mereu în termeni personali, i agen ii omene ti ai revela iei lui Dumnezeu nu sunt niciodat coborâ i la nivelul impersonalului. „Drept aceea, intrând în lume, zice: ‚Jertf i prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Arderi de tot i jertfe pentru p cat nu i-au pl cut; atunci am zis: Iat vin, în sulul c ii este scris despre mine, s fac voia Ta, Dumnezeule’” (Evrei 10:5-7; se citeaz din Psalmi 40/39:6-8).

Voia Domnului s-a f cut. Dumnezeu trebuie s mântuiasc i numai Dumnezeu. La baza irei spin rii sale, el vede un izvor de lumin lichid i tie c el este acela. El are acum

„îndr zneal , s intr m în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, pe calea cea nou i vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasm , adic prin trupul S u” (Evrei 10:19,20). Pe când contempleaz izvorul de lumin lichid , sângele lui Dumnezeu, apa vie, se contope te cu acesta i cunoa te c este el însu i, F torul i Mântuitorul s u divin. Acum se înal precum un fulger de lumin în spiral prin ira spin rii sale, intrând cu mare for în sanctuarul ceresc al c ânii sale. Capul îi reverbereaz ca un tunet.

i dup cum Moise a în at arpele în pustie, a a trebuie s se înal e Fiul Omului” (Ioan 3:14). „Din zilele lui Ioan Botez torul pân acum Împ ia Cerurilor se ia prin str duin i cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11:12). Pentru astfel de oameni, noua er a sosit.

Doi ani i nou luni mai târziu, plinindu-se cei trei ani i jum tate de propov duire a lui Iisus, cel de-al patrulea i ultimul act al piesei mântuirii ajunge la apogeu. „ i S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, i s-a f cut glas din cer: Tu e ti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3:22).

Capul celui înviat devine brusc translucid. Zburând deasupra lui, ca-ntr-o plutire, se pogoar un porumbel ce-l inte te cu iubire; îl prime te în mâna întins , îl apropie de chipul

u, iar porumbelul îl cople te cu dragostea lui, s rutându-i fa a, capul i gâtul.

O femeie, fiic a vocii lui Dumnezeu, îi spune: „Te iube te”, iar piesa mântuirii se vâr te în el. Este acum un fiul al lui Dumnezeu, un fiul al Învierii. El „nici s moar nu

mai poate, c ci este la fel cu îngerii i este Fiu al lui Dumnezeu, fiind Fiu al Învierii” (Luca 20:36). „Eu i Tat l Meu una suntem” (Ioan 10:30). „Eu sunt r cina i odrasla lui David” (Apocalipsa/Revela ia 22:16). El este Tat l omenirii i odraslele sale. Devenind om, limita contrac iei i opacit ii, el sparge crusta i se extinde în transparen , atingându- i scopul.

El a aflat „pe Acela despre Care au scris Moise în Lege i proorocii” (Ioan 1:45).

Scriitorii anonimi ai evangheliei lui Dumnezeu sunt oameni „de dou ori n scu i”, fii ai lui Dumnezeu, fii ai Învierii, care nu mai pot muri, sc pând deja de trupul p catului i al mor ii. Evanghelia este povestea planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Va fi de folos tuturor cititorilor Cuvântului lui Dumnezeu s încheiem aceast m rturisire de credin cu un citat din William Blake.

„Ar trebui s se în eleag c nu Persoanele, Moise i Avraam, sunt consemnate aici, ci St rile semnificate de aceste Nume, persoanele fizice fiind reprezentative sau Viziuni ale acelor st ri a a cum au fost acestea revelate Omului Muritor în seria de Revela ii Divine descrise în Biblie: am v zut aceste St ri diferite în Imagina ia mea, atunci când ele apar de departe ca un singur Om, dar, apropiindu-te, se arat ca Mul imi de Na ii.”

Nu g se ti istorie secular în Biblie. Biblia este istoria mântuirii i este în întregime mai presus de fire.