([1] ) Pidalionul Canoanele Bisericii Ortodoxe Romane

Prin corabia aceasta se închipuie te Soborniceasca Biseric a Lui Hristos, a c reiş ă ă temelie este Credin a cea Ortodox în Sfânta Treime. Iar scândurile i grinzile suntţ ă ş dogmele Credin ei i tradi iile. Catargul este Crucea. Vântrelele, n dejdea iţ ş ţ ă ş dragostea. Cârmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorarii i marinarii,ş Apostolii, i Diadohii Apostolilor, i to i Cuvio ii. Gramaticii i notarii, înv toriiş ş ţ ş ş ăţă cei dup vremi. C l torii, to i Ortodoc ii Cre tini. Marea, este via a acesta. Suflareaă ă ă ţ ş ş ţ cea lin i zefirul, sunt sufl rile i harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele celeă ş ă ş împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreapt c tre limanul Ceresc, este carteaă ă aceasta a Sfintelor Canoane. Dumnezeiescul Hrisostom (Tom 6, foaia 429, stih 10, i tom 7, foaia 502, stih 20;ş Edi ia din Etoni)ţ

Întru slava Tat lui, i a Fiului, i a Sfântului Duh, a unuia Dumnezeu.ă ş ş

PIDALION

Sau cârma cor biei în elese a Sobornice tii i Apostolice tii Biserici a Ortodoc ilor.ă ţ ş ş ş ş Adic toate Sfintele Canoane, a Sfin ilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice,ă ţ locale i a Sfin ilor P rin i de pe alocurea. Traduse din grece te în române te deş ţ ă ţ ş ş Înalt Prea Sfin itul Mitropolit Chirio Chir Venianin Costachi.ţ

Iar acum întâia dat , în zilele Prea Înaltului Domn Mihail Grigoriu Sturzaş ă Voievod Cu blagoslovenia Înalt Prea Sfin itului Arhiepiscop i Mitropolit al Moldovei Chirioţ ş Chir Meletie.

Tip rit prin sârguin a i cheltuiala Prea Cuviosului Arhimandrit i Stare ală ă ţ ş ş ţ Sfintelor Mân stiri Neam ul i Secul, Chir Neonil.ă ţ ş

Îndreptate i îndeplinite de Protosinghelul Neofit Scriban în tipografia Sfinteiş Mân stiri Neam ul, în anul 1844 de Ieromonahul Teofan i de Monahul Cleopaă ţ ş tipograful.

INSCRIP IE ASUPRA STEMEI DOMNE TIŢ Ş

MIHAIL STURZA VOIEVOD DOMN AL RII MOLDOVEI,ŢĂ

O Cruce i o Coroan , o Stea o Alurghid ,ş ă ăUn Bour, o Cunun , ce st pe o Egid ,ă ă ă

Un Schiptru, i o Spad , ba i un Sfânt Patron,ş ă şSau dat DOMNULUI nostru când sa suit pe Tron,Lui MIHAIL lui STURZA ca PRIN i VOIEVOD,Ţ ş

S fien Mo tenire, de fericire rod.ă şÎntreaga st pânire, i a Armelor Putere,ă ş

1

În mâna sa stau puse, i a Moldovei vrere,şDeci dar acestea toate, a Providen ei sunt,ţCe duce Omenirea c tre un scop Preasfânt.ă

Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra,Saducem s supunem spre a se încununa ,ă

Prime te Bune DOAMNE aceste sprenchinare,şPrime te aceast Carte, sub 'Nalta ap rare.ş ă ă

C TRE CITITORI,Ă

Începând de la cele mai mari trupuri ale lumii v zute, i încheind la cele maiă ş mici fiin e i trupuri microscopice i în elese, ale lumii nev zute nu afl m c arţ ş ş ţ ă ă ă putea ele oarecum fiin a sau a se mi ca decât numai dup oarecare legi.ţ ş ă

Învoirea cea minunat a elementelor, mi carea cea Universal a firii, scopulă ş ă i armonia lor de la sine arat pe sfintele i preaîn eleptele legi ce li sau pus deş ă ş ţ

c tre Atotputernicul Ziditor.ăDeci precum în rânduiala Universului i a firii nimic se vede f r deş ă ă

oarecare legi, a a i în rânduiala moral , nici o societate i nici un a ez mânt nuş ş ă ş ş ă se poate cârmui f r de oarecare legi; deci, cu cât mai vârtos clerul, poporul iă ă ş bisericile cre tine ti.ş ş

i iar i precum nici un Domnitor în elept nu ocârmuie te poporul cuŞ ăş ţ ş lesnire i ferice, f r ca mai întâi s le fac cunoscut voia sa, sau legiuirile dupş ă ă ă ă ă ă care vor ele a se ocârmui; cu cât mai vârtos Biserica care este sufletul cârmuirii i aş legilor f r de care nici societatea nu poate fi trainic ; clerul este sufletul unuiă ă ă popor; deci dac clerul nu va ti calea pe care trebuie s mearg spre a nu r t ci iă ş ă ă ă ă ş a nu c dea în pierzare, apoi cum va ar ta el turmei sale calea care duce la fericireă ă i mântuire. Dar apoi a le face cunoscute lor pe acestea nu este alt [cale], decât aş ă

le publica lor în acei termeni cu care ele se în eleg între ele.ţBiserica Moldovei, sau mai bine bisericile Na iei Române, din potriv auţ ă

p it, c ci Codica sa de Legi, sau Canoanele Biserice ti, nu iau fost ei împ rt iteăţ ă ş ă ăş în întregime, prin graiuri ce sunt în elese fiilor turmei sale, sau de i iseţ ş împ rt e te ceva, îns numai poate prin bro uri, manuscrise, care din veac înă ăş ş ă ş veac se t lm cesc de c tre vreun prieten sau fiu al ei adev rat. ă ă ă ă

În sfâr it, în anul mântuirii 1652 sau dat la lumin în Târgovi te, capitalaş ă ş rii Române ti, Nomocanonul lui Alexie Aristin, t lm cit de Daniil monahulŢă ş ă ă

panoneanul, îndreptat de ieromonahul Ignatie Petri , tip rit cu cheltuialaţă ă Mitropolitului tefan. Întitulândul române te, Îndreptarul Legii sau LegeŞ ş Dreptariu. Dar apoi acest Nomocanon1, precum este tiut, este o prescurtare aş Canoanelor, amestecate cu legi politice ti, iar nu o completa i simpla Codic deş ş ă Canoane.

Aceast carte de la ar tatul an, 1652 pân ast zi ne având norocire de a seă ă ă ă retip ri, a ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie, se poateă socoti foarte norocit dac , înc ia mai r mas vreun exemplar întreg!ă ă ă ă

Pricinile neretip ririi pot fi de mai multe feluri, i iar i, unele iertate, iară ş ăş altele neiertate, precum între altele este aceea de a nu fi cunoscute la tot clerul iş tuturor credincio ilor de osebitele legiuiri a Sfintei Biserici… Care aceasta dinş urm , sa întâmplat i acestei c r i, tocmai pe când era s vad întâia oar luminaă ş ă ţ ă ă ă tiparului, în grece te, precum m rturise te fericitul patriarh Neofit, în scrisoarea saş ă ş din 1802, care sa tip rit în locul acesteia.ă

1 Nomocanoane sunt mai multe, precum a patriarhului Fotie, a lui Vastar, i a altora.ş2

i care carte poate c i la noi are acest fel de neprieteni… Pe care, de i cuŞ ă ş ş o singur tr s tur socotesc îndeajuns ai încredin a despre Adev r; adic , esteă ă ă ă ţ ă ă Biserica înv toare i propov duitoarea Luminii, sau nu? Este un organism social,ăţă ş ă sau nu? Unde se aplic prorocescul cuvânt: „Lumin sunt Poruncile Tale peă ă p mânt. Lumin c r rilor mele este Legea Ta. i ar tarea Cuvintelor Taleă ă ă ă Ş ă lumineaz i în elep e te pe prunci.” [Psalm 118, 105, 130] Cum s în elegemă ş ţ ţ ş ă ţ cuvântul Sfântului Pavel: „C elinilor i barbarilor, în elep ilor i neîn elep iloră ş ţ ţ ş ţ ţ datori sunt.” [Romani 1, 14] Totu i le voi r spunde cu acest mare cuvânt alş ă Sfântului Grigorie Teologul: „Cum nu este necuviincios lucru, c legea romanilor,ă nim nui nu este iertat a nu o ti, de i ne tine ar fi ran i cu totul neînv at; niciă ş ş ş ţă ş ăţ este lege care s ajute pe cei care lucreaz din ne tiin ; iar înv torii mântuirii,ă ă ş ţă ă ăţă oare s poat a nu ti principiile mântuirii, care de i altminterea sunt foarte simpleă ă ş ş i neadânci pentru în elegere.” [În Cuvântul la Marele Atanasie]Afar de acesta iş ţ ă ş

sfântul Chiril al Alexandriei zice:„ S auzim dar to i câ i îi lenevim la cetireaă ţ ţ scripturilor cât v t mare suferim, i cât s r cie, c nu în elegem vreo vie uireă ă ă ş ă ă ă ă ţ ţ cândva, cei ce nu tim legile acestea dup care trebuie a vie ui.”( la Matei Sira cap.ş ă ţ 13.52).

i cu adev rat, cât ar fi de ne potrivit clerului s tie legile i formele dupŞ ă ă ş ş ă care trebuie a purta proceduri particulare i materiale cu acei ce li sau încredin atş ţ spre ai p stori la apa odihnei, i ai pov ui c tre mântuire i Împ r ia luiă ş ăţ ă ş ă ăţ Dumnezeu. Iar legiuirile sau canoanele biserice ti a le fi cu totul ne tiute! Ba încş ş ă ceea ce ar fi i mai r u, când am voi s împiedic m pe cei ce ar voii de a le tii,ş ă ă ă ş ascunzând Lumina sub obroc.

Preasfin itul Mitropolit Veniamin, sim ind mai mult aceast necuviin , iţ ţ ă ţă ş trebuin a de a se publica în limba româneasc , adunarea tuturor canoanelorţ ă biserice ti, cu obi nuita sa râvn pentru înmul irea canoanelor române, sa apucatş ş ă ţ i a t lm cit în limba româneasc aceast carte de pe exemplarele tip rite la anulş ă ă ă ă ă

1800 în Lipsca, adunate de Sfântul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se zic Sinodicale sau Pandecte ale Canoanelor Bisericii R s ritului, t lm cindule înă ă ă ă limba nou greceasc , potrivit cu însemn rile ce neau l sat Ioan Zonaraă ă ă ă 2, i dupş ă dânsul Theodor Balsamon3, câte odat i dup Alexie Aristină ş ă 4 de multe ori după anonimul traduc toră 5 i al ii care i al iiş ţ ş ţ 6 care se afl grecolatine cele mai multe.ă Afar de care a ad ugat la sfâr it i alte canoane de ale altor P rin i, care nu suntă ă ş ş ă ţ

2 Ioan Zonara, a fost în timpul lui Alexie Comnin la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios mai întâi a Viglei, i protasicrit, pe urm s- a f cu monah, în M n stirea Sfânta Glicheria, iş ă ă ă ă ş îndemnându - se de oarecare precum însu i zice în Precuvântarea Canoanelor, el mai bine iş ş mai în elep e te decât to i leau t lm cit, de i toate t lm cirile acestea nu s- au p strat, aţ ţ ş ţ ă ă ş ă ă ă scris Istoria Universal pân în zilele lui Alexie Comnin, i a t lm cit Canoanele Învierii aleă ă ş ă ă Octoihului Sfântului Damaschin. El este foarte l udat nu numai de înv a ii contemporaniiă ăţ ţ cu el, ci i de al i mul i.ş ţ ţ3 Theodor Valsamon, a st tut în zilele lui Manuil Comnin i a patriarhului Mihail Anhialul,ă ş pe la sfâr itul veacului al XXII- lea, dup Zonara i chiar de Alexei Aristin, fiin diacon a mariiş ă ş biserici, i nomofilax i hartofilax i cel dintâi al blahernilor. Iar la anul 1203 împ r indş ş ş ă ăţ Isachie Anghel i patriarhul Gheorghe Sifilinie, a scris oarecare canonice ti întreb ri iş ş ă ş r spunsuri c tre Marcu al Alexandriei. Dup luarea Constantinopolului de c tre vene ieni, laă ă ă ă ţ 1204 s- a hirotonisit i patriarh al Antiohiei. Acesta din îndemnarea lui Manuil Comnin i aş ş patriarhului Mihail, înc diacon fiind precum însu i zice în Precuvântarea Nomocanonului,ă ş adic a celor 14 titluri sau prescurtare a legilor împ r te ti a lui Fotie, sau cu alte cuvinteă ă ă ş Nomocanonul lui Fotie, a f cut subînsemn ri, Canoanelor Apostolilor, i Sinoadelor i altele.ă ă ş ş

i a urmat mult lui Zonara, de i altminteri st departe de dânsul dup p rerea unora. VeziŞ ş ă ă ă la subînsemnarea Precuvânt rii Pidalionului grec. ă4 Alexie Aristin, era tot în anii lui Manuil Comnin, mai în urm pu in de Zonara, i maiă ţ ş înainte de Valsamon, pe la anii 1166. Diacon i nomofilax f cându- se a bisericii mari, aş ă f cut prescurtare tuturor Sfintelor Canoane, care i Nomocanon se nume te, i aceasta esteă ş ş ş acela care s- a tip rit în române te la Târgovi te la anii 1652 dup un manuscris grecă ş ş ă t lm cit. Vezi în Precuvântarea ce- i face Mitropolitul tefan, i în Poarta lui. ă ă Ş ş

3

înt rite de Sinod Ecumenic, i care nu au putere ca acelea lui Ioan Postnicul, aă ş Sfântului Nichifor, i a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre care veziş biografiile lor i la începutul canoanelor lor, i în subînsemn rile, de laş ş ă precuvântarea Pidalionului grecesc. L murindule cu însemn ri teologice,ă ă filologice, istorice i p rinte ti, ba înc leau subînsemnat i cu legiuiriş ă ş ă ş împ r te ti, mai vârtros ale lui Iustinian Digesteă ă ş 7, Codice8, Institutele9, Novelele10

care au fost mai potrivite, iar care se împotriveau lor sau r suflat (scos). A ijdereaă ş a lui Ioan Chitrus, a lui Nichita i a lui Petru diaconul i hartofilaxul bisericii celeiş ş mari. i în sfâr it, a adus înv tura despre nun i, scoas din cartea numit IurisŞ ş ăţă ţ ă ă GrecoRoman (Juris GrecoRomanam), i înt rite spre a se publica în limba nou .ş ă ă Dândui ca titlu Pidalion, adic cârm , potrivit asem n rii ce face Sfântul Ioană ă ă ă Hrisostom, Bisericii lui Hristos cu corabia. Precum se vede aceasta la începutul c r ii acesteia. Unde între altele se zice c , cârma cor biei acesteia, adic a Bisericiiă ţ ă ă ă acesteia sunt Dumnezeie tile Canoane.ş

Eu aflândum catehet exortator (care îndeamn i însufle e te) i spirituală ă ş ţ ş ş pe lâng colile publice din M n stirea Sfin ii Trei Ierarhi, dup o nedreapt iă ş ă ă ţ ă ă ş grozav calomnie, am fost silit a veni la aceast Sfânt M n stire, unde nu amă ă ă ă ă încetat de la sfintele înv turi, i de a sem na Grâul Cuvântului lui Dumnezeu.ăţă ş ă

În dat îns , dup acest vifor al vie ii mele, am fost numit profesor public laă ă ă ţ coala din politiea (localitatea, târgul, a ezarea) F lticenilor. Cu îndatorire dinş ş ă

partea Prea Fericitului Mitropolit Veniamin, dea înv a manuscrisul acestor Sfinteăţ Canoane i a sta pe lâng tipografie la ie irea lor de sub tipar; precum mai pe largş ă ş se arat în scrisoarea Înalt Preasfin iei Sale cu num rul 110 din anul 1842, ianuarieă ţ ă 26 care se p streaz în hârtiile mele. ă ă

Dar fiindc deosebitele împrejur ri ale Înalt Prea Sfin iei Sale, ale m n stiriiă ă ţ ă ă i îns i ale mele, nu am înlesnit darea ei la lumin atunci, r mânând eu laş ăş ă ă

F lticeni cam 2 ani. i de acolo numit fiind egumen M n stirii Mogo e ti dină Ş ă ă ş ş inutul Dorohoiului. Poate c dup vechea zicere: „Toat piedica spre mai bine…” ţ ă ă ă

În sfâr it, în 12 august 1843, la cererea Preacuviosului Arhimandrit Chirş Neonil i Stare ul de atunci al acestei sfinte m n stiri, mi sa poruncit de Preaş ţ ă ă În l atul Domn St pânitor, ca p r sind egumeniami, s m a ez în aceast Sfântă ţ ă ă ă ă ă ş ă ă

5 Anonimul traduc tor, cum c a fost altul decât Aristin, i c mai în urm decât acela,ă ă ş ă ă m rturisesc îns i cele zise de dânsul, c la Canonul 75 Apostolesc vorbe te despreă ăş ă ş prescurtarea ce a f cut- o Aristin: Cel ce a prescurtat acest Canon, nu l- a în eles bine. C ciă ţ ă la cel deal 19- lea canon al Anchirei, despre acest Aristin vorbe te, îns o seam pentru cş ă ă ă ar fi Simeon Magistrul i Logof tul, care ne- a l sat oarecare t lm ciri ale Canoanelor. ş ă ă ă ă6 Adic din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care tr ia pe la 1335 i urmat t lm cirilor luiă ă ş ă ă Zonara, iar mai cu seam lui Valsamon, dintr - a lui Iosif egipteanul i presbiterul, ce aă ş parafrasit i tâlcuit Canoanele ar be te, fiind pe la anul 1398. Din Nomocanoanele lui Ioanş ă ş al Antiohiei, i ale lui Ioan Scholasticul, ce a fost presbiter Antiohiei, pe urm apocrisiar înş ă Constantinopol, ale lui Anastasie al Antiohiei dup Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaiaă 514) i dup ce s- a izgonit patriarhul Eutihie, s’a f cut de Iustinian patriarhulş ă ă Constantinopolului. i ca Sfânt se serbeaz la 3 februarie (pe vechi !) care dup DositheiŞ ă ă altul este de Ioan al Antiohiei, iar dup al ii acesta i este. ă ţ ş7 Digeste înseamn orânduire, iar aici însemneaz legile lui Iustinian, pe care leau adunată ă de pe la deosebite na ii, în cincizeci de c r i, i leau numit Digeste. Cine îns leau maiţ ă ţ ş ă prescurtat, care a fost pricina i altele, vezi la subînsemn rile Pidalionului grec, sau înş ă precuvântarea ce o face mitropolitul tefan la Îndreptarea Legii, tip rit în Târgovi te laŞ ă ă ş 1652.8 Codic în grece te înseamn lege, luându - se apoi i în în eles de carte de lege, sauă ş ă ş ţ membran , sau pergament. Aici se în elege careta de legi a lui Iustinian, împ r it în treiă ţ ă ţ ă codice.9 Instituta sau Institutele înseamn introducere, iar aici însemneaz propedia, sau înainteă ă înv tur a legilor, care a f cut- o Iustinian, pentru mai lesnicioasa în elegere a tiin eiăţă ă ă ţ ş ţ legilor.10 Novel înseamn orânduirea nou a oric rui împ rat, iar aici înseamn lege politic . ă ă ă ă ă ă ă

4

M n stire spre a preda tiin a religioas i limba elin , tinerilor p rin i, i să ă ş ţ ă ş ă ă ţ ş ă îndreptez aceast sfânt carte. i aceasta a fost cea mai sigur ocazie pentru ună ă Ş ă atât de mult a teptat, i atât de mare lucru pentru cre tini.ş ş ş

Deci iat c , cu ajutorul lui Dumnezeu, a ie it de sub tipar. Eu mam silit înă ă ş tot chipul spre ai da o sintax mai româneasc , îns numai pe cât ma iertată ă ă sfin enia lucrului, c ci tiut este c la asemenea c r i, trebuie a jertfi elegan aţ ă ş ă ă ţ ţ limbii, urmând scump t ii celei mai de aproape a în elesului termeniloră ăţ ţ originalului, ba înc de multe ori i înse i literei. Pentru aceea, am întrebuin ată ş ş ţ multe cuvinte tehnice, necunoscute poate tuturor, îns pe toate leam f cută ă în elese, însemnândule cu stelu i punândule cuvânt în eles, sau i pe celţ ţă ş ţ ş propriu, la marginea aceluia i rând.ş

Iar cea mai de aproape i mai p trunz toare b gare de seam , am avut de aş ă ă ă ă o face în eleas i l murit i de a fi întru toate, precum vorbele i zisele, a a iţ ă ş ă ă ş ş ş ş idea întocmai cu a originalului. i unde nevoia ma silit am pus în paranteze, cândŞ în original erau fraze eliptice i idiomuri, cuvântul necesar spre a face în elesş ţ textul. Mai vârtos când verbul era foarte dep rtat în perioade de subiectul s u.ă ă

Am înmul it tâlcuirile i trimiterile ce r m seser net lm cite, precum iţ ş ă ă ă ă ă ş multe însemn ri l sate, care se cer neap rat pentru l murirea cuprinderiiă ă ă ă canoanelor. Din tâlcuiri multe mai c nar fi trebuit în limba noastr , îns mamă ă ă temut a le l sa ca unele ce i ele au luat t rie Sinodiceasc . i c sunt mai vârtosă ş ă ă Ş ă ale vrednicului de aducere aminte Zonara. Toate m rturiile din Scriptur sauă ă cercetat, i sau pus întocmai versurile Sfântului Grigoire Teologul i ale Sfântuluiş ş Amfilohie, ating toare de care c r i ale Sfintei Scripturi sunt primite, fiindc auă ă ţ ă r mas netâlcuite, sau ad ugat scara (indexul) locurilor i a materiilor maiă ă ş însemnate, icoana i desenul Bisericii de la începutul c r ii i altele. Încât pot a mş ă ţ ş ă m guli c ne tine poate s o citeasc cu îns i încrederea ce o are în original. Înă ă ş ă ă ăş sfâr it, fiindc t lm cirea Prea Sfin itului Mitropolit Veniamin a fost f cut înş ă ă ă ţ ă ă grab , silit de nevoia ce vedea c o are Biserica i neamul s u, apoi la îndreptareaă ă ş ă i îndeplinirea ce am f cut am avut în vedere nu numai originalul publicat laş ă

Atena, ci i cel publicat la Sankt Petersburg, care este t lm cit i tip rit cu oş ă ă ş ă deplin luare aminte i l murire. Pe lâng acestea trebuie s m rturisesc iă ş ă ă ă ă ş neobosita st ruin osteneal i cheltuial ce au jertfit Prea Cuviosul Arhimandrită ţă ă ş ă i Stare Chir Neonil, care cu aprins râvn se arat pentru luminarea clerului iş ţ ă ă ă ş

înmul irea a tot felul de c r i sfinte i morale. F r de a c rui sprijin, împrejur rileţ ă ţ ş ă ă ă ă poate m împiedicau a face i atâta.ă ş

Deci primi i iubi ilor aceste pu ine i mici osteneli ce le aduc Bisericii iţ ţ ţ ş ş na iei, primi i aceast sfânt carte care este îndat i cea întâi dup Sfinteleţ ţ ă ă ă ş ă Scripturi. i care ve i binevoi a o citi i a o avea, de ve i întâmpina vreo gre eal ,Ş ţ ş ţ ş ă îndrepta io cu duhul blânde ilor, c ci afar de scurtimea timpului celui de nouţ ţ ă ă ă luni, în care sa tip rit un atât de mare lucru, i de i cu toate puterile, ca un om,ă ş ş mam îngrijit a nu se face gre eli totu i este tiut, c , nimeni nu este f r de p cat,ş ş ş ă ă ă ă afar de Unul Dumnezeu. Pe lâng care, cu toat supunerea i cu cea mai adâncă ă ă ş ă umilin m rog, ca oricare, în deosebite timpuri, ve i binevoi a citi aceste pu ine iţă ă ţ ţ ş slabe tr s turi ale condeiului meu, v rog, zice i întru rug ciunile voastre m car ună ă ă ţ ă ă mic cuvânt, pentru mine tic losul, i pentru to i acei ce sau ostenit de la începutulă ş ţ t lm cirii ei i pân la ie irea de sub tipar. Mai vârtos aceia pe care Milostivulă ă ş ă ş Dumnezeu va binevoi, ca s tr i i i atunci, pe când trupul meu i al acelora vor fiă ă ţ ş ş cenu i în mormânt întunecos! Nu uita i pe cei ce au trecut de la voi! Gândi i laşă ş ţ ţ cele trecute i la cele ce v a teapt , c a a i via a voastr de fa , se va îndreptaş ă ş ă ă ş ş ţ ă ţă potrivit ve nicului i adev ratului nostru interes! Mai rugânduv înc o dat ca sş ş ă ă ă ă ă nu m uita i în rug ciunile voastre, totodat cu tot sufletul i inima mea, umilit rogă ţ ă ă ş

5

pe Preaînduratul Dumnezeu, ca s v învredniceasc acelor bunuri ale Sfântuluiă ă ă Apostol Pavel: «Pe care ochiul nu lea v zut i la inima omului nu sau suit… » ă ş

A i derea: « i tuturor celor ce voiesc a vie ui, cu dreptarul acesta, paceş ş Ş ţ peste ei i mil , i spre tot Israelul lui Dumnezeu…» (Galateni 6, 16)ş ă ş

Protosinghel NEOFIT SCRIBAN

În Sfânta M n stire a Neam ului.ă ă ţAnul 1844, Noiembrie, 10.

Prea Sfin i ilor Arhierei ai patriei, Cucernicilor Preo i împodobi i prin lucrareaţ ţ ţ ţ Sfântului Duh cu ve mântul preo iei Domnului, fra i i fii iubi i întru Iisus Hristos.ş ţ ţ ş ţ

Iar i cu ajutorul lui Dumnezeu, ie ita la lumin , în limba româneasc iăş ş ă ă ş cartea de canoane întitulat Pidalion, adic cârma Bisericii, în care după ă ă Hrisostom, credincio ii stau ca întro corabie mântuitoare de potopul p catului, subş ă cârmuirea arhiereilor i a clerului urm tori lui Iisus Hristos i Apostolilor, prinş ă ş lumina înv turilor i a canoanelor l sate de Sfin ii P rin i, plutim c tre limanulăţă ş ă ţ ă ţ ă fericirii, juruit de Rostul Dumnezeiesc, celor ce f r prihan cuget i umbl înă ă ă ă ş ă voia i în Legea Domnului. În aceasta se cuprind Legiuirile Dumnezeie tilorş ş Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice i locale i ale osebi ilor P rin i iş ş ţ ă ţ ş Dasc li ai Ortodoxiei, i sub titlul sus numit, au fost tip rite în elinogrece te înă ş ă ş Leipzig la anul 1800.

Trebuin a sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Bisericaţ mare. C precum vasul care înoat pe luciul oceanului, f r de organulă ă ă ă (instrumentul) pov uitor, de bun seam sar face prad la furia furtunilor i laăţ ă ă ă ş zbucium rile talazurilor turbate, azvârlinduse departe de la calea sa. De asemeneaă i vasul Bisericii, al c ruia întâi cârmaci a fost i este Însu i Mântuitorul ei Iisusş ă ş ş

Hristos, lipsit de legiuirile i graiurile dogmatice i morale ale înv turii Saleă ş ş ăţă preaîn elepte, sar fi f cut în loc de cas de rug ciune i l ca Celui Prea Înalt,ţ ă ă ă ş ă ş pe ter de furi. i dac Iisus prin asemenea rostiri canonice, cu care a insuflat peş ă Ş ă urm torii S i, nu ar fi certat marea eresurilor i valurile patimilor încât s se facă ă ş ă ă lini te în Biseric , de bun seam , ca oarecând vasul în care se aflau Apostoliiş ă ă ă înotând f r cârm , bântuinduse i aproape de cufundare fiind, de multe oriă ă ă ş cârmacii i credincio ii ei sar fi v zut nevoi i a striga: „Doamne, mântuie tene cş ş ă ţ ş ă pierim…”

Iubi ilor mei în Hristos fra i i fii! Cunoscute v sunt i starea Bisericii patrieiţ ţ ş ă ş noastre pe care Marele Arhiereu a o încredin a smereniei mele cu 50 de ani mai înţ urm , i acelea câte, sprijinit de daruI am lucrat în via Sa, cu jintire. Parte aă ş lumina clerul i al rândui în fa a poporului, dorind s se învredniceasc a zice cuş ţ ă ă con tiin a nejignit : „A a s lumineze lumina voastr înaintea oamenilor!”. Parte aş ţ ă ş ă ă zidi i a cur i casa Domnului, pentru ca norul luminos al darului S u, c nu apunş ăţ ă ă ă de la altarul t mâierii, de la care noul Israil trebuie a se ad pa prin înv turaă ă ăţă Evangheliei, cu apa cea vie din care cel care bea numai înseto eaz , i îndreptatş ă ş prin fapte, bine primite s i fie i jertfele aduse, i ascultate rug ciunile c tre Fiulă ş ş ă ă în l ate ziua i noaptea în locul acesta. Parte mam îndeletnicit cu organizarea iă ţ ş ş reforma dicasteriilor biserice ti, spre care scop dorind ca din Sion s ias Legea iş ă ă ş Cuvântul Domnului din Ierusalim, am tradus în sfâr it i aceast carte canonic . Caş ş ă ă s nu se zic lipsi i de ea, ca i despre judec torii Legii Evangheliei: „Pov uitoriă ă ţ ş ă ăţ orbi. Nici pentru necazul s rmanilor i suspinul mi eilor s se scoale Domnul, i să ş ş ă ş ă

6

se pun nou împotriv întru mântuirea lor.” Rânduind pe Preacuvio ia Saă ă ă ş Protosinghelul Neofit SCRIBAN spre ai îndrepta gre elile ce sar fi întâmpla înş manuscris, i poftind pe Prea Cuviosul Arhimandrit i Stare al Sfintelor Monastiriş ş ţ Neam ul i Secul, Chir NEONIL spre a o tip ri, cu cheltuiala sa în tipografiaţ ş ă aceleia i Sfinte M n stiri.ş ă ă

Preasfin i ilor arhierei i cucernicilor preo i! Primi imi aceast umilit jertfţ ţ ş ţ ţ ă ă ă cu bra ele bunei voin e deschise, sub ochiul priveghetor al Mântuitorului,ţ ţ cunosc torul inimilor i pre uitorul lucrurilor, dup adev r, c mul i pot face maiă ş ţ ă ă ă ţ mari i mai multe întru prisosin a cuno tin elor. Iar eu întru lipsa avu iei tiin elorş ţ ş ţ ţ ş ţ cu care aceea sunt înzestra i, cu inim doritoare aduc, ca v duva fiilor, tot ceea ceţ ă ă pot, întru încredin are c dac fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre bineleţ ă ă Bisericii patriei, omenirii, nu va pierii cetatea noastr . Deci primind aceast cârmă ă ă canonic , i pov uinduv de legile ei, merge i spre lumina ce vine dinainteaă ş ăţ ă ţ str lucirii sale, ca s v lumina i mintea cu cuno tin e ve nice. C ci cuvintele eiă ă ă ţ ş ţ ş ă sunt curate ca argintul prin foc, ispitit p mântului, l murit de apte ori. i caă ă ş Ş aceste canoane ce aduc la via p zinduse, s nu ne aduc moartea c lcânduse,ţă ă ă ă ă sfin i ii judec tori s fie nu numai cititori, dar i împlinitori graiurilor ei, c ci nuţ ţ ă ă ş ă din lege ne vom îndrepta, ci din fapte. Ca atunci s putem zice: „Ferici i suntemă ţ Israile, c cele pl cute Lui Dumnezeu am f cut”. i poporul cel ce pentru ne tiin aă ă ă Ş ş ţ sa edea întru întuneric, acum prin publicarea acestei c r i p zite cu sfin enie, auş ă ţ ă ţ v zut Lumin mare…ă ă

Al dragostei voastre de amândou fericirile doritor, i duhovnicesc p rinte.ă ş ăVeniamin fostul Mitropolit al Moldovei.În Sfânta Mân stire Slatina anul 1844.ă

COPIE ÎNTOCMAI T LM CIT DE PE TIP RITA COPIE Ă Ă Ă ĂA C R II PREASFIN ITULUI PATRIARH NEOFITĂ Ţ Ţ

De vreme ce Hristos este Însu i Adev rul, i cela ce se împotrive teş ă ş ş adev rului se împotrive te dar Însu i lui Hristos, pentru aceasta, i noi după ş ş ş ă datorie m rturisim tot adev rul c r ii acesteia, spre deplina încredin are aă ă ă ţ ţ cititorilor ei. În vremea patriarhiei noastre celei dintâi sa adus la noi această retip rit (carte de canoane), aceast canoniceasc carte, prin preaînv atul Agapieă ă ă ă ăţ Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta i vrednic judecânduse, s se dea înş ă ă tipar spre folosul de ob te al drepcredincio ilor arhierei celor ce atunci se aflau peş ş lâng noi i împreun cu noi ez tori în Sinod; i to i împreun socotind, singură ş ă ş ă ş ţ ă fericitul întru pomenire fostul Patriarh al Constantinopolului Gherasim, Mitropolit Derkon atunci aflânduse, înc împreun cu el i Meletie fost al Larisiei, întruă ă ş teoria c r ii sau înduplecat, iar în tipar a se da sa împotrivit, propunândui, că ţ ă ă cele canonice ti ale Bisericii nu se cuvin a se da în ob te, prin limba proast , ca nuş ş ă cele ale sfintelor canoane s se fac cunoscute poporului celui prost. i noi stânduă ă Şle împotriv leam zis, c de sunt acestea a a, nu se cuvenea nici în limba elinească ă ş ă a se da din început Sfintele Canoane, fiindc în timpul acela cu acea limb vorbeauă ă i însu i lucr torii cei de me te uguri groase, i norodul. Acestea zic împotrivş ş ă ş ş ş ă

punândule noi, de ert sa ar tat cuvântul acelora i f r t rie. i iar cu socotin aş ă ş ă ă ă Ş ţ noastr i împreun cu socotin a Sfin i ilor Arhierei, sinodice te sa hot rât, a seă ş ă ţ ţ ţ ş ă teorisi cartea pentru aceasta sa i încredin at cuviosului i preacuvânt re uluiş ţ ş ă ţ 11

dasc l i sfin itului propov duitor al marii biserici a Lui Hristos, lui chir Dorotheiă ş ţ ă

11 Înv torăţă7

unui ca tiutor de Sfintele Canoane i împodobit cu mult înv tur i faptş ş ă ăţă ă ş ă bun , care f când teoria încredin atei lui c r i dea dreptul nea înf i ato, nimică ă ţ ă ţ ăţ ş ad ugând întru dânsa, nea rugat s o trimitem i la preaîn eleptul cuvânt reă ă ş ţ ă ţ dasc l chir Atanasie Pariul, aflânduse atunci în insula Chios, i la fostul Prea Sfin ită ş ţ al Corintului chir Macarie ce petrecea acolo; la care trimi ânduo noi am luat i deţ ş la dân ii buna m rturie pentru carte. A a am rânduit, i sa trimis cartea laş ă ş ş t lm citorii din Sfântul Munte, ca cu cheltuiala noastr s se transcrie i s seă ă ă ă ş ă îndrepteze. Care i sa f cut cu scopul ca i în tipar s o d m iar i cu îns iş ă ş ă ă ăş ăş cheltuiala noastr . Îns întru acea vreme paretisinduiă ă 12 de prostasia13

Ecumenicului Tron, neam lipsit de folositoare de suflet plat cea de acest fel;ă pentru aceea i preacuvio ii p rin i din Sfântul Munte, din a lor s r cie adunândş ş ă ţ ă ă dup putin , i mul i al ii din cei petrec tori în afara Sfântului Munte, au dato înă ţă ş ţ ţ ă tipar. i Teodorit conduc torul tipografiei, fiindc a ad ugat întro carte caŞ ă ă ă aceasta, f r cuno tin a t lm citorilor i a b rba ilor vrednici de cuvânt, care după ă ş ţ ă ă ş ă ţ ă bisericeasca porunc au teoretisit cartea, ad ugiri ale lui care au mult necuviin ;ă ă ă ţă pentru aceasta pe drept cuvânt ad ugirile acestea sau acoperit cu hârtie alb ca nuă ă cele adev rate cu neadev ratele ad ugiri amestecânduse, evgheniaă ă ă 14 c r ii s oă ţ ă vateme, i în loc de folos cititorilor nu mic v t mare s le pricinuiasc iş ă ă ă ă ă ş trupeasc i sufleteasc . ă ş ă

1. Pentru c în ad ugirile acestea zice c Domnul nostru Iisus Hristos aă ă ă înviat sâmb ta.ă

2. Ca s se fac plec ri de genunchi în ziua duminicii i chiar în ziuaă ă ă ş Cinzecimii.

3. C sâmb ta are acelea i pronomiiă ă ş 15 ca i duminica pentru c i ea esteş ă ş închipuirea Învierii.

4. C cu un chip viclean înnoie te vechile sminteli ce au urmat în Sfântulă ş Munte despre pomenirile mor ilor, care cu darul Lui Hristos i au fost iţ ş ş sunt încetate cu totul. De vreme ce Sfânta Biseric a Lui Hristos maiă înainte purtând grij de ob teasca pace a mân stirilor, prin trei scriitoriă ş ă sobornice ti ai ei cu înfrico ate blesteme au oprit a nu se porni cinevaş ş nici a zice nici a scrie despre acestea.

5. C prih ne te pe toate tipicele Sfântului Munte ca pe unele care nu ară ă ş gr i toate acela i lucru i ar fi potrivnice; care sunt potrivniceă ş ş sobornicescului i ob tescului tipic, i sunt mai desv toare i maiş ş ş ăţă ş ar t toare decât locurile cele neluminat ar tate ale sobornicescului tipic.ă ă ă

6. C curat se împotrive te în ad ugirile acestea canoanelor Sfinteloră ş ă Sinoade ecumenice i locale i predaniilor Bisericii Lui Hristos.ş ş

7. i c mai de pe urm a cutezat preaîndr zne ul a scrie într.o carte caŞ ă ă ă ţ aceasta întru cele ce pomenesc despre antihrist, un atâtde înfrico at iş ş cutez tor cuvânt încât neam îngrozit nu numai al da în scris, ci niciă m car numele al numi, pentru primejduirea ce putea urma i pentruă ş covâr irea necuviin ei, îns aceste ad ugiri se afl în paginile urm toareş ţ ă ă ă ă ale c r ii ce ne st de fa tip rit de el: 96, 104, 167, 183, 184, 203,ă ţ ă ţă ă ă 204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 i 549ş 16. i dacŞ ă vreunul din cei ce au cump rat din aceste canonice ti c r i de prin alteă ş ă ţ

12 Demisionându - i13 Conducere, cancelarie, mai marii14 Boierie, noble eţ15 Prerogativ , privilegiu, drept, putereă16 Vezi c pricinele însemnate aici de preafericitul patriarh, în aceast carte nici cum s- auă ă pus.� Însemneaz c aceste numere se afl numai în prima edi ie.ă ă ă ţ

8

locuri ale p mântului, ar voi a terge ar tatele neadev rate ad ugiri, iă ş ă ă ă ş ar voi a i îndrepta cartea sa, g seasc numele paginilor de mai sus întruş ă ă care se afl ad ugirile. C pentru acesta sa i f cut i sa înt rit această ă ă ş ă ş ă ă m rturie prin patriarhiceasca noastr isc litur i pentru înt rirea c r iiă ă ă ă ş ă ă ţ i pentru ob tescul folos, i fie darul lui Dumnezeu cu credin citesc. ş ş ş ţă

1802, August

NEOFIT FOST AL CONSTANTINOPOLULUI PATRIARH

PROLEGOMENAÎN DEOB TE DESPRE SFIN ITELE CANOANE.Ş Ţ

CE ESTE CANONUL?

Canonul, dup Zonara (în tâlcuirea Epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cuă adev rat este un lemn, ob te te numit cot, pe care îl întrebuin eaz me terii spre aă ş ş ţ ă ş îndrepta lemnele, sau pietrele, ce lucreaz ei. C punând cotul acesta asupra celoră ă ce se lucreaz de ei, de sunt acelea strâmbe, în l untrul, sau în afar , le tocmesc, iă ă ă ş le fac drepte. Din aceasta îns , dup metafora, Canoane se numesc, i pietricelele,ă ă ş ori bilele (ce se întrebuin eaz la balota ie) spre alegeri: i hot rârile, atât cele aleţ ă ţ ş ă Apostolilor, cât i cele ale Sinoadelor Ecumenice, i ale celor locale, i ale Sfin ilorş ş ş ţ P rin i celor din parte, care se cuprind în cartea aceasta. Pentru c i acestea, caă ţ ă ş atâ ia co i drep i i netezi, leap d cu adev rat de la cei sfin i i cu preo ia, i de laţ ţ ţ ş ă ă ă ţ ţ ţ ş clerici, i de la cei lume ti, toat nerânduiala, i strâmbarea moravurilor. iş ş ă ş Ş pricinuiesc lor toat buna rânduial i îndreptare Bisericii, i a st rii cre tine ti, iă ă ş ş ă ş ş ş a faptei bune.17

17 Însemneaz îns , c pentru a în elege cineva mai lesne Canoanele, acestea, se cuvine a tiă ă ă ţ ş acest 14 pre uiri, sau cinstiri ce de Ob te se socotesc la toate Canoanele.ţ ş

1. Cum c , Canoanele se osebesc de hot râri, de legi, de decreturi, i deă ă ş poruncitoarele trimiteri, c ci Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind, Dogmeleă Credin ei (decât rareori), ci pe buna rânduial , a ezarea Bisericii. Iar hot rârileţ ă ş ă Sinoadelor, cuprind chiar pe singure Dogmele Credin ei. M car c unii ori cuţ ă ă abuz (rea întrebuin are) i Canoanele se numesc hot râri. Precum aceasta seţ ş ă arat din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, i mai ales din cel al 5- lea ală ş Sinodului din Cartagina, ii din Practicalele lui, unde se zice c s- au citit aceleş ă 20 de hot râri ale Sinodului din Niceea, adic acele 20 de canoane ale lui. Seă ă osebesc Canoanele de Legi, c ci Legi chiar se numesc cele politice ti i din afară ş ş ă ale împ ra ilor; Iar Canoanele sunt dinl untru i Biserice ti, i mai tari decâtă ţ ă ă ş ş ş Legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc Canoanele de Decreturi, precum înva Gratian în îm r irea a 3 Canoanele, ori de particularnic (local)ţă ă ţ Sinod s- au rânduit, ori de Ecumenic s- au hot rât, ori s- au adeverit. Iară ă Decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul s u hot t te, spre a nim ruiaă ă ăş ă (nim nuia) sf tuire sau r spuns. Se osebesc i de poruncitoarele trimiteri; c ciă ă ă ş ă acestea se rânduiesc, ori de vreun Pap , ori Patriarh, ori i împreun cu Sinodulă ş ă lor spre dogmaticeasca sf tuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).ă

2. Se cuvine a ti cineva c Canoanele câte nu cuprind ar tat certare acelora ce leş ă ă calc , dup t cere, dau voie Arhiereului celui de loc, f r patim s rânduiască ă ă ă ă ă ă ă cuvenita i potrivita certare, adic canonisirea lor, care o ar socoti, precum ziceş ă Valsamon în tâlcuirea Canonului 45 al Sinodului 6. Vezi cert rile, ori canonisirileă Pustnicului Ioan, împreun cu Canoanele lui cele nepomenite în celelalteă Canoane.

3. Se cuvine a ti c unul i acela i p cat, unele Canoane îl ceart mai înş ă ş ş ă ă îndelungat vreme, iar altele mai în pu in . Fiindc dup mai mult , ori maiă ţ ă ă ă ă pu in poc in a celor ce au p c tuit, a a mai mult, ori mai pu in, se rânduie teţ ă ă ţă ă ă ş ţ ş

i iertarea lor (despre care vezi i subînsemnarea Canonului 12 al Sinodului 1); iş ş ş dup mai mult , sau mai pu in cre tere, i înt rire a Bisericii.ă ă ţ ă ş ş ă

9

„Cum c de c tre to i se cuvine a se p zi Dumnezeie tile Canoaneă ă ţ ă ş nestr mutate. C cei ce nu le p zesc se supun sub înfrico ate cert ri ori canonisiri.ă ă ă ş ă

„Episcopilor, acestea sau rânduit vou pentru Canoane de c tre noi. Voiă ă îns r mânând întrânsele v ve i mântui i pace ve i avea, iar nesupunânduv vă ă ă ţ ş ţ ă ă ve i munci, i lupt unii cu al ii necurmat ve i avea. Plata neascult rii cea cuvenitţ ş ă ţ ă ţ ă ă luândo. (Apostolii în sfâr itul [epilogul] cuvânt rii Canoanelor.)ş ă

„Am judecat cu dreptate ca Canoane cele de cele de Sfin i a ezate pânţ ş ă acum în fiecare Sinod s st pâneasc .”(Canonul 1 al Sinodului IV)ă ă ă

„Sa socotit de c tre Sfântul Sinod acesta, s r mân i de acum adeverite iă ă ă ă ş ş înt rite spre vindecarea sufletelor i spre t m duirea patimilor Canoanele celeă ş ă ă primite i înt rite de c tre Sfin ii i Ferici ii P rin i cei mai înainte de noi, dar încş ă ă ţ ş ţ ă ţ ă i predanisite nou , anume ale Sfin ilor i sl vi ilor Apostoli, i ale Ecumneicelor IVş ă ţ ş ă ţ ş

Sinoade dup nume, ale celor locale anume, i cele ale p rin ilor în parte anume.ă ş ă ţ i num rul ai fi iertat r u a le schimba, i a surpa Canoanele cele mainainteŞ ă ă ş

ar tate.”ă

4. Se cuvine a ti fie tecine, c dup Capul 4 al Titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nuş ş ă ă se a eaz de un Episcop, ci de Ob time, i de Sinodul Episcopilor; precum ziceş ă ş ş Canonul 47<?> al marelui Vasilie: „S se adune la un loc cei mai mul i Episcopi.ă ţ

i a a s se a eze Canonul”, i cel al 6- lea al lui Grigorie de Nisa, zicând: „La noiŞ ş ă ş ş a ezarea Canoanelor de un Episcop, nu are st pânire, nici este vrednic deş ă ă crezare.

5. Cum c cel vorbe te din Canoane Sinodice ti, cuvântul lui este vrednic deă ş ş crezare, dup cel al 6- lea a lui Grigorie de Nisa. ă

6. C cel ce face dup Canoanele aceaste, are neprimejduire, dup însu i cel 47 ală ă ă ş marelui Vasilie.

7. Cum c cel ce calc Canon Sinodicesc, se cuvune s ia, precum am zis, certarea,ă ă ă care rânduie te Canonul cel c lcat de el, dup cel al 2- lea al Sinodului al 6- lea.ş ă ă Iar Sinodice ti Canoane sunt i se numesc, nu numai cele a ezate deş ş ş Ecumenicele Sinoade, ci înc i cele localnice, i pe lâng acestea, i cele deă ş ş ă ş oarecari Sfin i în deosebi scrise. i mai ales au putere de Canoane Ecumenice,ţ Ş atât cele de localnice Sinoade, cât i cele alc tuite de oarecari sfin i. Pentru c deş ă ţ ă Ecumenice Sinoade, de al patrulea, zic, i de al aselea, i de al aptelea, s- auş ş ş ş cercetat, i s- au înt rit. Precum se vede în Canonul 1 al celui al patrulea, i alş ă ş

aptelea, i în cel al 2- lea al cin eselea Sinod.ş ş ş8. Cum c ceea ce, Canoanele nu scriu ar tat, aceea din cele scrise în asemeneaă ă

Canoane, se cuvine a se judeca i a se încheia, i vezi tâlcuirea Canonului 15 alş ş Sinodului al 6- lea i din Scripturile P rin ilor celor din parte, ori i dinş ă ţ ş deslu irea dreptului cuvânt s se judece.ş ă

9. Cum c toate cele rare, i iconomicos, i de nevoie urmate, ori din vre- ună ş ş obiceiu r u, i de Ob te a zice, toate cele ce afar de canon s- au f cut, Lege, sauă ş ş ă ă Canon i pild a Bisericii nu sunt; i vezi tâlcuirea Apostolescului Canon 68. Însş ă ş ă

i iconomia aceasta i nevoia trecând, iar i Canoanele st pânesc. Veziş ş ăş ă subînsemnarea Canonului 46 i Canonul 13 al Sinodului 1.ş

10. Cum c canonisirile cele mai multe ce se rânduiesc de Canoane fiind de atreiaă persoan poruncitoarea care nu este de fa , negre it au trebuin de a douaă ţă ş ţă persoan ce este de fa (care este Sinodul) pentru ca s se lucreze. i veziă ţă ă Ş subînsemnarea Canonului al 3- lea Apostolesc.

11. Cum c Canoanele i Legile s- au pus pentru cei îndeob te, i nu pentru ceiă ş ş ş particularnici. i pentru cele ce se întâmpl mai de multe ori, i nu pentru celeŞ ă ş ce urmeaz mai rar.ă

12. Cum c Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai mult t rie au decât cele ale celoră ă ă localnice, i cele al celor localnice, mai mult t rie au decât cele ale P rin ilorş ă ă ă ţ celor din parte. i mai ales decât cele neînt rite de vreun Sinod Ecumenic, iŞ ă ş cite te zicerea Preasfin iului Fotie despre aceasta.ş ţ

13. Cum c unde nu este Canon, sau Lege în scris, st pâne te bunul obicei, care cuă ă ş drept cuvânt i în mul i ani au fost cercat, i care nu se împotrive te vreunuiş ţ ş ş Canon în scris sau Lege, inând rânduial de Canon i de Lege. i veziţ ă ş Ş subînsemnarea Canonului 1 al Sinodului din Sardica.

14. Cum c toate cele r u judecate i închipuite, nici Canon, nici Lege, nici vremea,ă ă ş adic obiceiul nu le adeveresc, dup legiuitoriă ă

10

„Iar de sar prinde cineva c a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canonă din cele zise, ori c se apuc s r stoarne, vinovat va fi dup Canonul cel de acelă ă ă ă ă fel; precum acela hot r te, s primeasc certare i prin acela în care gre e te, să ăş ă ă ş ş ş ă se vindece” (Canonul al 2lea al Sinodului VI)

„Bucurândune pentru acestea, precum când afl cineva dobânzi multe,ă îmbr i are primind la piept dumnezeie tile canoane i o înt rim pe a ezareaăţ ş ş ş ă ş acestora întreag i necl tit a acelor a ezate de c tre Trâmbi ele Sfântului Duh.ă ş ă ă ş ă ţ Adic , de întru tot l uda ii Apostoli, i ale celor VI Sinoade Ecumenice, i ale celoră ă ţ ş ş de pe alocuri adunate… i pe ale Sfin ilor P rin ilor no tri… i pe cei ce acelea îiŞ ţ ă ţ ş Ş anatematisesc, i noi îi anatematisim. Iar pe cei cei îi caterisesc, i noi îi caterisimş ă ş iar pe cei ce îi afurisesc i noi afurisim. i pe cei ce îi dau cert rii, i noi a i dereaă ş Ş ă ş ş ş îi supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”

„Deci legiuim ca Biserice tile Canoane s in rânduiala de legi, cele de c treş ă ţ ă ă Sfintele patru Sinoade a ezate, ori adeverite, adic de cel în Nicheea, i de cel înş ă ş Constantinopol i de cel dintâi din Efes i de cel din Halkidon. (Novela 131 a luiş ş Iustinian)”

„Legiuim dar ca rânduial de legi s aib Biserice tile Canoane, cele a ezateă ă ă ş ş de Sfintele cele apte Sinoade, ori adeverite (prin ziceri adeverite, se aratş ă Canoanele Sinoadelor locale i ale P rin ilor celor din parte, cele adeverite deş ă ţ Sinoadele Ecumenice, dup Balsamon.) C Dogmele mai înainte ziselor Sfinteă ă Sinoade ca pe Dumnezei tile Scripturi le primim, i Canoanele ca pe legi le p zim.ş ş ă (Cartea a 5a, titlul 3, cap.2 din Basilicale, la Fotie titlul 1, cap.2 )”

„Rânduirea a treia a titlului al 2lea din Novele. Voie te ca, Canoanele celorş 7 Sinoade s se in , (ori s st pâneasc ) i dogmele lor, ca Dumnezei tileă ţ ă ă ă ă ş ş Scripturi. (la Fotie, titlul 1, cap. al 2lea) ”

„Leon În eleptul, (în cartea a 5a din Basilicale, titlul 3, cap.1) zice, primescţ pe Sfintele apte Sinoade Ecumneice ca pe Sfânta Evanghelie.”ş

„Sa hot rât de Sfin ii P rin i a se întrebuin a i dup moarte a seă ţ ă ţ ţ ş ă anatematisi, cei ce ori în Credin , ori în Canoane ar p c tui (al Vlea Sinodţă ă ă Ecumenic în trimiterea c tre Iustinian, foaia 392 al tomului al 2lea). Vezi iubituleă înfrico at cuvânt.”ş

„Cei ce pun în def imare Sfintele i Dumnezeie tile Canoane ale Sfin iloră ş ş ţ P rin ilor no tri, care, i pe Sfânta Biseric o sprijinesc, i pe toat Credin a petrecă ţ ş ş ă ş ă ţ împodobindo, o pov uiesc c tre Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul dinăţ ă Constantinopol, cel dup Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2lea ală Sinodicalelor, adic Tomul Unirii).”ă

Cum c Dumnezeie tile Canoane sunt mai tari decât împ r te tile legi.ă ş ă ă ş

În praxa a doua a Sinodului al IIlea se scrie: „Prea sl vi ii boieri au zis:ă ţ M ritului St pânitor al lumii (adic lui Marchian împ ratul) iau pl cut, ca nuă ă ă ă ă dup împ r te tile c r i, ori dup pragmaticile forme [ i a a se numesc c r ileă ă ă ş ă ţ ă ş ş ă ţ împ r te ti], s urmeze preacuvio ii episcopi, ci dup Canoanele cele legiuite deă ă ş ă ş ă Sfin ii p rin i. Sinodul a zis: Împotriva Canoanelor, nici o lucrare s poat .ţ ă ţ ă ă Canoanele P rin ilor s se ie. i iar i: Îi rug m, ca f r zicerea împotrivă ţ ă ţ Ş ăş ă ă ă ă lucr rile cele de oarecare, în toate eparhiile, spre v t marea canoanelor, să ă ă ă r mân nelucr toare; ci s st pâneasc Canoanele prin toate… To i acestea leă ă ă ă ă ă ţ zicem. Toate lucr rile s se surpe. Canoanele s st pâneasc … Dup hot rîreaă ă ă ă ă ă ă Sfîntului Sinod, i în toate celelalte eparhii hot rârile Canoanelor s st pâneasc . ş ă ă ă ă

Iar de va produce cineva vreo form împotriva celor hot râte acum, saă ă ă socotit de tot Sfântul i Ecumenicul Sinod s fie f r t rie. (Canonul 10 al celui deş ă ă ă ăal doilea Sinod Ecumenic)”

11

„Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc Canoanelor sunt f r t rie.ă ă ă (Cartea 1, titlul al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2)”

„C acelea cu adev rat, adic Canoanele, cele de împ ra i, i de Sfin iiă ă ă ă ţ ş ţ P rin i a ezate i înt rite se primesc ca Dumnezeie tile Scripturi. Iar legile, numaiă ţ ş ş ă ş de împ ra i sau primit, ori sau a ezat, i pentru acesta nu au t rie mai multă ţ ş ş ă ă decât Dumnezeie tile Scripturi, nici decât Canoanele. (Balsamon în Scolie la cap. alş doilea de mai sus a lui Fotie)”

„Numi spune legile cele din afar , c ci i vame ul legea dinafar pline te,ă ă ş ş ă ş dar îns se osânde te (Hristostom cuvântul 57 la cea de la Matei.)” i iar i: „Niciă ş Ş ăş to i împ ra ii, de multe ori nu se ostenesc cu congl suire la legi. Cuvântul 6 laţ ă ţ ă Andriante.)”

Zice îns Blastar c mare ajutor dau Dumnezeie tilor Canoane, legile celeă ă ş iubitoare de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adic împreun ajutorândule, iară ă altele, i plinindule, cînd se întâmpl a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, literaş ă k)”

C Dumnezeie tile Canoane i decât Tipicele sunt mai puternice, ă ş şcând acelea se împotrivesc acestora i mai ales cele în parte i locale.ş ş

C zice Blastar: „Din Novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoa te, c tipiceleă ş ă cele f cute de ctitori sunt datori a le primi,de nu cumva se împotrivesc Canoaneloră (Cap.16, litera l)”

Epigram la Sfintele Canoaneă

Precum Treimea’nalt , cu legi preaîn elepte, ă ţPe lumea’ceasta toat , a pus s se îndrepte, ă ă

’acest rânduial nu poate s se strice,Ş ă ă ăC ci est’Un preaputernic ci’ oricine’i tare, ferice;ăA a, i lumea toat , a lui Hristos numit , ş ş ă ăCu Sfinte Legi, Canoane, ce in fericit ; ţ ăC ci ele’ndreapt omul, feresc de la p cate, ă ă ăPrimi i cu bucurie acest Sfânt Carte;ţ ă ăC’a a precum cu cârma, corabia se poart ,ş ăA a zic cu aceasta Biserica se’ndreapt .ş ă

P. N. Scriban

Câ i vor umbla cu Canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei i mil .ţ ş ă (Galateni 7, 16)

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„ Am auzit i am inut… Nu ai inut, pe sine i teai osândit. În jum tate aiş ţ ţ ţ ă inut, i de nu vei ine, vei zice îns , nu am tiut. C cel ce se osânde te pe sineţ ş ţ ă ş ă ş

pentru c nu a inut, se sârguie te spre a ine. ( În Cuvântul 4, Despre poc in ,ă ţ ş ţ ă ţă foaia 785, a tomului 6, tip rit la Vene ia )ă ţ

A SFÂNTULUI MAXIM

„Mul i suntem cei ce zicem, pu ini îns cei ce fac; dar îns Cuvântul luiţ ţ ă ă Dumnezeu nimeni nu este dator aL minciono i pentru lenevirea sa. Ci a m rturisiş ă cu adev rat neputin a sa, iar nu a ascunde Adev rul lui Dumnezeu. Ca s nu facemă ţ ă ă

12

vinova i, împreun cu c lcarea Poruncilor, i de reaua t lm cire a Cuvântului luiţ ă ă ş ă ă Dumnezeu.” (Capitolul 85 a celei dea doua sute, a celor pentru dragoste, din Filocalie)

PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFIN ILOR APOSTOLIŢ

Feluri de Sinoade, sau mai bine a zice adun ri ce sau f cută ă 18 de Sfin iiţ Apostoli, dup oarecareă 19. Cea dintâi adic în anul 33, sau 34 de la Hristos pentruă alegerea Apostolului, în locul lui Iuda vânz torul, când punânduse înainte Iosif iă ş Matia, au c zut sor ii pe Matia. [Fapte 1] Iar a doua, când fiindc inima i sufletulă ţ ă ş celor ce crezuser era una, câ i aveau arini i case ori altceva, le vindeau iă ţ ţ ş ş aduceau câ tigurile la picioarele Apostolilor, ca s i chiverniseasc pe cei ce nuş ă ă aveau, m car c adunarea aceasta nu se în elege ar tat din povestirea Faptelor. Aă ă ţ ă treia când sa ales cei apte diaconi ca s slujeasc meselor. [Fapte 6,2] A patra,ş ă ă când dup ce au auzit Apostolii i fra ii cei din t ierea împrejur, cum c Petru aă ş ţ ă ă botezat pe p gânul Cornelie i pe ce cei împreun cu dânsul cu dânsul, se priceauă ş ă cu Petru. A cincea, când Apostolii i prezviterii sau adunat ca s cerceteze toateş ă acestea, adic de nu pot a se mântui credincio ii cei ce nu se taie împrejur după ş ă legea lui Moisi, precum aceasta o zice oarecare ce se pogorâse din Iudeea la Antiohia. Pe care aceasta, chiar Sinod i adunare a Apostolilor se cade a o numi totş cel ce cu judecat , ori mai bine a zice pild i prototip [original] al Sinoadelor deă ă ş dup acestea, fiindc cuprinde i numele i însu irile caracteristice ale Sinoadelor.ă ă ş ş ş „C sau sculat oarecare din cei din eresul fariseilor, zicând: c se cade ai t iaă ă ă împrejur pe ei.” [Fapte 15, 5] (Iat pricirea i prigonirea pentru care trebuiaă ş Sinodul.) „ i sau adunat Apostolii i prezbiterii.” [Fapte 15, 6] (Iat Sinodul iŞ ş ă ş adunarea anume ce se zice.) „ i mult întrebare f cânduse.” [Fapte 15, 7] (IatŞ ă ă ă cea întâia cercetare pentru ea.) „Atunci sau p rut Apostolilor i prezbiteriloră ş împreun i întregii adun ri.” [Fapte 15, 22] „ i sau p rut Sfântului Duh i nou ”ă ş ă Ş ă ş ă [Fapte 15, 28] i celelalte. (Iat alegerea i hot rârea.) i sa f cut adunareaş ă ş ă Ş ă acesta în al 17lea an dup În l area Mântuitorului. A asea adunare a Apostoliloră ă ţ ş sa f cut în anul 56, ori 59, când dup ce a intrat Pavel la Iacov fratele Domnului.ă ă „Au venit la dânsul to i prezbiterii.” [Fapte 21,18] Iar oarecare vor ca s se fi f cutţ ă ă i alt adunare a Apostolilor în Antiohia, care s fi dat nou Canoane precumş ă ă ă

însemneaz oarecare P rin i Apuseni. (Pentru care vezi subînsemn rile Canonuluiă ă ţ ă 85 Apostolic.) Înc i altele, dintre care cea prea mare i vrednic de cuvântă ş ş ă adunare, zic Apusenii s se fi f cut în anul 44, când Apostolii erau s se despartă ă ă ă unul de altul, la care au alc tuit i Simbolul Credin ei (pentru care veziă ş ţ subînsemarea întâi a Canonului 1 al Sinodului al VIlea), care Simbol se zice a Sfin ilor Apostoli.ţ

18 Am zis mai vârtos adun ri, pentru c Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul cel ce a fost laă ă Floren a a r spuns c tre Latini: noi adunare a Apostolilor numim un Sinod, precumţ ă ă Silvestru marele eclesiarh scrie în cartea a asea, capitolul 6 i drept ca un preaîn elept aş ş ţ r spuns. C Sinod cu adev rat este strângerea b rba ilor celor ale i ai Bisericii, din feluri deă ă ă ă ţ ş eparhii i de clime ale P mântului, într- o oarecare cetate. Iar adunarea este împreunş ă ă înf i area cea a însu i acestora i într - o zi hot rât la un loc i un timp. Iar adunarea esteăţ ş ş ş ă ă ş împreun înf i area cea a însu i acestora într- o zi hot rât , la un loc i un timp.ă ăţ ş ş ă ă ş19 Dositei Patriarhul Ierusalimului, în cartea numit Dodicavivlion le nume te pe acestea.ă ş (foaia14 pân la 18) Asemenea i Spiridon Arhimandritul; Milias, foaia 1015 a tomosului ală ş 2- lea al adun rii Sinoadelor, cuvânt cu cuvânt le- a luat de la Dositei. Îns amândoi f r deă ă ă ă rânduial cuprind adun rile acestea ale Apostolilor, dup num r. Pentru acesta noi urmândă ă ă ă mai vârtos rânduiala capetelor Faptelor Apostolilor, în mai bun rânduial leam a ternut,ă ă ş schimbând num rul. ă

13

Acestea a a zicînduse, la care adunare din acestea sau dat prin Climentş Dumnezeie tii Apostoli pe aceste 85 de Canoane ale lor, nici o scump t it tiinş ă ăţ ă ş ţă pentru acesta nu nea predat vechimea. Dup socotină ţă20 îns poate cineva a ziceă cum c iau rânduit pe ace tia în timpul adun rii lor celei zise prea mare iă ş ă ş vrednic de cuvânt, când voiau ei s se despart i s se samene ei spreă ă ă ş ă propov duirea Evangheliei. ă

Dar fiindc mul i eretici i poate i oarecare din Apuseni (am zis îns poate,ă ţ ş ş ă c ci dup m rturia lui Antonie Forestul Iezuitul, întru preg tirea cea pentruă ă ă ă Sinodul lor cel ecumenic ce sa adunat în Trident au înt rit pe toate aceste 85 laă num r. Mustrânduse la nobelelor iscodiri de Canoanele acestea, î i deschid gurileă ş împotriva lor zicând: ori toate ori unele nu sunt Canoane a ezate ale Sfin ilorş ţ Apostoli, noi cu mult sârguin neam silit a le îngr di cu mii de z voare i cuă ţă ă ă ş toate s ge ile celor puternici, dup cântare, ca i din îns i singura privire [teoria]ă ţ ă ş ăş mul imii a tot întrarm rii, s se team de dreptate fiecare lupt tor. O zic maiţ ă ă ă ă ar tat. Neam silit s afl m care Canoane ale Sinoadelor adeveresc din cuvânt înă ă ă cuvânt pe Apostole tile Canoane acestea i care le adevereaz cu singur numele,ş ş ă Apostole tii. i care le adeveresc pe ele cu singur numele, Apostole ti.ş Ş ş

i cele ce din cuvânt în cuvânt se adeveresc, sunt acestea:ŞCel al 5lea Apostolesc de al 13lea al Sinodului al VIlea;Cel deal 17lea i al 18lea, de al 3lea al Sinodului al VIlea;şCel deal 22lea i al 23lea, de al 8lea al Sinodului I i al IIlea;ş şCel deal 26lea, de al 6lea al Sinodului al VIlea;Cel deal 27lea, de al 9lea al Sinodului I i IIlea;şCel deal 29lea, de al 5lea al Sinodului al VIIlea;Cel deal 30lea, de al 3lea al Sinodului al VIIlea;Cel deal 34lea, de al 9lea al Sinodului din Antiohia;Cel deal 38lea, de al 12lea al Sinodului al VIIlea;Cel deal 40lea, de al 24lea al Sinodului din Antiohia;Cel deal 44lea, de al 25lea al Sinodului din Antiohia;Cel deal 53lea, din practicalele Sinodului al VIIlea;Cel deal 64lea, de al 55lea al Sinodului al VIlea;Cel deal 73lea, de al 10lea al Sinodului I i al IIlea.ş

Iar cele cu singure numele, Apostole ti, sunt acestea.ş

Cel al 12lea, al 13lea i 16lea Apostole ti, din Epistola lui Alexandru alş ş Alexandriei, pe care o trimite c tre Alexandru al Constantinopolui. (Teodorită Cartea I, cap.4 iar de al ii cap.3 al Istoriei Biserice ti ).ţ ş

20 Am zis dup socotin , i nu cu adev rat. Pentru c Sfântul Meletie (în Cuvântul pentruă ţă ş ă ă azime) aducând spre m rturie Apostolescul Canon cel pentru azime zice c , Climent a scrisă ă Apostole tile Canoane, cu porunca lui Petru i a lui Pavel. (iar cum c acela i cuvânt alş ş ă ş Apostolilor rânduiri celor de Climent scrise se afl i în Apostole tile Canoane, prea cuă ş ş adev rat, o va m rturisi împreun fiecare în elept dintr - o singur simpl citire.) Ci iă ă ă ţ ă ă ş Gheorghe Sugdurí, la rug min ile lui Petru i a lui Pavel zice c : unindu- se în Antiohia Petruă ţ ş ă

i Pavel a f cut Apostole tile Canoane acestea. Înc i însu i Climent acesta în Canonul 85ş ă ş ă ş ş Apostolesc î i scrie numele s u. Iar Sfântul Climent a fost nu numai ucenic i urm tor alş ă ş ă Apostolului Petru, precum pomene te Epistola purt torului de cuvânt Ignatie c treş ă ă Tralisieni care zice: „Anegclitos i Climent lui Petru (slujind) fiind Episcop al Romei, ori f rş ă ă mijlocire dup Petru, ori al patrulea”, adic dup Petru, i dup Linos, i dup Clitos, oriă ă ă ş ă ş ă dup Anaclitos, ori Anegclitos. Ci i ucenic a lui Pavel, precum aceasta o arat Epistola luiă ş ă Pavel c tre Filipeni, care zice: „ i împreun cu Climent, i cu ceilal i împreun lucr tori aiă Ş ă ş ţ ă ă mei.”(Filipeni 4,3)

14

Cel al 14lea i al 15lea Apostole ti, de al 15lea al Sinodului I, ci i deş ş ş Epistola ce o trimite marele Constantin c tre Evsebie al Chesariei (Evsebie la Via aă ţ lui Constantin. Cartea a 3a, cap.59 i 60 i de c tre al ii 61).ş ş ă ţ

Cel al 34lea i cel al 35lea, de al 50lea al Sinodului al IIIlea.şCel al 74lea de Sinodice tile însemn ri cele f cute în Constantinopol pentruş ă ă

Agapie i Bagadie, adic de sinodul local din Constantinopol, despre care vezi dupş ă ă cel din cetatea Sardicii.

Toate acestea 85 Apostole ti se adeveresc de Canonul al 2lea al Sinodului alş VIlea i al Sinodului al VIIlea înc i Novelele 6 i 137 lui Iustinian, zicş ă ş ş adeverindule pe acestea zic: „ i acesta credem c va fi, dac luarea aminte aŞ ă ă Sfintelor Canoane se p ze te pe care Apostolii leau dat cei ce cu dreptate se laud ,ă ş ă i sunt închina i, i însu i v z tori au fost i slujitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, iş ţ ş ş ă ă ş ş

Sfin ii P rin i o au p zit i o au înv at”.ţ ă ţ ă ş ăţPomene te de ele, i Teodosie i Valentian în Sacra, purtânduse eiş ş ş

împotriva lui Irineu Episcopul Tirului. (Vezi foia 610 din Dodecabiblonul lui Dosithei.) Le adeveresc pe acestea i tâlcuitorii canoanelor: Zonara, zic Balsamon,ş Alexie Aristin, Simion Magistrul i Logof tul; Ieromonahul Matei Blastar, Iosifş ă Egipteanul, Fotie. i le adevere te pe acestea i Ioan Damaschin, zicând:Ş ş ş „Canoanele Sfin ilor Apostoli prin Climent (în cartea a patra, cap. 18 Despreţ Ortodoxie) sunt 85”. Cum c Canoane ale Sfin ilor Apostoli sunt, zice i Ioană ţ ş Antiohianul în titlul 8 i Ioan cel din scolastici Arhiepiscopul Constantinopolei, înş precuvântarea adun rii Canoanelor, a a zice: „Sfin ii ucenici i Apostoli aiă ş ţ ş Domnului, au dat prin Climent 85 de Canoane”. Las a zice cum c i cele 25 deă ş Canoane ale Sinodului celui din Antiohia, nu numai c se congl suiesc dup noimă ă ă ă cu cele Apostole ti, ci i întregi ziceri din ele cuprind sem nate printrînsele.ş ş ă Dovad c sunt adev rate Apostole tile Canoane este i congl suirea i potrivireaă ă ă ş ş ă ş cea dup noim a celorlalte Canoane, atât a celor Sinodale, cât i a P rin ilor celoră ă ş ă ţ din parte, care se vede în fiecare Canon Apostolesc în aceast carte. Anevoie este cuă adev rat, iar mai bine a zice cu neputin s cread cineva, cum c din sine i iă ţă ă ă ă ş ş dup întâmplare sau congl suit cu ele atâtea Sinoade Ecumenice, atâtea locale, iă ă ş atâ ia P rin i din parte. i dimpotriv cu totul prea lesne este s cread cineva,ţ ă ţ Ş ă ă ă cum c Canoanele cele atâtea i atâtea, având înaintea lor pe acestea Apostole ti,ă ş ş ca pe atâtea pilde originale i temelii prea întemeiate [fundamentele], dupş ă imita ie [urmare sau pilduire] sau congl suit cu ele, i asupra acestora sau maiţ ă ş zidit.

Canoanele cele ale Sfin ilor i întru tot l uda ilor Apostoli, ţ ş ă ţîn limba noastr t lm cite ă ă ă

Canonul 1Episcopul s se hirotoneasc de doi episcopi, sau de treiă ă 21.

21 Anaclit Episcopul Romei zice cum c : Canonul acesta întâiul este cuvânt al Apostoluluiă Petru, i c , dup legiuirea Canonului acestuia, au hirotonit pe Iacov fratele Domnului ace tiş ă ă ş trei Apostoli Petru, Iacob i Ioan i m car c dumnezeiescul Hrisostom zice, c l- a hirotonitş ş ă ă ă pe el Domnul. Ci poate, c Domnul adic l- a ales pe el episcop al Ierusalimului.(hirotoniaă ă cea dup Hrisostom, în loc de alegere luându- se), iar ace ti trei Apostoli, dup În l areaă ş ă ă ţ Domnului prin dumnezeiasca sfin it s vâr ire l- au hirotonit pe el. Precum i Dositeiţ ă ă ş ş m rturise te în cartea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. Dar pentru ce episcopulă ş adic se hirotone te de trei sau de doi episcopi; iar presbiterul i ceilal i clerici de unulă ş ş ţ numai? De crezut este cum c acesta este pricina cea dinl untrul, i mult mai de aproape.ă ă ş C de vreme ce dup Apostolul „Cel mai mic de cel mai mare se blagoslove te”(Evrei 7,7)ă ă ş care osebit pentru preo ie s- au zis, la hirotonia presbiterului (adic a preotului), mai micţ ă fiind, ajunge un singur episcop, ca unul ce este mai mare i mai covâr itor cu treapta decâtş ş acela. Iar la a episcopului, de asemenea tagm i de asemenea treapt fiind, i nu mai mică ş ă ş

15

[al 1.4; al 7.3; al Sob. din Antiohia can. 19; al Sob. din Laodikia can. 12; al Sob. din Sardica can. 6; al Sob. din Constantinopol can.1]

TâlcuireZicerea „episcop”, mai întâi adic li chiar se d , de Dumnezeie tile iă ă ş ş

Sfintele Scripturi , lui Dumnezeu celui ce pe toate le prive te i le cerceteaz ,ş ş ă precum m rturise te Iov zicând: «Aceasta este partea omului necredincios de laă ş Domnul, i agonisita averilor lui de la Cercet torul» (adic de la Dumnezeu) (capş ă ă 20, stih 29). i iar i: «Iar certarea Ta a p zit pe duhul meu» (cap.10, stih 12); iŞ ăş ă ş Domnul nostru Iisus Hristos, precum zice Petru verhovnicul Apostolilor pentru Dânsul: «C era i ca ni te oi r t cite. Ci va i întors acum la P storul i Înv torulă ţ ş ă ă ţ ă ş ăţă sufletelor voastre»(Epistola întâi, cap.2, stih 25). Iar al doilea i dup Dar, glasulş ă acesta s d celor de Dumnezeu ale i, precum zice pentru Eleazar Însu iă ă ş ş Dumnezeu: «Episcop [Cercet tor] Eleazar fiul lui Aaron preotul» (Numerele 4,16).ă

i c tre Iezechia zice Dumnezeu: «Fiul omului, pândar team dat pe tine casei luiŞ ă Israil» (Cap. 3, Stih 12). i în scurt s zic, episcopi se numesc în Scriptura ceaŞ ă Veche, atât lu torii aminte i p zitorii ocârmuirilor i a locurilor celor din l untruă ş ă ş ă i biserice ti, precum este scris pentru cel mai sus Eleazar, cum c avea purtare deş ş ă

grij pentru tot Cortul (Numerele 4,16), i pentru arhiereul Iodae, cum c a ezată ş ă ş purt tori de grij în Casa Domnului: « i a pus preotul lu tori aminte în Casaă ă Ş ă Domnului.»(4 Împ ra i 11,18), cât i lu tori aminte a lucrurilor i ocârmuiriloră ţ ş ă ş celor din afar i politice ti, precum sa scris: «Sa mâniat Moisi pe cei mai mari aiă ş ş o tii, pe cei peste mii, i pe cei peste sute.» (Numere 30, 14). Nici unul din Apostoliş ş sa hot rât, ori sa numit episcop, când vie uia Domnul pe p mânt, Care singur esteă ţ ă Episcopul sufletelor noastre, ci pe singur st pânire de vindeca toat boala, i de aă ă ă ş scoate pe draci o aveau ei (Matei 10, Marcu 3). Iar dup Învierea din mor i iă ţ ş În l area Mântuitorului nostru, trimi ânduse ace tia de Dânsul, precum El saă ţ ţ ş trimis de Tat l, în toat lumea, i toat st pânirea de a lega i dezlega luând ei, iă ă ş ă ă ş ş toate darurile Prea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, nu numai numele cel apostolesc îl aveau, din îns i lucrurile, ci cu adev rat i pe însu i cel episcopesc,ăş ă ş ş precum m rturise te Sfântul Epifanie c zicând: «Cei întâi Pertu i Pavel însu iă ş ă ş ş Apostolii, au fost i episcopi». Asemenea i to i ceilal i precum adeveresc P rin ii.ş ş ţ ţ ă ţ Pentru aceasta au i rânduit de trei, sau de doi episcopi s se hirotoneasc episcopiiş ă ă cei din cet i. Ci i Ei prin sate i prin cet i propov duind, precum zice Sfântulăţ ş ş ăţ ă Climent Episcopul, I c tre Corinteni: «Cercetând cu duhul, a ez p r ileă ş ă ă ţ propov duirii lor, în episcopi, i diaconi ai celor ce urma s cread . Pentru aceea iă ş ă ă ş purt torul de Dumnezeu Ignatie scriind c tre credincio ii cei ce erau în Trallesaă ă ş porunce te: „Cinsti i i pe episcopul vostru ca pe Hristos, precum au rânduit vouş ţ ş ă ferici ii Apostoli”. i aceasta adic pentru zicerea Episcop. Iar zicerea hirotoniei seţ Ş ă face de la aceasta: „întind mâinile”. i are dou însemn ri. Fiindc , hirotonie seŞ ă ă ă nume te i hot rârea i alegerea a vreunui dreg tor, care se f cea cu întindereaş ş ă ş ă ă mâinilor norodului, dup zicerea lui Demostene. „M car pe oricare voievod de o tiă ă ş a i hirotoni.” [Cuv: 1, asupra lui Filipp] i mai ales dup obiceiul Bisericii care dinţ Ş ă vechi st pânea, când f r împiedicare, mul imile adunânduse, hirotonea, adică ă ă ţ ă alegea prin întinderea mâinilor, pe arhierei, precum zice Zonara, m car c la urmă ă ă pe acesta Soborul cel în Laodikia, întru al cincilea canon al s u la stricat, zicândă c : „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face, în fiin a de fa a celor ce seă ţ ţă înva credin a”. Iar hirotonie în ziua de ast zi se nume te, cea prin rug ciuni iţă ţ ă ş ă ş prin chemarea Sfântului Duh, f cânduse sfin ita s vâr ire a arhiereului, punândă ţ ă ş

fiind, nu ajunge un singur episcop, ca de unul ce este de asemenea treapt , i nu decâtă ş acela mai mare. Deci ca cel mai mare pe cel mai mic s blagosloveasc , doi sau trei pe celă ă unul hirotonesc. Fiindc negre it, mai buni, adic mai mari, sunt cei doi decât cel unul,ă ş ă precum zice Solomon (Ecleziast stih 4).

16

întru aceea i vreme i mâinile sale, pe capul celui ce se hirotone te, dupş ş ş ă hot rârea aceea Apostoleasc : «Mâinile în grab pe nici unul s pui». i este lucrulă ă ă ă Ş acesta tuturor prea cunoscut. Deci porunce te Canonul acesta, c , tot arhiereul (oriş ă mitropolit de ar fi, ori arhiepiscop, ori episcop) s se hirotoneasc de doi episcopiă ă ori de trei22. i s vede c chipul cuvântului este pe dos. C cel mai curat, i maiŞ ă ă ă ş ales ar fi fost, de ar fi zis a a: episcopul s se hirotoneasc de trei episcopi, ori (maiş ă ă pu in) de doi. A a rânduielile Apostolilor f r form luire pe însu i canonul acestaţ ş ă ă ă ş lau a ezat zicând: „Iar episcopul poruncim a se hirotoni de trei episcopi, ori însş ă cel mai pu in de doi”ţ 23.

SIMFONIE [unire de glasuri]Întru un glas cu Canonul acesta, i multe alte Canoane legiuiesc: „C trebuieş ă

cu adev rat, ori to i episcopii eparhiei (dup al 4lea al Soborului I i al 3lea ală ţ ă ş Soborului 7 i al 19lea al celui din Antiohia) ori mul i (dup al 13lea al celui dinş ţ ă Cartageni ) s se adune i s hirotoneasc pe episcopul. Dar fiindc aceasta esteă ş ă ă ă anevoie, cel mai pu in trebuie s l hirotoneasc trei, i ceilal i s se fac împreunţ ă ă ş ţ ă ă ă hot râtori la hirotonia lui prin scrisorile lor. i adeverind pe acest apostolesc cel ală Ş 58lea al Soborului din Cartageni , zice: forma cea veche se va p zi ca nu maiă pu iniţ 24 de trei episcopi s fie de ajuns la hirotonia episcopului, mitropolitul adic ,ă ă i al i doi episcopi. Pe îns i aceasta zice i Canonul cel întâi al Soborului local dinş ţ ăş ş

Constantinopol. Înc i al 12lea al celui din Laodikia rânduie te cum c cuă ş ş ă judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se a eza episcopii la st pânireaş ă Bisericeasc . Iar dac dup întâmplare va r mâne întro eparhie un singur episcopă ă ă ă care chemânduse de mitropolitul, nici nu va merge, nici prin scrisori nu va împreun alege pe cel ce urmeaz a se hirotoni arhiereu, atunci trebuieă ă mitropolitul s se împreun aleag i s l hirotoneasc pe el cu episcopii apropiateiă ă ă ş ă ă str inei eparhii, asemenea i pe însu i mitropolitul în i i ace ti apropia i cu loculă ş ş ş ş ş ţ trebuie al alege i al hirotoni, dup Canonul al 6lea al celui din Sardica. Iarş ă rânduielile apostolilor (cartea a 8a, cap. 27) poruncesc c cel ce se va hirotoni deă un episcop s se cateriseasc , dimpreun cu cel ce la hirotonit, afar numai dacă ă ă ă ă dup nevoie de prigoan , ori alt oarcare pricin nu pot mul i a se aduna, i cuă ă ă ă ţ ş alegerea acestora se va hirotoni de unul. Precum Sidirie sa hirotonit episcop Palebiskei, dup Sinesie, nu de trei ci de un episcop de Filon, pentru c nu puteauă ă episcopii a se înf i a în vremurile acelea.ăţ ş

22 Iar episcopii cei ce se hirotonesc, trebuie a fi trecu i cu vârsta, adic , numai pu in de 50ţ ă ţ de ani, afar numai, dac în vreo mic eparhie nu se afl cineva trecut cu vârsta, după ă ă ă ă rânduielile cele Apostole ti. Cartea a doua cap.1 i dup epistola 52 a Sfântului Ciprian. Oriş ş ă

i peste treizeci de ani dup Novela 137 a lui Iustinian. ş ă23 Iar episcopul se hot r te de împ ra ii Leon i Constantin a a: „Episcopul este lu toră ăş ă ţ ş ş ă aminte i purt tor de grij al tuturor sufletelor celor ce se adun în bisericile eparhiei sale,ş ă ă ă având putere s vâr itoare peste presbiter, diacon, anagnost, i psalt [cânt re ] i monah. Iară ş ş ă ţ ş însu irea episcopului este cu cei smeri i adic a se împreun smeri, iar pe cei ce seş ţ ă ă mândresc a- i def ima… i mai întâi a se primejdui pentru turm , i pe strâmtorarea aceloraă Ş ă ş a sa chinuire a o face (în pravilele împ ra ilor 8, foaia 92 a c r ii, a 2- a a lui Ghiur). Iară ţ ă ţ mitropolit pentru aceasta se nume te episcopul, dup Gavriil al Filadelfiei (în cuvântulş ă pentru preo ie). Pentru c este ca maica cet ii sale, pe care este dator a o hr niţ ă ăţ ă duhovnice te cu înv turile i cu via a i cu sfinte n ravurile sale, i cu veniturile eparhieiş ăţă ş ţ ş ă ş sale”. Vezi i la Canonul 58 cel apostolesc. Iar cum c obicei prea folositor urma în Bisericaş ă lui Dumnezeu, cei ce urmau a se hirotoni episcopi, a se face întâi monahi, apoi a se face episcopi, vezi la subînsemnarea Canonului 51 Apostolesc.24 Poate pentru aceasta au zis nu mai pu ini de trei, nu împotrivindu- se canonuluiţ apostolesc, ci pentru c în vremurile acelea era mai mult mul imea episcopilor decât înă ă ţ vremurile Apostolilor, în care era i nevoia prigoanei.ş

17

Canonul 2Presbiterul (ori preotul) i diaconul, i ceilal i clerici s se hirotoneasc deş ş ţ ă ă

un episcop.

TâlcuireCanonul acesta rânduie te c fiecare preot i diacon i ceilal i clericiş ă ş ş ţ 25,

ipodiaconi adic , anagno ti i psal i, i cei de aici, s se hirotoneasc numai de ună ş ş ţ ş ă ă episcop26.

Canonul 3Dac vreun episcop ori presbiter afar de rânduiala Domnului cea pentruă ă

jertf , va aduce alte oarecare la jertfelnic, ori miere, ori lapte, ori în loc de vin,ă b uturi me te ugite, ori p s ri, ori oarecare vite, ori legume afar de rânduire, să ş ş ă ă ă ă se cateriseasc . Afar de m nunchi de grâu nou, ori struguri la vremeaă ă ă cuviincioas . Dar s nu fie iertat a se aduce altceva în altar, decât untdelemn laă ă candel , i t mâie la vremea aducerii înainte. [Apostolesc 4; Sob.6: 28, 32, 57, 95;ă ş ă din Cartagina: 44; a lui Theofil: 8]

Tâlcuire

Când Domnul nostru Iisus Hristos a predanisit Apostolilor Taina Dumnezeie tii Sfintei lucr ri, a rânduit lor s nu osebeasc cu nici un alt fel f rş ă ă ă ă ă numai cu pâine i cu vin amestecat cu ap , Însu i El întâi f când aceasta la Cinaş ă ş ă cea de Tain , precum în Liturghia Sfântului Iacob, fratele Domnului, sa scris: „Dină vin dregând (Paharul adic ) i din ap ”. Pentru aceasta i Dumnezei tii Apostoli înă ş ă ş ş Canonul acesta rânduiesc, cum c oricare episcop, ori preot c lcând rânduirea ceă ă Domnul a rânduit pentru Jertfa aceasta nesângeroas , ar aduce pe Sfânta Mas alteă ă oarecare feluri, ori miere (de pild ), ori miere, ori lapte, ori în loc de vin, b uturiă ă me te ugite, adic toat b utura cea be iv , precum rachiul ce se face din feluri deş ş ă ă ă ţ ă

25 Clerici prost i de ob te se numesc to i aceia care au punere de mân ieraticeasc iş ş ţ ă ă ş bisericeasc de la episcopul i de la cei de aici ai rânduielii biserice ti, pân la anagnost iă ş ş ă ş psalt [cânt re ] i catehet i portar, dup Canoanele 26, 68 i 70 apostole ti, i după ţ ş ş ă ş ş ş ă canoanele 24 i 30 ale Laodikiei i dup epistolia Marelui Vasile cea c tre horepiscopii ceiş ş ă ă de sub dânsul i dup Nomiconul lui Fotie, titlul I, cap 31. Pentru care i Novela 123 a luiş ă ş Iustinian zice a a: „Iar presbiterii i diaconii i ipodiaconii i anagno tii i psal ii, pe careş ş ş ş ş ş ţ to i clerici îi numim, care i canonici se zic dup al 6- lea al Antiohiei i dup alte canoane”.ţ ş ă ş ă Iar chiar clerici se numesc to i cei ce afar de altar au hirotesie. Iar Valsamon, tâlcuind laţ ă Canonul 51 al Marelui Vasilie, zice c : „ i monahii clerici se numesc”. i s- au numit clericiă Ş Ş dup Hrisant (Sintagmation foaia a 20- a). De la clerul (sau sor ul) ce au aruncat Apostoliiă ţ pentru Matia. Iar în ziua de ast zi clerici se numesc mai vârtos cei ce au boierie i cinuriă ş biserice ti, atât cei sfin i i cât i lumenii.ş ţ ţ ş26 Însemneaz c , m car de i episcopii, presbiterii, diaconii i ipodiaconii se zic chiar s seă ă ă ş ş ă hirotoneasc , iar anagno tii i psal ii s se pecetluiasc , adic s se hiroteseasc , după ş ş ţ ă ă ă ă ă ă Zonara, i cei asemenea lor (c hirotesia este mai de ob te decât hirotonia), iar iconomii,ş ă ş ecdichii [Ar t torii drept ii], prosmonarii [Str juitorii] s se pun înainte, dup Canonul 2ă ă ăţ ă ă ă ă al Soborului IV. Iar Simeon al Tesalonicului, episcopii, presbiterii i diaconii se hirotonesc,ş iar ipodiaconi se hirotesesc, iar anagno tii se pecetluiesc [se blagoslovesc]. Cu toate acesteaş Canonul acesta, nici o deosebire nu face, ci la to i clericii zice numele hirotoniei. i acestaţ Ş înc însemnez - o, dup Hrisostom (în Cuvântul Întâi c rtre Filipeni, foiaia a 5- a, tomul 4)ă ă ă cum c i episcopul, presbiter, i diacon se nume te (ca unul ce cuprinde lucr rile acestora)ă ş ş ş ă

i dimpotriv , presbiterii episcopi se numesc (ibidem), iar c prezbiterii, i diaconii seş ă ă ş alegeau precum episcopii, ar tat este din Canonul al 3- lea al Soborului al VII- lea; i al 7- leaă ş a lui Teofil; i Chiril al Alexandriei tâlcuind la capitolul 8 al Numerilor, zisa aceea: « i veiş Ş aduce pe levi i înaintea Domnului, i î i vor pune mâinile lor pe levi i », zice pentru cei ce seţ ş ş ţ cheam la Sfin ita lucrarea lui Hristos hot r sc noroadele, cu toate c hot râre de ast zi nuă ţ ă ă ă ă ă se lucreaz în ziua de ast zi. Iar forma m rturiei care se d celor ce vor s se hirotonească ă ă ă ă ă preo i i diaconi, vezi la sfâr itul c r ii, care m rturie isc lit fiind de preo ii cei mai ale i, iţ ş ş ă ţ ă ă ă ţ ş ş de clerici se vede c are loc de alegere. ă

18

roduri, ori bere ori altceva asemenea; ori va aduce p s ri ori niscaiva vite, oriă ă legume, unul ca acesta s se caterisească ă27.Ci aducese la Altar m nunchiuri deă spice noi de grâu, (precum evreii ace tia le aduceau Lui Dumnezeu: «C spice noi,ş ă zice, pr jite? <coapte> nu ve i mânca, pân ce nu ve i aduce voi darurileă ţ ă ţ Dumnezeului vostru. i iar i, ve i aduce m nunchiuri pârga seceri ului vostru laŞ ăş ţ ă ş preot.) i struguri.” [Leviticon 23: 10,14] Îns nu ca o nesângeroas jertf aş ă ă ă Trupului i Sângelui Domnului, nu fie! Ci ca o pârg , i întâi ar tate roduri înş ă ş ă vremea cuviincioas , când se vor coaceă 28. Drept aceea nu este iertat a aduce cineva alt ceva în Sfântul Altar, afar de untdelemn pentru luminare, i t mâie la vremeaă ş ă ce se s vâr e te Dumnezeiasca Liturghie. ă ş ş

Simfonie

Întru un glas cu Canonul acesta i cel de aici al 4lea rânduie te, c celelalteş ş ă poame s nu se aduc la jertfelnic, ci la casa episcopului, ca ni te întâi ar tate. Ară ă ş ă cel al 44lea al Soborului din Cartaghei rânduie te altceva, a nu se aduce la Sfinteleş Taine, decât numai pâine i vin amestecat cu apş ă29. Iar cel 28(κη) al soborului 6(

27 Trebuie s tim c cert rile ce le poruncesc canoanele, adic acestea: s cateriseasc , s seă ş ă ă ă ă ă ă afuriseasc , i s se anatematiseasc , acestea dup me te ugul gramaticii a treia persoană ş ă ă ă ş ş ă care nu este de fa , la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a douaţă persoan , o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să ă cateriseasc pe preo i, ori s afuriseasc , ori s anatematiseasc pe mireni, când calcă ţ ă ă ă ă ă canoanele. Îns dac soborul nu va pune în lucrare caterisirea preo ilor, ori afurisirea,ă ă ţ anatematisirea mirenilor, preo ii ace tia i mirenii, nici caterisi i nu sunt cu lucrul niciţ ş ş ţ afurisi i , ori anatematisi i. Învinov i i îns sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, oriţ ţ ăţ ţ ă anatematisire, iar acolo spre Dumezeiasca osând . Precum i când un împ rat va porunciă ş ă slugii sale s bat pe un altul, care i- a gre it, dac sluga cea poruncit nu va lucra poruncaă ă ş ă ă împ ratului, acela ce a gre it împ ratului a r mas neb tut, învinov it îns spre b taie.ă ş ă ă ă ăţ ă ă Drept aceea tare gre esc cei f r minte care zic, cum c în vremurile acestea to i cei sfin i iş ă ă ă ţ ţ ţ care în afar de Canoane s- au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisi i. De cei sfin i iă ţ ţ ţ prih nitoare limb este aceea ce nebune te pe acest fel de cuvinte le bârfe te, neîn elegândă ă ş ş ţ c porunca Canoanelor f r de punerea în lucrare a persoanei a doua, adic a soborului,ă ă ă ă este nes vâr it . F r mijlocire i mai înainte de judecat , ne lucrând de sine i. Însu iă ş ă ă ă ş ă ş ş Dumnezeie tii Apostoli ar tat se t lm cesc pe sine i cu al 46- lea Canon al lor, fiindc nuş ă ă ă ş ă zic c îndat acum cu lucrul se afl caterisit oricare episcop sau preot va primi botezulă ă ă ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adic a sta de fa la judecat ; i de se va dovedi c aă ţă ă ş ă f cut acesta atunci s se dezbrace cu hot rârea voastr de preo ie, aceasta poruncim.ă ă ă ă ţ28 Pentru aceast pricin , precum se vede la Praznicul Adormirii Preasfintei de Dumnezeuă ă N sc toarei, aduceau struguri la Patriarhul în Altarul Bisericii celei din Vlaherna, după ă ă sfâr itul Dumnezeie tii Liturghii, precum zice Valsamon. Iar în ziua de azi, obiceiul cel maiş ş în multe locuri se zice, este a se aduce struguri cei de acest fel la Praznicul Schimb rii laă Fa a Mântuitorului, i a se blagoslovi de preo i. i ar putea cineva a se nedumeri, pentru ceţă ş ţ Ş numai spicele grâului i strugurii s se învredniceasc de atâta cinste, i s se aduc înş ă ă ş ă ă l untru în altar, i nu vreo alt road ? Poate pentru acesta, pentru c din acestea se faceă ş ă ă ă pâinea i vinul, care se prefac în Trupul i Sângele Donului. i cum c noile m nunchiuri nuş ş Ş ă ă sunt legume, precum a tâlcuit Valsamon, se arat din însu i Canonul acesta, care pe legumeă ş ar tat le- a oprit. Pe m nunchiuri i Teodorit spice noi le- a tâlcuit la tâlcuirea celeiă ă ş levitice ti, i Filon Iudeul. Iar Canonul 44 a Soborului din Cartageni, anume zice: S se aducş ş ă ă pârga de struguri i de grâu. ş29 Mai ar tat decât to i Proorocii i mai deslu it a proorocit pe acestea trei feluriă ţ ş ş cre tineasc jertf Solomon zicând, ca din partea Ipostaticii în elepciuni a lui Dumnezeu, înş ă ă ţ capul al nou lea a Pildelor. „Veni i de mânca i pâinea mea. i be i vinul care am dres vou .ă ţ ţ Ş ţ ă Iar în loc de, care am dres, Ar beasca t lm cire are, cel amestecat cu ap (?). Veziă ă ă ă ă (Ravvenul Samuil, alc tuire de aur. Cap. 20) i înseamn , cum c unirea vinului i a apei înă Ş ă ă ş Potir, odat se face la Dumnezeiasca Liturghie. La punerea înainte numai la început adic .ă ă C apa cea cald care în vremea împ rt irii singur la urm se pune, pentru alt pricină ă ă ăş ă ă ă ă pune. i vezi sub însemnarea Canonului 32(Ş λβ) al Soborului al aselea. Drept aceea r u facş ă oarecare f când a doua unire în vremea Heruvice tii cânt ri, i punând vin i ap în Potir.ă ş ă ş ş ă

i de acum înainte [s ] înceteze (despre) aceast nerânduial . Ca s nu cad sub canon iŞ ă ă ă ă ă ş 19

∀) Porunce te, ca strugurii ce se aduc în sfântul Altar, trebuie a se blagoslovi deş Preot cu osebit rug ciune i blagoslovenie, de cea a Tainilor, ca noi luând cuă ă ş blagoslovenie din mâinile Preo ilor, c mul umim lui Dumnezeu, c prin bunaţ ă ţ ă întocmirea vremilor iconomice te cele spre îndestularea vie ii noastre. Iar pe Preo iiş ţ ţ cei ce nu fac a a, ci unesc strugurii ace tia cu Trupul i Sângele Domnului,ş ş ş caterisirii îi supune. Iar cel 32 al aceluia i mustr pe armeni, ca pe unii ce aducă ş ă vinu numai, i nu amestecat cu ap . Iar cel 99 al aceluia i, opre te i a se aduce laş ă ş ş ş Jertfelnic c rnuri fripte. Iar cel 57 al aceluia i, anume opre te a se aduce laă ş ş jertfelnic lapte, i miere. M car c acestea se aduceau mai înainte dup zisulş ă ă ă Canon 44 al soborului din Cartaghei, pentru prunci. Iar cel al 8 al lui Theofil rânduie te ce s se fac , câte vor r mâne din aducerile înainte i din ape.ş ă ă ă ş

Canonul 4

Celelalte poame toate la cas trimit se, pârg Episcopului, iă ă ă ş Presbiterilor, i nu la jertfelnic. i ar tat este, cum c Episcopul, i Presbiterii,ş Ş ă ă ş le vor împ r i Diaconilor, i celorlal i Clerici. [Apos. 3; Sob.6: 28, 32, 57, 59;ă ţ ş ţ Cart: 44, Theofil 8]

Tâlcuire

Canonul acesta rânduie te, c toate celelalte poame, (afar de spicele deş ă ă grâu, i de struguri, i de unt de lemn, i de t mâie) s nu se aduc în sfântulş ş ş ă ă ă Altar, ci s se trimit la casa Episcopului i a Preo ilor, când sunt întâi ar tate. Caă ă ş ţ ă cei ce trimit acestea, vrednic mul umire se înal lui Dumnezeu prin trân ii, c ciă ţ ţă ş ă leau d ruit ni te bun t i ca acestea. i este ar tat c Episcopul i Preo ii nu seă ş ă ăţ Ş ă ă ş ţ vor îndulci de ele singuri, ci le vor împ r i i Diaconilor, i celorlal i Clerici ca i eiă ţ ş ş ţ ş s se împ rt easc .ă ă ăş ă 30 Vezi tâlcuirea Canon 3 Apostolesc.

CANON 5

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, pe femeia sa s nu o lepede cuă pricinuire de evlavie. Iar de o va lep da, c se afuriseasc , iar mai r mânândă ă ă ă s se cateriseasc . [Canon 13, 48; Sob: 6; Gang:4; Cart: 4, 33]ă ă

TÂLCUIRE

Legea cea veche adic ierta celor c s tori i a i desp r i pe femeile sale,ă ă ă ţ ş ă ţ când voia, i f r de nici o binecuvântat pricin . Iar Domnul la Evanghelie, o aş ă ă ă ă oprit aceasta foarte. De unde i Apostolii urmând rânduirii Domnului, oprescş aceasta în Canonul acesta, i zic: Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, s nu î iş ă ş lepede femeia, adic s nu o despart cu sila, adic f r de învoiala aceleia,ă ă ă ă ă ă pentru pricinuire i chip de evlavie. Iar de o va desp r i, s se afuriseasc , pânş ă ţ ă ă ă

sub certare. C niciodat întru alt vreme se face a doua unire f r numai când se întâmplă ă ă ă ă ă a se v rsa sfintele, ori a uita Preotul, i vezi la acela i sub însemnare a Canonului al 32(ă ş ş λβ)-lea al Soborului al aselea.ş30 Mai curat în i i Apostolii pentru acestea rânduind în rândurile lor Cartea 2 Cap 27 zic, cş ş ă poamele i protofanisima (adic cele ce întâi se arat ), i zeciuielile grâului, a vinului, i untş ă ă ş ş de lemnului, i a celorlalte semin e, c se trimit la Episcop, i la Preo i; ca ei s le împartş ţ ă ă ş ţ ă ă la Clerici. Adic , la cei afar de Altar, câte o parte; iar la cei din l untru Altarului, câte două ă ă ă p r i. Dar vezi i Cartea a patra a acelora i rânduiri Cap 6, 7, 9, 10. Ca s te înve i de la careă ţ ş ş ă ţ trebuie a primi Clerici acest fel de daruri i co ciugele, i de la care s nu le primeasc .ş ş ş ă ă Vezi i sub însemnarea Canonului al 8 al lui Theofil.ş

20

ce se va îndupleca ca iar i s o ia în casa sa. Iar de va r mânea întru pizma sa,ăş ă ă i nu va voi a o primi, s se cateriseasc de Preo ie de istov. Fiindc cu aceastaş ă ă ţ ă

ce face s vede, c necinste te nunta, care dup Apostolul este cinstit ; i că ă ş ă ă ş ă socote te patul i împreunarea necurate, care de însu i Apostolul, sau numitş ş ş nespurcate. [Evr. 13: 1, Col. 4] Las a zice, c i la aceast desp r ire mijloce teă ş ă ă ţ ş precurvie, precum au zis Domnul: „Cela ce ar l sa pe femeia sa, afar deş ă ă cuvânt de curvie, o face pe ea s prea ea s preacurveasc .” [Mat. 5: 32] Dar iă ă ă ş Apostolul a zis: „Legatuteai cu femeie, nu c uta dezlegare. i, s nu v lipsi iă Ş ă ă ţ pe unul de altul, f r numai dac din învoire, ca s v z bovi i cu postul i cuă ă ă ă ă ă ţ ş rug ciunea.ă 31” [1 Cor. 7: 5, 27]

SIMFONIEA a i Soborul al 6lea în Canonul 13 rânduie te, ca s r mân statorniceş ş ş ă ă ă

i nedesp r ite c s toriile celor sfin i i, i fiind acestea mai înainte de a se sfin iş ă ţ ă ă ţ ţ ş ţ însura i, s nu se opreasc pentru nunt de a lua Preo ia. Nici s fie datori cândţ ă ă ă ţ ă se hirotonesc a m rturisi, c dup ce se vor face Preo i s se despart de femeileă ă ă ţ ă ă lor. Precum un nelegiuit obicei ca acesta a st pânit la Roma. Iar de i canonul ală ş 4lea i al 33 al Soborului din Cartagina zic c Episcopii i Preo ii i Diaconii iş ă ş ţ ş ş Ipodiaconii s fie întreg în elep i, i s se dep rteze de femeile lor, după ţ ţ ş ă ă ă hotarele lor; dar tâlcuitorii Canoanelor, Zonara i Valsamon, i mai ales Soborulş ş al 6lea în Canonul 13, tâlcuind Canoanele cele de mai sus: s se dep rtezeă ă numai la vremea efimeririi lor (a s pt mânii, dup obi nuin a limbii noastre), iă ă ă ş ţ ş nu totdeauna, afar de Episcopi i vezi acolo.ă ş 32

CANON 6

31 Înseamn c în vremurile vechi era iertat a avea Episcopii femei, pentru aceasta iă ă ş Canonul acesta rânduie te s nu despart Episcopul pe femeia sa. Iar din vremeaş ă ă ă Soborului 1 se vede s- au luat obiceiul a nu se însura sfin i i, i mai ales Arhiereii, îns câ iţ ţ ş ă ţ voia, i nu de nevoie precum aceasta se arat din cuvintele ce au pus înainte sfântulş ă Pafnutie M rturisitorul i Episcopul unei cet i a Tivaidelor de sus la Soborul 1 precum vomă ş ăţ zice în urm toarea sub însemnarea aceluia i Canon adeveritor al obiceiului acestuia, încă ş ă nu era. Iar sfântul i a toat lumea Soborul (6) mai în urm , i prin Canon a înt rit obiceiulş ă ă ş ă acesta, rânduind în al 12- lea Canon al s u, de nevoie singuri Episcopii s nu aib femei. Nuă ă ă stricând pe acest Apostolesc (c nu rânduie te, ca Preo ii cei ce au femei s le lepede, adică ş ţ ă ă s le despart în sil i f r învoirea lor, care este împotriva Apostolescului Canon: Ci cuă ă ă ş ă ă amândoura învoire, i cu mul umire desp r indu - se femeile, a a cei ce le aveau pe eleş ţ ă ţ ş Preo ii, ori Diaconii, ori Ipodiaconii, s se Hirotoneasc Episcopi, dup Canonul 48 alţ ă ă ă aceluia i) ci înainte purtând grij zice, pentru mântuirea i mai multa sporire Cre tinilor, iş ă ş ş ş pentru neprih nirea Arhiere tii vrednicii. Fiindc i Moise, dup ce s- a învrednicită ş ă ş ă Proorocescului Dar de aceia cu femeie nu s- a împreunat, dup sfântul Epifanie. (Tomul 2,ă Cartea 3 alegerea 87)32 Fiindc Latinii aduc înainte pe Dumnezeiescul Epifanie, c în alegerea 50 zice, pe b rbatulă ă ă unei femei nu- l prime te Biserica spre Preo ie, de nu se va înfrâna despre dânsa, cu care sş ţ ă une te la socoteal , i Inochentie i Dialogul: se cade a zice, cum c nou nu ne pas ce auş ă ş ş ă ă ă zis, sau ce au socotit oarecare P rin i. Ci ce zice Scriptura i Soboarele cele de toat lumea,ă ţ ş ă

i socoteala ob teasc a P rin ilor. C socotin a unora nu înt re te dogm în Biseric . Ziceş ş ă ă ţ ă ţ ă ş ă ă înc i Sozomen Cartea 1, Cap. 23 „Pafnutie M rturisitorul la întâiul Sobor în Niceea nu aă ş ă l sat s se opreasc nunta Preo ilor, m car de o voiau oarecare, ci au zis c nunta Preo iloră ă ă ţ ă ă ţ este întreag în elepciune, i trebuie a se l sa fie tecare în voia sa, dup predania cea vechieă ţ ş ă ş ă a Bisericii. C scrie i Pavel lui Timotei, Diaconii s fie b rba i au unei femei. i lui Tit „Deă ş ă ă ţ Ş este cineva neprih nit, b rbat al unei femei”; i Soborul cel din Gangra anatematise te pe ceă ă ş ş ce nu se împ rt esc de Preot însurat, Canon 4. C ci a împiedica nunta Preo ilor, esteă ăş ă ţ socoteal a ereticilor, i mai ales a Maniheilor, precum zice Augustin, eres. 40 i 46. C maiă ş ş ă ales i pildele m rturisesc. C Felix Episcopul Romei, a fost fiu al Preotului Felix. Papaş ă ă Agapit fiu al Presbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop. i mul i al ii, auŞ ţ ţ fost fii de Preo i; i m rturise te acela i Epifanie la acela i loc, c socoteala aceea, numai laţ ş ă ş ş ş ă unii se urma i nu la to i. Dar poate c cu sf tuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.ş ţ ă ă

21

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lume ti purt ri de grij s nuş ă ă ă ia asupr i, iar de nu s se cateriseasc . [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4: 3, 7;ăş ă ă a celui 7: 1; al celui III: 11; din Cart: 18]

TÂLCUIRENu este iertat celor Preo i i (ori sfin i i) a se împletici pe sine i în lucruriţ ţ ţ ţ ş

lume ti, ci s se îndeletniceasc la Dumnezeiasca slujb a f g duin ei lor, i sş ă ă ă ă ă ţ ş ă p zeasc mintea lor slobod de fie tece tulburare i zarv lumeasc . Dreptă ă ă ş ş ă ă aceea i Canonul acesta rânduie te, ca Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, cş ş ă nu primeasc asupr i purt ri de grij lume ti. Iar de le prime te acestea, i nuă ăş ă ă ş ş ş voie te a le lep da de la sine, ci r mâne întru ele, s se cateriseasc . Iar Carteaş ă ă ă ă cea praviliceasc a lui Fotie Titlu 8 zice c Episcopii nu se cade a primi purt riă ă ă de grij , i a se face epitropi, nici ai însu i rudeniilor sale. Dup a 13, 14, 15ă ş ş ă Titlu 1. Cartea a 3a a celor împ r te ti. Afar numai dac epitropia aceastaă ă ş ă ă este c s se împart pomene, i milostenii pentru ruda lor cea moart , după ă ş ă ă neara 68 a în eleptului Leon. Cite te i Canoanele însemnate la margine uniteţ ş ş cu acesta, care opresc pe Clerici de la lume tile purt ri de grij .ş ă ă

CANON 7

Dac vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Pa tilor maiă şnainte de prim v reasca Isimerie cu Iudeii o va s vâr i, s se cateriseasc .ă ă ă ş ă ă [Apos: 70, 71; Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]

TÂLCUIRE33

33 Pentru aflarea Pash i (Pa tilor), îndreptare prea alese, i care nu puteau a se face maiă ş ş bune, zice Mathei Vlastar, au a ezat i au dat sfântul i de toat lumea Soborul 1, dupş ş ş ă ă Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1, ne se afl . Dar precumă

i la Mathei Vlastaris, i în sfintele Evanghelii tip rite, i în alte c r i multe. Deci peş ş ă ş ă ţ am run ita (am nun ita) cuno tin a Pascaliei ace tia noi l sând a o înv a deosebit iă ţ ă ţ ş ţă ş ă ăţ ş chiar Pascaliocuvânt torii no tri, atâta numai zicem la aceasta subînsemnare, cum c patruă ş ă oarecare de nevoie se caut pentru Pa tile noastre: (1) C Pa tile trebuie a se face totdeaunaă ş ă ş dup echinoc iu de prim var , (2) C nu se cade a se face întru aceea i zi, cu legiuitele Pa tiă ţ ă ă ă ş ş ale Iudeilor (care amândou acestea s hot r sc de acest al 7- lea Apostolesc Canon) (3) Caă ă ă ă s nu se fac chiar i nehot rât dup echinoc iu, ci dup cea întâi Lun plin a lui Martie,ă ă ş ă ă ţ ă ă ă care se va întâmpla dup echinoc iu. (4) Ca s se fac în întâia Duminic ce se va întâmplaă ţ ă ă ă dup Luna plin (iar aceste dou din predanie le avem, i nu din Canon). Drept aceea ca să ă ă ş ă se p zeasc câte patru rânduirile acestea deopotriv în toat lumea, i s pr znuiască ă ă ă ş ă ă ă Cre tinii întru aceea i vreme, i întru aceea i zi Sfântele Pa ti, i s nu aib trebuin înş ş ş ş ş ş ă ă ţă fiecare an de astronomi, i de Soboare, au tocmit de Dumnezeu în elep i ii P rin i dreptarulş ţ ţ ţ ă ţ cel pentru Pa ti. Dar înseamn c pentru nerânduiala [grece te anomalia] mi c rii Lunii, nuş ă ă ş ş ă se p ze te a patra rânduire totdeauna, ci câteodat se calc . Fiindc dup acela i Vlastar,ă ş ă ă ă ă ş dup 300 de ani, cu dou zile dup întâia plin lunie (Lun plin ) urmeaz a se faceă ă ă ă ă ă ă legiuitele Pa ti, în zi de Duminic . Iar aceste dou zile, care prisosesc din nerânduialaş ă ă aceasta, ad ugându - se, trec uneori peste Duminica 1 care se întâmpl dup plinalunieă ă ă (Luna plin ) a lui Martie, în care Duminic noi pr znuim Stâlp rile, i în cea viitoare facemă ă ă ă ş Pa tile. Iar din aceast pu in c lcare, nici o abatere din Blagocestie, nici ceva necuviincios,ş ă ţ ă ă ori primejdie sufleteasc nu urmeaz . Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostom (înă ă ş Cuvântul cel c tre cei ce postesc la Pa tile cele dintâi) zice: Scump tatea timpului, iă ş ă ş pândire a zilelor Biserica lui Hristos nu tie. Fiindc de câte ori m nânc Pâinea aceasta deş ă ă ă via f c toare, i bea Paharul acesta, veste te moartea Domnului. i Pa ti s vâr e ti: ciţă ă ă ş ş Ş ş ă ş ş fiindc la Soborul întâi s- au adunat P rin ii i au rânduit când s se fac Pa tile, cinstindă ă ţ ş ă ă ş Biserica pretutindenea pe învoire i pe unire, au primit rânduiala care ei au f cut. Deciş ă trebuia dup Hrisostom, i Latinii mai mult s cinsteasc învoirea i unirea Bisericii decâtă ş ă ă ş pe pândirea vremilor (adic pe a echinoc iului, care s- a pogorât acum la 11 Martie, fiind înă ţ vremea Soborului 1 la 21 Martie) i s pr znuiasc Pa tile cu noi, i s nu necinsteasc peş ă ă ă ş ş ă ă cei 318 de Dumnezeu purt tori i de rane purt tori P rin i, care o au legiuit aceasta după ş ă ă ţ ă Dumnezeiasca luminare, socotindu - i pe ace tia ca pe ni te f r de minte, i oc rândş ş ă ă ş ă

22

Dou echinoc ii face soarele în an, adic una, în timpul prim verii, iar altaă ţ ă ă în timpul toamnei. i s zic echinoc ii (isimerii), fiindc atunci întocmai esteŞ ă ţ ă ziua cu noaptea, i dipotriv , noaptea cu ziua. i echinoc iul de toamnş ă Ş ţ ă (tomnateca isimerie), se face în luna septembrie, când soarele intr în primaă Mir (?) a zodiei ce se cheam cump n . Nu acei în stele i sim ite, ci acei f ră ă ă ă ş ţ ă ă de stele i gândite. Iar echinoc iul de prim var (cea prim v reasc isimerie),ş ţ ă ă ă ă ă se face în luna martie, când soarele intr în prima Mir (?) a zodiei ce seă ă cheam berbec, nu acelui sim it i în stele, a celui ce este schimb cios, ci a celuiă ţ ş ă gândit i f r stele ce este neschimb cios dup astronomi. Deci echinoc iul deş ă ă ă ă ţ prim var , pentru nepotrivirea a îns i mi c rii soarelui de la apusuri c treă ă ăş ş ă ă r s rituri, nu se face totdeauna întru una i aceea i zi, ci în vremea Sfin iloră ă ş ş ţ Apostoli, era în 22 a lui martie, dup rânduiala acelora i Apostoli (Cartea 5, capă ş 17) ori dup al ii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toat lumea, era în 21ă ţ ă martie, dup Sevastos i al ii. i acum în vremurile noastre, se face în 11, ori iă ş ţ Ş ş 10 a lui martie. (c dup astronomii vechi, Ptolemeu i al ii, o noapte i o zi seă ă ş ţ ş pogoar în 134 de ani; precum se vede în cartea numit „Tomos agapis”, foaiaă ă 540). Acestea a a mai înainte fiind cunoscute, Canonul acesta apostolescş rânduie te, c ci care Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, ar pr znui Sfintele Pa tiş ă ă ş mai înainte de echinoc iu de prim var , împreun cu legii Pa tile Iudeilor, s seţ ă ă ă ş ă

Biserica pe maica noastr a tuturor. C , (zice dup urmare Hrisostom) de ar fi i gre ită ă ă ş ş Biserica, negre it nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din am runta paza aceasta a vremii,ş ă cât de mare r u s- au pricinuit din osebirea aceasta, i din dezbinarea cea din Catoliceascaă ş Biseric . Fiindc zice „Nu poart grij Dumnezeu i Biserica pentru acest fel de pândire aă ă ă ă ş vremilor i a zilelor, de cât pentru singur unirea i pacea. i vezi iubitul, cumş ă ş Ş Dumnezeiescul Hrisostom nume te schismatici pe Latini, pentru c din nou au izvoditş ă Pascalia lor i Calendarul, nu pentru c nu este aceasta, dup echinoc iu dreapt . Pentru cş ă ă ţ ă ă

i noi vedem c echinoc iul a r mas cu adev rat 11 zile înapoi. Ci pentru c cu aceasta s- auş ă ţ ă ă ă deosebit de noi, care este o vinov ie neiertat , dup acesta i Sfânt. C zice întru acela iăţ ă ă ş ă ş cuvânt, a posti cineva, i a face Pa tile în aceast vreme, ori în aceea, dup 21 a lui Martie,ş ş ă ă s zicem, precum facem noi, ori dup 11 a lui Martie, precum fac Latinii, aceasta nu esteă ă vinov ie. Iar a dezbina cineva Biserica, i a se împotrivi cu prigonire, i a face împerecheriăţ ş ş

i desp r iri, i a deosebi pe sine i pururea de Ob tescul Sobor al Bisericii, aceasta esteş ă ţ ş ş ş p cat neiertat, i de prihan vrednic, i are mult munc i pedeaps . C trebuie s tie ei că ş ă ş ă ă ş ă ă ă ş ă

i Soboarele cele de toat lumea, care s- au f cut dup cel întâi, i ceilal i P rin i, vedeau cuş ă ă ă ş ţ ă ţ adev rat i ei, ca ni te în elep i ce erau, c mult s- au pogorât echinoc iul. Dar înc n- auă ş ş ţ ţ ă ţ ă voit a o str muta din 21 martie, unde o au g sit Soborul 1. Cinstind mai mult pe învoirea iă ă ş unirea Bisericii, decât pe am run imea echinoc iului, care nu pricinuie te, nici la aflareaă ţ ţ ş Pa tilor noastre o tulburare, nici v t mare Blagocestie. Iar mai ales c am run imea aceastaş ă ă ă ă ţ

i pricinuie te Latinilor, dou necuviin e mari, adic , a pr znui ei Pa tile, ori cu Iudeii, careş ş ă ţ ă ă ş este împotriva acestui Apostolesc Canon, ori mai înainte de Iudei. i cum c mai mult placeŞ ă lui Dumnezeu rânduiala Pascaliei, i în scurt a zice, a Calendarului nostru, de cât rânduialaş Pascaliei i a Calendarului Latinilor, este v zut din minunile ce au ar tat i ar t pân acumş ă ă ş ă ă ă pentru aceasta. C ci în p r ile Heliopolis cei din Egipt, unde sunt Piramidele cele dou mari,ă ă ţ ă în fie tecare an lucreaz Dumnezeu minune ca aceasta: Adic , în seara Joii cei mari aş ă ă noastre (nu a Latinilor) p mântul vars moa te i oase vechi de oameni. De care s umpleă ă ş ş ă un câmp lat, care stau pân în Joia în l rii, i atuncea se ascund i nicidecum se v d, până ă ţă ş ş ă ă iar i în Joia cea mare. Aceasta nu este vreo basn [basm], ci adev rat lucru, i m rturisit deăş ă ă ş ă Istoricii vechi i noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, i de pururea pomenitulş ş Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în hronograful Arabicesc îl poveste te fila 266 i cuş ş ochii s i l- a v zut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele acestea omene ti maiă ă ş înainte vestesc, învierea mor ilor ce va s fie, precum le- a v zut i Proorocul Iezechiel.) Darţ ă ă ş scrie i pomenita Coresie, c Pa tile scria c tre Papa Leon (precum se arat în Epistola 63 aş ă ş ă ă lui Leon) cum c Pr znuind oarecând Pa tile, R s ritenii în 22 a lui aprilie, iar Apusenii înă ă ş ă ă 25 a lui martie, un izvor de ap fiind uscat mai înainte, s- a umplut de ap în 22 a lui aprilie,ă ă la Pa tile noastre, i nu la al Latinilor. Vezi pe Dosithei cartea 12 pentru Patriarhii cei aiş ş Ierusalimului care poveste te de o minune ce s- a f cut la Beligrad, adeveritoareş ă calendarului nostru, i surp toare calendarului latin, pe care o a v zut un Paisie Patriarh alş ă ă Ierusalimului, un aluat ce s- a pl m dit de o latinc în ziua Proorocului Ilie, s- a pref cut înă ă ă ă piatr u oar , numit Chisira.ă ş ă ă

23

cateriseasc . (Fiindc din Iudei, cei mai în elep i, p zeau s pr znuiasc după ă ţ ţ ă ă ă ă ă echinoc iu Pa tile, dup Vlastar, precum a rânduit Moise aceasta. Iar cei maiţ ş ă

r no i, o pr znuiau înainte de echinoc iu, dup cum arat Canonul acesta, iţă ă ş ă ţ ă ă ş dup urmare de dou ori întru acela i an pr znuiau Pa tile; precum aceastaă ă ş ă ş înseamn Epistolia împ ratului Constantin, ca pentru Pa tiă ă ş 34, ce se afl în carteaă 1 a Istoriei lui Teodorit, capitolul al 10lea i al 9lea cum zic al ii. Dar când sş ţ ă se s vâr easc aceasta? Dup echinoc iu i dup Pa tile legii. Dup echinoc iu,ă ş ă ă ţ ş ă ş ă ţ c ci echinoc iul fiind m sur desp r itoare a unui an deplin, dac înainteaă ţ ă ă ă ţ ă echinoc iului vom pr znui, facem de dou ori Pa tile întru acela i an, i dupţ ă ă ş ş ş ă urmare de dou ori însemn m moartea Fiului lui Dumnezeu. Iar de o vomă ă pr znui dup echinoc iu, numai un Pa ti facem în an, i prin urmare o moarte aă ă ţ ş ş lui Hristos vestim. Pentru aceea i însu i Apostolii în a ez mânturile lor (carteaş ş ş ă 5, cap 17) acestea zic. „Se cade voi fra ilor zilele Pa tilor cu scump tate a leţ ş ă face, cu toat sârguin a, dup schimbarea echinoc iului, ca nu de dou ori în an,ă ţ ă ţ ă a unei p timiri s face i pomenire, ci odat în an, aceluia ce odat a murit. iă ă ţ ă ă Ş iar i dup pa tile iudeilor, întâi, ca înainte s fie închipuirea, adic Junghiereaăş ă ş ă ă Mielului, i apoi s urmeze ceea ce se închipuia, adic Moartea Domnului iş ă ă ş Învierea.” Înc i alta, ca s nu o pr znuim în alt zi a s pt mânii, precumă ş ă ă ă ă ă pr znuiesc iudeii, în oricare zi se întâmpl 14 a lunii, ci totdeauna Duminic ,ă ă ă precum i aceasta, în acela i loc Apostolii o zic. C pentru aceasta i câteodatş ş ă ş ă când se întâmpl a fi legiuitele pa ti [ale iudeilor] în zi de Duminic , noi nuă ş ă pr znuim întru aceea i Pa ti, ci în viitoarea Duminic , ca s nu pr znuimă ş ş ă ă ă împreun cu iudeii. Fiindc i dup însu i adev rul lucrurilor, atunci întâiă ă ş ă ş ă iudeii pa tile lor au pr znuit, i apoi Învierea Domnului sa f cut, al c rui chipş ă ş ă ă i aducerea aminte aduc Pa tile care pe tot anul acum noi le pr znuim.ş ş ă

SIMFONIEi cum c cu iudeii nu se cade a împreun pr znui, ori darurileŞ ă ă ă

s rb torilor lor i azimele a le primi, i Apostolescul Canon 70 ci i 37 i 38 ală ă ş ş ş ş celui din Laodiceea rânduie te. Ci nici se cade a ne ruga împreun cu ei, dupş ă ă Apostolescul Canon 65, nici untdelemn a aduce în sinagoga lor. După Apostolescul Canon 71. i caterise te pe cei hirotesi i Canonul 1 al SoboruluiŞ ş ţ din Antiohia pe care nu p zesc hotarul cel pentru Pa ti a întâiului Sobor, ci oă ş s vâr esc cu iudeii. Iar Canonul 70 i 81 i 117 a celui din Cartagina rânduie teă ş ş ş ş pentru zilele Pa tilor când s se afle, i unde s se scrie, i la ceilal i s seş ă ş ă ş ţ ă spun . Iar Canonul 11 al Soborului 6 opre te înc i de a chema vreun cre tină ş ă ş ş pe iudei spre lecuire, ori a se sc lda cu dân ii.ă ş

CANON 8

Dac vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogulă Preo esc, aducerea înainte f cânduse, nu se va împ rt i, spue pricina, iţ ă ă ăş ş de va fi bine cuvântat , aib iertare. Iar de nu o va spune s se afurisesc ,ă ă ă ă

34 C marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lâng alte bun t i ce a f cut, a adaosă ă ă ăţ ă i aceasta, s roage pe întâiul Sobor a toat lumea s rânduiasc ca s se pr znuiascş ă ă ă ă ă ă ă

Sfintele Pa ti în toat lumea întru una i aceea i zi. C nu au suferit fericitul s vad pentruş ă ş ş ă ă ă praznicul acesta desp r it Biserica lui Hristos, i c se fac multe soboare în osebite p r i, iă ţ ă ş ă ă ţ ş c apusenilor li se st împotriv pentru aceasta despre Asieni, Apusenii urmând obiceiulă ă ă b trânilor celor mai înainte de ei, iar Asienii, urmând lui Ioan Evanghelistul, i celorlal iă ş ţ Apostoli, precum scrie Policarp al smirnei c tre Victor al Romei. Dup Eusebie cartea 5 capă ă 13. Vezi i cuvintele lui Hrisostom cele pentru Pa ti. În care minunat aligorise te pe cele aleş ş ş Pa tilor vechi în Hristos.ş

24

ca unul ce sa f cut pricinuitor de v t mare norodului, i prepus a f cută ă ă ş ă întru el asupra celui ce o a adus, ca i cum nu s n tos o a adus.ş ă ă 35

TÂLCUIRECanonul acesta va, ca to i i mai ales cei Hirotonisi i, s fie înainte g ti i iţ ş ţ ă ă ţ ş

vrednici a se împ rt i cu Dumnezeie tile Taine, când se face aducerea înainte,ă ăş ş adic sfin ita slujb a Trupului Domnului. Iar dac cineva din ei nu se vaă ţ ă ă împ rt i fiind fa la Dumnezeiasca Liturghie, s spun pricina, pentru care nuă ăş ţă ă ă sa împ rt ită ăş 36, i de va fi dreapt i binecuvântat s ia iertare. Iar de nuş ă ş ă ă voie te s o spun , s se afuriseasc . Fiindc se face pricin de v t mareş ă ă ă ă ă ă ă ă norodului, pentru c d prilej s prepue norodul, c Preotul ce a liturghisit esteă ă ă ă nevrednic, i pentru aceasta na voit a se împ rt i de la el.ş ă ăş

CANON 9

To i credincio ii cei ce intr (în biseric ) i aud Scripturile, dar nuţ ş ă ă ş îng duiesc la rug ciune, i la Sfânta împ rt ire, ca unii ce fac nerânduială ă ş ă ăş ă în Biseric trebuie s se afuriseasc . [A celui 6: 66; Antiohi: 2; Timot 3: 13]ă ă ă

TÂLCUIREAmândoi tâlcuitorii Sfin itelor Canoane, Zonara i Valsamon, tâlcuindţ ş

Apostolescul Canonul acesta, cu un glas zic, cum c , cre tinii câ i intr înă ş ţ ă Biseric , când se s vâr e te Dumnezeiasca Liturghie, i aud Dumnezeie tileă ă ş ş ş ş Scripturi, dar nu a teapt pân în sfâr it, nici se împ rt esc, ace tia trebuie sş ă ă ş ă ăş ş ă se afuriseasc , fiindc pricinuiesc nerânduial în Biseric . i Zonara zice a a:ă ă ă ă Ş ş „De la to i Canonul acesta cere, Sfânta Jertf s vâr induse, pân la sfâr it sţ ă ă ş ă ş ă îng duiasc la rug ciune, i la Sfânta Împ rt ire. C i mirenilor atunci ades aă ă ă ş ă ăş ă ş se împ rt i li se cere.” Iar Valsamon: „Rânduirea Canonului acestuia prea iuteă ăş este. C afurise te pe cei ce intr în Biseric , i nu a teapt pân la sfâr it, niciă ş ă ă ş ş ă ă ş se împ rt esc.ă ăş 37

35 Întru alte tip rituri nu se afl aceasta, ca i cum s n tos oa adus.ă ă ş ă ă36 Din Canonul acesta se dezleag p ruta împotrivire ce se na te întru urm torul Apostolescă ă ş ă Canon al 9- lea. i între Hrisostom, i între celelalte Canoane a Soboarelor i ale P rin ilor.Ş ş ş ă ţ C ci, Apostolescul Canon 9, rânduie te s se afuriseasc to i cre tinii aceia care intr laă ş ă ă ţ ş ă Liturghie, i aud scripturile i nu se împ rt esc. i Hrisostom zice, s ias afar dinş ş ă ăş Ş ă ă ă Biseric , i s nu se roage împreun cu credincio ii, cei ce nu sunt g ti i a se împ rt i. „Că ş ă ă ş ă ţ ă ăş ă zice (în voroava 3 c tre efeseni) nu e ti vrednic a te împ rt i? Nu e ti dar vrednic niciă ş ă ăş ş împreun a te ruga cu cei vrednici de a se împ rt i. Auzi pe Diacon c strig , câ i sunte i înă ă ăş ă ă ţ ţ poc in ie i i. Câ i nu se împ rt esc, sunt în poc in . Pentru ce auzind pe Diacon c zice,ă ţă ş ţ ţ ă ăş ă ţă ă câ i nu pute i a v ruga, ie i i, tu stai cu obr znicie, i nu ie i? Iar Canoane ale Soboarelor iţ ţ ă ş ţ ă ş ş ş ale P rin ilor la multe p r i orânduiesc dimpotriv , s stea împreun cu credincio ii, i s seă ţ ă ţ ă ă ă ş ş ă roage împreun în vremea Liturghiei mul i din cei ce se poc iesc, înc s nu seă ţ ă ă ă împ rt easc . Deci pe aceast p rut împotrivire o dezleag i o învoie te Canonul acestaă ăş ă ă ă ă ă ş ş al optulea, poruncind, celui ce împreun se roag cu credincio ii i nu se împ rt e te, să ă ş ş ă ăş ş ă spun pricina de care se opre te i nu se împ rt e te. Pentru c cu troposul acesta, iă ş ş ă ăş ş ă ş împreun se roag pân în sfâr it, i nici se împ rt e te, nici se afurise te. C poate i se fiă ă ă ş ş ă ăş ş ş ă întâmplat ceva omenesc, adic , ori ap s fi b ut, ori s fi v rsat, ori altceva s fi p timit.ă ă ă ă ă ă ă ă37 Neprecurmare de la dumnezeiasca împ rt ire înva Canonul acesta. Iar de i ziceă ăş ţă ş Valsamon, la Canonul al 8- lea Apostolesc, c este cu neputin a s împ rt i cre tinii înă ţă ă ăş ş fiecare zi, iat c i se astup gura de Canonul acesta, i nevrând m rturise te, cum c esteă ă ă ş ă ş ă prea iute, pentru c afurise te pe cei ce fug i nu se împ rt esc. C ci cum ar fi voită ş ş ă ăş ă Dumnezeie tii Apostoli s legiuiasc lucru ce nu era cu putin a se p zi? Apoi Canonul nuş ă ă ţă ă zice în fiecare zi. Ci pe cei ce nu îng duiesc la Sfânta împ rt ire, când se s vâr e teă ă ăş ă ş ş Dumnezeiasca Liturghie. Iar celor ce r u tâlcuiesc Canonul i zic c afurise te pe cei ce nuă ş ă ş a teapt la Liturghie, pân ce se vor împ rt i cei vrednici, le astup gura Mateu Vlastar laş ă ă ă ăş ă slova alfa cap 25 zicând: „Eu socotesc, c cre tinii cei vechi, precum se sârguiau s creadă ş ă ă

25

SIMFONIEÎntru un glas cu Canonul acesta rânduie te i cel al 2lea al Soborului dinş ş

Antiohia, zicând: „To i cei ce intr Biseric în vremea Dumnezeie tii Liturghii, iţ ă ă ş ş aud Sfintele Scripturi, dar se întorc (asemenea s zicem s feresc ca i cumă ă ş pentru evlavie, i smerenie, dup tâlcuirea preabunului tâlcuitor Zonara) deş ă Dumnezeiasca Cuminec tur , dup vreo oarecare nerânduial . Ace tia zic, s seă ă ă ă ş ă afuriseasc . Pe îndesirea împ rt irii o adevere te i Canonul 66 al Soborului 6ă ă ăş ş ş poruncind cre tinilor în toat s pt mâna cea luminat , s se z boveasc cuş ă ă ă ă ă ă ă Psalmi i cu laude, i s se împ rt easc de Dumnezei tile Taine. Ci înc iş ş ă ă ăş ă ş ă ş din Canonul 3 al Sfântului Timotei îndesirea împ rt irii se socote te.” C dacă ăş ş ă ă acela iart pe cel ce se învrednice te a se împ rt i, nu îns în toate zilele, ciă ş ă ăş ă numai Duminica (de i în alte prescrieri este, numai la vremi), urm tor este cş ă ă cei ce nu se îndr cesc s iart a se împ rt i înc mai des. Iar oare carii vor, c ,ă ă ă ă ăş ă ă pentru aceasta acesta Timotei, în Canonul 3 rânduie te, ca Sâmb ta i Duminicaş ă ş prin învoire s nu se împreune b rba ii cu femeile, ca adic s se împ rt easc .ă ă ţ ă ă ă ăş ă Fiindc în vremea aceea numai în zilele acestea, precum am zis, se s vâr eaă ă ş Dumnezeiasca Liturghie. i adevere te pe socoteala lor aceasta iŞ ş ş Dumnezeiescul Iustin, zicând în a doua Apologie (sau dezvinov ire) „C în Ziuaăţ ă Soarelui, adic Duminica, se adun to i cre tinii la Biseric (care pentru aceastaă ă ţ ş ă i Kiriaca (Domne ti) se numea)” i s împ rt ea cu Dumnezeie tile Taine. iş ş ş ă ă ăş ş Ş

cum c dea pururea cre tinii se cade a îndesi la Dumnezeiasca împ rt ire, oă ş ă ăş adevereaz de la apus Dumnezeiescul Ambrozie zicând a a: „Vedem pe mul iă ş ţ fra i c se adun mai cu lenevire la Biseric , i mai ales c Duminicile nu suntţ ă ă ă ş ă de fa la Taine.” i iar i acesta i prih nind pe cei ce nu des se împ rt esc,ţă Ş ăş ş ă ă ăş zice pentru Pâinea cea de Tain : „Dumnezeu a dat nou Pâinea aceasta pentruă ă toate zilele, i noi o facem numai de o dat în an.” Iar de la Asia, mai ales dupş ă ă mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la cre tini. i vezi înainteş Ş cuvântarea tâlcuirii Epistolei c tre Romani, în Cuvântul 8 i câtre Evrei înă ş Cuvântul 18 la Fapte. i în Voroava 5 a Epistolei 1 c tre Timotei. i în VoroavaŞ ă Ş 17 a celei c tre Evrei. i în Cuvântul c tre cei ce se lipsesc de Dumnezeie tileă Ş ă ş adun ri, în Voroava 28 a celei 1 c tre Corinteni. În Cuvântul cel la fericitulă ă Filogonie. i în Cuvântul pentru Post. În care vezi cât se nevoie te, i câteŞ ş ş Ritorise te limba aceea frumoas , ca s îndemne pe cre tini s seş ă ă ş ă împ rt easc , întru aceea i vreme, i cu vrednicie, i ades. Dar vezi i peă ăş ă ş ş ş ş marele Vasilie în Epistolia c tre Kesaria Patrikia. i în Cuvântul 1 pentruă Ş Botez38. Ci i cel ce va lua aminte rug ciunile a toatei Dumnezeie tii Liturghii,ş ă ş oare nu vede ar tat, cum c toate acestea privesc spre a se împ rt i cre tiniiă ă ă ăş ş cei ce se adun la Liturghie, câ i adic sunt vrednici?ă ţ ă

drept, întocmai se sârguiau i s vie uiasc drept. Pentru aceasta i multe obiceiuri bune ceş ă ţ ă ş le pomenesc Dumnezei tile Canoane, care se obi nuiau în vremurile de atunci, acesteaş ş acum în vremurile noastre sunt într - alt fel i deosebite. La atâta neau adus r zvr tita iş ă ă ş lenevicioasa via a care o vie uim, încât nici s credem c vreodinioar cre tinii au fost ajunsţ ţ ă ă ă ş la atâta fapt bun , ca s se împ rt easc ades la fiecare Liturghie.ă ă ă ă ăş ă38 i marele Grigorie al Tesalonicului legiuie te în decalogul cel dup Hristos, c cre tinii sŞ ş ă ă ş ă se cuminece în toat Duminica, i în fiecare mare preznic (Filocalie fa a 951). Asemenea ziceă ş ţ

i Simeon al Tesalonicului c s nu lase cre tinii s treac 40 de zile, ci pe cât este cuş ă ă ş ă ă putin i mai curând s se împ rt easc , i în fiecare Duminic , de este chip, i mai alesţă ş ă ă ăş ă ş ă ş b trânii, i bolnavii (cap 360) ci i ortodoxa m rturisire, zice, c cre tinii cei mai evlavio i să ş ş ă ă ş ş ă se m rturiseasc în toat luna. Iar dac aceasta, este ar tat c i s se împ rt easc înă ă ă ă ă ă ş ă ă ăş ă fiecare lun , îns s se împ rt easc cu cuviincioas înainte g tire a zdrobirii inimii, aă ă ă ă ăş ă ă ă m rturisirii, a împlinirii Canonului, i a postului dup putere. Pentru care vezi la subă ş ă însemnarea Canonului 13 al Soborului 6.

26

CANON 10

Dac cineva cu cel scos de la împ rt ire (achinonitos) m car, în casă ă ăş ă ă de sar împreun ruga, acesta s se afuriseasc . [Apostol: 11, 12; Antioh: 2;ă ă ă Cart: 9]

TÂLCUIRENumele, (achinonitos) ne împ rt it, are trei însemn ri. C ci, ori arat peă ăş ă ă ă

cel ce st împreun în Biseric i se roag împreun cu ceilal i cre tini, dar nuă ă ă ş ă ă ţ ş se împ rt e te cu Dumnezeie tile Taine. Ori arat pe cel ce nici seă ăş ş ş ă împ rt e te, nici st împreun i rugânduse cu credincio ii în Biseric ci seă ăş ş ă ă ş ş ă afurise te (s deosebe te) de dân ii, i iese afar din Biseric i de laş ă ş ş ş ă ă ş rug ciune. Ori în cele din urm arat , c fiecare Cleric ce se va face de Clirosă ă ă ă (achinonitos) ne împ rt it: Episcopul s zicem, de Episcopii cei împreun cuă ăş ă ă el, Preotul, de Preo ii cei împreun cu el, ori Diaconul, de Diaconii cei împreunţ ă ă cu el, i ceilal i dup urmare. i fiecare neîmp rt it, adic osebit deş ţ ă Ş ă ăş ă credincio ii cei din Biseric , este întru aceea i vreme i Tainelor neîmp rt it,ş ă ş ş ă ăş dar fiecare de Taine neîmp rt it, nu este ne împ rt it i de adunareaă ăş ă ăş ş credincio ilor (?). Precum sunt Clericii cei ce sau caterisit, i dintre cei ce seş ş poc iesc cei ce stau împreun : Care, nici se împ rt esc, nici din Biseric ies, caă ă ă ăş ă cei ce se catihisesc (adic , se înva credin a) precum am zis. Iar Canonulă ţă ţ acesta, ne împ rt it în elege, dup a doua însemnare. Pentru care i zice,ă ăş ţ ă ş oricine sar ruga împreun cu acela ce pentru p cate sa osebit (sa afurisit) deă ă la adunare, i de la rug ciunea credincio ilor, m car i de nu sar împreunş ă ş ă ş ă ruga în Biseric , ci în cas , unul ca acesta, ori Hirotonisit de va fi, ori mirean, să ă ă se afuriseasc asemenea cu acela, de la Biseric , i de la rug ciunea cea cuă ă ş ă cre tinii. Pentru c aceast împreun împ rt ire de rug ciune, pe care o faceş ă ă ă ă ăş ă cu cel afurisit (osebit, sau desp r it) cunoscândul i tiindul acest fel, prive teă ţ ş ş ş spre necinstea i def imarea celui ce la desp r it, i îl clevete te pe el, ca iş ă ă ţ ş ş ş cum cu nedreptate la desp r it (afurisit).ă ţ

CANON 11

Dac cineva Cleric fiind, cu caterisit Cleric împreun sar ruga, s seă ă ă cateriseasc i el.ă ş

TÂLCUIREÎn dou chipuri se poate a se tâlcui Canonul acesta. C dac adic acesta,ă ă ă ă

împreun sar ruga, se va lua în loc de, împreun va liturghisi, toat noimaă ă ă Canonului este aceasta. Oricare Cleric împreun va liturghisi în tiin cu Clerică ş ţă caterisit, s se cateriseasc i el asemenea cu acela. (Care aceasta este i maiă ă ş ş dreapt ) dac zicerea, se roag împreun , însemneaz chiar dup zicerea sa, aă ă ă ă ă ă se împreun ruga; în elegerea Canonului este aceasta: Oricare Cleric sară ţ împreun ruga în tiin cu Clericul acela ce nu numai sa caterisit, ci i aă ş ţă ş îndr znit dup caterisis s lucreze ceva din ale clirosului ori i de sa caterisită ă ă ş adic , pentru p cate de Clericatul s u, iar dup caterisis, iar i c zând întruă ă ă ă ăş ă acelea i p cate, sa desp r it înc i de adunarea, i de rug ciuneaş ă ă ţ ă ş ş ă credincio ilor, unul ca acesta zic, s se cateriseasc , asemenea cu acela.ş ă ă

CANON 12

27

Dac vreun cleric, ori mirean, afurisit, adic neprimit, ducânduse înă ă alt cetate se va primi, f r de scrisori recomenduitoare, s se afuriseasc ,ă ă ă ă ă i cel ce la primit, i cel ce sa primit. [Apostol: 32, 33; Al 4lea Sobor: 11,ş ş

13; al 6lea Sobor: 17; Anti: 6, 7, 8, 11; Sard: 7, 8, 9; Laod: 41, 42; Cart: 97, 117]

TÂLCUIREAltul este cel afurisit, i altul cel neprimit. C cel afurisit adic , se desparteş ă ă

de la Biseric , i de la rug ciunea credincio ilor. Iar cel neprimit, pentru multeă ş ă ş chipuri de Arhiereu nu se prime te. Deci Canonul acesta pe amândoiş pomenindui împreun , numai pentru cel neprimit arat aici. Pentru aceea iă ă ş acest, nu este t lm citor numelui afurisit, ci parte de cuvânt deosebitor, careă ă osebe te pe cel afurisit de cel neprimitş 39. Drept aceea hot r te a a. Dac clerică ăş ş ă ori mirean se vor face neprimi i de Arhiereul lor. (Mireanul poate, pentru c saţ ă prih nit de el pentru vreo gre eal . Iar clericul, pentru c cere s seă ş ă ă ă hirotoniseasc , i Arhiereul cercetând cele pentru el, a aflat oarecare îndoieli,ă ş pentru care nu la primit la Hirotonie.) Apoi se vor duce la alt Ora , i sar primiş ş de Arhiereul de acolo, f r s aib scrisorile Arhiereului lor, recomenduitoare iă ă ă ă ş de credin , i de via , i de Hirotonie, iar mai ales de prih nirea lorţă ş ţă ş ă 40, s seă

39 Canon Apostolesc 10, 11 se vede c , pomenesc pentru cei ce s- au afurisit i s- auă ş caterisit, ci r mân în Eparhia, în care s- au afurisit. Iar acesta, pentru cei ce s- au afurisit, iă ş în alt Eparhie s- au dus.ă40 Trei scrisori era obicei a lua Clericii ce mergeau de la un loc la altul. Dou adic acei ceă ă erau neprih ni i la cinste. Din care, una se numea ipaticeasc , pentru c ar ta în vremeaă ţ ă ă ă c ruia Ipat, i în care zi s- a hirotonisit, dup canonul 97 al Soborului din Cartagina, isc lită ş ă ă ă de Arhiereu ca s se vad rânduiala celor ce mai înainte s- au hirotonisit, i a celor mai peă ă ş urm . Iar cealalt se numea slobozitoare i pacinic , care ar ta, c ace tia au slobozire i nuă ă ş ă ă ă ş ş se opresc a lucra cele ale Clirosului la locul acela, unde s- ar duce dup Canonul 1 i 8 ală ş Antiohiei. i 17 al celui 6 i 13 al celui din Cartagina. Dar lua pe lâng acestea i a treiaŞ ş ă ş scrisoare Clericii aceia, care s- au prih nit adic la cinstea lor, înc s- au dezvinov it, careă ă ă ăţ se numea recomenduitoare i Canoniceasc , pentru c recomanda i dezvinov ea faimaş ă ă ş ăţ (ipolipsul) lor cel ce se prih nise, dup 41 al celui din Laodiceea i 8 din Antiohia, i maiă ă ş ş ales 11 al Soborului 4 i dup acest 12 Apostolesc Canon, i cel ce lua carte slobozitoare iş ă ş ş pacinic , nu avea trebuin s ia i ipaticeasc , ori recomenduitoare. Iar cel ce luaă ţă ă ş ă recomenduitoare, ori ipaticeasc , nevoie era s ia pe lâng acestea slobozitoare. Drept aceeaă ă ă

i Dumnezeiescul Hrisostom (în Voroava 11 a Epistoliei c tre evrei, i c tre Efeseni) ziceş ă ş ă „Trebuie Arhiereii s cerceteze pe Clericii i Preo ii str ini care merg în eparhia lor, dac să ş ţ ă ă ă zic pe sine i Clerici i Preo i. Pentru c nu este f r primejdie necercetata împ rt ire, iş ş ţ ă ă ă ă ăş ş primirea lor.” i precum se lupt i mult cerceteaz de sunt cu adev rat pravoslavnici iŞ ă ş ă ă ş credincio i, a a trebuie a cerceta de sunt cu adev rat hirotonisi i Preo i; i nu cu neb gareş ş ă ţ ţ Ş ă de seam , s se împ rt easc cu cei ce cu adev rat sunt Preo i, i cu cei ce se zic pe sine iă ă ă ăş ă ă ţ ş ş Preo i, nefiind. C ci dac a a cu neluare aminte to i întocmai se vor primi, toate lucrurileţ ă ă ş ţ Bisericii vor c dea. Iar dac cei ce s- au dus la alt loc vor cere numai hran , i chiverniseală ă ă ş ă ca ni te s raci, cele de acest fel s nu aib a le cerceta Arhiereul. Îns însemneaz c carteş ă ă ă ă ă ă slobozitoare lua i Episcopii, de la Mitropolitul lor ducându - se de la locul lor, dup Canonulş ă 31 din Cartagina, ci i s racii lua scrisori pacinice, ca s umble pentru milostenie, dup 11ş ă ă ă al Soborului 4. i s trimitea de Episcop i scrisori c tre împ ratul, i c tre boierii palatuluiŞ ă ş ă ă ş ă îndemn toare pentru ajutorul s rmanilor i s racilor, i pentru izb virea osândi ilor, după ă ş ă ş ă ţ ă al 7, 8 i 9- lea din Cardichia. Iar Episcopii cei ce se duc c tre împ ratul, i Presbiterii, iş ă ă ş ş Clericii, trebuie s aib scrisori i de la to i Episcopii eparhieie, iar mai ales de laă ă ş ţ Mitropolitul, dup al 11- lea Canon al Soborului din Antiohia. Iar scrisorile acestea c treă ă împ ratul, zice Armenopul, c se numesc pacinice Epistolii (în Partea 3 Epigrafi 2 a scurt riiă ă ă Canoanelor). Dar am zis mai sus, c scrisorile cele recomenduitoare, erau recomenduitoareă

i credin ei. Pentru c dup ce armenii au schimbat felul Botezului, zicând: în Numeleş ţ ă ă Tat lui al celui mai mare, i al Fiului al celui mai mic, i al Duhului al celui mai de jos, după ş ş ă m rturia lui Chedrino. i pe, Slav Tat lui, i Fiului, i Sfântului Duh, r sturnându - l zic ei:ă Ş ă ă ş ş ă Slav Tat lui, prin Fiul, întru Sfântul Duh. i dup urmare fiindc mul i s f rniceau că ă Ş ă ă ţ ă ăţă ă sunt pravoslavnici; ca s nu se am geasc pravoslavnicii, s- au rânduit s se scrie Cartea ceaă ă ă ă recomenduitoare întru acest chip: T. F. S. D. Adic , Tat l, Fiul, Sfântul Duh. i dup pricină ă Ş ă ă

28

afuriseasc i Arhiereul care ia primit a a, i ei c ci cu acest fel de chip sauă ş ş ş ă primit de el. Acela adic , c ci afar de Canoane, f r de scrisori ia primit pe ei,ă ă ă ă ă iar ace tia, ori c ci nau avut purtare de grij s ia scrisori recomenduitoare deş ă ă ă cinstea lor, ori c ci spunând minciuni, au am git pe Episcopul i ia primit.ă ă ş

CANONUL 13

Iar de ar fi afurisit, prelungeasc se asupra lui afurisireaă 41 fiindc aă min it, i a am git pe Biserica lui Dumnezeu. [Apost: 12; Cart: 116]ţ ş ă

TÂLCUIRECanonul acesta este unit cu Canonul 12, i dup în elegere, i dupş ă ţ ş ă

alc tuire i gr ire. Fiindc acela adic , precum am zis, a vorbit de Clericul, iă ş ă ă ă ş mireanul cel neprimit. Iar acesta vorbe te de clericul i mireanul cel afurisit,ş ş zicând a a: Dac vreun cleric ori mirean, vor fi afurisi i de Arhiereul lor, iarş ă ţ mergând întralt loc vor ascunde i nu vor m rturisi, cum c sunt afurisi i, iş ă ă ţ ş pentru ascunderea aceasta, sar primi de Arhiereul locului aceluia, care nu tiaş afurisirea lor. Asupra unora ca ace tia s se adauge mai mult afurisirea, fiindcş ă ă au spus minciuni, i au am git pe Biserica i Arhiereul locului aceluia.ş ă ş

CANON 14

Episcopului s nui fie slobod l sându i nemernicia (parichia) sa, laă ă ş alta a s ri, m car de i de cei mai mul i de sar sili, f r numai de va fi vreoă ă ş ţ ă ă binecuvântat pricin , care îl sile te pe el a o face aceasta, ca ceva maiă ă ş mult folos s poat a face celor de acolo, sub cuvânt de blagocestieă ă (*evsevie) i aceasta înc nu de sine i, ci cu chemarea multor Episcopi, iş ă ş ş cu rug minte prea mare.ă

TÂLCUIREAlta este s rire i p ire, de la o Eparhie la alta, i alta este mutare iă ş ăş ş ş

trecere42 i s rire adic este, când cu l comie de mai mult avere, i cu deş ă ă ă ă ş sine i voie porninduse Arhiereul, va l sa Eparhia sa (de nu cumva neavândş ă Eparhie petrece f r lucrare) i va r pi alta f r cuvânt, care i se osânde te, iă ă ş ă ă ă ş ş ş sub Canonice ti cert ri cade, dup 1 i al 2lea Canon al celui din Cardichia. Iarş ă ă ş

se pecetluia scrisoarea cu amin. Înseamn pe lâng acestea c se obi nuia a se trimite de laă ă ă ş cei de curând hirotonisi i, i câtre cei de curând hirotonisi i Patriarhi trei feluri de scrisori,ţ ş ţ care se numeau, Sobornice ti, împrumutatnice, i în sc uetnice. i Sinodice ti adic seş ş ă Ş ş ă ziceau scrisorile, care le trimite fiecare din Patriarhi la ceilal i Patriarhi, m rturisindţ ă dreptsl vitoare Credin , dup socotin a Catolice tii Biserici, a a numindu - se, pentru că ţă ă ţ ş ş ă Sinodice te se scria. Iar împrumutatince erau, scrisorile acelea care cereau pe Patriarhi sş ă împreun voiasc prin r spuns la hirotonia Patriarhului acelui. i însc uetnice se zice,ă ă ă Ş ă scrisorile acelea care se f ceau la începutul provivasirii (suirii) Patriarhului în scaunul celă patriarhicesc. Precum am zice, cele ce se numesc acum Sirharitica (heretisitoare). Vezi pe Dositei la foaia 469 a C r ii numit Dodecavivlion. Iar pe forma recomenduitoarei i aă ţ ă ş slobozitoarei scrisori, vezi la sfâr itul c r ii.ş ă ţ41 În altele se afl , c pân acolo se sfâr e te Canonul acesta, iar cea de aici nu se afl .ă ă ă ş ş ă42 Iar la Valsamon i la Vlastar se deosebe te mutarea, i trecerea. C mutare este adic ,ş ş ş ă ă când se va muta vreun Arhiereu în elept i îmbun t it (având îns Eparhie) la mai mare, oriţ ş ă ăţ ă

i mai la mic Eparhie, pentru înt rirea blagocestiei ce se primejduie te. Precum Grigorieş ă ă ş Teologul s- a mutat de la Sasimi la Constantinopol. Iar trecerea este când vreun Arhiereu stă f r lucrare (pentru c , poate s- a st pânit Eparhia sa de p gâni) va trece la alt v duvită ă ă ă ă ă ă ă Eparhie cu socotin Ob teasc a soborului pentru în elepciunea lui i îmbun t irea. Darţă ş ă ţ ş ă ăţ amândou acestea se iart s se fac , precum zice Valsamon, pentru Canonul acesta, iă ă ă ă ş pentru al 16- lea al celui din Antiohia.

29

mutare este, când pentru mare nevoie, i înt rire a blagocestiei (eusebiei), deş ă mul i Episcopi rugat fiind Arhiereul, va trece de la o Eparhie la alta, spre maiţ mult duhovnicesc folos al eparhia ilor acelei Eparhii ( i aceasta înc poate la oţ ş ă vreme, i nu întru toat via a sa) care i se iart dup oarecare iconomiiş ă ţ ş ă ă 43. Pentru aceea i Canonul acesta rânduie te, cum c , nu este iertat Episcopul aş ş ă l sa Eparhia sa, cu l comie i de sine i, f r nici o binecuvântat pricin , i aă ă ş ş ă ă ă ă ş s ri la alta, m car i de al ii de ar fi silit a face aceasta. Ci atunci s treac laă ă ş ţ ă ă alt Eparhie mai mic , ori mai mare, ori v duvitoare, când este vreoă ă ă binecuvântat , i dreapt pricin , ce îl sile te la aceasta. Adic , când poate să ş ă ă ş ă ă pricinuiasc cre tinilor Eparhiei aceleia, mai mult câ tig sufletesc, i folosă ş ş ş duhovnicesc, cu blagocestivul cuvântul înv turii sale, decât altcineva. Îns , iăţă ă ş aceasta s nu o fac de la sine i, adic cu a sa pornire, ci cu judecata i alegereaă ă ş ă ş multor Episcopi, i cu mare rug minte, i poftireş ă ş 44. Cite te i Canoanele celeş ş unite la socoteal , la margine însemnate.ă

CANON 15

Dac vreun Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul clericilor,ă p r sind (parikia) nemernicia sa, la alta se va duce, i des vâr it mutânduă ă ş ă şse, va petrece întru alta, f r de socotin a Episcopului s u. Acesta poruncimă ă ţ ă de aceea s nu mai liturghiseasc . Mai ales dac , chemândul Episcopul luiă ă ă s se întoarc , nu a ascultat, r mânând întru nerânduiala sa, ca un mireană ă ă îns acolo împ rt easc se. [Sobor 1: 15, 16; Sobor 4: 5, 10, 20, 23; Soboră ă ăş ă 6: 17, 18; Sobor 7: 15; Anti: 2; Sardi: 15, 16, 17: Carta: 63, 98]

43 Vezi pe pururea pomenitul Patriarhul Dositei Cartea 3 pentru cei ce au Patriarhisit în Ierusalim, fa a 220. Dar însemneaz i Armenopul ar tat (partea 1 epigrafi 4 a scurt riiţ ă ş ă ă Canoanelor) cum c trecerea aceasta a Episcopului, care din Canonul acesta se arat , esteă ă numai la o vreme, i nu pe totdeauna, pentru folosul norodului, i iar i s se întoarc laş ş ăş ă ă Eparhia sa.44 Precum preasfin itul Proclu de la Kizic, i Teologul Grigorie de la Sasimi, i mul i al ii cuţ ş ş ţ ţ acest fel de iconomicesc i de nevoie chip, lesându - i Episcopiile, i Mitropoliile ce avea maiş ş ş înainte, s- au mutat la scaunul cel a toat lumea al Constantinopolului. Precum Meletie, deă la Sevastia la Verria, apoi la Antiohia. i Alexanndru, de la Flaviada (care era sub Anavarzia)Ş la Ierusalim. i marele Evstatie, de la Verria cea din Siria, la Antiohia. i al ii. i de vreme ceŞ Ş ţ Ş (zice Dositei în Cartea 3 numit Decavivlios fa a 221) iconomia aceasta la mul i s- a f cut, iă ţ ţ ă ş mai vârtos în vremurile de acum, pricin de r utate, pentru aceasta zice, când se faceă ă mutare, este afar de cuvânt i afar de Lege. Fiindc cele ce s- au f cut dup vremi cuă ş ă ă ă ă iconomie, i dup nevoie, Lege a Bisericii nu se fac. Drept aceea i sinodicescul r spuns ceş ă ş ă l- a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250 cum c episcopul dup ce a f cută ă ă paretisis de Episcopia sa, poate a se muta la alt Episcopie, cu sfatul Mitropolitului, iă ş acelorlal i Episcopi. R spunsul acesta zic, este pierz tor, i ca unul ce se împotrive teţ ă ă ş ş Canoanelor este de lep dat. Pentru aceea i Areta al Chesariei zice: „Mut rile pentruă ş ă l comie i cu pofta de slava de art se lucreaz , amândou fiind vrednice de ur , una, ca oă ş ş ă ă ă ă slujire de idoli, iar alta ca o boal sataniceasc . Ci i Iulie al Romei scria c tre evseviani, iă ă ş ă ş de socoti i cu adev rat întocmai i asemenea cinstea Episcopilor, i nu din m rimeaţ ă ş ş ă Cet ilor judeca i pe Episcopi, se c dea celui ce mic i s- au încredin at, a r mâne întru ceaăţ ţ ă ă ţ ă ce i s- a încredin at, i a nu def ima pe ceea lui încredin at , i a trece la ceea ce nu i s- aţ ş ă ţ ă ş încredin at, ca pe cea de la Dumnezeu dat , s o def imeze, iar pe slava de art aţ ă ă ă ş ă oamenilor s o iubeasc . i Papa Damas scria c tre Pavlii, noi pe cei ce trec de la o Eparhieă ă Ş ă la alta, pân atunci str ini de împ rt irea noastr îi avem, pân când se vor întoarce la aă ă ă ăş ă ă lor Eparhie.” Dar zice i Teodorit: Cuvânt 5 cap 10 „Dac Episcopul va trece de la un loc laş ă altul, i se va Hirotonisi în locul s u alt Episcop, s r mân argos de vrednicia Arhiereasc ,ş ă ă ă ă ă cel ce a l sat turma sa, pân ce va muri acela ce s- a Hirotonisit pentru Eparhia lui.” Vezi iă ă ş cartea 7 a lui Socrat cap 36: însemneaz c ci pentru iconomie, i pogorâre de Episcopi s- aă ă ş f cut, adic de la mai mare Eparhie la mai mic . C Ioann Codonatul de la scaunulă ă ă ă Alexandriei s- a mutat la Tiron. Dar a zis i oare care legiuitor, c , pe cel ce a luat douş ă ă Episcopii, de a doua nunt îl numim.ă

30

TÂLCUIRECanonul al 6lea al Soborului 4 porunce te s nu se Hirotoneasc Preot, oriş ă ă

Diacon, ori altul oarecare Cleric a a chiar i nehot rât la fiecare Biseric , ciş ş ă ă hot rât la Biseric de Ora , ori de sat, ori la M n stire. Deci care dintru dân iiă ă ş ă ă ş cu chip ca acesta se va Hirotonisi, rânduie te Apostolescul Canonul acesta, s nuş ă lase Biserica sa cea rânduit , i s mearg la alta a unei str ini Eparhii, f r deă ş ă ă ă ă ă socotin a, i slobozitoarea scrisoare a Episcopului s u. Iar de o ar face aceasta,ţ ş ă poruncim s nu lucreze la Biserica aceea nici o slujire de ale Preo iei, ori aăă ţ clericiei, i mai ales de la chemat înapoi Episcopul s u ca s se întoarc , iar elş ă ă ă r mânând în nerânduiala sa, i întru pizma sa, nu a f cut ascultare a seă ş ă întoarce. Îns ca un mirean roag se împreun cu cre tinii Bisericii aceleia, iă ă ă ş ş împ rt easc se împreun cu dân ii. Cite te i Canoanele cele la margineă ăş ă ă ş ş ş însemnate.

CANON 16

Iar dac Episcopul, la care ei se afl , întru nimic socotind arghiaă ă (oprirea) cea hot rât asupra lor, îi va primi pe ei ca pe ni te clerici, s seă ă ş ă afuriseasc , ca un înv tor de nerânduial . [Sobor 6: 7, 18; Anti: 3;ă ăţă ă Cartag: 63, 64]

TÂLCUIRESingur Episcopul Carhidoniei are voie din învechit obi nuire a lua ori deă ş

unde ar voi ( i negre it c de la Episcopii cei supu i lui) Clerici, i ai împreunş ş ă ş ş ă num ra în Bisericile Eparhiei sale, dup Canonul 64 al acestuia i Sinod, iară ă ş celorlal i Episcopi, niciodat li se d o voie ca aceasta. Pentru aceasta iţ ă ă ş Apostolescul Canonul acesta, atârnat fiind de Canonul cel mai de sus, i dupş ă gr ire, i dup noim , zice: iar dac Episcopul întru a c rui Eparhie se află ş ă ă ă ă ă clericii ace tia str ini, cu toate c tie, cum c , ei sunt opri i, dup Canoane deş ă ă ş ă ţ ă Arhiereul lor, ci ar def ima oprirea aceasta, i iar primi pe ei ca pe ni te clericiă ş ş lucrând ale Clirosului45 lor adic , un Episcop ca acesta zic, s se afuriseasc .ă ă ă Pentru c se face înv tor de nerânduial , i de sminteli. Cite te i Canoaneleă ăţă ă ş ş ş cele unite însemnate la magine.

CANON 17Cel ce cu dou nun i sa împleticit dup Botez, ori a avut posadnică ţ ă ă

( iitoare), nu poate a fi Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau orice dinţ catalogul cel Ieraticesc. [Sobor 6: 3; Vasilie: 12]

TÂLCUIREP catele câte lear face omul înaintea Botezului, nu pot al opri de Preo ieă ţ

i de Cliros. Fiindc credem, cum c , i le spal toate sfântul Botez. Nu îns iş ă ă ă ă ş câte ar face i dup ce se va boteza. Pentru aceasta i Canonul acestaş ă ş rânduie te, cum c , cel ce dup sfântul Botez, de dou ori se va însura (Dar seş ă ă ă însoar de dou ori nu numai cel ce va lua cu nunt a doua femeie, ci i cel ceă ă ă ş cu sfin it cuvântare se va logodi cu a doua femei, sau va lua cu nunt pe ceaţ ă ă

45 Soartei.31

logodit cu altul)ă 46 sau are muiere iitoareţ 47, nu poate a se face Arhiereu, ori Preot, ori Diacon, oricât de pu in a se împreun num ra în Catalogul, ori înţ ă ă treapta cea Ieraticeasc .ă

CANON 18

Cel ce va lua v duv , ori lep dat , ori curv , ori slujnic ori din celeă ă ă ă ă ă de la Teatre, nu poate a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din catalogul Ieraticesc. [Sobor 6: 3, 26; Vasilie: 27]

TÂLCUIREDac Preo ii Iudeilor erau opri i a i lua femeie, curv , ori izgonit deă ţ ţ ş ă ă

b rbatul ei [Levi 12: 7, 13], ori m car având ea nume prih nit: <<C muiereaă ă ă ă curv , zice, i spurcat nu î i vor lua, i muierea lep dat de b rbatul ei. Că ş ă ş ş ă ă ă ă sfânt este Domnului Dumnezeului s u.>>[Matei 12:5] Cu cât mai vârtosă aceasta este oprit despre Preo ii Evanghelie? <<C iat mai mare decât Altarulă ţ ă ă este aici.>> Pentru aceasta i Apostolescul Canonul acesta rânduie te, c cel ceş ş ă va lua femeie v duv , ori izgonit de b rbatul ei, ori curv , ori roab , ori peă ă ă ă ă ă una din muierile cele ce se afl la comedii i la Teatre, i se f rnicesc în multeă ş ş ăţă fe e, nu poate s se fac Episcop, ori Preot, ori Diacon, sau cât de pu in s seţ ă ă ţ ă numere împreun în tagma Ieraticeasc . Fiindc toate muierile acestea suntă ă ă clevetite, ori prih nite. Iar cei sfin i i (Ierosi i) din toate p r ile trebuie a fiă ţ ţ ţ ă ţ neprih ni i, i ne prin i [I Tim 3: 2]. Precum zice fericitul Pavel. Iar Canonul 3ă ţ ş ş al Soborului 6 zice: C Presviterii, Diaconii, ori Ipodiaconii, care au luat v duv ,ă ă ă ori dup Hirotonie au c zut în nunt f r de lege, ace tia desp r induse deă ă ă ă ă ş ă ţ 46 Logodna ce se face dup închipuirea împ ratului Alexie comnino, i dup însemnareaă ă ş ă Patriarhului Nicolae, adic cu obi nuitele sfin ite Rug ciuni, i cu obi nuita la cei ce seă ş ţ ă ş ş logodesc s rutare, i când b rbatul este de 15 ani, iar femeia de 13 dup legiuirea cea maiă ş ă ă nou a împ ratului Leon celui în elept. Logodna, zic, care se face cu chipul acesta, nu seă ă ţ osebe te de nunta cea des vâr it, dup hot rârea împ ratului Nichifor Votaniat, i dupş ă ş ă ă ă ş ă Patriarhul Constantinopolului Ioann Xifilin, i dup Soborul cel cu dânsul, care a înt rit peş ă ă hot rârea lui Nichifor, fiindc i legea cea politiceasc , precum nu iart a se înso i rudeniileă ă ş ă ă ţ celor înso i i, când au împiedicare dup obi nuitele trepte, cu acesta i chip nu iart a seţ ţ ă ş ş ă înso i nici rudeniile celor dup lege logodi i. Ci i Sobornicescul Tom legiuie te cu singureţ ă ţ ş ş acesta i pricini s se dezlege logodna, cu care se dezleag i nunta. Iar alta, i pentru cş ă ă ş ş ă Canonul 98 al Soborului 6 cu vina preacurviei osânde te pe cel ce ar lua femeia pe cea cuş altul logodit , înc acela fiind viu. Iar precurvia, ar tat este c se zice c tre femeia m ritat .ă ă ă ă ă ă ă Drept aceea Soborul ca pe o nunt împlinit a socotit pe logodn . Deci fiindc după ă ă ă ă dovezile acestea, logodna în rânduial de nunt se socote te, ceea ce se face dup legi,ă ă ş ă pentru aceasta de dou nun i se socote te i cel ce numai s- a logodit cu a doua femeie, oriă ţ ş ş cel ce a luat pe cea cu altul logodit . Iar celelalte logodne, care numai cu cuvinte se fac, iă ş goale arvune, încât dup am nun imea Bisericii, nici logodne sunt, nici se numesc, a aă ă ţ ş asupra acestora Sobornice tile Canoane pot a- i ar ta lucrarea lor. ( i vezi pentruş ş ă Ş logodirea mai pe larg la Cap 11 a înv turii celei pentru înso ire.)ăţă ţ47 Posadnic (ori iitoare) dup Patriarhul Fotie, este femeie cinstit , cu care cela ceă ţ ă ă împreun locuie te, f când ar tat m rturie pentru împreun locuirea aceasta, se arat laă ş ă ă ă ă ă ă mul i, c o are femeie a sa. Iar de nu face m rturia aceasta, înver unare lucreaz cu dânsa.ţ ă ă ş ă Ori i într - alt chip. Posadnic este aceea ce vie uie te împreun cu b rbat dup lege, f r aş ă ţ ş ă ă ă ă ă se blagoslovi cu nunt . Dar însemneaz , c m car de i posadnica aceasta se ierta de legileă ă ă ă ş cele dinafar . Îns de legile Bisericii noastre nu se iart cre tinilor, nicidecum s aib acestă ă ă ş ă ă fel de muieri, drept aceea i Canonul 31al Sfântului Nichifor zice: „C de are cineva oş ă posadnic ca aceasta, i nu voie te a o l sa, nici a se blagoslovi prin cununie cu dânsa, nuă ş ş ă trebuie Preo ii a primi în Biseric , nici proaducerile lui, i Liturghiile; fiindc prin faptţ ă ş ă ă oc re te i necinste te legile i Canoanele Bisericii.” i Petru Hartofilacul i Diaconulă ş ş ş ş Ş ş Bisericii mari în al 5- lea r spuns al s u, zice: „C nu se cuvine a primi cineva de la casaă ă ă celui ce are femeie necununat cu lege, nici proaducere, nici lumân ri, nici unt de lemn, niciă ă tâmâie.” Dar se deosebe te curva de posadnic , c ci aceasta p c tuie te cu mul i, iarş ă ă ă ă ş ţ posadnica cu unul.

32

muierile lor, s se opreasc de Preo ie la pu in vreme, i s se certe, cu canon.ă ă ţ ţ ă ş ă Apoi iar i s i primeasc treptele Preo iei sale, iar la mai mare treapt s nuăş ă ş ă ţ ă ă ă sporeasc , m car c Soborul al 6lea atunci cu pogor mânt a iconomisit pe uniiă ă ă ă ca ace tia, de atunci îns i în urm , a hot rât acesta i Sobor. S st pâneascş ă ş ă ă ş ă ă ă iar i Apostolescul Canonul acesta.ă ş

CANON 19

Cela ce dou surori a inut, ori nepoat de sor , nu poate fi Cleric.ă ţ ă ă [Sobor 6: 3, 26; Neoche: 2; Vasilie: 23, 47; Teof: 5]

TÂLCUIREDintre nun i, altele se zic necuvioase, câte se fac cu rudenii ori cu eretici.ţ

Iar altele f r de lege, precum este când cineva va lua muiere, pe cea c reiaă ă ă tat l s u din pruncie ia fost epitrop. i altele osândite, precum când va luaă ă Ş cineva femeie pe cea afierosit lui Dumnezeu, C lug ri . Dar cu Ob tesc nume,ă ă ă ţă ş toate nun ile acestea pot a se numi nelegiuite. (Precum Soborul al 6lea înţ Canonul 3 de ob te nelegiuite nume te pe nun ile cele cuprinse în Canoanele 17ş ş ţ i 18 ale Apostolilor.) Iar acest Canon numai pentru nun ile necuvioase vorbe teş ţ ş

hot rând. Oricine va lua femeie pe dou surori, ori va lua pe nepoata cea mare aă ă sa, nu poate a se face Cleric. Pentru c fiecare necuvioas nunt , ori din sânge,ă ă ă ori din cuscrie este, nu numai împiedic pe cineva a nu se face Cleric, ci i îlă ş supune cert rilor. C marele Vasilie pomenind de cei ce iau dou surori înă ă ă Canonul 78 i 87 al s u, îi canonise te 7 ani, s se dep rteze de Dumnezeie tileş ă ş ă ă ş Taine. Iar Canonul 2 al Soborului din Neocezareea, rânduie te s se scoatş ă ă afar de la împ rt irea Dumnezeie tilor Taine muierea aceea, care va lua doiă ă ăş ş fra i. Iar Canonul 27 al marelui Vasilie hot r te, c Presviterul carele înţ ă ăş ă ne tiin va c dea în nunt nelegiuit , adic care se rude te, s nu aib numaiş ţă ă ă ă ă ş ă ă cinstea ederii, iar de celelalte lucr ri ale Preo iei s se dep rteze, i nici înş ă ţ ă ă ş ascuns, nici în ar tare s blagosloveasc pe cineva, i nici s împ rt easc peă ă ă ş ă ă ăş ă cineva. Pe însu i Canonul acesta al marelui Vasilie îl pomene te anume Soborulş ş 6 în Canonul 26 al s u, ad ugând Soborul, c mai întâi s se despart nelegiuitaă ă ă ă ă nunt , i a a s aib cinstea ederii. Iar al 5lea Canon a lui Teofil zice, c celaă ş ş ă ă ş ă ce înainte de Botez a luat pe nepoata sa, i dup Botez sa Hirotonisit Diacon,ş ă nu se caterise te. Dac aceea a murit, ori el o a l sat mai înainte de a seş ă ă împreuna cu ea trupe te. Iar legea cea politiceasc Cartea 60 Titlul 37ş ă porunce te, c toate necuvioasele nun i s se despart , i s se certe. Iar cei ceş ă ţ ă ă ş ă se împreuneaz cu dou surori, sau nepoata lor (precum Apostolescul acestaă ă Canon porunce te) porunce te s li se taie nasurile, i s se bat i ei, iş ş ă ş ă ă ş ş muierile cele ce cu dân ii împreun sau stricat. Iar de nu vor voi a se desp r iş ă ă ţ unii ca ace tia, trebuie cu domneasc st pânire s se despart .ş ă ă ă ă

CANON 20

Clericul ce d chez ii, s se cateriseasc . [Sobor 4: 30]ă ăş ă ă

TÂLCUIREDou însemn ri are, a da cineva chez ii. Pentru c , ori d cineva peă ă ăş ă ă

sine i cheza pentru altul, ori d pe altul cheza pentru sine. Iar acest Canonş ş ă ş dup întâia însemnare luânduse a da cineva chez ii, zice. Ori care cleric ar daă ăş pe sine i cheza pentru altul, s se cateriseasc . Fiindc dup chipul acesta,ş ş ă ă ă ă f cuta chez uire, în cele mai de multe ori la omene tile cuviin e să ăş ş ţ ă

33

obi nuie te, adic la pricini de v me ii, i de biruri, i la pricini de bani, i înş ş ă ă ş ş ş ş scurt a zice la interesurile negu tore ti. De care lume ti i mirene ti lucruri,ţă ş ş ş ş clericii trebuie s fie slobozi. i mai ales la chez uirile cele de acest fel,ă Ş ăş urmeaz i alte multe ispite, în care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sine i.ă ş ş „C de vei lua (zice Parimiastul) în chez ie pe prietenul t u, vei daă ăş ă vr ma ului mâna ta, pentru aceasta, zice, nu da pe sine i în chez uireăş ş ţ ăş ru inândute.” [Pilde 6: 10; 22: 26] C de nu vei avea, de unde vei pl ti? Vorş ă ă lua a ternutul cel de sub coastele tale. Pentru câ tigurile i lucrurile lume ti,ş ş ş ş precum am zis, nu trebuie clerici a da pe sine i cheza . Pentru c de i suntemş ş ă ş porunci i a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui nostru, nu îns laţ ă omene tile cuviin e, dup marele Vasilie. Iar pentru folosul fra ilor, dup scopulş ţ ă ţ ă bunei pl ceri a lui Dumnezeu, nu numai cheza i trebuie a da pe sine i clericii; ciă ş ş i pe însu i sufletul lor. Precum de pild : Dac un cleric, întâmpinând pe unulş ş ă ă

ce cu nedreptate se trage ca s se pun în închisoare, fiindc nu are pe nimeneaă ă ă s dea cheza pentru sine i c tre judec torul. Iar fi mil de reaua întâmplare aă ş ş ă ă ă lui, i ar da pe sine i cheza pentru fratele, unul ca acesta, zic, cleric, nu numaiş ş ş nu se caterise te, ci i se laud de Dumnezeu, i de oameni, ca unul ce a plinitş ş ă ş Evangheliceasca i Dumnezeiasca porunc . „C zice, izb vi i pe cel ce seş ă ă ă ţ nedrept e te. i pe cei cei trag spre moarte, scoatei, i a r scump ra pe cei ceăţ ş Ş ş ă ă se ucid nu te scumpi.” [Isaia 10: 17; Pilde 24: 11] i acesta adic pentru întâiaŞ ă însemnare, a nu da cineva pe sine i cheza pentru altul, precum sa zis. Iarş ş Ecumenicul Sinod 4 dup a doua însemnare luând aceasta, a da chez uiri, auă ăş cerut, în Canonul 30 al s u, ca s dea Episcopii Egiptului cheza i pe al ii pentruă ă ş ţ sine i, c nu se vor duce din Constantinopol pân ce se va Hirotonisiş ă ă Arhiepiscopul Alexandriei, i cu chipul acesta se unesc Canoanele, acestş Apostolicesc adic , i acel al Soborului 4 i nu se împotrivesc între ele. Fiindcă ş ş ă cel Apostolicesc dup alt însemnare a luat pe a da chez uiri, iar cel ală ă ăş Soborului 4 dup alta.ă

CANON 21

Famenul, dac din bântuirea oamenilor sa f cut, ori în goan sa lipsită ă ă de cele ale bârba ilor, ori de sa n scut a a, i este vrednic, fac se Episcop.ţ ă ş ş ă [Apost: 22, 23, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 i 2: 8]ş

TÂLCUIREÎn trei se despart famenii, în hadâmbi, în sfârma i, i în scopi i. iţ ş ţ Ş

hadâmbii adic sunt aceia ce sau n scut din pântecele maicii lor, f r de boaă ă ă ă şă i f r p r ile cele n sc toare de copii, pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni,ş ă ă ă ţ ă ă

care sau n scut a a din pântecele maicii lor (precum a fost Dorotei, Presbiterulă ş Bisericii celei din Antiohia, cum m rturise te Evsebie în Bisericeasca Istorieă ş Cartea 7, cap 32).” [Matei 19: 12] iar sf rma ii sunt aceia, a c rora n sc toareleă ţ ă ă ă de copii p r i leau sfârmat i leau strâns p rin ii lor, când erau prunci, i leauă ţ ş ă ţ ş f cut netrebnice spre facerea de copii cu strânsul acela. Iar scopi ii sunt aceia,ă ţ care iau lep dat p r ile n sc toare de copii, ori cu cu it, sau cu alt me te ugş ă ă ţ ă ă ţ ş ş i unealt . Acestea a a fiind cunoscute, zice acest Canon, dac cineva sa f cutş ă ş ă ă

famen din r utatea i v t marea oamenilor, ori în vreme de goan , li sau t iată ş ă ă ă ă de gonaci m dularele cele n sc toare de copii al b rba ilor; ori de sa n scută ă ă ă ţ ă a a din pântecele maicii sale; dar este vrednic pentru Preo ie, s se fac Episcop.ş ţ ă ă Fiindc el nu sa f cut pricinuitor unei scopiri ca aceasta. Ci ori de la fire ori deă ă la oameni r i, a p timit râul cel de acest fel. Pentru care trebuie mai ales s seă ă ă miluiasc , i nu s se urasc , i s se pedepseasc . Pentru scopire înc ,ă ş ă ă ş ă ă ă

34

rânduiesc i Canoanele urm toare, 22, 23 i 24 ale Apostolilor. Iar pentru boalş ă ş ă se va scopi de c tre doftori, ori de c tre barbari: acesta s r mân în cler. Iară ă ă ă ă mirean fiind, s se fac cleric; iar care s n tos fiind, sa scopit pe sine i, acesta,ă ă ă ă ş cleric fiind, s înceteze de a lucra cele ale clericiei sale; iar mirean fiind s nu seă ă fac cleric. Iar al 8lea Canon al Soborului 1 i 2 pe însu i acest Canon al celui 1ă ş ş Sobor, punândul înainte, zice: oricare cleric va scopi pe altcineva, ori însu i cuş mâna sa, ori va pune pe altul, s se cateriseasc . Iar dac Preo i ori mireni, voră ă ă ţ scopi pe cei ce au oarecare patim , nu se osândesc.ă

CANON 22

Cela ce ia t iat m dularele sale, s nu se fac cleric, c de sineş ă ă ă ă ă uciga al lui i este, i vr jma al Zidirii lui Dumnezeu. [Apost: 21, 23, 24;ş ş ş ă ş Sobor 1: 1; Sobor 1 i 2: 8]ş

TÂLCUIRECel mai sus zis Canon hot r te pentru cei scopi i cu sila, iar acesta pentruă ăş ţ

cei scopi i de voie, zicând: oricare sar scopi pe sine i cu voia sa, s n tos fiind,ţ ş ă ă ori cu mâinile sale, ori ar pune pe altul i lar scopi, s nu se fac clericş ă ă 48. Fiindc el însu i este uciga lui i, i vr ma al f pturii lui Dumnezeu. Pentruă ş ş ş ş ăş ş ă c Dumnezeu la f cut pe el b rbat, cu toate n sc toarele de copii m dulare; iară ă ă ă ă ă el lep dândule pe ele, se preface pe sine i întru o str in , i de mirare fire.ă ş ă ă ş Pentru c nici b rbat este, c ci nu poate s lucreze cele ale b rba ilor, i să ă ă ă ă ţ ş ă nasc om asemenea lui. Nici iar i femei, c ci nu poate a p timi cele aleă ăş ă ă femeilor, adic a se în greca, i a na te, ca femeile. Ci oarecum este o a treiaă ş ş groz vie, i cum ar zice cineva, este un mijloc între b rba i, i între femei. Veziă ş ă ţ ş i tâlcuirea celui al 21lea Apostolesc.ş

CANON 23

Dac oarecare cleric fiind, pe sine i se va ciunti, cateriseasc se. Că ş ă ă uciga al lui i este. [Apost: 21, 22, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 i 2: 8]ş ş ş

TÂLCUIREi aceste Canon asemenea cu cel mai de sus, pentru scopire pomene te.Ş ş

Acela îns porunce te s nu se fac cleric, oricare mirean fiind, sar scopi peă ş ă ă

48 Fiindc oarecare eretici cu rea socoteal , i mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicând:ă ă ş „De te sminte te ochiul t u cel drept, scoate - l pe el.” Asemenea, i, dac mâna ta oriş ă ş ă piciorul t u cel drept te smintesc, taie- le pe ele, r u i cu gre eal a tâlcuit zicerea. Pentruă ă ş ş ă aceea i zic ei, cum c trebuie cineva a ciunti, i a t ia m dularele acelea, care îl îndeamnş ă ş ă ă ă spre p cat. Precum Dumnezeiescul Epifanie pomene te de ereticii cei de acest fel. Deciă ş pentru aceasta câ i ca ace tia se vor afla, care s - i ciunteze m dularele trupului lor,ţ ş ă ş ă s n to i fiind, supu i sunt i ei cert rii Apostolescului Canonului acestuia, precum sunt iă ă ş ş ş ă ş vr jma i ai f pturii lui Dumnezeu. Fiindc Cuvintele Domnului cele mai sus zise, nu seă ş ă ă în eleg dup slov , ci se tâlcuiesc tropologhice te. Adic , de avem rudenii, ori prieteni atâtaţ ă ă ş ă de mult apropia i i iubi i nou , precum sunt m dularele trupului nostru, prietenia îns aţ ş ţ ă ă ă unora ca ace tia de la dragostea lui Dumnezeu, i de la mântuirea sufletului nostru, precumş ş Dumnezeiescul Hrisostom, Teofilact, Epifanie, i al i P rin i tâlcuiesc zicerea cea de acestş ţ ă ţ fel. i însemneaz , c pe scopi i, Teologul Grigorie adic îi nume te, b rba i întru femei, iŞ ă ă ţ ă ş ă ţ ş femei întru b rba i. Iar marele Vasilie (în Epistolia c tre Simplikia) pe neamul scopi ilor îlă ţ ă ţ nume te, necinstit, atot pierz tor, neb rbat, de fier osândit, i alte multe, ad ugând cum c ,ş ă ă ş ă ă nici întru m rturie este vrednic de crezare. Iar Dumnezeiescul Apostol, vinovat blestemuluiă judec pe cel ce s- ar scopi pe sine i. C a a blestem pe nesupu ii Galateni „O de s- ar t iaă ş ă ş ă ş ă de tot (de s- ar scopi, precum tâlcuie te Hrisostom i Teofilact) cei ce r zvr tesc pe voi.”ş ş ă ă [Galateni 5:12]

35

sine i. Iar acesta zice, c dac cineva cleric fiind mai înainte, apoi sar scopi peş ă ă sine i s n tos fiind, ori pe altul ar pune de lar scopi, s se cateriseasc . Fiindcş ă ă ă ă ă este uciga lui i. i nu numai Dumnezeie tile Canoane, ci i legile celeş ş Ş ş ş politice ti pedepsesc pe cei ce vor scopi, ori pe sine i, ori pe al ii, cu feluriş ş ţ pedepse, adic cu r pirea averilor sale, cu izgonire, cu a aceea i p timire, adică ă ş ă ă s se scopeasc i el de lat om. i dac vreun rob sar scopi de c tre st pân,ă ă ş Ş ă ă ă fiind s n tos, ori bolnav, poruncesc legile s se fac slobod. Fotie cap 14 aă ă ă ă titlului întâi.

CANON 24

Mireanul pe sine i ciuntinduse, s se afuriseasc trei ani. C ciş ă ă ă vr m uitor al vie ii sale este. [Apostol: 21, 22, 23; Sobor 1: 1; Sobor 1 iăş ăş ţ ş 2: 8]

TÂLCUIREIar de va fi mirean cel ce sar ciunti, i sar scopi pe sine i s n tos fiind,ş ş ă ă

ori pe altul ar pune, i lar scopi, porunce te acest Canon s se deosebeasc deş ş ă ă la Dumnezeie tile Taine, i de adunarea cre tinilor în Biseric trei ani. Pentruş ş ş ă c cu scopirea aceasta se face vr ma vie ii sale.ă ăş ş ţ

CANON 25

Episcopul, ori Presbiterul, ori Diaconul, întru curie, ori în c lcare deă jur mânt, ori în furti ag, prinzânduse, s se cateriseasc , i s nu seă ş ă ă ş ă afuriseasc . C zice Scriptura: „Nu vei izbândi de dou ori pentru aceea i.”ă ă ă ş Asemenea i ceilal i clerici. [Sobor 1: 9; Sobor 6: 4, 21; Neocezareea: 1, 8;ş ţ Car: 35; Vasilie 2, 17, 32, 44, 51, 70]

TÂLCUIRETo i cei preo i i i clerici trebuie a fi cura i, i nevinui i, pentru aceasta iţ ţ ţ ş ţ ş ţ ş

acest Canon rânduie te a a. Ori care Episcop, ori Preot, ori Diacon sar prinde,ş ş adic sar dovedi, c a f cut curvie, ori c lcare de jur mânt, sau furti ag (deă ă ă ă ă ş capu adic , dup Canonul 28 al Postnicului, adic care aduce asupr i pedeapsă ă ă ă ă de moarte), iar pedeapsa de moarte nu este t ierea capului, ori alt moarte,ă ă precum tâlcuie te Valsamon, sholiasind capul 25, al titlului 9 al Nomocanonuluiş lui Fotie, ci izgonirea, orbirea, t ierea mâinii, i altele asemeneaă ş 49 s seă caterisesc de Preo ie, dar s nu se afuriseasc , i de la Biseric , i de laă ţ ă ă ş ă ş rug ciunea cre tinilor. Pentru c zice Dumnezeiasca Scriptur , nu vei pedepsiă ş ă ă de dou ori, pentru unul i acela i p cat. Întocmai cu cei Preo i i se caterisescă ş ş ă ţ ţ de clerul lor, dar nu se afurisesc, i câ i Clerici sar prinde întru zisele acelea iş ţ ş p cate. Dar în Canonul acesta se cuprind dou lucruri vrednice de luare aminte:ă ă unul adic , c Preo i ii i Clericii, m car c nu se afurisesc de la împ rt ire,ă ă ţ ţ ş ă ă ă ăş adic de la adunarea i rug ciunea cre tinilor celor ce intr în Biseric , ca cei ceă ş ă ş ă ă

49 Dar însemneaz pe lâng acestea, c de vreme ce furarea de cele Sfin ite are rudenie cuă ă ă ţ furti agul, i decât ea mai grea, pentru aceasta i Episcopul ori Preotul ori Diacon care s- arş ş ş prinde în furare de cele Sfin ite, se caterise te dup Canonul 10 al Soborului 1 i 2 i deţ ş ă ş ş vreme ce vinov ia (catosiosiei – fur ri de afierosiri) este asemenea cu a fur rii de celeăţ ă ă Sfin ite. Dar însemneaz i aceasta, c de vreme ce cel Apostolesc 61 Canon opre te a nu seţ ă ş ă ş Preo i cel ce mainainte de Hirotonie se va v di, c a curvit, ori a preacurvit, ori alt p catţ ă ă ă oprit despre cei credincio i a f cut. Iar p catele ce le pomene te acest Canon sunt oprite,ş ă ă ş apoi dar, nu numai c sunt caterisitoare de Preo ie, ci tot odat sunt i împiedic toare deă ţ ă ş ă Preo ie, i cei ce mai înainte de Preo ie întru acestea s- au v dit, nu se Preo esc.ţ ş ţ ă ţ

36

se catehisesc, dup Canoanele 2, 32, 51 ale Marelui Vasilie, nu se împ rt escă ă ăş îns cu precuratele Taine ca ni te nevrednici fiind, i sub Canon, pân când ară ş ş ă g si de cuviin Arhiereul lor, ori Duhovnicul loră ţă 50. i altul înc , c cei ce sauŞ ă ă prins, nu în toate, ci întru singure p catele acestea, care le pomene te acestă ş Canon, Preo i i adic , i Clericii (iar de cap prinde i în altele asemeneaţ ţ ă ş ş acestora, adic în preacurvie, ori în furare de cele sfin ite) se caterisesc numai iă ţ ş nu se afurisesc. Pentru c sunt i alte p cate, în care câ i Preo i i i Clericii seă ş ă ţ ţ ţ ş vor prinde, i se caterisesc i se afurisesc împreun . Precum sunt cei ce cu baniş ş ă sau Hirotonisit, ori cu st pânirea boierilor, dup Canonul 29 i 30 ală ă ş Apostolilor. i însemneaz , c cei ce Preo i i, i Clericii, ce pentru p catele maiŞ ă ă ţ ţ ş ă sus însemnate se caterisesc adic , dar nu se afuriseau, iar dac i dup caterisireă ă ş ă iar i c deau întru acelea i, ori în alte p cate, atunci i de la Bisericăş ă ş ă ş ă des vâr it se afuriseau, ca cei ce se catehiseau. Pentru aceea i Canonul 1 ală ş ş Soborului din Neocezareea rânduind, c , Preotul de va curvi, ori va preacurvi seă afurise te de la Biseric , ca mirenii ce se poc iesc. Aceasta zic prea bine seş ă ă învoie te cu acest Apostolesc, m car i de sar în elege c zice pentru Preotul celş ă ş ţ ă ce de dou , sau de trei ori a curvit, sau a precurvit.ă

SIMFONIECi i Canonul 8 al acestuia din Neocezareea Sobor zice, c , s caterise teş ş ă ă ş

Preotul care vie uie te împreun cu muierea sa ceea ce a precurvit. Iar Canonulţ ş ă 21 al Soborului 6 zice, Clericii cei de istov caterisi i pentru canonice ti vinov ii,ţ ş ăţ dac de bun voie se vor poc i, s i tund p rul capului dup chipul clericilor.ă ă ă ă ş ă ă ă Iar de nu se vor p r si de p cat cu voia lor, s i ie p rul ca mirenii. Iară ă ă ă ş ţ ă Canonul 17 al marelui Vasilie zice, c Presbiterii care sau jurat s nu lucrezeă ă cele al Preo iei (din oarecare nevoie i primejdie) a ar tat adic nu trebuie sţ ş ă ă ă Ierurghiceasc , ca s nu sminteasc ar tat adic pe cei ce îi tiu c sau jurat, ciă ă ă ă ă ş ă întru ascuns. Îns s se poc iasc pentru jur mântul ce a f cut. Iar Canonul 70ă ă ă ă ă ă al acestuia i rânduie te: C dac Diaconul, ori Presbiterul va p c tui cu femeieş ş ă ă ă ă pân la s rutare, va înceta de Preo ie la o vreme dup Zonara, iar cuă ă ţ ă Dumnezeie tile Taine se va învrednici a se împ rt i împreun cu ceilal i Preo iş ă ăş ă ţ ţ i Diaconi. Iar de se va v di c a p c tuit ceva mai mult decât s rutare, se vaş ă ă ă ă ă

caterisi. Iar Canonul 4 al Soborului 6 caterise te pe Episcopul, sau Presbiterul,ş sau Diaconul ce se va împreuna cu muiere afierosit lui Dumnezeu, adic cuă ă c lug ri . Iar Ioan postnicul zice, c dac cineva mainainte de a se Preo i (sauă ă ţă ă ă ţ de a se Hirotoni) a c zut în p catul malahiei (care i curvie îndeosebi se zice deă ă ş unii din sfin i), acesta s se certe, apoi s se Hirotoneasc . Iar de a c zut dupţ ă ă ă ă ă Hirotonie, s r mân argos un an, i s se canoniseasc , cu alte cert ri, i a aă ă ă ş ă ă ă ş ş s Ierurghiseasc . Iar dac dup cuno tin a p catului, iar i va mai c dea deă ă ă ă ş ţ ă ăş ă

50 Ir de ar zice cineva, c , Clericii cei caterisi i îndoit se pedepsesc dac nu se vor împ rt i,ă ţ ă ă ăş înva - se, c nu se pedepsesc îndoit, fiindc împreun cu caterisirea nu se i afurisesc de laţă ă ă ă ş Biserica dup acest Canon ( i aceasta pentru c nu li se mai d lor Clericia i Preo ia,ă ş ă ă ş ţ precum zice Vasilie Canon 3) i nu pentru c nu se împ rt esc. C ci de ar fi a a, i mireniiş ă ă ăş ă ş ş urma a se pedepsi îndoit, car nu se cade. C ci când ei p c tuiau de moarte, nu numai c seă ă ă ă goneau din Biserica credincio ilor cu cei ce se catehiseau, ci nici se împ rt eau, dar îns nuş ă ăş ă se zice c se pedepsesc îndoit. C ci dep rtarea de Dumnezeiasca împ rt ire, nu li seă ă ă ă ăş socotea pedeaps . Dar ce zic acestea? Înva - se cel ce aceasta pune înainte, cum c nuă ţă ă numai a se dep rta se cade Clericii caterisi i de împ rt ire, ci se cade i prin zdrobireaă ţ ă ăş ş trupului, i prin toat robia a se dep rta i de îndulcirile, pentru care a pierdut Preo ia,ş ă ă ş ţ dup Canonul 2 al lui Vasilie. Fiindc singur dep rtarea împ rt irii, nu este destul a- iă ă ă ă ă ăş vindeca de patimi. Însemneaz înc , c nu numai, cei ce dup Hirotonie au curvit, ori auă ă ă ă preacurvit, ori alte împiedic toare p cate au f cut, ci i cei ce mai înainte de Hirotonie, dacă ă ă ş ă dup Hirotonie le vor m rturisi acestea, ori se vor v di, întocmai se caterisesc i ei, după ă ă ş ă Canonul 9 al Soborul 1 pe care cite te- l.ş

37

dou i de trei ori întru aceea i patim , unul ca acesta s se cateriseasc , i s eă ş ş ă ă ă ş ă pun în rânduial de cite (Anagnost).ă ă ţ

CANON 26

Dintru cei ce au intrat în Cleros, neînsura i, vrând s se însoare,ţ ă poruncim, numai Anagno tii (Cete ii) i Psal ii. [Sobor 4: 14; Sobor 6: 6;ş ţ ş ţ Cartag: 19, 33; Vasilie: 69]

TÂLCUIREPresbiterii, i Diaconii, i Ipodiaconii, mainainte de a se Hirotonici, auş ş

voie a i lua femeie (prin cununie), i dup nunt s se Hirotoniseasc , iar dacş ş ă ă ă ă ă dup Hirotonie sar înso i cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după ţ ă Canonul 6 al Soborului 6. Iar Cite ii i cânt re ii i Clericii cei mai josi i au voieţ ş ă ţ ş ţ a se c s tori, i dup ce se vor face Clerici f r de p c tuire, i s p ească ă ş ă ă ă ă ă ş ă ăş ă înainte i la mai mare treapt . Drept aceea acest Canon, porunce te unii caş ă ş ace tia s se înso easc cu femeie, i nu cu de alt credin , dup Canonul 14 alş ă ţ ă ş ă ţă ă Soborului 4 de toat lumea. Iar Canonul 9 al celui din Cartagina rânduie te.ă ş Cum c Cite ii când vor ajunge la vârsta de 14 ani, s fie sili i ori a se înso i prină ţ ă ţ ţ nunt , ori s m rturiseasc înfrânare, adic a p zi feciorie. Iar dup ce se voră ă ă ă ă ă ă înso i s nu fie sili i a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, dup Canonul 33ţ ă ţ ă al acestuia i. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice, c Cite ul de va c dea cuş ă ţ ă logodnica sa mainainte de a se cununa, s fie argos un an, apoi s seă ă primeasc , iar la mai înalt treapt îns s nu se suie. Iar de ar fura nunta f ră ă ă ă ă ă ă de logodn , s înceteze de slujba sa. Iar Canonul 6 al Soborului al 6lea anumeă ă pune înainte pe acest Canon51.

CANON 27

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, ce va bate pe credincio iiş care ar p c tui, ori pe necredincio ii ce ar fi nedrept it, ori prin unele caă ă ş ăţ acestea ar voi ai înfrico a, poruncim s se cateriseasc . C nic ieri Domnulş ă ă ă ă nea înv at aceasta. Ci dimpotriv , el b tut fiind, nu b tea, oc rânduse,ăţ ă ă ă ă nu oc rârea, p timind, nu îngrozea. [Sobor 1 i 2: 9; Anti: 5; Carta: 57, 62,ă ă ş 76, 83, 99, 100, 106, 107; Episto 1 Petru: 2:22]

TÂLCUIREÎnv ând Domnul pe Ucenicii s i Dumnezeie tile sale Porunci, zicea: «Celeăţ ă ş

ce zic vou Ucenicilor mei, tuturor (cre tinilor) le zic.» [Marcu 13: 37; Matei 5:ă ş 39] Iar una din Poruncile lui este, ca s întoarcem obrazul nostru cel stâng, celuiă ce near lovi peste cel drept. Deci dac de to i cre tinii trebuie a se p zi poruncaă ţ ş ă aceasta, cu mult mai vârtos de cei Ierosi i (adic sfin i i, ori Preo i i). i mai alesţ ă ţ ţ ţ ţ Ş de Episcopi, pentru care scria Dumnezeiescul Pavel c tre Timotei: «Cum că ă Episcopul se cade a nu fi b t u .» [1 Timotei 3: 3] Pentru aceasta i Canonulă ă ş ş acesta, zice: Oricare Episcop, ori Preot, ori Diacon love te pe cre tinii ce îiş ş gre esc, ori pe necredincio ii ce ar nedrept i pe al ii, i voie te adic , ca cuş ş ăţ ţ ş ş ă lovire cele de acest fel, se fac s se team de el ceilal i, poruncim s caterisească ă ţ ă ă unul ca acesta. Pentru c Domnul întru nici o parte a Evangheliei nea înv at să ăţ ă facem aceasta. Iar mai ales cu totul dimpotriv cu pilda sa nea înv at. Pentruă ăţ c b tânduse de osta i, i de Iudei, în vreamea patimii, na ridicat mâna sa s iă ă ş ş ă

51 Iar pentru Hirotesirea i Epanghelma Anaghio tilor, i Psal ilor, vezi Canonul 33 i 75 alş ş ş ţ ş Soborului 6.

38

bat i el, prih ninduse i oc rânduse, nu oc ra, nici prin nea. i p timind peă ş ă ş ă ă ă Ş ă Cruce, nu îngrozea c îi va pedepsi, ci ruga pe Tat l s u ca s i ierte. Ai c ruiaă ă ă ă ă Domn urm tori se cade a fi cei Ierosi i, mustrând îns pe cei ce p c tuiesc iă ţ ă ă ă ş nedrept esc, ca i ceilal i s se team . Precum zice Pavel, i în elep indui,ăţ ş ţ ă ă ş ţ ţ uneori cu înv tura i sf tuirea, iar alteori i cu Biserice tile cert ri, dar nu iăţă ş ă ş ş ă ş izb vind cu urgie, i cu mânie, pentru necinstea, s zicem, ori pentru gre ealaă ş ă ş ce lea f cut unii ca ace tia, ori b tândui i toiegindui. Pe însu i acest Canonă ş ă ş ş i Canonul 9 al Soborului 1 i 2 pomenindul, zice: Cum c nu numai seş ş ă

caterisesc Ierosi ii acei ce vor lovi însu i cu mâna lor, ci i acei ce vor pune peţ ş ş al ii s bat .ţ ă ă

CANON 28

Dac vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, caterisit dup dreptate,ă ă pentru vinov ii ar tate, ar îndr zni a se atinge de Liturghia (slujba) ceaăţ ă ă oarecând încredin at lui, acesta de istov taese de la Biseric .ţ ă ă

TÂLCUIREAcest Canon, rânduie te, c dac vreun Episcop, ori Preot, ori Diacon sarş ă ă

caterisi dup dreptate i dup Lege, pentru vinov ii, ar tate i dovediteă ş ă ăţ ă ş 52, Episcopul de Sobor, iar Preotul, i Diaconul, ori de Episcopul lor, ori de Soborulş lor, i apoi dup o legiuit caterisire ca aceasta, de ar fi îndr znit a întrebuin aş ă ă ă ţ Liturghia cea dat lor oarecândă 53 (Liturghie aicea în elege, i pe Arthieriaţ ş

52 Clericii cei dup dreptate pentru vinov ii ar tate caterisi i de Sobor întreg (adic de to iă ăţ ă ţ ă ţ Episcopii din acea Eparhie, i de Mitropolitul) nu mai pot a face apela ie, adic a se cercetaş ţ ă judecata lor, la mia mare Bisericeasc judec torie. Fiindc unora ca ace tia nu li se mai dă ă ă ş ă loc de dezvinov ire, ori n dejde de întoarcere la starea lor de alt Sobor, dup Coanele 4 iăţ ă ă ş 15 al Antiohiei. Iar de este aceasta adev rat precum i este, apoi ajutorul apela iei nu se dă ă ş ţ ă la fiecare ce s- ar osândi, precum nu drept zice Valsamon la tâlcuirea Canonul 12 al Antiohiei, nici toate pricinile pot a se apelarisi la mi înalt jude . Pentru c nici hot râreaţ ă ă ale ilor judec tori nu se ridic la alt judec torie, dup Canonul 109 i 140 al Cartaginei;ş ă ă ă ă ă ş Nici a clericului aceluia ce se va duce de la nemernicia i Biserica sa, caterisirea ceea ce s- aş f cut dup sf tuirea Episcopului s u, dup Canonul 3 al Antiohiei, are loc deacia deă ă ă ă ă dezvinov ire. Nici aceluia ce l sând pe Soborul cel mai mare, va alerga la împ ratul, dupăţ ă ă ă Canonul 12 al acestuia i. Nici a Patriarhului hot râre, nici poate a mai întinde judecata sa laş ă mai mare judec torie, acela ce cu orice chip s- ar mul umi i ar t cea când se f ceaă ţ ş ă ă hot rârea judec ii sale. Deci din acestea zice s încheie cum c , este neadev rat Canonulă ăţ ă ă ă acela, pe care împotriva lui Atanasie îl puneau înainte Arienii, iar împotriva lui Hrisostom îl puneau înainte Teofil al Alexandriei. Care zice a a: „Ori care Episcop, ori Presbiter, cuş dreptate, s- au cu nedreptate caterisit, dac el de sine i ar lua iar i Biserica ca mai- nainteă ş ăş de a se face Sobor, lui nu i se mai d loc de desvinov ire la alt Sobor. C este ar tat, că ăţ ă ă ă aceste fel de Canon, nu face osebire între cel drept i nedrept; ci întocmai îe amândoiş osânde te în aceea i pedeaps i osând . i pentru aceasta se împotrive te Dumnezeie tiiş ş ă ş ă Ş ş ş Scripturi, car nu voie te s se pedepseasc dreptul la p gânul [Facere 18]. Se împotrive teş ă ă ă ş înc i canonului 14 al Cardiciei, fiindc acesta, c cel ce cu nedreptate s- a caterisit, i mai-ă ş ă ă şnainte de Sobor s- a întorc la Biserica sa, nu aib de aici loc de dezvinov ire. Iar ală ăţ Sardichiei cu mai amar numai i mai amar numai i mai grele cuvinte în elep ind pe unulă ş ă ş ţ ţ ca acesta, nu zice, c s nu afle loc de dezvinov ire la alt Sobor. Drept aceea acest Canon,ă ă ăţ fiindc s- a f cut de Arieni, i nu zice drept, s- a stricat de Soborul din Sardichia.ă ă ş53 Dar s- ar nedumeri cineva, dac Hirotonia, Botezul, sfin irea (Apei), i celelalte ce ar fiă ţ ş îndr znit cei ce cu dreptate, i pentru ar tate vinuiri de Sobor s- au caterisit, de au oareă ş ă putere i fiin , ori de sunt cu totul f r putere, i neînfiin ate, i ca cum nici cumş ţă ă ă ş ţ ş necaterisit? Se vede c dup oarecare, sunt f r putere i cu totul f r fiin , i pentruă ă ă ă ş ă ă ţă ş aceasta este trebuin a se face din început, ca cum nu s- ar fi f cut cu totul mai înainte.ţă ă C ci, dac Hirotoniile, i alte sfin ite s vâr iri, ce lear face afar de Enorie vreun Episcop,ă ă ş ţ ă ş ă sunt f r putere, dup Canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndr znite, aă ă ă ă celui cu dreptul i dup lege caterisit sunt f r putere i f r fiin ? Iar de ar zice cineva cş ă ă ă ş ă ă ţă ă dup Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2- a a Epistolieie a 2- a c tre Timotei i 11. Aă ă ş

39

Episcopului, i pe Ieria Preotului i Diaconului). Unii ca ace tia zic, afuriseasc ş ş ş ăse des vâr it de la Biseric . Una adic pentru îndr zneala cea peste m sur iă ş ă ă ă ă ă ş obr znicia lor, iar alta c la cei Ierosi i, dup caterisis, alt Canonicească ă ţ ă ă ă pedeaps nu r mâne, decât a se desp r i des vâr it i de Biseric . i aceasta cuă ă ă ţ ă ş ş ă Ş dreptate. C ci dac dup Canonul 14 al Soborului din Sardichia cel ce nu seă ă ă caterise te cu dreptate, ar îndr zni a lucra cele ale suartei sale, mainainte deş ă alt Soborniceasc judecat trebuie a se în elep i cu amare i aspre cuvinte.ă ă ă ţ ţ ş Dac , dup cel al 5lea al Soborului 1 cel ce este scos din adunare, nu după ă ă dreptate, ci dup oarecare mic orare de suflet i prigonire a Episcopului s u,ă ş ş ă nici acestea poate a întrebuin a ceva Ieraticesc lucru mainainte deţ Soborniceasc certare. Cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale Preo iei,ă ţ

celei c tre Tessaloniceni 1 i dup 8 a celei c tre Corinteni 1) „C darul nu pe to iă ş ă ă ă ţ Hirotonise te, prin to i îns i prin însu i cei nevrednici lucreaz ; R spundem, c i prinş ţ ă ş ş ă ă ă ş to i cei necaterisi i lucreaz , dar nu i prin cei caterisi i, i deshirotoni i.” Am zis pentruţ ţ ă ş ţ ş ţ lucrurile cele îndr znite a celui cu dreptate i pentru ar tate p cate caterisit, cum c trebuieă ş ă ă ă de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiin ate, i nu ar fi. C ci de ar fi a a, trebuie acestţ ş ă ş caterisit, când se desvinov ea, i s se mai Hirotoneasc de al doilea. Ci îns , dup Canonulăţ ş ă ă ă ă 56 al Cartaginei cel ce opre te Hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s- a Hirotonisit de alş doilea. Deci avea puterea Preo ii (de i pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Dreptţ ş aceea i lucr rile cele de dânsul îndr znite nu trebuie a le mai îndoi. C cela ce cu dreptateş ă ă ă s- a caterisit, i dinl untru de sine i pentru nevrednicia sa, i din afar de la Sobor, aş ă ş ş ă pierdut lucrarea Preo iei. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit, numai din afar , i nu de laţ ă ş sine i s- a lipsit de a lucra. i poate a se asem na, precum zic oarecare, cela ce cu dreptateş Ş ă s- a caterisit, ca un me ter, a c ruia i mâinile de sine i s- a zgârcit, i nu pot s apuce, iş ă ş ş ş ă ş uneltele me te ugului s u i leau luat. Drept aceea, i mâinile, s zicem, de - ar mi ca, înş ş ă ş ă ş ş zadar le mi c , i lucrul cel de dânsele f cut, se pare adic a fi, ci cu adev rul nu este; atâtş ă ş ă ă ă pentru ciun ia lor, cât i pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit seţ ş aseam n cu me terul, care mâinile î i are s n toase, nu are îns i uneltele me te ugului.ă ă ş ş ă ă ă ş ş ş Pentru aceea i când i se vor da iar i, poate a le lucra i me te ugul a- i lucra. i lucrul luiş ăş ş ş ş ş Ş este cu adev rat lucru. Iar cel ce este ciunt, adic cel cu dreptate caterisit, nici mai- nainteă ă de a i s da, nici dup ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, i a face cu ele vreo isprav .ă ă ş ă Iar de ar zice cineva c nu trebuie a se poftori Hirotoniile i Botezurile celui cu dreptulă ş caterisit, c ci Canonul opre te îndoirile Botezului i ale Hirotoniilor, înva - se c opre te,ă ş ş ţă ă ş cu adev rat, pe îndoirile Botezurilor celor adev rate, i ale Hirotoniilor asemenea, nu pe aleă ă ş celor neadev rate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisi i f cute. i marele Vasilie îns înă ţ ă Ş ă Canonul 3 zice, c Diaconulcel odat caterisit de ajuns are pe osânda caterisirii. i în scurtă ă Ş to i clericii cei ce au p c tuit p catul cel de moarte din treapta lor se pogoar zice în Canonţ ă ă ă ă 32 al s u, i nu li se mai d lor Clerul i Preo ia. Iar dac nu li se mai d , ar tat c iă ş ă ş ţ ă ă ă ă ş sfin itele lucr ri care lear face, se socotesc ca cum s- ar fi f cut i de mireni, în locul c roraţ ă ă ş ă ei s- au aruncat. Iar Manuil Malaxos Notarul la Patriarhul Constantinopolului a poruncit câ iţ s- au Hirotonisit de Arhierei caterisi i, de au tiut caterisirea lor, s fie i ei caterisi i s nuţ ş ă ş ţ ă se Hirotoneasc de al doilea. Iar de nu a tiut, s se Hirotoniseasc de al doilea de Arhiereiă ş ă ă necaterisi i. i Teodor Studitul zice, c Preotul caterisit nici un lucru Ieraticesc face, ci esteţ Ş ă lumesc (mirean) ca i mainainte, i Dar al Sfântului Duh nu are pentru c s- a luat de la el.ş ş ă

i de va da vreunuia Preo ia, acela nu este Preot. Acestea a a zicându - se, de mine seŞ ţ ş socotesc acestea zise a fi cu îndoial , i ce s zic hot râtor, nu tiu. Fiindc nici acesta deă ş ă ă ş ă fa Apostolesc, nici cel 4 al celui din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândou ,ţă ă sfinte lucruri, cutezându - se de c tre cei ce cu dreptul sunt caterisi i, se socotesc ca cum nuă ţ ar fi, ca i cele de c tre eretici, dup cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales i maiş ă ă ş cu deosebire, pentru c v d pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic c zice c nu are t rieă ă ă ă ă Hirotonia celui hirotonisit nehot râtor nu ca una ce nu ar fi Taine cele ce se vor lucra deă dânsul; ci ca una ce r mâne nelucr toare, i nu se pune în lucrare i în fapt , i nu pentruă ă ş ş ă ş alta, Ci numai pentru necinstea i ocara celui ce a Hirotonisit. i fiindc cele asemenea dinş Ş ă cele asemenea se cuvine a se încheia i a se judeca; Apoi i cele neînt rite care rânduie teş ş ă ş Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se în elege i a se lua precum Soborul 4 le- aţ ş în eles i le- a primit, i nu precum cei mai de sus leau în eles i leau luat. Vezi îns i înţ ş ş ţ ş ă ş tomul 2 al Practicalelor Sinoadelor foaia 993 c s- au adunat întreg sobor în Constantinopolă în zilele împ ratului Ioann Comnino, i al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Careă ş sobor prih ne te pe Leontie, pentru c a botezat de al doilea pe cel botezat de un Iereuă ş ă caterisit pentru vinov ii ar tate, fiindc a socotit c nu este deplinit botezul cel f cut deăţ ă ă ă ă Iereu caterisit. Ci i Iosif Vrienie în epistolia cea c tre Nikita zice, c sunt sfinte i depliniteş ă ă ş

40

cel cu dreptate, pentru vederate p cate caterisit? i dac marele Vasilie, peă Ş ă Grigorie cel ce era numai oprit de el, îl înfrico eaz cum c l va osândi cuş ă ă anatema, de va îndr zni a lucra ceva mainainte de îndreptarea sa, cum nu seă cuvine des vâr it a se rupe din Biseric , cel cu dreptate i pentru ar tate p cateă ş ă ş ă ă caterisit, i dup caterisis va îndr zni a lucra vreo lucrare Preo easc .ş ă ă ţ ă

CANON 29

Dac vreun Episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta, sauă Presbiterul, sau Diaconu, s se cateriseasc , i el i cele ce la Hirotonisit,ă ă ş ş i des vâr it taiese i de la împ rt ire, ca Simon vr jitorul de mineş ă ş ş ă ăş ă

Petru. [Sobor 4: 2; Sobor 6: 22, 23; Sobor 7: 4, 5, 19; Vasilie: 90; Epist. lui Ghenadie i a lui Tarasie: Naum 1: 9]ş

TÂLCUIREÎn Canonul cel 25 al lor a zis Dumnezeie tii Apostoli, c nu vei izbândi deş ă

dou ori împreun . Iar întru acest de fa Canon, cu îndoit pedeaps pedepsescă ă ţă ă ă pe cei ce se hirotonisesc cu bani, pentru covâr irea r ut ii, zicând a a: Ori careş ă ăţ ş Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, va lua vrednicia Ierosinei cu bani, s seă cateriseasc , i cel ce sa Hirotonisit, i cel ce la Hirotonisit, i s se despartă ş ş ş ă ă des vâr it de la Biseric , i de la rug ciunea Credincio ilor, precum saă ş ă ş ă ş desp r it i Simon vr jitorul de mine Petru. C ci mai greu p cat i mai r u nuă ţ ş ă ă ă ş ă se poate afla, decât a vinde cineva i a cump ra Darul Duhului Sfânt, cel ce esteş ă cu neputin a se vinde i a se cump ra. Pentru aceasta i Dumnezeiesculţă ş ă ş Tarasie scriind c tre Adrian Papa Romei, dovede te, c cei ce Hirotonisesc cuă ş ă bani sunt mai p gâni decât pnevmatomahul Machidonie (lupt torul de Duhulă ă Sfânt); Fiindc acela adic , bârf , cum c Duhul cel Sfânt este rob i zidire a luiă ă ă ă ş Dumnezeu Tat l, iar cei ce Hirotonisesc cu bani, se vede c rob al lor fac peă ă Duhul Sfânt, vânzândul ca pe rob celor ce le dau bani, a ijderea i cei ce seş ş Hirotonisesc ca pe un rob pe el îl cump r de la cei ce îl vând. i precum Iudaă ă Ş vânz torul a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, a a i ei prin argin i vând pe Duhulă ş ş ţ cel Sfânt. Îns întru aceea i Epistolie a lui Tarasie, se vede c Dumnezeiesculă ş ă Hrisostom împreun Soborul de lâng el, a f cut pogor mânt i a iertat a seă ă ă ă ş împ rt i înl untru în Altar câ i au dat bani lui Antonin Episcopului, i sauă ăş ă ţ ş Hirotonisit54.

cele îndr znite de c tre cei caterisi i. Îns i aceasta o m rturise te i în eleptul Evghenieă ă ţ ă ş ă ş ş ţ Vulgarul în cercet rile cele criticale ale Gramaticii lui Neofit, aducând ajutotor pe Nicolaeă Cabasilan.54 Iar Papa Grigorie scriind c tr Riga Carol zice, c simoniacii sunt cei mai mari decât to iă ă ă ţ ereticii (foaia 323 a Tomului dragostei) i Ghenadie Sholarul zice, c simonia este pricina,ş ă pentru care a c zut cre tinii în primejdiile barbarilor celor f r de Dumnezeu, c este maiă ş ă ă ă mare decât toate p catele, i p gân tate prea grea, i eres de articul cel întâi al Credin eiă ş ă ă ş ţ (foaia 207 a aceluia i Tom); Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde Ieria ca Caiafaş uciga de Hristos s afl . C cele ce în lucr ri a încredin a nu poate, acelea cu dogmeş ă ă ă ă ţ p gâne ti le câ tig .” (Epistolia 300, 15) Pentru acestea toate dar trebuie a se strica atâtă ş ş ă hrisovul împ ratului Isachie Comnino ce rânduie te, c se cade a lua Arhiereul cel ceă ş ă hirotonise te de la Iereii cei hirotonisi i apte galbeni unul de la cite , trei de la Diacon, iş ţ ş ţ ş trei de la Presbiter, cât i Sobornice tile hot râri ale Patriarhilor Mihail i Nicolae careş ş ă ş înt resc pe hrisovul cel mai sus. Fiindc ar tat s împotrivesc Apostole tilor iă ă ă ă ş ş Sobornice tilor i P rinte tilor Canoane. Iar legile politice ti care se împotrivesc Canoanelorş ş ă ş ş sunt f r de t rie. Zice însu i i Hrisostom. Vezi fa a 18 la începutul C r ii, c Împ ra ii deă ă ă ş ş ţ ă ţ ă ă ţ multe ori nu cu folos pun legile (Voroava 6 la oborârea chipurilor împ r te ti) las a zice, că ă ş ă iar i i îns i politice tile legi surp pe zisul hrisov, c Nearaoa 123 a lui Iustinian, ce seăş ş ăş ş ă ă afl în Cartea 3 din Vasileca cu titlul 1 Cap 9 legiuie te s se p zeasc mai mult decât toateă ş ă ă ă porunca aceasta, adic a nu se hirotonisi cineva cu dare de bani, sau pe alte oarecare lucruriă

41

CANON 30

Dac vreun Episcop, lume ti st pânitori întrebuin ând, printrân ii ară ş ă ţ ş câ tiga vreo Biseric , cateriseasc se, i afuriseasc . i to i p rta ii luiş ă ă ş ă Ş ţ ă ş acestea. [Sobor 4: 2; Sobor 7: 3, 5; Laodic: 13]

TÂLCUIREi canonul acesta, asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepse te pe unul iŞ ş ş

acela i p cat, zicând. Oricare Episcop ar întrebuin a st pânitori lume ti, i prinş ă ţ ă ş ş mijlocirea lor ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, s se cateriseasc împreună ă ă i s se despart de Biseric , asemenea i Clericii câ i sar împ rt i cu dânsul,ş ă ă ă ş ţ ă ăş

ori Arhiereii cei ce lau hirotonisit pe el, veri Presbiteri, veri Diaconi, veri Ipodiaconi, sau veri Cete ii, to i zic, s se cateriseasc din soarta lor, i s seţ ţ ă ă ş ă afuriseasc (adic s se despart de la Biseric ).ă ă ă ă ă

CANON 31

Dac vreun Presbiter, def imând pe Episcopul s u, va adunaă ă ă îndeosebi, i jerfelnic altul ar înfiin a, nici o vin tiind asupra Episcopuluiş ţ ă ş întru buna credin i întru dreptate, cateriseasc se, ca un iubitor deţă ş ă încep torie. C este tiran, a ijderea înc i ceilal i Clerici, i câ i s vor uniă ă ş ă ş ţ ş ţ ă cu dânsul. Iar cei lume ti s se afuriseasc . Acestea îns fac se dup una,ş ă ă ă ă ă i a doua, i a treia rug minte a Episcopului. [Sobor 4: 18; Sobor 6: 31,ş ş ă

34; Sobor 1 i 2: 13, 14, 15; Gangra:6; Antiohia: 5; Cartagina: 10, 11, 62]ş

TÂLCUIRERânduiala ine i pe cele Cere ti, i pe cele p mânte ti, dup Teologulţ ş ş ş ă ş ă

Grigorie. Deci se cuvine buna rânduial , pretutindeni a se p zi ca una ce ine iă ă ţ ş p ze te pe toate, iar mai ales între cei Biserice ti. Care sunt datori a cunoa teă ş ş ş fiecare m surile sale, i hot rârile rânduielii sale a nu le trece. Ci Presbiterii, iă ş ă ş Diaconii, i Clericii to i s se supun Episcopului lor. Iar Episcopiiş ţ ă ă Mitropolitului lor. Iar Mitropoli ii, Patriarhului lor. Pentru aceasta iţ ş Apostolescul Canonul acesta rânduie te a a: Oricare Presbiter ar def ima peş ş ă Episcopul s u, i f r s cunoasc c gre e te el ar tat sau întru buna Credin ,ă ş ă ă ă ă ă ş ş ă ţă sau întru dreptate. Adic , f r s l cunoasc pe el c este ar tat, sau eretic, sauă ă ă ă ă ă ă nedrept, ar aduna îndeosebi pe cre tini, i zidind alt Bisericş ş ă ă55, ar Liturghisi

i chipuri, iar de se va face aceasta, atât cei de dau, cât i cei ce iau, înc i cei ce intrş ş ă ş ă mijlocitori în d rile acestea, singuri se osândesc pe sine i dup Dumnezeie tile Scripturi, iă ş ă ş ş sfin itele Canoane, caterisindu - se de Ierie i de cinstea soartei. Iar banii care se vor da laţ ş hirotonie s se dea Bisericii, sau Eparhiei aceleia ai c reia purtare de grij a vrut să ă ă ă cumpere. Iar mijlocitorul, sau ap r torul unor hirotonii ca acestea porunce te s deaă ă ş ă Bisericii aceleia îndoit decât a dat cei ce s- au hirotonisit celor ce i- au hirotonisit.55 Iar patriarhice tile stavropighii ale Monastirilor i Bisericilor care în osebite Mitropolii, iş ş ş Arhiepiscopii, i Episcopii se zidesc, acestea nu sunt alte Jerfelnice, nici cei ce zidesc peş acestea, se supun cert rilor Apostolescului Canonului acestuia, dup Valsamon. C deă ă ă vreme ce toate Mitropoliile i Arhiepiscopiile s- au împ r it Patriarhilor, i to i Mitropoli ii,ş ă ţ ş ţ ţ

i Arhiepiscopii supu i fiind ocârmuirii Patriarhilor, dup Canonul 6 i 7 al Soborului 1 iş ş ă ş ş cel 2 i 3 ale Soborului al 2- lea pomenesc la sfin itele slujbe numele acelora; Pentru aceasta,ş ţ dup cuprinderea acestor sfin ite Canoane, au dreptate Patriarhii i Eparhiile Mitropoliiloră ţ ş

i al Arhiepiscopiilor cele împ r ite lor s dea stavropighii, i s se pomeneasc numele lorş ă ţ ă ş ă ă într- însele. Fiindc pricina aicea este despre stavropighie, sub însemn m cuvântul celă ă deplinit i deslu it pentru dânsele, precum curat se vede în foaia 235 i 236 aş ş ş Grecomanescului Ghiur. C Singhelul cel ce este într - ânsul al Patriarhului Ghermanoă rânduie te a a, c în singure M n stirile acelea, sau în Bisericile acele Catolice ti sau înş ş ă ă ă ş casele de rug ciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, întru a c rora temele s- aă ă

42

întrînsa osebit, f r de voia i socoteala Episcopului s uă ă ş ă 56, unul ca acesta ca un iubitor de încep torie s se cateriseasc . Fiindc , ca un tiran cu sil iă ă ă ă ă ş tiranice te, caut s r luiasc cuvenita st pânire a Episcopului s u; Ci iş ă ă ăş ă ă ă ş Clericii ceilal i câ i se vor uni cu dânsul la o nesupunere ca aceasta, s seţ ţ ă cateriseasc i ei întocmai, iar cei lume ti, s se afuriseasc . Acestea îns s seă ş ş ă ă ă ă fac , dup ce Episcopul va îndemna cu dulcea i cu blânde e de trei ori pe ceiă ă ţă ş ţ ce sau desp r it de el, s se lase de o pornire ca aceasta, i ei vor st rui înă ţ ă ş ă pizma lor. Iar câ i se despart de Episcopul lor mainainte de Sinodiceascaţ cercetare, pentru c el propov duie te în auzul tuturor vreo rea socoteal iă ă ş ă ş eres, unii ca aceia, nu numai c cert rilor celor mai de sus nu se supun, ci iă ă ş cuviincioasei cinstei celor drept sl vitori se învrednicesc. Dup Canonul 15 ală ă celui 1 i 2 Sobor.ş

CANON 32

Dac vreun Presbiter, sau Diacon, de Episcop se afurise te, acesta să ş ă nu se poat a se primi de altul, ci numai de cel ce la afurisit pe el. F ră ă ă numai dac din întâmplare sar s vâr i Episcopul cel ce la afurisit. [Apost:ă ă ş 12, 13; Sobor 1: 5; Sofia: 1; Anti: 6; Sardichi: 14; Cartag: 11, 37, 141]

TÂLCUIREi întru al 12lea i al 13lea Canoane ale lor a zis Dumnezeie tii Apostoli,Ş ş ş

c clericii cei ce sunt neprimi i i afurisi i de c tre însu i Episcopii lor, nu seă ţ ş ţ ă ş cuvine a se primi de al i Episcopi. i întru aceasta îns asemenea, îns i aceastaţ Ş ă ăş

pus Patriarhicescul stavropighion, adic în care s- a înfipt Crucea trimis de Patriarhul. iă ă Ş a a asupra acestei Patriarhice ti Cruci s- au zidit. C în unele ca acestea Arhiereul cel de locş ş ă nici o împ rt ire are, nici sfin itele slujbe, nici de la înt rirea Igumenului, nici de laă ăş ţ ă judecata suflete tilor gre eli încât nici însu i cele Canonice ti poate a le cere de la cei ceş ş ş ş sunt într - însele, c ci to i cei sfin i i, care în M n stirile cele de aceste fel se numescă ţ ţ ţ ă ă Patriarhice ti, i se supun Patriarhicescului Exarh. Iar unde din început nu s- au pus temelieş ş Crucea Patriarhiceasc , acolo Arhiereul locului st pâne te m car mo ie M n stireasc ,ă ă ş ă ş ă ă ă m car metoc de ar fi, m car c - i l sau cas de rug ciune. i întru acestea se cuvine a seă ă ă ş ă ă ă Ş pomeni numele lui. El se cuvine a înt ri pe Egumenul cel dintr - însele, a le cerceta i a leă ş judeca pe ele, i a lua de la dânsele Canonice tile sale venituri. El trebuie s hirotoniseascş ş ă ă într- însele, s ierte, sau s opreasc nun ile locuitorilor din ele, i în scurt s - i aib într-ă ă ă ţ ş ă ş ăînsele ori ce alt pronomion Episcopesc. Iar câ i oameni au locuit în locul Patriarhice tilorţ ş stavropighii, mainainte de a se zidi ele sau i în urm dup ce s- au zidit, ace tia fiind deş ă ă ş loc s fie întru toate supu i Arhiereului locului. Iar de vor fi str ini s se supună ş ă ă ă Patriarhicescului Exarh, i iar i (foaia 237) Patriarhice tii Exarhii nu se cuvine sş ăş ş ă st pâneasc satele Patriarhice tilor M n stiri, sau pe norodul cel ce este într - însele, sauă ă ş ă ă casele de rug ciune câte cu Patriarhiceasc Cruce nu s- au întemeiat, i nu s- au zidit…ă ă ş fiindc acestea de Episcopul locului se st pânesc. Drept aceea din cuvintele acestea seă ă adun (adic se în elege) cum c nu se cuvine a se face Patriarice ti stavropighii M n stirile,ă ă ţ ă ş ă ă sau Bisericile, sau casele de rug ciune, dup ce s- au zidit, ci mainainte de zidire. i dină ă Ş acestea, câteva numai dup cinstirea, i pronomion dat Patriarhilor, dar nu i toateă ş ş M n stirile cele ce urmeaz a se zidi, sau Bisericile, sau casele de rug ; Ca s nu se caleă ă ă ă ă Canoanele, care rânduiesc, ca M n stirile i monahii, s fie supu i Arhiereului locului. iă ă ş ă ş Ş vezi i Canonul 4 al Soborului a toat lumea 4 c , dup prunca Episcopului i Presbiteruluiş ă ă ă ş face stavropighii.56 Zice îns Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroav c tre Efeseni) cum c a zis un omă ă ă ă sfânt, c nici sângele muceniciei poate a sp la p catul osebirii i a desp r irii Bisericii. i aă ă ă ş ă ţ Ş dezbina cineva Biserica este r ul cel mai cumplit, decât a c dea în eres. Scrie însu i Dionisieă ă ş al Alexandriei m rturisitorul în Epistolia cea c tre Navat Episcopul, c se cuvine a p timiă ă ă ă cineva ori ice r u ar fi numai a nu dezbina Biserica, i c este mai sl vit mucenicie, ce arş ă ş ă ă ă suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar r bda pentru a nu slujiă idolilor. Fiindc în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, m rturise te pentru folosulă ă ş sufletului s u, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica m rturise te pentru folosul, iă ă ş ş unirea a toat Biserica.ă

43

o rânduiesc, cu oarecare ad ugire zicând: oricare Presbiter, sau Diacon, sară afurisi de Episcopul s u, acesta nu este iertat a se primi, i a se dezlega deă ş afurisire, nu numai de Episcop de alt Eparhie, ci nici de altul ce ar fi dină aceea i Eparhie, i Mitropolie. Ci s se primeasc i s se dezlege de afurisireş ş ă ă ş ă numai, de însu i Episcopul acela, ce lau afurisit. Afar numai, de s vaş ă ă întâmpla a muri Episcopul sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce lau afurisit, mainainte de a lua iertare Presbiterul, sau Diaconul. C ci atunci poate iă ş Episcopul, sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce sa f cut mo tean după ş ă moartea celui ce a afurisit, s i dezlege de leg tur , i nu altul. Îns două ă ă ş ă ă lucruri trebuie a însemna cineva la acest Apostolicesc Canon. Unul adic , c to iă ă ţ cei ce se vor afurisi de Episcopul lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie s stea a a afurisi i, i s nu îndr zneasc a sc pa de afurisire, pân se va faceă ş ţ ş ă ă ă ă ă Bisericeasca certare despre aceasta, dup Canonul 14 al Sardichiei i cel 37 ală ş Cartaginei57. Afar numai de sar osândi, mainainte de a se judeca, i a seă ş chema la Bisericeasca judec torieă 58. i alta înc , c dup Canonul 121 alŞ ă ă ă Cartaginei, dac Episcopul ar afurisi pe cineva, pentru c mainainteă ă m rturisind p catele sale la dânsul, în urm au t g duit, se cuvine i ceilal iă ă ă ă ă ş ţ Episcopi a nu se împ rt i cu cel ce la afurisit, în cât vreme i el nu se vaă ăş ă ş împ rt i cu cel de dânsul afurisit pentru o pricin ca aceasta. i aceasta s seă ăş ă Ş ă fac , pentru ca s se p zeasc Episcopul a nu prih ni pe nimenea f r a puteaă ă ă ă ă ă ă s dovedeasc catigoria (prihana). Iar dup Cartea legii lui Fotie titlul i capulă ă ă ş 9. i dup scoliastul Valsamon. Dac Episcopul, sau Presbiterul ar afurisi peŞ ă ă cineva (adic lar desp r i) ori de împ rt irea Dumnezeie tilor Taine după ă ţ ă ăş ş ă Valsamon i Vlastar, sau i de starea cea împreun cu cei credincio i, i deş ş ă ş ş rug ciunea cea în Biseric , f r de vreo canoniceasc i binecuvântat pricin ,ă ă ă ă ă ş ă ă afurisirea adic aceasta s se dezlege de Ierul cel mai mare, iar Episcopul sauă ă Presbiterul cel ce a afurisit, s se afuriseasc de c tre mai marele s u, în câtă ă ă ă ă vreme va socoti acela c este destul . Aceasta îns s se fac pentru ca să ă ă ă ă ă p timeasc cu dreptate acela, ceea ce asupra celuilalt cu nedreptate a lucrat.ă ă Drept aceea atât în Tomul 1 al Practicalilor Soboarelor la foaia 11 se scrie că înc tr ind cel ce a afurisit, afurisirea se dezleag de Sobor, de nu sar face cuă ă ă dreptate. Cât i cel al 7lea al lui Nicolae zice, c leg tura cea f r cuvânt, careş ă ă ă ă

57 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind oarecum, c cei afurisi i f r dreptate de Episcopul nu au nevoie a p zi acest fel deă ţ ă ă ă afurisire. De vreme ce Canonaele acestea din potriv rânduiesc. Îns din Canonul acesta seă ă încheie c i P rin ii cei Duhovnice ti nu se cade a dezlega cert rile celorlal i de o tagm cuă ş ă ţ ş ă ţ ă dân ii P rin i Duhovnice ti, de nu vor fi ele afar din Canoane, i cu totul f r cuvânt.ş ă ţ ş ă ş ă ă58 Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostom fiindc se învinov ea, c nu a p zitş ă ăţ ă ă afurisirea ce o a gl suit asupra sa Soborul cel de pe lâng Teoria, ci nu o a b gat în seam ,ă ă ă ă mainainte de alt soborniceasc cercetare, s- a dezvinov it zicând: C , nici ca de câtă ă ăţ ă înf i at la judecat . Nici prih nirile pârâ ilor s i leau auzit. Nici vreme cât de pu in i s- aăţ ş ă ă ş ă ţ dat pentru a se dezvinov i. (Metafrastul în via a lui Hrisostom) precum i cel 74 Apostolescăţ ţ ş rânduie te, car i cite te- l. Însemneaz îns , c trei feluri de afurisiri sunt. C unulş ş ş ă ă ă ă Dumnezeiesc este, despre care pentru Pavel s- a zis, c a fost aforesit (adic ales) dină ă pântecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11). Iar alta vine cuvântat iă ş Canoniceasc , ceea ce se face dup Canoane. i a treia cea f r cuvânt, i care se face afară ă Ş ă ă ş ă de Canoane. Deci afurisirea aceea ce se f cea de cei vechi, cuprinde desp r ire sau de taine,ă ă ţ sau de Biseric , i de rug ciunea ce cu cei credincio i, sau de împreun adunarea cu clericiiă ş ă ş ă cei de o ceat cu dân ii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10- lea Apostolesc. Iar afurisireaă ş cea ce acum se face, care cuprinde desp r ire de Treimea cea prea Sfânt i de o fiin , iă ţ ă ş ţă ş blestem, i neiertare, i nedezlegare, pân i dup moarte, nu are asem nare cu afurisireaş ş ă ş ă ă celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena Soborului din Gangra. Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canonice ti, nu se cade a seş scrie în c r ile de blestem. Tu îns vezi rogu- te c se congl suie te cu acest Apostolesc iă ţ ă ă ă ş ş Canonul 1 al Soborului, din sfânta Sofia, rânduind s fie i de Patriarhul Constantinopoluluiă ş afurisi i, sau caterisi i sau anatematisi i, cei ce sunt a a de Papa Romei.ţ ţ ţ ş

44

o ar fi f cut un Egumen ce sa s vâr it din via , asupra altuia, pentru ca să ă ş ţă ă r mân în Egumenie, i apoi sar fi dus, aceast leg tur , zic, este f r t rie, iă ă ş ă ă ă ă ă ă ş pentru aceasta cel legat, de Arhiereu, se dezleagă59. Vezi i tâlcuirea celui al 12ş Apostolesc.

CANON 33

Nici unul din str ini Episcopi, sau Presbiteri, sau Diaconi f r sistaticaă ă ă (sau recomenda ie) s se primeasc , i aducândule înc acestea,ţ ă ă ş ă cerceteaz se; i de vor fi propov duitori ai bunei credin e, primeasc se.ă Ş ă ţ ă Iar de nu, cele spre trebuin lor dândulise, la împ rt ire pe ei s nuiţă ă ăş ă primi i. C multe se fac dup am gire. [Apost: 12; Sobor 4: 11, 13; Sobor 6:ţ ă ă ă 14; Antioh: 7, 8; Laodi: 41; Cartag: 31, 97]

TÂLCUIREÎn Canonul 12 al lor rânduiesc Sfin ii Apostoli a nu se primi nici un Clericţ

str in de alt Episcop f r a avea scrisori sistaticale (adic recomenduitoare). iă ă ă ă Ş în Canonul acesta înc însu i aceasta o rânduiesc, cu oarecare ad ugire, zicând:ă ş ă Nici un str in Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, nu se cuvine a se primi de al iă ţ Episcopi, f r a aduce scrisori, Episcopul adic ale Mitropolitului s u, iară ă ă ă Presbiterul, sau Diaconul ale Episcopului, sau ale Mitropolitului s u,ă recomenduitoare, i de credin a, i de buna via , iar mai ales de neprih nitulş ţ ş ţă ă s u nume. Dar de i vor aduce cu sine i recomenda ii ca acestea, iar iă ş ş ţ ăş cerceteaz se de sunt ortodoc i au ba; C ci poate s fi gre ind ei întru credin :ă ş ă ă ş ţă i cel ce a dat lor c r ile cele recomenduitoare, gre eala aceasta nu a tiut. Iarş ă ţ ş ş

dac cercetânduse se vor afla c sunt propov duitori ai Ortodoxiei, i ai buneiă ă ă ş cinstiri, atunci s se primeasc la împ rt ire (îns s nu se ierte i a seă ă ă ăş ă ă ş împreun num ra la vreo Biseric din cele de acolo i a lucra ale Preo iei f r aă ă ă ş ţ ă ă avea pe lâng c r ile cele recomenduitoare, înc i carte slobozitoare, iă ă ţ ă ş ş ar t toare c au voie a lucra oriunde ar merge slujba Preo iei, dup Canonul 17ă ă ă ţ ă al Soborului 6). Iar de se vor afla r u credincio i i eretici s nu v cumineca iă ş ş ă ă ţ cu dân ii, zice, ci da i lor, cele trebuincioase i de nevoie, i trimite i s se ducş ţ ş ş ţ ă ă de al voi. C ci multe necuviin e urmeaz de la ni te str ini ca ace tia dină ţ ă ş ă ş am girea, pentru c nu se face pentru ei cuviincioasa cercetare. Vezi i subă ă ş însemnarea Canonului 12 al Sfin ilor Apostoli.ţ

CANON 34

Episcopii fiec rui neam (na ie) se cuvine a ti (a cunoa te) pe cel întâiă ţ ş ş întru dân ii i al socoti pe le ca de cap, i nimic ceva de prisos a face. Iar eiş ş ş

59 Iar câ i cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adic ori pentruţ ă Credin ori pentru predaniile Bisericii, ori i pentru porunca lui Hristos; Ace tia se cade aţă ş ş se bucura, fiindc sunt vrednici de fericire, dup cuvântul Domnului, ce zice: «Ferici i ve i fiă ă ţ ţ când v vor urî pe voi oamenii, i v vor desp r i pe voi, i v vor oc rî, i vor lep daă ş ă ă ţ ş ă ă ş ă numele vostru ca un r u, pentru Fiul Omului.» [Luca 6:22] iar pentru cei ce afurisesc f ră ă ă cuvânt i dup patim , acestea zice Dionisie Ariopag: la cap 7 a Biserice tii Ierarhii „A a auş ă ă ş ş

i Ierarhii afurisitoarele puteri, ca ni te ar t tori ai Dumnezeie tilor drepturi, nu c doar peş ş ă ă ş ă în eleapta Dumnezeiasca încep torie ca s zicem a a, slujitore te urmeaz pornirilor celorţ ă ă ş ş ă f r cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip prorocitor mi cându - i Duhul încep torul s vâr irilor, peă ă ş ă ă ş cei judeca i de Dumnezeu, dup dreptate afurisindu - i.” i iar i: Deci a întrebuin a iţ ă Ş ăş ţ ş afurisirile, i toate Ierarhice tile puteri, în ce chip i- ar mi ca pe ei Dumnezeiascaş ş ş încep torie cea s vâr itoare. i acestea tâlcuindu - le Dumnezeiescul Maxim zice, dac afară ă ş Ş ă ă de socotin a lui Dumnezeu va afurisi Ierarhul, Dumnezeiasca judecat nu- i urmeaz lui.ţ ă ă C ci dup Dumnezeiasca judecat , i nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.ă ă ă ş

45

singure acelea fiecare a face câte se cuvin Episcopiei sale i satelor celor deş sub dânsa. Dar nici acela f r de socoteala tuturor s fac ceva, c a a va fiă ă ă ă ă ş o unire i se va sl vi Dumnezeu prin Domnul întru Sfântul Duh: Tat l iş ă ă ş Fiul i Sfântul Duh. [Sobor 1: 6, 7; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28;ş Sobor 6: 36, 39; Anti: 9]

TÂLCUIREPrecum când capul bole te, i nu propune lucrarea sa s n toas , iş ş ă ă ă ş

celelalte m dulare ale trupului r u se afl , sau i se fac des vâr it netrebnice;ă ă ă ş ă ş Cu un chip ca acesta, i când cela ce ine rânduial de cap în Biseric , nu areş ţ ă ă cuvenita sa cinste, i tot cel lalt trup al Bisericii negre it se va mi ca f rş ă ş ş ă ă rânduial . Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te: Ca to i Episcopii aiă ş ş ţ fiec rei Eparhii trebuie a cunoa te pe acela, care este întâi între dân iiă ş ş 60 adică pe Mitropolitul. i s l socoteasc pe el, ca cap al lor, i f r de socoteala luiŞ ă ă ş ă ă nici o lucrare de prisos s fac : Care nu se cuvine adic (necuvenit ), înă ă ă ă parohiei Episcopilor lor, ce covâr induse pe acestea, prive te la starea cea deş ş ob te a toatei Eparhiei; Precum, de pild , sunt întreb rile cele despre Dogme,ş ă ă iconomiile i îndrept rile gre ealelor celor ob te ti, st rile i hirotoniileş ă ş ş ş ă ş Arhiereilor, i altele asemenea. Ci s se adune la Mitropolitul, i împreun cu elş ă ş ă s se sf tuiasc pentru ob te tile lucruri cele de acest fel, i ceea ce sar ar ta aă ă ă ş ş ş ă fi mai bine pentru acestea, ob te te s se hot rasc . Iar unul fie te care dinş ş ă ă ă ş Episcopi, acelea numai s le fac îndeosebi, f r de socoteala Mitropolitului,ă ă ă ă câte se cuvin în hotarele Episcopiei sale, i în satele care sunt supuse Episcopieiş sale. Îns precum Episcopii nu pot a lucra vreo ob teasc lucrarea aă ş ă Mitropolitului lor, a a asemenea i Mitropolitul, nu se cuvine a face vreo acestş ş fel de lucrare ob teasc singur i îndeosebi, f r de socotin a tuturor Episcopilorş ă ş ă ă ţ s iă 61. C ci cu chipul acesta va fi unire, i dragoste i între Episcopi, iă ş ş ş Mitropoli i, i între Clerici i între cei lumeni. Iar din unirea i dragostea aceastaţ ş ş ş va sl vi Dumnezeu i Tat l, prin Fiul s u, i Domnul nostru Iisus Hristos, care aă ş ă ă ş ar tat oamenilor Numele P rintelui s u, i a legiuit dragostea zicând: «Întruă ă ă ş aceasta vor cunoa te to i c ai miei ucenici sunte i, de ve i avea dragoste întruş ţ ă ţ ţ voi.» [Ioan 13: 35] i se va sl vi întru Sfântul s u Duh, care prin Darul s u neaş ă ă ă unit pe noi întru o Duhovniceasc împreunare. Adic , din unirea aceasta, se vaă ă sl vi Sfânta Treime, Tat l, Fiul, i Sfântul Duh, dup Evanghelicescul Glas, ceă ă ş ă zice: «A a s lumineze lumina voastr înaintea oamenilor, ca s vad fapteleş ă ă ă ă

60 Însemneaz c cel întâi al Episcopilor, se zice dup Canonul 6 al Sardichiei, Episcop ală ă ă Mitropoliei, i Exarh al Eparhiei, iar dup cel 34 i altele ale celui din Cartag: protevon seş ă ş zice. Iar dup cel 46 al acestuia i se nume te Episcop al scaunului întâi, iar de ob te după ş ş ş ă cele mai multe Canoane, se nume te Mitropolit, iar cel întâi între Mitropoli i se nume te,ş ţ ş sau Exarh al ocârmuirii, dup Canoanele 9, 17 ale Soborului 4 i 6 ale celui de al doilea sauă ş Patriarh. i vezi subînsemanarea 2 a Canonului 6 al Soborului 1. Iar Exarh al Iereilor, sauŞ Iereu Vârfelnic nu se zice, dup Canon 46 din Cartagina. i fiindc , cuvântul i rânduiala ceă Ş ă ş are Mitropolitul c tre Episcopi, acesta i are i Patriarhul c tre Mitropoli i, i precumă ş ş ă ţ ş Mitropolitul este întâi i cap al Episcopilor, a a este i Patriarhul întâi i cap alş ş ş ş Mitropoli ilor. Pentru aceasta i acest Canon Apostolesc nu se în elege mai mult pentruţ ş ţ Episcopi c tre Mitropoli ul, decât pentru Mitropoli i c tre Patriarhul, ci întocmai pentruă ţ ţ ă amândou p r ile asemenea.ă ă ţ61 Pentru aceasta i Ioan Chitru zice, c de va sluji Mitropolitul în Episcopia Episcopului s u,ş ă ă trebuie a o face aceasta cu socotin a i voia Episcopului s u. La diptih (Pomelnic) s seţ ş ă ă ă pomeneasc numele Patriarhului, i nu al Episcopului. Fiind cu necuviin cel mai mare aă ş ţă pomeni numele celui mai mic: (la Armenopol în Perilipsul Canoanelor supra scris 4)

46

voastre cele bune, i s sl veasc pe Tat l vostru cel ce este în Ceruri.»ş ă ă ă ă 62 [Matei 5: 16]

CANON 35

Episcopul s nu îndr zneasc a face hirotonii afar din hotarele sale înă ă ă ă Cet ile, i satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de e va v di c au f cutăţ ş ă ă ă aceasta, f r socotin a celor ce in Cet ile, sau satele acelea, s seă ă ţ ţ ăţ ă cateriseasc i el, i aceia pe care iau hirotonisit. [Sobor 2: 2; Sobor 3: 8;ă ş ş Sobor 6: 20; Antioh: 13, 22; Sardic: 3, 11, 12]

TÂLCUIREi Canonul acesta pentru unirea i buna rânduial a Episcopilor i aŞ ş ă ş

Mitropoli ilor sau rânduit, zicând: Episcopul nu se cade a îndr zni afar deţ ă ă hotarele Episcopiei sale s fac hirotonii, sau alt Bisericeasc slujb s lucrezeă ă ă ă ă ă în ora ele i satele acelea, ce nu sunt supuse lui. (Ci nici Mitropolitul are voie sş ş ă mearg în Enoriile Episcopilor lui, i a s vâr i hirotonii, sau altcevaă ş ă ş Arhireticesc.) Ci atunci numai are voie a lucra cele de acest fel, când va fi poftit de Arhiereul locurilor acelora. Iar de sar v di c au f cut aceasta de sine i f ră ă ă ş ă ă de socotin a i voia Arhiereulor, care st pânesc ora ele i satele acelea, s seţ ş ă ş ş ă cateriseasc i el care peste hotar a hirotonisit, i aceia pe care ia hirotonisită ş ş 63. Pentru c cu chipul acesta se v d a fi întru unul i acela i loc totodat doiă ă ş ş ă Episcopi, sau doi Mitropoli i, care lucru este afar de lege, i oprit de Canonul 8ţ ă ş al Soborului întâi, i de cel al 12lea la Soborului 4. Pentru aceasta i Soborul 6ş ş în al 20lea Canon al s u rânduie te, c cel ce va merge în Episcopie str in iă ş ă ă ă ş va înv a în public de la sine i, f r de voia Arhiereului locului, s înceteze deăţ ş ă ă ă lucrarea Arhiereasc , i s lucreze numai cele ale Presbiterului. Poate nu pentruă ş ă alte prav decât pentru a nu se face aceast nerânduial , a fi adic , întruăţ ă ă ă aceea i Episcopie, totodat doi Episopi, unele voind altul, i altele altul, careş ă ş 62 Pentru aceasta i Episcopii Egiptului înf i ându- se la Soborul 4 au urmat Apostolesculuiş ăţ ş acestuia Canon, i nu au isc lit îndat în Epistolia lui Leon, zicând: C f r de socotin aş ă ă ă ă ă ţ celui întâi între ei, adic al Episcopului Alexandriei, nu au voie a face vreo lucrare. (Praxis 4ă a Soborului 4. Vezi i Canon 30 a aceluiia i Sobor.)ş ş63 Ar putea întreba cineva dac Clericii cei Hirotonisi i de Arhiereul cel de peste hotar, f ră ţ ă ă de socotin a Arhiereului locului, caterisindu - se pot iar i a- i lua treapta soartei, din careţ ăş ş au c zut, sau nu pot? Se vede c pot; precum zic oarecare. Fiindc nu pentru vinov iiă ă ă ăţ Canonice ti, nu pentru al loru i p cat din soarta lor s- au scos; Ci pentru pricina celui ce i- aş ş ă hirotonisit pe ei afar de hotar. i mai ales, când nici au tiut c cel ce l- a hirotonisit, f ră Ş ş ă ă ă de socotin a Arhiereului locului i- a hirotonisit. i de vreme ce pot iar i a- i lua soartaţ Ş ăş ş treptei, oare cu a doua hirotonie, a Arhiereului locului, ca ni te caterisi i, aceasta o mai iau,ş ţ sau cu singur înduplicarea i plinirea a lui? Poate cu singur înduplecarea lui; Aceastaă ş ă adic , pentru c este oprit a se face al doilea hirotonisiri, dup Canoane. i aceasta, iă ă ă Ş ş pentru c , precum unul de ar r pi o femeie, i f r tirea Arhiereului i a n sc torilor ei, ară ă ş ă ă ş ş ă ă pune pe vreun Preot i iar cununa, de ar afla Arhiereul în urm i n sc torii femeii, i arş ă ş ă ă ş primi nunta, nu se mai face a doua Cununie. (Drept aceea i marele Vasilie în Canonul 22ş voie te ca cu singur voia n sc torilor s aib t rie i înt rire c s toria cea de acest felş ă ă ă ă ă ă ş ă ă ă r pit .) Cu un chip ca acesta i hirotonia celor hirotonisi i de Arhiereul cel de peste hotar,ă ă ş ţ numai de va primi Arhiereul locului, are t rie i putere, ca cum ar fi fost chiar a saă ş hirotonie. C ci, precum pricina caterisirii unora ca acestora s- a n scut din nevrereaă ă socotin ei Arhiereului locului, a a i înt rirea Hirotoniei lor se na te din voin a i socotin aţ ş ş ă ş ţ ş ţ Arhiereului lor, îns este ar tat c cel ce va m rturisi c va p zi feciorie i nu se va însuraă ă ă ă ă ă ş dac hirotonisindu - se de Arhiereu de peste hotar, se va caterisi, nu poate în urm a seă ă însura pentru c s- a scos din soarta sa. Fiindc nu poate a pune de pricin , c pricinaă ă ă ă soartei a f cut m rturisirea fecioarei; i pentru aceasta c zând din soart , stric i cadeă ă Ş ă ă ă ş totodat i din feciorie.. Pentru c era slobod lui mainainte a se însura, i apoi a se faceă ş ă ş cleric. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie, ca i pentru c derea din clericie s urascş ă ă ă pe feciorie, ce o a iubit pe ea îns i îndeosebi, pentru aceasta i a o strica nu poate.ăş ş

47

acela a îndr znit a o face. C ci de nu ar fi fost acesta prav ul acestui Sobor,ă ă ăţ pentru ce s pogoare pe Episcopul la treapta Presbiterului? De vreme ceă pogorârea aceasta este furare de cele sfinte, dup Canonul 29 al Soborului 4. iă Ş dac Episcopul cel ce înva peste hotar este nevrednic de Episcopie, nevrednică ţă trebuie a fi i de Presbiterie. Iar de este vrednic de Presbiterie, pentru ce s nuş ă fie de Episcopie? Deci ar tat este c pentru aceasta îl pogoar pe acesta înă ă ă treapta Presbiteriei, pentru ca s r mân iar i un Episcop întru Episcopie, iă ă ă ăş ş nu doi. C au p c tuit a a f r mijlocire întru vrednicia Episcopeasc , f când aă ă ă ş ă ă ă ă fi doi Episcopi întru aceea i Episcopie, pentru care i se caterise te din aceasta.ş ş ş Dar nu a p c tuit în vrednicia Presbiterului, de vreme ce, doi i mul i Presbiteriă ă ş ţ nu este oprit a fi întru aceea i Episcopie, pentru aceasta nici se caterise te deş ş Preo ie. (De i Zonara i Valsamon zic, c cel ce înva în public f r deţ ş ş ă ţă ă ă socotin a Episcopului locului, pentru aceasta se pogoar în treapta Presbiterului,ţ ă pentru ca s se smereasc , ca unul ce a iubit slava i sa în l at.) Drept aceea iă ă ş ă ţ ş sfin itul Fotie (Titlul 9 Cap 11) Spre dezlegarea p rutei împotriviri aţ ă Canoanelor, celui 29 adic al Soborului al 4lea i cel 20 al celui al 6lea aă ş propus pe cel 8 al Soborului 1. Îns i slujba Presbiterului trebuie a o lucraă ş Episcopul cel de peste hotar, cu voia i slobozenia Episcopului celui de loc. Iarş de nu este cu voia aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean (adic ca un mirean) pân ce se afl întru acel loc str in, dup Canoane. Însă ă ă ă ă ă pentru ca s încheiem totul Canonului acestui Apostolesc. Zicem a a: Episcopulă ş care s vâr e te Arhieraticeasca slujb în str in Eparhie dup voia Episcopuluiă ş ş ă ă ă ă locului, nu s vâr e te cu puterea i lucrarea Arhieriei sale. (C ci cu chipulă ş ş ş ă acesta ar fi doi Episcopi întru o Episcopie, ca cum având dou osebite puteri iă ş lucr ri.) Ci cu Episcopeasca putere, i lucrare a Episcopului locului. (Pentru că ş ă cu chipul acesta, amândoi Episcopii se socotesc ca un Episcop). i de esteŞ aceasta a a precum i este, cel ce a lucra ceva Arhieresc f r de voia Episcopuluiş ş ă ă locului, se caterise te, i din Episcopeasca sa putere, care neavând, ca unul ceş ş de peste hotar fiind a lucrat64. Înc i din ce str in a Episcopului locului, peă ş ă ă care putea a o avea cu voia i clobozeniea aceluia: Dar o a furat i o a însu itş ş ş lui i.ş

CANON 36

Dac vreunul Hirotonindu - se Episcop, nu ar primi slujba, iă ş purtarea de grij a norodului ce s - a încredin at lui, acesta trebuie să ţ ă fie afurisit, pân ce ar primi. Asemenea i Presbiterul, i Diaconul. Iară ş ş dac mergând acolo nu ar fi primit, nu din a sa socoteal , ci dină ă r utatea norodului, el adic fie Episcop, iar clirosul cet iiă ă ăţ

64 Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostom în Voroava a 3- a c tre Coloseni zice, pân ceş ă ă ne afl m în scaunul acesta al Constantinopolului, pân ce avem proedria (întâia edere),ă ă ş avem i vrednicia ederii întâi i scutirea. De i suntem nevrednici.ş ş ş ş

48

afuriseasc - se. C ci ai unui norod acest fel de nesupus nu s - au f cută ă ă înv tori. [Sobor 6: 37; Anghir: 18; Ant: 17, 18]ăţă

TÂLCUIRESupune i - v i asculta i pe mei marii vo tri [Evrei 13: 17; Cor 7: 24].ţ ă ş ţ ş

i întru ceea ce teai chemat întru aceasta i r mâi, zice DumnezeiesculŞ ş ă Apostol. Tot aceasta rânduie te i Canonul acesta zicând. Cel ce se vaş ş hirotonisi prin Dumnezeiasca Ieros vâr ire a rug ciunilor, Episcop uneiă ş ă Eparhii, sau Presbiter, i Diacon unei Enorii (Parohii), apoi nu prime teş ş aceast Dumnezeiasc slujb , i purtarea de grij a norodului ce i s - auă ă ă ş ă sortit lui, unul ca acesta s se afuriseasc , pân ce va primi s mearg . Iară ă ă ă ă de ar merge Episcopul la Eparhia sa, iar norodul Eparhiei, pentru nesupunerea i r utatea sa, i nu pentru vreo rea socoteal , i pricinş ă ş ă ş ă vrednic de prihan a Episcopului, nu l- ar primi: El fie Episcop adică ă ă împ rt easc - se de vrednicia, i slujirea cea cuvenit Episcopului, iară ăş ă ş ă Clericii Eparhiei cei ce nu l- au primit pe el, afuriseasc - se. De vreme ceă nu au pov uit cu înv tura, i cu buna lor pild , pe nesupusul norod celăţ ăţă ş ă de acest fel 65 .

CANON 37

De dou ori pe an fac - se Sinod al Episcopilor, i cerceteaz - seă ă ş ă între dân ii Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, i întâmpl toareleş ş ă Biserice tile împotriv ziceri dezleag - se, odat adic , în a patraş ă ă ă ă s pt mân a Cinzecimii, (cei dup Sfintele Pa ti), Iar al doilea, înă ă ă ă ş dou sprezece zile ale lunii lui Octombrie.ă

TÂLCUIREPentru nedumeririle cele despre Dogme, i pent ru împotriv zicerileş ă

cele Biserice ti, ce are fiecare, i în scurt a zice, pent ru Canonice tileş ş ş întreb ri, poruncesc Dumnezeie tii Apostoli în Canonul acesta, ca deă ş dou ori în an s se fac local localnic Sinod de Episcopi, cu Mitropolitulă ă ă al fiec rei Eparhii, ca s cerceteze între sine i îndoielile ce urmeaz înă ă ş ă dogmele bunei cinstiri, i ca s dezlege fiecare împotriv zicereş ă ă Bisericeasc ce s- ar întâmpla a avea cineva c tre Arhiereul s u, adic sauă ă ă ă pent ru c s- au afurisit de dânsul, sau pentru c alt pedeapsă ă ă ă Bisericeasc a luat de la dânsul cu nedrepta te. i un Sobor, s se fac în aă Ş ă ă patra s pt mân dup Sfintele Pa ti; Iar cel lalt s se fac , în 12 ale luniiă ă ă ă ş ă ă ă lui Octombrie 66 . Iar ce deosebire are localnicul Sinod de cel a toat lumea,ă

65 Însemneaz din Canonul acesta cum se cuvine a fi Clericii, adic nu numai ei înv a i, ci iă ă ăţ ţ ş în destui a înv a i a în elep i pe al ii. C ci, iat cum, m car de i ei nu s- au f cutăţ ş ţ ţ ţ ă ă ă ş ă pricinuitori r ului, îns fiindc n- au pov uit bine pe norodul lor, s afurisesc, i cad subă ă ă ăţ ă ş Canonice ti cert ri.ş ă66 Însemneaz , c i vremea, i num rul localnicilor acestora Soboare, dup alt chip s- auă ă ş ş ă ă iconomisit de Soboarele cele mai din urm . C ci o vreme a unuia din aceste dou Soboare,ă ă ă sau mutat pentru folos de Canonul al 5- lea al Soborului 1 a toat lumea, spre a se adunaă mainainte de Sfântul marele Post; Pentru ca s se ridice din mijloc cu judecata Soborului,ă toat prigonirea i patima ce ar avea Clericii, i lumenii între dân ii, i c tre Arhiereul lor, iă ş ş ş ş ă ş a a s se proaduc de dân ii cu cur enie i f r de patim darul postului c tre Dumnezeu.ş ă ă ş ăţ ş ă ă ă ă Iar num rul acestor localnice Soboare, dup pomenitul al 5- lea Canon al Soborului1 i după ă ş ă al 19- lea la celui al 4- lea i al 20- lea al Antiohiei s- a p zit neschimbat, spre a se faceş ă aceste adic de dou ori în an. Iar dup al 8- lea al celui al 6- lea i al 6- lea al celui al 7- leaă ă ă ş

i al 26- lea i 60 i 104 a Cartaginiei. i dup 20 i 21 capul al întâiului titlu a c r ii a 3- aş ş ş Ş ă ş ă ţ din Vasilicale sau împu inat, spre a se face odat în an Sobor, pentru greut ile c l toriei, iţ ă ăţ ă ă ş pentru întâmpl ri care oprea. Ci i aceast dat s- au rânduit de Canon 81 al Soborului dină ş ă ă Cartagina, s se fac la 21 August; Iar cel 61 al acestuia i Sobo zice, c în vremea Soboruluiă ă ş ă

49

vezi Prolegomena Sinodului 1, asemenea i ce osebire are de cel s tesc,ş ă vezi la Prolegomena Soborului ce s- a f cut în vremea lui Chiprian. Iară Sinod chiar, este dup Vlastar, adunare de Arhierei, ce se face, sau pentruă a se da hot râre pentru buna cinstire de Dumnezeu ( i pentru bunaă ş rânduial a Bisericii); Sau pentru a se surpa vreo v t mare ci se f cuse,ă ă ă ă sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumnezeu ( i a faptei bune), cuş armele blagocestie.

CANON 38

A tuturor Biserice tilor lucruri, Episcopul aib purtare de grij iş ă ă ş ocârmuiasc - le pe ele, fiindu - i Dumnezeu cercet tor. Îns s nu- i fieă ă ă ă lui cu putin a re lui ceva din ele, sau rudelor sale a d rui cele ale luiţă ş ă Dumnezeu. Iar de ar fi s raci, deie - le ca unor s raci, dar nu subă ă pricinuirea acestora, s vând cele ale Biericii. [Apost: 41; Sobor 4: 26;ă ă Sobor 7: 11, 12; Sobor 1 i 2: 7; Anghira: 15; Gangr: 7, 8; Antioh: 24,ş 25; Cartag: 34, 41; Teofil: 1; Chiril: 2]

TÂLCUIREDac Episcopului i se încredin eaz sufletele oamenilor, c rora toată ţ ă ă ă

lumea nu le este vrednic , cu mult mai vârtos se cuvine a i se încredin aă ţ lucrurile Bisericii. Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te, caş ş Episcopul s aib purtare de grij pent ru toate lucrurile Bisericii, ori aă ă ă mo iilor i a celor nemi c toare câ tiguri, ori a odoarelor i a celorş ş ş ă ş ş mi c toare, i s le chiverniseasc cu fric i cu luare aminte, socotind,ş ă ş ă ă ă ş c , are pe Dumnezeu privitor i cercet tor la chivernisirea acestora. Însă ş ă ă de i are purtare de grij i chivernisirea lor, dar nu are i voie a i leş ă ş ş ş însu i lui i i s zic c este al s u vreun lucru din acestea, sau sş ş ş ă ă ă ă ă d ruiasc rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumnezeu. Iar dacă ă ă rudele lui acestea sunt s raci, d iele i lor cele spre trebuin , precum dă ă ş ţă ă

i celorlal i s raci. Adic miluiasc - i pe ei chiar ca pe ni te s raci, i nu caş ţ ă ă ă ş ă ş pe rude. Îns miluiasc - i pe ei din roduri i din productur ile cele ce înă ă ş fiecare an se adun din lucrurile Bisericii, iar nu din pricina lor s aibă ă ă voie a vinde vreun lucru din acestea.

Canon 39

Presbiterii, i Diaconii, f r de socotin a Episcopului nimic sş ă ă ţ ă s vâr easc . C el este c ruia i s - au încredin at norodul Domnului, iă ş ă ă ă ţ ş de la care s se cear cuvântul cel pentru sufletele lor. [Sobor 7: 14;ă ă Loadiki: 57; Cartag: 6, 7, 41, 50]

s se cerceteze însu i persoane prin locu iitorii cei ce sunt de fa în Soborul fie tec riă ş ţ ţă ş ă Eparhii. Porunce te îns Canonul 40 al celui din Laodicea, ca Episcopii s mearg la Soborulş ă ă ă aceasta pentru ca s înve e, i s se înve e cele cuviincioase. Iar oricare st pânitor ar opri aă ţ ş ă ţ ă nu se face Soborul acesta, s se afuriseasc dup Canonul 6 al Soborului 7. i câ iă ă ă Ş ţ Mitropoli i s- ar leni la aceasta, sau câ i Episcopi s n to i fiind i slobozi de neap ratţ ţ ă ă ş ş ă ă purtare de grij , nu s- ar afla de fa la Soboarele acestea, s se certe fr e te. Iar dac uniiă ţă ă ăţ ş ă nu vor ar ta celui mai întâi adic Mitropolitului, împiedicarea, pentru care nu au putut a seă ă înf o a la Sobor, s se fac neîmp rt i i de c tre ceilal i, i la singur Eparhia lor s seăţ ş ă ă ă ăş ţ ă ţ ş ă ă împ rt easc , dup Canon, 84, 85 din Cartagina, iar Fotie titilu (l) 30 i cap 8 rânduie te,ă ăş ă ă ş ş ca st pânitorii cei ce nu vor ar ta Împ ratului (neurmarea lor), s se certe cu prea mariă ă ă ă pedepse. i iar i la acesta i titlu i cap, zice, c lâng Mitropoli i, s se fac Soboare deŞ ăş ş ş ă ă ţ ă ă Episcopi, iar lâng Patriarhi, s se fac Soboare de Mitropoli i. i cum c nu se împotrive teă ă ă ţ Ş ă ş acestui Apostolesc Canon cel, 104 din care vezi la tâlcuirea aceluia.

50

TÂLCUIREApostolescul Canonul acesta rânduie te, c Prebiterii, i Diaconii f rş ă ş ă ă

de socoteal i voia Episcopului lor, nu pot s lucreze nici o slujireă ş ă Ieraticeasc , atât din acelea ce se cuvin Arhieratice tii vrednicii aă ş Episcopului, cât i din acelea, a c rora putere o au ei, prin Tainaş ă Hirotoniei, iar lucrarea lor a o s vâr i nu pot f r de socotin aă ş ă ă ţ Arhiereului. (Acestea îns spre pild este, adic , a nu spovedi, nici ierta peă ă ă cei ce se poc iesc, dup Canonul 6, 7, 8 al Soborului din Cartaginaă ă 67 , a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare, dup Canonul 6 al acestuia i. A nuă ş Hirotesi i atunci Anagnost, sau Monahi; i altele asemenea.) Fiindc , zice,ş Ş ă c Episcopului chiar i mai cu deosebire, i s- au îndrin at norodul luiă ş ţ Domnului, i de la dânsul mai cu deosebire, ca de al un P stor, cuş ă îndatorire are a i se cere de la Sumnezeu seam pentru sufletele turmeiă sale.

CANON 40

Fie ar tate însu itele lucruri ale Episcopului (dac îns ar aveaă ş ă ă ale sale), i ar tate cele Chiriace ti. Ca s aib st pânire Episcopulş ă ş ă ă ă s vâr indu - se, pe ale sale c rora va voi, i cum va voi, a le l sa. i nuă ş ă ş ă Ş cu pricinuire de Biserice ti lucruri se cade cele ale Episcopului, cândş va fi având muiere, i copii, sau rudenii sau casnici. C drept esteş ă înaintea lui Dumnezeu, i înaintea oamenilor, ca, nici Biserica sş ă sufere vreo pagub , pentru ne tiin a lucrurilor Episcopului, niciă ş ţ Episcopul sau rudele lui, cu pricinuirea Bisericii, s se jefuiasc . Sauă ă

i se cad în vorbe oamenii lui, i moartea lui cu oc ri s se îmbrace.ş ă ş ă ă [Sobor 4: 22; Sobor 6: 35; Antioh: 24; Cartag: 30, 40, 89]

TÂLCUIREDumnezeie tii Apostoli nici un lucru cinstind mai mult decât peş

drepta te, rânduiesc în Canonul lor acesta, c se cuvine a fi ar tate, atâtă ă lucrurile ce are Episcopul ale sale (de s- ar cuveni câtu i de cât s aib aleş ă ă sale, el care este mort lumii, i lucrurilor lumii) ori cele ce a câ tigat mai -ş şnainte de a se face Episcop, ori cele ce i- au venit din mo tenire, sua dinş darul rudelor sale. Atât, zic, trebuie a fi ar tate lucrurile Episcopului, câtă

67 Pentru aceea i Presbiterii, atât cei neînsura i cât i cei însura i, prin scrisoare i dare deş ţ ş ţ ş voie iau de la Arhiereu st pânire de a lega i a dezlega. C având ace tia înl untru înă ş ă ş ă Ierosini putere cuprinse, de a lega i a dezlega p catele, prin slobozenia aceasta i Carteaş ă ş Arhiereasc (Entaltirion) Mai iau i i lucrarea acestui Duhovnicesc lucru. Îns mul i Arhiereiă ş ş ă ţ nu numai prin scrisoare i prin o singur voie, ci înc i prin hirotesie fac pe Duhovnice tiiş ă ă ş ş P rin i, care lucru este mai bun i mai sigur, i nici o necuviin na te. C hirotesia (adică ţ ş ş ţă ş ă ă punerea mâinilor) aceasta este împ t ire de Blagoslovenie, dup Tarasie, i dup Soborul 7ă ăş ă ş ă ( i vezi subînsemnarea Canonului 8 al 1) i de darul Duhovnicesc dup faptele Apostolilor,ş ş ă «C prin punerea mâinilor Apostolilor zice: Se d Duhul cel Sfânt.» [nu are trimitere] i cuă ă Ş drept cuvânt este aceasta, atât dup cei ce zic c cu putere se cuprinde în Ierosini a lega i aă ă ş dezlega, cât i dup cei ce zic cele din potriv . Din care unul se vede a fi i Simeon alş ă ă ş Tesalonicului, c zice (r spunsul 11). C Presbiterii nu au împreun cu Hirotonia i putereaă ă ă ă ş de a lega i a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar dup dare de voie, i porunca Episcopilor iş ă ş ş dup nevoie, i ei pot a o lucra. Zice îns Canonul 30 al lui Ioan Chitru, c Duhovnicii câ iă ş ă ă ţ vor lua odat voia i alegerea de la Arhiereu ca s m rturiseasc , numai este trebuin a oă ş ă ă ă ţă mai lua i de la mo tenitorul aceluia. C cel ce odat s- a n scut, nu poate de dou ori a seş ş ă ă ă ă na te. C ci dup alt chip pot ace tia a se lipsi de Darul Duhovnice tii slujbe, f r numai deş ă ă ş ş ă ă vor c dea în vreun p cat. C atunci se caterisesc i de Ierosini, i de Epanghelmaă ă ă ş ş Duhovniceasc . Drept aceia dup Canonul acesta Duhovnici trebuie s aib Ierosinea loră ă ă ă lucr toare. Iar câ i nu o lucreaz pentru oarecare opritoare a lor p cate, nici a spovedi nu seă ţ ă ă cuvine. i câ i o fac aceasta, afar de Canoane fac. i vezi mai pe larg subînsemnareaŞ ţ ă Ş Canonul 102 al Soborului 6.

51

i lucrurile Bisericii, ale Episcopiei, sau ale Mitropoliei. Pentru careş sfâr it? Pentru ca s aib Episcopul st pânire, când va muri, s laseş ă ă ă ă lucrurile sale 68 la aceia care va voi, i cu orice fel de schip va voi. Îns sş ă ă le lase la fe e drept sl vitoare, i nu la eretice tiţ ă ş ş 69 , ca s nu se piardă ă pent ru pricina lucrurilor Bisericii, lucrurile Episcopului, care se întâmplă uneori s aib muiere ( i vezi Canon 5 Apostolesc) i copii, sau rudenii, iă ă ş ş ş slugi s race, fiindc drept este, i înaintea lui Dumnezeu, i înainteaă ă ş ş oamenilor, nici Biserica a se p gubi de lucrurile sale de c tre rudele sauă ă poate de c tre îndatorii Episcopului, nefiind osebite lucrurile lui, ciă mestecate cu cele ale Bisericii, nici Episcopul, sau rudele lui, s seă lipseasc de lucrurile cele ce se cuvin lor, fiind mestecate cu lucrurileă Bisericii. Nici este drept ca, rudele i mo tenitorii Episcopului s cad înş ş ă ă ispite, i în multe vorbe i jude uri, pent ru a osebi lucrurile lui de cele aleş ş ţ Bisericii, i din pricina tuturor acestora, s se juleasc pomenireaş ă ă mortului Episcop, în loc de a se ferici. Deci pentru ca s lipseasc toateă ă gâlcevile acestea, se cuvine Episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile sale, i dup izvodul acesta s - i fac testament (adic diat )ş ă ă ş ă ă ă 70 la moartea sa, i s lase, precum am zis, averea sa la cei ce va voi. (Îns cei ce vorş ă ă mo teni pe Episcop, se cuvine a pl ti i datorie de va avea.) Iar dac iş ă ş ă ş Episcopul sau i oricare alt Cleric, sau i Diaconi , ar muri f r a faceş ş ţă ă ă testament de lucrurile sale, i f r a avea mo tenitori legiui i, lucrurileş ă ă ş ţ acestora, le mo tene te Biserica aceea la care ei au fost Hirotonisi i, dupş ş ţ ă legiuirea lui Fotie, Titlul 10 Cap 5, rânduirea 3 a Titlului 2 din Nearale.

CANON 41

Poruncim ca Episcopul s aib st pânire peste lucrurile Bisericii,ă ă ă c dac sufletele cele scumpe ale oamenilor lui i s - au încredin at,ă ă ţ apoi cu cât mai mult trebuie de a porunci pentru bani, încât dup a luiă st pânire toate s se ocârmuiasc , i celor ce au trebuin prină ă ă ş ţă Presbiteri i Diaconi s li se dea cu frica lui Dumnezeu i cu toatş ă ş ă evlavia. S se împ rt easc îns i el din cel trebuincioase (de ară ă ăş ă ă ş avea trebuin ) la trebuin ele sale cel de nevoie, i la ale fra ilor celorţă ţ ş ţ din str ini, ca nici într- un chip ei s fie lipsi i. C legea lui Dumnezeuă ă ţ ă a rânduit, ca cei ce stau înaintea Altarului (jertfelnicului) de la Jertfelnic s se hr neasc . Fiindc nici Osta ul cândva se lipse te deă ă ă ă ş ş simbria sa, purtând arme asupra potrivnicilor. [Apost: 38; Sobor 4: 26; Sobor 7: 12; Antioh: 24, 25; Teofil: 10, 11; Chiril: 2]

TÂLCUIREi Canonul acesta asemenea cu cel al 38- lea d Episcopului toatŞ ă ă

st pânirea asupra Biserice tilor lucruri, zicând: Poruncim ca Episcopul să ş ă aib st pânire peste lucrurile Bisericii. C ci, dac încredin m lui sufleteleă ă ă ă ţă cele scumpe ale oamenilor, c rora toat lumea nu este vrednic , mult ne -ă ă ă68 Am zis c cele ce au câ tigat mainainte de a se face Episcop s fie ar tate, i s le laseă ş ă ă ş ă unde va voi, pentru c dup Canonul 40 al Cartaginei dac Episcopii, i Clericii mai- nainteă ă ă ş fiind s raci, în urm au câ tigat în Episcopie sau în Cliros lucruri mi c toare, sauă ă ş ş ă nemi c toare, se cade s le lase Bisericii c reia îi slujesc (ci i din lucrurile ce le vor câ tiga,ş ă ă ă ş ş din darul cuiva, sau din clironomia rudeasc , trebuie s afieroseasc Bisericii lor ceea ceă ă ă bine vor voi).69 Fiindc Canonul 89 din Cartagina, rânduie te ca i dup moartea sa s se anatematisească ş ş ă ă ă Episcopul, care va l sa mo tenitori lui i elini, sau eretici, dar i Canonul 4 al acestuia iă ş ş ş ş opre te pe Episcopi i pe Clerici de a d rui lucrurile lor la eretici, m car i rudenii ale lor deş ş ă ă ş ar fi ace tia.ş70 Închipuirea Testamentului vezi- o la sfâr itul c r ii.ş ă ţ

52

am lipsi, adic , nu trebuie a le porunci, c to i banii i lucrurile Bisericii,ă ă ţ ş trebuie a se ocârmui dup st pânirea lui, i a se împ r i la cei sc p ta i, iă ă ş ă ţ ă ă ţ ş s raci, cu frica lui Dumnezeu, i cu toat evlavia, prin Presbiteri iă ş ă ş Diaconi 71 . i pentru ce s se ocârmuiasc acestea, i s se împart prinŞ ă ă ş ă ă ace tia? Pentru ca s se p zeasc pe sine i Episcopul, mai presus de totş ă ă ă ş prepusul, i prihana, ca cum c singur el le m nânc , i r u leş ă ă ă ş ă iconomise te. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji, nu numai înainteaş lui Dumnezeu, ci i înaintea oamenilor, precum i Parimiastul mai - nainteş ş a zis, i Apotolul Pavel în urm , i s se p zeasc pe sine i f r poticnireş ă ş ă ă ă ş ă ă înaintea tuturor, i neprih nit întru toate, îns zice, i Episcopul trebuieş ă ă ş s primeasc din lucrurile Bisericii cheltuielile, atât pent ru trebuin eleă ă ţ sale cele de nevoie (de nu are ale sale adic , ci este s rac) cât i pent ruă ă ş trebuin ele tuturor fra ilor celor str ini care ar veni la dânsul. Încât, dupţ ţ ă ă nici un chip, nici el, nici str inii s se lipseasc de cele de nevoie. Pentruă ă ă c i legea lui Dumnezeu porunce te de la Altar s se hr neasc ; adic ,ă ş ş ă ă ă ă din jertfele cel ce se proaduc la Jertfelnic, Iereii cei ce stau înaintea Jertfelnicului i jertfescş 72 . i nici un osta cândva ridic arme asupraŞ ş ă vr ma ilor; Adic nu merge la r zboi, cu a sa cheltuial . Vezi îns , căş ş ă ă ă ă ă Canonul zice, cum c Arhiereul se cuvine a cheltui din venitul Bisericiiă numai în trebuin ele lor cele de nevoie, i nu în cele de prisos, petreceri,ţ ş

i desf t ri. i cum c se cuvine a fi iubitor de str ini, i iubitor de s raci,ş ă ă Ş ă ă ş ă precum porunce te fericitul Pavel lui Tit i lui Timotei s fie Arhierei. (1ş ş ă Timotei 3: 2; Tit 1: 8).

CANON 42

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cu tavle z bovindu - se,ă sau cu be ii, ori înceteze, ori cateriseasc - se. [Apost: 43, 54; Sobor 6:ţ ă 9, 50; Sobor 7: 22; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIRECei Ierosi i se cuvine a fi înainte tuturor pild vie i închipuire aţ ă ş

toat buna rânduial , i a faptei bune, i îndemnarea c tre toat facereaă ă ş ş ă ă de bine. Dar de vreme ce unii dintr - în ii se abat din calea cea dreapt aş ă faptei bune, i se îndeletnicesc la jucarea cu sor i, adic în tavle (pe lângş ţ ă ă care se în eleg i c r ile, i alte jocuri), înc i în be ii i în bancheturi.ţ ş ă ţ ş ă ş ţ ş Pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta rânduie te, ca oricareş Episcop, sau Presbiter, sau Diacon s îndeletnice te întru aceste necinsti teă ş lucruri, sau s înceteze despre ele, sau s se cateriseasc de Ierosini.ă ă ă

CANON 43

71 Pentru aceasta i Iustin Filosoful i Mucenicul, în a sa a doua Apolighie (r spundere)ş ş ă pentru cre tini, zice acestea: „Cei avu i i voind, ficare dup bun voin a sa, ceea ce voie teş ţ ş ă ă ţ ş d .” i ceea ce se adun se învistiere te la proestos (st t torul înainte). i acesta împarte iă Ş ă ş ă ă Ş ş orfanilor, i v duvelor, i celor lipsi i pentru boal , sau pentru alt pricin , i celor ce suntş ă ş ţ ă ă ă ş în leg turi, i str inilor celor ce sunt nemernici i, i în scurt tuturor celor ce sunt în nevoieă ş ă ţ ş li se face purt tor de grij .ă ă72 C dup Teodorit, care tâlcuie te: Stih 6, 7 al Cap 3 al C r ii celei Levitice ti, din Viteleă ă ş ă ţ ş cele ce se jertfeau (afar numai de arderile de tot), alte m dul ri adic se proaduceau laă ă ă ă jertfelnic precum r runchii cei doi cu prapurul; seul care era asupra pântecelui, i asupraă ş coapselor, i urechile maiului. Iar celelalte c rnuri se d deau Preo ilor pentru ca s leş ă ă ţ ă m nânce (Foaia 971 a Tomului 1 al celor opt C r i).ă ă ţ

53

Ipodiaconul, sau Cite ul, sau Cânt re ul, cele asemenea f când,ţ ă ţ ă ori înceteze ori afuriseasc - se. A ijderea i mireanul. [Apost: 42, 54;ă ş ş Sobor 6: 9, 50; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIREi Canonul acesta rânduie te, ca oricare Ipodiacon, sau Cite , sauŞ ş ţ

Cânt re , face cele asemenea, care opre te Canonul de mai sus 42, adică ţ ş ă care i joac în tavle, sau în c r i, sau altele asemenea, i se z bove te înş ă ă ţ ş ă ş be ii, i în bancheturi, sau s înceteze despre ni te fapte acest fel deţ ş ă ş necinste. Ori neîncetând, s se afuriseasc . A ijderea i mirenii cei ce seă ă ş ş z bovesc întru acestea i, sau s înceteze despre ele, sau s se osebească ş ă ă ă din adunarea celor credincio i.ş

CANON 44

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cam t cerând de la ceiă ă ce se îndatoresc de la el, ori înceteze, ori cateriseasc - se. [Sobor 1: 17;ă Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]

TÂLCUIREDe a împrumuta cineva argintul s u cu dobând , este oprit i deă ă ş

legea cea veche. C zice Dumnezeu în a doua lege (Cap 23) nu veiă c m t ri fratelui t u argintul cu cam t , i cam t de pe mânc ri, iă ă ă ă ă ă ş ă ă ă ş cam t de pe tot lucrul. i David l udând pe cel drept, pe lâng celelalteă ă Ş ă ă ale lui fapte bune, i pe aceasta o adaug , zicând: «Argintul s u nu l- a datş ă ă în cam t .» [Psalm 14: 6] i dac aceasta a fost oprit la Iudei, cu multă ă ş ă ă mai vârtos este acum oprit la noi cre tiniiă ş 73 . C zice: «C mai mare decâtă ă

73 Pentru aceasta i Nearaoa lui Leon porunce te, c , de i Împ ra ii cei mainainte de noiş ş ă ş ă ţ dobânda pentru împietrirea inimii, i cruzimea împrumut torilor, noi îns am judecat cuş ă ă dreptul, s lipseasc des vâr it din petrecerea cre tinilor o fapt ca aceasta, ca oă ă ă ş ş ă necuviincioas vie ii lor, i oprit de Dumnezeie tile Legi. Pentru aceasta blânde ea noastră ţ ş ă ş ţ ă porunce te, a nu avea cineva voie, cu totul, nici întru o pricin a lua dobând , ca nu cumvaş ă ă vrând s p zim legea omeneasc , s c lc m Legea lui Dumnezeu. Ci oricât dobând ar luaă ă ă ă ă ă ă ă vreun împrumut tor, s se socoteasc în capetele datoriei (Armenonul Cartea 3 Titlul 7). Iară ă ă de i Sholion al Titlului 2 al Capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, c Nearaoa 131 a luiş ă Iustinian, ce este în Cartea a 5- a Titlul 3 Cap 9 hot r te, c , de va l sa cineva prină ăş ă ă Testamentul s u Dar spre bine cinstitoare pricini (Adic spre sloboziri de robiriă ă întâmplându - se, spre zidiri de sfinte Biserici; Spre chivernisiri i hrane de s raci, i deş ă ş orfani ne vrâsnici), poruncim în vreme de ase luni dup ce s- ar ar ta Testamentul cel deş ă ă acest fel, s se dea d ruirea aceasta i pomana la fe ele c rora s- au l sat. Iar dac Epitropiiă ă ş ţ ă ă ă

i Iconomii testamentului mortului, ar prelungi vremea peste acelea ase luni, i nu vor daş ş ş pomana aceasta, s o dea de aici înainte cu dobând , i cu toat legiuita cre tere de laă ă ş ă ş vremea, care a murit cel ce o a l sat. Dac Nearaoa aceasta, zic, rânduie te a a, i Fotieă ă ş ş ş însu i aceasta zice, Titlul 9 Cap 27. Iar Sholiastul Valsamon zice, c se cuvine s mul umimş ă ă ţ Patriarhului Fotie, pentru c bine a tâlcuit, c se cuvine Episcopii i Clericii s ceară ă ş ă ă dobând . Aceasta nici ca decât trebuie s tulbure pe cel ce cite te. Pentru c Fotie va adică ă ş ă ă s cear Clericii dobânzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale loră ă împrumuteaz . Pentru c aceasta este fapt potrivnic Sfintelor Canoane, i Evangheliei, iă ă ă ă ş ş Dumnezeie tii Legi. Ci precum este cu totul ar tat din îns i cuvintele Nearalei, dobândş ă ăş ă în elege, c trebuie s cear , pentru cele suflete ti cile las cei ce mor la fe e nevoia e,ţ ă ă ă ş ă ţ ş pentru sufleteasca lor mântuire, iar iconimii mor ilor le in ca s le m nânce ei, iţ ţ ă ă ş prelungesc vremea d rii lor. Drept aceea nu se reazeme c m tarnicii i ling torii de dobânziă ă ă ş ă pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, c aceste cu adev rat toiag de trestie, dup Proorocul,ă ă ă sau mai bine a zice, trestie de sine i sf râmat , i nimic îi ajut , ci mai vârtos la p mânt îiş ă ă ş ă ă arunc , i îi oboar în pr pastia cea de suflet pierz toare. C ci, dac noi cre tinii avemă ş ă ă ă ă ă ş porunc Evangheliceasc când împrumut m, s nu n d jduim c vom lua nici îns iă ă ă ă ă ă ă ăş capetele: «Împrumuta i nimica n d jduind.» [Luca 6: 35] i Sirah zice: «De vei împrumuta,ţ ă ă Ş fii ca cum ai pierdut.» [Sirah 8: 15] cum vom fi ierta i, dac lu m i dobânzi?ţ ă ă ş

54

Biserica este aici.» [Matei 12: 6] C dac de to i cre tinii este oprit a seă ă ţ ş face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosi i, i despre Clerici,ţ ş care se cuvine a fi chip i pild a tot binele? i mai ales nevoitorii, iş ă Ş ş postnicii, cei r stigni i lumii. Pustnic i c m tarnic, este lucru nepildui tă ţ ş ă ă întru adev r, i neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar iă ş ş apostolescul Canonul acesta rânduie te, ca oricare Episcop, sau Presbiter,ş sau Diacon, împrumutân d banii s i, cere de la datornicii s i dobând , sauă ă ă s înceteze de la acest r u câ tig sau s se cateriseasc , Asemenea de aiciă ă ş ă ă s cuvine i Monahului s - i primeasc potrivitele lor cert ri, adică ş ă ş ă ă ă afurisire, i ne împ rt ire, cu statornic f g duin , c de acum înainteş ă ăş ă ă ă ţă ă se vor dep rta de ar tata, i vrednica de osândire c lcare de legea aceasta.ă ă ş ă

CANON 45

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreun cu ereticiiă rugându - se, numai s se afuriseasc ; Iar de au dat lor voie, ca unoră ă Clerici a lucra ceva, s se cateriseasc . [Apostol: 65; Sobor 3: 2, 4;ă ă Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c oricare Episcop, sau Presbiter, sauş ă

Diacon numai împreun s- ar ruga, dar nu i împreun ar Liturghisi, cuă ş ă ereticii, s se afuriseasc . C , cel ce împreun se roag cu afurisi iiă ă ă ă ă ţ (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreun a se afurisi i el, după ş ă Canonul 10 al acestora i Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora sş ă lucreze vreo slujire, ca Clericii, s se cateriseasc . Fiindc oricare Cleric vaă ă ă siliturghisi (împreun liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca ace tiaă ş sunt i ereticii, dup Canonul 2 i 4 al Soborului 3) împreun seş ă ş ă caterise te i el, dup al 11- lea al Apostolilor. C se cuvine pe eretici s - iş ş ă ă ă urâm i s ne întoarcem fe ele despre ei, dar nu cândva i s ne rug mş ă ţ ş ă ă împreun cu ei, sau s iert m lor a lucra vreo slujire Bisericeasc , ori caă ă ă ă ni te Clerici, ori ca ni te Ierei.ş ş

CANON 46

„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertf , aă se caterisi poruncim. C ce congl suire este lui Hristos cu veliar? Sauă ă ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15<?>]

TÂLCUIREDreptsl vitorii cre tini se cuvine a se feri de eretici, i slujirile lor aă ş ş

le urî. Iar mai vârtos însu i ereticii se cuvine a se must ra i a se în elep iş ş ţ ţ de c tre Episcopi i Presbiteri, doar cumva vor în elege i se vor întoarce,ă ş ţ ş din r t cirea lor. Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te, c , oricareă ă ş ş ă Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept i adev rat botezul ereticilorş ă 74

74 Pentru aceasta i Sfântul Ieromartirul Chiprian care a st tut Episcop al Carhidonului, iş ă ş tot Soborul cel dimprejurul s u, cel de optzeci i patru de Episcopi, ce s- au adunat înă ş Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leap d botezul ereticilor de ob te,ă ă ş înc i Apostolescului Canon 68 celui ce zice, c cei de eretici boteza i sau hirotonisi i, esteă ş ă ţ ţ cu neputin , a fi ori cre tini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au a ezatţă ş ş Canon prin care leap d botezul ereticilor, i al Shismaticilor împreun . Dovedindu - oă ă ş ă aceasta, i din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasc : «Unş ă Domn, o Credin , un Botez» [Efeseni 4]. C dac , zic ei, una este Catoliceasca Biseric , iţă ă ă ă ş

55

sau jertfa ceea ce se proaduce de dân ii. Unul ca acesta, poruncim ca sş ă se cateriseasc . Fiindc ce congl suire are Hristos cu diavolul? Sau ceă ă ă parte are credinciosul cu cel necredincios? C ci cei ce primesc cele deă c tre eretici, sau i ei au aceea i socoteli al acelora, sau cel pu in nu auă ş ş ţ osârdie spre a- i scoate pe dân ii din cacodoxia lor. C cei ce bine voiescş ă (adic se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a- i mustra pe ei ca să ă lepede eresul lor cel cacodox i r t cit.ş ă ă

CANON 47

unul este Botezul cel adev rat, cum poate fi adev rat botezul ereticilor, i al Shismaticilor,ă ă ş de vreme ce ei nu sunt înl untru în Biserica cea Catoliceasc ci s- au rupt dintr - însa prină ă eres? Iar de este adev rat botezul ereticilor i al shismaticilor, i este adev rat i cel ală ş ş ă ş drept sl vitoarei i al Catolice tii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strig , ciă ş ş ă dou . Care este prea cu necuviin . Adaug îns ei i aceasta, c socoteala aceasta, de a nuă ţă ă ă ş ă primi botezul ereticilor, ne este nou i proasp t a lor, ci veche, i de cei mai dinainte aiă ş ă ă ş lor cercat . Canonul acestui Sobor i Sfântul a toat lumea al 6- lea Sobor (cu Canonul ală ş ă doilea) l- au pecetluit. i de unde mainainte era canon de localnic i particularnic Sobor,Ş ş acum este Canon de a toat lumea Sobor, ca unul ce de acesta s- a pecetluit. Într- un glas cuă sfântul Chiprian i cu Soborul cel de lâng el, i Firmilian cel ce a st tut Exarh al Soboruluiş ă ş ă celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul s u Canon, îl nume te al s u, ca pe unul ceă ş ă era Episcop al Chesariei), strig i leap d botezul ereticilor. C scriind c tre sfântulă ş ă ă ă ă Chiprian, zice acestea, dar cine, m car de ar fi ajuns i la vârful s vâr irii i al în elepciunii,ă ş ă ş ş ţ poate a se înt ri, i a crede, c singur suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi,ă ş ă ă este destul spre iertarea p catelor, i spre sfin enia Botezului, de nu este adic dreptă ă ş ţ ă sl vitori, i acela ce boteaz ? Cite te toat Epistolia acestuia, care se afl în cartea ceaă ş ă ş ă ă pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la aceast pricin . S une te la aceast socoteal i marele Vasilie, pe ale c rui Canoaneă ă ă ş ă ă ş ă a ijderea le- a pecetluit cel al 6- lea Sobor a toat lumea (în Canonul 2) c ad ugând înş ă ă ă întâiul s u Canon a zice, care botezuri sunt primite, i care neprimite, în dou le împarte peă ş ă acestea, zicând: C , botezul ereticilor: Adic al celor cu totul desp r i i de Biseric , i careă ă ă ţ ţ ă ş dup îns i Credin a sunt osebi i de cei drept sl vitori, i a c rora osebire prive te deaă ăş ţ ţ ă ş ă ş dreptul la Credin a cea întru Dumnezeu, s- au p rut bine cuvântat pricin celor din începutţ ă ă ă cu totul a se lep da. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adic a fi de cuviin de c treă ă ţă ă Soborul cel de lâng Chiprian, i Firmilian al nostru, s se lepede i acesta; fiindcă ş ă ş ă shismaticii cei ce se numesc cura i zic, i înfrâna i, i de sac purt tori, i Idroparastatiiţ ş ţ ş ă ş (adic cei ce s vâr esc Liturghia numai cu ap ), i al ii, sau desp r it la început de Biseric ,ă ă ş ă ş ţ ă ţ ă

i desp r indu - se numai aveau în sine i Darului Duhului Sfânt, fiindc darea acestuia seş ă ţ ş ă t iase. Pentru aceea ca ni te mireni f cându - se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici st pânireă ş ă ă de a boteza, sau a hirotonisi; i dup urmare cei ce se botezau de dân ii, ca de mireniŞ ă ş botezându - se, au poruncit s se boteze cu adev ratul Botez al Bisericii cei Catolice ti; dară ă ş îns fiindc s- au socotit de cuviin de c tre oarecare P rin i ai Aisiei, s fie primit Botezulă ă ţă ă ă ţ ă schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Îns însemneaz , c Botezulă ă ă Schismaticilor, care în întâiul s u Canon îl prime te marele Vasilie, în cel 47 al s u îlă ş ă leap d , zicând, noi cu un cuvânt, pe cei cura i, i înfrânatici, i de sac purt tori, pe to i îiă ă ţ ş ş ă ţ Botez m. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este iă ş la Romani, cuvântul nostru îns s aib putere de a strica adic pe Botezul acestora. Dreptă ă ă ă aceea dac pe Botezul schismaticilor îl stric marele Vasilie, pentru c le lipseau s vâr itulă ă ă ă ş Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine s boteze pe eretici. Iar în Canonulă al 20 al s u hot râtor zice, c pe eretici nu- i prime te Biserica, f r a- i boteza. Aceasta iă ă ă ş ă ă ş socotin o are i marele Atanasie, i pe ale acestuia cuvinte le- a pecetluit Soborul al 6- leaţă ş ş c zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc i întru îns iă ş ăş plinirea Tainei, a Botezului zic. C ci, dac deplinirea prin Botez se d în Numele Tat lui, iă ă ă ă ş al Fiului, iar Arienii nu zic tat adev rat, fiindc t g duiesc pe întocmai fiin a cea dintr -ă ă ă ă ă ţînsul, t g duiesc îns i pe Adev ratul Fiu, i pe altul din nou pl smuindu - l cu n lucirea loră ă ă ş ă ş ă ă zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se d de dân ii,ă ş nu este cu totul nefolositor, i zadarnic? i se vede adic dup masc , c este Botez, dar cuş Ş ă ă ă ă adev rul nici un ajutor are c tre credin , i c tre buna cinstire. C nu cel ce zice Doamne,ă ă ţă ş ă ă acela d i pe adev ratul Botez, ci cel ce zice i cheam Numelui, i care are i Credină ş ă ş ă ş ş ţă dreapt . Pentru aceasta dar i Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor s Boteze chiar numai,ă ş ă

56

Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dup adev r, de- lă ă va boteza din început, sau pe cel spurcat de c tre cei necinstitori deă Dumnezeu, de nu îl va boteza, s se cateriseasc . Ca unul ce - i bateă ă ş joc de Crucea, i de Moartea Domnului, i nu osebe te pe Ierei deş ş ş c tre minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid:ă 1]

TÂLCUIREUn Botez este Predanisit nou Dreptsl vitorilor Cre tini atât deă ă ş

Domnul nostru, cât i de Dumnezeie tii Apostoli, i sfin ii P rin i. Fiindcş ş ş ţ ă ţ ă una au st tut i Crucea i Moartea Domnului, întru a c rora închipuire seă ş ş ă

ci mai întâi le- a zis s înve e pe cei ce vor s se Boteze, i a a s - i Boteze în Numeleă ţ ă ş ş ă Tat lui, i al Fiului, i al Sfântului Duh, pentru ca s se fac Credin a dreapt din înv tur ,ă ş ş ă ă ţ ă ăţă ă

i cu dreapt Credin s se adauge s vâr irea Botezului. Pentru aceasta i multe alteş ă ţă ă ă ş ş eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindc nu le cuget acestea drept, niciă ă Credin a o au s n toas , i nefolositor au i pe botezul cel dat de dân ii, fiind lipsi i deţ ă ă ă ş ş ş ţ buna Cinstire. Drept aceea urmeaz , c cel ce se strope te de dân ii, mai mult se spurc cuă ă ş ş ă p gân tatea, decât se izb ve te de ea. Deci i cei ce cuget cele al Arienilor, m car de iă ă ă ş ş ă ă ş citesc cele scrise, i zic numirile Sfintei Treimi la Botez, îns ame esc pe cei ce iau Botez deş ă ţ la dân ii, fiindc sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilal i eretici. Dar i Teologulş ă ţ ş Grigorie întru un glas, cu sfin ii cei mainainte zi i, zice în cuvântul cel la sfântul Botez,ţ ş c tre Arieni, sau i c tre macedonieni întinzându - se, care se Catehiseau.” Iar de chiop teziă ş ă ş ă înc , i nu prime ti deplinirea Dumnezeirii Fiului i a Duhului, caut pe altul s te boteze,ă ş ş ş ă ă sau mai bine zice, s te înece în apa Botezului, fiindc eu nu am voie a desp r iă ă ă ţ Dumnezeirea Fiului, i a Duhului, de Dumnezeirea Tat lui, i a te face mort, în vreme ce seş ă ş cuvine a doua oar a te na te prin Botez. Încât nici darul Botezului s - l aib , nici peă ş ă ă n dejdea care se na te prin Botez, perzând în pu inele silaviri ale celui de o fiin i deă ş ţ ţă ş asemenea fiin mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî dinţă aceasta, i pe sine i te lipse ti de deplinirea cea prin Botez. Zice înc i Dumnezeiesculş ţ ş ă ş Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te am geasc pe tine o ascult toruleă ă ă adun rile ereticilor, c au Botez dar nu luminare. i se boteaz cu trupul, iar cu sufletul nuă ă Ş ă se lumineaz .” Ci i sfântul Leon în epistolia cea c tre Nichita zice: „Nici un eretic dă ş ă ă sfin enie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezulţ celor r u cinstitori de Dumnezeu, nu sfin e te.” Acestea a a zicându - se, cu dreptate s- ară ţ ş ş nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toat lumea Sobor al 2- lea i al 7- lea canon a s u, încă ş ă ă

i cel al 6 a toat lumea Sobor în canonul 95 al s u, nu a lep dat botezul tuturor ereticilor,ş ă ă ă dup Apostole tile canoanele acestea i dup Soborul cel de lâng sfântul Ciprian, i după ş ş ă ă ş ă to i ceilal i mari de Dumnezeu în elep i i P rin i mai sus pomeni i, ale c rora conscripturi,ţ ţ ţ ţ ţ ă ţ ţ ă însu i acest al 6- lea a toat lumea Sobor, precum am zis, în al 2- lea canon al s u, l- aş ă ă pecetluit, ci al altor eretici leau primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca s se fac dară ă lesne de în eles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuin a ti cineva mainainte, cţ ţă ş ă dou feluri de chivernisire, i de îndreptare, se p zesc în Biserica lui Hristos. Un fel seă ş ă nume te scump tatea, iar cel lalt, se nume te iconomie i pogor mânt. Cu careş ă ă ş ş ă chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci sfin ii Apostoli în Canoanele lor cel mainainte zice, i to i pomeni ii sfin i, auţ ş ţ ţ ţ întrebuin at scump tatea, i pentru aceasta des vâr it leap d botezul ereticilor; Iarţ ă ş ă ş ă ă Soborele acestea dou de toat lumea, au întrebuin at iconomia, i botezul Arienilor i ală ă ţ ş ş Macedonenilor l- au primit, i al altora; Iar pe al Evnomianilor, i al altora înc , nu l- auş ş ă primit. Pentru c , mai ales în vremea Soborului al 2- lea Arienii i Macedonenii erau înă ş putere, i nu numai c erau mul i întru mul ime, ci aveau i mari puteri lâng împ ra i, i peş ă ţ ţ ş ă ă ţ ş lâng st pânitori, se aflau i la senat. Drept aceea, întâi pentru ca s - i trag la dreaptaă ă ş ă ă sl vire, i s - i îndep rteze mai cu lesnire, i alta pentru ca s nu se întâmple mai mult s - iă ş ă ă ş ă ă s lb ticeasc asupra Bisericii, i asupra cre tinilor, i r ul mai r u s se fac , au iconomisită ă ă ş ş ş ă ă ă ă lucrul a a, Dumnezeie tii P rin i aceia iconomisindu - i cuvintele lor cu judecat [Psalmş ş ă ţ ş ă 111: 5]. i s- au pogorât a primi botezul lor. Iar cum c , acestea nu le zicem de la sine- ne, iŞ ă ş cu cuvinte goale, m rturii sunt la aceasta la ace ti doi mari P rin i, Vasilie zic, i Grigorie.ă ş ă ţ ş C marele Vasilie, temându - se de împ r te tile i dreg tore tile puteri, ale lupt toriloră ă ă ş ş ă ş ă Duhului, i îngrijindu - se ca nu cumva s n v leasc , asupra Bisericii Chesariei, care atunciş ă ă ă ă era Finix singur înfiin at al ortodoxiei, au întrebuin at iconomia, i pân la destul vreme nuţ ţ ş ă ă nume ar tat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a ar ta puterile iă ă ş s lb ticia Arienilor, i Macedonienilor, în însu i recomenduitorul cuvânt ce îl face c tre ceiă ă ş ş ă

57

face Botezul. Pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta rânduie te, c ,ş ă oricare Episcop, sau Presbiter, ar boteza de al doilea din început i deş iznoav , ca pe un des vâr it neboteza t , pe cel ce cu adev rat sau boteza tă ă ş ă dup a ez mântul Domnului, i al Apostolilor, i al Dumnezeie tiloră ş ă ş ş ş P rin i, f r de schimbare, adic , precum se boteaz Dreptsl vitoriiă ţ ă ă ă ă ă Cre tini, unul ca acesta s se cateriseasc . De vreme ce cu acest al doileaş ă ă de nou botez, a doua oar r stigne te i pilduie te pe Fiul lui Dumnezeu;ă ă ş ş ş Care lucru, zice Pavel, c este cu neputin . i îndoie te Moarteaă ţă Ş ş Domnului, pe care moarte mai mult nu- l st pâne te, dup acesta iă ş ă ş Pavel 75 . A ijderea i oricare Episcop, sau Presbiter nu ar boteza cu Botezulş ş Catolice tii i Dreptsl vitoarei Biserici pe cel spurcat, adic pe cel botezatş ş ă ă

150 Episcopi ai acestui 2 a toat lumea Sobor, zice, pentru dân ii acestea: „Cu adev rat fiareă ş ă cumplite au c zut asupra Bisericii, care nici dup însemnearea noastr cru ându - ne, ciă ă ă ţ neru inându - se a fi decât vremea mai puternici. Unde arat , c i cu toate c împ ratul eraş ă ă ş ă ă drept sl vitor, i cu toate c drept sl virea s- a înf i at, i Sobor de toat lumea asupra loră ş ă ă ăţ ş ş ă s- a f cut, îns ei înc erau grei i s lbatici asupra dreptei sl viri, i mai puternici decâtă ă ă ş ă ă ş cre tinii. Au zis îns i mai sus marele Vasilie, c , Botezul celor cura i (adic al Navatianilor)ş ă ş ă ţ ă pe care l- au primit i al 2- lea i al 6- lea Sobor (l- au primit pentru iconomia celor mul i)ş ş ţ c ci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6- lea ne s- ar fi împotrivit iă ş lui i, i Soborului al 2- lea de toat lumea, primind el Botezul oarec ror eretici, i canoaneleş ş ă ă ş lui Vasilie pecetluindu - se (adic înt rindu - se), care în canonul 1 i în cel 47 des vâr ită ă ş ă ş stric botezul ereticilor? Au doar nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce s nuă ă ă fac osebire, i s zic , c pecetluie te pe toate celelalte canoane ale lui, afar numai de celă ş ă ă ă ş ă 1 i 47? Ar tat este dar, c , au l sat s în elegem noi, c marele Vasilie întrebuin eazş ă ă ă ă ţ ă ţ ă scump tatea, iar el, i cel al 2 a toat lumea u întrebuin at iconoia, i a a nu se vede vreoă ş ă ţ ş ş împotriv zicere, sau împotriv întredân ii, i cuvântul acesta al iconomiei este pricina ceaă ă ş ş mai întâi i pe Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l- a prinit, iş ş al altora nu. Îns pe lâng cuvântul iconomiei au st tut i a doua pricin , pentru care aă ă ă ş ă f cut a a. Iar aceasta este, c ci, ereticii aceia al c ror Botez leau primit Soboarele acestea,ă ş ă ă p zeau neschimbat felul, i materia Botezului ortodoc ilor, i se Botezau dup formaă ş ş ş ă Catolice tii Biserici; Iar ereticii aceia, al c rora Botez nu l- au primit, au schimbat s vâr ireaş ă ă ş Botezului i o au stricat, adic chipul felului, s zicem a a, chiemarea, sau întrebuin areaş ă ă ş ţ materiei, adic a afund rilor i a ie irilor din ap . i cum c aceasta a st tut pricina, martoriă ă ş ş ă Ş ă ă vrednici de credin sunt, mai întâi însu i cuvintele canonului al 7 al Soborului 2. C pentruţă ş ă ce alta, Botezul Evnomianilor, i al Savelianilor nu l- au primit, iar pe al Arienilor i alş ş Macedonenilor l- au primit, de vreme ce de o potriv , i Evnomianii, i Arienii, iă ş ş ş Macedonenii sunt cu totul cumpli i eretici? (Fiindc Evnomie asemenea ca Arie hulea asupraţ ă Dumnezeirii a unuia n scut Fiului Tat lui, zicându - l pe el zidire a Tat lui, i slujitoră ă ă ş precum se vede în cuvântul al 2- lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; i asemeneaŞ ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându - l pe el c este al treilea cu fireaă dup Tat l, precum se vede aceasta în cuvântul al 3- lea al marelui Vasilie cel asupra luiă ă Evnomie.) i savelianii, i arianii, sunt întocmai dup eresuri, precum zice TeologulŞ ş ă Grigorie.” Întocmai este spre p gân tate, i saveliane te a împreuna, i ariene te a desp r i,ă ă ş ş ş ş ă ţ cea întâi adic cu fa a, iar cea a doua, cu firile. i iar i, c r ul în amândou este de- oă ţ Ş ăş ă ă ă potriv , m car de i se afl în cele potrivnice. i socoteala lui Savelie introduce Iudaismul,ă ă ş ă Ş dup sfin itul Fotie, iar cea a lui Arie, bag pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce suntă ţ ă deopotriv dup eresuri, nu s- au primit deopotriv de c tre Sobor? Ar tat este, c Arienii,ă ă ă ă ă ă

i Macedonieni se botezau f r schimbare, ca i dreptsl vitorii, în trei afund ri, i în treiş ă ă ş ă ă ş scoateri, i în trei chem ri ale Sfintei Treimi, f r a schimba nici felul chem rilor niciş ă ă ă ă materia apei. (C m car de i arianul Ualie a pus lege ca botezul s se fac întru o afundare,ă ă ş ă ă precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 îns legea aceasta nu s- a ascultat, nici s- aă înt rit, ci a r mas nelucr toare la Arieni. Fiindc nici pomenire de aceasta cât de pu ină ă ă ă ţ canonul nu face, întru cele ce pomene te botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sauş Aristin, sau Anonimul (cel nenumit) Tâlcuitorii Canoanelor o zic aceasta. i m car de auŞ ă schimbat arianii i chem rile botezului dup Chedrino, i dup acesta i Dositei, zicând înş ă ă ş ă ş Numele Tat lui celui mai mare, i al Fiului celui mai mic, i al Sfântului Duh celui i maiă ş ş ş mic; Dar nu au f cut schimbarea aceasta înaintea Soborului al 2- lea ci în urm , precumă ă acesta i Dositei zice.) Iar evnomianii schimbând chipul materiei botezului, numai într - oş afundare se botezau; Precum îns i cuvintele ce le are Canonul arat anume: „C peăş ă ă evnomiani, zice, care întru o afundare se boteaz i cel: Precum i savelianii chipul materieiă ş ş botezului, adic pe cele trei chem ri stricându - le, înv a, c Tat l, i Fiul, i Duhul sunt oă ă ăţ ă ă ş ş

58

de c tre necinsti torii de Dumnezeu, adic de eretici, s se cateriseasc .ă ă ă ă Fiindc batjocore te Crucea, i Moartea Domnului, r u i cu gre eală ş ş ă ş ş ă socotind, c spurcatul i pâng ritul botezul ereticilor, este în închipuireaă ş ă Crucii i a Mor ii Domnului, care nu este, i pentru aceasta îl prime te peş ţ ş ş el, i îl are asemenea cu Botezul drept sl vitorilor. i pe lâng acestea,ş ă Ş ă fiindc nu osebe te pe adev ra ii Iereii Dreptsl vitorilor, din mincino iiă ş ă ţ ă ş Iereii ereticilor. Ce deopotriv pe amândoi ca pe ni te adev ra i îiă ş ă ţ prime te. C nici urâtul botez al ereticilor face cre tini adev ra i pe cei ceş ă ş ă ţ întru dânsul se boteaz , nici hirotonia lor face adev ra i Ierei pe cei ce seă ă ţ hirotonicesc de dân ii, dup Apostolescul Canon 68. Îns însemneaz c ,ş ă ă ă ă precum am zis, întru închipuirea Crucii i a Mor ii Domnului se faceş ţ

fa . Iar cum c se boteza dup chipul botezului Bisericii ereticii aceia al c rora botezţă ă ă ă Soborul l- a primit, martor este i Zonara tâlcuitorului Canoanelor. C citind Canonul al 7-ş ălea al Soborului 2 acestea zice anume.” Nu se boteaz dar de al doilea ace tia, c ci despreă ş ă sfântul Botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se boteaz . i cum c dimpotriv , nuă Ş ă ă dup forma Botezului Bisericii, se botezau ereticii aceia, al c rora botez nu l- au primit,ă ă martor este iar i acesta i Zonara zicând: „Ace tia dar, i to i ceilal i eretici a se botezaăş ş ş ş ţ ţ sfin ii P rin i au legiuit. C ori nu s- au norocit de Dumnezeiescul Botez, sau norocindu - se,ţ ă ţ ă nu drept nici dup chipul dreptsl vitoarei Biserici, s- au norocit de el. Deci pentru c ereticiiă ă ă aceea p zeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor dou Soboare, i- au primit caă ă boteza i. i nu numai pentru aceasta, ci i pentru iconomie, precum am zis. C de lear fiţ Ş ş ă lipsit iconomia, negre it nu ar fi st tut împotriva Apostole tilor Canoane, care poruncescş ă ş dimpotriv , adic s nu primim botezul ereticilor. Toat Teoria, care pân acum o am f cută ă ă ă ă ă aici, nu este aici de prisos, mai ales este i prea de nevoie, de ob te adic pentru toatş ş ă ă vremea, iar mai ales pentru ziua de ast zi, pentru gâlceava cea mare, i prigonirea ceaă ş mult , ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi, i Latini, ci i între noi, iă ş ş ş între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmând celor zise fiindc locul Apostolescului Canonă o cere, zicem, c botezul Latinilor este minciunonumit botez. i pentru aceasta, nici după Ş ă cuvântul am run imei este primit, nici dup cuvântul iconomiei. Nu este primit după ţ ă ă cuvântul am run imei, întâi pentru c sunt eretici. i cum c Latinii sunt eretici nici oă ţ ă Ş ă trebuin este acum s ar t m, vreo dovad . C însu i aceasta, c avem atâta ur , i atâtţă ă ă ă ă ă ş ă ă ş întoarcere, iat atâtea veacuri, despre dân ii, este ar tat dovad , c ca pre ni te eretici îiă ş ă ă ă ă ş urâm, adic precum i pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei lupt tori de Duh.ă ş ă Dar de ar pofti cineva a în elege i din C r i eresurile lor, acestea le va afla toate, în C r ileţ ş ă ţ ă ţ preasfântului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papista ilor, cu prea în eleptele lorş ţ surp ri. Îns în destul tiin poate s ia i din c rticica în eleptului Miniat cea numită ă ă ş ţă ă ş ă ţ ă piatra smintelii. Ajung îns câte despre dân ii sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25ă ă ş cea în Floren ia) de fa a zis a a: Noi pentru nimic alta neam dezbinat de Latini, decâtţ ţă ş ă pentru c sunt, nu numai shismatici, ci i eretici, pentru aceasta nici se cuvine m car a neă ş ă uni cu dân ii. Înc i marele Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, i a a oş ă ş ş ş au avut cei mainainte de noi. Deci m rturisit fiind, c Latinii sunt prea vechi eretici, maiă ă întâi îndat din aceasta sunt neboteza i, dup marele Vasilie de mai sus i dup Chiprian iă ţ ă ş ă ş Firmilian sfin i ii cei mainainte de el; Pentru c mireni f cându- se ei, fiindc s- au rupt dinţ ţ ă ă ă dreptsl vitoarea Biseric , numai au cu sine i pe Darul Sfântului Duh, prin careă ă ş dreptsl vitorii Ierei s vâr esc Tainele. Aceasta este o dovad , care este atât de mare i neă ă ş ă ş împotriv zis , cât sunt mari, i c rora nu li se poate zice împotriv , i Canoanele mareluiă ă ş ă ă ş Vasilie, i ale Ieromartirului Ciprian, fiindc au luat, i mai ales au înt rire de la Sfântul aş ă ş ă toat lumea al 6- lea Sobor. Al doilea ă Latinii sunt neboteza i, pentru c nu p zesc cele treiţ ă ă afund ri la cel ce se botează ă , precum din început au primit de la sfin ii Apostoliţ dreptsl vitoarea Biseric . Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând Apostolescul Botez,ă ă întrebuin au turnare, adic pu in ap pe cre tetul copilului turnând. Care înc i acum peţ ă ţ ă ă ş ă ş la oarecare locuri se lucreaz . Iar cei mai mul i cu o leg tur de peri de porc, de trei oriă ţ ă ă arunc pu ine pic turi de ap pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestită ţ ă ă nou de acolo întorcându - se la noi oarecine, c pu in bumbac (care fie tecine poate ti câtă ă ţ ş ş ă ap au ridicat bumbacul) zice, împlântându - l în ap , ung cu acela pe copil, i a a îl boteaz .ă ă ş ş ă Deci, neboteza i sunt Latinii, pentru c nu fac cele trei afund ri i scoateri, dupţ ă ă ş ă Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afund ri, cât sunt de nevoie i de neap rate,ă ş ă spre deplinirea botezului, nu zicem. Cel ce pofte te, ceteasc , ci dup toat nevoia ceteascş ă ă ă ă Cartea prea mult înv atului, i prea în eleptului Evstratie Arghentios. Ci i noi laăţ ş ţ ş Apostolescul Canonul al 50- lea vom zice, cât trebuin de acum cere. Iar dac oarecareă ţă ă dintre însu i Latinii i dintre cei ce cuget Latine te, ar propune cele trei chem ri ale Sfinteiş ş ă ş ă

59

sfântul Botez. C zice Pavel: «Câ i în Hristos ne - am Botezat, întruă ţ Moartea lui ne - am botezat. i împreun cu dânsul dar ne - am îngropatŞ ă prin Botez întru moarte» [Romani 6: 3] i, împreun s di i neam f cut,ş ă ă ţ ă cu asem narea Mor ii lui. Dar i Crucea Botez s- a numit de c tre Domnul,ă ţ ş ă dup Hrisostom, care zice: «Botezul, cu care Eu m Botez, v ve i boteza.»ă ă ă ţ [Matei 20: 22, 23] i iar i «cu Botez am a m boteza, i cum mŞ ăş ă ş ă strâmtorez, pân ce se va sfâr i!» [Luca 12: 50]ă ş

CANON 48

Treimi, nu trebuie a se face s au uitat cele ce au auzit mai sus de la sfin itul Firmilian, i deă ţ ş la marele Atanasie; Cum c sunt adic nelucr toare Dumnezeie tile numele acelea din guraă ă ă ş ereticilor sco ându - se. Pentru c de nu ar fi aceasta, negre it ar trebui s credem, c iţ ă ş ă ă ş b borni ile fac minuni, fiindc descânt cu Dumnezeie tile nume; Deci când Latinii, i caă ţ ă ă ş ş ni te eretici Botez nu pot da, pentru c au pierdut Darul cel încep tor des vâr iri, i peş ă ă ă ş ş lâng aceasta, au r sturnat i Apostolescul Botezul acelor trei afund ri. Deci, zic, cei ceă ă ş ă primesc stropirea Latinilor, socoteasc ce au s r spund , la st pânirea acestui Apostolescă ă ă ă ă Canon, înc i la a celui dup acesta adic al 47- lea! tiu ce propun nenumi ii ap r tori aiă ş ă ă Ş ţ ă ă Latinescului minciunobotez. C propun c obi nuia Biserica noastr a- i primi cu ungereaă ă ş ă sfântului Mir pe cei ce din Latini se întorceau. i c s afl i oarecare rânduial tip rit , careŞ ă ă ş ă ă ă arat în ce chip s - i primim. i c tre acestea chiar i cu dreptate r spundem acestea. Cumă ă Ş ă ş ă c ajunge c m rturise ti, c cu Mir îi primeau; apoi, eretici sunt. C pentru ce cu Mir dacă ă ă ş ă ă ă nu ereau eretici? Deci eretici fiind m rturisite, nu este de crezut, c dreptsl vitoarea iă ă ă ş Apostoleasca Biseric , ar fi vrut cu dinadinsul s strice Apostole tile i Sobornice tileă ă ş ş ş Canoanele acestea, ca mai sus leam însemnat. Ci precum se vede, i precum de cuviinş ţă este a crede, c oarecare mare iconomie au vrut s întrebuin eze pentru Latini Biserica,ă ă ţ având i pild prav ului s u pe acel mare i sfânt al doilea de toat lumea Sobor. C auş ă ăţ ă ş ă ă iconomisit Soborul al 2- lea precum am zis, i a primit botezul Arianilor, i alş ş Macedonienilor, cu prav ul i cu n dejdea întoarcerii acelora i a cuno tin ei, pentru ca săţ ş ă ş ş ţ ă nu se fac fiar mai s lbatic asupra Bisericii, fiindc era mul ime prea mult , i puterniciă ă ă ă ă ţ ă ş întru lucr rile cele din afar . i au nimerit prav ul acesta i n dejdea. Pentru c cuă ă Ş ăţ ş ă ă iconomia aceasta i mai blânzi s- au f cut aceia c tre cei dreptsl vitori, i atâ ia s- au întorsş ă ă ă ş ţ la buna cinstire, încât, în pu in, ori des vâr it au lipsit, ori prea pu ini au r mas. Deci i ceiţ ă ş ţ ă ş mainainte de noi asemenea au iconomisit, i au primit botezul Latinilor, mai ales dupş ă chipul cel al doilea. Pentru c Papismosul atunci era îndricul s u, i toate puterileă ă ş împ ra ilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împ r ia noastr î i da duhul. Drept aceeaă ţ ă ăţ ă ş de nevoie era, c de nu s- ar fi f cut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile celeă ă apusene ti asupra celor r s ritene ti, i ar fi robit, i ar fi ucis, i alte nenum rate r ut iş ă ă ş ş ş ş ă ă ăţ lear fi f cut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindc au pus asupraă ă noastr Dumnezeiasc pronie, acest fel de p zitori care i îns i trufa ilor aceloraă ă ă ş ăş ş des vâr it leau smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastr poate turbareaă ş ă Papismosului, ce mai trebuie iconomie? C iconomia are m suri i hotare, i nu este ve nică ă ş ş ş ă

i nehot rât . Pentru aceasta i Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dup iconomie,ş ă ă ş ă nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Tâlcuirea la cap 5 stih 11 c tre Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda ceaă c tre Atanasie, nici (socoteala) cea str in primindu - o, nici pe a noastr stricându - o, careă ă ă ă cu adev rat ar fi rea iconomie. A a zic i eu. Cu adev rat rea iconomie este aceasta, cândă ş ş ă printr - însa, nici pe Latini putem ai întaorce, i noi c lc m scump tatea sfin itelor Canoane,ş ă ă ă ţ

i primim minciunobotezul ereticilor.” C a iconomisi se cuvine unde nu se face c lcare deş ă ă lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum c cu iconomie s- au f cut închipuirea aceea,ă ă dintru aceasta este ar tat, c pân atunci r s ritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau.ă ă ă ă ă Precum o m rturise te aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei; Care s- a f cut laă ş ă anul de la Hristos 1215 c zice acesta în Canonul 4 c r s ritenii nu Liturghiseau, acolo,ă ă ă ă unde mainainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi f cut mainainte ap sfânt , spreă ă ă cur ire. i apoi zice, c R s ritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Bisericaăţ Ş ă ă ă R s ritului, adic ca pe unii ce nu aveau botez sfânt i Apostolesc. Dodecavivlion a luiă ă ă ş Dositei foaia 8, 24. Deci, când pân atunci, dup m rturia a însu i vr jma ilor, R s ritenii îiă ă ă ş ă ş ă ă botezau, ar tat este, c în urm pentru mare iconomie au întrebuin at chipul Mirului,ă ă ă ţ fiindc nu folosea sl biciunii cei mai de pe urm a neamului nostru, s a â e mai multă ă ă ă ţ ţ mânia Papismosului, i cu aceasta înc , fiindc atunci surpaser i stricaser toate cele r uş ă ă ă ş ă ă

60

Dac vreun mirean pe a sa muiere lep dându - o pe alta va lua,ă ă sau pe cea de altul lep dat , s se afurisească ă ă ă 76 . [Sobor 6: 87; Anghira: 20; Cartag: 113; Vasilie: 9, 21, 35, 77]

TÂLCUIREFiindc i Domnul a porunci t în Evanghelie, c oricare î i va l saă ş ă ş ă

muierea sa, f r cuvânt de curvie, o face pe ea s precurveasc [Matei 5:ă ă ă ă 32; 19: 7]. i oricare va lua pe cea l sat , preacurve te. Pentru aceasta iŞ ă ă ş ş Dumnezeie tii Apostoli urmând rânduirii Domnului, zic întru acest Canonş al lor: oricare mirean î i va desp r i muierea sa f r cuvânt de curvie,ş ă ţ ă ă adic de preacurvie (c Evanghelistul în loc de preacurvie aici, curvie aă ă

f cute în Floren a, i mult Latineasc mânie era pentru acestea. Drept aceea, i dup ce auă ţ ş ă ă ş ă trecut iconomia trebuie s - i aib locul lor am run imea i Apostole tile Canoane.ă ş ă ă ţ ş ş75 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 19 al Soborului 1 sau i al iiş ţ asemenea cuget tori cu Valsamon, cum c se cuvine a se boteza a doua oar aceia, careă ă ă fiind mainainte boteza i dup dreapta Credin , s- au f cut apoi eretici, i dup aceastaţ ă ţă ă ş ă iar i s- au întors la dreptsl vitoarea Credin . Aducând spre m rturie pe Apostolesculăş ă ţă ă Canonul acesta, i pe cel 19 al Soborului 1 ce zice: C cei ce s- au f cut Pavliani când vorş ă ă n zui la Soborniceasca Biseric se cade de iznoav a se Boteza. Nu zic ace tea drept pentruă ă ă ş trei pricini. 1. pentru c , cu acest de al doilea Botez care ei îl vor, dou Botezuri b g înă ă ă ă Catoliceasca Biseric : Carea în Simbolul Credin ei un Botez m rturise te, luând prlejulă ţ ă ş m rturisirii acesteia de la Pavel care zice, «un Domn, o Credin , un Botez» [Efeseni 4: 5]. iă ţă Ş cât dup ace tea a doua oar r stignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua Botezare, iă ş ă ă ş R stignire i Moartea lui o îndoiesc, care lucru este prea p gânesc. «C , zice, de bun voieă ş ă ă ă p c tuind noi, numai r mâne jertf pentru p cate. Adic Crucea, i Botezul închipuitorulă ă ă ă ă ă ş Crucii, dup Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava 20 c tre Evrei) c cu o jertf , zice, aă ă ă ă deplinit întru ve nicie pe cei ce se sfin esc, i, cu neputin este cei ce odat s- au luminat,ş ţ ş ţă ă apoi au c zut (adic în Iudaism, i de ob te în eres, dup Hrisostom) iar i prin poc in aă ă ş ş ă ăş ă ţă se înnoi, a doua oar r stignind loru i pe Fiul lui Dumnezeu. 2. C Apostolescul Canonulă ă ş ă acesta, pe care spre m rturia socotelii lor îl aduc, nu zice pentru dreptsl vitorii cei mai-ă ănainte Boteza i, ci pe cei ce din na tere sunt eretici, i de dân ii spurca i, apoi venind laţ ş ş ş ţ dreapta sl vire. Drept aceea i nu zice de al doilea s - i Botez m, ca pe unii ce mai- nainteă ş ă ă au fost Boteza i, ci s - i Botez m (c de nu va Boteza zice) ca pe unii ce niciodat ar fi fostţ ă ă ă ă Boteza i dup dreapta sl vire. Iar Canonul 19 al Soborului 1 zicând de iznoav s se Botezeţ ă ă ă ă cei ce s- au f cut Pavliani, Pavliani i nume te pe cei ce din na tere au eresul lui Pavelă ţ ş ş Samosateului, i nu pe cei ce în urm s- au f cut a a (de i ceva de acest fel se vede cş ă ă ş ş ă însemneaz zicerea Pavlianicesc) fiindc Soborul 6 în Canonul 95 al lui, aducându - i aminteă ă ş de însu i Canonul acesta al Soborului 1 la zicerea, pe cei ce s- au f cut Pavliani o auş ă schimbat întru zicerea, Pavliani ti, asemenea adic cu, Donatisti, i Montanisti, care numeş ă ş arat mai mult eresul cel din na tere, i nu pe cel în urm f cut. Precum i însu i Valsamonă ş ş ă ă ş ş acesta, dar i Zonara, dup în elegerea aceasta tâlcuie te Canonul, precum vom vedea înş ă ţ ş tâlcuirea aceluia, iar de i Canonul acesta a întrebuin at zicerea lui Anavantizo, care arat c ,ş ţ ă ă a doua oar Botez, ci o a întrebuin at nu chiar, ci cu rea întrebuin are. Pomenind adică ţ ţ ă Botezul nostru c tre ereticului Pavel. Precum i marele Vasilie în Canonul 47 aceast zicereă ş ă o au întreuin at a Anavaptismosului. Nu c doar era adev rat Botez acela, ci precum ereticiiţ ă ă aceia îl numeau. Precum i Pavel Apostolul a zis dumnezei din i domni pe Dumnezeiiş ş elinilor; Nu c doar erau adev ra i Dumnezei, ci precum aceea îi numeau. i al 3- lea c de ară ă ţ Ş ă fi fost iertat a e Boteza iar i cre tinii cei ce se fac eretici, sau c se leap d de Credin ,ăş ş ă ă ă ţă pentru ce însu i Soborul 1 în Canonul 11 i 12 al s u rânduie te, c cei ce s- au lep dat deş ş ă ş ă ă Credin în vremea goanei, s fac atâ ia ani ascultând (din afar de Biseric rugile) i atâ iaţă ă ă ţ ă ă ş ţ ani c zând (înaintea u ilor Bisericii i cerând iertare de la cei ce ie eau din Biseric înă ş ş ş ă vremea ce ar fi fost cu putin s - i boteze a doua oar , i a a, i pe dân ii s - i cur eascţă ă ă ş ş ş ş ă ăţ ă de lep dare, i Soborul s scape de atâtea osteneli i griji ale suflete tii îndrept riiiă ş ă ş ş ă acestora?” Pentru acestea dar pricini, ne este iertat a boteza cineva a doua oar pe cel cuă adev rat Botezat, dup acest Apostolicesc Canon 47 i dup cel 57 al Cartaginei de i deă ă ş ă ş eretici s- au spurcat. Fiindc r mâne Botezul cel dintâi. C Darurile lui Dumnezeu suntă ă ă nec ite. Pentru aceasta i Canonul 35 al Soborului din Cartagina nu iart a se Boteza de ală ş ă doilea Clericii cei caterisi i pentru vinov ii, i a a iar i s se ridice la treapta Ierosirii. Ci seţ ăţ ş ş ăş ă cur e te cineva de spurc ciunea eresului, cu anatematisirea aceluia i eres cu poc inăţ ş ă ş ă ţă vrednic de cuvânt, i rânduiala cur itoarelor rug ciuni al Patriarhului Metodie, pe careă ş ăţ ă Biserica le cite te asupra celor ce s- au lep dat de Credin , i în sfâr it cu Pecetea Sfântuluiş ă ţă ş ş

61

în eles. i vezi despre aceasta Canonul al 4- lea al sfântului Grigorie Nisis)ţ Ş i va lua pe alta slobod de nunt , s se afuriseasc , a ijderea s seş ă ă ă ă ş ă

afuriseasc , i dac , dup ce se va desp r i de muierea sa f r de cuvântă ş ă ă ă ţ ă ă de curvie, va lua pe alt muiere desp r it fiind i aceea de b rbatul s u,ă ă ţ ă ş ă ă f r cuvânt de curvie, adic de preacurvie. Acestea îns ce leam zisă ă ă ă pent ru b rbat, trebuie a se în elege i pentru muierea aceea, ce- i va l saă ţ ş ş ă pe b rbatul s u, f r cuvânt de curvie, i va lua pe altul. Iar oricareă ă ă ă ş b rbat, sau muiere, desp r indu - se f r pricin binecuvânta t , i se voră ă ţ ă ă ă ă ş c s tori al doilea ca ni te preacurvari se cuvine a se canonisi apte ani cuă ă ş ş neîmp rt irea, dup Canonul 87 al Soborului 6, Canon 20 al celui dină ăş ă Anghira i 77 i 37 al marelui Vasilie. Cite te i Canonul 113 al celui dinş ş ş ş

Mir. Iar dup cuviincioasa cercare, i dup Canonul rânduit de Duhovnicescul p rinte, i cuă ş ă ă ş Trupul i Sângele Domnului „C Sângele lui Hristos zice, ne cur e te pe noi de tot p catul.ş ă ăţ ş ă Iar copiii Agarenilor care se boteaz cu Botezul nostru, nu cu socoteala binecinstitoare, ciă pentru ca s nu se fac trupurilor lor boln vicioase sau puturoase. Sobornice te s- aă ă ă ş hot rât, în vremea Patriarhului Luca a se boteza al doilea, de ar voi s vin la Credin aă ă ă ţ noastr . Fiindc la botezul lor, nu au fost unit credin a p gânilor n sc torilor lor.ă ă ă ţ ă ă ă Asemenea se cade a se boteza i cei ce ar fi boteza i de ne Ierosit, form luit îns cuş ţ ă ă minciun , c este Iereu. Pe lâng ace tia i aceia ce s- ar fi botezat de om lumesc în vremeă ă ă ş ş de primejdie, de nu ar muri ci ar tr i dup aceasta. Fiindc dup Apostolescul acest 47ă ă ă ă singuri Episcopii, i Presbiterii au voie a boteza, i nu lumenii. Dup 1 Canon al lui Vasilie,ş ş ă ce zice, pe cei de c tre lumeni boteza i îi botez m. C ceea ce se face în vreme de primejdie,ă ţ ă ă

i dup întâmplare, nu este lege în Biseric , dup al 17 al celui 1 i al 2- lea. Acestuia i ziceş ă ă ă ş ş i Valsamon i Vlastar. Se cade îns s ad ug m i aceasta într - aceast subînsemnare, cş ş ă ă ă ă ş ă ă

dup al 80- lea al Cartaginei 84 al Soborului 6 se cade a se Boteza i copii aceia care niciă ş însu i tiu de s- au botezat, pentru nevrâsnicia lor, nici al ii martori se afl adeverind, c s-ş ş ţ ă ăau Botezat. Vezi i subînsemnarea celui 24 al Postnicului, pentru pruncul cel în primejdieş Botezat nu de Iereu, c adic de va tr i, s se Boteze de Iereu. Fiindc i Dionisie ală ă ă ă ă ş Alexandriei pe un Iudeu botezat de un mirean în vreme de boal ce îngrozea moartea, l- aă botezat pe le din început dup ce s- a îns n to it. Precum se istorise te în tomul 11 foaiaă ă ă ş ş 188 al Vizantidei. Ad ug m îns aicea c dac lumeanul poate a- i boteza în vreme deă ă ă ă ă primejdie, poate dup urmare i a- i mirui, i a- i împ rt i ( i vezi subînsemnareaă ş ş ă ăş ş Canonului 58 al Soborului 6) este îns socotin unora, c pruncii de mireni în primejdiiă ţă ă boteza i, se cade a se pomeni de vor muri împreun cu cei Dreptsl vitori ca unii ce suntţ ă ă întru n dejde de a dobândi Dumnezeiasca Mil . Iar cei nu în primejdii boteza i de mireni iă ă ţ ş Neierosit ci f rnicit Iereu, ace tia murind s nu se pomeneasc , c neboteza i sunt.ăţă ş ă ă ă ţ Însemneaz îns c pe Latini nu- i zic c a doua oar îi Botez m, ci c îi Botez m. Fiindcă ă ă ă ă ă ă ă ă ă botezul lor min e te numele s u. i cu totul nu este botez, ci o singur goal stropire.”ţ ş ă Ş ă ă76 Scump tatea adic , i hot rârea Domnului întocmai vrea ca nici b rbatul s - i despartă ă ş ă ă ă ş ă pe muierea sa, nici muierea pe b rbatul s u. C întocmai Domnul i pentru b rbat, i pentruă ă ă ş ă ş muiere a zis: «Oricare - ar l sa pe muirea sa, i va lua pe altul, preacurve te» [Marcu 10:ş ă ş ş 11]; f r s adauge afar de cuvânt de curvie, sau la b rbat numai, sau la muiere numai. Ci aă ă ă ă ă l sat aceasta s o în elegem noi cu neosebire la amândoi. Iar obiceiul Bisericii, b rbatuluiă ă ţ ă adic îi d st pânire a se desp r i de muierea sa, aflându - o curvind, sau preacurvind; Iară ă ă ă ţ muierea s nu se despart de b rbatul s u m car de l- ar g si curvind, sau preacurvind. Iară ă ă ă ă ă de s- ar desp r i pentru cuvântul curviei sau la precurviei, i el ner bdând s- ar însura cu aă ţ ş ă doua muiere, muierea cea dintâi ce s- a desp r it de el, are p catul desp r irii acesteia, iară ţ ă ă ţ b rbatul este vrednic de iertare, pentru c s- a însurat a doua oar , i muierea lui cea a douaă ă ă ş nu se osânde te de preacurv . Acest obicei, ce a înc put în Biseric din Romaiceasca iş ă ă ă ş Politiceasca lege, nu- l prime te Teologul Grigorie; c zice (în Cuvântul cel al zicereaş ă Evangheliei, când a sfâr it Iisus cuvintele acestea) „Pe cei mai mul i i de ob te mireniş ţ ş ş oameni îi v d gre it în elegând pentru întreaga în elepciune. i legea ce o au despre aceastaă ş ţ ţ Ş pe muiere o pedepse te, de va curvi, iar b rbatului îi d voie s curveasc ? i muierea de vaş ă ă ă ă Ş vicleni patul b rbatului, se judec de preacurv , iar b rbatul având muierea sa, de va curviă ă ă ă cu alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul; B rba i auă ţ fost cei ce au f cut legea aceasta, i pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit.ă ş Fiindc însu i ei legiuitorii ai poitice tii legi acesteia, ta ilor adic au legiuit a fi fiii supu i,ă ş ş ţ ă ş iar partea cea mai slab , adic pe maic femeie neputincioas fiind o au l sat f r purtareaă ă ă ă ă ă ă de grij , ne legiuind a fi fiii i acesteia supu i. Iar Dumnezeunu a legiuit a a; Ci zice,ă ş ş ş «cinste te pe tat l t u i pe maica ta, care este Porunc întâia întru f g duin e, ca s - i fieş ă ă ş ă ă ă ţ ă ţ ie bine» [Matei 15: 4; Marcu 7: 10; A doua Lege, 5: 16 Ie ire; 10: 12 Eclisias] i cel ceţ ş ş

62

Cartagina care hot r te, c dac b rbatul i muierea se vor desp r i f ră ăş ă ă ă ş ă ţ ă ă de curvie, ori trebuie s r mân v duvind, ori s se împace, i s seă ă ă ă ă ş ă uneasc , precum aceasta o zice i Apostolul Pavel în cea 1 c tre Corinteniă ş ă Cap. 7 stih 11.

CANON 49

Dac vreun Episcop, sau Presbiter dup rânduirea Domnului nuă ă ar Boteza în Tat l, i în Fiul, i în Sfântul Duh. Ci în trei f r deă ş ş ă ă început sau în trei fii, sau în trei mângâietori, s se cateriseasc .ă ă [Matei 28: 19]

gr ie te r u asupra tat lui s u sau asupra maicii sale, cu moarte s se omoare. Deopotrivă ş ă ă ă ă ă i c tre tat l i c tre maic , i ascultarea o a cinstit; i ocara o a pedepsit. i blagosloveniaş ă ă ş ă ă ş Ş Ş

tat lui înt re te casele fiilor, iar blestemul maicii dezr d cineaz temeliile. Vede i potrivireă ă ş ă ă ă ţ de legiuiri? Unul este f c torul i al b rbatului i al muierii. Un p mânt sunt amândoi. Oă ă ş ă ş ă Lege amândoura, o înviere. Întocmai i din b rbat i din femeie neam n scut. i cu oş ă ş ă Ş datorie sunt datori fii c tre amândoi n sc torii. Cum dar tu legiuitor b rbat ceri întreagă ă ă ă ă în elepciune de la femeie, i tu nu o p ze ti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trupţ ş ă ş asemenea cu al femeii, nu legiuie ti asemenea? Iar de socote ti relele cele din vremeaş ş c lc rii de Porunc , a P c tuit Eva? Dar a p c tuit i Adam; Pe amândoi i- a am git arpele,ă ă ă ă ă ă ă ş ă ş

i nici femeia s- a aflat mai neputincioas întru a se am gi, nici b rbatul mai tare spre a nuş ă ă ă se am gi. Iar de socote ti bun t ile cele din a doua facere, s tii c Hristos pe amândoi i- aă ş ă ăţ ă ş ă mântuit cu P timirile sale, s- a f cut trup pentru b rbat? Dar i pentru femeie. A murită ă ă ş pentru b rbat, dar i femeia cu Moartea lui se mântuie te. Poate socote ti c a cinstit peă ş ş ş ă b rbat pentru c s- a n scut din s mân a lui David? Ci i din Fecioar N scându- se a cinstită ă ă ă ţ ş ă ă pe femeie. Vor fi zice, amândoi un trup, i trupul cel unul dar trebuie s aib asem nare. Iarş ă ă ă Pavel i b rbatului îi legiuie te întreaga în elepciune; Cu care chip? «Taina aceasta, zice,ş ă ş ţ mare este, iar eu zic de Hristos, i de Biseric .» [Efeseni 5: 32] Bine este femeia a se ru inaş ă ş de Hristos, prin ru inarea care arat c tre b rbatul s u; Bine este i b rbatul a nu necinstiş ă ă ă ă ş ă Biserica lui Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea îns iă ş Hrisostom îns i aceasta o m rturise te întru a cincia Voroav a cei 1 c tre Tesaloniceni:ăş ă ş ă ă Rogu- m , zice, s ne p zim de p catul acesta. Pentru c precum noi b rba i pedepsim peă ă ă ă ă ă ţ muierile noastre, când î i vând cinstea lor la al ii; A a i pe noi ne pedepsesc, de nu legileş ţ ş ş Romanilor, ci Dumnezeu, când vindem cinstea muierilor noastre, curvind cu altele. Fiindcă

i aceasta, adic p catul b rba ilor cu alta, preacurvie este. C preacurvie este nu numai aş ă ă ă ţ ă preacurvi cu altul muierea cea m ritat , ci i b rbatul cel însurat preacurvind cu alta. Iaă ă ş ă aminte cu deam runtul la aceasta ce- i zic: Nu este precurvie aceasta numai a p c tuiă ţ ă ă b rba ii cei însura i cu str in muiere m ritat , ci i aceasta a p c tui muiere nem ritat , iă ţ ţ ă ă ă ă ş ă ă ă ă ş aceasta întocmai este precurvie. Pentru c , de i muierea aceea cu care ar p c tui nu esteă ş ă ă legat cu b rbat, dar cel ce p c tuie te este legat cu muiere. i pentru aceasta ai c lcată ă ă ă ş Ş ă legea, i ai nedrept it pe însu i trupul t u. C pentru ce tu pedepse ti pe muierea ta, m carş ăţ ş ă ă ş ă

i cu b rbat slobod de ar curvi? Negre it pentru c este preacurvie, m car i cel ce a curvitş ă ş ă ă ş cu dânsa, nu are muiere, ci pentru c muierea ta este legat cu b rbat (cu tine adic ). Deci iă ă ă ă ş tu, fiindc e ti legat cu muierea când vei curvi cu muiere slobod , asemenea preacurvie esteă ş ă

i curvia ta aceasta. Cel ce va l sa, zice Domnul, pe muierea sa, f r cuvânt de curvie o faceş ă ă ă pe ea s preacurveasc . i cel ce ia pe cea l sat , preacurve te. i de este aceasta a a, au nuă ă Ş ă ă ş Ş ş preacurve te cu mult mai vârtos cel ce având muierea sa, p c tuie te cu muiere slobod ?ş ă ă ş ă Cu adev rat fiec ruia este ar tat. i nu numai Grigorie, i Hrisostom, ci i însu i Vasilie nuă ă ă Ş ş ş ş sufer a urma obiceiul acesta, care surp Porunca cea predanisit de Dumnezeu, atât întruă ă ă alte p r i, cât i întru a dou sprezecea hot râre a Iticalelor sale; Zice îns i în canonul s uă ţ ş ă ă ă ş ă 35 c , când va l sa muierea pe b rbatul s u, se cuvine s cercet m pentru ce pricin l- aă ă ă ă ă ă ă l sat, i de se va vedea c muierea f r cuvânt i f r pricin l- a l sat, b rbatul s fieă ş ă ă ă ş ă ă ă ă ă ă vrednic de iertare, iar muierea de canon de certare, ca una ce s- a f cut pricin r ului. Iară ă ă pricin bine cuvântat de desp r ire între b rbat i între muiere alta vreuna nu este, decâtă ă ă ţ ă ş curvia, sau preacurvia b rbatului i a muierii. Ci i Nearaoa 117 a lui Iustinian ce este înă ş ş Cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 rânduie te, c de are b rbatul alt muiere, ori în cetatea ceş ă ă ă se afl , ori în casa sa, i p c tuie te cu dânsa, iar muierea lui cea legiuit i- ar ziceă ş ă ă ş ă dep rtez de aceia, i el nu voie te a se dep rta, se d voie a se dezlega nunta pentruă ă ş ş ă ă râvnirea muierii lui celei legiuite. Din care râvnirea aceasta, unele femei m nânc otrav iă ă ă ş se omoar , altele î i pierd min ile, altele se arunc în pr pastie, altele alte preanecuvioaseă ş ţ ă ă fac. Precum pilde ca acestea urmeaz în toate zilele mai în fiecare cetate i ostrov i sat.ă ş ş

63

TÂLCUIRECând a trimis Domnul pe Ucenicii s i la propov duirea Evangheliei,ă ă

leau zis: „Megând înv a i pe toate neamurile, Botezându - i pe ei, înăţ ţ Numele Tat lui, i al Fiului, i al Sfântului Duh. Deci Apostolescul acestaă ş ş Canon rânduie te, c oricare Episcop, sau Presbiter nu va Boteza cuş ă chipul acesta, dup porunca aceasta a Domnului, ci în trei f r de început,ă ă ă

i în trei fii, i în trei mângâietori, s se cateriseasc . Fiindc oarecareş ş ă ă ă eretici, hulind pe Sfânta Treime, cu un chip ca aceasta se boteza. Iar Biserica celor Drepsl vitori, un f r de început au luat a zice pe Tat l,ă ă ă ă pent ru c este f r de cauz i nen scut. M car de i Fiul f r de începută ă ă ă ş ă ă ş ă ă

Pentru c , precum mânia b rbatului este plin de râvn pentru muierea lui care aă ă ă ă preacurvit, precum zice Solomon [Pilde 6: 34] i nu va cru a în ziua judec ii. Nu va schimbaş ţ ăţ vrajba cu nici o plat de izb vire, nici se va dezlega mânia lui pentru multe daruri. Cuă ă asemenea chip (ca s nu zic i mai mult) plin de râvn este i mânia, adic inima muieriiă ş ă ă ş ă întru b rbatul s u care curve te. Îns însemneaz c , m car de i Domnul a iertat a seă ă ş ă ă ă ă ş desp r i b rba ii de muierile lor pentru cuvântul curviei, adic al precurviei; Arhiereii însă ţ ă ţ ă ă nu se cuvine a le da voie de a se i înso i ei cu alte fe e. Ci s - i lase a a osebi i îiş ţ ţ ă ş ţ îndelungat vreme, pân ce partea cea vinovat se va c i, i va c dea smerindu - se c treă ă ă ă ş ă ă partea nevinovat , i va f g dui de aici înainte s - i p zeasc cinstea, i a a iar i s seă ş ă ă ă ă ă ş ş ăş ă uneasc . Pentru c i Domnul n- a iertat a se desp r i a a prost pentru singur preacurvia;ă ă ş ă ţ ş ă ci chiar i dup întâiul cuvânt pentru râvna, care urmeaz din o preacurvie ca aceasta, iş ă ă ş pentru uciderea ce poate urma din râvna aceasta. Iar dup al doilea cuvânt, i pentruă ş amestecarea i stricarea neamurilor care urmeaz din aceast preacurvie, precum ziceş ă ă Teologul Grigorie. Drept aceea dup zisa lui Zonara în tâlcuirea Canonului 9 i 11 aleă ş marelui Vasilie, nu este silit b rbatul, dac nu voie te, spre a o avea pe preacurv muiereaă ă ş ă sa, ci de va voi, f r a gre i o are pe ea, i împreun locuie te cu ea. i ce zic f r a gre i!ă ă ş ş ă ş Ş ă ă ş L udat i preaîn elept este b rbatul acela, care în i va primi iar i pe muierea sa, i dup ceă ş ţ ă ş ăş ş ă a curvit (îns cu f g duin a nu mai gre i) pentru dou pricini. Mai întâi pentru dragosteaă ă ă ţă ş ă

i milostivirea ce arat c tre trupul s u, zic adic c tre muierea sa. Urmând însu iş ă ă ă ă ă ş St pânului a toate Dumnezeu, care i preacurv fiind mainainte firea omeneasc , iă ş ă ă ş curvind cu idolii, a primit a o face mireas a sa, prin întrupeasca iconomie, i a o mântuiă ş prin poc in i prin unirea cea cu sine. i precum însu ire este a unui b rbat în elept caă ţă ş Ş ş ă ţ r ninduse vreun m dular, s nu- l taie de la sine, ci s se sileasc a- l vindeca; A a deă ă ă ă ă ş în elept b rbat însu ire este, ca gre ind m dularul s u, adic muierea, s nu o despart , ciţ ă ş ş ă ă ă ă ă mai vârtos s se sileasc a o îndrepta prin poc in i întoarcere. i al doilea, pentru că ă ă ţă ş Ş ă necur ia cea de acest fel urmat între b rbat i între muiere, dup dep rtarea luiăţ ă ă ş ă ă Dumnezeu, i din pricina p catelor celor mai dinainte a urmat. ( i cerceteaz - i fiecareş ă Ş ă ş fiin a sa, i va g si cuvântul nostru adev rat.) Drept aceea amândou p r ile se cuvine aţ ş ă ă ă ă ţ suferi unul pe altul, i nu a se desp r i. C dac Apostolul zice b rbatul credincios seş ă ţ ă ă ă cuvine a locui împreun cu necredincioasa femeie, i altminteri, femeia credincioas , cuă ş ă b rbatul necredincios, pentru n dejdea mântuirii amândoura, «C ce tii, b rbate, de veiă ă ă ş ă mântui pe femeie, i ce tii femeie, de- i vei mântui b rbatul?» [1 Corinteni 7, 16]. Cu câtş ş ţ ă mai vârtos se cuvine împreun a locui, i a nu se desp r i unul de altul, m car i curvie deă ş ă ţ ă ş ar urma, de vreme ce nu- i desparte nici p gân tatea cea rea decât toate p catele? i acesteaă ă ă Ş ce am zis pentru b rbat, se în eleg asemenea i pentru femeie. Iar de zice Parimiastulă ţ ş «B rbatul ce- i ine pe muiere preacurv este f r de minte i necredincios»[Pilde 18, 23];ă ş ţ ă ă ă ş Zicerea aceasta este a asprimii i a nemilostivirii legii celei vechi, i nu a blânde ii i aş ş ţ ş bun t ii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vârtos i însu i Scriptura cea veche, cu guraă ăţ ş ş Proorocului Maleahi zice «Pe femeia tinere ii tale s nu o lepezi, ci dac urându - o o veiţ ă ă dep rta, p gân tatea va acoperi gândurile tale, zice Domnul a tot iitorul» [Maleahi 2: 15,ă ă ă Ţ 16]. Iar dac pân în sfâr it, nu este chip, nici vreo me te ugire, a se uni de aici înainteă ă ş ş ş b rbatul i femeia, partea cea nevinovat de mare nevoie poate a doua oar a se c s tori,ă ş ă ă ă ă dar nu cândva i partea aceea ce a curvit, i s- a f cut pricinuitoare acestei desp r iri. C înş ş ă ă ţ ă loc de cânt rile i lume tile nun i a doua, se cade mai mult a se tângui i a plânge pentruă ş ş ţ ş p catul s u, i în întunericul întrist rii, i a v duvei celei vii a se afla, c pe care Dumnezeuă ă ş ă ş ă ă i- a împreunat ea i- a desp r it. Ce zic? i pagub din averile sale se cade s sufere parteaă ţ Ş ă ă aceea, care s- a f cut pricin desp r irii, precum legile împ r te ti poruncesc, după ă ă ţ ă ă ş ă Hrisostom (cuvânt la zicere, femeia s- a legat cu lege i celelalte). Iar a nu se c s tori a douaş ă ă oar partea ce a preacurvit dintre amândou , se încheie din Nearaua 48 a lui Leon. Că ă ă porunce te aceasta, c b rbatul muierii celei ce a precurvit, s ia zestre ei, iar pe preacurvaş ă ă ă

64

se zice dup Hronicescul început, precum Teologhise te Teologulă ş Grigorie. A i derea i Duhul cel Sfânt, dar nu i dup cauz i dupş ş ş ş ă ă ş ă firescul început. C aceasta însu ire a singur Tat lui este. i un Fiu pentruă ş ă Ş negr ita Na tere. i un Mângâietor, pe Duhul cel Sfânt pentru purcedereaă ş Ş sa cea mai presus de cuvânt din singur Tat l. Însemneaz îns c toateă ă ă ă Canoanele Apostolilor care pomenesc despre Botez, numai de Episcop iş Presbiteri fac pomenire, fiindc numai lor le este iertat a Boteza, nu iă ş Diaconilor, i altor oarec rora Clerici.ş ă

CANON 50Dac vreun Episcop, sau Presbiter nu va s vâr i trei afund ri aleă ă ş ă

unei Taine, ci o afundare, care se d întru Moartea Domnului, s seă ă cateriseasc . C nu a zis Domnul întru Moartea mea boteza i. «Ciă ă ţ mergând, înv a i pe toate neamurile, botezându - i pe ei în Numeleăţ ţ Tat lui, i al Fiului, i al Sfântului Duh» [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7]ă ş ş

TÂLCUIRE

s se bage în m n stire, i s fie silit i nevrând a se c lug ri. Iar câte lucruri are mai multeă ă ă ş ă ă ş ă ă decât zestrea sa, s le împart copii s i i m n stirea sa. Sau de nu va fi având copii, s le iaă ă ă ş ă ă ă n sc torii i rudele sale. Iar Neara 117 a lui Iustinian porunce te c dac b rbatul muieriiă ă ş ş ă ă ă celei ce pentru preacurvie se p ze te în m n stire, va muri în vremea a doi ani, mai- nainteă ş ă ă de a o lua iar, ea s se c lug reasc ( i s nu se c s toreasc a doua oar adic ). Iar cum că ă ă ă ş ă ă ă ă ă ă ă este iertat a- i lua b rbatul iar i pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre oş ă ăş parte Armenpolul (Cartea a 6- ea titlul 2) iar despre alt parte Sfin itul Fotie (Cap 2 titlul 1)ă ţ zicând: Nearaoa 134 a lui Iustinian (pus în cartea 28 a Vasilicalelor, dup Valsamon)ă ă rânduie te, c , poate b rbatul a lua iar i pe muierea sa ce a precurvit în vremea a doi ani,ş ă ă ăş dup ce a preacurvit, i s- a osândit a se b ga în m n stire pentru preacurvie, i a locuiă ş ă ă ă ş împreun cu ea are toat st pânirea i voia, f r a se teme cât de pu in de vreo primejdieă ă ă ş ă ă ţ pentru aceasta, i f r a se v t ma nunta de f cutul p cat de desp r ire. Aceasta i mareleş ă ă ă ă ă ă ă ţ ş Vasilie sf tuind îndeamn s se milostiveasc b rbatul dac se va poc i i se va îndreptaă ă ă ă ă ă ă ş muierea sa, i s o ia iar i, ca pe un m dular al s u. Dar i Canonul 93 al Soborului 6 iart ,ş ă ăş ă ă ş ă de va voi Osta ul s - i ia iar i pe femeia sa, m car de ar fi luat- o altul, pentru îndelungataş ă ş ăş ă lui înstr inare. Asemenea i Canonul 8 al celui din Neocezareea se vede c iart pe Preotul,ă ş ă ă de va voi, a vie ui împreun cu muierea sa ce ar fi p c tuit, îns s se cateriseasc .ţ ă ă ă ă ă ă Însemneaz îns , c nu poate fie tecine a porni pâr pentru preacurvie, ci numai cinci fe eă ă ă ş ă ţ rânduite, i acestea s fie prea de aproape ale muierii. Adic tat , frate, unchi de pe tat , iş ă ă ă ă ş unchi de pe maic ; Iar mai cu deosebire i mai mult decât to i b rbatul ei. Îns pân nu seă ş ţ ă ă ă dezleag nunta, altcineva nu se iart a porni acest fel de pâr , decât singur b rbatul muierii,ă ă ă ă prin cinci martori, m rturisind ei în frica lui Dumnezeu, c , o a v zut f i preacurvind. iă ă ă ăţ ş Ş se porne te pâra cea pentru preacurvie în curgere de cinci ani, i nu în mai mul i.ş ş ţ Armenopul Cartea 1 Titlul 3. Pe lâng toate acesta îns se cuvine a se ti de to i, c legileă ă ş ţ ă politice ti i împ r te ti niciodat iart b rba ilor a- i omorî muierile, chiar de lear iş ş ă ă ş ă ă ă ţ ş ş prinde preacurvind. Pentru aceasta prea r u fac cei ce omoar , sau pe femeile lor, sau peă ă surori, i pe fete i pe rudenii, pentru c au curvit sau au preacurvit. Deci fiindc din toateş ş ă ă acestea ce am zis se în elege c , nu se cuvine a se desp r i b rbatul de femeie, sau femeiaţ ă ă ţ ă de b rbat, pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta, dup Teologul Grigorie. iă ă Ş atât femeia se cade a suferi pe b rbat, m car de o oc re te, m car de o bate, m car deă ă ă ş ă ă cheltuie te zestrea ei, sau altceva de- i face, cât i b rbatul pe femeie, m car de i seş ş ă ă ş îndr ce te, dup Canonul 4 al lui Timotei, m car alte metehne de ar p timi, i neputin deă ş ă ă ă ş ţă ar avea, dup Hrisostom (în cuvântul la zicerea: muierea s- a legat cu lege i celelalte) m cară ş ă de i legile împ r te ti i cele dinafar , pentru multe pricini iart a se desp r i b rbatul deş ă ă ş ş ă ă ă ţ ă muiere i muierea de b rbat, dar Hrisostom (în acela i) împotrivindu - se lor, zice, c nu areş ă ş ă a ne judeca Dumnezeu dup legile acestea, ci dup legile cele ce însu i le- a legiuit despreă ă ş nunt . „O singur pricin binecuvântat desp r ire este cea rânduit de legi, dup împ ra iiă ă ă ă ă ţ ă ă ă ţ Leon i Constantin, când o parte când o parte vr jm uie te via a celeilalte. (Titlul 13 dinş ă ăş ş ţ alegerea legilor) se despart înc dup dreptul cuvânt, când o fa este drept sl vitoare, iară ă ţă ă cealalt ereticeasc , dup Canonul 72 al Soborului 6. Când sunt rudenii din sânge, sau dină ă ă cuscrie, dup cel 54 al aceluia i; sau din botez dup cel 53 al aceluia i. i când st pânul loră ş ă ş Ş ă (adic de sunt robi) n- ar voi a se învoi la nunta lor, dup cel 40, 41 i 42 ale marelui Vasilie.ă ă ş Iar forma c r ii de desp r ire vezi- o la sfâr itul c r ii. ă ţ ă ţ ş ă ţ

65

Trei sunt prea de nevoie, i cu adev rat cu totul neap rate la Tainaş ă ă sfântului Botez. Ap sfin it ; Afundare în ap i scoaterea întreite; iă ţ ă ă ş ş chiemarea a câtetrele Ipostasurile cele mai presus de Dumnezei. În Canonul 49 cel mai de sus Dumnezeie tii Apostoli despre cele treiş chem ri au poruncit i au înv at, care nume s zicem, i cu ce rânduial .ă ş ăţ ă ş ă Iar întru acest al 8- lea rânduiesc dup urmare despre cele trei afund ri iă ă ş scoateri din ap . De vreme ce, precum am zis, sunt de nevoieă 77 dup celeă ce chiar se zic de nevoie, i înt ritoare ale adev ratului iş ă ă ş drept sl vitorului botez. i f r de acestea, nu numai nu se s vâr e teă Ş ă ă ă ş ş botezul, ci cu totul nici poate a se numi botez. C ci dac , vaptizo va să ă ă zic afund, din cele trei pogorâri în ap , adic din cele trei afund ri, sauă ă ă ă

77 Dogm c reia nu i se poate zice împotriv a dreptsl vitoarei noastre credin e este, că ă ă ă ţ ă moartea lui Iisus Hristos a st tut un mijloc de nevoie pentru mântuirea a tot neamuluiă omenesc, i pentru împ carea omului cu Dumnezeu. Pentru c f r de aceasta cu neputinş ă ă ă ă ţă era a se împ ca omul cu Dumnezeu, ci ar fi fost de nevoie s r mân în veacuri vr jma ală ă ă ă ă ş lui ne împ cat. i aceasta înseamnându - o Pavel zicea: «Vr jma i fiind noi, neam împ cată Ş ă ş ă cu Dumnezeu prin moartea Fiului s u» [Romani 5: 10]. Drept aceea i pentru a se lucraă ş totdeauna pomenirea negr itei acesteia faceri de bine a lui Dumnezeu c tre om, i pentru aă ă ş se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea acestuia, atât însu i celş ce cu Trupul a suferit moartea aceasta, i Încep torul mântuirii noastre Domnul, cât iş ă ş Dumnezeie tii s i Ucenici, i to i purt torii de Dumnezeu P rin i au rânduit, ca de nevoie iş ă ş ţ ă ă ţ ş neap rat la toat Taina s se fac închipuirea mor ii lui, i la toat sfin ita lucrare iă ă ă ă ţ ş ă ţ ş sfin enia Bisericii noastre; Dar dup mai deosebitul tip, închipuirea st pâne tii mor i, laţ ă ă ş ţ Taina Botezului se lucreaz , prin cele trei afund ri ce întru dânsa se s vâr esc. Am zis după ă ă ş ă deosebitul tip, fiindc la toate celelalte, dinafar de om se face închipuirea st pâne tiiă ă ă ş mor i; Iar la sfântul Botez, însu i omul întru sine i lucreaz pe moartea Domnului. Adicţ ş ş ă ă însu i cel ce se Boteaz cu închipuire moare, i împreun se îngroap cu Iisus în apaş ă ş ă ă Botezului. i martor la aceasta este însu i Apostolul Pavel zicând: «Câ i în Hristos ne- amŞ ş ţ Botezat, întru moartea lui neam Botezat, a adar împreun neam îngropat cu dânsul prinş ă Botez întru moarte.» [Romani 6: 4] Deci pentru ca s se fac întru noi asem narea mor ii luiă ă ă ţ Hristos; i a îngrop rii sale celei de trei zile, de nevoie se cuvine s se fac cele treiŞ ă ă ă afund ri. Iar alminteri este cu neputin . i ascult cât este congl suit cu Dumnezeiascaă ţă Ş ă ă ă Scriptur , i cu Canoanele Apostolilor, i predanisirea P rin ilor cea despre nevoia ceaă ş ş ă ţ neap rat a afund rilor, c acolo i Sfântul Dionisie Areopagitul înv torul taineloră ă ă ă ş ăţă Contemporanul (cel de o vreme) cu sfin ii Apostoli cu obi nuita sa preasl vit gr ire acesteaţ ş ă ă ă le Teologhise te. Deci are cel ce cu sfin enie se Boteaz , pe Simboliceasca înv tur ceş ţ ă ăţă ă Tainic îl pov uie te, ca cu cele trei afund ri în ap , pe Domneasca încep toare moarte aăţ ş ă ă ă îngrop rii celei de trei zile i de trei nop i a lui Hristos D t toruluide via s o urmeze; iă ş ţ ă ă ţă ă Ş iar i, osebit într - acea de tot acoperire ce prin ap s- a luat spre închipuirea mor ii; i aăş ă ţ Ş îngrop rii celui pururea vecuitor; i aiurea, de trei ori pe (Catehumeni) adic , Ierarhul îlă Ş ă boteaz împreun cu cele trei afund ri i scoateri, gl suind asupra celui ce se boteaz peă ă ă ş ă ă întreitul Ipostas al Dumnezeie tii fericiri. A sfântului Chiril Ierusalimleanului, în cuvinteleş cele Catehisitoare. A sfântului Atanasie celui mul p timitor la tâlcuirea Apostole tii ziceri;ă ş Împreun s di ii neam f cut cu asem narea mor ii lui (Hristos adic ). A sfântului Grigorieă ă ţ ă ă ţ ă Nissis în cel Catehiticesc. A lui Hrisostom (în voroava 24 la Ioan) unde zice: „Care este cuvântul Botezului? Dumnezeie tii închipuiri se s vâr esc întru el, mormânt, i omorâre, iş ă ş ş ş înviere, i via . i toate acestea împreun se fac. C ci, ca într - un mormânt aflându - seş ţă Ş ă ă capetele noastre în ap , omul cel vechi se îngroap , i afundându - se jos se ascunde tot deă ă ş odat . Apoi iar i ie ind noi, cel nou se ridic iar i.” i iar i (în voroava 40 la cea 1 c treă ăş ş ă ăş Ş ăş ă Corinteni) i a ne boteza i a ne afunda, apoi iar i a ie i din ap . Este închipuirea pogorâriiş ş ăş ş ă lui în iad, i ie irii de acolo. Pentru aceasta i mormânt pe botez îl nume te Pavel, zicând:ş ş ş ş «Împreun neam îngropat cu el prin Botez» i iar i ceea ce este mitra la prunc, aceea esteă Ş ăş Credinciosului apa. C în ap se pl smuie te i se închipuie te. i Ioan Damaschin, prin celeă ă ă ş ş ş Ş trei afund ri, botezul însemneaz pe cele trei zile ale îngrop rii Domnului.” Dar ce aducă ă ă spre m rturie pe P rin ii no tri cei vechi c tre înt rirea neap r rii afund rilor celor întruă ă ţ ş ă ă ă ă ă botez? Citeasc cela ce voie te pe în eleptul b rbat Corderie Teologul Latinilor, i- l vaă ş ţ ă ş vedea pe el în cuvântul lui cel despre Botez, cum surp pe socoteala cea rea a lui Tomaă Achinatul, care sl ve te c ar fi lucru adiafor, de a se face botezul ori în trei afund ri, oriă ş ă ă nu; i cum hot r te a se p zi cu neschimbare cele trei afund ri în trei ie iri, dupŞ ă ăş ă ă ş ă rânduiala botezului al r s ritene tii noastre Biserici. Dar i însu i numele Colimvitriloră ă ş ş ş (adic sc ld torilor) întru care se botezau, i se sc ldau cei ce se botezau, singur prin sine iă ă ă ş ă ş

66

Vaptismata (βαπτ σµαταadic afund riă ă ) i Vaptisma adic botez seş ă nume te, i nu de la altceva. Dar s vedem i ce anume rânduiescş ş ă ş Apostolii. Oricare Episcop, sau Presbiter întru o Tain a Botezului, nu vaă s vâr i trei afund ri, ci o singur afundare numai, care s- ar face ca iă ş ă ă ş când întru Moartea Domnului, s se cateriseasc . (Vezi Apostolesculă ă aceasta Canon ce profetice te surp pe Evnomie, care el întâi a n scocitş ă ă pe o afundare în Botez, dar poate i al i eretici o f ceau aceasta în vremeaş ţ ă sfin ilor Apostoli.) Fiindc nu a zis Domnul nou Apostolilor s i, când ne-ţ ă ă ăa trimis la propov duire, întru moartea mea boteza i. Nu; ci ne - a zis:ă ţ „Mergând înv a i toate neamurile, botezându - i pe ei în Numele Tat lui,ăţ ţ ă

i al Fiului, i al Sfântului Duh. Adic boteza ii pe ei în trei afund ri iş ş ă ţ ă ş scoateri, i la fiecare afundare, un fiecare nume al sfintei Treimi s - lş ă zice i. C ci cu o afundare i scoatere, nici Moartea de trei zile i trei nop iţ ă ş ş ţ a Mântuitorului cu în elegere se arat , nici taina i cuno tin a deţ ă ş ş ţ Dumnezeu a sfintei Treimi cu deplinire se descoper . Drept aceea iă ş Botezul cel de acest fel, ca unul ce este pustiu i de Teologie i deş ş întrupeasca iconomie, este prea p gânesc i prea r usl vitor. Iar cu aceleă ş ă ă trei afund ri i scoateri, i Credin a cea întru sfânta Treime luminat seă ş ş ţ veste te, i Moartea cea de trei zile i trei nop i, i Îngroparea, i Înviereaş ş ş ţ ş ş Mântuitorului totodat se închipuie te. i dup urmare, prin acesteaă ş Ş ă Botezul nostru ine împreun întru sine pe cele mai întâi dou Dogme aleţ ă ă Dreptsl vitoarei Credin ei noast re, a Teologiei zic, a Treimii celei de Viaă ţ ţă f c toare, i a întrupe tii Iconomii a lui Dumnezeu Cuvântului. ă ă ş şpoate a dovedi nevoia afund rilor, f r de multe alte dovezi. Se afl scris i în Lexiconulă ă ă ă ă ş Fran iscului Pivatu, c sfântul Oton prin trei afund ri Boteza, temându - se, îns , zice ca nuţ ă ă ă cumva Latinii stricând Apostole tile legiuiri cele rânduite asupra Botezului, s - iş ă ş pricinuiasc loru i ocar au poruncit s - i fac Colimvitre din marmur , i s - iă ş ă ă ş ă ă ş ă ş statorniceasc în l untru în Biserici, mainainte fiind decât fa a p mântului ca un cot,ă ă ţ ă pentru ca s poat într - însele cu lesnire afunda pruncii botezându - se. Drept aceea i înă ă ş Biserica sfântului Marcu din Vene ia i pân ast zi se afl o Colimvitr ca aceasta spreţ ş ă ă ă ă ru inarea Papistilor. Înc i Papa Pelaghie întru un glas cu acesta hot r te: C , neap ratş ă ş ă ăş ă ă trebuie ca cele trei afund ri la sfântul Botez. Deci din toate aceste zise ce încheiereă urmeaz ? Aceasta adic . De vreme ce cele trei afund ri i ie irile sunt de nevoie întru Botez,ă ă ă ş ş pentru a se închipui prin ele Moartea cea de trei zile i de trei nop i i Îngroparea, iş ţ ş ş Învierea Mântuitorului, cu care se d de la Dumnezeu oamenilor mântuirea, i l sareaă ş ă p catelor, i împ carea cu Dumnezeu; Apoi dar stropirea apusenilor lipsit fiind deă ş ă ă afund ri i de scoateri, prin urmare este lipsit i de închipuirea mor ii celei de trei zile iă ş ă ş ţ ş de trei nop i i a Îngrop rii, i a Învierii Domnului. Iar dac de acestea, ar tat este iţ ş ă ş ă ă ş m rturisit, c este lipsit i de tot Darul, i sfin enia, i l sarea p catelor. Iar de seă ă ă ş ş ţ ş ă ă împotrivesc Latinii zicând, c stropirea lor prin cele trei chem ri ale Sfintei Treimi esteă ă d t toare de sfin enie i de Dar, înva - se, c Botezul nu se s vâr e te prin singureă ă ţ ş ţă ă ă ş ş chem rile cele ale Sfintei Treimi, ci are trebuin neap rat de închipuirea Mor ii, i aă ţă ă ţ ş Îngrop rii, i a Învierii Domnului. C nici singur Credin a cea în Treime mântuie te pe celă ş ă ă ţ ş ce se Boteaz , ci împreun cu dânsa de nevoie este i credin a cea întru Moartea lui Hristos,ă ă ş ţ

i a a prin amândou întru aceasta în mântuire i în fericire. C zice marele Vasilie: În treiş ş ă ş ă afund ri, i în trei chem ri, Taina Botezului se s vâr e te, ca i chipul Mor ii (lui) s seă ş ă ă ş ş ş ţ ă închipuiasc i cu predanisirea cuno tin ei de Dumnezeu s ne lumin m la suflet cei ce neă ş ş ţ ă ă Botez m. Însemneaz îns , c , precum zicem c botezul apusenilor este ereticesc iă ă ă ă ă ş neprimit, pentru cele ce s- au zis, a a se cade i noi dreptsl vitorii s lu m aminte bine la alş ş ă ă ă nostru a nu se face în ligheanuri i în cov ele întru care abia se afund parte din picioareleş ăţ ă copiilor ce se boteaz . Pentru aceasta, de vreme ce mustr m pe apuseni c au stricată ă ă Apostolescul Botez, apoi se cade i noi Dreptsl vitorii s lu m aminte bine la al nostru, a nuş ă ă ă se face în ligheanuri i în scafe, în care abia s se afunde o p rticic din picioarele pruncilorş ă ă ă ce se boteaz ; Las a zice, c de multe ori sunt cr pate i scafele acelea, ori se r stoarn i seă ă ă ş ă ă ş vars sfânta ap . Pentru aceasta se cuvine, de vreme ce mustr m pe Latini s p zim pe ală ă ă ă ă nostru Botez neprimejduit i neprih nit. i dup aceasta precum i pentru toate celelalteş ă Ş ă ş purtare de grij i datorie st asupra P storilor sufletelor (adic a Arhiereilor, i a Iereilor)ă ş ă ă ă ş noi îns , facem lucrul Pândarului, i strig m dând tire. Iar ei iee (s ia) aminte de datoriileă ş ă ş ă loru i, ca unii ce au a da i cuvânt.ş ş

67

CANON 51

Dac vreun Episcop, sau Presbiter sau Diacon sau oricare dină catalogul cel Ieraticesc de nunt , i de c rnuri, i de vin, nu pentruă ş ă ş nevoin ci pentru urâciune s - ar dep rta, uitând, c sunt bune foarte,ţ ă ă ă

i c b rbat i femeie a f cut Dumnezeu pe om, ci hulind ar cleveti peş ă ă ş ă f ptur , ori îndrepteaz - se, ori cateriseasc - se, i de la Biserică ă ă ă ş ă leap d - se, a i derea i mireanul. [Aposto: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14;ă ă ş ş ş Gan: 1, 9, 14, 21; Vasilie: 86]

TÂLCUIREDe vreme ce toate sunt curate celor cura i cu tiin a, i toat zidireaţ ş ţ ş ă

lui Dumnezeu este bun , i nimic este de lep dat primindu - se cuă ş ă mul umire, precum osebit zice Pavel: i nici una este spurcat , sauţ Ş ă necurat dup a sa fire i estime [Tit 1: 15; 1 Timotei 4:4; Romani 14: 14].ă ă ş Pentru aceasta i Dumnezeie tii Apostoli în Canonul lor acesta Ob te teş ş ş ş hot r sc, c oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau m car de ar fiă ă ă ă catalogul Iereilor, sau al Clericilor, uitând c toate câte a f cut Dumnezeuă ă sunt bune foarte [Facere 1]. i c Dumnezeu a f cut pe om b rbat iŞ ă ă ă ş femeie, s- ar dep rta de nunt , i de mâncarea c rnii, i de b uturaă ă ş ă ş ă vinului, nu pentru nevoin a, i înfrânarea trupuluiţ ş 78 , ci pent ru c seă

78 Atât din Canonul acest Apostolesc, cât i din cel 14 al Soborului din Anghira, urmeaz cuş ă în elegere dreapt i prea adev rat , c oarecare, i Episcopi, i Presbiteri, i Diaconi, careţ ă ş ă ă ă ş ş ş nefiind monahi, i în vremea de atunci i acum, din voia lor nu mâncau carne, nici m nânc .ş ş ă ă Nu pentru îngre o are sau pentru alt oarecare ereticeasc rea socoteal . Nicidecum (cţ ş ă ă ă ă aceast însu ire este a Elinilor, care sl veau c dobitoacele cele necuvânt toare au sufletă ş ă ă ă cuvânt tor, pentru aceasta nici îndr zneau a le junghia precum zice Plutarh. i aă ă Ş Marchiani tilor, i de Ob te a Maniheilor, dup Epifanie. i Engrati tilor, dup Vasilie. i aş ş ş ă Ş ş ă Ş Bogomililor dup Valsamon), ci pentru înfrânare precum zice Canonul acesta, i pentruă ş nevoin a trupului. Am zis c Episcopii i Presbiterii i Diaconii cei ce nu erau monahi, cţ ă ş ş ă aveau voie a se înfrâna despre carne sau a o mânca. Iar dup ce s- au obi nuit în Biserica luiă ş Hristos, acest preafolositor obicei, a nu se face Episcopi mainainte de a se face monahi (care se adevereaz din cuvintele ce au zis Mitropolitul Cheasariei, i cel al Halchidonuluiă ş c tre iitorul locului a lui Papa Ioan, în Soborul ce s- a f cut în vremea Patriarhului Fotie,ă ţ ă zicând a a: „ i la R s rit dac cineva nu se face monah: Episcop, sau Patriarh nu se face. iş Ş ă ă ă Ş iar i în vremea Arhieriei acestuia (lui Fotie adic ) mul i monahi s- au ales i Clerici, iăş ă ţ ş ş Simeon al Tesalonicului (Cap 266) zice, c Biserica pe cei mai mul i din cei ce urmeaz a seă ţ ă face Episcopi mai întâi f cându - i monahi a a îi a eaz Episcopi, vezi i subînsemnareaă ş ş ă ş Apostolescului Canon 80. Dup ce obiceiul acesta, zic, a st pânit, nici ace tia se cuvine aă ă ş mânca carne (zice pururea pomenitul Dositei al Ierusalimului în Dodecavivlion foaia 779 adic , Patriarhul c tre Patriarhi, i Arhiereul c tre Arhiereim, nu eu) i câ i dezleag afară ă ş ă ş ţ ă ă de cuviin fac, fiindc pricinuiesc mare sminteal cre tinilor celor pro ti i tuturor înc .ţă ă ă ş ş ş ă Pentru aceasta i Chedrino prih nea pe Episcopul lui Constantin Copronim, adic peş ă ă Patriarhul lui, c din monah s- a f cut încununat adic Cleric i mânca carne.” Iar dacă ă ă ş ă Arhiereii dup Arhiereul i Patriarhul acesta Dositei, nu se cuvine a mânca carne, cu cât maiă ş vârtos moanhii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se p r si de mâncarea c rnii:ă ă ă Întâi pentru c scoposul i sfâr itul monahice tii f g duin e este întreaga în elepciune,ă ş ş ş ă ă ţ ţ fecioria i înfrânarea i smerirea trupului. Iar mâncarea c rnii prea îngr toare fiind maiş ş ă ăşă mult decât toate mânc rile, dup urmare se împotrive te întregii în elepciuni i fecioriei,ă ă ş ţ ş adic se împotrive te scoposului i sfâr itului acesteia, fiindc z d r te pe trup, i ridică ş ş ş ă ă ă ăş ş ă r zboi de necuviincioase pofte împotriva sufletului. i dac monahii dup marele Vasilie seă Ş ă ă cuvine a întrebuin a nu dieta cea gras , ci pe cea pu in hr nitoare, i dac nici mânc rileţ ă ţ ă ş ă ă cele mai dulci nu se cuvine a le mânca, fiindc acestea arat iubire de îndulcire, după ă ă acesta i sfânt (vezi mai pe larg la Canon 71 al acestuia i), Cum dar ar fi cu cuviin sş ş ţă ă m nânce carne, care este mai îngr toare decât toate mânc rile, i mai hr nitoare, i maiă ăşă ă ş ă ş îndulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a mânca carne, pentru c calc acest preaă ă vechi obicei al monahilor, zic pe dep rtarea de mâncarea c rnii. Iar cum c obiceiul cel caă ă ă acesta este prea vechi i folositor, i mainainte de anii împ r tesei Teofanei, ar tat este iş ş ă ă ă ş

68

îngre luie te de acestea, i cu chipul acesta hule te i clevete te peţă ş ş ş ş ş f ptura lui Dumnezeu, c este necurat i rea, unul ca acesta, zic, ori să ă ă ş ă se îndrepteze i s se înve e a nu le îngre lui, i a nu - i întoarce despreş ă ţ ţă ş ş acestea, socotind, c nici nunta i împreunarea cu muierea cea dup legeă ş ă este v t m toare, nici c rnurile, nici vinul, ci întrebuin area cea rea aă ă ă ă ţ acestora. Pentru c de ar fi fost rele i v t m toare, nu s- ar fi f cut deă ş ă ă ă ă Dumnezeu, care din fire este bun. Iar de nu se va îndrepta, s seă cateriseasc , i îndat s se despar t i de la Biseric . A i derea înc iă ş ă ă ă ş ă ş ş ă ş oricare mirean s- ar îngre lui de acestea, s se afuriseasc .ţă ă ă

CANON 52

din m rturia ce am zis mai sus: C Copronim a fost cu 150 ani mainainte de Teofana,ă ă poveste te înc i Dumnezeiescul Hrisostom (în întâiul cuvânt c tre Teodor cel c zut) cu unş ă ş ă ă monah în pustiet i aflându - se, ruga pe cel ce ede împreun cu el s mearg s - i aducăţ ş ă ă ă ă ă carne ca s m nânce; Iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa i oprita cererea lui adic ) îlă ă ş ă îngrozea c se va pogorî singur în târg. i aiurea acesta i, povestind obiceiurile M n stiriloră Ş ş ă ă de atunci zice: Acolo toate sunt curate de jum ri (adic de putoarea fripturii de carne) i deă ă ş sângiuri (Tomul 4, Voroava 14 la 1 c tre Timotei foaia 307), Istorise te i Nichifor Grigorasă ş ş în Romana Istorie c , femeia lui Ioan Glicheul s- a f cut Monahie; i cere ca i b rbatul ei să ă ş ş ă ă se fac Monah; iar împ ratul foarte iubindu - l îl oprea; mai ales c p timind de revmaticaliă ă ă ă la încheieturile trupului dup vremi, era de nevoie a mânca carne dup sfatul doftorilor, iară ă de s- ar fi f cut Monah, aceasta nu i- ar fi mai fost legiuit i l udat fapta. Înc iă ă ş ă ă ă ş Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului, ar tat zice c mâncarea c rnii este oprit de ală ă ă ă Monahi. (Cuvântul 1 din cele mai de pe urm pentru cei ce sfin enie se lini tesc). Iară ţ ş împ rtul Nichifor Votaniat f cându- se Monah, dup ce a pierdut împ r ia, întrebat fiindă ă ă ă ăţ de oarecine, de sufer cu m rime de suflet monahiceasca via ? A r spuns a a: „Singură ă ţă ă ş ă dep rtarea de mâncarea c rnii m am r te, iar pentru celelalte pu in grij am (Meletie ală ă ă ă ăş ţ ă ă Atenei în Bisericeasca Istorie Tom al 2 foaia 414), via a înc a lui Ioan al sc rii zicând cţ ă ă ă sfântul mânca toate care f r prihan se potriveau epanghelmei, aceasta adevere te. Vezi iă ă ă ş ş la Everghetinos: foaia 425. Dar ce aduc m rturii de la oameni? Când însu i Doamnaă ş N sc toare de Dumnezeu a m rturisit, cât de veche i folositoare de suflet este dep rtareaă ă ă ş ă de mâncarea c rnii, poruncind prin facerea de minuni c tre preasfântul acela Dositei, încă ă ă copil fiind, pe lâng altele, i s nu m nânce carne, precum aceasta o poveste te în eleptulă ş ă ă ş ţ av Dorotei, îns pecete acestor zise fie Canonul, 34 al sfântului Nichifor m rturisitorului.ă ă ă Ce zice ar tat acestea „Dac vreun Monah va lep da sfântul chip va mânca carne, i va luaă ă ă ş muiere, unul ca acela de nu se va poc i, trebuie s se anatematiseasc , ori cu silaă ă ă îmbr cându - se în chipul monahicesc s se închid înl untru în monastire. Scrie înc iă ă ă ă ă ş Teofilact al Bulgariei împotriva monahilor Latini, prih nindu - i c mânca zama c rnii, iă ă ă ş dup urmare leap d mâncarea c rnii de la Monahi ca una ce se face nu dup cuviin . Ziceă ă ă ă ă ţă înc i sfântul Meletie m rturisitorul în Alfavitarul s u, c to i adic i mirenii i Monahiiă ş ă ă ă ţ ă ş ş sunt datori a p zi Poruncile lui Dumnezeu; Iar Monahii mai cu osebire trebuie a aveaă feciorie, fugirea de lume, i lep dare de mâncarea c rnii, zicând a a: „To i suntem datori aş ă ă ş ţ p zi Poruncile Ziditorului. Singur aceasta mai cu osebire se adaug Monahilor; Acesta i potă ă ă ş numai s o produc St pânului; Fecioria adic , fugirea de lucrurile lume ti, dep rtare deă ă ă ă ş ă mâncarea c rnii, i strâmtorarea i necazul. Iar al treilea i mai pe urm nu se cade Monahiiă ş ş ş ă a mânca carne de nu atât pentru împiedicare c tre prav ul i sfâr itul monahice tii vie i,ă ăţ ş ş ş ţ de i nu c este împotriva predanisirii celei vechi a Bisericii i a P rin ilor, ci m car pentruş ă ş ă ţ ă sminteala ce pricinuie te în inimile celor mul i. Monahii m nânc carne. Aceasta este oş ţ ă ă propunere care din singur auzul se face împiedicare multora. C ci atât Apostolul Pavelă despre o parte zice, nu voi mânca carne în veac ca s nu smintesc pe fratele meu; i iar i:ă ş ăş Bine este a nu mânca carene i a nu bea vin, nici a face aceea întru care fratele t u seş ă poticne te, sau se sminte te, sau sl ve te. Când i Avva Pimen despre alta: Aflându - seş ş ă ş ş oarecând la o mas ce avea bucate de carne n- a venit s m nânce, zicând, c aceasta o faceă ă ă ă spre a nu pricinui sminteal cre tinilor celor de acolo. Iar de pun înainte Monahii no tri ceiă ş ş ce m nânc carne, pentru a sc pa de mustrarea tiin ei lor, c i marele Vasilie ziceă ă ă ş ţ ă ş (a ez mânt 26) c s- au iertat de c tre p rin i a se pune în buruieni s- au în legume oş ă ă ă ă ţ buc ic de sl nin , i c i Pahomie hr nea porci în m n stire, i Simeon noul Teologăţ ă ă ă ş ă ş ă ă ă ş hr nea porumbi. Înva - se unii ca ace tia, c pricinuitoarele acestea cuvinte, asemenea leă ţă ş ă propun i monahii Latinilor. Îns marele Vasilie, zicând c s- a iertat aceasta de c treş ă ă ă p rin ii cei de pe lâng marea neagr nevoitori, a fost de nevoie pentru c în p r ile aceleaă ţ ă ă ă ă ţ untdelemn nu se afla, i pentru c urma boal între fra i din mâncarea cea cu totul neuns ,ş ă ă ţ ă

69

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, pe cel ce se întoarce de laă p cat nu îl prime te, ci îl leap d , s se cateriseasc . C mâhne te peă ş ă ă ă ă ă ş Hristos, Cel ce a zis: «Bucurie se face în Cer pentru un p c tos ce seă ă poc ie te» [Matei 18: 12;Luca 15, 7]. [Cart: 53, 72] ă ş

TÂLCUIREZice Domnul «Pe cel ce vine c tre mine, nu- l voi scoate afar » [Ioană ă

6, 37]. Pentru aceasta i Dumnezeie tii Apostoli, în Canonul acestaş ş rânduiesc: „C oricare Episcop, sau Presbiter, nu - l prime te pe cel ce seă ş întoarce de la p cat i se poc ie te, ci îl leap d , i îl gone te pe le de laă ş ă ş ă ă ş ş sine, ca Navat acela, îngre eluindu - se de dânsul, oarecum, i întorcându -ţ ş

i fa a sa pentru p catele lui, s se cateriseasc . Pentru c cu aceasta ceş ţ ă ă ă ă face mâhne te pe Hristos, care a zis, «Bucurie se face în Cer, adicş ă Îngerilor celor ce sunt în Cer, pentru un p c tos care se poc ie te deă ă ă ş p catele sale cele mai dinainte» [Luca 15, 7]. i de vreme ce însu i Domnulă Ş ş iar i a zis, «N- am venit s chem pe cei drep i ci pe cei p c to i laăş ă ţ ă ă ş poc in » [Matei 9, 13]; Ar tat este, c cel ce nu prime te pe cei p c to i,ă ţă ă ă ş ă ă ş

al doilea i pentru c atât de pu in se pune încât nici o îndulcire pricinuia, c nici cât deş ă ţ ă pu in se pr jea, dup cuvântul sfântului. C acea pu in parte într- atâta mul ime de ap ,ţ ă ă ă ţ ă ţ ă sau de s- ar fi întâmplat în legume de mâncare fiind aruncat nu este prih nire deă ă desf tare, ci înfrânare de nevoitori cu adev rat. (pag 50 verso) i al patrulea c de i o ziceă ă Ş ă ş aceasta marele Vasilie. Cu aceasta nu iart mâncarea c rnii ci înc din împotriv cu totulă ă ă ă leap d dieta cea gras , precum am zis, i mânc rile cele drese, i mai dulci, iubire deă ă ă ş ă ş dezmierdare le nume te. Laud îns pe mâncarea ceea ce are pu in hran , i mânc rile celeş ă ă ţ ă ă ş ă mai proaste, i mai lesne dobândite, precum este untdelemnul (sau uleiul) i vinul, iş ş ş legumele i cele de asemenea. Iar c tre zisa sântului Pahomie, i a sfântului Simeon trebuieş ă ş a zice, c acestea le hr nea mai întâi pentru str ini, i al doilea pentru monahii cei bolnavi;ă ă ă ş dup Dositei. Precum i b i aveau prin M n stiri pentru bolnavi. Ci i acum de seă ş ă ă ă ş boln ve te vreun monah în primejdii de moarte i va lua porunc de la doctor s m nânceă ş ş ă ă ă carne, nu se osânde te mâncând, c o întrebuin eaz ca pe o doctorie, i nu spre îndulcireaş ă ţ ă ş

i l comia pântecelui. Iar de va zice cineva c Soborul cel din Gangra în Canonul al 2- lea alş ă ă s u anatematise te pe cel ce osânde te pe cel ce m nânc carne; Se tie c acesta i Sobor seă ş ş ă ă ş ă ş dezvinov e te iar i prin Canonul 21 al s u, c aceasta o au zis nu pentru cei ce nuăţ ş ăş ă ă m nânc carne, nu pentru nevoin i înfrânare, ci pentru mândrie, sau i pentruă ă ţă ş ş îngre o are; i adaug zicând „Noi i înfrânarea ceea ce se face cu cucernicie i cu cinstireţ ş ş ă ş ş de Dumnezeu o primim. Iar fiindc oarecare eretici numi i engratevte (adic înfrâna i) careă ţ ă ţ se îngre o au de c rnuri i nu la mâncau, ne pun înainte aceasta, c pentru ce nu mânc mţ ş ă ş ă ă

i noi carnea tuturor dobitoacelor, r spunde marele Vasilie c tre dân ii zicând: Canon 86 cş ă ă ş ă dup socoteal , la noi toate c rnurile ca ni te buruieni i ierburi se socotesc, precum a zisă ă ă ş ş Dumnezeu; «Ca ni te buruieni sau ierburi v- am dat vou pe toate» [Facere 9, 3]. Iar dupş ă ă deslu irea folosirii, precum nu mânc m de ob te toate ierburile, ci numai celeş ă ş nev t m toare i folositoare. A a nici toate c rnurile mânc m, ci numai cele nev t m toareă ă ă ş ş ă ă ă ă ă

i trebnice, la s n tatea trupului. Pentru c buruian este i cucuta, i m tr guna. Carneş ă ă ă ă ş ş ă ă este i cea a vulturului, i cea a câinelui, ci precum nu m nânc vreun în elept cucuta iş ş ă ă ţ ş m tr guna fiind otr vitoare i aduc toare de moarte; A a asemenea nu va mânca cinevaă ă ă ş ă ş carne de câine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindc sunt i v t m toare laă ş ă ă ă s n tate i netihnite la gust. Afar numai de s- ar afla o mare nevoie i foamete. C atunci,ă ă ş ă ş ă

i câine, i vultur de ar mânca, nu p c tuie te. Fiindc acestea nu sunt oprite de Scripturaş ş ă ă ş ă nou . C Apostolii, la Fapte (Cap 15, 29) au oprit numai a nu mânca cineva cele jertfiteă ă idolilor, i sângele, i sugrumat, iar în Canonul 63 asemenea a oprit a nu mânca cineva celeş ş prinse de fiar , mort ciune i sânge. Iar de ar sta cineva împotriv zicând: C câinele, iă ă ş ă ă ş vulturul în scriptura veche se numesc necurate. R spundem: C nu pentru c sunt gre oaseă ă ă ţ

i urâcioase se numesc a a, c nimic este spurcat i necurat în firea sa. Ci se numesc a aş ş ă ş ş pentru trei pricini: Întâi i mai de temei pricin este, precum mai sus a tâlcuit mareleş ă Vasilie, c toate cele necurate sunt v t m toare s n t ii trupului, înc i doctorii în i iă ă ă ă ă ă ăţ ă ş ş ş aceasta o adevereaz . A doua, pentru c a a se socotesc de cei mai mul i oameni, după ă ş ţ ă Procopie. i a treia, pentru a nu se închina lor iudeii ca unor dumnezei, dup Teodorit.Ş ă Drept aceea iubind Dumnezeu s n tatea trupului nostru, i vrând a ne face s nu leă ă ş ă mânc m, leau numit necurate, ca i de la însu i numele s le urâm i s ne ferim de ele.ă ş ş ă ş ă

70

se împotrive te i face împotriva lui Hristos. Iar cel ce se împotrive te luiş ş ş Hristos, nu este ucenic al lui. Iar nefiind ucenic al lui, nici vrednic este a avea Preo ie. C ci cum poate a o avea, i a fi primit lui Hristos? Cel ce s- aţ ă ş f cut pe sine i potrivnic lui Hristos, i se împotrive te Voii lui?”ă ş ş ş

CANON 53 Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile deă

s rb toare nu se împ rt e te din c rnuri i din vin, îngre o ându - se,ă ă ă ăş ş ă ş ţ ş i nu pentru înfrânare, s se cateriseasc . Ca unul ce - i are v t matş ă ă ş ă ă ă tiin a, i s - a f cut pricinuitor multora de sminteal . [Apostol: 51;ş ţ ş ă ă

Angirei: 14; Gangra: 1, 9, 14, 18; Vasilie: 86]

TÂLCUIREi Canonul acesta asemenea cu cel al 18- lea rânduie te c oricareŞ ş ă

Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de s rb tori, nu m nânc carne,ă ă ă ă nici bea vin, nu pentru nevoin i înfrânareţă ş 79 . Ci pentru c seă îngre luiesc de ele, s se cateriseasc . Fiindc este v t mat cu tiin a,ţă ă ă ă ă ă ş ţ adic nesim itor. i fiindc se face pricinuitor de sminteal la mul iă ţ Ş ă ă ţ oameni, care adunându - se la s rb tori, aveau obicei a face dragoste,ă ă adic mese Ob te ti, i a mânca to i împreun . Pe care mese Pavel leă ş ş ş ţ ă nume te Domneasc cin , adic Ob teasc , în Epistola cea 1 c treş ă ă ă ş ă ă Corinteni, Cap 11: 21.

CANON 54

Dac vreun Cleric se va v di mâncând în cârcium , s seă ă ă ă afuriseasc , afar numai dac în c l torie g zduind pentru nevoie înă ă ă ă ă ă vreo cas de oaspe i. [Apostol: 42, 43; Sobor 6: 9; Sobor 7: 22;ă ţ Laodicea: 24; Carta: 47, 69]

TÂLCUIRECei sorti i lui Dumnezeu se cuvine a fi mirenilor pild de viaţ ă ţă

vrednic de cinstire, ca nu din pricina lor s se huleasc numele luiă ă ă Dumnezeu. Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te, c oricare Clericş ş ă s - ar afla c m nânc în cârcium s se afuriseasc . Pentru c intrândă ă ă ă ă ă ă ace tia în cârcium , ce alt se arat , decât c au via necinsti t , i s suntş ă ă ă ă ţă ă ş ă strica i, nu numai dup pofta mânc rilor i a b uturilor, ci i întruţ ă ă ş ă ş celelalte moraluri, c ci adunându - se în cârciumi necinsti i b rba i, iă ţ ă ţ ş femei necinsti te, negre it cel ce se întâlne te cu unii ca ace tia nu vaş ş ş r mâne ne împ rt it de r utatea acelora. Fiindc dup Pavel «Stric peă ă ăş ă ă ă ă obiceiurile cele bune, vorbele cele rele» [1 Corinteni 15: 33]. Afar numaiă

79 Din Canonul acesta se în elege, c nu se caterisesc Episcopii, i Presbiterii, i Diaconii,ţ ă ş ş care nu din îngre o are, ci pentru adev rata nevoin i înfrânare, sau cu totul nu m nâncţ ş ă ţă ş ă ă carne, nici bea vin, sau la o vreme i pe zile hot râte, de n- ar voi s m nânce, i s bea, i înş ă ă ă ş ă ş zile de s rb tori. Dar înc i ceilal i, care de unele ca acestea (sau i de alte oarecareă ă ă ş ţ ş mânc ri) se feresc, ori monahi, ori lumeni, pentru nevoin i înfrânare nu se osândesc deă ţă ş Canonul acesta ca ni te c lc tori, dup socoteala împreun amânduror tâlcuitorilorş ă ă ă ă Dumnezeie tilor Canoane, a lui Zonara zic, i a lui Valsamon, de s- ar feri de acestea, i înş ş ş zile de s rb tori. C ci, nici se îngre o eaz de dânsele, precum zice Canonul, nici înă ă ă ţ ş ă celelalte zile mâncându - le, în singure s rb torile se dep rteaz de ele. Ci întocmai i întruă ă ă ă ş acelea, i întru acestea se feresc pentru singur înfrânare. Îns pentru ca s fie ferirea iş ă ă ă ş postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei mul i, mai bine este unii ca ace tia i înţ ş ş zilele s rb torilor, deosebi i singuri s - i m nânce pâinea lor. Înc se în elege după ă ş ă ş ă ă ţ ă urmarea aceasta i înainte.ş

71

dac Clericul aflându - se în c l torie, i ne g sind alt cas spre a g zdui,ă ă ă ş ă ă ă ă ar intra în hanuri de nevoie pentru a se odihni. Vezi i la tâlcuirea 42ş Apostolescului Canon.

CANON 55

Dac vreun Cleric ar oc rî pe Episcopul, s se cateriseasc . «Că ă ă ă ă pe mai marele norodului t u nu- l vei gr i de r u» [Ie ire 22: 28]. [Sf.ă ă ă ş Sofia: 3]

TÂLCUIREEpiscopul i Arhiereul, întru închipuirea Domnului fiind, i cap sim itş ş ţ

al trupului Bisericii socotindu - se, se cuvine a dobândi mai mult cinsteă decât ceilal i Ierosi i (adic sfin i i). Pentru aceasta i Canonul acestaţ ţ ă ţ ţ ş rânduie te, c oricare Cleric ar oc rî pe Episcopul, s se cateriseascş ă ă ă ă 80 , fiind scris în lege. «Nu vei gr i de r u pe înainte st t torul norodului t uă ă ă ă ă

i pe st pânitorul, ori pe cel din l untru adic i Duhovnicesc, ori pe celş ă ă ă ş dinafar i trupesc. C pentru aceasta i Arhiereu se zice Episcopul, ca ună ş ă ş st pânitor i încep tor al Iereilor, i Ierarh, ca un mai mare i încep tor ală ş ă ş ş ă celor Sfin ite, dup Dumnezeiescul Maxim, i Areopagitul Dionisie. Iarţ ă ş Canonul 3 al Soborului din sfânta Sofia zice: oricare ar îndr zni a lovi, sauă a închide pe Episcopul, i f r pricin , sau i cu pricin scornit iş ă ă ă ş ă ă ş mincinoas , unul ca acesta s se anatematiseasc . ă ă ă

CANON 56

Dac vreun Cleric va oc rî pe Presbiter, sau pe Diacon, s seă ă ă afuriseasc .ă

TÂLCUIREPresbiterii, i Diaconii, având loc de mâini, prin care Episcopulş

chivernise te Biserica, se cuvine i ei a dobândi cuviincioasa cinste, nuş ş îns i atâta cât se cade a o dobândi Arhiereul. Pentru aceasta i Canonulă ş ă ş acesta rânduie te, c oricare Cleric ar oc rî pe Presbiter, sau pe Diacon, sş ă ă ă se afuriseasc numai (care acesta este mai pu in pedeaps ) i nu s seă ţ ă ă ş ă cateriseasc , ca cel ce va oc rî pe Arhiereul (care este mai mareă ă

80 Fiind îns c i Fotie în titlul 9 Cap 36 zice, c Cartea 9 a condicei titlul 7 a ez mântului 1ă ă ş ă ş ă rânduie te c cel ce oc re te pe împ ratul nu se pedepse te, nici p time te ceva r u.ş ă ă ş ă ş ă ş ă Pentru, ori din de ert ciunea lui l- a oc rât, i se cuvine a se trece cu vederea ca unui de ertş ă ă ş ş ce din necuno tin face, i se cade a se milui; Sau c i s- a f cut nedreptate i trebuie a seş ţă ş ă ă ş ierta. A a i cel ce oc re te pe Arhiereul, dup asem nare nu se cade a se pedepsi, ori ca unş ş ă ş ă ă de ert, ori ca un f r de minte i bârfitor, ori ca unul ce s- ar fi nedrept it. De vreme ceş ă ă ş ăţ dac împ ratul fiind persoan dinafar , se opre te de lege a pedepsi pe unii ca ace tia ce l-ă ă ă ă ş şar oc rî, cu cât mai vârtos Arhiereul fiind persoan dinl untru i Duhovniceasc , i urm toră ă ă ş ă ş ă chiar al prea Blândului i nepomenitorului de r u Hristos? Afar numai dac cel ce l- aş ă ă ă oc rât este statornic cu mintea, i obraznic i seme , însu i aceasta trebuie a se în elege, iă ş ş ţ ş ţ ş pentru cei ce oc resc pe Presbiter, i pe Diacon. Iar legile cele iubitoare de bun cinstire luiă ş ă Dumnezeu ale împ ra ilor poruncesc, c , oricare ar intra în Biseric când se s vâr escă ţ ă ă ă ş Tainele, sau alte sfinte Slujbe, i ar oc rî pe Episcopul, sau ar opri s nu se s vâr eascş ă ă ă ş ă acestea, s se certe cu pedeaps de cap. Însu i aceasta s se p zeasc i când se fac Litanii,ă ă ş ă ă ă ş

i Rugi, i se afl acolo Episcopi i Clerici, adic de cap, cel ce ar tulbura Litania i Ruga. Dinş ş ă ş ă ş Canonul acesta încheie înc i cel ce va oc rî pe trupescul s u p rinte, sau peă ş ă ă ă Duhovnicescul s u b trân, se cuvine a se certa. «C cel ce gr ie te de r u, zice, pe tat l s uă ă ă ă ş ă ă ă sau pe mama sa (oricare ar fi, ori Cleric, ori mirean, ori monah) cu moarte s se sfâr easc »ă ş ă [Leviticon 20: 9; Matei 15: 4], îns moartea acestora este lipsirea Dumnezeie tii împ rt iri,ă ş ă ăş care la cei în elep i se socote te moarte adev rat dup Canonul, 55 al marelui Vasilie.ţ ţ ş ă ă ă

72

pedeaps ). C ci, precum capul este mai presus decât mâinile i celelalteă ă ş m dulare ale trupului, iar mâinile sunt mai josite decât capul; A a prină ş urmare i cei ce necinstesc capul, de mai mare pedeaps au trebuin ,ş ă ţă îns cei ce necinstesc mâinile mai pu in pedeaps trebuie te.ă ţ ă ă ş

CANON 57

Dac vreun Cleric pe ochion, sau pe surd, sau pe orb, sau pe celă r nit la picioare îl va batjocori, s se afuriseasc . A i derea iă ă ă ş ş ş mireanul.

TÂLCUIRECei ce- i au m dularele trupului v t mate i urâcioase, se cuvine maiş ă ă ă ş

ales a se milui, a se ajuta, i de mâini a se duce de c tre cei ce- i auş ă ş m dularele întregi i s n toase, iar nu a se lua în râs i a se batjocori.ă ş ă ă ş Pentru aceasta Canonul acesta rânduie te, c oricare Cleric va batjocoriş ă pe surd sau pe ochion, sau pe orb, sau pe cel ce este r nit i urâcios laă ş picioare, s se afuriseac . Asemenea înc i mireanul de va face aceasta,ă ă ă ş s se afuriseasc . C ci, au doar nu este destul certarea i pedeapsa ce oă ă ă ă ă ş d lor Dumnezeu pentru judec ile, ce singur el le tie, i pent ru aceastaă ăţ ş ş

i oamenii luând Judecata lui Dumnezeu, adaug tic lo iilor acestora,ş ă ă ş pedeaps peste pedeaps , cu batjocurile i cu lu rile în râs ale lor? Vai deă ă ş ă netemerea de Dumnezeu i de marea mândrie! Nu, pentru Domnul, nu, sş ă nu îndr zni i, fra ii mei, de acum înainte, sau a batjocori, sau a fugi deă ţ ţ grozavii cei asemenea, ca de foc i de spurc ciune. Obi nuind a ziceş ă ş parimia acea f r cuvânt i prea nebuneasc : Fugi i de cei însemna i. Ciă ă ş ă ţ ţ mai vârtos înlesni ii i ajuta ii cu toate chipurile, ce pute i. Ca i de laţ ş ţ ţ ş Domnul s v milui i, ar tându - v c tre cei împreun cu noi robiă ă ţ ă ă ă ă milostivi i îndura i. Pentru aceasta i Dumnezeu porunce te nici sş ţ ş ş ă prih neasc cineva pe surd pentru c nu aude, nici s pun piedică ă ă ă ă ă înaintea picioarelor orbului, pentru c nu vede. «Nu vei gr i de r u asupraă ă ă orbului, i înaintea orbului nu vei ad uga poticnire; i te vei teme deş ă Ş Domnul Dumnezeul t u» [Levit 19: 14]ă

CANON 58

Episcopul sau Presbiterul nepurtând grij de Cler, sau de popor,ă i neînv ându - i pe ei bun cinstire de Dumnezeu, s se afuriseasc ,ş ăţ ă ă ă

iar st ruind în nepurtare de grij i lenevire, s se cateriseasc .ă ă ş ă ă [Sobor 4: 25; Sobor 6: 19, 80; Sobor 1 i 2: 16; Sar: 11, 12; Cartag: 79,ş 82, 86, 131, 132, 133; Nisis: 6; Pet: 10]

TÂLCUIREDatorie neap rat este Episcopului a înv a în toate zilele pe norodulă ă ăţ

cel supus lui bine cinsti toare Dogme, i a- l îndrepta pe el c tre dreaptaş ă Credin i îmbun t ita petrecere. C zice Dumnezeu prin Prooroculţă ş ă ăţ ă Iezechiel c tre proesto ii noroadelor: «Fiul omului, pândar te - am pus peă ş tine casei lui Israil, i casei lui Iuda. De nu vei deslu i, nici vei gr i, vaş ş ă muri cel f r de lege întru f r delegea sa, i sângele lui din mâna ta îl voiă ă ă ă ş cere» [Iezechiel 3, 17]. Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te:ş ş „Oricare Episcop, sau Presbiter (c înv tori trebuie a fi i Presbiterii)ă ăţă ş 81

81 Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este mult osebire între Presbiteri iş ă ş între Episcopi. C i ei au primit înv toria i purtarea de grij a Bisericii…” C cu singură ş ăţă ş ă ă ă

73

nu va purta de grij de Clericii s i, i de tot norodul cel lalt, i nu - i vaă ă ş ă ş înv a pe ei Dogmele i faptele bunei cinstiri de Dumnezeu, s seăţ ş ă afuriseasc pân se va îndrepta. Iar de va st rui în nepur tare de grij i înă ă ă ă ş lenevirea sa, s se cateriseasc des vâr it, ca un nevrednic de Episcopie,ă ă ă ş

i de Presbiterieş 82 .

CANON 59

Dac vreun Episcop sau Presbiter, vreunul din Clerici s rac fiind,ă ă nu îi va da cele trebuincioase, s se afuriseasc . Iar st ruind, s seă ă ă ă ă cateriseasc , ca unul ce a ucis pe fratele s u. [Apostolic: 4, 41]ă ă

TÂLCUIRELucrurile i veniturile Bisericilor se numesc s r ce ti, pentru c seş ă ă ş ă

cuvine a se împ r i la s raci. i dac se cade a se împ r i la al i s raci iă ţ ă Ş ă ă ţ ţ ă ş lipsi i, de c tre proesto ii Bisericilor, cu cât mai vârtos se cade a seţ ă ş împ r i acestea la Clericii cei supu i lor, s raci fiind i trebuin având?ă ţ ş ă ş ţă Pentru aceasta i Canonul acesta rânduie te c oricare Episcop sauş ş ă Presbiter nu d cele trebuincioase spre via din veniturile Episcopiei sauă ţă ale Enoriei (c aveau i Enoriile Presbiterilor venituri, despre care vezi laă ş sub însemnarea Canonului 4 al Soborului al 4- lea). Clericului acelei Episcopii care are trebuin , sau al Enoriei, s se afuriseasc , pân ce vaţă ă ă ă începe a da. Iar de va st rui întru nemilostivirea sa, s se cateriseasc ,ă ă ă des vâr it. Pentru c , cât despre voin a sa s- a f cut uciga fratelui s u.ă ş ă ţ ă ş ă C cel ce nu are cele înt ritoare vie ii sale, negre it moare. Iar cel ce are,ă ă ţ ş

i nu d celui ce nu are i se primejduie te, negre it uciga al aceluia este.ş ă ş ş ş ş Iar de i acela cu lucru nu a murit, Dumnezeiasca Pronie dând lui prin al iş ţ iubitori de s raci cele îndestule spre via , îns cel ce are i nu i- a dat,ă ţă ă ş uciga se judec pentru nemilostivirea, i cruzimea sa. Cite teş ă ş ş

hirotonia îi covâr esc, i pentru singur aceasta se socotesc c întrec pe Presbiteri.”ş ş ă ă (Voroava 11 la cea 1 c tre Timotei la început.)ă82 Pentru aceasta i deosebi Pavel în cea 1 c tre Timotei 3, 2 zice: C Episcopul se cade a fiş ă ă înv tor. i c tre Tit 1, 9 ca s se in de cuvântul cel credincios al înv turii, ca s poat aăţă Ş ă ă ţ ă ăţă ă ă îndemna pe ceilal i la s n toasa înv tur , i a mustra pe cei ce gr iesc împotriva ei. Atâtaţ ă ă ăţă ă ş ă mare i neap rat este datoria Arhiereilor, ce o au c tre norodul cel încredin at lor. Dreptş ă ă ă ţ aceea de i alt nu îi îndeamn spre a nu se lenevi, ci a fi treji, m car îndeamn - i numele deş ă ă ă ă Episcop cel au, care însemneaz pândar. Cei ce sunt la pând , se cade a priveghia i a vidé,ă ă ş nu a se lenevi, i a dormita. C pentru aceasta i înl untru în Altar sfin itul Sinod (adicş ă ş ă ţ ă scaunul cel împreun cu ale conslujitorilor s i), sau a ezat, ca Arhiereul suindu - se iă ă ş ş

ezând într - însul mai sus decât ceilal i s vad de sus, ca din p tulul pândirii pe norodulş ţ ă ă ă cel supus lui, i mai cu scump tate s - l cerceteze pe el. Iar Presbiterii împreun stând iş ă ă ă ş împreun ezând cu el de aici se îndeamn ca i ei s cerceteze i s îndrepteze pe norod,ă ş ă ş ă ş ă ca unii ce sunt da i Arhiereului împreun ostenitori, precum zice Zonara. Îns i aceastţ ă ăş ă în elegere o arat i scunulul Arhiereului cel ce st în Biseric (strana Arhiereasc ) mai înaltţ ă ş ă ă ă decât celelalte i pând preaînalt pentru aceasta numindu - se, i sfin ita în l ime aş ă ă ş ţ ă ţ scaunului, dup Diaconul Ignatie (în via a Patriarhului Nichifor). Iar dac Episcopul iă ţ ă ş Presbiterii sunt neînv a i i nu au putere de a înv a, trebuie cu unire s cheme de la alteăţ ţ ş ăţ ă locuri înv tori i sfin i i propov duitori, dând lor cele spre îndestularea vie ii i cinsteaăţă ş ţ ţ ă ţ ş cea cuviincioas , s a eze coli în Eparhiile lor, i prin acelea s - i împlineasc datoriaă ă ş ş ş ă ş ă înv turii, ci ei sunt datori norodului. Iar într - alt chip, st pânirea Canoanelor se cadeăţă ă totdeauna a avea t rie. i Nearaua pururea pomenitului împ rat Alexie Comnino a rânduită Ş ă fiec rui dasc l al marii Biserici por ie de hran i simbrie; i s aib cinste de asta îndată ă ţ ă ş ş ă ă ă dup împ r te tii boieri i pe lâng Patriarhul, ca unii ce in locul aceluia. Înc i Pavel a zis:ă ă ă ş ş ă ţ ă ş «Cei ce se ostenesc în cuvânt i întru înv turi de îndoit cinste s se învredniceasc » [2ş ăţă ă ă ă Timotei 5: 17]. Scriu i Apostolii i în a ez mintele lor (Cartea a 7- a cap 10) acestea „pe celş ş ş ă ce gr ie te ie cuvântul lui Dumnezeu îl vei sl vi, aducându - i aminte de el ziua i noaptea.ă ş ţ ă ţ ş

i îl vei cinsti nu ca pe pricinuitorul na terii, ci ca pe cel ce s- a f cut ie pricinuitor de a fiŞ ş ă ţ bine. C unde este înv tur despre Dumnezeu, acolo Dumnezeu de fa este”.ă ăţă ă ţă

74

Apostolescul Canon 4 înc i cel 41 ce rânduie te, ca din lucrurile iă ş ş ş veniturile Bisericilor, trebuie Episcopii s chiverniseasc trebuin ele, atâtă ă ţ pe ale sale, cât i pe cele ale fra ilor celor str ini întâmplându - se; iar dacş ţ ă ă trebuin ele str inilor se cuvine ale chivernisi, cu cât mai mult pe alţ ă Clericilor supu ilor s i?ş ă

CANON 60

Dac cineva c r ile necinstitorilor de Dumnezeu celeă ă ţ minciunosuprascrise, ca pe ni te sfinte în adunare (Biseric ) le - ar citi,ş ă spre v t marea norodului, i a Clerului, s se cateriseasc . [Sobor 6: 2,ă ă ş ă ă 63; Sobor 7: 9; Laodiceea: 51]

TÂLCUIREDin c r i, unele adic , de eretici, i de necinsti tori de Dumnezeu fiindă ţ ă ş

alc tuite în numele sfin ilor cu minciun s- au suprascris, spre am gireaă ţ ă ă i r t cirea celor mai pro ti; precum este Evanghelia ceea ce se nume te aş ă ă ş ş

lui Toma, fiind scrie cu adev rat de Manihei, iar deasupra scrise cuă numele Apostolului Toma: Apocalipsurile cele numite ale lui Avraam, Isaac, Iacov, i ale de Dumnezeu N sc toarei. Bârfele lui Hrisomal (p r deş ă ă ă aur), pe care ereticul Pamfil le- a scris deasupra Teologhice tii voroave. iş Ş alte nenum rate ca acestea, de care face pomenire sfântul Meletieă 83

M rturisitorul, prin stihuri politice ti, în cea de dânsul numită ş ă Alfavitalfavit . Iar altele dreptsl vitoari i sfin i, sau notevsit (adic s- auă ă ş ţ ă stricat) de eretici în urm ; Precum s- au notevsit de cei r i sl vitori,ă ă ă a ez mintele Apostolilor cele prin Clement, pentru aceasta i s - auş ă ş lep dat, precum zice aceasta Ecumenicul Sobor al 6- lea în Canonul, al 2-ălea al s u. i cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, i ale lui Ieremia, i ale luiă Ş ş ş Enoh, înc i ale altor Prooroci, i Patriarhiă ş ş 84 . Pentru aceasta i Canonulş

83 Care pe lâng cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh. Rug ciunea luiă ă Iosif celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, i Diata; Psalmii lui Eldad i a lui Solomon;ş ş Str ine ziceri lui Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a deă Dumnezeu N sc toarei, i a lui Petru, i a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Încungiur rileă ă ş ş ă Apostolilor; Carete lui Matei i a lui Varnava. Înv tura lui Climent; Faptele lui Pavel;ş ăţă Înv tura lui Ignatie i a lui Policarp, C r ile Ucenicilor lui Simon, a lui Dima i Cleov iăţă ş ă ţ ş ş Nicolai. Iar c r ile ereticilor Manihei sunt a éptea Evanghlie; Dragostea ce în apte cuvinte;ă ţ ş ş Lucrarea rug ciunilor; Pragmatia Urie ilor; Evanghelia lui Filipp; Cele copil re ti ale luiă ş ă ş Hristos; i Faptele lui Andrei. Iar sfântul Nichifor în Canoanele 3, 4 ale sale (care sunt înŞ Tomul al 2- lea al adun rii Canoanelor foaia 918) zice: c nu sse cuvine s primimă ă ă Aposcalipsa lui Pavel, i altele ca acestea. C spurcate i necurate sunt. Nici Apocalipsul luiş ă ş Esdra, i a lui Zosima; i cele dou Mucenii al sfântului Gheorghie; i ale sfin ilor Muceniciş ş ă ş ţ Chiric i Iulita). Însemneaz îns c în elepciunea lui Solomon se cite te în Biseric în auzulş ă ă ă ţ ş ă norodului împreun cu c r ile cele canonisite ale scripturii, pentru c Carte canoniceasc seă ă ţ ă ă nume te de Canonul 30 al Soborului din Cartagina. Înc i Atanasie în Epistolia sa ceaş ă ş pr znuitoare pe aceasta o num r împreun cu c r ile cele ce se citesc. Iar de o numescă ă ă ă ă ţ oarecare apocrifa (ascuns ) r u zic, c se mustr de acesta i epistolie a lui Atanasie.ă ă ă ă ş Însemneaz pe lâng acestea, c scriitorul C r ii cei Sobornice ti scrie, c sfântul Sobor aă ă ă ă ţ ş ă toat lumea cel 1 prin minune a cunoscut C r ile cele întest luite i canonice ti, i pe celeă ă ţ ă ş ş ş ascunse i mincinoase ale ereticilor, c punându - le pe toate împreun sub sfânta Mas , iş ă ă ă ş rugându - se Domnului, o minune! Pe c r ile cel canonice ti leau aflat deasupra sfinteiă ţ ş Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa.84 Am zis, c s- a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, i Ieremia, i Enoh, înc i aleă ş ş ă ş altor Patriarhi, pentru c pân în vremurile sfin ilor Apostoli, erau nenotevisite i curate.ă ă ţ ş Pentru care Pavel, din cele ascunse ale lui Ilie, a luat zicerea ceea ce o scrie în Capul al doilea, aceea întâi c tre Corinteni, care zice: „Ci precum este scris, cele ce Ochiul nu le- aă v zut, i urechia nu le- a auzit, i pe inim de om nu s- au suit, care au g tit Dumnezeuă ş ş ă ă celor ce- l iubesc pe el. Precum aceasta o m rturise te mai întâi, Grigorie oarecare ce aă ş st tut Arhidiacon Patriarhului Tarasie, a în eleptului Fotie; i al 2- lea însu i în eleptul Fotie,ă ţ Ş ş ţ

75

acesta Apostolesc rânduie te. C oricare lear întrebuin a acestea înş ă ţ auzul de ob te, i ar pune s se citeasc în Biseric ca ni te sfinte, c r ileş ş ă ă ă ş ă ţ necisti torilor de Dumnezeu i r u sl vitorilor, cele minciunosup rasc rise,ş ă ă pent ru ca s vat me suflete te pe norodul cel de ob te, i pe Clerici, s seă ă ş ş ş ă cateriseasc . C ci c r ile cele de acest fel se cuvine s se osândeasc , sauă ă ă ţ ă ă cel mai pu in, s se ascund , dar nu s se citeasc în Biseric .ţ ă ă ă ă ă

CANON 61

De se va face vreo prih nire asupra unui credincios, de curvie,ă sau de preacurvie, sau de alt oarecare fapt oprit , i se va v di, să ă ă ş ă ă nu se înainteze în Cler. [Sobor 2: 6; Cartag: 59, 138]

TÂLCUIRECel ce se va prinde în curvie, sau în preacurvie, sau într - altă

necuviin ca aceasta, nu numai Cleric fiind i Ierosit (adic sfin it cuţă ş ă ţ hirotonia), dup 25 al Apostolilor, ci i mirean fiind, se opre te de a seă ş ş face, nu numai Ierosit (adic Diacon sau Presbiter sau Arhiereu), ci niciă Cleric prost, Cite adic , sau Cânt re , sau u éri, i nici ca cum din cei ceţ ă ă ţ ş ş se numesc afar de Altar. Precum Canonul acesta rânduie te, zicând a a:ă ş ş De s- ar face vreo prih nire de c tre cineva împotriva vreunui cre tin, cumă ă ş c adic a curvit, sau a preacurvit, sau vreun alt p cat a f cut, oprit deă ă ă ă sfin itele Canoane. Cre tinul acela de se va dovedi cu adev rat, c a f cutţ ş ă ă ă p catul acela, pent ru care se prih ne te, s nu se înainteze în Cler, adică ă ş ă ă s nu se Hirotoniseasc Cleric al Bisericii. „Se cuvine îns mai întâi a seă ă ă cerceta fe ele prih nitorilor, i a zic torilor împotriv , de nu sunt robi,ţ ă ş ă ă sau ierta i din robie, s nu fie opri i de legile cele politice ti despre aţ ă ţ ş pârî”, dup Canonul 138 din Cartagina: „S nu fie prih ni i i de al ii că ă ă ţ ş ţ ă to i ace tia nu sunt primi i a da pâr nici asupra unei oarecare fe e, de nuţ ş ţ ă ţ vor dovedi mai întâi c sunt nevinova i de prih nirile acelea, cu care auă ţ ă fost prih ni i, dup Armenopolul Cartea 1 titlul 2 i dup Canonul 6 ală ţ ă ş ă Soborului 2 a toat lumea. Deci de vor fi slobozi pârâ ii de cele mai deă ş sus, i vor dovedi adev rat prih nirea cea împotriva Candidatuluiş ă ă ă aceluia, unul ca acesta nu se face Cleric. Iar de nu vor putea în vreme de trei luni a o dovedi adev rat , ei s se afuriseasc (adic s se opreasc )ă ă ă ă ă ă ă pent ru totdeauna de împ rt irea pe Curatelor Taine de c tre Arhiereulă ăş ă cel ce are se hirotoniseasc pe Cleric, ca ni te clevetitori i neadev ra iă ş ş ă ţ pârâ i. Iar Clericulcel cu nedrepta te clevetit i pârât s se Hirotoniseasc ,ş ş ă ă ca unul ce s- a ar tat curat i nevinovat de prihan ; precum porunce teă ş ă ş întâiul a ez mânt al titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). Pentruş ă aceasta aceea i Neara hot r te, c alegerile Episcopilor, i ale Clericilor,ş ă ăş ă ş se a se face înaintea tot norodului Bisericii, pent ru ca s aib slobozenieă ă cel ce va voi a zice. Asemenea i Soborul din Cartagina în Canonul 59ş îns i aceasta zice, hot rând c , dac se va na te vreo împotriv zicere deăş ă ă ă ş ă

în întreb rile cele ce se numesc Amfilohia, de la Grigorie luându - o aceasta. C nic ieri înă ă ă C r ile sfintei Scripturi cele ce se g sesc, zicerea aceasta a lui Pavel a a anume nu se afl .ă ţ ă ş ă Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat, zicerea aceea ce o pomene te în Capul 5 a celeiş c tre Efeseni, care zice. „Pentru aceasta zice: De teapt - te cel ce dormi, i te scoal dină ş ă ş ă mor i, i va lumina ie Hristos.” Precum i aceasta o adevereaz însu i Grigorie, i peţ ş ţ ş ă ş ş deslu itorul Fotie. Iar Apostolul Iuda în Soborniceasca sa Epistolie, aduce o întreag parteş ă din cele ascunse ale lui Enoh. Adic : „ i a proorocit de ace tia i Enoh cel al aptelea de laă Ş ş ş ş Adam, zicând: Iat au venit Domnul întru întunericile sfin ilor s i Îngeri, ca s fac Judecată ţ ă ă ă ă împotriva tuturor, i s mustre pe to i necredincio ii, de toate faptele p gân t ii lor, cuş ă ţ ş ă ă ăţ care a f cut f r de lege, i de toate cuvintele lor cele aspre, care a gr it împotriva luiă ă ă ş ă p c to ii cei necredincio i; i celelalte. Au fost ascunse îns i ale altor Patriarhi.ă ă ş ş Ş ă ş

76

prih nire i de vinov ie despre oarecare, când se fac psifii i alegerileă ş ăţ ş Arhiereilor, s se cerceteze cei ce zic împotriv , i dup ce se va ar taă ă ş ă ă Ipopsifiul curat înaintea fe ei a tot norodului de prih nirile cele aduseţ ă asupr i, atunci s se Hirotoniseasc Episcopul. Ar tat îns este c aceastaă ă ă ă ă ă ce o zice Soborul pentru Episcopi, se în elege întocmai i pent ru Clerici.ţ ş Despre care vezi sub însemnarea Canon 2, 30 al Apostolilor, i 5, 13ş Laodiceea.

CANON 62

Dac vreun Cleric pentru frica omeneasc (adic de fric deă ă ă ă Iereu, sau de Elin, sau de eretic), s - ar lep da, de Numele lui Hristosă adic , lep dat s fie. Iar dac de numele de Cleric, cateriseasc - se.ă ă ă ă ă Poc indu - se, ca un mirean primeasc - se. [Sobor 1: 10; Ang:1, 2, 9, 12;ă ă Petru 10, 14; Epist: 10 At; Vasilie: 45; Teo: 2]

TÂLCUIRECanonul acesta porunce te, c oricare Cleric pentru fricaş ă

oamene tilor munci, a Iudeilor adic , sau a Elinilor, sau a Ereticilor, s - arş ă lep da de Numele lui Hristos, unul ca acesta, dup ce se va c i, nu numaiă ă ă s se cateriseasc de Clericie, înc s se lepede i din adunare, i s steaă ă ă ă ş ş ă în rânduiala celor ce se poc iesc. Iar dac pentru frica omeneasc s- ară ă ă lep da de numele Clerului s u. Adic , cum c este cutare Cleric, sau Citeă ă ă ă ţ adic , sau Cânt re , sau altceva. S se cateriseasc numai de Clericatulă ă ţ ă ă s u. C cu drepta te este a se lipsi, de ceea ce s- a lep dat, i nu a voit să ă ă ş ă zic c o are. Iar dup ce unul ca acesta se va poc i, s se primeasc laă ă ă ă ă ă împ rt irea cea cu Credincio ii ca un norodnic, adic , s se roageă ăş ş ă ă împreun cu cei Credincio iă ş 85 .

CANON 63

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine dină catalogul Clericesc, va mânca carne întru sângele sufletului s u, sauă de fiar prins, sau mort ciune, s se cateriseasc . C aceasta legea o aă ă ă ă ă

85 „Însemneaz îns , c dup Hrisostom (voroava trei la Anna Prooroci a) nu este un chip deă ă ă ă ţ lep dare numai, ci multe i osebite. Pe care Pavel însemnându - le zice: «Pe Dumnezeu îlă ş m rturisesc c îl tiu, iar cu faptele îl t g duiesc» [Tit 1, 16] i iar i, «dac cineva de ai s i,ă ă ş ă ă ş ăş ă ă

i mai ales de casnici nu poart grij , de Credin s- a lep dat, i este mai r u decât unş ă ă ţă ă ş ă necredincios.» [1 Timotei 5, 8] i iar i, «fugi i de l comia de averi, care este slujire de idoli.ş ăş ţ ă Pentru c aceasta i Canonul 45 al marelui Vasilie zice, c , oricare cre tin cu faptele saleă ş ă ş oc r te pe Hristos, nimic se folose te din singur numele Cre tinismului.” Vezi i Canonulă ăş ş ş ş 11 al Soborului 1 îns înfrico at cu adev rat este Istoria, care se pomene te în via aă ş ă ă ş ţ marelui Paisie; C acesta avea un ucenic, c tre care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos,ă ă c ruia voi v închina i, ne este acela, care are s vie, ci altul. C tre care cuvinte, a r spunsă ă ţ ă ă ă acela cu prostime numai aceasta, poate a a este adev rul. i îndat , o minune! A pierdutş ă Ş ă Darul sfântului Botez. Drept aceea pentru înfrico ata Istoria aceasta, opreasc - i cre tiniiş ă ş ş limba lor i s nu zic glasurile acestea lep d toare: de nu voi veni de hac cut ruia s nuş ă ă ă ă ă ă mor cre tin, i altele asemenea. Pentru c m tem, ca nu dintru aceasta s - i piard i eiş ş ă ă ă ş ă ş Darul sfântului Botez. i s nu poat a- l mai dobândi ca cel zic mai sus f r de mareŞ ă ă ă ă poc in i îndreptare. C atât de delicat lucru este credin a, încât poate a se lep da deă ţă ş ă ţ ă dânsa i cel ce ar c lca o singur silab , sau ar face o singur amenin are împotrivaş ă ă ă ă ţ Credin ei. Pentru aceasta i Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cuţ ş osârdie alegea mai bine a p timi, care p timiri înduplec i pe cel preaviteaz, i acesteaă ă ă ş ş poate pentru o silab , sau pentru amenin are, decât r u a se mântui prin lep dare. Că ţ ă ă ă Numele Dumnezeu în scurt este scris. Pe care îl vând, i pe altul nu este cu putin a- l luaş ţă (La voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul Hrisostom zice: Mai r u p cat decâtă ă lep darea de Credin nu este (cuvântul pentru poc in ).ă ţă ă ţă

77

oprit. Iar de ar fi mirean, s se afuriseasc . [Sobor 6: 67; Gang: 2;ă ă Faptele Apostolilor 20: 18, 19]

TÂLCUIREFiindc Dumnezeu dând legea cea pentru mânc ruri lui Noe, i- a zis,ă ă

ca ni te buruieni i ierburi leam dat vou pe toate. F r numai carne cuş ş ă ă ă sângele sufletului nu ve i mânca. Pentru aceasta în Canonul acestaţ Dumnezeie tii Apostoli rânduiesc, c oricare Episcop, sau Presbiter, sauş ă Diacon, sau m car oricine ar fi din catalogul Iereilor i al Clericilor, ară ş mânca carne cu sânge, care este sufletul dobitoacului, adic sugrumat,ă dup Hrisostom, sau ar mânca prins de fiar , adic dobitoc prins iă ă ă ş omorât de lup, s zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau i deă ş pas re. Sar ar mânca mort ciune, adic mort de sine i. Clericul cel ce vaă ă ă ş mânca zic cele de acest fel, s se cateriseasc . Fiindc i Legea le- a oprit aă ă ă ş nu se mânca; atât cea dat lui Noe, precum am zis, cât i cea dat luiă ş ă Moise în capul 17 a celei Levitice ti. Iar de va fi mirean cele ce le- arş mânca s se afurisească ă 86 .

CANON 64

Dac vreun Cleric s - ar afla postind în ziua Duminicii, sauă Sâmb ta? Afar de una numai, s se cateriseasc . Iar de va fi mireană ă ă ă s se afuriseasc . [Sobor 6: 55, 56; Gangra: 18; Laod: 29; Petru 15;ă ă Teofil 1]

TÂLCUIREAlt lucru este Postul, altul dezlegarea postului, i altul stricareaş

postului. i postul chiar este des vâr ita nemâncare, sau i a mâncaŞ ă ş ş cineva o dat în zi, întru al nou lea ceas, cu mâncare uscat , adic numaiă ă ă ă de pâine i ap . Iar dezlegarea postului este, a mânca cineva mai - nainteş ă de al nou lea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de acest fel. Sauă

i a mânca afar de pâine, i de ap , i alte oare care feluri de mânc ruriş ă ş ă ş ă proaste: precum de pild , legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, iă ş alte de acest fel. Iar stricarea postului este când m nânc cineva din toateă ă de mâncare, i carne adic , i pe te, i lapte, i brânz , i celelalte. Deci înş ă ş ş ş ş ă ş Canonul acesta rânduiesc Dumnezeie tii Apostoli, c oricare Cleric, s - arş ă

86 Pentru aceasta cei ce ucid cu pu ca, i îndat nu le taie grumazul, pentru a se scurge totş ş ă sângele, tare p c tuiesc, ca unii ce m nânc carne cu sângele sufletului, i calc Canonulă ă ă ă ş ă acesta Apostolesc. C ce se osebesc, rogu- v , dobitoacele cele prinse de fiar , sau p s rileă ă ă ă ă cele lovite de vulturi, pe care opre te Canonul, despre cele ce se omoar cu plum ? Maiş ă ă nimic. Pentru c , precum totdeauna întru acelea r mâne sângele, a a asemenea i întruă ă ş ş acestea. Deci se cuvine îndat ce vân torii omoar vânatul, s - l junghie pentru ca s seă ă ă ă ă verse tot sângele s u. Precum aceasta Dumnezeu o porunce te, zicând: « i omul, om din fiiiă ş Ş lui Israil au din nemernicii, care se afl întru voi, care va vâna vânat de fiar , au pas re, careă ă ă se m nânc , va v rsa sângele ei, i- l va acoperi cu p mânt.» [Levit 17: 13] De aici i Ioană ă ă ş ă ş Chitrul zice, c de va c dea în vreun vas vreo vietate din cele ce se zic necurate, de va fiă ă neputred , i de curând c zut , s nu se lepede lucrul cel de hran ce va fi în vas, ci dup ceă ş ă ă ă ă ă se va sfin i s fie spre întrebuin are i hran . Afar numai de se îngre eluie te a mâncaţ ă ţ ş ă ă ţ ş st pânul lucrului sau de i se vat m s n tatea lui din aceea. Iar de ar fi putrezit vietatea,ă ş ă ă ă ă s se lepede ceea ce ar fi în vas, nu numai pentru c vat m s n tatea hrana ace tia, ci iă ă ă ă ă ă ş ş pentru ca s nu se par c m nânc sugrumat i mort ciune, i sângele dobitocului, cel ce oă ă ă ă ă ş ă ş m nânc aceea. Pentru aceasta i Nearaua aceasta 58 a lui Leon în eleptului rânduie te, că ă ş ţ ş ă cei ce vând, sau m nânc orice fel de mâncare, care ar avea sânge, s se bat , i s se tund ,ă ă ă ă ş ă ă

i s se osândeasc cu izgonire pentru totdeauna, i averile lor s se risipeasc . Iar câ iş ă ă ş ă ă ţ st pânitori, i judec tori nu vor pedepsi pe unii ca ace tia, s se p gubeasc de zece litre deă ş ă ş ă ă ă aur.

78

afla postind în ziua Duminicii sau a Sâmbetei, cu deplinit nemâncare,ă sau i cu mâncare uscat întru al nou lea ceas, afar de o singurş ă ă ă ă Sâmb t : adic de Sâmb ta cea mare, întru care se afla Trupul Domnuluiă ă ă ă în mormânt. i întru care i to i Dreptsl vitorii postim, dup GlasulŞ ş ţ ă ă Domnului ce a zis: «Iar vor veni zile când se va lua de la dân ii Mirele, iş ş atunci vor posti.» [Matei 9, 15] (Vezi i însemnearea Canonului 29 alş Soborului 6) Un Cleric ca acesta, zic, s se cateriseasc . Iar de va fi mireană ă unul ca acesta s se afuriseasc . C ci sâmb ta nu o postim, chiar i înă ă ă ă ş fiin , pentru c este zi de odihn , întru care s- a odihnit Dumnezeuţă ă ă despre lucrurile zidirii sale, dup a ez mântur ile sfin ilor Apostoliă ş ă ţ (Cartea 5 Cap 14) i dup al doilea cuvânt, pent ru c Marchioni ii posteauş ă ă ţ sâmb ta, împotrivindu - se cinstei Ziditorului a toate, dup sfântulă ă Epifanie la eresul împotriva lui Marchion. Zice înc i Margunius înă ş tâlcuirea Canonului 11 al Soborului din Anghira, c posteau în ziuaă Sâmbetei, i ereticii cei ce se numeau Coudiani, i Apolinariani, spreş ş izb virea celor adormi i. Deci pe lâng pricina ce chiar i din l untru,ă ţ ă ş ă pent ru care nu postim Sâmb ta, care este precum am zis, odihnaă Ziditorului a toate, i pentru aceasta înc nu postim, ca s nu seş ă ă socoteasc c ne unim cu ereticii cei pomeni i. Iar Duminica nu postim,ă ă ţ pent ru Învierea Domnului nostru i bucuria cea a toat lumea. C sâmb taş ă ă ă aduce pomenirea zidirii i a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce esteş sfâr itul i pecetea ei. Iar Duminica poart chipul zidirii i a facerii celeiş ş ă ş de a doua ca un început al ei, iar mai vârtos ca un început i al celei dintâiş zidiri.

S se tie îns , c nu sunt c lc tori ai Canonului acestuia, cei ceă ş ă ă ă ă pent ru adev rat nevoin cu cinstire de Dumnezeu, postesc zece zile deă ă ţă rând, sau i 15, postind prin urmare în cursul acestor zile sâmbetele iş ş Duminicile, cuprinse într - însele, precum Zonara i Valsamon, într - un glasş zic, atât în tâlcuirea Canonului 53 cât i întru acestui Apostolesc. Îns iş ă ş ace tia, întru aceste zile, i mai ales Duminica, se cuvine a nu posti toatş ş ă ziua, ci s dezlege postul, mainainte de al nou lea ceas, cu oarecareă ă mâncare proast , iar nu stric toare de post. Latinii îns nu pot a seă ă ă îndrepta c postesc sâmb ta pentru nevoin . Pentru c precum scrieă ă ţă ă Platin, Papa Inochentie a surpat postul Miercurei, i în locul acestuia aş introadus postul sâmbetei. Deci cum postul sâmbetei poate pentru nevoin a se posti de c tre Latini, care r ul cu r u vindec , i cuţă ă ă ă ă ş nelegiuitul post al sâmbetei stric pe legiuitul post al Miercurei?ă

CANON 65

Dac vreun Cleric, sau mirean va intra în Sinagoga Iudeilor, sau aă Ereticilor, spre a se ruga, s se i cateriseasc , i s se afuriseasc .ă ş ă ş ă ă [Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]

TÂLCUIREMare p cat socote te Canonul acestea a intra vreun cre tin înă ş ş

Sinagoga Iudeilor, sau a Ereticilor, pent ru ca s se roage. C ce parte esteă ă credinciosului cu cel necredincios [2 Corinteni 6: 15] dup Dumnezeiesculă Apostol? C ci, dac însu i Iudeii intrând în Sinagogile lor i jertfe f când,ă ă ş ş ă f r de lege fac, fiind opri i afar de Ierusalim a aduce jertf , dup lege?ă ă ţ ă ă ă (Precum o m rturise te aceasta Dumnezeiescul Iustin în Dialogul cel c treă ş ă Trifon. Sozomen în Bisericeasca Istorie Cartea 5 Cap 21 i Hrisostom înş Cuvântul al 2- lea împotriva Iudeilor). Cu cât mai vârtos face f r de legeă ă

79

cre tinul acela ce se roag împreun cu r stignitorii lui Hristos? Dar iş ă ă ă ş Biserica i adunarea ereticilor, ca una ce împotriv de Dreptsl vitoriiş ă ă cuget , nu se cuvine a se cinsti, ci mai vârtos a se lep da. Pentru aceastaă ă

i Canonul acesta rânduie te, c , oricare Cleric, sau mirean ar intra înş ş ă Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor pentru rug , Clericul, ca unul ce foarteă a p c tuit, s se cateriseasc împreun i s se afuriseasc , iar mireanul,ă ă ă ă ă ş ă ă numai s se afuriseasc , fiindc , ca un mirean mai pu in a p c tuit de câtă ă ă ţ ă ă Clericul, f când - o aceasta, c a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sauă ă mai drept, precum al ii tâlcuiesc, Clericul cel ce ar intra în Sinagoga s seţ ă roage, s se cateriseasc , iar mireanul s se afuriseasc .ă ă ă ă

CANON 66

Dac vreun Cleric în vreo gâlceav lovind, i dintr - o lovitură ă ş ă omorând, s se cateriseasc pentru sume ia lui. Iar de va fi mirean să ă ţ ă se afuriseasc . [Sobor 6: 91; Ang: 21, 22, 23; Atana: Epistolie; Vasilie 2,ă 8, 11, 13, 33, 43, 52, 54, 56, 57; Grigorie Nissis: 5]

TÂLCUIREÎn Canonul lor 27 Dumnezeie tii Apostoli caterisesc pe Clericii cei ceş

bat sau pe Credincio ii ce au p c tuit, sau pe necredincio ii ce auş ă ă ş nedrept it, precum am zis în tâlcuirea aceluia. Iar în Canonul acestaăţ rânduiesc c , dac vreun Cleric în vreme de gâlceav , ar lovi pe cineva cuă ă ă o singur grea lovire, i din singur aceea l- ar omorî, unul ca acesta s seă ş ă ă caterisească 87 ; M car c nu a lovit cu o singur grea lovire; m car c nu aă ă ă ă ă voit s - l omoare, ci pentru c s- a biruit de mânie, i s- a ar tat sume iă ă ş ă ţ ş obraznic, ridicând mâna i lovind, care lucru este oprit Clericilor. (Las aş zice pentru p catul cel mare i de moarte al uciderii ce a f cut.) Iar de vaă ş ă fi mirean cel ce a f cut ucidere ca aceasta, s se despar t de cuminecareaă ă ă tainelor, i de la adunarea i Biserica Credincio ilor. ş ş ş

CANON 67

Dac cineva pe vreo fecioar nelogodit silind - o ar avea - o, s seă ă ă ă afuriseasc ; i s nu fie lui slobod a lua pe alta, ci pe aceea s o ie, peă ş ă ă ţ care o a ales, m car s rac de ar fi. [Vasilie: 22, 23, 25, 26, 6]ă ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c oricare cu sila ar strica pe vreoş ă

fecioar , care nu este logodit cu altul, i o are pe ea în casa sa, s seă ă ş ă afuriseasc pentru aceasta silnic stricare. i s nu aib voie a- i lua altă ă Ş ă ă ş ă muiere, ci pe aceea îns i, pe care singur el o a ales, i m car de ar fi i deăş ş ă ş neam prost i s rac .ş ă ă

CANON 68

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a douaă hirotonie de la oarecine, s se cateriseasc i el i cel ce l- aă ă ş ş hirotonisit. F r numai de ar dovedi, c de la eretici are hirotonia. Că ă ă ă cei ce de al unii ca ace tia sunt boteza i, sau hirotonisi i, niciş ţ ţ

87 Însemneaz c de i acesta se caterise te numai, i nu se desparte de ruga celoră ă ş ş ş credincio i i de Biseric , nu se iart îns i a se împ rt i cu Dumnezei tile Taine,ş ş ă ă ă ş ă ăş ş împreun cu cei credincio i, pân la vremea, ceea ce ar g si de cuviin Arhiereul, sauă ş ă ă ţă Duhovnicescul lui p rinte, precum am zis în tâlcuirea Apostolescului Canon 25.ă

80

credincio i, nici Clerici este cu putin a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8;ş ţă Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]

TÂLCUIREA se hirotonisi cineva de dou ori în deosebite chipuri poate a seă

socoti. Sau pentru c cel hirotonisit a def imat pe cel ce mai întâi l- aă ă hirotonisi t, sau pentru c socote te c va lua mai mult dar de la cel ce l-ă ş ăar hirotonisi de al doilea, având mai mult credin c tre acela. Sauă ţă ă pent ru alta oarecare pricin de aceste fel. Pentru aceasta Canonul acestaă rânduie te, c oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, ar primi a douaş ă hirotonie 88 de la oarecine, s se cateriseasc i el, i cel ce l- a hirotonisit.ă ă ş ş Afar numai de se va dovedi c are Hirotonia de la eretici. Pentru c ceiă ă ă de eretici boteza i, sau Hirotonisi i, nici m car cre tini pot a fi cu acestţ ţ ă ş ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare, nici Ierei i Clerici, cuş aceast ereticeasc hirotonie. Pentru aceasta f r primejdie unii ca ace tiaă ă ă ă ş

i se boteaz de Ierei Dreptsl vitori, i se hirotonisesc de Dreptsl vitoriiş ă ă ş ă Arhierei; drept aceea prin urmare i marele Vasilie scriind c treş ă Nicopoliteni, zice: Eu nu voi num ra împreun cândva cu adev ra ii Preo iă ă ă ţ ţ ai lui Hristos, pe acela ce s- a hirotonisit i a luat purtarea de grij aş ă norodului din spurcatele mâinile ereticilor, spre spurcarea Dreptsl vitoarei Biserici.ă

CANON 69

88 Pentru ce pricin din cele 7 Taine, numai dou nu se repetuiesc <repet >, Botezul iă ă ă ş hirotonia Ieriei? Scolasticii zic pentru c acestea las i întip resc haractir ne ters. Careă ă ş ă ş haractir dup dân ii (în partea 4 a Teologiei, precum st la Nicolae vulgarul în catihisis) esteă ş ă o fiin practic ce se afl în suflet i putere mai presus de fire. Aceast socotin aţă ă ă ş ă ţă scolasticilor o au urmat mai to i Teologii cei noi ai no tri, i mai ales Coresie. Iar mie mi seţ ş ş pare c pentru aceasta numai aceste nu se repet într - una i aceea i via a celor ce leă ă ş ş ţă primesc acestea, pentru c se fac în chipul Mor ii Domnului, care odat f cându- se, nu seă ţ ă ă mai repet . C cei ce se boteaz întru Moartea Domnului se boteaz , dup Pavel i după ă ă ă ă ş ă Canonul 47 Apostolesc. Iar Iereii c zând din Ierie, pentru aceasta nu se Hirotonisesc ală doilea, fiindc închipuiesc pe Iereul cel întâi i mare, care a intrat deodat întru cele sfinte,ă ş ă ve nic izb vire aflând, dup Pavel; i r mâne întru ve nicie nec zut avându- i Preo ia.ş ă ă ă ş ă ş ă ă ş ţ Aceasta dup socoteala mea este pricina de nu se Hirotonise te a doua oar Preotul, că ş ă ă nec zut este Preo ia întru Hristos. Drept aceea i închipuirea lui, se cade a sta totdeaunaă ă ţ ş întru cur enia ceea ce se cere la Preo ie, pentru a se p zi bine asem narea, întru arhetiponăţ ţ ă ă (întâiul chip) i întru Iereul ce- i poart chipul lui, i alta înc , pentru c Iereul chiar stş ă ş ă ă ă întru a Ierosi adic , întru a jertfi Jertfa cea de Tain , care este Jertfa cea f r de sânge, prină ă ă ă care se veste te Moartea Domnului cea una, dup Pavel. C de ar fi cuvânt îndestulat pentruş ă ă c nu se repet Tainele acestea haractirul cel aflat de scolastici; pentru ce Mirul seă ă poftore te, cu toate c Pecete se nume te, i pecetluirea i haractir închipuie te în suflet?ş ă ş ş ş ş C zice Evanghelistul Ioan « i voi darul ce a i luat de la el întru voi r mâne» [1 Ioan 2: 27].ă Ş ţ ă

i Pavel, cel ce v- a pecetluit pe voi, zice, i- a dat arvuna Duhului în inimile voastre [2Ş ş Corinteni 1: 22]. Dar i David, us al Domnului pe Saul îl nume te, nu numai dup ce l- aş ş ă def imat Dumnezeu, ci i dup moarte [2 Împ r ia 1: 14]. Drept aceea pentru cuvântulă ş ă ă ăţ acesta, adic pentru singuratica Moartea Domnului, i un singur Diacon, i un singură ş ş Presbiter, i un Arhiereu numai se cade a se hirotonisi întru o Liturghie, i nu doi sau mul i,ş ş ţ dup Simeon al Tesalonicului (r spunsul 39). i dup Iov în sintagmation a lui Hrisant, iară ă Ş ă câ i nu se vor hirotonisi singuratice te ace tia ce sunt, nu tie zice acesta i Simeon, ca uniiţ ş ş ş ş ce nu- s hirotoni i dup predania Bisericii. M car c cite i i Ipodiaconi se hirotonisesc mul iţ ă ă ă ţ ş ţ la una i aceea i Liturghie, ca ni te m dulare mai nedeplinite decât Preo ia, i ca unii ce seş ş ş ă ţ ş hirotetisesc afar de Altar, dup acesta i Iov. Pentru cuvântul acesta, adic pentru a nu seă ă ş ă poftori Moartea cea unatic a lui Hristos, au rânduit i Soborul cel în cetatea Antisiodoră ş localnic în vremea lui Iraclie împ ratul la anul 613 adunat. A nu se face dou Liturghii întruă ă o zi pe una i aceea i mas . Care i aceasta o calc Papista ii.ş ş ă ş ă ş

81

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau Ipodiacon, sauă Cite , sau Cânt re , sfântul marele Post nu- l poste te, sau Miercurea,ţ ă ţ ş sau Vinerea, s se cateriseasc . F r numai de s - ar opri pentru boală ă ă ă ă trupeasc . Iar de a fi mirean, s se afuriseasc . [Sobor 6: 29, 89;ă ă ă Loadiceea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: 8, 10]

TÂLCUIRETuturor împreun , i celor Biserice ti, i celor lume ti, le porunce teă ş ş ş ş ş

Canonul acesta s posteasc întocmai i asemenea, atât Postul cel mare,ă ă ş cât i toate Miercurile, i Vinerile, zicând acestea anume. Oricare Episcop,ş ş sau Presbiter, sau Diacon, sau Cite , sau Cânt re , nu poste te sfântulţ ă ţ ş marele Post, sau fiecare Miercuri, i Vineri, s se cateriseasc . Afarş ă ă ă numai de nu poate a posti pent ru vreo boal trupeasc . Iar de este mireană ă cel ce nu le poste te acestea, s se afuriseasc . C sfântul marele Post îlş ă ă ă postim, dup Dumnezeiescul Hrisostom (în Cuvântul le cei ce posteauă primele Pa ti) ce zice nu pentru Pa ti, nu pentru Cruce, ci pentru p cateleş ş ă noast re… Fiindc Pa tile nu sunt pricin de post i de plâns, ci de veselieă ş ă ş

i de bucurie. Drept aceea nu se cuvine s zicem c plângem pentruş ă ă Cruce. C nu plângem pentru aceea, s nu fie! Ci pentru p catele noast re.ă ă ă Postim îns marele Post, dup urmarea Domnului, care a postit în munteă ă 40 de zile. Iar cele dou zile ale s pt mânii le postim, Miercurea adic ,ă ă ă ă c ci întru aceast zi, s - a f cut sfatul pentru vânzarea Domnului nost ru.ă ă ă Iar Vinerea, c ci întru aceast zi a p timit cu Trupul moartea cea pentruă ă ă mântuirea noastr , precum Iromartirul Petru zice în al 15- lea Canon ală s u. i Dumnezeiescul Ieronimă Ş 89 . „Fiind îns Canonul 50 al celui dină Laodiceea porunce te ca bucate uscate s mânc m în tot sfântul mareleş ă ă Post precum i Dumnezeiescul Epifanie la eresul 75 zice în postul cel deş patruzeci de zile, (fie) mâncare uscat i cur ie. Iar Apostolescul acestaă ş ăţ Canon, în cuvântul postului împreun a num rat Miercurea i Vinerea cuă ă ş postul ce de patruzeci de zile. Deci i postul fiec rei Miercuri i Vineri cuş ă ş mâncare uscat se cade a se face asemenea cu postul cel de patruzeci deă zile.” Iar mâncarea uscat este, a mânca cineva odat în zi dup ală ă ă nou lea ceas f r untdelemn i vin, precum am mai zis în tâlcuirea celuiă ă ă ş 64 Apostolesc. Pentru aceasta i Valsamon opre te nici raci, nici cele deş ş

89 Se osebesc Miercurile i Vinerile Luminatei s pt mâni, i a s pt mânii celei dupş ă ă ş ă ă ă cincizecime, întru care stric m cele ale s pt mânii celei Luminate pentru bucuria Învieriiă ă ă Fiului i Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale s pt mânii celei dup cincizecime, pentruş ă ă ă bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca i dup aceasta s se arate c Sfântul Duh este de oş ă ă ă fiin cu Fiul, i cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în Canonul 25 al s u.ţă ş ă Iar stricarea postului Miercurilor sau a Vinerilor ce o facem, când se întâmpl Praznicileă Na terii lui Hristos i ale Dumnezeie tilor Ar t ri, se vede c o vindec postul cel ce aş ş ş ă ă ă ă apucat mainainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele acestea, pentru aceast pricin socotesc, iar stricarea postului ce se face Miercurile iă ă ş Vinerile în cele dou sprezece zile dup Na terea Domnului, i înainte de l satul de carne, iă ă ş ş ă ş în s pt mâna mânc rii de brânz , nici de o parte poate a se vindeca. Iar pricina ce o aducă ă ă ă oarecare la aceasta c adic Armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele ar ivurie, iar înă ă ţ s pt mâna cea înainte de l satul de carne, Ninivitenii, iar în s pt mâna brânzei Tetradi ii.ă ă ă ă ă ţ Pricina aceasta, zic, este cu totul neputincioas i rece. Fiindc noi Dreptsl vitorii nu neă ş ă ă osebim de cei r i sl vitori i de eretici cu mânc rile, ci cu dogmele Credin ei. Pentru aceastaă ă ş ă ţ

i Pavel zicea, Legea poruncilor, cu dogmele stricându - o. Pentru aceasta, atât Valsamon, câtş i Ioan al Chitrului care zic c s dezleg m Miercurile i Vinerile acestea, pentru c postescş ă ă ă ş ă

întru ele ereticii cei mai sus ar ta i, nu zic ne hot rât ca to i Dreptsl vitorii s dezlege, ciă ţ ă ţ ă ă numai aceea ce împreun locuiesc i împreun petrec cu pomeni ii eretici. C Valsamon înă ş ă ţ ă al 52- lea r spuns ce face c tre Marcu al Alexandriei zice acestea: „Îns i aceasta se va faceă ă ă ş când cineva petrece împreun cu Tetradi ii sau cu Armenii. Iar Ioan în r spunsul 27 ce faceă ţ ă c tre Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; i mai ales de neam întâmpla a petrece împreună ş ă (cu ni te eretici ca ace tia adic ); nu îns cu pricinuirea aceasta s facem bucurie pântecelui.ş ş ă ă ă

82

acest fel a se mânca Miercurea i Vinerea i în Postul cel mare. Împreunş ş ă m rturise te cu adev rul acesta i Dumnezeiescul Epifanie zicând: „Postulă ş ă ş Miercurea i Vinerea, pân în ceasul al nou lea fie. Ci i Filostorgulş ă ă ş (Cartea 10 a Biserice tii Istorii) zice postul Miercurei i al Vinerei nu seş ş îngr de te numai în nemâncare de carne, ci se canonise te acesta întru aă ş ş nu gusta cineva hran pân seara. Pentru aceasta i fericitul Benedict înă ă ş Canonul s u 41 rânduie te Monahilor celor supu i lui s postească ş ş ă ă Miercurea i Vinerea pân în ceasul al nou lea.” Zice înc i purt torul deş ă ă ă ş ă Dumnezeu Ignatie în Epistolia sa cea c tre Filipeni „Postul cel mare să ă nu - l def ima i, c cuprinde urmarea petrecerii Domnului.” După ţ ă ă s pt mâna Patimii, ne trece i cu vederea Miercurea i Vinerea postind,ă ă ţ ş s racilor dând ce ave i de prisos. Nu s am geasc dar unii zicând, că ţ ă ă ă ă Postul Miercurei i al Vienerei nu este legiuire Apostoleasc . C iatş ă ă ă Apostolii în Canoanele lor îl num r pe acesta cu postul marelui Post. Iară ă în a ez mintele lor cu postul S pt mânii celei mari. C ci scris într - înseleş ă ă ă ă „Se cade a posti s pt mâna cea mare, i Miercurea i Vinereaă ă ş ş 90 . Dar ce am zis c - l legiuiesc pe ele Apostolii? Însu i Mântuitorul Hristos pe postulă ş acestor dou zile l- a fost legiuit. i cum c aceasta este adev rat , ascultă Ş ă ă ă ă pe însu i sfin ii Apostoli, ce zic în a ez mintele lor (Cartea 5 cap 14) ne-ş ţ ş ăau poruncit nou însu i s postim Miercurea i Vinerea. Vezi, c însu iă ş ă ş ă ş Domnul este puitor de Lege al postului acestor dou zile? Îns de vremeă ă ce precum s- a dovedit, asemenea este Potul cel mare cu postul Miercurei

i Vinerei, prin urmare asemenea este i dezlegare acestor dou posturi laş ş ă cei bolnavi. „Drept aceea, precum Timotei în Canonul 8 i 10 al lui, iartş ă pe muierea cea lehus , ca în Postul cel mare s bea vin, i s m nânceă ă ş ă ă îndestul hran , încât s se poat ine, iar pe cel tare uscat de vreoă ă ă ă ţ ă covâr itoare boal îl iart a mânca unt de lemn în Postul cel mare. Întruş ă ă asemenea chip se cade a se ierta s m nânce numai unt de lemn, i s beaă ă ş ă vin Miercurea i Vinerea cel ce s- a uscat de o mare boal . Asemenea ziceş ă

i Dumnezeiescul Ieronim, c întru aceste dou zile nu trebuie a seş ă ă dezlega postul f r de mare nevoie. Aceasta i zice i sfin itul Augustină ă ş ş ţ 91 .

90 Iar de este întocmai Postul Miercurei i al Vinerei cu sfântul Postul cel mare, ar tat este cş ă ă precum întru acela nun i nu se fac, dup Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, a a nu seţ ă ş cade a se face nici Miercurea nici Vinerea. i de este aceasta, ar tat c nici cei dup legeŞ ă ă ă c s tori i nu se cade trupe te a se împreuna nici întru o Miercuri i Vineri pentruă ă ţ ş ş cucernicirea i cinstirea Postului, precum nici în sfântul marele Post. C necuviincios lucruş ă este, despre o parte a nu strica Posturile acestea cu mânc ri, iar despre alta a le strica, cuă trupeasca împreunare. Pentru aceasta i Proorocul Ioil însemnând, c în vremea Postului sş ă ă cade a se înfrâna despre împreunare cei c s tori i, zice: „Sfin i i Postul, propov dui iă ă ţ ţ ţ ă ţ vindecarea… Ies mirele din a ternutul s u, i mireasa din c mara sa” (Cap 2). Iară ş ă ş ă Dumnezeiescul Pavel ar tat zice, c cei c s tori i dup lege, întru o unire se cade a seă ă ă ă ţ ă dep rta de trupeasca împreunare, pentru a se z bovi în Post, i în rug ciuni. [1 Corinteni 7:ă ă ş ă 5] adic s se dep rteze i când este precum am zis Post, i când se roag i se g tesc a seă ă ă ş ş ă ş ă cumineca cu Dumnezeie tile Taine. i Sâmb ta i Duminica, dup Canonul 13 al lui Timotei,ş Ş ă ş ă

i în toate S rb torile. Dup Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) undeş ă ă ă aduce spre m rturie zicerea de mai sus a lui Ioil, i zice. C dac cei de curând înso i i, careă ş ă ă ţ ţ înc pofta le este înfocat , i tinere ea zburdatic , nu se cade a se împreuna în vreme deă ă ş ţ ă Post i de rug , cu mult mai vârtos ceilal i b rba i i femei mai de mult înso i i, care nu auş ă ţ ă ţ ş ţ ţ atâta sil trupeasc , se cuvine a nu se împreuna. Acesta i sfânt P rinte poveste te i cumă ă ş ă ş ş posteau cre tinii cei vechi sfântul marele Post, zicând: Sunt unii întrecându - se între sine i,ş ş unii adic dou zile întregi petrec f r mâncare; iar al ii nu numai de vin, i de unt de lemn,ă ă ă ă ţ ş ci întrebuin area tuturor bucatelor o leap d de la masa lor, mâncând numai pâine i bândţ ă ă ş ap , petrec tot Postul.ă91 De aici se cunoa te cât sunt vrednici de osând aceea, ce au umplut Ceasloavele cele dinş ă nou tip rite de dezleg ri la vin i la unt de lemn, puse nu numai la sfin ii cei mari ci i la ceiă ă ş ţ ş mici, i în scurt a zice la cei f r doxologii, sau (slavocântare) care acestea nu le au vechileş ă ă scrise cu mâna, i tip rite Ceasloave care se afl . Pentru aceasta cei ce s- au în tiin at deş ă ă ş ţ

83

Îns , fiindc iubitorii de trup vrând a strica Postul cel mare, i Miercureaă ă ş i Vinerea, ori punând pricin c sunt bolnavi f r a fi, sau i fiindş ă ă ă ă ş

bolnavi, zic, c nu este îndestul numai untul de lemn i vinul spre a înt riă ş ă sl biciunea lor, pent ru pricinuirile acestea, este trebuin a se întrebaă ţă vreun Doftor iscusit, i tem tor de Dumnezeu, ce mâncare poate fiş ă îndestul spre înt rirea sl biciunii, i a a dup rânduirea Doftorului, să ă ă ş ş ă ă sloboaz Arhiereul, sau Duhovnicul, pe bolnav s dezlege postul, i s nuă ă ş ă se încredin eze în singure pricinuirile bolnavilor, i mai ales când bolnaviiţ ş cei de acest fel s- ar întâmpla a fi din cei ce se zic de bun neam.

CANON 70

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine dină catalogul Clericilor, va posti împreun cu Iudeii, sau va pr znui cuă ă dân ii, sau ar primi de la dân ii osp urile praznicului, precum azime,ş ş ăţ sau ceva de acest fel, s se cateriseasc , iar de va fi mirean, s seă ă ă afuriseasc . [Apsotolic: 7, 65, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 29, 37, 38;ă Car: 60, 81, 117]

TÂLCUIREDac cel ce numai se roag împreun cu cei afurisi i, se afurise te,ă ă ă ţ ş

sau cu cei caterisi i numai, împreun se caterise te. Cu mult mai vârtosţ ă ş cel ce poste te i serbeaz împreun cu Iudeii uciga ii lui Hristos, Clericş ş ă ă ş fiind se caterise te, iar mirean se afurise te? Pentru aceasta i Canonulş ş ş acesta rânduie te, c oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sauş ă oricare fiind din catalogul Clericilor, poste te cu Iudeii, sau serbeaz cuş ă dân ii Pa tile, sau alte s rb tori, sau prime te de la dân ii daruri de ospş ş ă ă ş ş ăţ ale s rb torii lor, precum sunt azimileă ă 92 (pe care ei la zilele pasc i lor leă

aceasta îndrepteaz - se; i urmeze mai bine celor vechi, decât celor noi. Iar pentru ca să ş ă deplinim cuvântul cel pentru Posturi, ad ug m aici i aceasta, c , cele trei Posturi, ală ă ş ă Na terii Mântuitorului, al sfin ilor Apostoli, i al lui August, le înt resc înc , i Simeon alş ţ ş ă ă ş Tesalonicului (în r spunsul 54) i a ez mintele cele din început, i ob te tile Tipice aleă ş ş ă ş ş ş Ierosolimi ilor i ale Studi ilor, i în scurt toate osebitele Tipice ale împ r te tilor M n stiriţ ş ţ ş ă ă ş ă ă din sfântul munte. Ci i însu i aceasta c Postul cel dinaintea Sfintelor Pa ti se nume teş ş ă ş ş mare, arat , c sunt i alte Posturi, acesta îns covâr e te, precum aceasta descoperit oă ă ş ă ş ş încheie Simeon al Tesalonicului (în r spunsul 56). Deci în Posturile Na terii Domnului, i ală ş ş sfin ilor Apostoli, Mar ea i Joia, se face dezlegare la unt de lemn i la vin, nu i la pe te,ţ ţ ş ş ş ş dup Tipice; iar Lunea, Miercurea, i Vinerea postim de unt de lemn i de vin, i întruă ş ş ş acestea de se va întâmpla Alliluia, adic sfânt neslavocuvântat se face la al 9- lea ceas oă mâncare i uscat mâncarea; iar de se va întâmpla sfânt slavocuvântat se face de dou oriş ă ă mâncare.92 Însemneaz , din Canonul acesta c întocmai se cade a se certa i cei ce m nâncă ă ş ă ă spurcatele corbanuri ale Agarenilor; i mai ales cele ale baeramurilor lor celor urâte deş Dumnezeu. i câte altele obi nuiesc a face la satanice tile i de Dumnezeu urâtele sunéteŞ ş ş ş (adic t iere împrejur) ale copiilor lor. De aici se vede c sunt vrednici de osând Latinii,ă ă ă ă care au chenotomisit Taina Dumnezeie tii Euharistii, i au introdus Iudaice tile azime. C ciş ş ş ă azimile sunt chenotomie (adic nou scornire) este ar tat c de la Hristos, pân la 1053 cuă ă ă ă ă pâine dospit Liturgisea Biserica Apusenilor. C întru acest an Leon al nou lea s- a f cută ă ă ă întâi afl tor al azimilor. C preamincinoase s- au dovedit propunerea cea de la Latini, că ă ă Domnul ar fi s vâr it Cina cea de Tain cu pâine nedospit 1 <întâi> dup ce s- a aflată ş ă ă ă Pâinea dospit , de Domnul dat . C poveste te Nicolae Idruntul în cea asupra azimelor, c ciă ă ă ş ă când au luat Franghii Constantinopolul, au g sit în împ r tescul schevofiláchiul, cinstiteleă ă ă Lemne cununa de spini, sandalii Mântuitorului, i un cui. Au g sit îns i în oarecare vas deş ă ă ş aur împodobit cu pietre scumpe i cu m rg ritare, Pâine: din care a dat Domnul Apostolilor.ş ă ă Pentru aceea i suprascrie acest fel ave: „Aici se afl Dumnezeiasca Pâinie, pe care Hristos oş ă a împ r it Ucenicilor s i în vremea Cinei, zicând: Lua i, mânca i, acesta este Trupul meu.” iă ţ ă ţ ţ Ş fiindc era dospit , sau sf tuit Apusenii cei ce o au aflat s o ascund , Episcopulă ă ă ă ă Alvestaniei, i Ipopsifiul Vitleemului care o aflaser . Dar n- au putut cu bun voin a luiş ă ă ţ

84

m nânc , i la toat s rb toarea lor, i la toat jertfa azimele proaduce),ă ă ş ă ă ă ş ă sau altceva ca acestea, primind s se cateriseasc . Iar de va fi mirean s seă ă ă afuriseasc . C ci m car de i cei ce primesc unele ca acestea, i împreună ă ă ş ş ă postesc i împreun pr znuiesc, nu sunt de o cugetare cu Iudeii (c de arş ă ă ă fi fost unii ca ace tia, s - ar cuvenit nu a se caterisi, sau a se afurisi, ci iş ş anatemei a se da dup Canonul 29 al Soborului din Loadiceea). Dar însă ă dau prilej de sminteal , i prepus c cinstesc slujbele Iudeilor, care lucruă ş ă este str in de Dreptsl vitori. Las a zice, c i se spurc unii ca ace tia cuă ă ă ş ă ş împreun petrecerea uciga ilor de Hristos. C tre care zice Dumnezeu,ă ş ă Postul i nelucrarea i s rb torile voastre le ur te sufletul meu.ş ş ă ă ăş

CANON 71

Dac vreun cre tin ar aduce unde de lemn la Altarul p gânilor,ă ş ă sau în Sinagoga Iudeilor, în s rb torile lor, sau lumân ri ar aprinde, să ă ă ă se afuriseasc . [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38;ă Cart: 59, 82, 123]

TÂLCUIREC din aceasta ce face se arat , c cugeteaz de adev rateă ă ă ă ă

mincinoasele slujbele acelora, i tainele lor cele spurcate.ş

CANON 72

Dac vreun Cleric, sau mirean ar lua din sfânta Biseric cear sauă ă ă untdelemn, s se afuriseasc ; i pe lâng cele ce a luat încincit să ă ş ă ă adaug . [Apost: 73; Sobor 1 i 2: 10; Nis: 8]ă ş

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te c , oricare Cleric, sau mirean ar lua dinş ă

Biseric , cear sau untdelemn, i lear întrebuin a în treburi nesfin ite iă ă ş ţ ţ ş ob te ti, s se afuriseasc . i dup ce le va întoarce la aceea i Bisericş ş ă ă Ş ă ş ă întregi, precum le- a luat, s - i dea lâng acestea, i o a cincia parte dină ă ş pre ul acelora, iar Aristin a tâlcuit încincit. Încât dup dânsul Canonulţ ă zice, ca s întoarc cele ce au jefuit cele sfin ite cear sau untul de lemnă ă ţ ă ce le- a luat, i înc de cinci ori pe atâta. Înc i Iosif Egipteanul cel ce aş ă ă ş t lm cit canoanele Ar be te încincit a t lm cit. Totu i tâlcuirea cea maiă ă ă ş ă ă ş dinainte mai bun este c se potrive te cu cincimea i zeciuiala rodurilor,ă ă ş ş ce d Evreii Preo ilor, care se afl în multe p r i ale sfintei Scripturi, i nuă ţ ă ă ţ ş înseamn încincit, sau înzecit, ci la cinci, sau la zece una. ă

CANON 73

Vas de aur, sau de argint, sfin indu - se, sau prostire, nimenea sţ ă nu le mai sfeteriseasc (re luiasc ) spre a sa întrebuin are. C lucruă ş ă ţ ă f r de lege este. Iar de se va v di cineva, s se certe cu afurisanie.ă ă ă ă [Apost: 75; Sobor 1 i 2: 10; Nis: 8]ş

Dumnezeu. ( i m rturise te aceast Istorie de adev rat i Gheorghie al Cherchirei aflându -Ş ă ş ă ă ă şse la anul 1146) i al s- a dovedit, dup cel întâi Ioan al Ierusalimului, i apoi de la dânsulş ă ş luând prilej Evstratie Arghent, a scris asupra azimelor, i cu cuvinte din scriptur iş ă ş neîmpotrivite a dovedit c Domnul nu a mâncat Pa tile cele ale legii în vremea când s- a dată ş la Patim , i prin urmare, nici a s vâr it Cina cea de Tain cu azime. Cite te i pe Dositeiă ş ă ş ă ş ş cartea 8, cap 12.

85

TÂLCUIREi acest Canon asemenea cu cel mai de sus opre te ob teascaŞ ş ş

întrebuin are a celor sfin ite, rânduind ca nimenea s nu ia, nici sţ ţ ă ă întrebuin eze spre a sa slujb vase de aur sau de argint, sau poale iţ ă ş ve minte, care sunt sfin ite i lui Dumnezeu afierositeş ţ ş 93 . Pentru c luareaă aceasta, i întrebuin area este urât lui Dumnezeu i afar de lege. Iar deş ţ ă ş ă s - ar v di cineva c o face aceasta, s se afuriseasc . Iar care pedeaps iauă ă ă ă ă de la Dumnezeu cei ce spurc lucrurile cele afierosite lui, i leă ş întrebuin eaz spre ob teasca întrebuin are, mai mult decât to i au ar tatţ ă ş ţ ţ ă Baltasar Împ ratul. Care fiindc a spurcat vasele cele de aur i de argint,ă ă ş pe care leau jefuit Nabucodonosor tat l lui din Biserica lui Dumnezeuă cea din Ierusalim, f când s bea cu ele vin atât el, cât i cei mari iă ă ş ş iitoarele, dalcaucii lui. Întru aceea i noapte când a f cut aceasta, s- auţ ş ă

omorât, i împ r ia lui s- a împ r it la Mezi i la Per i. Iar Papa tefan,ş ă ăţ ă ţ ş ş Ş dup Platin, zice, c sfin itele îmbr c min i, nici Preotul poate a leă ă ţ ă ă ţ întrebuin a în trebuin din afar . Cite te i tâlcuirea celui mai de susţ ţă ă ş ş Canon 72.

CANON 74

Episcopul de s - ar prih ni pentru oarece, de c tre oameniă ă vrednici de credin , nevoie este a se chema el de c tre Episcopi,ţă ă m car de ar întâmpina, i ar m rturisi, sau se va v di, hot rasc - seă ş ă ă ă ă certarea. Iar dac chemat fiind nu va asculta, s se cheme i a douaă ă ş oar , trimi ându - se la el doi Episcopi. Iar dac i a a nu va asculta, să ţ ă ş ş ă se cheme i a treia oar , iar i doi Episcopi trimi ându - se c treş ă ăş ţ ă dânsul, i dac i a a def imând nu va întâmpina, Sinodul hot rascş ă ş ş ă ă ă asupra lui cele socotite, ca s nu socoteasc fugind de judecat că ă ă ă câ tig . [Sobor 2: 6; Sobor 4: 9, 17, 21; Anti: 14, 15; Sar: 4; Cart: 8, 12,ş ă 16, 27, 96, 105, 131, 137, 138, 139; Teo: 9]

TÂLCUIREPâra cea asupra Episcopului, pe care o arat Canonul acesta nu esteă

pricin b neasc , adic pentru însu i lucrul al cuiva i prihan a sa cumă ă ă ă ş ş ă c s - a nedrept it adic de Episcopul, ori s - a p gubit, precum nu bine aă ăţ ă ă tâlcuit Valsamon. Ci pentru pricin Bisericeasc , care poate a cl ti treaptaă ă ă lui. i de unde este ar tat? De la oamenii cei vrednici de credin , pe careŞ ă ţă ca pârâ i îi introduce Canonul. C ci, cei ce pâr sc asupra Episcopuluiş ă ă

93 Înseamn îns c dup r spunsul al 7- lea al lui Ioan chitrul, care se afl în manuscrise,ă ă ă ă ă ă uneltele cele ce au slujit la înoirea sfin itelor Vase celor stricate, nici ne lucr toare se cade aţ ă r mâne, nici în mare pentru aceasta a se arunca, fiindc n- au luat îndat i sfin enia pentruă ă ă ş ţ c s- au atins de cele sfin ite. Dar nici locul, unde le topesc me terii se cade a se s pa, sau aă ţ ş ă se acoperi cu alt materie ca i când s nu se calce. Pentru c precum mâinile noastre careă ş ă ă prind, când cele sfinte, când spurc ciunile trupului nostru, nu le avem ca sfinte nici caă spurcate. A a se cade s socotim i uneltele acestea. F r numai ce s- ar afierosi în tiin aş ă ş ă ă ş ţ tuturor Dumnezeie tilor Biserici atunci ca sfin ite se socotesc. Iar de vom zice, c acesteaş ţ ă au luat sfin enie, îns lucr toarea putere a focului terge sfin enia aceasta. Pentru aceasta iţ ă ă ş ţ ş împ r te tile legi poruncesc c Vasele cele din argint i de aur ale Bisericilor, mai întâi s seă ă ş ă ş ă topeasc , i apoi s se dea spre r scump rarea robilor. Nici sfin itele Ve minte de se voră ş ă ă ă ţ ş sp la nu se spurc . C dup primul Canon al lui Nichifor, dac Antimisul ce dup ne tiină ă ă ă ă ă ş ţă s- ar sp la, nu- i leap d sfin enia, nici se spurc , cu cât mai vârtos celelalte Ve minteă ş ă ă ţ ă ş sp lându - se nu se spurc ; se vede îns din aceasta ce zice Nichifor, dup ne tiin : Cum că ă ă ă ş ţă ă nu se cuvine oricum a se sp la Antimisele, i ă şAcoper mintelor sfintelor Potire. Iar de se vor strica des vâr it, atât acestea, cât i toateă ă ş ş celelalte Ieratice ti Ve minte, i poale, sf tuiesc unii, c se cuvine a se arde în foc (care iş ş ş ă ă ş mai bine este) sau s se arunce în adâncul m rii, sau s se îngroape în loc nec lcat.ă ă ă ă

86

pentru pricin de bani, i prih niri ale sale, nu se cerceteaz oriă ş ă ă Dreptsl vitori sunt, ori r usl vitori, ori prih ni i, ori neprih ni i, adică ă ă ă ţ ă ţ ă vrednici de credin ; ci orice fel ar fi unii ca ace tia, se primesc la pâr .ţă ş ă Dup Canonul al 6- lea al Soborului 2 i dup al 8- lea i 27 al celui dină ş ă ş Cartagina. Iar cei ce- l pâr sc pe el pentru Biserice ti pricini, se cuvine a fiă ş

i Dreptsl vitori, i neprih ni i, adic vrednici de credin , c întru alt felş ă ş ă ţ ă ţă ă nu se primesc la pâr dup acestea i Canoane. Pentru aceasta i Zonara seă ă ş ş vede congl suind cu hot rârea cea de aceste fel a Canoanelor. Deci ziceă ă Canonul, dac vreun Episcop s- ar pârî de oameni vrednici de credin , iă ţă ş neprih ni i pentru vreo Bisericeasc vin , este nevoie a se chema deă ţ ă ă Episcopi la judecat . i de va veni, i va m rturisi însu i de sine i, c esteă Ş ş ă ş ş ă adev rat pâra cea de acest fel, sau, t g duind el, de se va dovedi prină ă ă ă must r ri ne împotriv zice, de c tre pârâ i; atunci s se hot reasc deă ă ă ş ă ă ă Episcopi datornica certare cea asupra lui. Iar de se va chema i nu vaş asculta s vie la judecat , s se trimit c tre el doi Episcopi, i s - l chemeă ă ă ă ă ş ă

i de - al doilea; iar de nu va asculta iar i, s se trimit iar i doi Episcopiş ăş ă ă ăş la el, i s - l cheme i de al treilea. i dac i de a treia oar va def ima iş ă ş Ş ă ş ă ă ş nu va merge, de aceea dar Sinodul Episcopilor i nefiind el de fa ,ş ţă hot rasc asupra lui, cert rile cele ce i se vor p rea drepte i legiuite. Caă ă ă ă ş s nu socoteasc c cu aceasta câ tig i se folose te, fugind de judecat ,ă ă ă ş ă ş ş ă

i prelungind vremea. ş

CANON 75

La m rturia cea împotriva Episcopului, eretic s nu se primeasc ,ă ă ă dar nici credincios unul numai, c pe gura a doi, sau a trei martori, vaă sta tot graiul. [Sobor 1: 2; Cart: 40; Teo: 9; a 2- a lege 17, 6]

TÂLCUIRENu numai cei ce pâr sc pe Episcopul nu se cuvine a fi eretici, precumă

am zis mai sus, ci nici cei ce m rturisesc împotriva lui. Dar nici unulă m rturisind împotriva Episcopului, este primit. Fiindc este scris în legeaă ă cea veche: pe gura a doi martori, sau a trei, va sta, i se va adeveri totş cuvântul i prih nirea ce va fi cu îndoialş ă ă 94 .

94 „Însemneaz c , dac mul imea martorilor nu va fi vrednic de crezare, se cuvine a seă ă ă ţ ă cerceta chipul i voin a lor, dup Apostole tile a ez minte, Cartea 2 cap 49 c de multe oriş ţ ă ş ş ă ă se poate, i doi i trei i mul i martori a se uni la r u, i a m rturisi minciun . Precumş ş ş ţ ă ş ă ă minciuni au m rturisit asupra Susanei, asupra lui Navute, asupra lui tefan, i asupraă Ş ş Domnului. Pentru c vrednici de credin , zice titlul 1 al c r ii 21 din cele împ r te ti (Fotieă ţă ă ţ ă ă ş titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. i vrednici de credin fiind, de prisos se vede a fi de aŞ ţă se mai jura. C jurându - se cad în prepus c nu ar fi vrednici de credin ; de la chipul iă ă ţă ş fapta lor cea bun , i pentru aceasta vor s adevereze i s încredin eze m rturia lor cuă ş ă ş ă ţ ă jur mânturi, pentru aceasta dup Armenopul i lege este unde zice a nu jura martoriiă ă ş (Cartea 1 titlul 1) zicând îns legea s fie martorii vrednici de credin , ar tat este că ă ţă ă ă opre te a nu m rturisi oameni pe jos târâtori, desfrâna i, neînsemna i, necunoscu i,ş ă ţ ţ ţ lupt tori cu fiar , m sc rici, juc u i, sau care s- au osândit în judec toria public , c auă ă ă ă ă ş ă ă ă clevetit pe cineva, sau c au preacurvit, sau c au furat, sau c alta oarecare nelegiuire auă ă ă f cut, i nu s- au desvinov it dup aceasta de osând , sau c s- au pus în lan i înă ş ăţ ă ă ă ţ ş închisoare pentru necuviin ele cele zise i r ut i. Cel ce ar fi m rturisit mai întâi spreţ ş ă ăţ ă prih nirea cuiva, nu m rturise te iar i spre ajutorul lui. La pricini de vinov ii se cade a nuă ă ş ăş ăţ se crede numai glasurile martorilor, nefiind de fa adic , ci s fie de fa însu i înţă ă ă ţă ş persoan , i s fie sili i a descoperi, i p catul, i anul, i luna, i locul, întru care s- a f cută ş ă ţ ş ă ş ş ş ă p catul, i s nu fie sili i îns a m rturisi i ziua i ceasul. Iar de nu le vor putea dovediă ş ă ţ ă ă ş ş acestea, s se izgoneasc din hotarul acela. Boierii i preo ii f r voia lor nu se trag să ă ş ţ ă ă ă m rturiseasc , ci cu voia. Iar Arhiereii i de sine i de vor voi a m rturisi, s nu se chemeă ă ş ş ă ă spre a m rturisi, ci s se întrebe numai în cas . Iar ereticul i necredinciosul împotrivaă ă ă ş Dreptsl vitorului nu m rturisesc dup Armenopul Cartea 1 titlul 6 i dup Cartea 1 aă ă ă ş ă

87

CANON 76

Cum c nu se cuvine Episcopul f când har fratelui, sau fiului, sauă ă rudeniei a hirotonisi în dreg toria Episcopiei pe cine voie te, că ş ă mo tenitori a face Episcopiei, nu este drept, d ruind cele ale luiş ă Dumnezeu pentru patima omeneasc . C nu este dator a pune Bisericaă ă lui Dumnezeu sub mo tenitori. Iar de va face cineva aceasta f r t rieş ă ă ă r mâie hirotonia, i el ceart - se cu afurisirea. [Ant: 23; Cart 40]ă ş ă

TÂLCUIREArhiereasca st pânire cu adev rat Har i Dar a Sfântului Duh. Cumă ă ş

dar poate cineva aceasta a o d rui altuia ca un drept clironomicesc?ă Pentru aceasta i Apostolescul acesta Canon rânduie te, c nu se cuvineş ş ă Episcopul a face har, i a hirotonisi Diadoh în dreg toria Episcopiei peş ă cine ar voi din fra ii, sau fiii, sau rudeniile lui. Pentru c nu este drept aţ ă face cineva mo tenitori, a Episcopiei, i a Arhieriei (precum face adic i aş ş ă ş celorlalte lucruri lume ti), i a d rui Darurile lui Dumnezeu, precum esteş ş ă Arhiereasca st pânire, pent ru patima omeneasc , adic pentru leg tura iă ă ă ă ş iubirea rudeasc . Dar nici se cuvine a supune cineva sub mo tenire peă ş Biserica lui Dumnezeu, f când - o s se numeasc P rintesc drept. Iar de oă ă ă ă ar face aceasta vreunul din Episcopi, i ar Hirotonisi Diadoh Episcopiei peş vreo rud a sa, nelucr toarea fie hirotonia celui a a hirotonisi t, iar cel ceă ă ş l- a hirotonisit, s se afuriseasc . C de Sinod trebuie a se face Episcopii.ă ă ă C dac dup Canonul 40 al Sinodului din Cartagina Episcopii nu auă ă ă st pânire a l sa rudelor lor, sau altora c rora ar voi, lucrurile ce după ă ă ă Episcopie leau câ tigat, în cuvânt de mo tenire (f r numai câte auş ş ă ă câ tigat din mo tenirea rudelor lor, sau în dar ce s- ar fi f cut chiar lor deş ş ă la oarecare). Cum pot s lase rudelor lor, sau altora c rora ar voi, ca oă ă mo tenire, pe îns i Episcopia?ş ăş

CANON 77

Dac cineva va fi v t mat la ochi, sau r nit la picior, dar ar fiă ă ă ă vrednic de Episcopie, s se fac . C nu meteahna trupului pe elă ă ă spurc , ci spurc ciunea sufletului. [Sobor 6: 33]ă ă

TÂLCUIRELegea cea veche poruncea s nu aib vreo prihan în trup cei ce vor aă ă ă

se face Presbiteri, ci s fie întregi la toate m dularele i neprih ni i: «Că ă ş ă ţ ă tot omul în care este prihan nu se va apropia: omul cel orb, sau celă

chiop, sau cel cu nasul t iat, sau cel cu urechea t iat . Sau omul, a c ruiş ă ă ă ă mân este rupt , sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu ochii urduro i, sauă ă ş

codicii titlul 5 a ez mânt 21 a c r ii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. Iar credincio iiş ă ă ţ ş unul asupra altuia m rturisesc. Iar A ez mântul Apostolilor Cartea 2 Cap 8 zic s nuă ş ă ă r mân nepedepsit martorul relelor; adic cel nedrept i mincinos. Precum i Parimiastulă ă ă ş ş aceasta i o zice, de la care i Apostolii s- au împrumutat. Iar Hrisostom (în cuvântul c treiş ş ă robii au introdus p catul) zice întru pâra celui ce a oc rât, sau a b tut pe tat l s u, ajungeă ă ă ă ă f r alt dovad m rturia a singur tat lui s u. i dup dreptate, pentru c niciodat tat l s-ă ă ă ă ă ă ă Ş ă ă ă ăar face pârâ i fiului s u, care i banii i averile, de multe ori i însu i via a voie te a o daş ă ş ş ş ş ţ ş pentru fiul s u, dac ocara ce a f cut asupr i fiul nu ar fi fost adev rat i covâr itoare. Iară ă ă ăş ă ă ş ş Neara 123 a lui Iustinian, i cea 76 a în eleptului Leon rânduiesc, c Presbiterii i Diaconiiş ţ ă ş de vor m rturisi minciun în pricin de bani i din afar , f r a jura, s se argosasc treiă ă ă ş ă ă ă ă ă ani, i s se închid în m n stire. Iar de vor i jura, s se cateriseasc de Preo ie. Iar înş ă ă ă ă ş ă ă ţ pricin de vinov ie i Bisericeasc de vor m rturisi minciun s se cateriseasc , i s seă ăţ ş ă ă ă ă ă ş ă închid în m n stire.ă ă ă

88

cu albea , sau omul întru care este râie s lbatic , sau pecingine, sau cuţă ă ă un bo .» [Levitic 21: 18- 20] Ci i dac dup Preo ie ar fi dobândi t în trupş ş ă ă ţ vreo meteahn de acest fel, înceteze de a Ierurghisi (adic de a lucra celeă ă sfin ite). Iar Legea cea nou a Darului Evangheliei, metehne de acest fel, iţ ă ş ciuntiri ale trupului, nu le socote te ca opritoare de preo ie. Ci mai vârtosş ţ cere de la dân ii a- i avea sufletul curat de toat spurc ciunea. Pentruş ş ă ă aceasta i Canonul acesta zice, dac cineva î i are ochiul v t mat, adicş ă ş ă ă ă de este cu un ochi, sau încruci at, sau scurt la vedere, sau are stricatş piciorul, adic de este chiop, sau de are vreo alt ciuntire i v t mare deă ş ă ş ă ă acest fel la trup, care nu opre te spre a se lucra lucr rile cele sfin ite; iş ă ţ ş de este vrednic cel ce le are acestea a se face Episcop, s se fac . Deă ă vreme ce ciuntirea trupului nu- l face pe el nevrednic, ci spurc ciuneaă sufletului cea din p cat.ă

CANON 78

Iar surd fiind i orb, s nu se fac Episcop, nu ca un spurcat, ci caş ă ă s nu se împiedice cele Biserice ti.ă ş

TÂLCUIREC cel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prindeă

cele sfinte, sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se gl suiesc de norod?ă Însemneaz îns c cel ce a asurzi t dup Preo ie, sau a orbit, nu se cade aă ă ă ă ţ se caterisi de dânsa. C fapt nemilostiv este una ca aceasta. Că ă ă ă politiceasc lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: c cel orb i aă ă ş judeca poate, i nu se scoate din Singlit. Alt st pânire îns nu ia, ciş ă ă ă r mâne în ceea ce a avut mai - nainte de patimă ă 95 .

CANON 79

De are cineva demon, Cleric s nu se fac . Dar nici împreun cuă ă ă cei Credincio i s se roage. Iar cur indu - se s se primeasc . i de vaş ă ăţ ă ă Ş fi vrednic s se fac . [Sobor 6: 60; Tim: 2, 3, 15]ă ă

TÂLCUIREFiecare îndr cit ca un necura t se judec . Fiindc d presupus că ă ă ă ă

pent ru mâr via vie ii sale, s - a dat slobozenie diavolului i a intrat într -şă ţ şînsul. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în Cler?” De vreme ce vasul lui putred mir nu i se încredin eaz , dup Teologul Grigorieţ ă ă 96 .

95 Pentru aceasta i Valsamon la întrebarea i r spunsul 23 c tre Marcu al Alexandriei,ş ş ă ă împreunând aceste dou Canoane Apostole ti, cel 77 zic i acest 78 zice: Neoprit să ş ş ă Ierurghiseasc cel ce are oarecare neputin i meteahn trupeasc . Iar dac din pricinaă ţă ş ă ă ă neputin ei se opresc lucr rile preo iei, încetez neputinciosul de sfin ita lucrare, nu seţ ă ţ ţ înstr ineaz îns i de dreg torie, ci mai vârtos unul ca acesta va afla milostivire, i vaă ă ă ş ă ş dobândi cinstea cea mai dinainte, va avea îns i cele spre îndestularea vie ii i celelalte,ă ş ţ ş dup obiceiul de mainainte.ă96 Însemneaz îns c cei ce se îndr cesc ori totdeauna ori în vremi, de se primejduiesc spreă ă ă ă moarte, neap rat trebuie a se împ rt i cu chipul ce va socoti Preotul. C ci, dac cei ce seă ă ăş ă ă afl în p cate de moarte i se poc iesc, în vremea mor ii se iart de c tre milostivireaă ă ş ă ţ ă ă Bisericii, dup Canonul al 5- lea al sfântului Grigorie Nissis, i dup ale altora, a se împ rt iă ş ă ă ăş cu Sfintele Taine, pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în c l toria lui, cu cât maiă ă vârtos cei ce se îndr cesc se cade a se împ rt i, care de multe ori i f r a c dea în p cateă ă ăş ş ă ă ă ă de moarte, pentru necuprinse judec ile lui Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul?ăţ A i derea i dac cei îndr ci i în vreme când p timesc, se vor arunca în pr p stii, sau cu altş ş ş ă ă ţ ă ă ă chin se vor omorî, se cade a li se cânta i a se pomeni i de preo i a se îngropa, pentru c nuş ş ţ ă au fost în mintea lor, ci afar de minte i de diavolul purta i; dup Canonul 14 al luiă ş ţ ă

89

CANON 80

Cel ce din via a p gâneasc a venit (c tre noi), i s - a botezat, sauţ ă ă ă ş din petrecere mâr av , nu este drept îndat a se prohirisi Episcop. Cş ă ă ă nedrept lucru este, cel ce înc n- a ar tat cercare, a fi altora înv tori,ă ă ăţă f r numai de se va face aceasta dup Dumnezeie sc Har. [Soborul 1: 2;ă ă ă Sobor 1 i 2: 17; Neo: 12; Sard: 10; Lao: 3; Chiril: 4]ş

TÂLCUIRE Canonul acesta rânduie te, c nu este drept a se face Episcop îndat ,ş ă ă

acela ce ori din p gâni i necredincio i va veni la binecinsti toarea credină ş ş ţă i se va boteza, ori de la via mâr av i înr ut it ar veni la poc in ,ş ţă ş ă ş ă ăţ ă ă ţă

precum este în a comedian ilor, i a m sc ricilor, i a celorlal i de acestţ ş ă ă ş ţ fel 97 c nedrept lucru i gre it a se face, înv tor al celorlal i, care esteă ş ş ăţă ţ Episcopul, cel ce înc nu a dat ispit i dovad , de este s n tos după ă ş ă ă ă ă credin , i neprih nit dup via . C ispitirea aceasta are trebuin deţă ş ă ă ţă ă ţă vreme, i în pu in vreme nu se poate da. F r numai atunci se poateş ţ ă ă ă prohirisi, de se va face descoperire pentru dânsul din Dumnezeiesc Har, precum s- a f cut Apostolului Anania pentru Pavel, când a zis Domnulă c tre dânsul în vedenie: «Mergi, c Vas de alegere îmi este acesta, de aă ă purta Numele meu înaintea neamurilor, i a împ ra ilor, i a fiilor luiş ă ţ ş Israil.» 98 [Fapte 9: 15]

CANON 81

Am zis, cum c nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se puneă pe sine i în ocârmuiri publice, ci s se îndeletniceasc la trebuin eleş ă ă ţ Biserice ti. Deci ori s se supun a nu o face acesta, ori s seş ă ă ă

Timotei. „Pe lâng acestea dac cel îndr cit nu se va cur i de demon (nebotezat fiind) nuă ă ă ăţ poate a se boteza; iar în primejdie de moartea fiind, dup Canonul al 2- lea al lui Timotei să ă se boteze. i dac în vremea mor ii se boteaz , iat dar c în vremea mor ii se i iart a seŞ ă ţ ă ă ă ţ ş ă împ rt i. i de se îndr ce te muierea atâta, încât i cu lan uri a se lega, nu poate b rbatul aă ăş Ş ă ş ş ţ ă o desp r i; preacurvie mijlocind la aceasta dup Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine îns să ţ ă ă ă

tim c , dup marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica 4 a Sfântului mare Post) în douş ă ă ă chipuri demonii ispitesc pe oameni ori dup lucrare, nev zut adic i dinafar ; dup careă ă ă ş ă ă chipuri pe to i oamenii îi sup r cu n v lirile gândurilor i ale patimilor.” Ori dup fiin ,ţ ă ă ă ă ş ă ţă adic ar tat i din l untru, precum la cei ce se îndr cesc. C dup fiin în oarecare chipă ă ş ă ă ă ă ţă intrând într - în ii demonii i alc tuirea trupului pref cându - o, i mai ales creierii, i peş ş ă ă ş ş ace tia st pânindu - i, îi fac pe tic lo ii afar din sine. Pentru aceasta i despre Iuda esteş ă ă ş ă ş scris, c a intrat într - însul satana, st pânindu - l pe el, dinafar oarecum mainainte fiind, iă ă ă ş prin cuget ri lovindu- l.ă97 Ci i ofi eri nu se cuvine a se face clerici, ca s nu urmeze ocar i prihan Bisericii luiş ţ ă ă ş ă Dumnezeu dup Cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 Cap 27.ă98 Precum s- a f cut la sfântul Ambrozie Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorită în cartea a patra Cap 6 al Biserice tii Istorii zicând: „Acestea aflându - le împ ratul aş ă poruncit ca îndat s se înve e credin a, i s se boteze, i s Hirotoniseasc b rbatul acelă ă ţ ţ ş ă ş ă ă ă vrednic de laud … C a socotit a fi Dumnezeiasc alegere încredin ându - se dină ă ă ţ congl suirea celor ce din potriv cugeta (adic a necredincio ilor), înc i Socrat scrieă ă ă ş ă ş pentru dânsul în Cartea a 4- a cap 30 a Biserice tii Istorii, c împ ratul mirându - se deş ă ă unirea norodului la un cuget, i cunoscând ceea ce s- a f cut lucru al lui Dumnezeu, a ar tatş ă ă Episcopilor s slujeasc lui Dumnezeu celui ce porunce te s - l Hirotoniseasc . i Sozomenă ă ş ă ă Ş în cartea a asea capul 24 a în eles pentru unirea Bisericii celei din Mediolan c Dumnezeuş ţ ă îl încununeaz cu acestea (c alegerea norodului este descoperire Dumnezeiasc ). Scrie încă ă ă ă acesta i Sozomen i pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, cum c fiind încş ş ă ă îmbr cat cu podoaba Sfântului Botez, s- a vestit cu ob teasc alegere a soborului, Episcop ală ş ă Constantinopolului, în loc de Ighemon al cet ii Samosatelor. i a adaug c nu s- aăţ Ş ă ă întâmplat acestea f r descoperire Dumnezeiasc . Cartea 7 cap 8 a Biserice tii Istorii.ă ă ă ş

90

cateriseasc . C nimenea poate a sluji la doi Domni, după ă ă Dumnezeiasca porunc . [Apost: 6, 83; Sobor 4: 3, 7; Sobor 7: 10; Soboră 1 i 2: 11; Cart 18]ş

TÂLCUIREi Canonul acesta asemenea cu cel al 6- lea opre te pe cei Ierosi i aŞ ş ţ

nu se împletici în lucruri lume ti, zicând: Am zis (dup Canonul 6 alş ă nostru adic ), cum c nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorîă ă pe sine i în politice ti i lume ti purt ri de grij i ocârmuiri, ci s seş ş ş ş ă ă ş ă îndeletniceasc în slujbele, i trebuin ele Bisericii. Deci ori s se îndupleceă ş ţ ă a nu o face aceasta de acum înainte; sau de nu de se va îndupleca, s seă cateriseasc . «Pentru c nimenea poate a sluji la doi Domni, i a pl ceaă ă ş ă amândoura, dup cuvântul Domnului.» [Matei 6: 24; Luca 16: 13]ă

CANON 82

Slugile în cler a se prohirisi f r de socotin a st pânilor, nu d mă ă ţ ă ă voie, pentru mâhnirea st pânilor celor ce - i au. C una ca aceasta faceă ă r sturnare caselor. Iar dac cândva s - ar ar ta sluga vrednic spreă ă ă ă hirotonie de treapt , precum s- a ar tat i Onisim al nostru, i- l voră ă ş ş ierta st pânii, i- l vor slobozi, i- l vor scoate din cas , fac - se. [Soboră ş ş ă ă 4: 4; Sobor 6: 85; Gan: 3; Cartagina: 73, 90; Vasilie 40, 41, 42; Epistolia c tre Filimon]ă

TÂLCUIRENu se cade a face cineva cele ce se fac altora, pricin de sminteal iă ă ş

de scârb . Iar pricin de sminteal i de scârb se face, a hirotonisi cinevaă ă ă ş ă rob f r de socoteala st pânului s u. Pentru aceasta i Canonul acestaă ă ă ă ş opre te acest lucru, zicând: Nu iert m a se înainta robi la Cler, i laş ă ş Preo ie, f r de socoteala st pânilor lor, pentru ca s nu scârbim pe însu iţ ă ă ă ă ş st pânii lor. Pentru c lucrul acesta case întregi r stoarn . (C poate robulă ă ă ă ă acel sorti t s fi fost, sau chivernisitor casei st pânului s u, sau s fi fostă ă ă ă Epistat al dughenei lui, sau bani ai st pânului s u s fi avut în mâinileă ă ă sale, i pentru toate acestea hirotonia lui ar fi pricinui t scârb st pânuluiş ă ă s u. Iar dac robul s- ar ar ta vrednic de hirotonie, precum s- a ar tat iă ă ă ă ş Onisim al nostru, trebuie Episcopul s împ rt easc lucrul st pânuluiă ă ăş ă ă lui, i dac acela va primi i se va învoi, i prin gura a doi sau a treiş ă ş ş martori îl va slobozi pe el dup Canonul 85 al Soborului al 6- lea i- l vaă ş trimite pe el din casa sa spre semnul deplinitei slobozenii, atunci hirotoniseasc - se. A a a f cut i Pavel, nu a voit s in pe Onisim robul,ă ş ă ş ă ţ ă cu toate c l- a g sit pe el îndemânatic în slujba propov duirii, ci l- aă ă ă trimis c tre Filimon st pânul lui. Dar nici în m n stiri se cade a se primiă ă ă ă robii spre a se face monahi, f r de socotin a st pânului lor, după ă ţ ă ă Canonul 4 al soborului al 4- lea. i roag înc i care f r voia st pânuluiŞ ă ă ş ă ă ă s u s- ar m rit, curve te, dup Canonul 40 i 42 al lui Vasilie. Pentru că ă ş ă ş ă dup acesta, tocmelile i f g duin ele celor ce sunt supu i sub st pâniă ş ă ă ţ ş ă nici o încredin are au. i dup Canonul 41 al acestuia i, nunta care s- arţ Ş ă ş face f r de voia st pânului, a v duvei muieri, se dezleag , dac acela nuă ă ă ă ă ă voie te. Pentru aceasta i Soborul cel din Gangra cu Canonul 3ş ş anatematise te pe acela, ci pent ru pricinuirea Dumnezeie tii cinstiriş ş înva pe rob s defaime pe st pânul s u, i s se dep rteze de la slujbaţă ă ă ă ş ă ă

91

lui. Iar dup Canonul 73 al Soborului din Cartagina, slobozirile robilor seă cade a se propov dui în Biserică ă 99 .

CANON 83

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste z bovindu - se iă ş vrând amândou a le inea, Romana, i Ieraticeasca ocârmuire,ă ţ ş cateriseasc - se. C cele ale Chesarului, Chesarului, i cele luiă ă ş Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Sobor 7, 10; Sobor 1 i 2: 11; Cartagina:ş 18]

TÂLCUIREi între alte Canoane Dumnezeie tii Apostoli opresc pe cei Ierosi i deŞ ş ţ

a ocârmui lucruri mirene ti, i de a primi lume ti pur t ri de grij , dar iş ş ş ă ă ş întru acesta asemenea o fac aceasta zicând: oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, se îndeletnice te la oaste; adic , nu în întrebuin area armelorş ă ţ

i a r zboaielor, ci în orcârmuirea lucrurilor ost e ti. Precum, laş ă ăş ş împ r irea merinzilor osta ilor, la primirea hranelor lor, i la alteă ţ ş ş chivernisiri ca acestea. Deci oricare, zice, se îndeletnicesc la unele ca acestea, i va s le aib amândou , i st pânirea împ r teasc roman , iş ă ă ă ş ă ă ă ă ă ş ocârmuirea Ieraticeasc i Bisericeasc , precum am zice, i st pânirea dină ş ă ş ă afar i st pânirea din l untruă ş ă ă 100 , unul ca acesta, de nu va înceta din

99 Însemneaz c supu i dup legi, se zice de patru feluri. Sau dup noroc, precum robiiă ă ş ă ă c tre st pâni. Sau dup fire, precum fiii c tre p rin i. Sau dup nunt , precum femeia c treă ă ă ă ă ţ ă ă ă b rbat, i dimpotriv c tre femeie; sau dup scrisoare, precum solda ii c tre Voievoziă ş ă ă ă ţ ă (adaug unii i a cincia supunere, Duhovniceasc alc tuire, care au ascult torii c tre Stare iiş ă ă ă ă ţ lor). Deci despre supunerea muierii c tre b rbat, i a b rbatului c tre muiere, veziă ă ş ă ă subînsemnarea Canonului 48 al Soborului 6, iar despre supunerea fiilor c tre p rin i veziă ă ţ subînsemnarea 27 al Soborului al 4- lea i subînsemnarea Canonului 42 al celui dinş Cartagina. i Canonu 38 al lui Vasilie. Iar despre supunerea robilor c tre st pâni (în parteŞ ă ă îns i despre supunerea osta ilor c tre Voievozi) vorbim aici. Deci Nearaoa în elptului Leonă ş ş ă ţ cea 9, 10 i 11 rânduiesc, c robul cel ce dup ne tiin a st pânului s u se va face Cleric, sauş ă ă ş ţ ă ă Monah, sau Episcop, de a fost fugar de la el, pân în trei ani s se caute de c tre st pânulă ă ă ă s u, i aflându - se s se întoarc iar i i s fie rob. Iar de ar fi fost ar tat lui, i s- a f cută ş ă ă ăş ş ă ă ş ă Cleric, sau Monah, rânduie te s se cear numai pân la un an. Iar Fotie Titlul 1 Cap 36 zice,ş ă ă ă c dup a ez mântul 36 al titlului al 3- lea al C r ii 1 a Codicei: robul nici dup socotin aă ă ş ă ă ţ ă ţ st pânului se face Cleric, de nu se va slobozi mainainte, iar a ez mântul al 2- lea al titluluiă ş ă din Nearale legiuie te, c de au tiut st pânul când robul se face Cleric, i nu a zisş ă ş ă ş împotriv , se sloboze te. i Mihail înc Ataliotul în Sinopsul (adic în adunare) Titlul 3 zice,ă ş Ş ă ă c se sloboade robul, dac tia st pânul s u când se Hirotonisea, i a t cut. Acela iă ă ş ă ă ş ă ş a ez mânt zice, c Episcopia, i pe robi îi sloboade din supunerea st pânilor lor; i peş ă ă ş ă ş osta i din a Voievozilor lor, dac adic se va face cu voia înaltei st pâniri. Însemneaz însş ă ă ă ă ă pe lâng acestea, c legea zice c , de se întreab cineva, i nu zice împotriv ci tace, i ar fiă ă ă ă ş ă ş lucru despre care se întreab spre folosul s u, se socote te în loc de înduplecare, iar de esteă ă ş spre paguba sa, se ia în loc de t gad . Îns cel ce a tiut Hirotonia robului s u, i nu a zisă ă ă ş ă ş împotriv , cu toate c este spre paguba sa lucrul, se ia îns în loc de c s- a învoit, i aceastaă ă ă ă ş este osebit pentru slobozenia celui ce s- a f cut cleric. A a se scrie în scolia lui Valsamonă ă ş cea la Titlul 1 Cap 36 în Pravila lui Fotie. Înc dup Armenopul Cartea 1 Titlul 18 seă ă sloboade robul de va muri st pânul s u, f r a face diat . Cel ce se cump r de la r zboaieă ă ă ă ă ă ă ă de este avut, s - i deie pre ul s u, i s se r scumpere. Iar de este s rac, s slujeasc treiă ş ţ ă ş ă ă ă ă ă sau cinci ani pe cel ce l- a cump rat, i a a s se sloboade. Se sloboade i acela ce cu tireaă ş ş ă ş ş st pânului s u s- a f cut osta , sau monah, sau cleric. Iar robii cei ce vor l sa nevoin aă ă ă ş ă ţ Cinului dup ce s- au f cut monahi, i vor veni la alt petrecere, s se fac iar i robi, după ă ş ă ă ă ăş ă Cartea a 4- a Titlul 1 Cap 11 Tema 13, însemneaz îns pe lâng aceste, c de dou feluriă ă ă ă ă sunt robii. Unii se nasc robi, câ i s- au n scut din robi, iar al ii se fac, câ i se robesc de o tiri.ţ ă ţ ţ ş Iar cei ce slujesc cu plat la st pâni, nu sunt robi, ci slugi n imite.ă ă ă100 În dou se împarte st pânirea i încep toria. Alta este lumeasc , pe care o a încredin ată ă ş ă ă ţ Dumnezeu împ ra ilor, i st pânitorilor. Iar alta Duhovniceasc , care o a încredin ată ţ ş ă ă ţ Dumnezeu Arhiereilor i suflete tilor Iconomi. Îns una alteia este potrivnic . C una esteş ş ă ă ă

92

aceste, s se cateriseasc . Pentru c lucrurile i st pânirile Chesarului, iă ă ă ş ă ş ale împ ratului, Chesarului se cuvine a se da. Adic , la oameni din afar iă ă ă ş împ r te ti. Iar lucrurile i st pânirile lui Dumnezeu, asemenea luiă ă ş ş ă Dumnezeu se cuvine a se da. Adic la oameni Dumnezeie ti iă ş ş Duhovnice ti, precum sunt Episcopii, i Presbiterii, i Diaconii.ş ş ş

CANON 84

De va oc rî cineva pe împ ratul; sau pe st pânitorul f ră ă ă ă ă dreptate, s ia pedeaps . i de va fi Cleric adic , s se cateriseasc , iară ă Ş ă ă ă de va fi mirean, s se afuriseasc .ă ă

Mosaiceasca Lege zice, «pe mai marele norodului t u nu- l vei gr i deă ă r u» [Ie irea 22: 28], iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire, cinste teă ş ş pe împ ratul [1 Petru 2: 17]. Iar Pavel porunce te s ne rug m pentruă ş ă ă împ ra i i pentru to i cei ce sunt cu covâr ire, m car i necredincio i deă ţ ş ţ ş ă ş ş ar fi [1 Timotei 2: 2]. Iar aici Apostoli de ob te zic. Iar ocar la împ ra i seş ă ă ţ socotesc mustr rile cele mai aspre. Oprind îns Canonul pe cel ceă ă oc re te pe împ ratul f r drepta te, dup ceea ce se tace a l sat să ş ă ă ă ă ă ă în elegem din deosebire, c , de vor fi împ ra ii sau st pânitorii p gâni,ţ ă ă ţ ă ă sau vor p c tui, se iart a- i must ra pe ei aici, c rora li se cuvine a must raă ă ă ă ni te fe e ca acestea. Dar îns nici cel ce a oc rât, se cuvine a se pedepsiş ţ ă ă îndată 101 . Vezi subînsemnarea 55 Apostolesc.

CANON 85

p mânteasc , iar alta cereasc . Una poart sabie i omoar ; iar cealalt cu blânde e iart iă ă ă ă ş ă ă ţ ă ş îmbiaz . Pentru aceasta i Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împ r iei, i altele hotareleă ş ă ăţ ş Presbiteriei, Împ ratul are încredin ate acestea de aici, iar eu cele Cere ti.” (Eu când zic, peă ţ ş Preotul zic.) Împ ratului trupul i s- a încredin at, iar Preotului sufletul. Împ ratul r m i uriă ţ ă ă ăş ţ de bani iart , iar Presbiterul datorii de p cate. Acela sile te, acesta mângâie. Acela pe armeă ă ş sim itoare, acesta arme duhovnice ti. (Cuvânt 4 la Ozia Tom: al 5- lea foaia 149). Aceasta iţ ş ş necuviin urmeaz dac sau împ ratul va îndr zni a intra în Sfântul Altar, sau Arhiereul aţă ă ă ă ă împ r i i a încinge sabie. Precum o a p it aceasta Uria ul cel cu dou coarne al Romei,ă ăţ ş ăţ ş ă Papa zic. Carele pe lâng aceasta c este din l untru i dup Duh Arhiereu, va s fie dină ă ă ş ă ă afar , i dup trup împ rat. Se blagosloveasc i s omoare, s ie cârja cea p storeasc iă ş ă ă ă ş ă ă ţ ă ă ş sabia cea ucig toare. Amestecare neamestecat , i groz vie str in ! Vad dar însu i c seă ă ş ă ă ă ă ş ă afl c lc tor al Apostolescului acestuia Canon, i caterisirii se supune vrând a le avea peă ă ă ş amândou ; i st pânirea Romaniceasc ; i ocârmuirea Ieraticeasc . C tre aceastaă ş ă ă ş ă ă preatrebnice sunt cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, c tre Constantin zice. (La Atanasie înă Epistolia cea c tre cei ce pretutindenea se nevoiesc la via a monahiceasc ) „ ie Dumnezeuă ţ ă Ţ i- a încredin at împ r ia, nou ne- a încredin at cele ale Bisericii. i precum cel ce ar r piţ ţ ă ăţ ă ţ Ş ă

st pânirea ta, se împotrive te lui Dumnezeu cel ce o a rânduit; a a teme- te i tu ca nuă ş ş ş cumva tr gând la sine i cele ale Bisericii, s te faci vinovat unei mari vinov ii. C scris esteă ţ ă ăţ ă da i înapoi cele al Chesarului, Chesarului; i cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci niciţ ş nou ne este ierta a st pâni pe p mânt (ce ar avea a zice c tre acestea Papa cel ce cuă ă ă ă amândou chipurile st pâne te?), Nici tu o împ rate ai st pânire a t mâia.ă ă ş ă ă ă101 Pentru a se îmblânzi împ ra ii i st pânitorii, i a fi iubitori de oameni c tre oc râtoriiă ţ ş ă ş ă ă lor, ieie pild de la marele Constantin, i de la marele Teodosie. C Constantin, fiindcă ş ă ă oarecare a împro cat chipul lui cu pietre, i îl îndemnau prietenii s - i pedepseasc . Elş ş ă ă pip indu- i fa a, i zâmbindu - se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nic ieri pe frunteaă ş ţ ş ă mea v z c s- au f cut ran , ci s n tos îmi este capul, i toat fa a. (Hrisostom în Cuvântulă ă ă ă ă ă ş ă ţ 20 la Andriante tom al 6- lea) iar Teodosi cu toate c Antiohienii i- au oborât Icoana, i alteă ş necuviin e i- au f cut. Dup ce a mers îns Flavian al Antiohiei, i l- a rugat, atât s- aţ ă ă ă ş îmblânzit, încât a zis c tre dânsul: i ce lucru mare i de mirarea este de vom ierta celor ceă Ş ş neau oc rât, oameni i ei fiind, când St pânul lumii rug pe P rintele s u pentru cei ce l-ă ş ă ă ă ăau r stignit pe el zicând, iart - le lor, c nu tiu ce fac. (Hrisostom întru acela i, foaia 602.)ă ă ă ş ş

93

Fie vou tuturor Clericilor i mirenilor C r i vrednice de cinstireă ş ă ţ i sfinte: ale Testamentului celui vechi adic , ale lui Moise cinci,ş ă

Facerea, Ie irea, cea Leviticeasc , Numeri, a doua Lege. A lui Isus Naviş ă una, a Judec torilor una. A lui Ruth una. A Împ ra ilor patru.ă ă ţ Paralipomena din Cartea zilelor dou . Esdra dou . Estera una, aă ă Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solomon trei, Pildele, Eclesiastul, i Cântarea Cânt rilor; a Proorocilorş ă dou sprezece: Una a lui Isaia; una lui Ieremia; una a lui Iezechiil; unaă a lui Daniil. Din afar îns mai adaug - se vou a înv a tinerii vo tri,ă ă ă ă ăţ ş în elepciunea a mult înv atului Sirah. Iar ale noastre, adic ale Nouluiţ ăţ ă Testament, Evanghelii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, i aş lui Ioan. Patrusprezece Epistolii ale lui Pavel. Dou Epistolii ale luiă Petru. Ale lui Ioan trei. A lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement dou Epistolii. i a ez mânturile cel prin mine Clement în opt c r iă Ş ş ă ă ţ progl suite c tre voi Episcopii (care nu trebuie a se publica c tre to iă ă ă ţ pentru cele într- însele tainice) i faptele noastre al Apostolilorş 102 . [Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]

TÂLCUIREDup ce au înv at Apostolii i au legiuit prin sfin itele lor Canoaneă ăţ ş ţ

în ce chip se cuvine atât Clericii, cât i de ob te to i mirenii cre tini în aş ş ţ ş vie ui în lume; în sfâr it înva , i care c r i se cade a le citi. i C r ileţ ş ţă ş ă ţ Ş ă ţ adic cele ne Canonisite i minciunosupra scrise au înv at în Canonul loră ş ăţ al 60- lea s nu le citim. Iar cele Canonisite i sfinte prin Canonul acestaă ş ne înva pe noi s le citim, pe care le i num r , precum aici se v d.ţă ă ş ă ă ă Pomene te îns C r ile acestea i Soborul cel din Laodiceea în Canonul 60ş ă ă ţ ş

i cel din Cartagina în Canonul 32 dar i marele Atanasie în pr znuitoareaş ş ă sa Epistolie a 39. i Grigorie Teologul în stihurile sale, i Amfilohie alŞ ş Iconiei prin Iamvice ti stihuri. Deci marele Atanasie în pomenita Epistolieş în dou despar te toate C r ile vechii Scripturi: în cele Canonisite, i înă ă ţ ş cele ce sunt de citit. i Canonisite adic învechei Scripturi zice c suntŞ ă ă dou zeci i dou de C r i, dup num rul Literelor Evreice ti (precumă ş ă ă ţ ă ă ş aceasta o zice i Teologul Grigorie, i Dumnezeiescul Ioan Damaschin)ş ş care sunt acestea: 1. Facerea, 2. Ie irea, 3. Leviticul, 4. Numeri, 5. A douaş lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judec torii, 8. Ruth, 9. Cea întâi i a doua aă ş Împ ra ilor împreun (care i Samuil se numesc de Evrei. Iar cea a 3- a iă ţ ă ş ş 4- a a împ ra ilor: 1 i 2 a împ ra ilor se numesc), 10. Cea a treia i aă ţ ş ă ţ ş patra a Împ ra ilor, 11. Întâia i a doua împreun Paralipomenon (adic aă ţ ş ă ă r m i elor), 12. a lui Esdra întâi i a doua împrun , 13. Psalmii, 14.ă ăş ţ ş ă Paremiile (adic Pildele), 15. Eclesiastul, 16. Cântarea Cânt rilor, 17. Iov,ă ă

102 Însemneaz îns c în multe c r i manuscrise i tip rite, i mai ales în Sinopsul lui Alexieă ă ă ă ţ ş ă ş Arestin, se v d i alte Canoane suprascrise, unele în numele lui Petru, iar altele în numeleă ş lui Pavel, care nu se cade a le primi, ci a le lep da ca neadev rate, i minciunosuprascrise,ă ă ş c ci i sfântul de toat lumea al 6- lea Sobor în Canonul 2 pe singure aceste 85 le prime te,ă ş ă ş ca adev rate Canoane al Apostolilor. Iar pe celelalte minciunoscrise le socote te. Însă ş ă fiindc Grigorie Episcopul Pisinuntei a zis în sfântul al 7- lea Sobor, c adunarea Apostoliloră ă ceea ce s- a f cut în Antiohia (din nou Canonane ale sale, care se afl în Bibliotecaă ă ă Chesariei Palestinei ce se f cuse de Mucenicul Pamfil, precum însemneaz Apusenii) înă ă Canonul s u al 8- lea au rânduit a nu se mai am gi întru idoli cei ce se mântuiesc, ciă ă împotriv s închipuiasc Dumnezeu b rb tescul i preacuratul Chip al lui Hristos. Pe acestă ă ă ă ă ş Canon al Apostolilor, zic, îl primim, i pentru c Soborul al 7- lea l- au primit, i pentru cş ă ş ă se congl suie te, cu vechile Istorii. Fiindc i femeia ceea ce i- a fost curs sângeă ş ă ş vindecându - se de Mântuitorul a afierosit stâlp în Paneáda precum istorise te Eusebie carteaş 7 cap 8 pe care l- a sf râmat Iulian, precum zice Sozomen Cartea 3, Cap 1 i Nichifor Carteaă ş 10, cap 30 (la Dositei în Dodecavivlion foaia 18) vezi i la Prolegomena Apostole tilorş ş acestora Canoane.

94

18. Proorocii cei mici dousprezece care se numesc o Carte, 19. Isaia, 20. Ieremia împreun i Plângerile, i Baruh, i Epistolia, 21. Iezechiel, 22.ă ş ş ş Daniil. Iar c r i ce se citesc de cei ce de curând se Catehisesc sunt acestea:ă ţ În elepciunea lui Solomon, care i preaîmbun t it (virtoase) se ziceţ ş ă ăţ ă dup Evsebie (Cartea 11, Cap 7 despre Evangheliceasca preg tire)ă ă în elepciune lui Sirah, care i aceasta pe preaîmbun t it se zice dupţ ş ă ăţ ă ă Gheorghe Singhelul. (Însemneaz îns c Sirah la Apuseni se nume teă ă ă ş Bisericesc) Estir, Iudit, i Tovias. Dar însemneaz c i Cartea Estirei unaş ă ă ş fiind, cu c r ile cele Canonisite împreun se num r , precum i Canonulă ţ ă ă ă ş acesta Apsotolesc între cele Canonisite pe aceasta o num r , i Soborulă ă ş cel din Laodiceea, i cel din Cartagina. Ci i în elpciunea lui Solomon, iş ş ţ ş Iudith, i Tobit, împreun se num r cu c r ile cele canonisite de Soborulş ă ă ă ă ţ cel din Cartagina. Canonice ti c r i îns se socotesc de Canonul acestaş ă ţ ă Apostolesc, i C r ile cele trei ale Macabeilorş ă ţ 103 . Iar C r i Canonice ti aleă ţ ş Scripturii celei noi sunt acestea: Evangheliile cele 4, Faptele Apostolilor, Cele apte Sobornice ti Epistolii, adic a lui Iacov una, a lui Petru dou ,ş ş ă ă ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, i Apocalipsa.ş Despre care m car c zice Dumnezeiescul Amfilohie în stihurile celeă ă Iamvice ti, c mul i cu adev rat o judec a fi cu adev r a lui Ioanş ă ţ ă ă ă (Evanghelistului), iar cei mai mul i o judec ca o neadev rat . Înc ca oţ ă ă ă ă Carte Canonisit pe aceasta o prime te Soborul cel din Cartagina Canonă ş 30. i marele Atanasie în mai - nainte zisa Epistolie cea 39. iŞ Ş Dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, tainic privire pe aceasta numindu -ăo, i scoliastul sfântului Dionisie Dumnezeiescul Maxim, la multe locuriş din scoliile sale de aceasta pomene te. i Dumneezeiescul Ieronimş Ş zicând - o pe aceast Cartea cea mai înalt a lumii. Iar de i Teologulă ă ş Grigorie aceasta nu o nume te în stihurile sale; ci întru alc tuitorul s uş ă ă

103 Însemneaz c al ii num r pe Daniil cu Iezechiel o carte, i a a împlinesc pe 22 num r aă ă ţ ă ă ş ş ă Evraicescului Alfavit. Iar Sinodul din Laodiceea, num r pe Ruth cu Judec torii o carte, iă ă ă ş a a împline te pe al 22- lea num r. Care este i mai bun, fiind încredin at de Sinod. A aş ş ă ş ţ ş dar nedrept este i gre it irul i rânduiala i cunoscut de to i i tip rit , în care se află ş ş ş ş ş ă ţ ş ă ă ă c r ile vechiului Testament, pentru multe pricini. Întâi pentru c are desp r it în două ţ ă ă ţ ă cartea lui Estir, a ezând o parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, în vreme ceş Apostolescul acesta Canon, o carte l murit o nume te, i al 60- lea a celui din Laodiceea iă ş ş ş al 30- lea din Cartagina, i marele Atanasie i Amfilohie, a i derea o carte o num r . Alş ş ş ş ă ă doilea fiindc i a lui Ezdra cel 2 c r i în dou deosebite p r i le a eaz , pe una adic în celeă ş ă ţ ă ă ţ ş ă ă canonizate, iar pe alta în cele apocrife, în vreme pe acestea dou c r i ca una le num r iă ă ţ ă ă ş aceste Apostolesc Canon, i Sinodul din Laodiceea, i din Cartagina, i marele Atanasie, iş ş ş ş Teologul Grigorie, i sfântul Amfilohie. Al treilea fiindc pe Baruh, i pe Epistolia lui Ieremiaş ă ş le desp r e te de Profeticeasca carte a lui Ieremia, i le num r cu cele apocrife, în vreme ceă ţ ş ş ă ă Sinodul din Laodiceea i marele Atanasie o carte le num r pe tustrele acestea (pentru ceş ă ă Sinodul din Laodiceea, scrie în num r multoratec Epistoliile lui Ieremia, în vreme ce unaă numai se afl , precum i Atanasie Epistolie în num r singuratic o nume te? M mir!). Ală ş ă ş ă patrulea c pe acele trei c r i ale Macabeilor între cele apocrife le num r pe careă ă ţ ă ă Apstolescul acesta Canon le nume te Canonice. Al cincilea fiindc pe Cartea lui Neemia oş ă num r între cele Canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de c treă ă ă Apostolescul acesta Canon, nici de c tre Sinodul din Laodiceea, nici de c tre cel dină ă Cartagina, nici de c tre marele Atanasie, sau de Grigorie i de Amfilohie. Al aselea iă ş ş ş fiindc în oarecare edi ii nume te apocrife pe c r ile cele ne Canonizate, în vreme ceă ţ ş ă ţ nicicum se cuvine cu acest nume s se numeasc , precum zice marele Atanasie în Epistoliaă ă mai sus zis . Fiindc numele, de apocrife, li s- au pus de c tre eretici, spre a putea cuă ă ă aceasta a scrie ce voiesc, i s în ele pe cei simpli cum c ar fi c r i apocrife i vechi de aleş ă ş ă ă ţ ş Sfin ilor, dar bine este pe c r ile necanonizate a Vechiului Testament s se numeascţ ă ţ ă ă Anaghinoscomene (cele ce se citesc), i nu apocrife, îns Anaginoscomene acestea trebuie sş ă ă se numeasc : Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Vil i balaurul, i Susana. Cu toate despreă ş ş c r ile acestea nici o pomenire se face, nici în Apostolescul Canon, nici în Sinodul Laodiceei,ă ţ nici a celui din Cartagina, nici de c tre marele Atanasie, nici de c tre Dumnezeiesculă ă Grigorie, nici de c tre Amfilohie.ă

95

cuvânt, cel face c tre cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2- lea ar tat oă ă pomene te aceasta, zicând: M înduplec a crede c al i (Îngeri) pe altş ă ă ţ ă Biseric o ap r precum Ioan m înva prin Apocalipsis, (adic prină ă ă ă ţă ă descoperirea ce i s - a f cut). Dar i Origen avea tâlcuire la Apocalipsis.ă ş Pomene te de aceasta i Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci C r i)ş ş ă ţ

i Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci C r i) o primesc pe aceastaş ă ţ i Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandius, Sevir,ş

Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. i însu i cel aŞ ş toat lumea al doilea Sinod, înaintea c ruia Teologul Grigorie a gl suită ă ă cuvântul cel alc tuitor care pomene te despre Apocalipsis. Meliton ală ş Sardelor, Teofil al Antiohiei, i al ii. Iar cele dou epistolii ale lui Clement,ş ţ ă pe care le pomene te Apostolescul acesta Canon sunt trimese c treş ă Corinteni, ca din partea Bisericii celei din Roma, i tip rite în adunareaş ă Tomului întâi al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2- a ne adev rată ă se judec de c tre Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar a ez mânturileă ă ş ă Apostolilor, care i înv tur a Apostolilor se numesc, de c tre mareleş ăţă ă ă Atanasie, i de c tre Canonul al 2- lea al Sinodului 6 s- au lep dat de c treş ă ă ă al 2- lea Canon al celui a toat lumea al 6- lea Sinod, adic , fiindc s- aă ă ă notevsit (adic s- au reform luit) de c tre eretici. Dar de vreme ce nu toateă ă ă s - au notevsit, ci la oarecare p r i, pentru aceasta mul i din P rin i, i maiă ţ ţ ă ţ ş înainte de Sinodul al 6- lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă

i sfin itul Maxim, au întrebuin at ziceri dintr - însele. i Teologul adic înş ţ ţ Ş ă cuvântul cel despre Pa ti: „Asupra str jei mele voi sta, cu oaie aligorice teş ă ş pe Hristos pentru înbr c mintea nestric ciunii.” Care zicere o a luat dină ă ă a ez mântur ile acestea, dup Nichita. Iar Dumnezeiscul Maxim perioadeş ă ă (adic cuprinderi) întregi întrebuin eaz din a ez mântur ile acestea laă ţ ă ş ă scoliile lui Dionisie. i ce zic pe unii? Însu i cel a toat lumea Sinod al 5-Ş ş ălea aduce m rturie din aceste a ez mânturi în Epistolia lui Iustinian; c seă ş ă ă cuvine pentru cei ce s- au s vâr it a se da milostenie. Foaia 392 a Tomuluiă ş al 2- lea al adun rii Sinoadelor. Dar i dup cel al aselea a toat lumeaă ş ă ş ă Sinod din a ez mânturi a întrebuin a t m rturie Sinodul cel din sfântaş ă ţ ă Sofia. i Mihail înc Chirulariul i Patriarhul Constantinopolului, cuŞ ă ş Sinodul cel împreun cu el. Care se afla în via în anul 1053 a adusă ţă m rturie împotriva tunderii b rbilor, care se afl în Cartea întâia aă ă ă Apostolice tilor a ez mânturi în capul al 3- lea zicând a a: „Nu v ve iş ş ă ş ă ţ smulge b rbile voastre; c frumse ea Ziditorul Dumnezeu o a f cut s fieă ă ţ ă ă pent ru femei, iar pentru b rba i cu dreptul a judecat a fi nepotrivit .” iă ţ ă Ş vezi la foaia 978 în Tomul al 2- lea al Sinodicalilor. i acum precum se aflŞ ă tip rite, mi se pare c nu au nici un neadev r i necuviin . Iar Pimenă ă ă ş ţă (adic P storul) de care Carte pomene te marele Atanasie în Epistolia ceaă ă ş de multe ori zis , este o carte care nu se afl vremile noast re. Poate s fiă ă ă fost îns una ca aceasta, precum este i cuvântul ce face Ioan al sc riiă ş ă c tre P storul. i în scurt a zice, era Cartea aceasta, înv ând pe P storulă ă Ş ăţ ă Oilor celor Cuvânt toare, cu ce chip s p storeasc pe acestea spreă ă ă ă p unea cea mântui toare, i cum s le p zeasc nev t mate de unghiileăş ş ă ă ă ă ă lupilor celor gândi i a demonilor, zic, i a oamenilor celor r u sl vitori.ţ ş ă ă Ne- au vestit îns unii c P storul acesta se afl o Carte preaveche întruă ă ă ă m n stire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din Apostolii cei aptezeci.ă ă ş Pe P storul îl pomene te i sfântul Maxim în scoliile Dumnezeiesculuiă ş ş Dionisie. i este m rimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemneaz c CanonulŞ ă ă ă 54 al Cartaginei pe lâng C r ile Scripturii celei vechi i a celei nou ,ă ă ţ ş ă porunce te a se citi i vie ile Mucenicilor, care cuprind muceniile lor, înş ş ţ zilele Praznicilor lor.

96

PROLEGOMENADESPRE SFÂNTUL I ECUMENICUL ÎNTÂIUL SINODŞ

Sfântul i întâiul Ecumenicş 104 Sinod (A toat lumea Sobor). S- auă adunat în Niceea Vitiniei, în timpul marelui Conastan tin, la anul de la Hristos: 325. Iar b rba ii cei mai întâi întru acesta au fost, Alexandru ală ţ Constant inopolului, Viton i Vichentie, Presbiterii împreun cu Cuviosulş ă Episcop al Cudruvei sau Cudruvei din Ispania, tustrei împreun inândă ţ locul lui Silvestru (Papa) al Romei, i al lui Iulie; Alexandru (Patriarhul) alş Alexandriei, împreun lupt tori având pe marele Atanasie, aflându - seă ă

104 Patru oarecare însu iri haractirisitoare <caracteri..> ale Sinoadelor celor Ecumeniceş g sesc c se afl sem nate pe la mul i, i mai ales la Dositei (în Dodicavivlion foaia 1018).ă ă ă ă ţ ş Din care, cele trei sunt departe i ob te ti, i oarecare Sinoade locale, iar cea una mai deş ş ş ş luat aminte este, i pentru c s zic a a, fiin elnicia, i înt ritoarea, i prea osebita deosebireş ă ă ş ţ ş ă ş a tuturor Sinoadelor celor Ecumenice; i mai întâi însu imea tuturor celor Ecumenice este, aş ş se aduna prin porunci, nu ale Papei, sau ale cut rui Patriarh, ci prin poruncile împ r te ti.ă ă ă ş Aceasta i la localnicul Sinod cel în Sardica a urmat, care s- a adunat de Constantin iş ş Costant, i în Antiohia, i acela cu porunca lui Constantin a fost adunat, de i pentru altş ş ş ă socoteal a înnoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei Dodecavivlion foaia 133). Al doilea:ă a se face întrebare despre Credin , i prin urmare a se a terne hot râre, i hotar Dogmatic,ţă ş ş ă ş la fie tecare din cele Ecumenice Sinoade (Dositei foaia 633 în Dodecavivlion). Dar i aceastaş ş a urmat la oarecare localnice, precum la cel din Cartagina, care împotriva eresului lui Pelaghie i a lui Chelestin f când cercetare au a ezat hotare Dogmatice. Al treilea a fi toateş ă ş Dogmele cele a ezate de dân ii, i Canoanele, Ortodoxe, binecinstitoare, i unite, cuş ş ş ş Dumnezeie tile Scripturi, sau cu Sinoadele cele Ecumenice de mai înainte, pentru aceasta iş ş mult vestit este socoteala sfântului Maxim, cea zis la o pricin ca aceasta: „Pe Sinoadeleă ă ă cele f cute, Credin a binecinstitoare le înt re te, i iar i, drept imea Dogmelor judec peă ţ ă ş ş ăş ăţ ă Sinoade, dar, i aceast însu ire, este ob teasc i la cele mai multe localnice Sinoade, afarş ă ş ş ă ş ă de oarecare. Iar a patra i cea mai de pe urm este, a congl sui, i a primi cele rânduite deş ă ă ş Sinoadele cele Ecumenice, i cele Canonisite de to i Patriarhii i Arhiereii cei Dreptsl vitoriş ţ ş ă ai Catolice tii Biserici, sau prin îns i înf o area lor, sau prin ai lor loc itori, sau i ace tiaş ăş ăţ ş ţ ş ş nefiind, prin scrisorile lor. Aceast congl suire a Patriarhilor i a Arhiereilor lumeni, esteă ă ş precum am zis, înt ritorul, i deslu itorul haractir, al Sinoadelor celor Ecumenice. Înt ritoră ş ş ă adic , pentru c le înt re te pe ele, i le face a fi, dup numele ce poart , Sinoadeă ă ă ş ş ă ă Ecumenice. Iar deslu itori, pentru c nici la un alt localnic Sinod socotindu - se, deosebe teş ă ş pe singure cele Ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul cel ce s- a f cut înă Vlaherna în vremea lui Copronim, numit de c tre lupt torii de Icoane Sinod Ecumenic, atâtă ă sfântul Ghermano, i Damaschin i noul tefan, i al ii mul i cât i cel al 7- lea Ecumenicş ş Ş ş ţ ţ ş Sinod, în a asea practic a lui l- a mustrat zicând: c f r de congl suirea tuturor celorlal iş ă ă ă ă ă ţ Patriarhi, Sinod Ecumenic, nici se face, nici se zice. C Epifanie din partea Sinodului al 7- leaă a zis: cum dar mare i Ecumenic ar putea fi acela pe care nici l- au primit, i la care nici s- auş ş congl suit întâi ez torii ai celorlalte Biserici, ci anatemei pe acestea l- au dat? (Dositei 634,ă ş ă a Dodecavivlion) mai cu aceste mustr ri a mustrat i sfântul Maxim, pe minciuno- sinod aă ş lui Pirr Monotelitului (adic al celui ce dogmatisea o singur voie întru Hristos Domnul).ă ă Pentru c pe acesta îl numea Pir Sinod Ecumenic. Am zis c congl suirea, i primireaă ă ă ş tuturor Patriarhilor, înt re te pe Sinoadele cele Ecumenice, i nu numai singur fiin a lor deă ş ş ă ţ fa , sau cea prin ai loru i loc iitori. Pentru c întru toate cele 7 Ecumenice Sinoade, nici unţă ş ţ ă Pap a fost de fa în persoan . Iar întru cel al doilea, sau i în cel al 5- lea Ecumenic Sinod,ă ţă ă ş nici împersoan , nici prin loc iitori, au fost de fa Damas, i Vighilie Papii, dar acesteă ţ ţă ş Ecumenice Sinoade, iar i au r mas Ecumenice, pentru c ace tia i Papi, s- au unit la celeăş ă ă ş ş hot râte de c tre acelea, i prin scrisorile lor i prin Isc lituri leau primit pe ele, i cum că ă ş ş ă ş ă singur înf o area sa cea în persoan , sau cea prin ai loru i loc iitori nu înt re te peă ăţ ş ă ş ţ ă ş Sinoadele cele Ecumenice, ci mai vârtos unirea i congl suirea; au ar tat cele dou Sinoadeş ă ă ă cel din Sardica, i cel din Floren a. C cel din Sardica, cu toate c s- a numit la începutul s uş ţ ă ă ă Ecumenic Sinod (vezi la 1 Cuvântare a lui). i au fost de fa la acesta to i Patriarhii, unii înŞ ţă ţ persoan , iar al ii prin loc iitori. Fiind îns , c s- au desp r it i nu s- au unit la cele deă ţ ţ ă ă ă ţ ş acesta hot râte Patriarhii i Arhiereii R s ritului, acest la început numit Ecumenic Sinod, s-ă ş ă ăa f cut localnic la isprava i sfâr itul lui. Asemenea i cel din Floren a, de i Ecumenic s- aă ş ş ş ţ ş numit, fiind îns c loc iitorii Patriarhului Antiohiei, i Episcopilor R s ritului i mai întâi, iă ă ţ ş ă ă ş ş al însu i Patriarhului Alexandriei Marcu, zic, prea sfântul acel al Efesului, nu s- au unit cuş

97

atunci Diacon. Evtatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului. Pafnutie, iş Spiridon, Iacov i Maxim, b rba i împodobi i cu Apostole ti Daruri, i cuş ă ţ ţ ş ş Mucenice ti p timiri, i al ii mul i, fiind la num r dup tradi ia cea deş ă ş ţ ţ ă ă ţ ob te, i de to i m rturisit a Bisericii 318 pe lâng care îns , au fost iş ş ţ ă ă ă ă ş alt mul ime de Clerici, de Presbiteri, i de Diaconi, i s - au adunat acestă ţ ş ş Sinod împotriva lui Arie, care hulea, c Fiul i Cuvântul lui Dumnezeu, nuă ş este de o fiin cu Tat l, i prin urmare nu este Dumnezeu adev rat, ciţă ă ş ă zidire, i f pturş ă ă 105 , i trei ani i jum tate inând acest Sinod (m car de iş ş ă ţ ă ş Ghelasie la Fotie citirea 256 în ase ani i jum tate zice) a predatş ş ă Dumnezeiescul i Sfin itul Simbolul Dreptsl vitoarei noastre Credin e, celş ţ ă ţ de Ob te cunoscut de c tre to i. Întru care pe Fiul i Cuvântul luiş ă ţ ş

dânsul, cel Ecumenic dar s- a schimbat în localnic. i ce zic localnic? i în minciuno- numitŞ Ş s- a schimbat dup dreptate, pentru c nu avea nici pe a treia însu ire a Sinoadelor celoră ă ş Ecumenice. C hot rârea cea de dân ii a ezat nu a fost unit cu Dumnezeiasca Scriptur ,ă ă ş ş ă ă ă

i cu celelalte Sinoade. Vezi c neunirea oarec rora Patriarhi, i pe cele Ecumenice le faceş ă ă ş localnice? i dimpotriv unirea tuturor Patriarhilor lumii, i pe cele localnice le faceŞ ă ş Ecumenice, i le schimb în Catolice ti. Fiindc localnicele Sinoade i Canoanele lor cele deş ă ş ă ş Ecumenicele Sinoade, i mai ales de cel al 6- lea Ecumenic, fiind primite, Ecumenicş ă st pânire, adic : i axioma (vrednicie) peste tot cuprinz toare iau. Deci din aceste zise cuă ă ş ă lesnire poate a se închipui orismosul (defini ia) Sinodului celui Ecumenic întru acest chip:ţ „Ecumenic Sinod este cel adunat prin împ r teasc porunc , cel ce a eaz hot râreă ă ă ă ş ă ă Dogmaticeasc despre Credin , cel binecinstitor, i dreptsl vitor, i unit cu Sfinteleă ţă ş ă ş Scripturi, sau cele Ecumenice de mainainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor iş Arhiereilor Catolice tei Biserici l- au primit, sau prin înf o area a însu i persoanelor, sauş ăţ ş ş prin loc iitori, sau i ace tia nefiind, prin scrisorile i isc liturile lor. Deci tot Sinodulţ ş ş ş ă Ecumenic care are aceste haracterisitoare însu iri, acesta este sfânta i Catoliceascaş ş Biseric , întru care în Simbolul Credin ei m rturisim c credem.” De aici cu alte patruă ţ ă ă însu iri dup Teologi se înavu e te aceasta: 1. a fi pururea vie i nelipsit . C zice: « i altş ă ţ ş ş ă ă Ş Mângâietor voi da vou , ca s r mân cu voi veac» [Ioan 14, 16]. i, «iat eu cu voi sunt înă ă ă ă Ş ă toate zilele pân la sfâr itul veacului» [Matei 28, 20]. 2. a fi negre itoare, i nesmintitoare.ă ş ş ş C Biserica a c rei fa o ine Sinodul Ecumenic, «stâlp i înt rire a Adev rului» dup Pavelă ă ţă ţ ş ă ă ă [1 Timotei 3: 15] i c ceea ce se socote te de Sinoadele Ecumenice, aceea i de Sfântulş ă ş ş Duhul Adev rului este socotit. C acela zice c va înv a pe voi toate, i v va aduce aminteă ă ă ăţ ş ă de toate. Care lucru mai vârtos la Ecumenicele Sinoade se arat adev rat. C dac Canonulă ă ă ă al 8- lea al f c torului de minuni Grigorie zice, despre Sinodul localnic cel în Agchiraă ă adunat. C pân când se va socoti ceva ob te te de c tre sfin ii cei împreun aduna i, i maiă ă ş ş ă ţ ă ţ ş întâi decât dân ii de c tre Sfântul Duh, cu cât mai vârtos se socote te aceasta c esteş ă ş ă adev rat , zicându - se pentru Sinoadele Ecumenice! La care însu i Duhul Sfânt st ruindă ă ş ă asupr - le, le lumineaz pe ele, i nu le las a se r t ci la hot rârile lor! C însufl dreptateaă ă ş ă ă ă ă ă ă sa Dumnezeu în nenum ra ii Ierei cei ce se adun la Sinod, dup Epistolia cea c tre Celestină ţ ă ă ă a Sinodului celui din Cartagina. 3. de a avea vrednicie prea înalt , i preaputernic , nuă ş ă numai întru a întinde drept ile i adev rurile cu sf tuire, ci i întru a sili spre supunere peăţ ş ă ă ş cei ce se împotrivesc, punând asupr - le Biserice tile cert ri cele cuviincioase lor, iă ş ă ş judecând, i aspru cercetând i pe Papi, i pe Patriarhi, i pe to i cei ce se afl în toateş ş ş ş ţ ă p r ile lumii, Arhierei i clerici i mireni. 4. a pune hotar, i m rginire la fiecare cerere ce seă ţ ş ş ş ă ive te, i la pricin i ob teasc , i particularnic , i a dezlega toat gâlceava, i prigonireaş ş ă ş ş ă ş ă ş ă ş ereticilor i a schismaticilor. C Catoliceasc , zice Chiril al Ierusalimului (în Cateheza 18) seş ă ă nume te Biserica, c de Ob te peste tot înva , f r lipsire, i f r osebire toate Dogmeleş ă ş ţă ă ă ş ă ă cele ce se întind spre cuno tin a oamenilor i despre cele v zute, i despre cele nev zute.ş ţ ş ă ş ă Drept aceea i de c tre to i, nu Dumnezeiasca Scriptur , ci Ecumenicul Sinod seş ă ţ ă propov duie te, c este cel mai de pe urm Judec tor al Biserice tilor pricini, dup Canonulă ş ă ă ă ş ă al 6- lea al Sinodului al 2- lea al c ruia judec tor socoteala i hot rârea nu se supuneă ă ş ă apela iei altui mai mare jude . C dac Apelarisirea este o jeluire despre oricare jude c treţ ţ ă ă ţ ă altul mai mare, dup cartea a 9- a a Vasilicalelor, titlul 1 hot rârea cea cu îndoial aă ă ă Episcopilor, se supune la apelarisirea jude ului celui mai mare a Mitropoli ilor; iar aţ ţ Mitropoli ilor la a Exarhului, sau a Patriarhului ocârmuirii; i a Patriarhului la Sinodulţ ş Ecumenic, i aici de aici toat apelarisirea se m rgine te, i se sfâr e te nefiind alt jude maiş ă ă ş ş ş ş ţ mare decât Sinodul Ecumenic. Iar de i Judec toria Patriarhilor nu se supune apela iei, dupş ă ţ ă Vasilicale, i dup Iustinian, i dup Leon în eleptul. Aceasta îns , se în elege, pentru c altş ă ş ă ţ ă ţ ă Patriarh nu poate a se face judec tor asupra hot rârii altui Patriarh, i nu pentru Sinodulă ă ş Ecumenic, care cerceteaz i judec toate cele judecate de c tre to i Patriarhii, i Papii, ca iă ş ă ă ţ ş ş

98

Dumnezeu, l- au propov duit Dumnezeu adev rat, de o Fiin cu Tat l,ă ă ţă ă adic având aceea i fiin i fire întocmai cu Tat l, i prin urmare aceea iă ş ţă ş ă ş ş Slav , i St pânire, i Domnie, i pururea vecuire, i toate celelalte luiă ş ă ş ş ş Dumnezeu cuviincioase însu iri ale Dumnezeie tii firi. Care Simbol esteş ş anume a a: „Credem întru Unul Dumnezeu, Tat l Atot iitorul F c torulş ă ţ ă ă tuturor celor v zute, i al celor nev zute. i întru Unul Domnul Iisusă ş ă Ş Hristos Fiul lui Dumnezeu, cel n scut din Tat l, Unuln scut, adic , dină ă ă ă fiin a Tat lui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumin din Lumin , Dumnezeuţ ă ă ă adev rat din Dumnezeu adev rat, n scut nu f cut, de o Fiină ă ă ă ţă 106 cu Tat l,ă prin care toate s- au f cut, cele din Ceriu, i cele de pe p mânt. Careă ş ă pent ru oamenii, i pent ru a noastr mântuire s- au pogorât, i s - auş ă ş

cum nu s- ar fi judecat cândva. fiindc hot rârea Eparhului, m car de i apela iei nu seă ă ă ş ţ supune: fiindc nu se mai atinge de c tre altcineva, cu toate acestea nedumeririle careă ă Eparhul nu poate a le hot rî, le cerceteaz i le hot r te însu i Împ ratul. Drept aceea,ă ă ş ă ăş ş ă dreptul ce are monarhul întru cele politice ti, acela i drept îl are i Sinodul Ecumenic înş ş ş Biseric (Dositei în Dodecavivlion foaia 309 i 384). Am zis îns c judec torul cel mai de peă ş ă ă ă urm în Biseric nu este Sfânta Scriptur , precum aceasta o zic Luterocalvinii. Ci Sinodulă ă ă Ecumenic, fiindc Dumnezeiasca Scriptur la multe p r i ne luminat vorbind, i fiecare dină ă ă ţ ş ereticii c tre al s u eres strâmbând noima Scripturilor cea ne luminat , de nevoie trebuie teă ă ă ş tâlcuirea pentru a tâlcui adev rata noima scripturii, care nu este altul, f r numaiă ă ă Ecumenicul Sinod. Înc i alta, pentru c pe lâng cel adev rate, i Catolice ti (Sobornice ti)ă ş ă ă ă ş ş ş c r i al Scripturii, fiindc au îndr znit ereticii a le suprascrie (în titulat ) ca pe ni teă ţ ă ă ă ş canonice ti, i pe cele neadev rate, i eretice ti c r i ale lor, pentru aceasta Sinodulş ş ă ş ş ă ţ Ecumenic alege pe cele adev rate, i leap d pe cele neadev rate, i ascunse, precumă ş ă ă ă ş Sinodul al 6- lea a f cut pentru Apostole tile a ez mânturi, i cel întâi însu i ( i vezi laă ş ş ă ş ş ş subînsemnarea Apostolescului Canon 60). Pentru care i sfin itul Augustin aceasta tiindu-ş ţ şo luminat a socotit (Epistolia 154) zicând: Nu a fi crezut în Evanghelie, de nu m- arş încredin a vrednicia de credin a Bisericii. Drept aceea din toate cele zise se încheie, cţ ţă ă nimenea poate a se împotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, r mânând binecinstitor iă ş dreptsl vitor; ci de Ob te i f r osebire fiecare este dator a se supune lor. C cel ce seă ş ş ă ă ă împotrive te lor, se împotrive te Duhului celui Sfânt, celui ce gr ie te prin Sinoadele celeş ş ă ş Ecumenice, i se face eretic i anatematesit, fiindc i Papa Dialogul (Cap 1, Epis. 24)ş ş ă ş anatematise te pe cei ce nu se supun Sinoadelor Ecumenice. i îns i Sinoadele acestea peş Ş ăş cei ce nu se supun loru i îi anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un p gân i necinstitor deş ă ş Dumnezeu se socote te cel ce nu ascult de Biseric , a c rei fa poart Sinodul celş ă ă ă ţă ă Ecumenic. C zice Domnul, « i de nu va asculta de Biseric , s - i fie ie ca un p gân iă ş ă ă ţ ţ ă ş vame » [Matei 18: 17]. Fiindc hot rârea i judecata cea mai de pe urm i mai des vâr it aş ă ă ş ă ş ă ş ă Bisericii este Sinodul cel Ecumenic, dup Augustin (Epistolia 162). i aceasta este ceea ceă Ş însu i Dumnezeu a poruncit a se p zi i în Sinodul Presbiterilor Legii vechi. Iar de va fi,ş ă ş zice: vreun grai în judecat , care s nu- l po i lesne dezlega, între sânge i sânge, i întreă ă ţ ş ş judecat i judecat … i vei merge la Presbiterii i Levi ii, i la judecatorul, care va fi înă ş ă Ş ş ţ ş zilele acelea i ei cercetându vor spune ie judecata… Nu te vei abate din cuvântul, care- iş ţ ţ vor spune ie, în dreapta sau în stânga. i omul care se va sume i ca s nu asculte deţ Ş ţ ă Presbiterul, sau de judec torul, va muri omul acela, i vei scoate pe cele r u din Israel (Aă ş ă doua Lege, 17: 2, 8]. Se cuvine îns pe lâng cele zise s ad ug m i aceasta, c cu adev rată ă ă ă ă ş ă ă

i mai cu deosebire singure apte Sinoade Ecumenice s- au numit, pentru c toate acesteaş ş ă dup Legile Sinoadelor celor Ecumenice s- au adunat; i pentru c ceea ce a fost de nevoieă ş ă spre cuno tin , întru dânsele s- au rânduit. Drept aceea toate întreb rile câte se nasc dinş ţă ă cele rânduite de acele apte, cu lesnire se desleag (Dositei în Dodecavivlion foaia 633). Iarş ă dup cel al aptelea Sinod, cu toate c altele s- au numit Ecumenice precum cel 1 i 2 i celă ş ă ş ş adunat în Biserica Sfintei Sofii; îns cu rea întrebuin are s- au numit a a, pentru c nici unulă ţ ş ă dintru acestea s- au adunat dup legile Sinoadelor Ecumenice. i pentru aceea nu au putut aă Ş se împreun num ra cu cele apte Ecumenice, nici num rul lor al adaoge. C cel ce de Latiniă ă ş ă ă s- au numit al 8- lea Ecumenic, adic : cel ce s- a f cut împotriva lui Fotie, în urm de c treă ă ă ă cel ce s- a f cut pentru Fotie s- a surpat, i cu totul nici a se numi Sinod s- a osândit. iă ş Ş m car c toate acele apte Ecumenice Sinoade pentru cuvântul de a fi Ecumenice Sinoade,ă ă ş sunt de o cinste i întocmai. Îns acest întâi Sinod, i pentru vechime, i pentru sfin enie, aş ă ş ş ţ st tut, i st , pururea pilda cea mai întâi închipuit , i tiin a cea mai întâi încep toare aă ş ă ă ş ş ţ ă tuturor Sinoadelor celor Ecumenice, i acestuia a urmat de aici înainte i Sinoadele celeş ş dup dânsul, i întru proclama iile (poruncile) lor, i întru ederile lor, i întru hot rârileă ş ţ ş ş ş ă lor, i pe acesta Dialogul Pap cap al tuturor Sinoadelor l- au numit, i un cuvânt se afl înş ă ş ă

99

întrupat i om s- au f cut. Au p timit, au înviat a treia zi, i s- au suit laş ă ă ş Ceruri, i ade dea Dreapta Tat lui. i iar i va s vie s judece viii iş ş ă Ş ăş ă ă ş mor ii. i întru Sfântul Duh. Iar pe cei ce zic, c era oare cândva, când nuţ Ş ă era, i c mai - nainte de a se na te nu era, i c din cele ce nu era s- auş ă ş ş ă f cut! Sau c din alt Ipostas (fa ) zic, c este, sau din alt fiin , Fiul luiă ă ţă ă ă ţă Dumnezeu, sau c este schimb cios i pref c cios, pe ace tia îiă ă ş ă ă ş anatematise te Totalnica (Catoliceasca), i Apostoleasca Bisericş ş ă 107 . Pe acest Simbol îns , Teodor al Ierusalimului l- a numit dreapt m rturisire aă ă ă Credin ei. Iar Damas al Romei, zid împotrivitor armelor diavolului. i deţ Ş Ob te de c tre toat Biserica se nume te Prapor (au semn) haractirisi tori,ş ă ă ş

i Steagul Dreptsl vitorilor. Prin care ace tia ca ni te adev ra i osta i aiş ă ş ş ă ţ ş

gura tuturor, adic : St pâneasc cele rânduite în Sinodul din Niceea. Mult au ostenit Sinodulă ă ă cel adunat în Cartagina i în practicalele sale, i în Canoanele sale, i în Epistoliile sale, celeş ş ş c tre Bonifatie, i c tre Chelestin, pentru ca s nu primeasc alte Canoane, f r numai peă ş ă ă ă ă ă acestea adev rate Canoane al Sinodului din Niceea. i marele Atanasie, i Dumnezeisculă Ş ş Ioan Hrisostomul, tare striga s nu st pâneasc alte Canoane, f r numai Canoaneleă ă ă ă ă Sinodului din Niceea.105 C Arie Presbiter fiind al Alexandriei, i vrând s scape de urâciunea ceea ce se ridicaseă ş ă de c tre dreptsl vitorii cre tini, asupra lui Pavel Samosateului, care Dogmatisea, c Fiul iă ă ş ă ş Cuvântul lui Dumnezeu om gol s- a N scut din Fecioar , zicea el adic , cum c a fost acestaă ă ă ă mai înainte de Na terea cea dup trup, nu îns ca Dumnezeu, ci ca una din Zidiri i dinş ă ă ş f pturi în vreme f cut de la Tat l. Iar în câte p r i s- a desp r it eresul lui Arie, vezi la subă ă ă ă ţ ă ţ însemnarea Canonului întâi al Sinodului al 2- lea Ecumenic.106 Însemneaz c Cuvântul de o Fiin , i mai înainte de 1 Sinod se întrebuin a între ceiă ă ţă ş ţ binecinstitori; iar fiindc dup Dumnezeiescul Ilarie, savelianii i cei de pe lâng Pavelă ă ş ă Samosatul, l- au întrebuin at pe acesta ca s surpe Treimea Ipostasurilor celorţ ă Dumnezeie te încep toare, pentru aceasta P rin ii cei 180 aduna i în Antiohia în anul 272ş ă ă ţ ţ împotriva lui Pavel Samosatul, pe acest cuvânt l- au lep dat; dup nume numai (m car că ă ă ă dup în elegere i dup însemnare îl m rturisea) pentru ca s nu deie apucare ereticilor, iă ţ ş ă ă ă ş mai ales pentru c Pavel cu vicle ug me te ugind, trei fiin e din glasul OMOUSIULUI (deă ş ş ş ţ Ofiin ) zicea c sunt. Una adic cea mai întâi era a Tat lui, iar a 2- a a Fiului, i a 3- ea aţă ă ă ă ş Sfântului Duh, i c din aceea aceste se propun ca ni te p r i, precum zice Atanasie,ş ă ş ă ţ (împotriva eresului Arienesc) iar Sinodul din Niceea, Ecumenic fiind, pentru vrednicia sa, nu numai dup în elegere, ci i dup nume au poruncit a se propov dui (vezi la Dodecavivlionă ţ ş ă ă a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIIN (OMOUSION) iar nu de asemenea fiin (OMIUSION)ŢĂ ţă precum ziceau viclene te Arienii cei pe jum tate (Imiarianisti), pe Fiul i Cuvântul luiş ă ş Dumnezeu Sinodul acesta l- a propov duit. C de ÎMPREUN sau pe de ACEEA I, despreă ă Ă Ş FIIN se zice, dup Aristotel i în Logic . Iar de Asemenea se zice la felurime, i de ob teŢĂ ă ş ă ş ş la cele întâmpl toare fiin ei, i nu la fiin ei, i la fire. i iar i, DE O FIIN l- au zis pe el, iă ţ ş ţ ş Ş ăş ŢĂ ş nu DE O ÎMPREUN FIIN (SINUSION), precum însemneaz Dumnezeiescul Epifanie înĂ ŢĂ ă Anghirot; c DEOÎMPREUN FIIN însemneaz unire f r de oarecare deosebire (precum oă Ă ŢĂ ă ă ă zice Savelie). Iar DE O FIIN , însemneaz pe unirea cea cu deosebire, i pe sporirea a unuiŢĂ ă ş Ipostas despre cel lalt.ă107 Însemneaz c Simbolul acesta al celui din Niceea, nu numai c este pu in schimbat înă ă ă ţ oarecare de acest cunoscut nou tuturor, i în toate zilele rostit, ci i aceasta: „A c ruiaă ş ş ă împ r ie nu va fi sfâr it”, nu cuprinde nici Teologia Sfântului Duh, i celelalte articole până ăţ ş ş ă la sfâr it. C Sinodul al 2- lea pe acestea leau plinit, i l- au adus în rânduiala aceastaş ă ş neschimbat , întru care acum îl rostim. Drept aceea la al 4- lea Sinod praxis 5 foaia 1515 aă adun rii Sinoadelor Tomul 2 unde se afl Simbolul Sinodului din Niceea cu aceasta, a c ruiaă ă ă Împ r ie nu va fi sfâr it, negre it gre eal este a tipografiei. Fiindc oriunde se afl aiurea,ă ăţ ş ş ş ă ă ă f r de acest cuvânt se afl , precum în Simbolul al însu i Sinodului acestui din Niceea (laă ă ă ş foaia 283 a Tomului 1 al adun rii Sinoadelor) în praxis 18 al Sinodului al 6- lea (foaia 650) aă Tomului 2 al Sinoadelor) în Practicalele Sinodului din Cartagina, la Socrat Cartea 1 Cap 7 iş pretutindenea. i fiindc acest cuvânt cel al 2- lea Ecumenic l- au adaos, vezi i în prologulŞ ă ş aceluia. Însemneaz înc c Simbolul acel din Niceea, în alte Codice se afl cuprinzândă ă ă ă aceasta, i au ezut dea dreapta Tat lui, iar întru altele nu. i aceasta o însemn m aicea, caş ş ă Ş ă un lucru vrednic de tiin , c Simbolul Credin ei se zicea în Biserica cea din început numaiş ţă ă ţ în Vinerea cea mare, când Episcopul catihisea pe cei ce se g teau a se boteza în noapteaă Sâmbetei cei mari când a doua zi str lucea ziua cea purt toare de lumin , precumă ă ă istorise te Teodor Anagnost în Cartea a 2- a a Biserice tii Istorii, apoi s- au rânduit deş ş Timotei al Constantinopului s se zic la fiecare Liturghie, în anul 515; în vrea lui Anastasieă ă

100

lui Hristos, se deosebesc de vr ma ii lui Hristos, i de cei ce seăş ş ş f rnicesc cu Numele lui Hristos, în vremea ce sunt fra i mincino i i r uăţă ţ ş ş ă sl vitori. C i osta ii prin semne (adic prin steaguri) deslu esc iă ă ş ş ă ş ş deosebesc pe osta ii despre cei potrivnici. Drept aceea i de la metaforaş ş ost e tilor Simboluri s- au numit, i Simbolul Credin ei. Au paradosi tăş ş ş ţ acest sfânt Sinod i rânduiala pentru Pa ti, pe care acum o ineş ş ţ nestr muta t Tatalnica (Catoliceasca) R s ritean Biseric . Despre careă ă ă ă ă ă (vezi pe al 7- lea Apostolesc Canon, i pe cel întâi al Sinodului dinş Antiohia) dar înc i pe acestea de fa dou zeci sfin ite Canoane le- auă ş ţă ă ţ a ezat. Care nehot rât sunt înt rite de cel întâi Canon al Sinodului al 4-ş ă ălea, iar hot rât de al doilea al Sinodului al 6- lea i de cel 1 al celui al 7-ă şlea, însemneaz îns c Practicalele acestui întâi Sinod acum nu se află ă ă ă nici eline te, nici Latine te, ci singure acelea, câte Evsevie al Pamfiliei,ş ş Rufin, Socrat, Sozomen, Teodorit, i Ieronim, i al ii. Iar mai cu deosebire,ş ş ţ

i mai ales Ghelasie Chisicheanul, care se afla în vremea lui Zinonş împ ratul la anul 476. Care în urm i Episcop al Chesariei Palistinei s - aă ă ş f cut (vezi la Tomul 1 foaia 151 a adun rii Sinoadelor) acestea singureă ă zice, se afl câte cei mai de sus, i Ghelasie acesta le- a scris. Iară ş conscrierea (alc tuirea) lui Ghelasie, practic o nume te Nichita Honiatul,ă ă ş iar Fotie mai mult Istoriceasc , decât Practiceasc , o pomene te însă ă ş ă aceasta i Ioan Chiparisianul. (Vezi la Dositei foaia 108 dinş Dodecavivlion).

CELE 20 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI I ECUMENICULUI ÎNTÂIŞ SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Dac cineva învoial de c tre doftori s - a hirurghisit, sau de c treă ă ă ă barbari s - a t iat, acesta r mâie în clir (soart ). Iar dac vreunulă ă ă ă s n tos fiind s - a t iat pe sine i, acesta în clir (soart ) cercetându - se,ă ă ă ş ă se cuvine a înceta. i de acum înainte nici unul dintru cei de acest felŞ nu trebuie te a se înainta; precum aceasta este prea ar tat , c s - a zisş ă ă ă pentru cei ce întrebuin eaz lucrul, i care îndr znesc pe sine i a seţ ă ş ă ş t ia. A a, dac careva de c tre barbari, sau de st pâni s- au scopit, iară ş ă ă ă altmintrelea s - ar afla vrednici, pe unii ca ace tia îi prime te în clirosş ş (soart ) Canonul. [Apost: 21, 22, 23; Sobor 1 i 2: 8]ă ş

TÂLCUIRECâteva Canoane ale Apostolilor rânduiesc despre scopire, fiind îns ,ă

c precum se vede, au fost r mas întru nelucrare, pentru aceasta, auă ă urmat trebuin a de a rândui despre aceasta i Canonul acesta. Care iţ ş ş zice: Cel ce pentru patim , i pentru boal s - au scopit de c tre doctori,ă ş ă ă sau i de barbari în vremea goanei, acesta Cleric fiind se lucreze cele aleş soar tei sale. Iar cel ce s n tos fiind, s - a scopit pe sine i, acesta i clerică ă ş ş fiind se cade a înceta din lucr rile Clerice ti (soartei). i din cei de acestă ş Ş fel, câ i sunt mireni, de ast zi înainte, nici unul se cuvine a se face Cleric.ţ ă Precum îns aceasta o zicem pentru cei ce înadins, i de voie îndr znesc aă ş ă se scopi pe sine i, de asemeni iar i zicem, c dac oarecare s- a scopit deş ăş ă ă barbari, sau de st pânii lor, adic f r de voie i tiranice te, i ar fiă ă ă ă ş ş ş

împ ratului, precum acesta i Teodor zice. Iar apoi în anul 545 Iustin împ ratul întâi aă ş ă rânduit, i în ce vreme a Liturghiei s se rosteasc acesta în toate Bisericile r s ritului, adicş ă ă ă ă ă mainainte de Dumnezeiasca Rug ciune, Tat l nostru.ă ă

101

vrednici, unii ca ace tia se primesc de c tre Canonul (ori de acesta adic ,ş ă ă ori de cel 21 Apostolesc). Spre a se face Clerici. Cite te i tâlcuirea a celuiş ş 21 Apostolesc.

CANON 2

Fiindc multe, sau de nevoie, sau altmintrele nevoi i fiindă ţ oamenii, s - au f cut afar de Canonul cel Bisericesc. Încât oameni dină ă via p gâneasc viind acum la Credin , i în pu in vremeţă ă ă ţă ş ţ ă catehisindu - se, îndat la Baia cea Duhovniceasc se aduceau, iă ă ş îndat ce se botezau se aduceau la Episcopie, sau la Presbiterie. Bineă s - a socotit a fi de acum înainte, ca nimic de acest fel a se face; fiindcă

i timp trebuie celui ce se catehise te, i dup botez mai multş ş ş ă ă cercare. C l murit este Apostoleasca scriptur ce zice, nu de curândă ă ă ă s dit (neofit), ca nu mândrindu - se s cad în osând i în cursaă ă ă ă ş diavolului [1 Timotei 3: 6]. Iar dac , dup ce a trecut timp s - ar aflaă ă vreo grea al sufleteasc pentru fa a aceea, i s - ar v di de c tre doi,ş ă ă ţ ş ă ă sau trei martori, unul ca acesta înceteze de la Cliros. Iar cel ce ar face afar de acestea, ca împotriva marelui Sinod obr znicindu - se, acestaă ă se va primejdui despre Cler. [Apostolesc: 80; Sinod 1 i 2: 17;ş Sardichia: 10; Laodiceea: 3; Chiril: 4]

TÂLCUIRECeea ce rânduie te Canonul 80 al sfin ilor Apostoli, i Canonulş ţ ş

acesta rânduie te; c zice, fiindc în timpurile trecute au urmat a se faceş ă ă multe lucruri, afar de Bisericescul Canon (adic de acesta 80 ală ă Apostolilor), sau de nevoie, sau din alt pricin pornindu - se oarecare.ă ă Încât, a- i boteza ei îndat pe aceea care cu pu in timp mai înainte de laă ţ p gâneasca, i necredincioasa via au venit la Dreptsl vitoarea Credin ,ă ş ţă ă ţă

i în pu in vreme s- au înv at taina bunei cinstiri, i împreun cuş ţ ă ăţ ş ă botezul a- i înainta pe ei i la Episcopie, sau la Presbiterie; adic a- iş ă Hirotonisi pe ei Presbiteri i Episcopi. Fiind, zic, c aceste a a afar deş ă ş ă lege se f ceau, s - a socotit de cuviin de acum înainte a nu se face. C ciă ţă ă cel ce se catehise te, i mai - nainte de a se boteza are trebuin deş ş ţă îndestul vremeă 108 pent ru a se catehisi, i a se înv at bine toate dogmeleş ăţ Credin ei, i dup ce se va boteza, iar i are trebuin de mult ispitire.ţ ş ă ăş ţă ă C zice Apostolul Pavel c tre Timotei, nu pe cel de curând s dit (s - lă ă ă ă Hirotone ti) adic pe cel de curând catehisit, i din nou s dit în via luiş ă ş ă

108 Vremea catehisirii nu se rânduie te de to i una i aceea i, c din Apostole tileş ţ ş ş ă ş a ez mânturi, un an se rânduie te a se catehisi cei ce vin la Dreptsl vitoare Credin . Doiş ă ş ă ţă de Canonul 42 al localnicului Sinod, celui adunat în Iliviria Ispanioleasca ceteate, pu in maiţ înainte de Ecumenicul întâiul Sinod. i de Nearaoa 144 a lui Iustinian înc doi ani seŞ ă rânduie te pentru Samaritenii cei ce vin la Credin . i din Canonul 25 al localnicului Sinodş ţă Ş cel adunat în Ahati în anul 506 opt luni s- au rânduit pentru Iudeii cei ce se întorc la credin . Iar Canonul 8 al Sinodului al 7- lea voie te s nu primim pe evreii cei ce cuţă ş ă f rnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adev rat cred, i mustr pe cele ale evreilor; uniiăţă ă ş ă socotesc c numai într - atâtea zile se face catehisire, câte are Postul cel mare; luându- oă aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea i din Epistolia lui Ieronim cea c treş ă Pammahie, i din întâia catihisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar îns din acesteaş ă alta nu se încheie, f r numai c în Postul cel mare se face partea cea mai de pe urm , iă ă ă ă ş mai cu deam runtul a catehisirii, pentru c atuncea se boteaz catehumenii (adic cei ce seă ă ă ă înv a buna Credin ) în noapte Sâmbetei celei i a zilei celei Luminat. Uneori îns se scurtaăţ ţă ş ă vremea Catehisirii pentru împrejur ri de nevoie. Pentru aceasta Catehumenii cei ce seă primejduiesc de moarte, se boteaz mainainte de vremea hot rât a Catehisirii, după ă ă ă Canonul 12 al celui din Neocezareea; dup cel 47 din Laodiceea; dup 52 din Cartagina.ă ă Dup al 5- lea a lui Vasilie, i dup al 5- lea al lui Chiril.ă ş ă

102

Hristos, ca nu în l ându - se, s caz în însu i p catul, i în cursa ceaă ţ ă ă ş ă ş asemenea în care a c zut diavolul, adic în mândrie. Iar dac trecândă ă ă vreme s- a afla la cel ce cu vreme în destul i cu cercare, i s - a catehisit,ă ş ş

i s - a botezat, i s - a Hirotonisit, s - ar afla zic vreun p cat sufletescş ş ă 109 iş s - ar v di pentru acela de doi, sau trei martori, unul ca acesta, s încetezeă ă de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va voi a face afar de acestea, acesta caă unul ce se obr znice te împotriva marelui Sinodului acestuia se vaă ş primejdui, i la Ierie, adic se va caterisi. Vezi i tâlcuirea Canonului, 80ş ă ş Apostolesc.

CANON 3

A oprit des vâr it marele Sinod, nici Episcopului, niciă ş Presbiterului, nici Diaconului, nici m car vreunuia din cei ce sunt dină Cler, a- i fi cu putin s aib împreun l cuitoare muiere; afar numaiţă ă ă ă ă ă decât maic , sau sor , sau m tu , sau de singure fe ele acele cu careă ă ă şă ţ ar putea sc pa de tot prepusul. [Sobor 6: 6; Sobor 7: 22, 23; Anghira:ă 19; Cartagina: 45; Vasilie: 88]

TÂLCUIRECei Ierosi i (adic sfin i i), i Clericii nu se cuvine a pricinui vreoţ ă ţ ţ ş

pricin de prepus, i de sminteal poporului, pentru aceasta i Canonulă ş ă ş acesta rânduie te, c , marele Sinodul acesta, cel întâi adic , des vâr it aş ă ă ă ş oprit, a nu avea st pânire i voie, nici Episcopul, nici Presbiterul, niciă ş Diaconul, nici altcineva din Clerici s aib muiere str in în casa sa, i aă ă ă ă ş locui împreun cu dânsa, afar numai maic , sau sor , sau m tu , sauă ă ă ă ă şă singure fe ele acelea care nu dau prepus.ţ

CANON 4

Episcopul mai vârtos se cuvine a se a eza adic de c tre to i ceiş ă ă ţ ce sunt în Eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru nevoia ce sile te, sau pentru dep rtarea c ii. F r sminteal treiş ă ă ă ă ă

109 P cat sufletesc, Zonara zice pe tot p catul cel ce se na te din abaterea acelor trei puteriă ă ş ale sufletului, din puterea cea cuvânt toare zic, din puterea mâniitoare i poftitoare. Iară ş Valsamon zice: tot p catul ce pricinuie te v t mare sufletului, ori din trupeasc poft areă ş ă ă ă ă începutul, ori din sufleteasc . Iar al ii p cat sufletesc au zis, pe cel ce se face din suflete tileă ţ ă ş patimi, adic din trufie, din neascultare, i din altele. Îns chiar p cat sufletesc, despre careă ş ă ă zice aicea Canonul, este trufia, i în l area i mândria, c singur patima aceasta seş ă ţ ş ă ă potrive te Duhovnice tei, i nematerialnicei firei sufletului. i aceasta este osânda i cursaş ş ş Ş ş în care a c zut diavolul. Dup zicerea Apostolului care o aduce aicea Canonul, i după ă ş ă tâlcuirea ce- i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea i sfin itul Avgustin (Cartea 3ş ţ despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici be iv, nici altceva de acest fel, darţ este mândru i zavistnic. Deci de a c dea Episcopul în patima mândriei i o va ar ta pe eaş ă ş ă prin cuvinte i fapte, i se va v di de doi, sau trei martori, s înceteze de la Cliros. (Adic deş ş ă ă ă lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca s se smereasc , i s - i m soare cugetarea sa, i a aă ă ş ă ş ă ş ş iar i s primeasc lucrarea Ieriei. Iar dac se va mândri i mai mult, i nu va voi a înceta, săş ă ă ă ş ş ă se cateriseasc i des vâr it de treapta sa. Iar cum c ar tata mândrie, este caterisitoare;ă ş ă ş ă ă ar tat este i de la Navatiani, care pentru aceasta s- au lep dat de la Biseric , pentru c dină ş ă ă ă mândria i trufia lor, se numeau pe sine i cura i, i pe cei ce în vremea goanei s- au lep datş ş ţ ş ă

i în urm s- au poc it, nu- i primeau, i cu cei c s tori i a doua oar nu se împ rt eau,ş ă ă ş ă ă ţ ă ă ăş unii îns au zis c p cat sufletesc în elege Canonul aici pe socoteala cea r usl vitoare iă ă ă ţ ă ă ş p gâneasc . Dar de ar fi fost aceasta, s- ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să ă ă înceteze ci i stra nic s se cateriseasc , i de la Biseric s se lepede. Deci fiindc p cat deş ş ă ă ş ă ă ă ă moarte este mândria, iar cei ce fac p catul cel de moarte, cad din treapta lor, dup Canonulă ă 32 al marelui Vasilie; pentru aceasta i Canonul acesta pe cel ce a c zut în acest fel deş ă p cat, îl pedepsesc cu încetarea Ieriei.ă

103

împreunându - se, împreun - aleg tori f cându - se i cei ce nu sunt deă ă ş fa , i împreun - nvoindu - se prin scrisori, atuncea s se facţă ş ă ă ă Hirotonia. Iar t ria celor ce se fac, s se dea Mitropolitului în fiecareă ă Eparhie. [Apostol: 1; Sobor 7: 3; Antiohia: 19, Sardichia: 6; Laodiceea: 12; Cartagina: 12, 58, 59]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c Episcopul se cuvine mai ales a seş ă

Hirotonisi de to i Episcopii Eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna to i,ţ ţ sau pentru nevoia ce sile te, sau pentru lungimea c l toriei, negre it treiş ă ă ş Episcopi s se adune, iar cei ce nu sunt de fa s se fac împreun -ă ţă ă ă ăhot râtori prin scrisori la Hirotonie, i atuncea s se Hirotoniseasc . Iară ş ă ă t ria i pecetluirea tuturor celor ce se fac; adic t ria alegerii acesteia ceă ş ă ă se face acum de c tre to i Episcopii, i rânduirea unuia din cei trei ce s- auă ţ ş ales (c trei dup Bisericeasca închipuire se aleg) rânduirea zic a unuiaă ă spre a primi vestirea Hirotoniei, s r mân i s se aduc , ca la ună ă ă ş ă ă Chiriarh la Mitropolitul fiec rei Eparhii. Dar fiindc tâlcuitorii, adică ă ă Zonara i Valsamon, t lm cesc pe a ase a eza în loc de a se alege, iar al iiş ă ă ş ţ în loc de a se Hirotonisi. Aceasta se cuvine s o tim, c mai întâi i chiară ş ă ş a se a eza, însemneaz pe a se face. i a ezi este în loc de fac, sau ar t.ş ă Ş ş ă Deci i aici mai întâi i cuprinz tor, acest se cuvine a se a ezaş ş ă ş însemneaz , c se cade a se face, a se ar ta, a se prohirisi de c tre to i.ă ă ă ă ţ Am zis cuprinz tor, i mai întâi, c aceast ar tarea are rânduial sfin it ,ă ş ă ă ă ă ţ ă adic mai întâi s se aleag , i apoi s se Hirotoniseasc . i a a cuă ă ă ş ă ă Ş ş deplin tate în elegem, c s- a a ezat, adic s- a f cut Episcop. Încât a seă ţ ă ş ă ă a eza are pe amândou însemn rile, precum i a se face; c însemneaz iş ă ă ş ă ă ş a se alege, însemneaz i a se Hirotoni. Una de c tre to i, iar alta de c treă ş ă ţ ă trei, i dup Canonul acesta, i dup cel întâi Apostolesc mai aceasta esteş ă ş ă

i t lm cirea Sinodului al 7- lea celui a toat lumea întru al 3- lea al s uş ă ă ă ă Canon. C i când trei singuri Hirotonisesc, mai întâi de c tre to i seă ş ă ţ alege, împreun - aleg tori to i f cându - se prin scrisori..ă ţ ă

CANON 5

Despre cei ce se fac achinoni i (neîmp rt i i), ori din cei dinţ ă ăş ţ Cler, ori din cei din tagma (rânduiala) mireneasc , de c tre Episcopiiă ă fiec rei Eparhii, s se ie socotin a, dup Canonul ce zice, pe cei deă ă ţ ţ ă c tre al ii lep da i, de al ii s nu se primeasc . Îns s se cerceteze nuă ţ ă ţ ţ ă ă ă ă cumva din mic orarea de suflet, sau din vreo filonichie (prigonire),ş sau din vreo de astfel de necuviin a Episcopului, s - au lep dat dinţ ă ă adunare. Deci ca aceasta se ia cuviincioasa cercetare, s - a socotit că este bine în fiecare an, la fiecare Eparhie de dou ori în an, s se facă ă ă Sinoade. Ca de Ob te to i Episcopii Eparhiei adunându - se la un loc,ş ţ întreb rile cele de acest fel s se cerceteze, i a a cei ce cu dovad auă ă ş ş ă gre it Episcopului, cu cuvânt achinoni i (sco i de la împ rt ire) deş ţ ş ă ăş c tre to i se vor socoti a fi, pân când ob timea Episcopilor va socotiă ţ ă ş pentru dân ii a face o hot râre mai iubitoare de oameni. Iar Sinoadeleş ă s se fac , unul adic , mai înainte de Postul mare; C toat mic orareaă ă ă ă ă ş de suflet stricându - se, darul curat s se aduc lui Dumnezeu. Iar celă ă al doilea, pe la timpul toamnei. [Apostol: 12, 13, 32, 37, Sobor 4: 19; Sobor 6: 8; Antiohia: 6, 20; Sardichia: 20, 10 <?>; Cartagina: 26, 37, 104, 116, 141]

104

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te acestea, pentru Clericii i mirenii care s-ş ş

au aforisit de c tre Episcopii fiec rei Eparhii, s ie, i s r mâie adev rată ă ă ţ ş ă ă ă ă socotin a ceea ce este legiuit , precum Canonul (cel 32 al Apostolilorţ ă adic sau i cel al 12- lea) acel vechi rânduie te, c adic s nu seă ş ş ă ă ă primeasc la împ rt ire de c tre al i Episcopi, cei de c tre al i Episcopiă ă ăş ă ţ ă ţ aforisi i. Îns s se fac cercetare nu cumva ace ti afurisi i s - au aforisitţ ă ă ă ş ţ pent ru vreo împu inare de suflet, sau prigonire, sau alt oarecareţ ă împ timire a Episcopului. Drept aceea pentru ca s ia lucrul acestaă ă cuviincioasa cercetare, i celelalte cerc ri de acest fel, s - a socotit deş ă cuviin a se face Sinoade localnice de dou ori pe ani în fiecare Eparhie,ţă ă

i s se adune to i Episcopii de Ob te, s cerceteze. i a a dup ce se vaş ă ţ ş ă Ş ş ă face cercetarea cea de acest fel, cei ce ar tat au gre it Episcopului, i cuă ş ş drept chip s- au aforisit de El, s r mân aforesi i, dup cuvântul urm riiă ă ă ţ ă ă

i al drept ii, i de c tre to i ceilal i Episcopi, pân când se va p rea deş ăţ ş ă ţ ţ ă ă cuviin ob timii Episcopilor ca s dea o mai iubitoare de oameni hot râreţă ş ă ă pent ru ace ti aforesi i (adic opri i de împ rt ire). C dac cel ce aş ţ ă ţ ă ăş ă ă aforesit pe ei, s zicem, s- ar împietri, i dup trecere de timp n- ar voi s -ă ş ă ăi dezlege de aforisire, sau i de va muri, este slobod Sinodului dup ce vaş ă cunoa te de ajuns pe timpul cert rii, s - i dezlege pe ei de aceasta. Iarş ă ă Sinoadele acestea s se fac , unul mai - nainte de marele Post, caă ă dezlegându - se toat mic orarea de suflet, i gre eala, care ori Arhiereul oă ş ş ş a f cut c tre cler, i c tre popor, sau din potriv clerul i poporul, c treă ă ş ă ă ş ă Arhiereul, s se proaduc lui Dumnezeu curat, i neprih nit darulă ă ş ă Postului. Iar cel al doilea s se fac în timpul toamnei. Cite te i pe al 32,ă ă ş ş

i 33 Apostolesc.ş

CANON 6

Obiceiurile cele din început ie - se, cele în Egipt i în Libia, i înţ ş ş Pentapoli, ca Episcopul cel ce este în Alexandria s aib st pânireă ă ă peste toate acestea; fiindc i Episcopului ce este în Roma aceastaă ş este obi nuit . A i derea îns i în Antiohia, i în celelalte Eparhii sş ă ş ş ă ş ş ă se p zeasc întâietatea (presvia) Bisericilor. i de Ob te aceea fieă ă Ş ş ar tat , c , dac cineva f r de socotin a Mitropolitului s - ar faceă ă ă ă ă ă ţ Episcop, unul ca acesta marele Sinod a hot rât a nu se cuveni a fiă Episcop. Îns dac cu ob teasca alegere a tuturor binecuvântat fiind,ă ă ş ă

i dup Canonul Bisericesc, doi sau trei, pentru a loru i prigonire arş ă ş gr i împotriv , ie - se hot rârea celor mai mul i. [Apostol: 34; Sobor 2:ă ă ţ ă ţ 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19; Cartagina: 13]

TÂLCUIRE110

110 Pricina pentru care s- a dat de Sinod Canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la Episcopii Egiptului, i al Libie, i al Pentapolei a avea mai întâi pe al Alexandriei, i f r deş ş ş ă ă socotin a aceluia a nu face vreun lucru Bisericesc; precum zice Epifanie, c aceastţ ă ă st pânire întrebuin ându - o i sfin itul Mucenicul Petru Episcopul Alexandriei, a caterisit peă ţ ş ţ Melitie Episcopul Licopolei în Tivanda, precum m rturise te marele Atansie în a doua saă ş Apologie, i însemneaz înc acesta i sfânt, c mainainte de Petru, fiindc în Pentapoli aş ă ă ş ă ă Libiei de sus, câ iva Episcopi au primit socotin a lui Savelie, i atâta t rie au luatţ ţ ş ă mincinoasele dogmele aceluia încât abia se propov duia în Biserici Fiul lui Dumnezeu.ă Aceasta aflându - o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca s - i întoarc la adev rataă ă ă Dogm a Bisericii; din acestea dar se arat , c Episcopul Alexandriei, i mai înainte de acestă ă ă ş Sinod avea Patriarhice tile pronomii din învechit obicei (care mai vârtos au st pânit de laş ă cel 34 Apostolesc, ce zice, c Episcopii fiec rui neam, se cuvine s cunoasc pe unul maiă ă ă ă întâi, i altele) avea st pânirea nu numai a ocârmui cele Biserice ti ale Eparhiilor de acolo, iş ă ş ş

105

Canonul acesta rânduie te, ca s se p zeasc vechile obiceiuri aleş ă ă ă celor trei Patriarhi, al celui al Alexandriei chiar i dup întâiul cuvânt; iarş ă al Antiohiei, dup al doilea cuvânt, iar al Romei pe scurt i cuprinz toră ş ă (iar pentru al Ierusalimului cu osebire zice Sinodul acesta în al 7- lea Canon al s u, i pentru al Constantinopolului zice Sinodul al 2- lea întruă ş al treilea Canon); încât, Patriarhul (pe care Episcop îl nume te aici, nefiindş înc obiceiul a se numi cineva cu nume de Patriarh)ă 111 al Alexandriei, să aib st pânire peste Episcopii, i Mitropoli ii Egiptului, i ai Libie, i aiă ă ş ţ ş ş Pentapolei. Precum i Patriarhul Romei acesta i obicei ineaş ş ţ 112 a avea st pânire i ederea mai sus decât to i Apusenii, i Mitropoli i. A i dereaă ş ş ţ ş ţ ş ş înc i Patriarhul Antiohiei a avea st pânirea peste Episcopii, iă ş ă ş Mitropoli ii Siriei, i ai Chilisiriei (Cov iteisiriei), ai amândurorţ ş ăţ chilichiilor, ai Mesopotamie, i ai tuturor celorlalte supusei lui ocârmuiri.ş

i nu numai Pronomiile Patriarhilor acestora porunce te Canonul acesta aŞ ş se p zi. Ci înc i pronomiile celorlalte Eparhii, i a Bisericilor celor supusă ă ş ş Mitropoli ilor. Atât celor ce sunt Patriarhi, cât i celor ce nu sunt supuseţ ş Patrirhilor, i atuncea i acum adic , celor neatârna i, precum al Asiei, alş ş ă ţ

ale ocârmuirilor, ci i caterisi Episcopi, i Mitropoli i, ai Climei aceleia. i fiindc zisulş ş ţ Ş ă Melitie cel caterisit de al Alexandriei, se apucase de a silnici obiceiul cel de acest fel, i aş îndr zni s Hirotoniseasc al i Episcopi în ocârmuirea Alexandriei, pentru aceasta Sinodulă ă ă ţ acesta 1 în Niceea au reînnoit prin acest Canon obiceiul cel din început.111 C nume de Patriarh mai întâi a început în vremile lui Teodosie celui mic. Patriarhii maiă întâi zicându- se cu osebire, Episcopi ai Apostole tilor scaune. Acest Teodosie mai întâi aş numit pe al Romei Patriarh, i pe Dumnezeiscul Hrisostom, precum aceasta o arat Socratş ă în Cartea 7 cap 31, s- a zis îns numele acesta i în Sinodul Halchidon, i mai ales deă ş ş Iustinian s- au numit Patriarhi, Patriarhii. i însemneaz dou oarecare, numele acestea, sauŞ ă ă pe Episcopii cei ce s- au f cut Efori, i Exarhi în oarecare Eparhii, i ocârmuiri de c treă ş ş ă Ob tesc Sinod, precum au f cut aceasta cel al 2- lea a toat lumea Sinod, dup Socrat Carteaş ă ă ă 5 Cap 8, dintre care unul a fost, i Grigorie Nissis, supus celui al Chesariei. i s- au numitş Ş ace tia cu acest nume Patriarhi nu de la covâr irea scaunelor, ci de Sinodiceasca hot râre.ş ş ă Ca s aib mai mult t rie spre s dire i spre desr d cinare, fiindc întocmai era cu ceilal iă ă ă ă ă ş ă ă ă ţ Patriarhi. Pentru aceasta i Grigorie Nissis scriind c tre Flavian al Antiohiei, asupra luiş ă Chesarias cel def imase pe el zicea: de s- ar judeca dup vrednicia Preo iei, întocmai iă ă ţ ş deopotriv de c tre Sinod, i un pronomion amânduror nou s- ar fi f cut, iar mai alesă ă ş ă ă îngrijirea îndrept rii celor ob te ti, întru a fi întocmai. Sau însemneaz chiar pe Episcopiiă ş ş ă cei ce au cinstea cea întâi în Biseric , de la covâr irea scaunelor acelora, i de la întâiaă ş ş dreg torie nu Personal fiind ca acelora; ci cuvenit scaunelor acelora, dup mo tenire.ă ă ă ă ş Care cinci au fost: cel al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, i cel alş Ierusalimului. i fiindc cel 1 a lep dat frâul, a r mas 1 cel al Constantinopolului; sau adaosŞ ă ă ă

i al cincilea cel al Moscovei cei mari; dar i acesta acum nu este. Iar de i Petru al Antiohieiş ş ş scriind c tre cel al Achiliei a zis, c singur el cu deosebire se zicea Patriarh, cu care s- a unită ă

i Valsamon, totu i nu c ut m ce zic Episcopii pentru sine i, ci ceea ce pentru dân ii ziceş ş ă ă ş ş Catoliceasca Biseric . A numit îns Dionisie, i Timotei Eluros (Motocul) Patriarh i pe cel ală ă ş ş Efesului, dar o a stricat aceasta Sinodul al 4- lea. A numit i Teodor Istoricul Patriarh pe alş Tesalonicului; totu i a a l- a zis, ori dup cuvântul Exarhilor, precum a f cut Sinodul al 2-ş ş ă ălea. Cum am zis, ori precum al ii zic, pentru multele Episcopii ce avea, mai la patruzeci.ţ (Dositei, Dodecavivlio).112 Nu tâlcuiesc drept pe Canonul acesta cei ce n v lesc de la Biserica Romei. De unde Papaă ă Filix pricindu- se cu Acachie al Constantinopolului, stricând Canonul a zis, c Episcopulă Pimen în fiecare Sinod are t ria, precum Canonul (acesta adic ) al Sinodului din Niceeaă ă voie te. i mai înainte de acesta i Pashasinus loc iitorul lui Leon, pe dos a zis acestuia iş Ş ş ţ ş Canon în sinodul al 4- lea. Noi îns din îns i graiurile Canonului afl m adev rata în elegereă ăş ă ă ţ a Sinodului acestuia. Deci zicem c de vreme ce Melitie a r sturnat drept ile Episcopuluiă ă ăţ Alexandriei, precum am zis, a dat pricin Sinodului acestuia s pun Canonul acesta, i să ă ă ş ă rânduiasc nu vreun lucru nou, ci numai s înt reasc rânduielile i obiceiurile, care dină ă ă ă ş veci se p strau, nu numai la Patriarhi, ci i la Mitropoli i, i nu numai întru Hirotonii, peă ş ţ ş care le ab tea Melitie, ci i întru toat alt dreptate, ce se cuvine Patriarhilor, iă ş ă ă ş Mitropoli ilor dup Bisericile cele supuse lor. Adic a avea st pânire fiecare Patriarh pesteţ ă ă ă Eparhiile cele supuse lui. i dar i ocârmuirea Episcopului Pimen este îngr dit , ca i aŞ ş ă ă ş celorlal i Patriarhi.ţ

106

Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, i al celorlalte (m car c al iiş ă ă ţ zic c alte Eparhii nume te Canonul aici, c cuprinz tor nume te peă ş ă ă ş ocârmuirile cele supuse celorlal i doi Patriarhi, al Constantinopolului, i alţ ş Ierusalimului, i c Mitropoli i nume te numai pe Patriarhi. Dar tâlcuireaş ă ţ ş cea dintâi este mai bun , i vezi la Dositei în Dodecavivlion foaia 117 iă ş ş 123). Încât nici un lucru ce atârn de Bisericeasca ocârmuire s nu se facă ă ă f r de socotin a acestora. i fiindc cea mai mare treab i mai deă ă ţ Ş ă ă ş c petenie din toate cele Biserice ti sunt Hirotoniile, pentru aceasta prină ş urmare adaoge Canonul, c oricare s- ar face Episcop, f r de socotin aă ă ă ţ Mitropolitului s u, au hot rât marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta să ă ă nu fie Episcop. (C ci de i mul imea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul,ă ş ţ înt rirea îns a alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, i pe careă ă ş acela l- ar fi ales, se cuvenea a se face Episcop; i vezi subînsemnareaş Canonului al 4- lea al acestui 1 Sinod). Îns dac de Ob te to i vor alege peă ă ş ţ cineva de Episcop dup Canoanele Biserice ti, iar doi, sau trei ar ziceă ş împotriv , nu dup dreptul cuvânt i cu drepta te, ci cu prigonire, i înă ă ş ş pizm , hot rârea celor mai mul i s biruiasc ; precum i Canonul al 19-ă ă ţ ă ă şlea al Sinodului din Antiohia rânduie te. Iar Canonul al 12 al Sinoduluiş din Cartagina zice, c dac dintre aleg torii, care au i isc lit, în urm s-ă ă ă ş ă ăar împotrivi vreunul îns i m rturiei sale i isc liturii, acela însu i pe sineăş ă ş ă ş se va lipsi de cinstea Episcopului. Cite te i tâlcuirea la cel Apostolesc 34.ş ş

CANON 7

Fiindc obicei, i tradi ie (predanie) veche, s - a apucat a se inea,ă ş ţ ţ ca Episcopul Eliei s se cinsteasc , aib - i urmarea cinstei, p zindu -ă ă ă ş ăse dreg toria sa cu Mitropolia. [Apostol: 34; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8;ă Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19]

TÂLCUIREDou tâlcuiri prime te Canonul acesta. C Valsamon i Anonimulă ş ă ş

(nenumitul) tâlcuitorul al Canoanelor, cu care împreun se unesc i câ ivaă ş ţ Papi ti i Calvini, tâlcuiesc, c de vreme ce veche tradi ie au apucat, iş ş ă ţ ş obicei, a se cinsti Episcopul Eliei, adic al Ierusalimuluiă 113 , pent ru c întruă dânsul s - a întrupat, i a p timit Domnul i Mântuitoare Propov duireş ă ş ă dintr - însul a ie i prin Sfin ii Apostoli a toat lumea, s - i aib cinsteaş ţ ă ă ş ă potrivit cu cea dintâi, i în anii cei din urm , îns singur cinstea f r deă ş ă ă ă ă ă st pânire, i f r de dreg torie. Pentru c st pânirea i dreg toria seă ş ă ă ă ă ă ş ă cuvine a p zi Mitropolia Palestinei, zic adic a Chesarieiă ă 114 care se nume te a lui Straton, c reia precum zice, se supunea Ierusalimul. Precumş ă adic i Canonul 12 al Sinodului din Halchidon rânduie te, c Cet ileă ş ş ă ăţ

113 Însemneaz c dup Iosip despre Iudeea Cartea 7, Cap 18 Ierusalimul s- a numit, pentruă ă ă c Melchisedec întâiul zidind cetatea, a zidit i Biseric , din aceasta Cetatea au numit - oă ş ă Ierusalim. i numele Ierusalimului este tot evreiesc, însemnând vedenia de pace, dupŞ ă sfin ii P rin i. i Ierusalim mai întâi numindu - se, în urm Elia Capitolia s- a numit, dupţ ă ţ Ş ă ă Dion Istoric. Elia de al Adrian care se poreclea Elius, care s pându - se mai înainteă Ierusalimul, i cu boi arându - se, i sem nându - se dup Istoricul Evsevie, i abea de pe fa aş ş ă ă ş ţ p mântului cunoscându - se, dup Teologul Grigorie, Elia s- a poreclit, dup Teodorit iă ă ă ş Evsebie. Iar Capitolie, pentru c în locul Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capi tea lui Diaă ş celui ce se cinstea în capitolia Romei, acesta i Adrian, dup însu i Dion Istoricul.ş ă ş114 Chesaria s- a numit, pentru c Evsebie, Irod o a zidit aceasta în numele lui Augusă Chesariul. Care mai întâi se numea turnul lui Straton. Întru care i Statui ale Chesarului iş ş ale Romei se aflau dup Iosip Iudeul cartea 15 cap 13. Îns trei Chesarii erau în Asia, unaă ă Mitropolia aceasta a Palestinei, a doua cea a Capadociei (care i maza Chesarului se numea,ş dup Sozomen, cartea 5 cap 4, înc i mazaca). i a treia cea a lui Filip.ă ă ş Ş

107

câtre prin împ r te ti scrisori au luat nume de Mitropolie, Episcopii aceiă ă ş (Mitropolii) dobândeasc - i singur cinstea, iar drept ile sale s seă ş ă ăţ ă p zeasc Mitropoliei celei dup adev r. Cu care chip Marchian a cinsti t peă ă ă ă Healchidona, i Valentinian pe Niceea, dup practicaoa 12 a Sinodului 4.ş ă Iar Zonara i al ii vor c , precum Canonul cel mai de sus a dat protia celuiş ţ ă al Alexandria, i celui al Antiohiei, sau mai bine zice leau înoit, ca peş unele din nou schimbate. (C protia celui al Romei nu s- a înoit. Fiindcă ă era precum am zis întreag , i nestr muta t ) întracest chip i Canonulă ş ă ă ş acesta a mai hot rât cinstea celui al Ierusalimului. Adic precum acela aă ă înt rit acelora, nu numai pronomii, i cinstea Patriarhiceasc , ci iă ş ă ş rânduiala cinstei acesteia, dup care, cel al Romei este întâi, iar ală Alexandriei al doilea, i al Antiohiei al treilea, a a i Canonul acesta aş ş ş înt rit Patriarhului Ierusalimului, nu numai cinstea Patriarhicesc , ci iă ă ş rânduiala cinstei. Pentru aceasta nu a zis aib - i cinstea, ci aib - iă ă ş ă ş urmarea cinstei. Adic s fie cu rânduiala cinstei al 4- lea dup cei trei. Iară ă ă a se p zi prednicia sa cu Mitropolia, însemneaz c cinstea aceastaă ă ă Patriarhiceasc , nu este Personal , i particular , ci afierosit Mitropolieiă ă ş ă ă Ierusalimului. Încât s treac la to i mo tenitorii Scaunului celui după ă ţ ş ă vremi, i nu numai la acesta, i la acela. Iar cum c Ierusalimul a fostş ş ă Mitropolie, martori sunt, atât Iosip zicând: despre Iudeea în Cartea 7 Cetate mare, i Mitropolie a tot neamul Iudeilor. Cât i Filon, Mitropolieş ş nu a unei ri a Iudeii, ci i a celor mai multe. C Apostolescul scaun alŢă ş ă Ierusalimului, nu numai c este cel mai întâi decât toat lumea, ci iă ă ş Patriarhicesc Pronomion a avut din început, i are. Întâi, pentru c a avutş ă Eparhii supuse lui i, i ocârmuire Patriarhului cuvenit . Drept aceeaş ş ă proesto ii Bisericilor cei de loc, i nu cel al Chesariei, au Hirotonisi t peş ş Dion al Ierusalimului, dup ce s- a dus Narchis. Iar ar tându - se iar iă ă ăş Narchis, iar i de fra i se cheam , dup Evsebie, i nu de fratele, sau de alăş ţ ă ă ş Chesariei. Iar Narchis a f cut Sinod cu 14 Episcopi pentru Pa ti maiă ş înainte de Sinodul 1. Al doilea, pent ru c Patriarhul Ierusalimului înă Sinodul 1 El întâi a isc lit, iar Evsebie al Chesariei al 5- lea. i peste a zice,ă Ş c Mitropoli ii se schimb adic , întru isc lituri, i în ederile Sinoadelor,ă ţ ă ă ă ş ş

i cuvânt rile c tre Împ ra i, alteori mai întâi, i alte ori mai în urm . Iarş ă ă ă ţ ş ă cel al Ierusalimului, totdeauna întâiul între P rin ii Sinodului, i de - aă ţ ş pururea împreun cu Patriarhii se num r , i cu Mitropoli ii niciodat . iă ă ă ş ţ ă Ş cite te de Dositei în Dodecavivlon cartea 2 cap 4. Iar de am i da cş ş ă Ierusalimul ar fi fost supus Chesariei, dintru aceasta ce iese? C precumă Vizantia mai întâi era supus Iracliei, iar apoi dup ce Vizantia s- a f cută ă Patriarhie, Iraclia s- a supus ei. Întru acest chip, de am i ierta (care nuş este) c se supunea Ierusalimul Chesariei, dup ce Ierusalimul s- a cinsti tă ă a fi Patriarhie, Chesaria a r mas cu dreg toria sa, a fi Mitropolie aă ă Palestinei, i mai plecat îns decât Ierusalimul. Fiindc ea, este numaiş ă ă ă Mitropolie, ia Ierusalimul Patriarhie.

CANON 8

Pentru cei ce se numeau pe sine i cura i cândva, iar venind c treş ţ ă Catoliceasca, i Apostoleasca Biseric , au socotit Sfântul, i mareleş ă ş Sinod, ca hirotesindu - se ei, apoi a a s r mân în Cler. Îns mai întâiş ă ă ă ă de toate, aceasta se cuvine a o m rturisi ei în scris, c se vor învoi, iă ă ş vor urma dogmelor Catolice tei, i Apostole tei Biserici. Adic i cuş ş ş ă ş cei înso i i prin a doua nunt a se împ rt i, i cu cei ce în vreme deţ ţ ă ă ăş ş goan au c zut; pentru care i timp s - a rânduit, i vreme s - a hot rât;ă ă ş ş ă

108

ca ei s urmeze întru toate dogmele Catolice tei Biserici. Deci oriă ş unde s - ar afla, ori prin sate, ori prin cet i numai ei singuriăţ Hirotonisi i, cei afla i în Cler, vor fi întru aceea i schim (Chip). Iarţ ţ ş ă (unde) ar fi Episcop al Catolice tii Biserici, i ar veni oarecare, esteş ş ar tat cum c Episcopul Bisericii va avea dreg toria Episcopului, iară ă ă cel ce se nume te Episcop de c tre cei ce se zic cura i, c aveauş ă ţ ă cinstea Presbiterului. Afar de nu cumva i s - ar p rea Episcopuluiă ă (însu i) al împ rt i de cinstea numelui. [Sobor 7: 14; Anghira: 13;ş ă ăş Neocesareea: 14; Antiohia: 8, 10] i dac aceasta nu îi va pl cea lui, vaŞ ă ă socoti un loc, ori de horepiscop, ori de Presbiter, pentru cel ce se socote te negre it a fi în Cler. Ca s nu fie doi Episcopi în cetate.ş ş ă [Apostol: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66; Vasilie: 1, 57; Teologul: 12]

TÂLCUIRECura i se zic navatianii (a a pe sine i numindu - se dup mândriaţ ş ş ă

cugetului, precum scrie Evsevie Cartea 6, Cap 43) [Sard: 6; Laodiceea 57; Vasilie: 89] Iar Navat a fost Presbiter al Bisericii Romanilor, carele nu primea pe aceea, ce în vremea goanei s - a fost lep dat (de Credin a luiă ţ Hristos) iar apoi s - au c it. Ci nici cu cei înso i i prin a doua nunt seă ţ ţ ă împ rt ea. i dup Botez zicea, c nu se mai poate milui cel ce aă ăş Ş ă ă p c tuit, dup Epifanie la eres 59, i dup Avgustin eres 38. Deci acestaă ă ă ş ă m car c în dogmele Credin ei nu a gre it, nici era eretic, ci numaiă ă ţ ş schismatic, dup 1 Canon al marelui Vasilie. Pentru ura de fra i a sa însă ţ ă

i nemilostivirea socotelii, i mândria sa, s - a anatematisi t, de Sinodul celş ş ce s- a f cut în Roma în vremea lui Papa Cornelie, dup Evsevie, i deă ă ş Sinoadele ce s- au f cut în Cartagina, în vremea lui Ciprian, i în Antiohiaă ş

i în Italia împotriva lui. De la acesta s- a numit Novatiani i cei ce auş ş urmat relei socotelei lui. Aceasta a a fiind cunoscute, zice Canonul acesta,ş c dac Navatianii cei de acest fel, vor veni la Catoliceasca Biseric , s - aă ă ă socotit de cuviin s se hirotetiseascţă ă ă 115 i a a s se primeasc , i sş ş ă ă ş ă r mâie în soarta lor, cei ce erau adic i în chip Clerici (a a prin hirotesieă ă ş ş au primit pe Donati ti i Canonul 66 al Sinodului din Cartagina) însş ş ă trebuie s m rturiseasc în scris, c au s p zeasc toate dogmeleă ă ă ă ă ă ă Catolice tii Biserici. Cum c vor primi c de a doua nunt , i pe cei ce deş ă ă ă ş

115 Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna preo ilor pe capetele ereticilor celor ca ace tia, i a a s se primeasc ca poc induse. Cţ ş ş ş ă ă ă ă a a prin hirotesie ( i nu prin hirotonie). i Canonul 49 al celui din Cartagina. Voie te a seş ş Ş ş primi cei ce se poc iesc. i c este adev rat cuvântul meu, m rturise te i Sinodul al 7- lea.ă Ş ă ă ă ş ş C citindu - se Canonul acesta la întâia Prax a acestuia i, i întrebându - se, cum se cade a seă ă ş ş în elege zicerea hirotetisindu - se, a zis preasfântul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aiciţ hirotesia, i nu spre hirotonie. Drept aceea din Canonul acesta trebuie a se înv a p rin iiş ăţ ă ţ cei Duhovnice ti, s - i pun mâinile pe capetele celor ce se poc iesc, când le citescş ă ş ă ă Rug ciunea cea iert toare, precum o zice aceasta i Canonul 35 al celui din Cartaginaă ă ş anume. C de nevoie este hirotesia aceasta la Taina poc in ei. i auzi ce zic Apostolii înă ă ţ Ş A ez mânturile lor. (Cartea 2 i Cap 18) „Prime te pe cel ce a p c tuit, când se va tângui, iş ă ş ş ă ă ş punându - i mâna pe capul lui, las - l apoi s r mân în turm .” i iar i (la acela i Cap 43)ţ ă ă ă ă ă Ş ăş ş „Precum prime ti pe cel necredincios, dup ce îl vei Boteza, a a i pe cel p c tos, dup ce îlş ă ş ş ă ă ă vei hirotetisi ca pe un curat îl vei a eza la p unea cea Duhovniceasc . i hirotesia i se faceş ăş ă Ş lui în locul Botezului. Fiindc prin punerea mâinilor se d Duhul cel Sfânt celor ce credeau.ă ă Obi nuirea hirotesiei ace tia îns , în Darul acest nou, a apucat a se ine de al legea veche, cş ş ă ţ ă a a i Arhiereul prin punerea mâinii primea Jertfele arderilor de tot, i ale mântuirii, i celş ş ş ş pentru p cat. i vezi Capetele 1 i 3 i 4 ale C r ii Levi ilor. Însemneaz îns , c cu iconomieă Ş ş ş ă ţ ţ ă ă ă au primit Sinodul pe aceste pe Navatiani, precum însemneaz marele Vasilie în Canonul 1.ă Vezi, i tâlcuirea Canonului al 7- lea al Sinodului 3 unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviriaş zice c prin Hirotesie s se primeasc ereticii.ă ă ă

109

sil s- au lep dat de Hristos, i cum c îi vor iconomisi pe ei, după ă ş ă ă rânduitele vremi, i dup Canonul poc in ei celor ce s- au lep dat deş ă ă ţ ă Hristos; i a a, oriunde s- ar afla, ori în cet i, ori în sate, s r mân înş ş ăţ ă ă ă Cler, i în treapta în care s- a aflat fiecare Hirotonisit. Adic Episcopul sş ă ă r mân Episcop; Presbiterul, Presbiter; i Diaconul, Diacon; s r mână ă ş ă ă ă îns Episcopul, acolo unde Episcop Dreptsl vitor al Catolice tii Biserici nuă ă ş este. Iar dac la aceea i Biseric se afl i Dreptsl vitorul Episcop, acestaă ş ă ă ş ă s - i aib dreg toria, i toat lucrarea, i numele de Episcop. Iară ş ă ă ş ă ş Novatianul cel ce mai - nainte a fost Episcop, s aib pe singur cinsteaă ă ă Presbiterului; afar numai de va voi Dreptsl vitorul Episcop, s aib iă ă ă ă ş acela cinste, i numele gol de Episcopş 116 îns nu i s lucreze vreo sfin ită ş ă ţ ă slujb ca Episcop, pentru ca s nu urmeze necuviin a aceasta, a fi doiă ă ţ Episcopi întru una i aceea i cetate (despre care vezi Canon 35 Apostolescş ş

i pe cel al 16 al celui 1 i al 2- lea Sinodş ş 117 iar de nu va voi nici aceasta, se cuvine a ierta s aib loc de Episcopă ă 118 sau de Presbiter, pentru ca împreun s se numere i el cu ceilal i Ierosi i, i Clerici, i s nu se arateă ă ş ţ ţ ş ş ă cu totul c zut din Cler.ă

CANON 9

Dac oarecare f r cercetare s - a proadus Presbiteri, sauă ă ă cercetându - se - au m rturisit p catele lorş ă ă 119 . i m rturisindu - se ei,Ş ă afar de Canon pornindu - se oamenii, asupra unora ca acestora - auă ş pus mâna, pe ace tia Canonul nu- i prime te. C pe neprih nirea oş ş ă ă ap r Catoliceasca Biseric . [Apostol: 25, 61; Neocesareea: 9, 10;ă ă ă Teofil: 3, 5, 6]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c , cei ce vor s se Ieroseasc , se cuvine aş ă ă ă

fi cura i de p cate care opresc Ierosirea (adic sfin irea), i se cuvine a seţ ă ă ţ ş cerceta via a, i petrecerea lor. Iar dac oarecare s- au f cut Presbiteri,ţ ş ă ă f r a se cerceta, sau i cercetându - se i- au m rturisit p catele lor, fiindă ă ş ş ă ă opritoare de Presbiterie, iar Arhiereii cei ce i- au cercetat, pornindu - se

116 Precum i pe Melitie cercetându - se l- au osândit Sinodul 1 s petreac în Lico, gol numeş ă ă de Episcop având, i de aici înainte nici în cetate, nici în vreun sat s hirotoniseasc .ş ă ă Sozomen în Bisericeasca Istorie, cartea 10, Cap 14 i Socrat cartea 10 cap 9. ş117 Scrie Sozomen, în Cartea a 4- a Cap 14 povestind despre Felix, i despre Liverie Episcopiiş Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind s moar Felix, i s r mâie singur Liverie,ă ă ş ă ă pentru a nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi pov uitori chivernisindu - se, care esteăţ semn de prigonire, i str in de Bisericescul Canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odatş ă ă Alexandria a avut doi Episcopi. i Cornelie al Romei, scriind c tre Fanie al Antiohiei,Ş ă prih ne te pe Mavdat c cerea s se fac , care s- a i f cut Episcop al Romei, însu i Cornelieă ş ă ă ă ş ă ş acesta fiind într - însa legiuit Episcop; i zice, deci cum nu cuno tea, c într - o Biseric unş ş ă ă Episcop se cuvine a fi, i nu doi?ş118 Fiindc nu este slobod a se face Episcop în sat, sau într- un timp mic, în care i un singură ş Presbiter este destul, pentru a nu se def ima numele Episcopului, dup Canonul 6 ală ă Sinodului din Sardichia, pentru aceasta, în ni te ora e mici ca acestea, i în sate, se f cea ceiş ş ş ă ce se numea horepiscopi. Deci horepiscopul dup Canonul al Antiohiei, se f cea deă ă Episcopul cet ii aceleia, la care supus, i însu i i satul lui. Zice dar Canonul acesta, c unulăţ ş ş ş ă ca acesta se hirotoniseasc Cite i, Ipodiaconi, i (Eforchistis) adic Catehisitori. Dar s seă ţ ş ă ă Cateriseasc de va îndr zni f r voia Episcopului celui din Cetate a hirotonisi Presbiter sauă ă ă ă Diacon, m car de ar avea i Hirotesie de Episcop. Iar Canonul 8 al acestuia i Sinod, iart aă ş ş ă da neprih ni i Horepiscopi C r i pa nice, adic slobozitoare celor ce ar cere. A i derea încă ţ ă ţ ş ă ş ş ă

i Canonul 13 al Celui din Anghira, rânduie te c f r scrisorile adev ratului Episcop s nuş ş ă ă ă ă ă hirotoniseasc Horepiscopii, Presbiteri, sau Diaconi, nici în locul lor, nici întru alt cetate.ă ă119 Iaon Antiohianul în adunarea Canoanelor, în loc de „p catele lor” are „Cele gre ite deă ş dân ii” care este i mai drept.ş ş

110

afar din Canoane, au Hirotonisit pe ei Presbiteri. Ace tia, zic, care cuă ş nevrednicie presbi terit, neprimi i sunt de a lucra Preo e te. C v dindu - seţ ţ ş ă ă de c tre al ii, s- au însu i m rturisindu - i p catele cele opritoare deă ţ ş ă ş ă preo ie, ce au f cut mai - nainte de Hirotonie, se caterisesc dup Valsamonţ ă ă

i Zonara. Sau înceteze despre a lucra Preo e te, dup anonimulş ţ ş ă (nenumitul) tâlcuitor al Canoanelor. Dar adaoge i pricina Canonul,ş pent ru care cei ce au c zut în p cate nu sunt primi i la Preo ie. Fiindcă ă ţ ţ ă zice, c Catoliceasca Biseric ap r , i voie te a fi Presbiterii neprih ni iă ă ă ă ş ş ă ţ întru p cate, precum porunce te Pavel, a fi i Episcopul, zicând: «Seă ş ş cuvine Episcopul a fi neprih nit» [1 Timoti 3: 2] adic nu numaiă ă neînvinov it, ci i cu totul neprih nit, i ne catigorităţ ş ă ş 120 .

CANON 10

Câ i dintre cei ce au c zut s - au prohirisit (adic s - au Hirotonisit)ţ ă ă prin ne tiin , sau i mai - nainte tiind cei ce i- au prohirisit, aceastaş ţă ş ş nu face sminteal Canonului Bisericesc, c ci cunoscându - se seă ă caterisesc. [Apostol: 62; Anghira: 1, 3, 12; Petru: 10]

TÂLCUIRECâ i au c zutţ ă 121 , adic s- au lep dat de Domnul nostru Iisus Hristos,ă ă

apoi s - au poc it, nu se face Presbiteri. C ci cum este cu putin a se faceă ă ţă Presbiter cel ce dup Canoane este oprit a se împ rt i cu Dumnezeie tileă ă ăş ş Taine pân la moartea sa? Pentru aceasta i Canonul acesta zice, c , aceiă ş ă câ i dintre cei ce s- au lep dat (de Hristos) s - au Hirotonisit, ori pentru cţ ă ă Arhiereul cel ce i- a Hirotonisi t nu tia lep darea; sau pentru c tia darş ă ă ş n - a b gat sam , sau au socotit c Hirotonia poate ca i Botezul s - iă ă ă ş ă

120 Însemn m îns aici o socoteal Catoliceasc i Ob teasc , c to i cei ce afar de Canoane,ă ă ă ă ş ş ă ă ţ ă i cu nevrednicie s- au Hirotonit, mainainte de a se caterisi de Sinod, cu adev rat suntş ă

Presbiteri. Fiindc precum zice Dumnezeiescul Hrisostom: „Pe to i Dumnezeu nu- iă ţ Hirotone te, îns prin to i el lucreaz ; de i ei ar fi nevrednici, pentru a se mântui norodul”ş ă ţ ă ş (Voroava 2 c tre Timotei la cea 2). i iar i: „Fiindc i prin cei nevrednici Darul lucreaz nuă Ş ăş ă ş ă pentru dân ii, ci pentru cei ce vor s se foloseasc .” (Voroava 11 la cea 1 c tre Tesaloniceni)ş ă ă ă

i Iar i: „Acum dar i prin cei nevrednici a obi nuit a lucra Dumnezeu. i nimic DarulŞ ăş ş ş Ş botezului de al via a Presbiterului se vat m ”. (Voroava 8 la cea 1 c tre Corinteni) Dar i înţ ă ă ă ş Voroava a 3- a la cea c tre Coloseni prin multe o dovede te. Întru care i acestea le zice:ă ş ş „Darul lui Dumnezeu care i întru cei nevrednici lucreaz , nu pentru noi, ci pentru voi.” iş ă Ş iar i, „nu pe mine m defaim , ci Presbiteria. De m vei vedea gol de aceasta, atunceaăş ă ă ă defaim - m . Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Pân îns edem în Tronul acesta, până ă ă ă ş ă când vom avea ederea întâi, avem st pânirea i t ria, de i nevrednici suntem.” Iar Simeonş ă ş ă ş al Tesalonicului (în r spunsul al 13- lea) zice, „prin hirotonie lucreaz darul întru dân ii, oriă ă ş Arhierei de sunt, ori Ierei, pentru mântuirea celor ce vin, i câte Taine vor s vâr i, sunt cuş ă ş adev rat Taine. Vai îns (adaoge acesta i iar i) unora ca acestora. Care ori mainainte deă ă ş ăş Hirotonie au gre it, ori dup Hirotonie, c nevrednici sunt de Preo ie. i de vor a se poc i, iş ă ă ţ Ş ă ş a se mântui, înceteze des vâr it de la preasfintele lucr ri al Preo iei. Fiindc nimic alt îi vaă ş ă ţ ă ă ajuta spre poc in , de nu mainainte se vor p r si de Preo ie.” Vezi i m rturia luiă ţă ă ă ţ ş ă Hrisostom pentru paretisire la forma canonice tii paretisiri la sfâr itul c r ii.ş ş ă ţ121 Însemneaz , c în vremea goanelor câ i r mâneau statornici în Credin a lui Hristos, în deă ă ţ ă ţ Ob te se numeau st t tori. Care se împ r eau în dou , în M rturisitori, i Mucenici. iş ă ă ă ţ ă ă ş Ş M rturisitori se ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru m rturisirea lui Hristos, în nu seă ă omorau. Iar Mucenici, cei ce mureau în temni e i în munci. Iar câ i dimpotriv nu st ruiauţ ş ţ ă ă în Credin a lui Hristos, se numeau c zu i, sau gre i i, sau c lc tori, spre deosebirea de ceiţ ă ţ ş ţ ă ă st t tori. Care se desp r eau în patru rânduieli. Cei întâi se numeau cei ce jertfiser , pentruă ă ă ţ ă c au jertfit idolilor, sau au mâncat jertf idoleasc . Cei al doilea care au t mâiat, pentru că ă ă ă ă au t mâiat idolii. Cei al treilea libelatici, pentru c da libel, adic în scris m rturisea, c nuă ă ă ă ă sunt cre tini. Sau i cump ra acest fel de m rturie de la Eparhul c au jertfit. i cei alş ş ă ă ă Ş patrulea, vânz tori, care temându - se de gonaci vindeau sfin itele C r i al cre tinilor spre aă ţ ă ţ ş se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2 cap 3).

111

cur easc , precum tâlcuie te Valsamon. Aceasta zic, a se Hirotonisi adicăţ ă ş ă prin ne tiin , sau în tiin , nu aduce vreo sminteal sau împiedicareş ţă ş ţă ă Bisericescului Canon, încât a nu- i opri despre a lucra Preo ia, nu. Pentruţ c dup ce se vor, c întru acest chip s- au Hirotonisit, se caterisesc. Câ iă ă ă ţ îns mai - nainte de Botez au jertfi t idolilor, ace tia botezându - se, seă ş Preo esc, ca unii ce se spal de p cat dup Canonul 12 din Anghira. Iarţ ă ă ă câ i pentru Hristos s- au muncit, i s- au închis, i de sil i nevoie auţ ş ş ă ş primit în mâini T mâie, sau în gur mânc ri de jertf , ace tia, dacă ă ă ă ş ă cealalt via a lor este bun , se prohirisesc Clerici, dup Canon 3 ală ţă ă ă acestuia i. Însemneaz îns , c nu numai cei ce mai - nainte de Hirotonieş ă ă ă s - au lep dat (de Credin ) apoi Hirotonisindu - se se caterisesc, ci i câ iă ţă ş ţ dup Hirotonie s- au lep dat, i cite te Canonul 62 Apostolesc.ă ă ş ş

CANON 11

Pentru cei ce au c lcat (Credin a) f r de sil , sau f r de luareaă ţ ă ă ă ă ă averilor, sau f r primejdie, sau ceva de acest fel, care s - au f cut subă ă ă st pânirea lui Lichinie. Au socotit Sinodul, de i au fost nevrednici deă ş iubire de oameni, îns s se milostiveasc spre ei. Deci câ i cuă ă ă ţ adev rat se vor c i, trei ani vor face ca ni te credincio i între ceiă ă ş ş ascult tori, i apte ani vor c dea jos. Iar doi ani f r proaducere seă ş ş ă ă ă vor împ rt i cu poporul de rug ciuni. [Anghira: 6; Petru: 2; Vasilie:ă ăş ă 73, 81; Grigorie Nissis: 2]

TÂLCUIREAlte Canoane pentru cei ce de multa sil , i de mare nevoie seă ş

lep dau de Credin vorbesc, iar Canonul acesta vorbe te pentru cei ceă ţă ş f r de nevoie se leap d , zicând: Cei ce au c lcat Credin a cea în Hristosă ă ă ă ă ţ f r de oarecare nevoie, sau primejdie, s - au lipsirea averilor lor. Care auă ă fost cei ce erau în vremile Tiranului Lichinie. Ace tia zic, m car c erau înş ă ă vremile nevrednici de iubirea de oameni, i de sincatavasisş (conpogoremânt), s - au p rut îns Sinodului s arate mil spre dân ii. Deciă ă ă ă ş câ i cu adev rat, i din inim , dar nu cu f rnicie, i cu minciun , seţ ă ş ă ăţă ş ă c iesc pentru p catul ce au f cut. Ace tia trei ani vor face întreă ă ă ş ascult tori. Adic vor sta în Pridvor înaintea Sfintelor i Împ r te tiloră ă ş ă ă ş Por i ale Bisericii, pentru ca s asculte Dumnezeie tile Scripturi, pân ceţ ă ş ă va zice Diaconul câ i sunte i catisihindu - v ie i i, dup aceasta s ias . Iarţ ţ ă ş ţ ă ă ă doi ani vor c dea jos, adic vor intra în Biseric , i vor sta în partea ceaă ă ă ş din urm a Amvonului; s ias îns i ace tia împreun cu cei ce seă ă ă ă ş ş ă catihisesc, când zice Diaconul, câ i sunte i catihisindu - v ie i i. Iar doiţ ţ ă ş ţ ani se vor împ rt i întru Rug ciuni împreun cu norodul. Adic vor staă ăş ă ă ă împreun cu cei credincio i s se roage, i s nu ias cu cei ce seă ş ă ş ă ă catihisesc, f r îns a se împ rt i cu Dumnezeie tile Taine, pân ce seă ă ă ă ăş ş ă vor sfâr i acei doi ani.ş

CANON 12

Iar cei ce vor fi chema i de Har, i pornirea cea întâi ar tând, iţ ş ă ş brâiele lep dând, iar dup acestea, la a loru i borâtur se voră ă ş ă întoarce, ca câinii, încât unii i argin i a da, i cu beneficii spre aş ţ ş ispr vi, ca iar i s se ost asc . Ace tia, zece ani s cad , după ăş ă ăş ă ş ă ă ă vremea de trei ani a ascult rii. Peste toate acestea, se cuvine a cercetaă buna voin a lor, i felul c in ei. C ci câ i cu fric , i cu lacrimi, i cuţă ş ă ţ ă ţ ă ş ş

112

r bdare, i cu faceri de bine, î i vor ar ta întoarcere cu lucrul i nu cuă ş ş ă ş chipul, ace tia plinind vremea hot rât a ascult rii, dup cuviin seş ă ă ă ă ţă vor împ rt i de Rug ciuni, împreun cu a fi slobod Episcopului, aă ăş ă ă socoti i ceva mai iubitor de oameni pentru dân ii. Iar câ i cuş ş ţ neb gare de seam au adus, i au socotit c le ajunge lor spreă ă ş ă întoarcere, chipul într rii în Biseric , numai decât plineasc vremea.ă ă ă [Petru: 9, 11; Sinod: 6, 102; Anghira: 2, 5, 7; Laodiceea: 1, 2; Vasilie: 2, 3, 74, 84; Nissis: 4, 5, 7, 8]

TÂLCUIREi Canonul acesta pentru osta ii cre tini, se vede c vorbe te, care seŞ ş ş ă ş

afla în anii lui Lichinie, i rânduie te a a: câ i osta i cre tini, chemându -ş ş ş ţ ş şse, i împuternicindu - se de Dumnezeiescul Har, au ar tat mai întâi vitejieş ă

i pornirea spre mucenie, i brâiele leau aruncat, semne fiind a ost ieiş ş ăş lor; iar dup aceasta s- au întors ca câinii la borâtura loru i. Adic s- auă ş ă c it, i s - au lep dat de credin . Încât unii dintr - în ii i bani au dat, i cuă ş ă ţă ş ş ş beneficii, adic cu feluri de daruri, au dobândi t iar i ost ia cea dintâi,ă ăş ăş ace tia zic, dup ce vor face trei ani în locul ascult torilor, s fac , i zeceş ă ă ă ă ş ani înc în locul celor ce cad. Adic , s intre în Biseric , i s iasă ă ă ă ş ă ă împreun cu cei ce se catehisesc. Îns peste toate acestea Arhiereul, iă ă ş Duhovnicescul P rinte, se cuvine s cerceteze voin a unora ca acestora, iă ă ţ ş felul, i a ezarea c in ei lorş ş ă ţ 122 . C ci, câ i cu frica lui Dumnezeu seă ţ poc iesc, i cu umilin fac pe Dumnezeu milostiv, i rabd chinuiri, i facă ş ţă ş ă ş faceri de bine, milostenii adic , i alte bun t i. i în scurt a zice, seă ş ă ăţ Ş poc iesc cu adev rat i curat, i nu cu f rnicie, i numai întru ar tare.ă ă ş ş ăţă ş ă Ace tia, zic, dup ce vor împlini acei trei ani cu ascult torii, dupş ă ă ă drepta te roag - se împreun cu cei credincio i, i din Biseric s nu ias .ă ă ş ş ă ă ă

i pe lâng conpogor mântul acesta, este slobod Arhiereului a ar taŞ ă ă ă pent ru dân ii înc mai mult iubire de oameni, i milostivire. Iar câ i cuş ă ă ş ţ neb gare de seam i cu lenevire se poc iesc, i socotesc c este îndestulă ă ş ă ş ă spre poc in a intra în Biseric dup ar tare împreun cu cei ce cad, i să ţă ă ă ă ă ş ă ias iar i cu cei ce se catehisesc. Ace tia zic, plineasc , i acei trei ani aiă ăş ş ă ş ascult rii, i acei zece ani întregi ai c derii.ă ş ă 123

122 Pentru aceasta Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul 2 pentru Preo iei) zice aceste: „Nu seţ cade dup m sura p catelor s pune P storul i cert rile. Ci s socoteasc , i proeresulă ă ă ă ă ş ă ă ă ş p c to ilor, nu cumva vrând a cârpi, pe cea rupt , mai r u s o rup , i silindu- se să ă ş ă ă ă ă ş ă îndrepteze pe cel c zut, mai mult s - l oboare. C cei neputincio i dup proeresis (adică ă ă ş ă ă dup mainainte alegere i voin a) de se vor certa câte pu in pu in, vor putea, de nuă ş ţ ţ ţ des vâr it, dar m car în parte a se izb vi de p cate i de patimi; iar dac deodat de va daă ş ă ă ă ş ă ă cineva toate cuviincioasele cert ri i canonisiri, îi va lipsi i de cea pu in îndrepare, ce oă ş ş ţ ă putea lua. i iar i: Mult în elepciune trebuie s aib p storul, i mii de Ochi, ca s vadŞ ăş ă ţ ă ă ă ş ă ă din toate p r ile deprinderea sufletului. Pentru c precum unii, neputând suferi asprimeaă ţ ă Canonului, se fac tari în cerbice, i s rind cad în dezn d jduire. A a iar i dimpotriv , suntş ă ă ă ş ăş ă unii care pentru c nu au luat Canon potrivit p catelor lor, se lenevesc, i mai r i se fac, iă ă ş ă ş se îndeamn a p c tui mai mult. Pentru aceasta în vreamea Patriarhului Luca, un Episcopă ă ă canonisind prea prea în pu in vreme pe un osta , ce f cuse ucidere de bun voie, iţ ă ş ă ă ş dându- i în scris nevinov irea lui, s- a învinov it de Sinod pentru pogor mântul acestaăţ ăţ ă covâr itor, ce a f cut; iar Episcopul, a adus spre m rturie Canonul acesta al Sinoduluiş ă ă acestuia. Îns a auzit de la Sinodul acela, c Arhiereilor s- a dat voie s adaoge, sau să ă ă ă împu ineze cert rile Canoanelor, nu îns i s fac covâ itoare i necercetat conpogorâre.ţ ă ă ş ă ă ş ş ă Apoi pe uciga ul osta Sinodul l- a supus cert rilor Canoanelor, iar pe Episcopul l- auş ş ă pedepsit cu oprirea Arhieriei întru atât a rânduit vreme.ă123 Însemneaz c în Canonul acesta se p zesc acele dou ce marele Vasilie în Canonul al 3-ă ă ă ălea al s u le pomene te. „Adic obiceiul, i forma, scump tatea, i m rginirea. Obiceiulă ş ă ş ă ş ă adic , i forma, sunt acei trei ani ai ascult rii, i cei zece ai c derii. Iar scump tatea iă ş ă ş ă ă ş m rginirea sunt lacrimile, i suferirea relei p timiri, facerile de bine, i de Ob te poc in aă ş ă ş ş ă ţ cea adev rat i curat . i la cei ce au primit scump tatea, s- a f cut pogor mânt a împliniă ă ş ă Ş ă ă ă

113

CANON 13

Iar pentru cei ce c l toresc (din via ) vechea i canoniceascaă ă ţă ş lege se va p zi i acum, încât, de se c l tore te vreunul, de merindeleă ş ă ă ş cele mai de urm i prea de nevoie, s nu se lipseasc . Iar dac celă ş ă ă ă dezn d jduit, i poate s- a împ rt it, va r mâne iar i între cei vii,ă ă ş ă ăş ă ăş fie împreun cu cei ce se împ rt esc de singur rug ciunea. Iar deă ă ăş ă ă Ob te, i pentru oricare ar c l tori din (via ), cerându - se a seş ş ă ă ţă împ rt i de Euharístie, Episcopul cu cercetare împ rt easc - l dină ăş ă ăş ă Prosforá (Proaducere).

TÂLCUIRE

Dup ce Dumnezeie tii P rin i ace tia rânduit despre certare, i cu ceă ş ă ţ ş ş chip, i în cât vreme se cuvine a fi neîmp rt i i cei ce s- au lep dat deş ă ă ăş ţ ă Hristos, în Canonul acesta rânduiesc, c ci câ i dintre unii ca ace tia, seă ţ ş primejduiesc s moar , la ace tia s se p zeasc i Canoniceasc Lege.ă ă ş ă ă ă ş ă (Care se socote te a fi Canonul 6 al Sinodului din Anghira, mai vechi fiindş decât acest 1 Sinod Ecumenic). Încât, oricare se va dezn d jdui spreă ă moarte, s nu se lipseasc de cea de s vâr it, i mai de pe urm , i preaă ă ă ş ş ă ş de nevoie Merind pentru c l toria aceea i înstr inarea, care esteă ă ă ş ă împ rt irea Dumnezeie tilor Taineă ăş ş 124 . Îns dac acesta ce s- a hot rât deă ă ă moarte, i s - a împ rt it cu Sfintele Taine, se va îns n to i iar i, acestaş ă ăş ă ă ş ăş s stea numai cu cei Credincio i, i s se roage împreun , nu îns i s seă ş ş ă ă ă ş ă împ rt easc . Iar Valsamon zice, c unul ca acesta, pentru care vorbe teă ăş ă ă ş Canonul acesta, fiindc se afl în locul celor ce împreun stau, pentruă ă ă aceasta i întru acela i iar i i se porunce te a r mâne. Iar de a fost înş ş ăş ş ă locul ascult torilor, iar i întru acela a r mâne. i în de Ob te, în Canonulă ăş ă Ş ş acela în care se afl fiecare când se primejduia mai - nainte de împ rt ire,ă ă ăş se cade a se întoarce iar i la acela dup împ rt ire. i pent ru ca săş ă ă ăş Ş ă zicem cu Canon cuprinz tor i ob tesc, fie tec rui om (cre tin) adic ceă ş ş ş ă ş ă se primejduie te spre moarte, i cere a se împ rt i cu Dumnezeiascaş ş ă ăş

numai cei trei ani ai c derii. Iar la cei ce aceasta nu au primit, nici un pogor mânt li s- auă ă f cut, ci li s- a poruncit s p zeasc to i anii.” Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostomă ă ă ă ţ ş în voroava 14 la cea a doua c tre Corinteni zice, „Eu nu cer mul imea anilor, ci îndreptareă ţ sufletului. Aceasta dar arat , de s- au umilit cei ce au p c tuit, de - au schimbat via a, iă ă ă ş ţ ş iat s- au f cut tot. Iar încât aceasta nu este din prelungirea canonisirii nici un folos seă ă na te. C ci i la ranele cel trupe ti, nu c ut m de s- au legat de multe ori, ci de leau folositş ă ş ş ă ă leg tura. Deci de leau folosit în pu in vreme, nu se mai lege; iar de nu, legi- s înc i maiă ţ ă ă ă ş mult de zece ani. i pân atuncea nu se dezlege, pân ce se va folosi r nitul prin leg tur . Ş ă ă ă ă ă124 Scrie îns i Dionisie al Alexandriei lui Favie trimi ând „C un credincios b trân ce seă ş ţ ă ă numea Serapion, a fost jertfit idolilor, boln vindu - se greu i trei zile f r glas fiind, întru aă ş ă ă patra zi pu in împuternicindu - se, a chiemat pe nepotul s u, i a zis s vin un Iereu. Aţ ă ş ă ă mers copilul la Presbiterul; i era vreme de noapte. Sau întâmplat îns de a fost Presbiterulş ă bolnav, încât nu a putut s mearg . i fiindc eu (zice Dionisie) am fost dat poruncă ă Ş ă ă Presbiterilor, ca s ierte a se împ rt i cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales dacă ă ăş ă aceasta rugându - se o cer, pentru ca s moar i s se duc din via a aceasta cu bună ă ş ă ă ţ ă n dejde. Presbiterul dar a dat copilului o p rticic din prea Sfânta pâine, i i- a zic c s oă ă ă ş ă ă ude, i s o toarne în gura b trânului, i a a f când copilul, i acela pu in înghi ind, îndatş ă ă ş ş ă ş ţ ţ ă

i- a dat duhul.” (Evsevie în Bisericeasca Istorie Cartea a 6- a cap 44). Înc i Ilie Mitropolitulş ă ş Critului, scriind c tre oarecare Dionisie Monah zice: „C dac cineva înc de pu in r sufl , iă ă ă ă ţ ă ă ş des vâr it nu a murit, îns este întru nesim ire, i nici a lua, nici a mânca poate, sau i într -ă ş ă ţ ş şalt chip, scuip ceea ce- i pun în gur , de este zic cineva aceste fel, se cuvine Presbiterul cuă ă luare aminte, s pecetluiasc buzele lui i limba lui cu atingerea i turnareaă ă ş ş Dumnezeie tilor Taine”.ş

114

Euharistie, Episcopul sau i Duhovnicescul P rinte, cu cercare, s - lş ă ă împ rt easc pe el cu Dumnezeie tile Taine.ă ăş ă ş

CANON 14 Pentru cei ce se catihisesc i au c zut, au socotit sfântul i mareleş ă ş

Sinod, ca, trei ani ei s fie ascult tori numai, dup aceasta s se roageă ă ă ă cu cei ce se catehise sc. [Neocesareea: 5; Laodiceea: 19; Vasilie: 20; Timotei: 6; Chiril:5]

TÂLCUIRECatehumeni se numesc de la Catihó, care se tâlcuie te, înv prinş ăţ

cuvânt pe cei încep tori la Credin . Fiindc se catehiseau ace tia, i seă ţă ă ş ş înv au Dogmele Dreptsl vitoarei Credin e. Îns se împ r ea în douăţ ă ţ ă ă ţ ă rânduieli. i rânduiala cea întâi era mai îndeplinit , i numea a celor ceŞ ă ş pleac genunchile, care primesc Credin a, iar numai Botezul îl maiă ţ întârziau. Pentru aceea intra i în Biseric , pân la rug ciunea celor ce seş ă ă ă catehisesc, dup Canonul 19 al Sinodului din Laodiceea, care rug ciune înă ă tain zicându - se, i vremea ei mâna Preotului punându - se asupra lor, î iă ş ş pleca genunchile. Iar când se striha, câ i sunte i chema i ie i i, ie eau dinţ ţ ţ ş ţ ş Biseric . Iar cea a doua rânduial era mai nedeplinit , i se numea aă ă ă ş ascult torilor. Care în Pridvor stând c tre împ r te tile u i, ascultauă ă ă ă ş ş Dumnezeie tile Scripturi, i dup ascultarea Dumnezeie tii Evangheliiş ş ă ş ie eau, dup Vlastar, i dup scoliastul lui Armenopul la perilipsulş ă ş ă canoanelor (partea 5 suprascrierea 3) care amândou rânduieli luminat seă v d i în închipuirea Bisericii care o am închipuit la sfâr itul c r ii. Iară ş ş ă ţ Cardinalul Bona (Cartea 1 despre lucr rile Liturghiei) i al ii oarecare, peă ş ţ lâng aceste dou rânduieli, num r i alte dou , de la P rin ii Apuseniă ă ă ă ş ă ă ţ aceste adunându - le. i acestea se numeau, una a celor pricep tori (pentruŞ ă c cerea Botezul) i alta a celor ale i. Care a a se ziceau, dup ce seă ş ş ş ă înscriau în catalogul celor ce abia aveau a se boteza. Pe care îi nume teş Capul al 7- lea al c r ii a 8- a a Apostole tilor a ez mânturi lumina i, iă ţ ş ş ă ţ ş Chiril în Catehisirile sal. Iar Boteza i Capul al 8- lea al aceleia i c r i aă ţ ş ă ţ a ez mântur ilor. Pe ace tia îi pomene te i Canonul al 6- lea al luiş ă ş ş ş Timotei. Acestea a a fiind zise, zice Canonul acesta: Câ i catehumeni fiindş ţ din rânduiala cea întâi i mai deplinit , s - au lep dat de Credin , s - aş ă ă ţă p rut a fi cuviincios sfântului i marelui Sinodului acestuia, trei ani să ş ă stea în cea a doua, i mai nedeplinit rânduial a celor ce se catehisesc, aş ă ă celor ce ascult în Pridvor, i dup acei trei ani s se roage împreun cuă ş ă ă ă cea întâi, i mai deplinit rânduial a celor ce se catehisesc în l untru înş ă ă ă Biseric . Cu drepta te îns s- ar nedumeri cineva, pentru ce Sinoadele a aă ă ş ceart pe cei ce se catehisesc, când p c tuiesc, iar marele Vasilie înă ă ă Canonul 20 al s u zice: „ i de Ob te cele ce se face în via de cel ce iă ş ş ţă ş catehise te nu se aduc la dare de seam .” Spre dezlegarea zicerii acesteiaş ă împotriv ar tat , dup Zonara, c nu a zis marele Vasilie s nu se certeă ă ă ă ă ă catehumenii, gre ind mai înainte de Botez. C atuncea ar fi potrivnicş ă Sinodice tilor Canoane. Ci c p catele catehumenilor nu se aduc dare deş ă ă seam , adic la munc dup ce s- au botezat ei. Fiindc s- au iertat prină ă ă ă ă sfântul Botez, nu numai de câte, catehumeni fiind, au f cut, ci înc , i deă ă ş cele ce au f cut mainainte de a se face catehumeni. Adic întruă ă necredin fiind. Se ceart îns catehumenii, pent ru c i ei, de i cu lucrulţă ă ă ă ş ş nu în l untru Bisericii, nici cu lucrarea, m dul ri ale Bisericii, îns cuă ă ă ă pofta, i cu îndurarea sufletului, i cu puterea sunt în Biseric . C ci dupş ş ă ă ă

115

Teologul (în cuvântul cel de sfântul Botez) sunt ace tia înaintea u ilorş ş bunei cinstiri; i s - au z mislit în Credin , m car de nu s- au n scut încş ă ţă ă ă ă prin Botez. Fiindc nici sunt dezn d jdui i de toat n dejdea mântuirii,ă ă ă ţ ă ă dac de nevoie vor muri neboteza i) precum aceasta se arat din cuvântulă ţ ă cel asupra îngrop rii, ce face Dumnezeiescul Ambrosie c tre împ ratulă ă ă Valentinian, ce a murit înc catehisinduse. Deci Sinoadele pentru aceastaă ceart pe cei ce se catehisesc, ca pe cei ce sunt acum ai lor, i Credin a oă ş ţ au primit, i cre tini se numesc. i câte Legea le zice lor, ca unora ce suntş ş Ş în Lege le gr ie te dup Apostolescul Cuvânt. [ Romani 3, 19]ă ş ă

CANON 15

Pentru multa tulburare i gâlcevile ce s - au f cut, s - a socotitş ă des vâr it a se ridica din mijloc obiceiul, cel ce afar de Apostolesculă ş ă Canon s- a aflat în oarecare p r i. Încât din cetatea în cetate, a nu seă ţ muta, nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac cineva după ă hot rârea sfântului i marelui Sinod, s - ar apuca a face ceva de acestă ş fel, s - au s - ar da pe sine i vreunei lucr ri de acest fel, negre it seş ă ş strica lucrarea, i se va a eza la Biserica, la care Episcopul, sauş ş Presbiterul, sau Diaconul s- a Hirotonisit. [Apstol: 14, 15; Sobor: 4, 6; Antioh: 3, 21; Sardichia: 1, 16; Cartag: 57]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te acestea, s - a socotit de cuviin a se r dicaş ţă ă

din mijloc cu des vâr ire obiceiul, care în oarecare p r i s - a izvodit afară ş ă ţ ă de a ez mântul i legiuirea Apostolescului Canon (celui 14 adic , dar iş ă ş ă ş celui al 15- lea). Pentru multele tulbur ri, i gâlcevile cele între unii cuă ş al ii ce c lcarea aceasta s- au urmat. C adic a nu trece dintru o cetateţ ă ă ă întru alta nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac cineva în urmaă Canonului acestuia al acestui sfânt Sinod, s - ar apuca a face una ca aceasta i s - ar muta dintru o cetate întru alta. Mutarea aceasta ce o vaş face, negre it se va surpa, i Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul seş ş va a eza la Biserica aceea, la care s- a hirotonisi t. Fiindc nu numaiş ă Episcopul, ci i Presbiterii, i Diaconii, se cuvine a se hirotonisi la Bisericaş ş rânduit , i nu slobod, dup al 6- lea Canon al Sinodului 4 i dup al 14 iă ş ă ş ă ş 15 Apostolesc.

CANON 16

Câ i aruncându - se în primejdie, nici frica lui Dumnezeu înainteaţ Ochilor având, nici Bisericescul Canon tiind, se vor duce de laş Biserica lor Presbiteri, sau Diaconi, sau oricare, se cercetează [cuprind] în Canon; ace tia nicidecum trebuie a fi primi i la altş ţ ă Biseric , ci toat sila trebuie a li se face, ca s se întoarc la a loru iă ă ă ă ş Parohie. Sau, st ruind [n tângindu - se], se cuvine a fi achinoni iă ă ţ (neîmp rt i i). Iar de ar îndr zni vreunul a r pi locul ce se cuvineă ăş ţ ă ă altuia, i va hirotonisi în Biserica sa, neînvoindu - se Episcopului de laş care a fugit cel ce se cerceteaz în Canon, f r t rie fie Hirotonia.ă ă ă ă

TÂLCUIRECanonul cel mai de sus rânduie te ca iar i s se a eze Presbiterii, iş ăş ă ş ş

Diaconii la Biserica aceea întru care s- au Hirotonisit, iar acesta i agrieş (adic nelucrare) pune asupra unora ca acestora, de nu se vor îndupleca aă

116

se întoarce, zicând: Câ i Presbiteri, sau Diaconi, sau cei împreunţ ă num ra i în Canon, i în Cleră ţ ş 125 , nici de Dumnezeu temându - se, nici Canonul Bisericii cunoscându - le (cel al 15- lea Apostolesc adic )ă aruncându - se în primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s- au hirotonisi t; ace tia, zic, nicidecum se cuvine a se primi la alta (f r deş ă ă scrisori adic recomandui toare i slobozitoare), ci trebuie a fi sili i s seă ş ţ ă întoarc la Bisericile lor. Iar de vor st rui în pisma lor, trebuie a fiă ă neîmp rt i i. Nu îns de Taine, nu de mirenii i Credincio ii cei dină ăş ţ ă ş ş Biseric (C ci dup chipul acesta ar fi împotrivnic Canonul acesta celui ală ă ă 15- lea Apostolesc, care pe unii ca ace tia de la împ rt irea cea cuş ă ăş mirenii în Biseric nu- i scoate) ci de cei de o tagm cu dân iiă ă ş Simpresbi teri i Sindiaconi. Adic a nu Siliturghisi cu cei Ierosi i, i aş ă ţ ş r mânea argo i (nelucr tori). Iar de ar îndr zni vreun Episcopi a r pi cuă ş ă ă ă vicle ug pe str in Cleric al altui Episcop, i al Hirotonisi pe el (poate înş ă ş mai mare treapt ) în Biserica sa, f r a voi Episcopul Clericului, de la careă ă ă a fugit, fie f r de t rie Hirotonia cea de acest fel. Cite te i pe 15ă ă ă ş ş Apostolesc.

CANON 17

Fiindc mul i din cei certa i (adic cuprin i) în Canon, pe l comiaă ţ ţ ă ş ă de averi, i urâtul câ tig vânând, au uitat Dumnezeiasca scrisoare ceş ş zice: „Argintul s u nu l- a dat în cam t ” [Psalm 14, 5]. iă ă ă Ş împrumutând, sute cer înapoi. Au îndreptat (au judecat cu dreptul) sfântul i marele Sinod, ca de se va afla cineva dup hot rârea aceastaş ă ă luând dobânzi, din întrebuin are, sau într- alt chip întrebuin ândţ ţ lucrul, sau în jum tate de dobând cerând, sau m car altcevaă ă ă izvodind pentru urâtul câ tig, se va caterisi de Cliros i str in deş ş ă Canon va fi. [Apostol: 44; Sobor 5: 10; Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20; Vasilie: 14]

TÂLCUIREMulte Canoane opresc dobânzile banilor. Dar i acesta, aceasta oş

rânduie te, zicând: fiindc mul i Canonici, adic Clerici, iubind l comia deş ă ţ ă ă averi i urâtul câ tig, au uitat Psalmicescul cuvânt al lui David, cel ce zice,ş ş argintul n- a dat în cam t , dreptul adic , cel ce voie te a l cui în Munteleă ă ă ş ă cel sfânt al Domnului, adic în Cereasca Împ r ie. Ci împrumutând cel deă ă ăţ la datornicii lor se ia sute, adic zece lei la sut (care era dobânda cea maiă ă grea decât celelalte). Fiind zic, c o fac aceasta Clericii, au judecat cuă dreptul sfântul i marele Sinodul acesta, c dac în urma Canonuluiş ă ă acestuia, s - ar afla vreun Cleric s ia dobând , sau ca o nego itorieă ă ţ oarecare întrebuin ând lucrul, sau i dup alt chip (voind adic a nu seţ ş ă ă ar ta c el ia dobând ) d banii s i la cei ce au trebuin , îns se învoie teă ă ă ă ă ţă ă ş cu dân ii s ia i el parte din dobând , i din câ tigul banilor, numindu -ş ă ş ă ş şse pe sine i, nu împrumut tor, ci p rta ). Deci ori care s- ar afla c faceş ă ă ş ă aceasta, sau c cere jum tate de dobând , sau vreun alt lucru asemeneă ă ă izvode te pentru urâtul câ tig. Unul ca acesta se va caterisi din Cler, i seş ş ş va înstr ina din Canoniceasca rânduial . Cite te la 44 Apostolesc.ă ă ş

125 Canonici, i în Canon cerceta i, cu osebire se numesc Clericii, fiindc via a i mintea, iş ţ ă ţ ş ş cuvântul lor, se pov uie te, i se îndrepteaz dup Sfin itele Canoane, cele Apostole ti zic,ăţ ş ş ă ă ţ ş Sinodice ti, i P rinte ti. Canonici pe lâng ace tia se zic i Monahii, precum aceasta se vedeş ş ă ş ă ş ş în multe Canoane, dar înc i Monahiile, pentru aceasta i pricin Canonece se numesc;ă ş ş ă fiindc mirenii, necanonisit, i oarecum cu slobozenie petrec.ă ş

117

CANON 18

Au venit la sfântul i marele Sinod ( tiin ), c în oarecare locuri,ş ş ţă ă i cet i, Presbiterilor, Euharístia Diaconii o dau. Care nici Canonul,ş ăţ

nici obiceiul au predanisit, ca cei ce st pânire nu au prosforáă (proaduce), celor ce prosforeaz se le dea Trupul lui Hristos. i aceiaă Ş s - a f cut cunoscut, c acum unii din Diaconi i mai înainte deă ă ş Episcop, se ating de Euharístie. Deci acestea toate r dicese, i r mâieă ş ă Diaconii întru m surile lor, tiind ei, c , a Episcopului sunt slujitori,ă ş ă iar decât Presbiterii mai mici. i s ia dup rânduial Euharístia dupŞ ă ă ă ă Presbiterul, ori Episcopul dându - le lor, ori Presbiterul. [Laodiceea 20; Sobor 6: 7] Dar nici a edea între Presbiteri s fie iertat Diaconilor. Cş ă ă afar de Canon, i afar de rânduial este cel ce f cea; iar dac unulă ş ă ă ă ă nu ar voi a se supune, i dup hot rârile acestea, înceteze deş ă ă Diaconie.

TÂLCUIREPretutindene se cuvine a se p zi buna rânduial , iar mai ales între ceiă ă

sfin i i, (adic Hirotonisi i) pent ru aceasta i Canonul acesta îndrepteazţ ţ ă ţ ş ă un lucru ce f r de rânduial se f cea. C zice, au venit la auzul sfântului,ă ă ă ă ă

i marelui Sinodului acestuia, c în oarecare locuri, i cet i, Diaconii dauş ă ş ăţ Dumnezeiasca împ rt ire Presbiterului, care aceasta nici vreun Canon înă ăş scris, nici obicei nescris o a predanisi t. A da adic Trupul lui Hristosă Preo ilor celor ce- l Ierurghisesc pe el, Diaconii cei ce nu st pânire a- lţ ă Ierurghisi (adic cu sfin enie a- l lucra). Pe lâng acestea înc i aceasta s-ă ţ ă ă şa vestit, c unii din Diaconi se împ rt esc înainte de Presbiteri. Deciă ă ăş toate nerânduielile acestea s se ridice din mijloc, i Diaconii s r mâie înă ş ă ă hotarele lor, adic nici Euharístia s o dea preo ilor, nici mai - nainte deă ă ţ Preo i s se împ rt easc . tiind c a Episcopului sunt slujitori, precumţ ă ă ăş ă Ş ă

i însu i numele acesta însemneaz : c Diacon va s zic slujitori. Iarş ş ă ă ă ă decât Preo ii sunt mai josi i i mai mici, «Iar cel mai mic de cel mai mareţ ţ ş se Binecuvinteaz » [Evrei 7, 7]. Precum zice Apostolul, i nu pe dos.ă ş Primeasc dar dup rânduial Dumnezeiasca Euharístie dup ce se voră ă ă ă împ rt i Presbiterii, dându - o aceasta lor, sau Episcopul, sau (de nu va fiă ăş de fa Episcopul) Presbiterul. Dar nici voie este Diaconilor a edea întreţă ş Presbiteri, fiindc aceasta este f r rânduial i afar de Canon. C arat ,ă ă ă ă ş ă ă ă c Diaconii ar fi de o cinste cu Presbiterii, care lucru nu este. Iar dac i înă ă ş urma Canonului acestuia nu ar voi careva din Diaconi a se supune, înceteze de Diaconia sa.

CANON 19

Pentru cei ce s - au f cut urm tori lui Pavel (Samosatelui), apoi auă ă n zuit la Catoliceasca Biseric , sau pus hot râre a doua oar a seă ă ă ă boteza ei negre it. Iar dac unii în timpul trecut, s - ar fi rânduit înş ă Cler, de s - ar ar ta neprih ni i i nemânji i dup ce de al doilea se voră ă ţ ş ţ ă boteza Hirotoniseasc - se de Episcopul Catolice tii Biserici. Iar dacă ş ă certare i- ar afla pe ei neharnici, se cuvine a se caterisi ei. A i dereaş ş înc i pentru Diaconi e, i de Ob te pentru to i cei cerceta iă ş ţ ş ş ţ ţ [num ra i] în Canon, aceasta i închipuire se va p zi. Am pomenit însă ţ ş ă ă pentru Diaconi e care se num r în Schim ; fiindc nici vreo hirotesieţ ă ă ă ă oarecare au, negre it între mireni s se numere ele. [Apostol: 47;ş ă

118

Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15; Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te pentru cei ce s- au n scut în eresul luiş ă

Pavel Samosateului, iar dup aceasta au n zuit la Catoliceasca Biseric ,ă ă ă zicând c , Canon i tip s- au dat ca negre it a doua oar s se botezeă ş ş ă ă ereticii cei de acest fel (vezi îns c cu rea întrebuin are nume te Sinodulă ă ţ ş Botez pe Botezul Pavlianí tilor, i al turându - l pe el cu Botezul nostru, nuş ş ă cu însu i acela al lor, au întrebuin at graiul acesta, adic a doua oar s seş ţ ă ă ă boteze; i vezi Prolegomena Sinodului din Calcedon, fiindc nu se boteazş ă ă ei întocmai ca i cei Dreptsl vitori). Iar dac unii dintr - în ii s - auş ă ă ş Hirotonisi t Clerici mai - nainte de Drepsl vitorul Botez, ne tiind Arhiereiiă ş ce i- ar fi Hirotonisi t, c sunt eretici, sau c au Hirotonisi i în Clerulă ă ţ Pavliani tilor. Ace tia zic dup ce a doua oar se vor Boteza înş ş ă ă Dreptsl vitorul Botez, de se va vedea via a lor neprih nit , i nemânji t ,ă ţ ă ă ş ă s se Hirotoniseasc de Episcopul Catolice tii i Dreptsl vitoarei Biserici,ă ă ş ş ă fiindc întâia Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socote teă ş Hirotonie. C ci cum este cu putin cel ce nu este Botezat după ţă ă Dreptsl vitoarea Credin , a lua venirea Sfântului Duh, i Darul iă ţă ş ş Hirotonie? Iar cercetându - se de se vor afla nevrednici de Preo ie, seţ cuvine a se caterisi, adic a se scoate din Cler. C cu rea întrebuin are s-ă ă ţau luat aici caterisirea de scoatere. Fiindc se caterise te chiar, cel ce s- aă ş ridicat mai - nainte la în l imea Ierosirii i a Clirosului. Iar ace tia ce niciă ţ ş ş ca cum au luat Hirotonia, din care în l ime se vor caterisi? Cu adev rată ţ ă nici din una. Sau poate c zice, a se caterisi din Preo ia i Clirosulă ţ ş Pavliani tilor. C precum Botez au numit pe cel dup a lor rânduialş ă ă ă f cut, a a au numit i Cler pe cel al lor, i prin urmare caterisis; precum iă ş ş ş ş Canonul al 8- le al celui din Laodiceea Cler nume te pe cel alş Montani tilor. i aceasta ce am zis pentru b rba i, trebuie a se p zi f rş Ş ă ţ ă ă ă schimbare, i la femei. Adic dac unele din femeile Pavliani tilor se vor fiş ă ă ş Hirotonisi t de Episcop Dreptsl vitor Diaconi e, ne tiind eresul lor, sau deă ţ ş vor fi i fost Hirotonisite în ceata Diaconi elor cea a Pavliani tilor,ş ţ ş acestea, zic, s se Boteze a doua oar , i de se vor ar tat vrednice deă ă ş ă Diaconie dup Botez, Hirotoniseasc - se Diaconi e ( i vezi i Canoanele 46ă ă ţ ş ş

i 47 Apostolesc, i pe al 7- lea al Sinodului al 2- lea). Iar ceea ce adaugş ş ă Canonul, zicând: Am pomenit de Diaconi e care se num r în shim ,ţ ă ă ă fiindc nici au vreo hirotesie, negre it între mireni s se numere ele;ă ş ă m car c este cu anevoie de în eles. Îns în elegerea este aceasta, c , amă ă ţ ă ţ ă pomenit îns osebit pentru Diaconi e, care la Pavliani ti avea shimaă ţ ş aceasta, adic slujba Diaconi elor, c i acestea, precum i ceilal i Clericiă ţ ă ş ş ţ ai lor, ca ni te mireni se cuvine a se socoti. Pentru c , precum acia nuş ă aveau vreo hirotonie, lipsi i fiind de Dumnezeiescul Dar, a a iţ ş ş Diaconi ele cele ce erau la dân ii, numai shima (adic chipul) Diaconi elorţ ş ă ţ aveau, iar hirotesie adev rat , i de Dar d t toare nu aveau. încât, ca ni teă ă ş ă ă ş mirence se cade a se cunoa te i ele dup botez, precum era i mai -ş ş ă şnainte.

CANON 20

Fiindc sunt unii care Duminica pleac genunchile i în zileleă ă ş Cincizecimii. Pentru a se p zi toate întru toat parichia (parohia) sauă ă

119

socotit de sfântul Sinod, stând, Rug ciunile a se da lui Dumnezeu.ă [Sobor 6: 90; Petru: 15]

TÂLCUIREObiceiurile cele de Apostoli, i de P rin i predanisi te, se cuvine deş ă ţ

Ob te a se p zi toate, de toate Bisericile, i unele de unele numai. Pentruş ă ş aceasta i Canonul acesta rânduie te c , de vreme ce oarecare cre tiniş ş ă ş pleac genunchile (adic îngenunchind) i în ziua Duminicii, i în zileleă ă ş ş cele dup Pa ti pân la Cincizecime (adic pân la Duminica Pogorâriiă ş ă ă ă Sfântului Duh). Care lucru este afar de Canoane, i necuviincios. Deciă ş spre a se p zi toate Apostole tile i P rinte tiile Predanii, întru toateă ş ş ă ş Dreptsl vitoarele Biserici a toat lumea; dintre care una este, i a nu plecaă ă ş genunchile în ziua Duminicii, i întru toat Cincizecimea. A socotit deş ă cuviin Sfântul Sinodul acesta, ca s - i dea to i cre tinii rug ciunile lorţă ă ş ţ ş ă lui Dumnezeu, în zilele acestea, nu îngenunchia i, ci stând i drep i. Iarţ ş ţ Marele Vasilie, în capul 27 din cele pentru Sfântul Duh care este Canon al 91- lea s nu plec m genunchile Dumineca i în Cincizecime, ci iă ă ş ş cuvântul, i pricinile le adaug pentru care aceasta nu facem. Cş ă ă Duminica zice, stând drep i ne rug mţ ă 126 nu numai c întru dânsaă

126 Pentru aceasta i marele Vasilie (Cuvintele sunt ale lui Vlástar) alc tuind foarte bine maiş ă mult decât to i cur itoarele Rug ciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru careţ ăţ ă Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s- au pogorât, i cu chip de rob i cu plecareaş ş genunchilor au sf tuit pe norod s le asculte, pentru ca s m rturiseasc cu chipul acestaă ă ă ă ă fireasca St pânie a Sfântului Duh, i s arate, i dup aceata c Duhul cel Sfânt este de oă ş ă ş ă ă Fiin cu Fiul, c ruia tot genunchiul se pleac , dup Apostolul. Acestea, zic, f cându - le, nuţă ă ă ă ă au judecat a fi de cuviin s se citeasc în ceasul al treilea al zilei întru care au venitţă ă ă Sfântul Duh peste Sfin ii Apostoli. Pentru c nu era de cuviin , El care era t inuitor iţ ă ţă ă ş înv tor al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, i strice vechile Pronomii ale Duminicii,ăţă ş care mari Taine i socoteli cuprind, pe care însu i mainainte leau înt rit, zic adic a nuş ş ă ă pleca genunchii Duminica. Pentru aceasta, ca s nu se fac aceast necuviin , au rânduit aă ă ă ţă se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când i Duminica i Cincizecimea se sfâr e te.ş ş ş ş Pentru aceasta cei ce citesc Rug ciunile acestea diminea a, r u, i cu gre eal , i afar deă ţ ă ş ş ă ş ă Canoane fac. Iar de s- ar nedumeri cineva, pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche, rugându - se în zilele Cincizecimi? C în capul 20 al Faptelor este scris, c Pavel trecând prină ă Efes, fiindc se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. i dup aceasta adauge,ă Ş ă acestea zicând: (Pavel adic ) plecându - i genunchele sale împreun cu to i ei s- au rugat. iă ş ă ţ Ş iar i în urm torul cap 21 scrie însu i Luca: c mergând din Tir plecând genunchele peăş ă ş ă malul m rii neau rugat.” Dezlegarea este gata, c starea Bisericii atunci înc era neă ă ă canonisit , i oarecum era în pruncie, fiindc înc atuncea se punea Temeliile cele mai deă ş ă ă C petenie, i nu luase s vâr irea, nici toat am run imea. Însemneaz îns , c Canonulă ş ă ş ă ă ţ ă ă ă acesta nu zice pentru plecarile de genunchi, cele ce la noi mai în de Ob te metanii mariş (Care pentru s rutarea Sfintelor Icoane se fac, i mai ales înaintea înfrico atelor Taine, nu leă ş ş opre te Canonul atât al 10- lea al sfântului Nichifor, nici Duminica, nici întru toatş ă cincizecimea, cât i sfin itele cânt ri ce zic, când, înaintea ta c dem celui ce teai sculat dinş ţ ă ă Mormânt. i când, Veni i s ne închin m i s c dem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. iŞ ţ ă ă ş ă ă Ş altele multe ca acestea. Am zis c plec rile de genunchi, cele ce se fac pentru s rutareaă ă ă Icoanelor nu se opresc. Fiindc pe cele ce se fac din obicei i acesta le opre te, în acesta iă ş ş ş Canon zicând a a: Trebuie pentru s rutarea celor Sfinte a pleca genunchele i Duminica, nuş ă ş îns a face îngenuncherile cele din obicei. Precum în multe manuscrise Códice s- au scris.ă Iar Dumnezeiescul Isaía acestea le opre te, c scriind c tre Teódora îi zice: C de va faceş ă ă ă îngenuncheri Duminic , i în Cincizecime, unui pre greu Canon se supune. i sfântul Cálistă ş Ş

i Ignátie Xantópul, asemene le opresc, zicând, dup oarecare Tainice, i negr ite cuvinte.ş ă ş ă Dar i Tipícele pe metaniile cele mari le ridic din mijloc i Duminica, i Sâmbetele, i înş ă ş ş ş toat Cincizecimea, i cuvântul este, pentru c în aceste fel de c deri se cuprinde, iă ş ă ă ş îngenuncherea cea oprit de Canoane). Nu zice, zic, Canonul pentru îngenuncherile cele deă acest fel, ci pentru îngenuncherea, dup care pe genunchi stând ne rug m, precum face înă ă seara sfintei Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, c a ne rugaă în îngenunchia i, nu este obicei Latinesc i p gânesc; ci Bisericesc, i Evanghelicesc.ţ ş ă ş Evanghelicesc, pentru c i Domnul a a s- a rugat; «C plecându - i Genunchile se ruga»ă ş ş ă ş [Luca 22: 41]. Iar Apostolesc obicei, pentru c i Pavel cu osebire a a se ruga, precum am zisă ş ş

120

împreun cu Hristos ne - am sculat, i suntem datori a asculta cele de susă ş i Cere ti, dar i pentru c ziua Duminicii se vede oarecum a fi asem nareş ş ş ă ă i închipuire a viitorului veac, întru care adic to i se vor afla scula i.ş ă ţ ţ

Pentru care i încep toare fiind aceasta a zilelor, nu s- au numit de Moiseş ă întâia, ci una. Care i a opta este, însemnând pe cea cu adev rat a opta ceş ă are a fi dup sfâr itul veacului acestuia al aptelea. i în toată ş ş Ş ă cincizecimea împreun stând drep i ne rug m, pentru c aceasta esteă ţ ă ă aduc toare aminte de Învierea ceea ce se n d jduie te în veacul cel viitor,ă ă ă ş ca prin chipul cel drept s mut m mintea noastr de la veacul de acum laă ă ă cel viitor. Unit cu marele Vasilie zice i Dumnezeiescul Iustín înş întrebarea 115 hot râtor, c în Duminic genunchi nu se pleac , fiindă ă ă ă semnul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos neam slobozie de p cat iă ş din moarte. Iar în cincizecime nu plec m genunchele, fiindc aceasta esteă ă de o putere cu ziua Duminicii, dup cuvântul Învierii; i c obiceiul acestaă ş ă a luat început din vremile Apostolilor, precum zice fericitul Irinéu mucenicul, care i Episcop Lucdúnelor a st tut, în cuvântul cel pentruş ă Pa ti. Înc împreun m rturise te i Dumnezeiescul Epifánie, cş ă ă ă ş ş ă îngenunchere nu se face în toat Cincizecimea. Acestea zic, i sfin itulă ş ţ Augustín în Epistolía cea c tre Ianuárie, i Ironím împotrivaă ş Luchiferiánilor, i Dumnezeiescul Ambrósie i Tertulián. Ci i Canonul 1ş ş ş al lui Teófil hot r te a se cinsti fiecare Duminic , i a se pr znui. Fiindcă ăş ă ş ă ă ea întâia este ca început de via , i a opta, ca o covâr itoare Iudaicesculuiţă ş ş Sabatism, adic în a zilei a aptea. Însemneaz c Canonul 56 al Sinoduluiă ş ă ă din Cartagina zice, c între cele ce s- au cercat i s- au ispiti t în Niceea eraă ş scris, s Liturghisesc Prebíterii posti i; îns în Canoanele acestea aleă ă ţ ă Sinodului din Niceea nic ieri una ca aceasta se afl .ă ă

PROLEGÓMENADESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL DOILEA SINODŞ

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al doilea Sinod [Sobor], s - aş ă f cut în vremea marelui Teodosie, în anul 381, care i 1 se zice ală ş Sinoadelor celor Ecumenice ce s- au f cut în Constantinópol. Iar P rin iiă ă ţ cei mai însemna i întru dânsul au fost, Nectárie al Constantinopolului,ţ Timotéi al Alexandríei, Melétie al Antiohíei, Chiríl al Ierusalímului, Grigórie Teológul, i Grigórie Níssis, i al i mul i Episcopi de la R s rit,ş ş ţ ţ ă ă fiind la num r 150. Iar de la Apus nici unul au fost de fa la acesta, niciă ţă împersoan Pápa Dámas, nici loco iitor al lui, dar nici Epistolíeă ţ Sinodiceasc se vede a lui la aceste Sinodă 127 . În urm îns s- au unit, iă ă ş

mai sus. i iar i, «Pentru acesta plec genunchile mele, zice, c tre Tat l Domnului nostruŞ ăş ă ă Iisus Hristos» [Efeseni 3:14]. i mai ales Iacov Fratele Domnului, a c ruia, precum scrieŞ ă Metafrastul i al ii, i s- au umflat genunchile ca ale c milei, de desele îngenuncheri. i în deş ţ ă Ş Ob te Apostolii în A ez mânturile lor zic (Cartea 8, Cap 9 i 15): C Credincio ii plecândş ş ă ş ă ş genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, i în sfâr it este Bisericesc; pentruş ş c Sinodul al 6- lea în Canonul al 90- lea zice, c în seara Duminicii plecând genuncheleă ă aducem lui Dumnezeu rug ciune. i marele Vasilie (în cuvânt; al c ruia început este „Omulă Ş ă dup chipul…”) scrie, c pentru aceasta în 7 St ri s- a împ r it vremea rug ciunii, pentru caă ă ă ă ţ ă s se fac oarecare odihn la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rug ciuni. Îns nu seă ă ă ă ă cade cineva totdeauna îngenuchiat a se ruga, ci i stând, i dup Canonul acesta i dupş ş ă ş ă Evanghelia, ce zice: «Când sta i rugându - v …» [Marcu 11: 25]ţ ă127 Este vrednic de însemnat aceasta ce a urmat la Sinodul acesta, fiind surp toareă ă p rutului Privilegiuă al Papilor de acum al Romei, adic cum c Papii cu de la sine st pânireă ă ă adun Sinoadele cel Ecumeniceă . C iat la acest de fa Ecumenic, nu numai nu l- au adunată ă ţă Papa Dámas, dar nici însu i în persoan nu a fost, nici prin loco iitori, nici prin Sinodiceascş ă ţ ă obi nuit Epistolíe, i cu toate acestea, ca adev rat Ecumenic, to i apusenii, i atunciş ă ş ă ţ ş împreun l- au m rturisit, i acum împreun m rturisesc.ă ă ş ă ă

121

împreun au hot rât la cele hot râte de Sinod, i Dámas, i toată ă ă ş ş ă Apuseana Biseric , i pân acum de Ecumenic Sindo îl prime te i- lă ş ă ş ş m rturise te pe el. S- au adunat îns acest Sinod mai întâi asupra luiă ş ă Machedónie, care hulea, c Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului, iar prină urmare i asupra lui Apolinárie, i Evnomiánilor, adic a Evdoxiánilor i aş ş ă ş Saveliánilor, i a Marchiliánilor, i a Fotiniánilorş ş 128 , i în scurt toateş erésurile leau anatematisí t, cele ce s- au f cut în timpul st pânirii luiă ă Constánt ie, a lui Iulian, i a lui Válent împ ra ilor celor dinainteaş ă ţ Sinodului acestuia. Îndreptând Doxologia, i închin ciunea Prea Sfinteiş ă Treimi ce s- a fost schimbat de Ariéni 129 , au înnoit Dogma Sindului celui din Nicéea ca pe o cu totul adev rat Ortodox (Dreptsl vitoare). Dreptă ă ă aceea, pentru ca s se arate c aceluia i sole te cu Sinodul din Nicéea, ală ă ş ş Símbol Credin ei osebit nu a f cut, ci pe al aceluia pu in schimbându - l, iţ ă ţ ş ad ugându - l cu aceasta: „A c ruia Împ r ie nu- i va fi sfâr it”, pentruă ă ă ăţ ş eresul Hiliástului (mia ului)ş 130 Apolinárie, i pe aceasta: „ i întru Duhulş Ş Sfânt; articului 8, mai pe larg ar tându - l i celelalte 4 articule pân laă ş ă sfâr it împlinindu - le întru acest chip neschimbat l- a f cut, precum deş ă c tre to i Dreptsl vitorii acum se cite te, i precum în Sinodul acesta al 2-ă ţ ă ş şlea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adun rii Sinoadelor) i întru a 5- aă ş Práctic a acestuia i. (Foaia 155 a aceluia i tom. Îns de i ad ugirile iă ş ş ă ş ă ş schimb rile acestea, care acest al doilea sinod au f cut în Símbolul celuiă ă din Niceea, cu toate acestea, i Sinoadele cel din urm , ca pe un Símbol,ş ă pe cel a celui dintâi, i pe cel al celui al doilea Sinod leau primit. Iarş pent ru ce ad ugirile acestea leau f cut acesta, vezi la suptînsemnareaă ă Canonului al aptelea al Sinodului al 3- lea. i pe lâng toate acestea, i peş Ş ă ş aceste 7 Canoane leau a ezat, care privesc spre înt rirea i bunaş ă ş rânduiala Bisericii, înt rite fiind ne hot rât de Canonul 1 al Sinodului ală ă 4- lea iar hot râtor de cel al 2- lea al celui al 6- lea i de cel întâi al celui ală ş

128 Despre fiecare din ace tia vezi la subînsemnarea întâiului al acestui Sinod.ş129 C Ariénii, dar i Imiariénii (jum tate Ariénii) i Pnevmatomáhii (lupt torii Duhului) auă ş ă ş ă schimbat vechea i obi nuita în Biseric Slavocuvântarea Prea Sfintei Treimi. C în loc de,ş ş ă ă Slav Tat lui, i Fiului, i Sfântului Duh, ziceau, Slav Tat lui prin Fiul întru Duhul Sfânt, caă ă ş ş ă ă cu osebirea prepozi iilor, s fac r u cinstitorii osebirea fiin ei, rânduielii, i cinsteiţ ă ă ă ţ ş Dumnezeie tilor Încep toarelor Fe e ale Treimii celei Deofiin i de o Cinste. Pentruş ă ţ ţă ş aceasta i Leóntie al Antiohíei, cel ce s- a scopit pe sine i, v zând pe cei Dreptsl vitori cş ş ă ă ă pun la Fiul pe i, conjunc ie (leg toare) iar de Ariéni, pe Prin, i c la Sfântul Duh, cu t cereŞ ţ ă ş ă ă le treceau i pe una i alta, gl suind numai sfâr itul, adic , i în vecii vecilor. În tomul întâiş ş ă ş ă ş al Sinoadelor fa a 247. Iar n vremea împ ratului Anastásie Dicópul (închizând în Africaţ ă Bisericile Dreptsl vitorilor Trasmúndul mai marele Arienilor Vandáli), i c 120 de Episcopiă ş ă izgonind în Óstrovul Sardíniei, un Arian anume Várvar (iar dup al ii, várvarul ce vrea s seă ţ ă Boteze au auzit c ), vrând a Boteza pe oarecine au zis, se Boteaz cutare, în Numele Tat luiă ă ă prin Fiul, întru Duhul Sfânt; i o minune! Îndat des vâr it s- a uscat Colimvítra. (Dosíteiş ă ă ş foaia 446 din Dodecávivlion).130 Mul i am gindu - se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, c s- a închis i s- aţ ă ă ş legat satana o mie de ani, i cum c Drep ii i cei au parte la învierea cea dintâi, auş ă ţ ş împ r it cu Hristos o mie de ani, au n lucit ace tia, c dup ce se va face a doua Venire, iă ăţ ă ş ă ă ş Ob teasca Judecat , au s împ r easc Drep ii aici pe p mânt împreun cu Hristos o mieş ă ă ă ăţ ă ţ ă ă de ani, i dup aceasta s se suie în Ceruri. Pentru aceasta i mié i unii ca ace tia s- auş ă ă ş ş ş numit. i dou cete de mié i au st tut. C unii din ei ziceau, c întru acea mie de ani au sŞ ă ş ă ă ă ă dobândeasc toat îndulcirea, i trupeasca dezmierdare, ace tia erau cei de pe lâng Kirínthă ă ş ş ă ucenicul lui Símon vr jitorului în veacul 1 i Marchianí tii în veacul 2. Iar al ii ziceau c nuă ş ş ţ ă vor dobândi îndulciri p tima e, ci mai ales gânditoare, i cuviincioase la oameniiă ş ş cuvânt tori, al c rora încep tori au fost Papías al Ierapóliei (Evsévie în Bisericeasca Istorieă ă ă cartea 3 cap 34) i al ii. De unde i Apolinárie acest fel de mié i au st tut din ceata cea întâi,ş ţ ş ş ă precum de marele Vasílie se arat (în Epistolía 232) i de Teologul (cuvânt 51) i de Ieronímă ş ş (cartea 18 la Iasaía). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Símbolul Sinodului din Nicéea, Sinodul acesta acest cuvânt, împrumutându - se cu acesta, din ceea ce a zis, Arhanghelul Gavriil c tre Fecioar : „ i Împ r iei lui nu va fi sfâr it”.ă ă Ş ă ăţ ş

122

7- lea (vezi pe Dosítei fa a 222 la Dodecávivlion).ţ

CELE 7 CANOANE ALE SFÂNTULUI I ECUMENICULUI AL DOILEAŞ SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Au hot rât sfin ii P rin i cei aduna i în Constantinópol a nu seă ţ ă ţ ţ strica Credin a P rin ilor celor trei sute optsprezece, ce s - au fostţ ă ţ adunat în Nicéea Vitíniei, ci a r mânea aceea domnitoare, i a seă ş anatematicí toate eresurile, i cu deosebire cel al Evnomiánilor, adicş ă al Evdoxiánilor, i cel al Imiariéniloe [jum tate Ariéni], sau alş ă Pnevmatomáhilor [lupt torilor Duhului]. i cel al Saveliánilor, i cel ală Ş ş Marcheliánilor, i cel al Fotiniánilor, i cel al Apolinariánilor. [Sobor 2:ş ş 1; Sobor 6: 2; Cartagina 5]

TÂLCUIREAcest întâi Canon al acestui Sinod Dogmatise te, c ace ti 150 sfin iş ă ş ţ

P rin i, ce s- au adunat în Constantinopol, au hot rât c Dreptsl vitoareaă ţ ă ă ă Credin , adic Símbolul Credin ei al celor trei sute optsprezece P rin i ceţă ă ţ ă ţ s - au adunat în Niceea Viténiei, s nu se str mute, ci s r mâie statornic,ă ă ă ă

i neschimbat. Iar tot eresul s se anatematiseásc . i mai cu deosebire sş ă ă Ş ă se anatematiseásc eresul Evnomiániloră 131 , adic a celor ce se numescă Evdoxiáni, eresul Imiariénilor (jum tatearieni)ă 132 , adic a Pnevmatomáhiloră (lupt torilor Duhului). Eresul urm torilor lui Savélieă ă 133 . Eresul urm toriloră

131 Însemneaz c urm torii lui Arie dup Sinodul 1 din Niceea, în trei rânduieli s- auă ă ă ă împ r it, dup Epifánie eres 73, 74 i al ii se numeau neasem na i, pentru c ziceau pe Fiulă ţ ă ş ţ ă ţ ă neasem nat întru toate cu Tat l, al c rora încep tor a st tut atât Evnómie al Galátiei care aă ă ă ă ă fost i Episcop al Chizícului, i care Boteza pe cei ce veneau la reasl virea lui întru o singurş ş ă ă afundare, cu picioarele fiind în sus, i cu capul în jos. Bârfea îns c munc i gheen cuş ă ă ă ş ă adev rat nu este, ci numai pentru fric s- au îngrozit, i împreun cu el Aétiul. Îns seă ă ş ă ă numeau Evnomiéni, i Evdoxiéni, de la Evdóxiul asemenea cuget tori lui Evnómie, celui ce aş ă st tut i Patriarh al Constantinopolului, i pe Evnómie l- au Hirotonisit Episcop ală ş ş Chizícului.132 Iar al ii se numeau jum tate Arieni. Fiindc în jum tate se împ rt eau din eresul luiţ ă ă ă ă ăş Arie. Care pe fiul îl ziceau c este întru toate asemenea, i de o fiin cu Tat l, zicerea însă ş ţă ă ă OMOUSIOS (adic Deofiin ) nu voiau a o primi, ca pe o mai înalt , i cu toate c aceasta eraă ţă ă ş ă întrebuin are, i la P rin ii cei din început i mainainte de întâiul Sinod (vezi laţ ş ă ţ ş Prolegómena Sinodului 1); iar încep tor al acestora a fost, Vasílie cel din Anghíra. Dină partida aceasta a jum tatearienilor fiind Machedonie, a ridicat r zboi i asupra Dumnezeiriiă ă ş Sfântului Duh, pe care i acesta al 2- lea Sinod l- a osândit, de la care i urm torii lui,ş ş ă lupt tori de Duhul Sfânt s- au numit. Ace ti ai treilea, nici Deofiin ziceau pe Fiul, nici nuă ş ţă deofiin , prin mijlocul Arienilor, i a jum tate Arienilor umblând.ţă ş ă133 Savélie cel din Lídia, i din Ptolemaída a Pentápolei fiind Episcop, primind eresul lui Noít,ş Smirnéanului, adic , dup Teódor, i Epifánie, iar dup Augustin, Efisánului, atâta mult l- auă ă ş ă sem nat, încât cei ce îl b rfeau nu se mai numeau Noitiáni, ci Saveliáni de la dânsul. i ziceaă ă Ş el c Tat l, i Fiul, i Sfântul Duh sunt trei numiri ale uneia i aceleia i fe e, i c după ă ş ş ş ş ţ ş ă ă osebirile lucr rilor, când se nume te Tat , i când Fiu, i când Duh.ă ş ă ş ş

123

lui Markélie 134 . Eresul ucenicilor lui Fotinó 135 . i eresul ucenicilor luiŞ Apolinárie 136 .

CANON 2

Episcopii cei de peste ocârmuiri, pe Bisericile cel afar deă hotarele lor s nu le bântuiasc , nici s tulbure Bisericile. Ci după ă ă ă Canoane, Episcopul Alexandríei, numai pe cele din Egipt iconomiseasc . Iar Episcopii R s ritului, pe singur R s ritul s - lă ă ă ă ă ă ocârmuiasc . P zindu - se Protíile [Presvia] Bisericii Antiohiánilor, celeă ă în Canoanele celui din Niceea. i Episcopii ocârmuirii Asiatice ti, celeş ş ale Asiei numai s le ocârmuiasc . i cei pontice ti, pe singure celeă ă Ş ş pontice ti, i cei ai celei Trakice ti, numai pe cele ale Trekiei s leş ş ş ă iconomiseasc . Iar nechema i Episcopi peste ocârmuire, s nuă ţ ă n v leasc la Hirotonie, sau la alte oarecare Iconomii Biserice ti.ă ă ă ş P zindu - se îns Canonul cel mai - nainte scris pentru ocârmuiri, bineă ă ar tat este c cele ale fiec rei Epárhii Sinodul Epárhiei le va ocârmui,ă ă ă dup cele hot râte în Niceea. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce suntă ă între neamurile cele bárbare, trebuie a se iconomisi dup obiceiulă P rin ilor ce au apucat a inea. [Apostol: 34, 35; Sinod 1: 6, 7; Sinod 3:ă ţ ţ 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 20, 30, 39; Antiohia: 9; Sard: 3, 11, 12]

TÂLCUIREDe vreme ce precum m rturise te Socrát Cartea 5, cap 5, a lucraă ş

peste hotare mainainte se f cea cu ne luare aminte pentru goanele (ceă suferea Biserica) care lucru, precum zice Teodorít, dup multa râvn îlă ă f ceau i fericitul Evsévie al Samosátelor. Pentru aceasta pace ar tându -ă ş ăse în Catoliceasca Biseric , s- au a ezat Canonul acesta, care nici pentruă ş singuri Mitropoli ii cei ne atârna i pomene te, precum au tâlcuitţ ţ ş Valsamón, nici pentru singuri Patriarhii. Ci pentru amândou p r ileă ă ţ împreun dup Dosítei (foaia 233 pentru cei ce au Patriarhit în Ierusalim)ă ă ca fiecare dintre dân ii s iconomiseasc cele ce s- ar întâmpla în Eparhiaş ă ă

i ocârmuirea sa, i s nu n v leasc în str in , i s tulbure drept ileş ş ă ă ă ă ă ă ş ă ăţ Bisericilor. Ci dup Canoane (cel al 6- lea adic , i al 7- lea al Sinoduluiă ă ş întâi, i cu mult mai vârtos cele 34 i 35 Apostole ti) cel al Alexandríei sş ş ş ă

134 Markél era din Anghíra, a îmbr o at îns eresul lui Savélie. i nu numai om gol zicea peăţ ş ă Ş Hristos; ci i bârfea c dup a doua judecat are a se lep da Trupul Domnului, i a se duceş ă ă ă ă ş întru nefiin (dup Evsévie în Bisericeasca Istorie cartea 3 i c prin urmare împ r ia luiţă ă ş ă ă ăţ va avea sfâr it).ş135 Fotinós cel ce se tr gea din Sírmion, ce a st tut Episcop Sirmíului acelea i cugetaă ă ş împreun cu Pavel Samosatéul, c nici pe Sfânta Treime o m rturisea, pe Dumnezeu,ă ă ă numindu - l numai Duh F c tor al totului, iar pe Cuvântul numai rostitor, ca pe oarecareă ă organ mihanic <mecanic>, nici pe Hristos îl zicea Dumnezeu, ci om gol, care pe cuvântul lui Dumnezeu, acel rostitor, l- au primit, i i- au luat estimea din Maria. (Dup Sozomenş ş ă Bisericeasca Istorie Cartea 4 cap 6). Despre aceasta vezi i Canonul 7 al Laodíkiei.ş136 Apolinárie cel ce a fost Episcop în Laodíkia Sírie. Primind eresul lui Arie celui ce pe lângă altele zicea, i c Cuvântul era în Trupul lui Hristos în loc de suflet. i dup Atanásie, iş ă Ş ă ş dup Epifánie. C zicea, c Cuvântul a luat trup f r de suflet. i alt dat ru inându - se deă ă ă ă ă Ş ă ă ş necuno tin a sa, zicea, c a luat suflet, f r de minte îns , i necuvânt tor, desp r ind, dupş ţ ă ă ă ă ş ă ă ţ ă platonicé tii filosofi, pe suflet, de minte. Care zicea, c nu se cuvine s ne închin m unuiş ă ă ă om purt tor de Dumnezeu. C tre care întorcând dimpotriv Teológul Grigorie zicea: c seă ă ă ă cuvine s ne închin m nu unui trup purt tor de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu purt toruluiă ă ă ă de om. Grigorie în Epistolía a 2- a c tre Clindónie. Tot el înc bârfea înc c i Carneaă ă ă ă ş Hristos a avut - o din veac, r u în elegând zicerea aceasta, „al doilea Om din Cer”, i c prină ţ ş ă urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioar , precum m rturise te marele Vasílie întru oă ă ş Epistolíe a sa.

124

iconomiseasc pe singure Enóriile (paróhiile) cele din Egipt ( i anumeă ş pomene te pe al Alexandríei Sinodul, pentru c Episcopul Alexandríei,ş ă împreun cu cei de pe lâng el, au lucrat, i s - au Hirotonisit Máximă ă ş Kínicul în Constant inopol, i s- a lep dat marele Grigorie, de laş ă ocârmuirea, i Enória sa). Iar Mitropoli ii R s ritului, cele ale R s ritului;ş ţ ă ă ă ă p zindu - se Pronómiile celui al Antiohíei, dup Canonul celui din Niceeaă ă (al 6- lea adic ) i Mitropoli ii Asiei, i ai Pontului, i ai Trakiei, să ş ţ ş ş ă iconomiseasc numai Epárhiile cele cuvenite lor. (Acestea îns s- auă ă rânduit în urm s se Hirotoniseasc de cel al Constantinopolului, după ă ă ă Canonul 28 al Sinodului 4.) Porunce te îns pe lâng acestea, c iş ă ă ă ş Patriarhii împreun i Mitropoli ii, s nu sar peste ocârmuirile, iă ş ţ ă ă ş Epárhiile lor pentru ca s Hirotoniseasc , sau alte Biserice ti iconomii să ă ş ă s vâr easc între ale celorlalte Enórii, f r a fi chema i. i cum c , aleă ş ă ă ă ţ Ş ă fiec rei Epárhii a Mitropoli ilor Biserice tile pricini, ori alegerile, oriă ţ ş Hirotoniile, ori cert rile, ori dezleg rile, i celelalte de acest fel, le vaă ă ş iconomisi Sinodul Epárhiei. Iar a fiec reia ocârmuire a Patriarhului,ă Sinodul ocârmuirii va ocârmui iconomiile cele de acest fel, precum a hot rât Sinodul cel din Niceea (în Canonul 6), c asemenea sunt cei ce auă ă zis cel din Niceea, nici un Episcop s se fac f r socotin a Mitropolitului,ă ă ă ă ţ cu aceasta ce zice i acesta, c cele ale fiec rei Epárhii, Sinodul Epárhiei (aş ă ă Mitropolitului adic ) le va ocârmui. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce seă afl între neamurile bárbare, la care, sau nici atâ ia mul i Episcopi se afl ,ă ţ ţ ă încât ar fi destui spre împlinire de Sinod, ori ar fi nevoie a merge acolo vreun Episcop ales pentru a înt ri pe cre tini în Credin . Aceste Biserici,ă ş ţă zic, se cuvine a se iconomisi dup obiceiul P rin ilor cel ce a apucat a seă ă ţ ine. Adic se cuvine Episcopii cei cu apropiere de loc, i mai vrednici deţ ă ş

cuvânt s mearg la dânsele, pent ru ca s plineasc lipsurile Sinoduluiă ă ă ă celui de loc. Care, de i este afar de Canoane lucrul, îns pentru nevoie l-ş ă ăa iertat Sinodul. Cite te 34 i 35 ale Apostolilor, i 6 al celui 1.ş ş ş

CANON 3

Episcopul îns al Constantinopolului, s aib pronómiile (presvía)ă ă ă cinstei, dup Episcopul Romei, pentru c ea este nou Rom . ă ă ă ă

TÂLCUIRECanonul cel mai de sus de Ob te pentru Patriarhi ( i mai ales pentruş ş

al Alexandríei, i al Antiohíei) i pentru Mitropoli i a rânduit, iar acesta cuş ş ţ deosebire pentru al Constantinopolului rânduie te, i zice, c Patriarhulş ş ă Constant inopolului s aib pronómiile cinstei dup Papa i Patriarhulă ă ă ş Romei. Fiindc Constant inopolul este i se nume te Roma nou . Iară ş ş ă prepozi ia, Dup , nu aici urma vremii, precum zic unii împreun cuţ ă ă Aristín, dar nici pogorâre i mic orare, precum nu drept a tâlcuit Zonaraş ş (fiindc cel al Alexandríei este dup cel al Constantinopolului, iar dup ală ă ă Alexandríei, al Antiohíei, i dup al Antiohíei, al Ierualimului, dupş ă ă Canonul 36 al Sinodului 6, vor fi patru feluri de pogorâri de cínsti. i prinŞ urmare cinci osebite cínsti, una decât alta mai nalt . Care lucru împotrivită la toat Catoliceasca Biseric , i singur primit Latinilor i Latino -ă ă ş şcuget torilor), ci însemneaz potrivire în cinste, i în rânduial . Dup careă ă ş ă ă unul este întâiul, iar altul al doilea. Potrivire în cinste adic , pentru că ă P rin ii cei din Calcedón, prin Canonul 28 zic, c ace ti 150 Episcopiă ţ ă ş pronómiile cele de o potriv ale celui al Romei cei vechi, leau dat celui ală Romei cea nou . i cei aduna i în Trúlla prin Canonul 36 zic, de o potrivă Ş ţ ă

125

pronómii cu cel al Romei s dobândeasc cel al Constantinopolului. Iar înă ă rânduial , pentru c i aceia, i ace tia în Canoanele lor al doilea dup celă ă ş ş ş ă al Romei zic, pe al Constantinopolului. Nu al doilea cu cinstea, ci al doilea cu orânduiala cinstei. C ci dup firea lucrurilor, cu neputin este a seă ă ţă afla dou oarecare întocmai fiind i întâi i al doilea zicându - se întreă ş ş sine, f r de rânduial . Pentru aceasta i Iustinian în Neara 130 ce se află ă ă ş ă în Cartea 5 din Vasilicále Titlul 3. Pe cel al Romei, îl zice întâi, iar pe al Constant inopolului c are a doua rânduial dup cel al Romei. Însă ă ă ă însemneaz c , fiindc Zonara tâlcuind Canonul, adaug legiuirea aceastaă ă ă ă a lui Iustinian, este ar tat c mic orarea i pogorârea ce o au zis mai sus aă ă ş ş celui al Constant inopolului, c tre cel al Romei, o au zis numai după ă rânduiala cinstei, i nu chiar dup cinste. Dup care i întru isc lituri, iş ă ă ş ă ş întru ederi, i întru pomenirile numelor lor, unul este întâi, iar cel laltş ş ă este al doilea. Unii îns zic, c Canonul numai cinstea o d celuiă ă ă Constant inopolului, iar în urm trebuin a ceea ce silea i- au dat lui iă ţ ş st pânire de a Hirotonisi pe Mitropoli ii cei din Asia i din Pont, i dină ţ ş ş Trakia. Iar Sinodul cel din Calcedón în Epistolia cea c tre Léon zice, c dină ă vechi obicei, avea el acest fel de st pânire de a Hirotonisi; i nu numai l- aă ş adeverit Canonul 28 al acestui al 4- lea Sinod. Cite te i cel 28 al 4.ş ş

CANON 4

Despre Máxim chínicul, i despre nerânduiala lui f cut înş ă ă Constantinopol, încât nici Máxim Episcop sau a se face, sau a fi, nici cei de dânsul Hirotoni i în orice treapt de Cler. To i desf cându - se,ţ ă ţ ă

i cei de pe lâng dânsul, i cei de dânsul s - au f cut.ş ă ş ă

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te c Máxim acestaş ă 137 cu totul s nu seă

socoteasc c s- a f cut, sau c este Episcop. nici cei de dânsul Hirotoni iă ă ă ă ţ în oricare treapt , cu totul s nu se socoteasc c s- au Hirotonit. Fiindcă ă ă ă ă toate s- au desf cut, atât cea a lui afar de hotar , i afar de Canoaneă ă ă ş ă f cut de Egipteni hirotonie, cât i hirotoniile cele de dânsul f cute deă ă ş ă dânsul altora.

CANON 5

Precum Tomul Apusenilor, am primit i pe cei din Antiohia careş m rturisesc o Dumnezeire, a Tat lui, i a Fiului, i a Sfântului Duh.ă ă ş ş [Sinod 2: 1; Sinod 6: 1, 2; Cartagina: 1]

TÂLCUIRECanonul acesta osebit este i particular, c zice, c precum am primitş ă ă

tomul Apusenilor, adic hot rârea ceea ce adevereaz pe Sfântul Símbolulă ă ă

137 Máxim acesta a fost Egiptean, cu rânduiala filosof kínic (cânesc <câinesc>), împrietenindu - se cu Teologul Grigorie în Constantinopol, s- a catehisit de dânsul i s- aş botezat, i dar s- a num rat în Cler f cându - se ap r tor cuvântului Deofiin . Îns în urmş ă ă ă ă ţă ă ă vr m uind scaunul Constantinopolului, a trimis bani c tre Petru al Alexandríei, i acela aăş ăş ă ş trimis pe oarecare i l- au Hirotonit Episcop al Constantinopolului în casa oarec rui fluierar,ş ă dup Grigorie ucenicul Teologului, care i- a scris via a. Iar Teodorít, i Sozómen zic, că ţ ş ă venind în Vizántia Episcopii Egipteni împreun cu Timotéi al Alexandríei, au furată Hirotonia, i au a ezat pe Máxim Episcop al Cosntantinopolului. V zând îns Sinodulş ş ă ă necuviin a, pe dânsul l- au caterisit, i hirotoniile cele de el f cute leau stricat. i fiindcţ ş ă Ş ă Máxim acesta s- a ar tat c cuget cele ale lui Apolinárie, s- a anatematisit înc de c treă ă ă ă ă Sinod.

126

P rin ilor celor din Niceea, i anatematise te pe to i cei ce cuget dină ţ ş ş ţ ă potriv , pe care Símbol l- au a ezat Apusenii P rin i cei ce s- au adunat înă ş ă ţ Sardíki 138 . A a asemenea am primit i hot rârea Credin ei celor ce înş ş ă ţ Antiohía s- au adunat 139 . Care m rturisesc o Dumnezeire a Tat lui, i aă ă ş Fiului, i a Sfântului Duh, potrivit adic cu P rin ii cei ce s- au adunat înş ă ă ţ Niceea.

CANON 6

De oarece mul i Bisericeasca bunarânduial voind a o tulbura i aţ ă ş o r sturna, cu vr jm easc pl cere, i cu clevetiri, pricini oarecareă ă ăş ă ă ş pl smuiesc, asupra Dreptsl vitorilor Episcopi celor ce iconomise scă ă Bisericile, nimic alta, f r numai a mânji numele Iereilor, i tuturoră ă ş popoarelor celor pa nice apucându - se a face. Pentru aceasta auş pl cut Sfântului Sinod al Episcopilor celor ce împreun au venit înă ă Constantinopol, ca nu f r cercetare s se apropie prih nitorii, niciă ă ă ă tuturor a se da voie s aduc prih nirile asupra celor ce iconomisescă ă ă Bisericile, nici îns pe to i a- i opri. Ci dac cineva, a sa oarecare pâr ,ă ţ ă ă adic însu itoare ar aduce asupra Episcopului, c s - a asuprit, sauă ş ă altceva afar de dreptate de dânsul a p timit. Pentru ni te prih niri caă ă ş ă acestea a nu se cerceta, nici fa a prih nitorului, nici religia. C trebuieţ ă ă cu tot chipul, i tiin a Episcopului a fi slobod , i cel ce zice c s - aş ş ţ ă ş ă nedrept it, ori de care Religie de ar fi, s - i afle drepturile. Iar de arăţ ă ş fi Bisericeasc pâra ceea ce se aduce Episcopului, atunci trebuie a seă cerceta fe ele pârâtorilor pârâtorilor. C mai întâi ereticilor s nu leţ ă ă fie slobod a face pâri asupra Dreptsl vitorilor Episcopi pentru lucruriă Biserice ti. Eretici îns zicem pe cei de demult lep da i de la Biseric ,ş ă ă ţ ă

i pe cei mai în urm de noi anatematisi i. Iar pe lâng ace tia, i peş ă ţ ă ş ş cei ce se fac a m rturisi credin a cea s n toas , dar s - au rupt iă ţ ă ă ă ş împotriva Canonice tilor no tri Episcopi împreun se adun . Iar apoiş ş ă ă 138 Pricina pentru care s- a f cut Tomul acesta, ca în scurt s zicem este aceasta. Fiindc auă ă ă aflat Constántie i Cónsta Împ ra ii, c cei de pe lâng Evsévie tulbur Biserica, i cum c auş ă ţ ă ă ă ş ă caterisit pe marele Atanásie, i pe Pavel al Constantinopolului, au poruncit s se aduneş ă Sinod în Cetatea Sardíkie cea Iliricéasc , atât de Apuseni P rin i, cât i de R s riten. Deciă ă ţ ş ă ă R s ritenii mergând la Sinod din Filipúpoli au scris Apusenilor s nu pue împreun s adă ă ă ă ă ş ă în Sinod pe Atanasie i pe Pavel ca pe ni te caterisi i; c ace tia erau vr ma i Cuvântuluiş ş ţ ă ş ăş ş Deofiin . Iar Apusenii au scris dimpotriv , acestora, c nu- i cunosc pe ei caterisi i, sauţă ă ă ţ gre i i. Acestea auzindu - le R s ritenii, s- au dus de la Sinod, i s- au întors în Filipúpoli. Iarş ţ ă ă ş Apusenii singuri r mânând, au s vâr it Sinodul; desvinovâ ind pe Atanásie i pe Pavel,ă ă ş ţ ş adeverind îns i Credin a cea din Sinodul Niceeii, nimic ad ugând sau sc zând. Deciă ş ţ ă ă aceast ar tare i adeverire a Credin ei, o nume te Canonul acesta, Tom al singuriă ă ş ţ ş Apusenilor, nu i al R s ritenilor, fiindc ei s- au dus.ş ă ă ă139 Socrat în Cartea 2 cap 10 poveste te c cei de pe lâng Evsévie al Nicomidiei, în Sinodulş ă ă Antiohíei, cel adunat în vremea lui Constantin, nici cât de pu in nu au prih nit Credin a ceaţ ă ţ din Niceea, ci dup alt es tur i gr ire au alc tuit hot rârea Credin ei, în care se v d cumă ă ţ ă ă ş ă ă ă ţ ă c m rturisesc o Dumnezeire a Tat lui, i a Fiului, i a Sfântului Duh. Care Credin acolo laă ă ă ş ş ţă Socrat st . Deci aceast hot râre a Credin ei, zice Canonul acesta, c o a primit Sinodul;ă ă ă ţ ă (m car c cu vicle ug aceasta s- a alc tuit mai întâi de Evseviáni ca câte pu in pu in, s tragă ă ş ă ţ ţ ă ă pe cei mul i la socoteala Ariánilor, precum la acela i loc zice însu i Socrat) care hot râre iţ ş ş ă ş Tom, i Teodorít Cartea 5, Cap 9 o nume te. C în Epistolía cea Sinodiceasc , ce Sinodulş ş ă ă acest al Doilea o trimite Romanilor, pomene te de aceasta, zicând a a: „Deci cele aleş ş Credin ei care de noi f r de sfial se propov duie te ca în cuprindere sun acest fel; despreţ ă ă ă ă ş

i mai pe larg se pot pov ui sufletele cu Tomul cel din Antiohia care s- a f cut de Sinodulş ăţ ă cel adunat acolo poftind a se bine noroci; i cu cel ce în anul trecut s- a alc tuit de Sinodulş ă Ecumenic cel în Constantinopol adunat, în care credin a mai pe larg o am m rturisit. Deciţ ă precum Canoanele cele 25 a celui din Antiohía s- au primit, a a i hot rârea Credin ei deş ş ă ţ mai sus a aceluia i dreapt fiind, (de i cu vicle ug f cut adic ) de Sinodul acesta al 2- lea s-ş ă ş ş ă ăau învrednicit primirii.

127

i cei care ar fi osândi i de Biseric , pentru oarecare pricini, sauş ţ ă achinóni i (lep da i de la împ rt ire) sau din Cler, ori din mireneascaţ ă ţ ă ăş rânduial , nici acestora s le fie slobod a prih ni pe Episcop, maiă ă ă înainte de a se dezbr ca de vinov ia lor cea dintâi. A i derea i ceiă ăţ ş ş ş ce sunt sub prih nire mai veche; s nu fie prih ni i mai înainte laă ă ă ţ prih nirea Episcopilor, sau altor Clerici, mai întâi de a se dovedi peă sine i nevinova i de vinov iile cele puse asupra lor. Îns dacş ţ ăţ ă ă oarecare nici eretici fiind, nici achinóni i (neîmp rt i i), nici osândi i,ţ ă ăş ţ ţ nici mai - nainte prih ni i pentru oarecare gre ale, ar zice c auă ţ ş ă oarecare Bisericeasc pâr asupra Episcopului; ace tia porunce teă ă ş ş sfântul Sinod, mai întâi a- i înf o a pârile înaintea tuturorş ăţ ş Episcopilor Epárhiei, i înaintea acelora s v deasc vinov iileş ă ă ă ăţ Episcopului celui ce ar fi în oarecare pricini. Iar de s - ar întâmpla a nu putea Eparhió ii spre îndreptarea pârilor celor ce s - ar aduce asupraţ Episcopului, atunci ei s vin la un mai mare Sinod al Episcopiloră ă ocârmuirii aceleia, care împreun se vor chema pentru prihanaă aceasta, i s nu înf o eze mai întâi pâra, pân ce ei nu vor da înş ă ăţ ş ă scris c se vor certa cu întocmai primejdie însu i, dac se vor dovediă ş ă întru rânduiala lucrurilor c clevete sc pe pârâtul Episcop. Iar dacă ă cineva def imând acestea ce s - au socotit dup cele mai sus ar tate, ară ă ă îndr zni, ori împ r te tile auzuri a le tulbura, sau judec toriileă ă ă ş ă boierilor lume ti, sau Sinodul Ecumenic a tulbura, pe to i Episcopiiş ţ ocârmuirii necinstindu - i, unul ca acesta nicidecum întru prih nire să ă fie primit, ca unul ce a oc rât Canoanele, i Bisericeascaă ş bunarânduial o au v t mat. [Apsotolesc: 74; Sinod 4: 9, 17, 21;ă ă ă Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 36, 96, 105, 134, 137, 138, 139; Anghira: 12, 14, 15]

TÂLCUIREAcestea zice Canonul acesta. De vreme ce mul i, vrând a tulburaţ

buna rânduial a Bisericii clevetesc vr jm e te pe Dreptsl vitoriiă ă ăş ş ă Episcopi, neispr vind alta din aceasta, f r numai s nu întine numeleă ă ă ă celor Preo i i, i s tulbure popoarele. Pentru aceasta au socotit deţ ţ ş ă cuviin Sinodul acesta, ca nici to i prih nitorii Episcopilor s seţă ţ ă ă primeasc , nici iar i to i s nu se primeasc . Ci dac prih nirile vor fiă ăş ţ ă ă ă ă particulare, numai pagub de bani purtând, adic de va prih ni cineva peă ă ă Episcopul, c l- a nedrept it, sau c la asupri t, luându - i toate lucrurileă ăţ ă mi c toare, sau nemi c toare, la acestea nu trebuie a se cerceta fa aş ă ş ă ţ pârâtorului, nici Religia lui, ci ori de ce Religie ar fi el, se cuvine a se primi

i a- i lua dreptul s u. Iar de vor fi pârile învinov itoare care pot adicş ş ă ăţ ă s - l pogoare din treapta sa. În ce fel este furarea celor Sfinte, Sfin itaă ţ lucrare cea afar de hotare, i altele. La acestea se cuvine a se cercetaă ş pârâ ii, mai întâi adic a nu fi eretici, gre ind din Dogme, atât cei ce dinş ă ş vechime s- au anatematisi t de Biseric , cât i cei din nou acum de c treă ş ă noi. Iar al 2- lea a nu fi schismatici 140 . Adic desp r i i de Biseric , pent ruă ă ţ ţ ă oarecare obiceiuri vindec toare, dup Canonul 1 al marelui Vasilie, iă ă ş împotriva Canoanelor, adic a celor Drepsl vitori, i dup Canoane fiindă ă ş ă Epsicopii Catolice ti, ei împreun se adun în deosebi. Al treilea, a nu fiş ă ă ori des vâr it rup i de la Biseric pentru oarecare gre ale ale lor, oriă ş ţ ă ş

140 Pentru aceasta i marele Atanasie, în dezvinov itorul r spunsul s u c tre monarhul ziceş ăţ ă ă ă acestea. Melitiani sunt pârâ ii, cu totul nu se cuvine a se crede. C schismatici, i vr jma i aiş ă ş ă ş Bisericii s- au f cut, nu acum, ci de la fericitul Petru, cel ce i Mucenic s- a f cut. Iar pentruă ş ă ce eretici pe schismatici, i osebit aduna i i- au numit Canonul. Vezi a doua subînsemnare aş ţ întâiului Canon al marelui Vasilie.

128

vremelnice te desp r i i de Clerici, sau de mireni. Dar i acei ce atunci auş ă ţ ţ ş apucat, a se pârî de c tre al ii, nu sunt primi i la pâra Episcopului, sauă ţ ţ altor Clerici mai - nainte de a se dezvinov i pe sine i, de vinov iile celeăţ ş ăţ ce s- au adus asupra lor. Îns dac cei ce pâr sc pe Episcopul întru acesteă ă ă Biserice ti, i învinov itoare prih ni, vor fi slobozi de toate metehneleş ş ăţ ă cele mai sus în irate, porunce te Sfântul Sinod, c ace tia, mai întâi sş ş ă ş ă înf i eze vinov iile pârâtului Episcop înainte Sinodului a tuturorăţ ş ăţ Episcopilor Epárhiei aceleia. Iar dac Sinodul Epárhiei nu poate îndreptaă acest fel de pricin a vinova ilor, atunci pârâ ii s apelariseasc judecataă ţ ş ă ă la Sinodul cel mai mare al Episcopilor ocârmuirii 141 ; i acolo s ia sfâr itş ă ş pricina. Îns fiindc în Cartea 60 din Vasilicale, titlul 26 cap 6 s- a scris,ă ă c oricare s- ar ar ta vânz tor, i mincinos în pârile ce va face la vinov ieă ă ă ş ăţ de pedeaps , s ia pedeapsa aceea ce o ar fi luat pârâtul. Pentru aceastaă ă urmând Canonul acesta politice tii legii acesteia adaoge, c , cel ce pâr teş ă ăş s nu înceap pârile, de nu va da mai întâi în scris f g duin , c va primiă ă ă ă ţă ă întocmai osânda, ce o ar fi primit Episcopul fiind pârât cu dreptul, i cuş adev rul, de se va dovedi c cu nedrepta te i cu clevetire l- a pârât. Iar celă ă ş ce va def ima acestea, i necinstind pe to i Episcopii ocârmuirii, ară ş ţ îndr zni a apelarisi judecata sa la Împ ratulă ă 142 , sau la jude uri de boieriţ lume ti, sau s fac Sinod Ecumenicş ă ă 143 , unul ca acesta cu totul s nu fieă 141 Numele ocârumuirii multe însemn ri are, cât în lucrurile cele Biserice ti. 1. Că ş ă însemneaz pe Episcopia i l cuirea fiec rui Episcop, dup Canonul 62 al Sinodului dină ş ă ă ă Cartagina; 2. Pe Epárhia Mitropolitului dup Canonul 28 al Sinodului al 4- lea; 3. Epárhiileă multor Mitropoli i care se afl întru o ocârmuire dup Canonul acesta al 6- lea al Sinoduluiţ ă ă al 2- lea; 4. Enoría fiec rui Patriarh, precum se zice în multele locuri ale Practicaleloră Sinoadelor, precum în cele ale Sinodului din Efés. „Sântul Sinod al R s ritenei ocârmuiri.” iă ă Ş 5. „Enoríile a doi sau a trei Patriarhi împreun ” Precum s- a zis întru cel al 7- lea. Ioan, iă ş Toma loco iitorii ai R s ritenei ocârmuiri, la al Antiohíei adic , i al Ierusalimului. Acesteaţ ă ă ă ş a a zicându- se, Sinodul ocârmuirii dup 1 i 2 însemnare niciodat se zice. Iar dup cea aş ă ş ă ă 4- a i 5- a mai ales se zice. i din vechi, i pân acum se lucra, i se lucreaz . Iar dup cea aş Ş ş ă ş ă ă 3- a se lucra din vechime dup Canonul acesta al Sinodului, i dup 9 i 28 al Sinodului 4,ă ş ă ş iar dup Sinodul au încetat de a se lucra Sinodul cel de acest fel. Pentru aceasta i Iustiniană ş prin a ez mântul 29 al titlului al 4- lea a C r ii întâi (la Fotie titlul 9 cap 6) nicicumş ă ă ţ pomene te de acestea întru cele ce zice despre pricinile Episcopilor, i ale Clericilor. C ziceş ş ă „ori singur Mitropolitul, ori cu Sinodul s u va judeca pe Episcopul, sau pe Clericul (adic ,ă ă dac Sinodul Eparhiei va judeca). Patriarhul cel al cârmuirii acelea cerceteaz , i întru celeă ă ş judecate de el r mân, ca cum ar fi judecat el din început. C nici se mai apelarisescă ă hot rârile Patriarhilor. Iar ceea ce zice aici Canonul, Sinodul ocârmuirei, Exárh al ocârmuiriiă au numit Canonul 9 i 28 al Sinodului al 4- lea altul fiind decât Patriarhul, precum laş tâlcuirea Canoanelor acelora vom zice. i pentru ca s zicem mai ar tat: Sinod al ocârmuiriiŞ ă ă era Adunarea Mitropoli ilor ai unei ocârmuiri, împreun cu întâiul i Exárhul lor, careţ ă ş fiindc acum nu se lucreaz , Sinodul fiec rui Patriarh, judec toate Biserice tile pricini aleă ă ă ă ş Mitropoli ilor ocârmuirii celei supus lui. Fiindc acesta mai mare s- a f cut decât Sinodulţ ă ă ocârmuirii, dup ce Patriarhii au luat des vâr it st pânire în Sinodul 4 de a Hirotonisi peă ă ş ă Mitropoli ii lor. Ad ugând îns Sinodul în Canonul acesta, s nu caute cineva Sinodţ ă ă ă Ecumenic dup judecata Sinodului ocârmuirii. Au dat nou s în elegem, dup ceea ce seă ă ă ţ ă tace, c Sinodul Ecumenic este judec torul cel mai de pe urm al tuturor priciniloră ă ă Biserice ti, i la el se suie toat apelarisirea. Despre care vezi în procuvântarea celui 1ş ş ă Ecumenic în a treia subînsemnare.142 Iar de i zice Valsamon c împ ratul toate le poate, i pentru aceasta poate a da, iş ă ă ş ş dinafar judec tori, ca s judece pe Episcopul i pe fiecare Cleric, poate îns dup luareaă ă ă ş ă ă aminte a Legii, a schimba judec toria Bisericeasc în politiceasc . Zicem c , adev rat poateă ă ă ă ă cele iertate i drepte, nu îns i cele neiertate, i nedrepte. Fiindc dup Hrisostom (Cuvântş ă ş ş ă ă c trei chipuri de robii au introdus p catul) legile sunt încep toare i st pânitoare i aă ă ă ş ă ş însu i st pânitorilor. C asupra singur dreptului nu este pus lege, dup Apostolul; iş ă ă ă ă ş cite te tâlcuirea Canonului 9 al Sinodului 4 c i în i i Împ ra ii rânduiesc, ca Biserice tileş ă ş ş ş ă ţ ş pricini s nu se judece de st pânitori lume ti.ă ă ş143 Iar dac Pavel al Constantinopolului i Atanasie împreun cu Papa Iulie au cerut de laă ş ă Constant, i de la Constantie a se face Sinodul Ecumenic care s- a numit cel din Sardíchia, caş s cerceteze cele pentru ei, i Hrisostom, i Inochentie, au cerut de la Arcádie i de laă ş ş ş

129

primit la pâr , fiindc a oc rât sfin itele Canoane, i Bisericeasca bunaă ă ă ţ ş rânduial o au stricat.ă

CANON 7

Pe cei ce din eretici se adaog la ortodoxie (Dreapt sl vire), i ală ă ş partea celor ce se mântuiesc îi primim, dup supus urmare, i obicei.ă ş Pe Arieni adic , i pe Machedonieni, i pe Savatieni, i pe Navatieni,ă ş ş ş pe cei ce se zic pe sine i cura i, i mai buniş ţ ş 144 , i pe ceiş Patrusprezecelnici, adic Tetradi i (Mercurieni), i pe Apolinarí ti îiă ţ ş ş primim dându - i Libéle (adic m rturisirea Credin ei), iş ă ă ţ ş Anatematisind pe tot eresul, care nu cuget , precum cuget sfântaă ă Catoliceasca i Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. i pecetluindu - iş Ş mai - nainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, i pe n ri, i pe gur , iş ă ş ă ş pe urechi, i Pecetluindu - i pe ei, zicem: Pecetea Darului Sfântuluiş Duh. Pe Evnomiani care se boteaz întru o afundare, i pe Montani ti,ă ş ş cei ce aici se zice fríghi, i pe Saveliani, care înva , c Tat l i Fiulş ţă ă ă ş este o fa (Yopatoríe), i alte oarecare cumplite fac, i pe celelalteţă ş ş eresuri toate, (fiindc aici sunt mul i, mai ales cei ce n v lesc din araă ţ ă ă ţ Galatenilor). Pe to i cei ce din ace tia vor voi a se ad uga la ortodoxie,ţ ş ă ca pe Éllini îi primim. i în ziua cea dintâi îi facem cre tini. Iar întru aŞ ş doua Catehumeni, iar întru a treia îi jur m, cu însuflare de trei ori înă fa , i în urechi, i a a îi Catihisim, i îi facem s z boveasc înţă ş ş ş ş ă ă ă Biseric îndestul, i s asculte Scripturile. i atunci îi botez m.ă ş ă Ş ă [Apostolesc: 46, 47, 68; Sinod 1: 8, 19; Sinod 6: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66; Vasilie: 1, 5, 47]

TÂLCUIRECanonul acesta orânduie te cu ce chip se cuvine s primim pe cei ceş ă

din eresuri vin la Ortodóxa Credin , i la partea celor ce se mântuiesc.ţă ş Zicând, c pe Arieni, i Machidonieni, i Navatieni, despre care am zis înă ş ş Canonul întâi al Sinodului acestuia. i pe SavatieniŞ 145 i peş

Onórie a se face Sinod Ecumenic, pentru ca s cerceteze cele pentru Hrisostom. De i sfin iiă ş ţ ace tia zic, au cerut Sinod Ecumenic, nu se supun cert rii Canonului acestuia, una adic ,ş ă ă pentru c Papi i Patriarhi ai lumii fiind alt judecat decât ei mai înalt nu aveau, afară ş ă ă ă ă decât Sinodul Ecumenic, i alta înc pentru c aceasta a cerut de nevoie, fiindc cei ceş ă ă ă localnic vrea s judece pe Atanasie i pe Pavel, erau vr jma i ar ta i i evseviani, asemeneaă ş ă ş ă ţ ş

i cei vreau s judece pe Hrisostom.ş ă144 În Epistolía, care de la Constantinopol s- a trimis, c tre Martirie al Antiohíei, ce cuprindeă anume Canonul acesta tot, care Sinod, prin acea scrisoare hot r te a se primi ereticii,ă ăş scriind a a: Pe cei ce se zice pe sine i cura i i mai cura i; iar aristerús sau stângaci, întruş ş ţ ş ţ altele se afl arístus mai buni.ă145 Savátie dup Socrat Cartea 5: 21 din Iudei Cre tinându - se de c tre Marhchian Episcopulă ş ă Navatianilor ce în Constantinopol s- a Hirotonisit Presbíter. Urma îns i dup cre tinismă ş ă ş iudaice tile obiceiuri, pr znuind cu Iudeii i Pa tile, i altele. Dar înc dup obiceiulş ă ş ş ş ă ă Iudeilor, serbând i Sâmb ta ( i pentru aceasta poate a a s- a poreclit) dup Valsamón. i ceiş ă ş ş ă Ş ce i- au urmat lui Savatiani s- a numit. Care erau i Navatiani. Se numesc îns Navatianiiş ă ace tia, aristerí (adic stângaci) ori dup stricarea vorbei, în loc áristi (mai buni), i maiş ă ă ş cura i decât to i, c pe cei de a doua nunt , i pe cei ce au fost c zut în vremea goanei nu- iţ ţ ă ă ş ă primeau, i de necur ia lor se fereau. Ori pentru c se îngre o au de mâna stâng , i cuş ăţ ă ţ ş ă ş dânsa nu voiau a primi orice fel de lucru, dup Valsamón. Ci vrednic de nedumerire este,ă pentru ce pe Navatianii ace tia Sinodul 1, prin Canonul 8, i- au primit cu singurş ă m rturisirea. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfântului Mir. Dezlegând nedumerireaă aceasta r spundem c , chiar, i dup întâiul Cuvânt aceast iconomie, au f cut Sinodul 1ă ă ş ă ă ă pentru pogor mânt ca s nu leneveasc pe Navatiani despre a se întoarce c tre dreaptaă ă ă ă sl vire, c Dreptsl vitorii îi miruiesc pe ei ca pe ni te nemirui i. Iar dup al 2- lea Cuvântă ă ă ş ţ ă acest al doilea Sinod i- a primit pe ei prin pecetluirea Sfântului Mir. Fiindc dup Teodorítă ă

130

Patrusprezeceri, adic Tetradi iă ţ 146 i Apolinari ti, îi primim, dup ce vorş ş ă da Libéle, adic M rturisire în scris, în care s anatematiseasc i pe al loră ă ă ă ş eres, înc i pe tot alt eres care nu cuget , precum cuget sfântaă ş ă ă Catoliceasca, i Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu, (precum i Sinodulş ş întâi cel Ecumenic o au cerut aceasta în scris de la Navatieni cu deosebire în Canonul 8) ale c rora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea, ochii,ă n rile, gura, i urechile la fiecare pecetluire zicând: „Pecetea Daruluiă ş Sfântului Duh”. Pe to i ace tia îns a a îi primim, nebotezându - i a douaţ ş ă ş oar , fiindc dup Zonará, întru Sfântul Botez cu nimic se deosebesc deă ă ă noi, ci întocmai cu Dreptsl vitorii se boteaz , pe Arieni îns , iă ă ă ş Machedonieni, ar tat fiind eretici, i- a primit Canonul f r al doilea boteză ă ă iconomice te, dup întâiul cuvânt pentru multa mul ime a ereticilor celorş ă ţ de acest fel ce aflau întru acea vreme. Iar dup al 2- lea cuvânt, i pent ruă ş c întocmai ca noi se Botezau. Pe Evnomieni îns , care întru o adunare seă ă boteaz , i Montani ti, care aici în Constantinopol, se numesc Frighiă ş ş 147 . iŞ pe Saveliani, care zic c o fa este Tat l, i Fiul, i alte rele fac, i pe toateă ţă ă ş ş ş celelalte eresuri al ereticilor, (dintre care mul i se afl aicea, i mai alesţ ă ş câ i se trag din ara Galátilor). Pe ace tia, zic, pe to i, ca pe Éllini îiţ Ţ ş ţ primim. Adic ca pe unii cu totul neboteza i. (Pentru c ace tia, ori cuă ţ ă ş totul nu s- au boteza t, ori de s- au botezat, îns nu drept, i precum seă ş boteaz Dreptsl vitorii. Pentru aceasta nici se socotesc boteza i) i în ziuaă ă ţ ş dintâi, îi facem pe ei cre tini, adic îi facem s primeasc toate Dogmeleş ă ă ă Cre tinilor, afar din Pridvorul Bisericii, puindu - i Preotul mâna peste ei,ş ă ş dup Canonul 39 al localnicului Sinod din Ilivíria, care este ar aă Ţ ă Ispaniei 148 . Iar a doua zi îi facem catihúmeni, adic îi num r m înă ă ă rânduiala catihúmenilor. Iar a treia zi le citim obi nuitele lep d ri (deş ă ă sataná) însuflând de trei ori în fa i în urechile lor, i a a îi catihisím peţă ş ş ş ei (adic îi înv m) în parte cele ale Credin ei, i îi facem s r mâie înă ăţă ţ ş ă ă Biseric mult timpă 149 i s asculte Dumnezeie tile Scripturi, i atuncea îiş ă ş ş botez m pe eiă 150 .

Navatianii nu se ungeau cu Sfântul Mir. Care despre dân ii zice a a: i celor ce se boteazş ş Ş ă de ei, nu le aduc pe Sfânta ungere, pentru aceasta dar i pe cei ce din eresul acesta seş împreuneaz cu Trupul Bisericii îi unge au poruncit prea- l uda ii P rin i, adic P rin iiă ă ţ ă ţ ă ă ţ acestui al 2- lea Sinod, i cei ai Sinodului din Laodíkia prin Canonul 1.ş146 Patrusprezeceni sau mercurieni, pentru c precum Pa tile nu sunt Duminic , ci ori în ceă ş ă zi s- ar fi întâmplat luna de 14 zile, postind, i priveghind.ş147 Montanós a fost în veacul 2, s- a ar tat dup Evsévie Cartea 5 cap 15 a istoriei în Misíaă ă Fríghei (Pentru aceasta i Fríghi de la dânsul se numeau) minciuno- prorocind de diávolulş pov uit, mângâietor pe sine i numindu - se, i Apostole tilor predanii împotrivindu - se.ăţ ş ş ş având îns dou muieri urm toare lui, Priscíla i Maximíla, prooroci e pe ele le numea.ă ă ă ş ţ Înv a s se despart nun ile. S se dep rteze de mânc ri oamenii, pentru îngre o are.ăţ ă ă ţ ă ă ă ţ ş Aceasta, i cei de dânsul înv a i, Praznicul Pa tilor îl r sucea. Întru o fa pe Sfânta Treimeş ăţ ţ ş ă ţă amesteca. i sânge de prunc împuns de dân ii, cu f in mestecându - l, i pâine f când cuŞ ş ă ă ş ă dânsa liturghiseau, i cu aceea se împ rt eau. Montani tii ace tia, i Pepuzieni se numeau,ş ă ăş ş ş ş pentru c l udau cu covâr ire, un sat al Fríghiei numit pépuza, pe care îl numeau iă ă ş ş Ierusalim.148 C a a i Canonul 8 al Sinodului întâi prin punerea mâinilor, au primit pe Navatiani, iară ş ş Sinodul în Ilivíria acesta s- a adunat, pu in mainainte de Sinodul 1. Dar i to i ereticii iţ ş ţ ş schismaticii, întorcându - se la Catoliceasca Biseric , prin Hirotesie (punerea mâinilor) seă cade a se primi.149 Cât timp îns se cere pentru Catihisire vezi subînsemnarea Canonului al doilea ală Sinodului întâi.150 Canonul acesta, f r ap rare, i dup toat nevoia boteaz i pe Latini, ca pe unii ce seă ă ă ş ă ă ă ş boteaz nici întru o afundare. C dac pe cei ce întru afundare, cu cât mai vârtos pe cei niciă ă ă întru una boteza i? S- au zis pentru ace tia îndestul i cu dovedire, în tâlcuireaţ ş ş Apostolescului Canon 46.

131

SIMFONIÉ„Dup Canonul acesta neschimbat voie te a se iconomisi Navatienii,ă ş

i Patrusprezecerii întorcându - se c tre Ortodoxie, i Canonul 7 alş ă ş Sinodului din Laodíkia, cu anatematisirea eresului adic , i cu peceteaă ş Sfântului Mir. Iar Fríghii întorcându - se porunce te Canonul 1 al aceluia iş ş Sinod s se boteze. Dar i Canonul 45 al Sinodului 6 nu este alta, decât, oă ş repetuire (poftorire) a Canonului acestuia. Ad ugând c Manihéii,ă ă Valentiniani, i Marchioni tii se cade a se boteza întorcându - se laş ş Dreaptasl vire. Iar Evtihienii, i Dioscori ii, i Sevirianii s se primească ş ţ ş ă ă prin anatematisirea eresurilor lor, ca i Navatianii adic , i ceilal i. Iarş ă ş ţ Canonul 19 al Sinodului 1 voie te ca negre it s se boteze Pavliani tiiş ş ă ş precum i Canonul 95 al Sinodului 6 aceasta m rturise te. Iar cel 43 alş ă ş marelui Vasilie zice s se boteze întorcându - se Engrati ii (înfrâna ii), iă ţ ţ ş sacoforii (purt torii de sac), i apotacti ii (lep da ii). (Pentru care veziă ş ţ ă ţ Canonul 95 al Sinodului 6.) Iar cel al 5- lea al acestuia i zice, s primim peş ă ereticii cei ce la sfâr itul vie ii se poc iesc nu îns judecat , ci cu cercare,ş ţ ă ă ă cite te i pe 46 i 47 Apostolesc.ş ş ş

PROLEGÓMENADESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL TREILEA SINODŞ

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al treilea Sinod [Sobor], s - aş ă adunat în Efésul cel din Asia în Biserica cea mare a Cet ii, care seăţ nume te Maria de Dumnezeu N sc toareaş ă ă 151 în timpul împ r iei luiă ăţ Teodósie celui mic, în anul de la Hristos 431. Fiind la mul ime peste 200ţ de P rin i. Iar pov uitor întru el era vestitul între P rin i Chiril ală ţ ăţ ă ţ Alexandríei, care plinea mai - nainte i locul lui Chelestin al Romei, maiş sus ezând în locul aceluia, în urm îns s- a trimis de al Apus loc iitori alş ă ă ţ Patriarhului Romei, Arcádie, i Proéct Episcopii, i Filip Presbíterul.ş ş Iuvenálie al Ierusalimului, i Mémnon al Efésului. S- au adunat însş ă împotriva lui Nestorie, care se tr gea din Germanichia Cetatea cea înă Antiohía, dup Teodorít, i prin Dumnezeiasca dep rtare s- a fost suit înă ş ă scaunul Constantinopolului. C ci, sorbind tic losul din apele cele tulbure,ă ă

i eretice ti ale lui Diodór, i Teódor, al Mopsúestiei, s- au f cutş ş ş ă r ucuget tori despre Taina Întrupe tei Iconomii. C pe unul Hristos, înă ă ş ă dou fe e, i Ipostasuri îl împ r eau, Om gol închipuind deosebit Ipostas,ă ţ ş ă ţ f r de cuvântul ce l- a primit, i Dumnezeu f r partea cea goal deă ă ş ă ă ă ad ugirea omenirii. Precum am zice pe Unul Fiu, în doi fii îl împ r eau, iă ă ţ ş altul ziceau c este Fiul lui Dumnezeu, i altul Fiul Fecioarei. Pentruă ş aceasta i pe Sfânta Fecioara i cea dup trup Maic a lui, nu voia a oş ş ă ă numi de Dumnezeu N sc toare. Deci Sfântul Sinodul acesta, pent ruă ă

151 Aceasta o zice Epistolia lui Chiril c tre Clerul Alexandrénilor i práxis 1 a acestui Sinod.ă ş132

acestea pe acesta anatematisindu - l152 osebit hotar de Credin ţă 153 au f cut,ă întru care pe Hristos l- au Dogmatisit Unul dup Ipostas (Fa ) des vâ ită ţă ă ş Dumnezeu pe acesta i, i Om des rvâr it pe acesta i, nu altul, i altul, ciş ş ă ş ş ş un Fiu, pe acesta i, de sus adic din Tat l f r Maic , iar jos din Maicş ă ă ă ă ă ă f r Tat , iar pe pururea Fecioara Maica lui, chiar, i cu adev rat deă ă ă ş ă Dumnezeu N sc toare a se numi au predanisit, ca una ce chiar, i cuă ă ş adev rat pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup l- a N scută ă 154 c ci când Exárhulă Sinodului acestuia sfântul Chiril al Alexandríei acestea le- a propov duită în acest Sinod: „Nu om îndumnezei t propov duim, ci Dumnezeu întrupa tă m rturisim, pe Roaba sa o a f cut Maic , cel dup Fiin f r de Maic , iă ă ă ă ţă ă ă ă ş dup Iconomie pe p mânt f r de Tat ”. Iar în Epistolía cea c treă ă ă ă ă ă Nestórie, pe care osebita sa hot râre o a f cut acest al 3- lea Sinodă ă (precum zice Dosítei i precum se arat din Practicalele Sinodului al 4- leaş ă

152 Dup ce s- au anatematisit r ucinstitorul Nestórie de Sinodul acesta, nelini tindu - se, ciă ă ş iar i propov duind eresul s u, mai întâi dup Teofán s- a izgonit în Tas. Apoi în Oásulăş ă ă ă Arabiei cu împreun lucrarea lui Ioan al Antiohíei. Iar acolo aflându- se urâtul deă Dumnezeu, l- a ajuns mânia lui Dumnezeu. C dup Evágrie i- a putrezit limba, i după ă ş ă Chédrinul i Nichifor (Cartea 14 a Istoriei sale) i tot trupul. Iar în Tivaída de sus înfrico atş ş ş ă

i dureroas moarte a luat, precum poveste te sfântul Ghermanó, Patriarhulş ă ş Constantinopolului, unde scrie pentru Sfintele Sinoade. C în timpul lui Marchiană împ ratului prin ajutorul oarec rora prieteni ai lui, s- a învrednicit a lua scrisori Nestórieă ă prin care se chema de la izgonire. Deci luându- le aceste scrisori, i întrând în ie itoare,ş ş pân a nu edea zicea, precum au auzit oarecare stând dinafar , „Te- am ar tat pe tineă ş ă ă Marie, c om ai N scut.” i o minune! Îndat cu hula aceasta, Îngerul Domnului l- a lovit, iă ă Ş ă ş s- au v rsat toate m runtaiele lui, în vasul necur iei sale, i - a dat sufletul. Întârziind dară ă ăţ ş ş el a ie i; fiindc împ r tescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se gr bea, slugile lui au b tutş ă ă ă ă ă în u . Iar el ner spunzând, au scos u a, i întrând slugile împreun cu boierul, l- au aflatşă ă ş ş ă mort pe vasul s u, întru care erau toate m runtaiele lui v rsate. Atunci cei ce auziser hula,ă ă ă ă au spus boierului, i to i au cunoscut c pentru singur aceasta a luat acel fel de moarte,ş ţ ă ă întocmai cu al lui Arie. Pentru aceasta a zis Isaía „Vai de v rs torul acesta, nu vor plângeă ă pentru el. i celelalte.Ş153 Zic unii c de vreme ce s- au rânduit de Sinodul acesta a se numi N sc toare deă ă ă Dumnezeu Preasfânta Fecioar , precum i cu adev rat este, au voit Sfântul Chiril a o scrieă ş ă aceasta i în Símbolul Sinoadelor cel 1 i 2 Ecumenice, dar pentru evlavia Símbolului s- auş ş l sat. i f când numai osebit hot râre P rin ii, întru aceea au dogmatisit - o aceasta, că Ş ă ă ă ă ţ ă pentru unirea lui Dumnezeu Cuvântul cea dup Ipostas, adic Ipostasul cel unul al luiă ă Hristos, ca pe o ar tat dovad de Símbol, nu au voit a o adaoge într- însul; C m rturisindă ă ă ă ă P rin ii în Símbol pe Fiul lui Dumnezeu, c s- a N scut din Tat l, i s- a pogorât i Om s- aă ţ ă ă ă ş ş f cut, ar tat este c pe unul i acesta i Hristos, dup Ipostas îl m rturisesc, c Dumnezeuă ă ă ş ş ă ă ă este, i Om acesta i.ş ş154 Însemneaz c precum zicerea Deofiin era obi nuit P rin ilor, i mainainte de 1ă ă ţă ş ă ă ţ ş Sinod. Ci el o au înt rit aceasta, i în toat lumea o au predat - o. ă ş ăA a i pe Sfânta Fecioara Maria, de Dumnezeu N sc toare o au numit, i al i P rin i, mai-ş ş ă ă ş ţ ă ţnainte de acest al 3- lea Sinod. Ci Sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioare înt rindu- o, ca pe o hot râre dogmatic în toat lumea o au predat. „C cel mai întâi Origenă ă ă ă ă a numit de Dumnezeu N sc toare pe Fecioara, tâlcuind stih 33 Cap 22 al legii a 2- a, dar iă ă ş Socrat (Cartea 7 a Istoriei sale cap 32) zice c acesta i Origen tâlcuind Epistolía lui Pavel ceaă ş c tre Romani pe larg au scris, în ce chip N sc toarea de Dumnezeu se zice Fecioar . Iară ă ă ă Chiril al Alexandríei scriind c tre Nestórie zice, c i marele Atanasie N sc toare deă ă ş ă ă Dumnezeu pe ea o numea, i o m rturisea, i Amón Episcopul Andrianúpolei, precum iş ă ş ş Alexandru al Alexandríei, scriind c tre Alexandru al Constantinopolului (cel de pe vremea 1ă Sinod adic ) de Dumnezeu N sc toare o au zis pe Preasfânta Fecioara. i marele Vasilie înă ă ă Ş cuvântul cel la Na terea Mântuitorului zice, pentru c nu prime te, auzul iubitorilor deş ă ş Hristos, c N sc toarea de Dumnezeu nu a încetat cândva a fi Fecioar , socotesc c suntă ă ă ă ă îndestule m rturiile aceluia; i Grigorie Teologul în 1 Epistolíe c tre Clidónie zice: oricine peă ş ă Maria nu o socote te de Dumnezeu N sc toare, f r Dumnezeu este. i în cuvântul cel 1ş ă ă ă ă Ş pentru Fiul, c tre Éllini întinzându - se, zice; c unde ai cunoscut întru cele ale tale Fecioară ă ă de Dumnezeu N sc toare? i Evsévie la via a lui Constantin Cartea… cap 43 i Socrát Carteaă ă Ş ţ ş 7 cap 32. Pentru aceasta Împ r teasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Eléna adic )ă ă ă Na terea de Dumnezeu N sc toarei (adic Vifleémul) cu monumente minunate o aş ă ă ă împodobit. i al ii mul i.Ş ţ ţ

133

fa a 16 a tomului 6 al Sinodicalelor) al c rei început este a a: „Bârfescţ ă ş precum am aflat”. Acestea le zice acesta i Chiril. „A se întrupa, i a seş ş face om, însemneaz pe Cuvântul cel din Dumnezeu, c nu fireaă ă Cuvântului pref cându - se s- a f cut carne, dar nici c întru tot omul s- aă ă ă schimbat, în cel din suflet i din trup. Ci aceea mai vârtos, c carneş ă însuflte i t cu suflet cuvânt tor unindu - i Cuvântul lui i dup Ipostas, cuţ ă ă ş ş ă negr it i neîn eles chip s- a f cut Om, i a st tu Fiu Omului. Nu numaiă ş ţ ă ş ă dup voie, sau dup bunavoin , dar nici numai ca în ad ogirea fe ei, iă ă ţă ă ţ ş c , osebite sunt firile cele ce in c tre adev rata unire, c unul este dintruă ţ ă ă ă amândou Hristos i Fiu. Nu ca cum s- ar fi stricat osebirea firilor pentruă ş unire, ci mai vârtos ne- a f cut nou pe Unul Domnul, i Hristos, i Fiu,ă ă ş ş prin negr ita, i nepricepu ta Lucrare c tre unirea, a Dumnezeirii i aă ş ă ş Omenirii… i iar i dac dup unirea cea dup Ipostas, sau ca de unŞ ăş ă ă ă neajuns, sau ca de un neîncuviin at ne - am lep da, c dem întru a zice doiţ ă ă fii… i iar i, aceasta sole te pretut indeni cuvântul scump t iteiŞ ăş ş ă ăţ Credin e. A a vom afla pe sfin ii P rin i c au cugetat. A a au cutezat peţ ş ţ ă ţ ă ş Sfânta Fecioar a o zice de Dumnezeu N sc toare, nu c doar fireaă ă ă ă Cuvântului, adic Dumnezeirea lui, a luat început de a fi din Sfântaă Fecioar . Ci c N scându - se dintr - însa Sfântul Trup, i însufle indu - seă ă ă ş ţ loghice te, cu care i unindu - se Cuvântul dup Ipostas, se zice c s- aş ş ă ă n scut dup Carne”. (Aceasta st i în tomul 1 al Sinodicalelor, foaia 436.)ă ă ă ş

i Próclu Episcopul Chizícului cel de atuncea în Biserica cea mare, ezândŞ ş Eresiarhul Nestórie, a a a serbat. „Împreun neau chemat pe noi aiciş ă Sfânta, i de Dumnezeu N sc toarea Fecioara Maria, neîntina ta Vistierie aş ă ă Fecioriei. Raiul cel cuvânt tor al lui Adam celui Aldoilea. C mara uniriiă ă amânduror firilor. Pr znuirea mântui toarei împ c ri, i celelalte.” Iară ă ă ş dup ce au rânduit (acest al 3- lea Sfânt Sinod) c , alt Símbol afar deă ă ă acela ce l- au dat întâiul, i al doilea Ecumenice Sinoade, s nu cutezeş ă cineva a scrie, sau m car a ad uga ceva, sau a sc dea dintr - însul, pe ceiă ă ă ce vor c lca porunca aceasta i- au anatematisi t. i au înt rit Sinodulă Ş ă acesta, i osândirea lui Pelághie i a lui Kelestín, pe are o au luat ei mai-ş şnainte de la multe localnice Sinoade, i mai ales de al cel din Cartaghén.ş Iar pe lâng toate acestea, i pe acest 8 Canoane, i aceast Epistolíe c treă ş ş ă ă Pamfília leau alc tuit, întru al 7- lea i cea mia de pe urm a sa Práx , deă ş ă ă nevoie fiind spre buna rânduial , i starea Bisericii, pe care nehot rât le-ă ş ăau înt rit Canonul 1 al Sinodului al 4- lea, iar anume i hot râtor Canonulă ş ă al doilea al Sinodului al 6- lea i cel întâi al Sinodului al 7- lea.ş

CELE 8 CANOANE AL SFÂNTULUI I ECUMENICULUI AL TREILEAŞ SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Fiindc se cuvine s tie i cei ce lipsesc de la Sfântul Sinod, iă ă ş ş ş care r mân prin ar sau în cetate, pentru oarecare pricină ţ ă ă Bisericeasc , sau trupeasc , cele ce pentru dân ii s - au închipuit,ă ă ş facem cunoscut sfin eniei i dragostei voastre, c dac vreunţ ş ă ă Mitropolit de Epárhie, apostatisindu - se sau desp r indu - se de Sfântulă ţ

i Ecumenicul Sinod, va trece c tre adunarea apostasiei (revoltei), sauş ă dup aceasta s - ar ad uga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Chelestin auă ă cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva Episcopului Epárhiei, fiindc este nelucr tor, i scos de c tre Sinod,ă ă ş ă de acum înainte de la toat Bisericeasca împ rt ire. Ci înc i se vaă ă ăş ă ş

134

supune întru totul Episcopilor Epárhiei, i Mitropoli ilor de prinş ţ prejur care cuget cele ale Ortodoxiei, i din treapta Episcopiei se vaă ş scoate.

TÂLCUIRECanonul acesta în tiin eaz pe cei ce nu s- au aflat în Sinod, deş ţ ă

caterisirea lui Ioan al Anitohíei, a lui Teodorít Episcopul Chírului, a lui Íva Episcopul Edései, i a celor împreun cu ace tia 30 Episcopiş ă ş 155 , zicând: fiindc Episcopii cei ce nu s- au înf o at la sfântul Sinodul acesta pentruă ăţ ş vreo pricin a lor Bisericeasc , sau trupeasc , trebuie s tie cele ce s- auă ă ă ă ş f cut pentru ace ti zi i. Facem cunoscut dragostei voastre, c oricareă ş ş ă Mitropolit s - a desp r it de Sfântul i Ecumenicul Sinodul acesta, i s- auă ţ ş ş unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestórie adic , i a lui Ioan, iă ş ş a celor împreun cu dânsul. Sau mai în urm se va uni. Sau au cugetată ă eretice tile dogme ale lui Chelestínş 156 . Acesta nici o putere are a face ceva r u asupra Episcopilor, sau i asupra mirenilor, asupra celoră ş Dreptsl vitori. Fiindc s- au f cut lep dat de la Sinodul acesta despreă ă ă ă toat Bisericeasca împ rt ire, i Sfin ita lucrare, i fiindc are a se faceă ă ăş ş ţ ş ă de aici înainte cu totul lep dat din treapta Episcopiei, înc i dintre însu iă ă ş ş Drepsl vitorii Episcopi, i Mitropoli ii cei ce sunt prin prejur.ă ş ţ

CANON 2

155 Pricina pentru care s- au caterisit ace tia, a fost aceasta. Dup ce Sinodul acesta a osânditş ă pe r u- cinstitorul Nestorie, i l- a caterisit, dup trei zile a venit i acest Ioan al Antiohíeiă ş ă ş împreun cu Teodorít, cu Íva i cu 30 de Episcopi, care ori c scârbindu - se, pentru c nu auă ş ă ă îng duit venirea lor Sinodul. (Ori i pentru c au avut priete ug cu Nestórie) au prih nită ş ă ş ă caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântat , i întâi pricinuitor ca cum a caterisiriiă ş acestei f r cuvânt au numit pe Dumnezeiescul Chiríl i pe Mémnon al Efésului ca când eiă ă ş ar fi fost îndrept tori în Sinod. i atâta prigonire s- a f cut între Ioan i Chiríl, i între cei deă Ş ă ş ş lâng ei, încât, despre o parte cei de pe lâng Ioan au caterisit pe cei de lâng sfântul Chiríl.ă ă ă Iar despre alta, cei pe lâng sfântul Chiríl, au caterisit pe cei de pe lâng Ioan. Dar iă ă ş Teodorít dou sprezece Capete a scris împotriva a dou sprezece anatematisiri, pe careă ă Dumnezeiescul Chiríl împotriva lui Nestórie le- a alc tuit. i Íva înc , a scris o Epistolíeă Ş ă pentru Nestórie, care împreun cu cele dou sprezece Capete ale lui Teodorít, ca o reaă ă cinstitoare s- a lep dat de c tre Sinodul al 4- lea i de c tre cel al 5- lea. În urm îns cuă ă ş ă ă ă împreun - lucrarea Împ ratului, iar i s- au unit i Ioan i Teodorít cu sfântul Chiril. i Ioană ă ăş ş ş Ş adic , dup ce iar i s- a descoperit eresul lui Nestórie, s- a f cut pricinuitor (dup Zonará iă ă ăş ă ă ş Evágrie Cartea 1 Cap 7) a se izgonie Nestorie din M n stirea cea din Antiohía unde mai întâiă ă se afla, în Óas, ce turce te se zice Iprím. Iar Teodorít la Sinodul al 4- lea ar tat auş ă anatematisit pe Nestórie i eresul lui. Pe care eres îl num ra împreun cu eresurile în Carteaş ă ă cea despre bârfiturile ereticilor, i în caterisirea lui Nestórie a isc lit împreun cu cel alş ă ă Antiohíei la Sinodul al 3- lea.156 Chelestin urm tor înv torului s u Pelághie, unit cu Nestórie s- au f cut în eres, după ăţă ă ă ă sfin itul Fótie la citirea 54 fiindc acela hulea întru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestín întruţ ă Duhul cel Sfânt, precum scria Chiríl c tre Teodísie. „C Nestórie zice, c , de vreme ceă ă ă Hristos este de firea noastr , iar Dumnezeu voie te to i a se mântui, i dup voin a saă ş ţ ş ă ţ fiecare poate a- i îndreptat gre eala sa, pentru aceasta, nu Cuvântul lui Dumnezeu este celş ş ce s- a N scut, ci Omul cel ce s- a N scut din Maria, pentru vrednicia fiere tei voin ei sale,ă ă ş ţ avea pe cuvântul lui Dumnezeu urm tor lui i, cu singura vrednicia, i cu aceea i numireă ş ş ş împ rt induse de Dumnezeire. Iar Chelestín zicea, c nu Dumnezeu adic Duhul cel Sfântă ăş ă ă împarte fiec ruia precum voie te cele spre buna cinstire (de Dumnezeu) spre mântuire; ciă ş firea omului care pentru p cat este c zut din fericire, aceasta dup vrednicia voin ei, adică ă ă ă ţ ă proeresul, ori cheam , ori împinge de la sine pe Duhul cel Sfânt. i mainainte de Darul,ă Ş st pânirea de sine i a omului pov uie te. Drept aceea voin a omului îndestul spreă ş ăţ ş ţ ă împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestín acestuia, l- au anatematisit i acest al 3- lea Sinod i mai înainte de acesta cel din Cartagina, împreun cuş ş ă cele ale lui Pelaghie.

135

Iar dac oarecare Episcopi Eparhio i s - au lipsit de Sfântul Sinod,ă ţ i s - au unit cu apostasia (revolta), ori s - ar ispiti a se uni, ori iş ş

isc lind în caterisirea lui Nestórie, s - au întors c tre adunareaă ă apostasiei. Ace tia cu totul dup socotin a Sfântului Sinod, str ini sş ă ţ ă ă fie de Preo ie, i c zu i din treapt .ţ ş ă ţ ă

TÂLCUIREi acest Canon, asemene cu cel dintâi zice, c dac niscaiva EpiscopiŞ ă ă

din Eparhia Antiohíei, nu s- au aflat fa în Sinod. Ci ori s - au unit cuţă apostasia (revolta) acestui al Antiohíei, sau în urm s- ar uni, sau i după ş ă ce au isc lit, i au adeverit caterisirea lui Nestórie, iar i s- au întors laă ş ăş aposta ticeasca lui adunare. Ace tia zic, s- a socotit de cuviin de c treş ţă ă Sfântul Sinod, s fie str ini de Preo ie, i lep da i din treapta Episcopiei. ă ă ţ ş ă ţ

CANON 3

Iar dac oarecare din Clericii ce se afl în fiecare cetate, sau sat,ă ă de c tre Nestórie, i de cei ce sunt împreun cu el, de Preo ie s - auă ş ă ţ oprit pentru c cuget drept, i- am îndreptuit i pe ace tia a- i luaă ă ş ş ş iar i treapta lor. i în de Ob te Clericilor celor ce împreun cuget cuăş Ş ş ă ă Ortodoxul i Ecumenicul Sinodul acesta, le poruncim ca Episcopilorş celor ce au apostat (revoltat), sau s - au dep rtat, nici decât s seă ă supuie, sub nici un fel de chip.

TÂLCUIREDe vreme de Patriarh al Constantinopolului fiind Nestórie, a aforesit,

i a caterisit pe Clericii aceia ce nu erau de o cugetare cu el, dar iş ş Episcopii cei de o socoteal cu el printr - alte ri aceasta i o au f cut.ă ţă ş ă Pentru aceasta Canonul acesta a judecat cu dreptul ca ace ti caterisi i s -ş ţ ă

i dobândeasc iar i treapta lor. i totalice te zicând au porunci t caş ă ăş Ş ş dup nici un chip s fie supu i aposta ilor Episcopi, Clericii aceia ce suntă ă ş ţ de o cugetare cu Dreptsl vitorul i Ecumenicul Sinodul acesta.ă ş

CANON 4

Iar dac vreunul din Clerici ar apostá (revolta) i ar îndr zni oriă ş ă îndeosebi, ori în public a cugeta cele ale lui Nestórie, sau ale lui Chelestín, i ace tia de Sfântul Sinod, s - au îndreptuit a fi caterisi i.ş ş ţ

TÂLCUIREi Canonul acesta deopotriv cu cel mai de sus cuprinde pentruŞ ă

Clericii aceia, de ar apostá, i ori îndeosebi, ori în auzul poporului, arş îndr zni a cugeta, sau a înv a dogma lui Nestórie, i a lui Chelestín celuiă ăţ ş de o cugetare cu el, zicând, c s - a judecat drept de Sfântul Sinod, c uniiă ă ca ace tia s fie caterisi i din treapta lor.ş ă ţ

CANON 5

Câ i pentru fapte necuviincioase de c tre Sfântul Sinod, sau deţ ă Episcopii lor s - au osândit, i pentru acestea Nestórie, dup toat a saş ă ă neb gare de seam , i cei ce cuget ale sale f r canonisire s - auă ă ş ă ă ă ispitit, sau s- ar ispiti a le da împ rt irea, sau treapt . Am îndreptuită ăş ă

136

s r mâie i ace tia nefolosi i, i întru nimic a fi mai pu in decât ceiă ă ş ş ţ ş ţ caterisi i.ţ

TÂLCUIREAcest Canon rânduie te, c Clericii câ i pentru oarecare p cate, ceş ă ţ ă

aduc asupra aforisirii, s - au catérisis, s - au aforesit, veri <ori> s- au caterisit de Sfântul Sinodul acesta, sau de însu i Episcopii lor. Iarş Nestórie, i cei de o socoteal cu el, f r a face vreo osebire între oprit, iş ă ă ă ş neoprit, ori au îndr znit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare deă preo ie, ori i dup aceasta de vor îndr zni, ace tia, zic, am judecat dreptţ ş ă ă ş ca s r mâie nefolosi i de aceast iertare afar de Canoane, i s fie iar iă ă ţ ă ă ş ă ăş caterisi i ca i mai înainte.ţ ş

CANON 6 A i derea i care ar voi cu orice chip a str muta cele ce s- auş ş ş ă

lucrat în Sfântul Sinod cel din Efés, pentru fiecare; Sfântul Sinod a hot rât, de ar fi Episcopi, sau Clerici, des vâr it s cad din treaptaă ă ş ă ă lor. Iar de ar fi mireni, s fie neîmp rt i i.ă ă ăş ţ

TÂLCUIRECanoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta în de

Ob te rânduie te, c ci, câ i ar îndr zni a str muta cu orice chip celeş ş ă ţ ă ă lucrate pentru fiecare pricin în Sinodul cel din Efés; ace tia, de ar fiă ş Episcopi, sau Clerici, s se cateriseasc , iar de ar fi lumeni s seă ă ă aforiseasc .ă

CANON 7

Acestea citindu - se, a hot rât Sfântul Sinod, alt Credină ă ţă nim nuia a- i fi slobod s aduc sau s scrie, sau s alc tuiasc , afară ă ă ă ă ă ă ă de cea hot rât de sfin ii P rin i, cei aduna i în cetatea Neceenilor,ă ă ţ ă ţ ţ împreun cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndr znesc, ori a alc tui altă ă ă ă credin , ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc a se întoarceţ ă la cuno tin a adev rului, sau din ellinísm, sau din Iudaísm, sau dinş ţ ă orice fel de erés. Ace tia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, str ini s fie,ş ă ă Episcopii de Episcopie, i Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, s seş ă anatematiseasc . i dup asemenea chip, de s - ar v di oarecare, oriă Ş ă ă Episcopi, o ri Clerici, ori mirensa scriere de c tre Harísie Prebíterul,ă despre Înomenirea Unuia n scut Fiului lui Dumnezeu, adică ă spurcatele i r zvr titele dogmele lui Nestorie, car s- au i supus (uniiş ă ă ş ca ace tia), supuie - se hot rârii Sfântului acestuia i Ecumeniculuiş ă ş Sinod. Încât, adic , Episcopul s se înstr ineze de Episcopie, i s fieă ă ă ş ă caterisit. Iar Clericul asemenea s cad din Cler. Iar mirean de ar fiă ă cineva, i acesta s se anatematiseasc . Precum s- a zis.ş ă ă

TÂLCUIREFiindc întru acest Sfânt i Ecumenic Sinod s- au citit i Símbolulă ş ş

Sfântului i Ecumenicului Sinodului întâi celui din Niceea, i símbolul luiş ş Nestórie celui de o cugetarea cu Iudeii, întru care se cuprindeau spurcatele lui dogme, care s- au adus în Sinod de Harísie Presbiterul Filadélfiei; pent ru acest pricin , dup citirea acestora, Sfântul Sinodulă ă ă acesta a a ezat acest Canon, hot rând, c nu este iertat vreunuia a alc tui,ş ă ă ă

137

sau a scrie, sau a înf o a la cei ce se întorc c tre Ortodoxie, alt credin ,ăţ ş ă ă ţă adic alt símbol de credină ţă 157 , afar de Simbolul Credin ei cel hot rât deă ţ ă P rin ii cei aduna i în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iară ţ ţ cei ce vor îndr zni, ori a alc tui alt símbol de credin , ori al propune peă ă ţă acela în ar tare, ori al i înf o a Elinilor, i Iudeilor, i ereticilor, celor ceă ş ăţ ş ş ş se întorc la cuno tin a Adev rului. Unii ca ace tia, de vor fi Episcopi iş ţă ă ş ş Clerici, s fie lep da i din Episcopie i din Clericat, iar de vor fi mireni, să ă ţ ş ă se anatematiseasc . Asemenea înc i câ i se vor v di c cuget întruă ă ş ţ ă ă ă sine i ori înva pe al ii spurcatele, i eretice tile dogme ale lui Nestórieş ţă ţ ş ş despre Înomenirea Unuia n scut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind înă alc tuirea cea de dânsul alc tuit , i adus în Sinodul acesta de Harísieă ă ă ş ă

157 Pricina pentru care Sinodul a anatematisit pe cei ce ar îndr zni a alc tui alt Símbol ală ă Credin ei, este aceasta. Sfântul Marcu al Efésului, în a 5- a Prax a Sinodului din Floren aţ ă ţ zice, c , peste treizeci de Símboale ar fi alc tuit eréticii împotriva Cuvântului: „Deofiin ”.ă ă ţă De la care au luat prilej i Nestórie r ucinstitorul, de a alc tuit al s u símbol, i al predaş ă ă ă ş celor ce veneau la Dreptsl vitoarea Credin , Elinilor adic , Iudeilor, i ereticilor, precum seă ţă ă ş arat aceasta în Canonul acesta. Deci acest al 3- lea Sinod, mai înainte v zând, nu cumva,ă ă din slobozenia aceasta de a se scrie Símboale, s urmeze vreo nou scornire (kenotomíe)ă ă întru Dreaptasl vire, au oprit de a se scrie de aici înainte alt Símbol al Credin ei, afar de celă ţ ă al întâiului, i a celui al doilea Sinod împreun (c ci ca unul acestea se socotesc) i de a seş ă ă ş preda în Ob te. Îns nu au oprit de a se scrie alt Credin , adic de Ob te a vreunui eretic.ş ă ă ţă ă ş C aceasta i mai înainte de Sinodul al 3- lea era oprit pururea, nu numai de Sinoade, i deă ş ă ş Episcopi, ci i fiecare Dreptsl vitor cre tin. Ci alta afar de Credin a P rin ilor celor dinş ă ş ă ţ ă ţ Niceea, m car de ar fi aceasta i Dreptsl vitoare, nici au oprit pe eretici despre aceasta. C ciă ş ă ă câte Legea i Sinodul le zice, celor ce sunt în Lege le zice. Îns Dreptsl vitorilor cre tini, iş ă ă ş ş nu cut ruia sau cut ruia, ci de Ob te tuturor împreun , atât Sinoadelor, cât i în scurtă ă ş ă ş fiec ruia de Ob te: „C nim nui a- i fi cu putin aceasta”, i celelalte. Iar zicând nim nui, vaă ş ă ă ţă ş ă s zic peste tot, i general hot râre este. i vezi t lm cirea Sinodului acestuia cea pentruă ă ş ă ă Ş ă ă Símbol, ce o face Dumnezeiescul Chiril în Epistolía cea c tre Acachie. C Sinodul îngrijindu -ă ăse pentru scurtimea, nu au zis hot râtor nim nui a- i fi slobod s alc tuiasc alt ar tare aă ă ă ă ă ă ă Credin ei; ci ceea ce Sinodul a l sat a o zice în Sinodul acesta al s u, aceasta Exárhul s u,ţ ă ă ă adic Dumnezeiescul Chiril, ca însu i Sinodul în Epistolía cea c tre Episcopul Melitineiă ş ă luminat o arat zicând „Sfântul i Ecumenicul Sinodul, cel adunat în cetatea Efésului, maiă ş înainte au socotit lucru de nevoie de a nu trebui Bisericii lui Dumnezeu a face alt alc tuireă ă a Credin ei, afar de ceea ce este, pe care P rin ii cei de trei ori ferici i gr ind o au hot rât.ţ ă ă ţ ţ ă ă Care va s zic c nu numai nu se cade a alc tui cineva alt Símbo Dreptsl vitor, afar de celă ă ă ă ă ă al Sinodului din Niceea, dar nici m car pe însu i acest Símbol Dreptsl vitor este iertat ală ş ă aduce cu alt fel de gr ire. Precum i Dumnezeiescul Marcu al Efésului, i Visaríon al Niceeiă ş ş în Sinodul ce s- a f cut în Floren a prea- viteje te aceasta o au dovedit. Dar ce zic cu alt felă ţ ş de gr ire? Nu este iertat a schimba ceva din sfântul Símbol, nu numai o zicere, ci nici m cară ă o singur silab . i c aceasta este adev rat , martor este iar i însu i Dumnezeiescul Chirilă ă Ş ă ă ă ăş ş acesta. Iar când zic Chiril, pe însu i al 3- lea Sinod Ecumenic îl zic. C acela a fost Exárh alş ă Sinodului, i mai ales Sinodul este care gr ie te prin gura lui. C scriind acesta în cea c treş ă ş ă ă Ioan al Antiohíei, acestea zice: „Dup nici un chip suferim a se cl ti de c tre oarecareă ă ă Credin a cea hot rât , adic Símbolul Credin ei, al sfin ilor P rin ilor no tri celor aduna i înţ ă ă ă ţ ţ ă ţ ş ţ Niceea dup vremi alc tuit. Nici însu i nou d m voie, sau altora, ori zicere a schimba dină ă ş ă ă cele puse acolo, sau o silab a o trece.” i dac nici o silab a o schimba cineva nu esteă Ş ă ă iertat, cu mult mai vârtos nici a ad ogi ceva întru el, nici a sc dea. Pentru aceasta Papaă ă Agatón în timpul Sinodului al 6- lea scriind c tre împ ra ii Romani zicea: „Una i mai aleasă ă ţ ş ă pentru totdeauna a avea ne rug m i credem, ca nimic afar de cele canonice ti hot râte, să ş ă ş ă ă se împu ineze, nici s se schimbe, nici s se adaoge, i acestea cu graiurile i cu în elegerileţ ă ă ş ş ţ neschimbate s se p zeasc .” Iar Sinodul al 7- lea zice: „Noi legiuirile P rin ilor le p zim, noiă ă ă ă ţ ă pe cei ce au adaos, sau scad din Biseric îi anatematisim.” Dar nu cumva altele au zis iă ş altele au f cut cu lucrul? Nu. Ci i cu lucrul i în fapt au adeverit cuvintele acelea, f r aă ş ş ă ă ă ad ogi sau a sc dea în Ob tescul Símbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la cel al 3- leaă ă ş încoace. i m car c au avut nevoie s o fac aceasta. C sinodul al 3- lea de i a avut nevoieŞ ă ă ă ă ă ş s adaoge în Símbol aceste prea de nevoie ziceri, atât pentru cea des vâr it stingere aă ă ş eresului lui Nestorie, cât i pentru adeverirea Dreptsl vitoarei cuget ri, pe unirea cea dupş ă ă ă Ipostas, zic, i pe zicerea de Dumnezeu N sc toarei, i cu toate acestea nu au îndr znit câtş ă ă ş ă de pu in a schimba Sfin itul Símbol, ci osebit hot râre din afar f când, au pus într- însa iţ ţ ă ă ă ă ş zicerile acestea, i câte pentru acelea. Iar Sinodul al 4- lea i nevoie având a ad uga înş ş ă

138

Presbíterul, i ace tia zic, de vor fi Episcopi, i Clerici, s fie caterisi i, iş ş ş ă ţ ş din Episcopie i din Clericat lep da i. Iar de vor fi mireni, s seş ă ţ ă anatematiseasc , precum mainainte am zis.ă

CANON 8

Lucru din nou scornit (Kenotomít), afar de Biserice tile legiuiri,ă ş i de Canoanele Sfin ilor Apostoli. i care de slobozenia tuturor seş ţ Ş

atinge neau vestit preiubitorul de Dumnezeu Sinepiscopul Righín, iş cei împreun cu dânsul prea iubitori de Dumnezeu Episcopi aiă Eparhiei Chiprienilor Zínon, i Evágrie. Drept aceea fiindc ob te tileş ă ş ş

Ob tescul Símbol pe amândou firile Cuvântului celui ce s- a Înomenit, pentru eresul celorş ă ce dogmatiseau o singur fire întru Hristos, aceasta îns nu o au f cut. Asemenea i cel ală ă ă ş 5- lea pe ve nicia muncii; i cel a 6- lea pe cele 2 lucr ri (ale Dumnezeu - omului Iisus). i celş ş ă Ş al 7- lea pe închinarea sfintelor Icoane, au fost silite (acestea Sfintele Sinoade) a le ad ogi înă Sfântul Símbol; pentru ereticii cei ce cuget cele dimpotriv . Îns nu au îndr znit a o faceă ă ă ă acesta, i nekenotomisit (neînnoit) au p zit pe Ob tescul Símbolul Credin ei. i m car cş ă ş ţ Ş ă ă aceste glasuri nu erau ad ogire a Símbolului dup Credin , ci t lm cirea celor pe scurtă ă ţă ă ă cuprinse în Sfântul Símbol, i ad ogire numai dup ziceri. Pentru ce? Negre it evlavisind iş ă ă ş ş cinstirea Símbolului P rin ilor din Niceea, i hot rârea Sinodului al 3- lea, care supuneă ţ ş ă anatemei pe toat ad ogirea în Símbol, ori pe cea dup Credin , ori pe cea dup ziceriă ă ă ţă ă adic . Pe îns i aceast cinstire a Símbolului P rin ilor celor din Niceea. i pe această ăş ă ă ţ Ş ă hot râre a Símbolului al 3- lea dup urmarea sfin itelor Sinoade, se cuvenea a o respectui iă ă ţ ş Biserica Apusenilor, i a nu ad ogi în Símbol nelegiuitat ad ogire, cea, i din Fiul. Care iş ă ă ş ş singur a fost îndestul s dezbine pe Apuseni de R s riteni, s înt râte între dân ii r zboiă ă ă ă ă ă ă ş ă prea s lbatic, i s pricinuiasc relele cele vrednice de lacrimi. i mai pe urm de toate, câteă ş ă ă Ş ă Istoriile i C r ile noastre în scris. Dar zic Apusenii, c precum Sinodul al 2- lea nu a gre itş ă ţ ă ş ad ugând în Símbolul celui întâi, a a nici Biserica Apusenilor a gre it iertând ad ogireaă ş ş ă aceasta. Dar se cuvine a zice c asem narea aceasta este cu totul neasem nat , c cel al 2-ă ă ă ă ălea Ecumenic, aceea i vrednicie a celui 1 Ecumenic avându - o au adaos, dup cuvântul celş ă chiar i prea de c petenie, pentru c nu era oprit de alt Sinod Ecumenic de mainainte de aş ă ă adaoge cineva în Símbol ( i m care c Sinodul cel ce s- a f cut în Sardíchia mainainte de celş ă ă ă al doilea, au oprit afar de Credin a cea din Niceea s nu alc tuiasc cineva alta, cu toate că ţ ă ă ă ă acesta i pentru c au fost particular i local, i pentru c aceasta o au zis pentru Arienii ceiş ă ş ş ă ce înva alt Credin împotriva zicerii, Deofiin , i nu pentru Dreptsl vitorul Sinodţă ă ţă ţă ş ă Ecumenic, nu era volnic a se face înv tor celui al 2- lea Ecumenic, care purta fa a a toatăţă ţ ă Biserica. C pururea localul i particularul Sinod, urmeaz celui Ecumenic, iar nu celă ş ă Ecumenic celui localnic). Iar dup al doilea cuvânt, i pentru c ad ogirile acele ce au f cută ş ă ă ă cel al 2- lea în Símbolul celui dintâi erau ad ogiri numai dup ziceri, nu îns i după ă ă ş ă Credin , i t lm cire mai vârtos celor în scurt cuprinse. i de unde este ar tat aceasta? Deţă ş ă ă Ş ă la Sinoadele cele ce au primit ca pe unul pe al celui întâi i al celui al doilea Símbol,ş numindu - l Símbol numai al celui din Niceea, nu îns i al celui din Constantinopol al 2- leaă ş pentru c se cuprinde întru al celui dintâi Sinod t lm cirea celui al doilea. C i acest ală ă ă ă ş treilea Sinod în Canonul acesta a hot rât a nu fi iertat nim nui a alc tui alt Credin afară ă ă ă ţă ă de cea hot rât de Sfin ii P rin i cei aduna i în cetatea Niceenilor, i sfântul Chiril ală ă ţ ă ţ ţ ş acestuia i zice în Epistolia cea c tre cel al Antiohíei, dar i Ioan al Constantinopolului, iş ă ş ş Vighílie al Romei scriind c tre Evtíhie al Constantinopolului, unul îl zic (pe Símbolul) acesta.ă

i în cea a cincia adunare a cei în Floren a, a a este scris: „Al celui întâi i al 2- lea suntŞ ţ ş ş ar t rile Credin ei acestea”, adic Símboalele, iar mai vârtos Símbolul. Iar cum c mai multă ă ţ ă ă au descoperit decât au adaos P rin ii Sinodului al 2- lea în Símbolul celui dintâi, anumeă ţ m rturisesc mul i. C i cel Ecumenic al 6- lea în idíct scrie c P rin ii cei 150 cu însuflareaă ţ ă ş ă ă ţ prea Sfântului Duh au pov uit Símbolul cel ce mare i vrednic de cinstire se zice, celeăţ ş pentru Sfântul Duh adeverindu - le, c este Dumnezeu prin care mai însemnat au descoperit.ă

i Iustinian în Nearaoa cea c tre Epifánie al Constantinopolului zice: „Pentru c cu m rturiiŞ ă ă ă din Scripturi pe aceasta i înv tur (adic Símbolul celor din Niceea) sfin ii P rin i cei 150ş ăţă ă ă ţ ă ţ zi i, descoperindu - o o au ar tat. Dar i Teologul Grigorie în cea c tre Clidónie, zice: „Noiş ă ş ă nimic am pre uit mai mult vreodinioar decât Credin a cea din Niceea. Ai c reia îi suntem,ţ ă ţ ă cu ajutorul lui Dumnezeu, i vom fi, mai îndreptând, cele cu lips zise a Credin ei aceia deş ă ţ P rin ii acia pentru Sfântul Duh.” Îns m car de i ad ogirile acestea ale celui al 2- lea Sinodă ţ ă ă ş ă sunt chiar desv liri, adic t lm ciri, precum s- au dovedit, cu toate acestea prea f r delegeă ă ă ă ă ă ar fi f cut a adaoge el în Símbol, i t lm cirile acestea, de ar fi apucat mainainte vreună ş ă ă

139

patimi de mai mare vindecare au trebuin , ca unele ce i mai mareţ ă ş v t mare aduc, i mai vârtos, dac nici vreun obicei vechi a urmat, caă ă ş ă Episcopul Cet ii Antiohénilor, s fac Hirotoniile cel în Kípru,ăţ ă ă precum prin Libéle (scrisori), i prin însu i glasurile lor, au înv atş ş ăţ bine cinstitorii b rba i, cei ce au avut întrarea în Sfântul Sinod voră ţ avea nebântuirea, i ne silnicia proiesto ii Sfintelor Biserici, celor dinş ş Kípru, dup Canoanele Cuvio ilor P rin i, i dup vechiul obicei,ă ş ă ţ ş ă în i i ei f când Hirotoniile Preacuvio ilor Episcopi. Aceasta i îns seş ş ă ş ş ă va p zi i la celelalte ocârmuiri, i la Bisericile cele pretutindenea.ă ş ş Încât nimeni din iubitorii de Dumnezeu Episcopi, alt Eparhie care n-ăa fost mai înainte i din început sub acela i, adic sub cei mai- nainteş ş ă de el, s puie mâna pe ea. Ci i de au apucat cineva, i de altul de s - aă ş ş f cut silit fiind, aceasta s o dea înapoi, ca nu Canoanele P rin ilor să ă ă ţ ă se calce nici m car cu chip de sfin it lucrare, ca s nu încapă ţ ă ă ă mândria st pânirii lume ti, nici s l s m slobozenia câte pu ină ş ă ă ă ţ pierzându - o, pe care o au d ruit nou cu Sângele s u Domnul nostruă ă ă Iisus Hristos, slobozitorul tuturor oamenilor. Deci au socotit Sfântul iş Ecumenicul Sinod a se p zi pentru fiecare Epárhie, curate i nesiliteă ş drept ile cele cuvenite ei din început, i dup vechiul obicei ce s - aăţ ş ă apucat, fiecare Mitropolit având voie la cele întocmai cu cele lucrate,

Sinod Ecumenic i ar fi oprit pe ad ogire orice fel ar fi în Símbol cu anatematisire, precumş ă au oprit - o acest al 3- lea Ecumenic. Drept aceea din urmare prea f r delege i sub anatemaă ă ş este ad ogirea în Símbol cea a apusenilor, nu numai pentru c este ad ogire potrivnică ă ă ă dup Credin , pricinuitor de pricin f când pe Fiul, i dou încep torii întroducând înă ţă ă ă ş ă ă Dumnezeire, i mul ime de alte necuviin e. Dar i pentru c , de am i zice, precum ei zic, cş ţ ţ ş ă ş ă au fost t lm cire, i ad ogire numai dup ziceri, cu toate acestea, nici într - un chip seă ă ş ă ă cuvenea a se ad ogi în Símbol, pentru hot rârile atât al acestuia al 3- lea cât i ale celor deă ă ş aici înainte Ecumenice Sinoade, care poruncesc a se p zi cu totul neschimbat ob tesculă ş Símbol, i care pe toat ad ogirea ce s- ar face întru el, o supun anátemei. Ci înc i Petru alş ă ă ă ş Antiohíe, r ul relelor au zis pe ad ogire, pentru care r u este c se cânt împreun cuă ă ă ă ă ă Símbolul în Biserica Romanilor i neîdreptându - se, pentru aceasta zic, Sérghie alş Constantinopolului au scos din pomenire pe Papa Sérghie al 4- lea i de atunci s- au f cutş ă ruperea cea mare între noi, i între Apuseni, dar ce zic pe ai no tri? i însu i Ioan Papa alş ş Ş ş Romei, fiind fa prin loco iitorii s i Petru i Pavel i Evghénie în Sinodul cel ce s- a adunatţă ţ ă ş ş în timpul împ r iei lui Vasilie Machedon, în anul 879 care i hot rârea acelui Sinod o auă ăţ ş ă primit, care zice. „Dac cineva afar de sfin itul Símbolul acesta ar îndr zni altul a scrie,ă ă ţ ă sau a ad ogi, sau a scoate, sau hot râre a numi sau ad ogire, i împu inare întru cel dată ă ă ş ţ nou a o face aceasta, osândit fie, i de toat cre tineasca m rturisire str in. C a împu ina,ă ş ă ş ă ă ă ţ sau a ad ogi, arat nedeplinit pe cea din început i pân ast zi urmat a noastră ă ă ş ă ă ă ă m rturisire întru Sfânta TREIME.” i însu i Papa zic, aceast hot râre primindu - o, auă Ş ş ă ă osândit pe ad ogirea cea în Símbol, zicând: „Iar i mai ar t m cuvio iei tale, c despreă ăş ă ă ş ă articolul acesta, pentru care s- au întâmplat smintelile în Bisericile lui Dumnezeu, s aibă ă deplin încredin are întru noi, c nu numai, nu o zicem aceasta, c Duhul din Fiul seă ţ ă ă purcede; ci i pe cei ce mai întâi au îndr znit cu a lor ie iri din min i a o face aceasta,ş ă ş ţ c lc tori ai Dumnezeie tilor Cuvinte îi judec m, i pref c tori ai Teologiei St pânuluiă ă ş ă ş ă ă ă Hristos, i a P rin ilor, car Sinodice te adunându - se, au predat sfântul Símbol, i împreunş ă ţ ş ş ă cu Iúda pe ei îi rânduim.” Ci c i mainainte de Ioan acesta, Sinodul al 3- lea cel adunat înă ş Tolít, în vremea lui Ricárd împ ratul Ispaniei, în anul 589 a poruncit s se citeasc înă ă ă Ispania i în Galia sfântul Símbol f r de ad ogire, întocmai precum Iustin împ ratul mai-ş ă ă ă ănainte a rânduit aceasta, s se citeasc mainainte de Dumnezeiasca Rug ciune „Tat lă ă ă ă nostru”, în toate Bisericile R s ritului în anul 545. i Léon al Romei cel al 3- lea la începutulă ă Ş veacului al IX- lea (Sinod f cându - se în Achiísgran, i în care Ioan Monahul Ierosolimitulă ş viteje te luptându - se împotriva în Símbol); întrebat de marele Carol, ce socote te despreş ş aceasta, nu numai ad ogirea o a lep dat, ci i pe tot sfântul Símbol, f r de aceasta, o aă ă ş ă ă s pat în 2- u table de argint, întru una în limba Elineasc , iar în cealalt în limbaă ă ă ă Latineasc , pe care le- a a ezat la mormintele sfin ilor Apostoli Petru i Pavel, anatemeiă ş ţ ş supuind pe cei ce ar îndr zni s adaoge, sau s scad dintru acesta, dup Cardinalulă ă ă ă ă Barónie, i Iisuítul Petávie. Vezi i la Sinodul cel din Floren a de la cea a treia pân la cea aş ş ţ ă

aptesprezecea adunare, unde pe aceasta prea rea ad ogire viteje te elinii no tri o auş ă ş ş lep dat, iar latinii f r de glas au r mas.ă ă ă ă

140

a primi spre a sa înt rire. Iar dac cineva ar ar ta un chip lupt toră ă ă ă celor acum hot râte, f r t rie acesta a fi s - a socotit de tot sfântul iă ă ă ă ş Ecumenicul Sinod. [Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 6: 20; Antiohía: 13, 22; Sard: 3, 11, 12] [Apostol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 20; Sinod 6: 36, 39; Antiohía: 9]

TÂLCUIREDe vreme ce Kíprul dup ocârmuirea cea dinafar , era supusă ă ă

Dukului <ducelui> Antiohíei, care i trimitea Voievod o tenesc într - însul.ş ş De aici Episcopul Antiohíei urmând politicescului i celui din afar chip,ş ă

i legii acesteia, au voit s arate supuse lui i Epárhia aceasta, i dupş ă ş ş ă ocârmuirea cea din l untru, i Bisericeasc , Hirotonind pe Episcopii ceiă ş ă din Kipru afar de hotarele sale, i neurmând dup vechiul obicei. Lucruă ş ă ce este afar de Apostole tile Canoane de cel 34, 35. Deci primind Sinodulă ş pe Righín Arhiepiscopul Constant iei, care din vechi se numea Salamína, iar acum Amohóstos, i Episcopii cei împreun cu el Zínon al Kirínei, i peş ă ş Evágrie al Solónului, care i prin scrisori, i prin viul glas, spuind acestea:ş ş Legiuie te prin Canonul acesta, c , dup Canoane, i dup vechiul obiceiş ă ă ş ă Mitropoli ii Kíprului s Hirotoniseasc însu i de sine i pe Episcopii cei dinţ ă ă ş ş Kípru, i despre altul s r mâie nesup ra i, i ne sili i. F când îns Canonş ă ă ă ţ ş ţ ă ă generalnic, i Catolicesc, P rin ii Sinodului acestuia, adaog, c îns iş ă ţ ă ăş aceasta s se p zeasc i la celelalte ocârmuiri i Epárhii pretu tindenea.ă ă ă ş ş Încât s nu re luiasc , i s i însu easc nici un Episcop alt Epárhie, ceă ş ă ş ăş ş ă ă din început i din vechime nu a fost supuse, ori st pânirii sale, oriş ă Procátohilor lui. Iar dac vreunul cu sila î i va însu i aceasta, s o deaă ş ş ă înapoi, ca s nu calce Canoanele P rin ilor, i ca nu Arhiereii propunândă ă ţ ş poate ca un acoper mânt sfin ita Lucrare, sub acesta pe ascuns s iaă ţ ă de arta slav de lumeasc st pânire i de aicea robindu - se nedrept ii, sş ă ă ă ş ăţ ă piarz câte pu in pu in slobozenia, pe care slobozitorul tuturor oameniloră ţ ţ Iisus Hristos cu sângele s u o a d ruit nou . Deci s - a socotit de cuviină ă ă ţă de c tre sfântul acesta i Ecumenicul Sinod, s r mâie curate, i ne silite,ă ş ă ă ş dreptele Pronómii, care din început i din învechit obicei, au dobânditş fiecare Epárhie. i fiecare Mitropolit s aib voie a lua copie întocmai deŞ ă ă pe Canonul acesta spre înt rirea, i adeverirea Pronómiilor Mitropolieiă ş sale. Iar de ar ar ta cineva tip (form ), sau lege politiceasc, iă ă ş împ r teasc , potrivnic Canonului acestuia, au socotit de cuviin totă ă ă ă ţă Sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta s r mâie f r t rie iă ă ă ă ă ş nelucr toare.ă

EPISTOLÍA ACESTUIA I SFÂNT I ECUMENIC AL TREILEA SINOD,Ş Ş C TRE SFIN ITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EVSTATIE CELĂ Ţ F CUT LOR MITROPOLITĂ

Fiindc de Dumnezeu însuflata Scriptur [Pilde 25: 29; Sirah 32:ă ă 29] zice: „Toate cu sfat s faci, mai vârtos celor ce au primit soartaă sfin itei dreg torii se cade cu toat scump tatea a face cercetareţ ă ă ă pentru cele ce se cuvine s fac . Pentru c cei ce voiesc a petreceă ă ă via a a a fel urmeaz aceea adic , c ei aflându - se în buna n dejdeţ ş ă ă ă ă despre cele ale lor, ca de un norocos vânt se poart dup pornireaă ă dorin ei lor, cuvântul acesta mult adev r- asem nare are. Iar uneori seţ ă ă întâmpl , c întristarea ce iute i nesuferit împov rând, pe minte,ă ă ş ă ă cumplit o tulbur , mutându - o de la vânarea celor trebuincioase, iă ş înduplecându - o la cele nepotrivite fiin ei sale, ca cum ar vedea cevaţ

141

folositor. Ceva de acest fel am v zut c au p timit preacucernicul iă ă ă ş preaiubitorul de Dumnezeu Evstátie. C s - a Hirotonit Canonice te,ă ş precum se m rturise te. Tulburat îns fiind, precum zice, de c treă ş ă ă oarecare i în nea teaptate împrejur ri înc pând, apoi din foarteş ş ă ă multa neiscusin obosind de a mai sta asupra purt rilor de grijţ ă ă ă celor ce veneau asupra sa, i putând a opri oc rile cele ce i seş ă aduceau asupr i, a adus, nu tim în ce chip, carte de paretisire; Căş ş ă trebuia ca unul ce odat i se încredin ase Ieraticeasca purtarea deă ţ grij , de aceasta s se ie cu vitejie Duhovniceasc , i a se g ti aă ă ţ ă ş ă suferi de bun voie ostenelile i sudorile cele cu plat . Fiindc după ş ă ă ă ce odat s - au ar tat pe sine i a fi obosit, acesta p timindu - o mai multă ă ş ă din ne iscusire, decât din lenevire i trând vire, a voastr cinstire deş ă ă Dumnezeu de nevoie au Hirotonit pe preacucernicul i prea iubitorulş de Dumnezeu, pe fratele nostru i Sinepiscopul Teódor, purt torul deş ă grij al Bisericii. C nu era de cuviin a v duvi Biserica, i turmeleă ă ţă ă ş Mântuitorului a petrece f r purt tor de grij . Îns fiindc a c tre noiă ă ă ă ă ă ă plângând, nu despre cetate, nici despre Biseric prigonind pe zisulă cinstitorul de Dumnezeu Episcopul Teódor, i cerând adic cinste deş ă Episcop, i numire; ne- a durut inima pe to i pentru b trân, i ob te tiş ţ ă ş ş ş socotind noi a fi lacrimile lui, neam silit a afla, de a suferit zisul caterisire legiuit , adic , ori de s - au adus asupra lui de c tre oarecareă ă ă ce au bârfit împotriva cinstei lui, oarecare mustr ri de fapteă necuviincioase. i dar am aflat c nimic de aceste s - au lucrat, s - auŞ ă f cut îns mai vârtos de c tre zisul în loc de învinov ire paretisire.ă ă ă ăţ Drept aceea nici pe a ta cinstire de Dumnezeu o am prih nit c ci aiă ă Hirotonisit dup trebuin în locul lui pe pomenitul cucerniculă ţă Episcopul Teódor.” Fiind dar c pentru neiscusirea b rbatului, nuă ă urmeaz mult a ne filonichisí (disputá), trebuia îns mai vârtos a ne fiă ă mil de b trân, fiind dep rtat a a într- atâ ia ani i din cetatea Cetateaă ă ă ş ţ ş ceea ce l- a n scut pe dânsul afar , i din p rinte tile locuin i, amă ă ş ă ş ţ îndreptuit i am hot rât f r de toat zicerea împotriv s aib , iş ă ă ă ă ă ă ă ş numele Episcopiei, i cinstea i împ rt irea. A a îns , încât nici sş ş ă ăş ş ă ă Hirotoniseasc , nici vreo Biseric apucând s Ierurghiseasc cu de laă ă ă ă sine st pânire. Ci dac împreun s - ar lua, adic dându - se voie, de s -ă ă ă ăar întâmpla, de c tre vreun frate, i Sinepiscop, dup a ezareă ş ă ş sufleteasc i dragostea cea întru Hristos. Iar de ve i voi ceva mai bună ş ţ pentru el, ori acum, ori în viitorime, i aceasta va pl cea sfântuluiş ă Sinod. [Sobor 1 i 2: 16; Petru: 10; Chiríl: 2, 3]ş

TÂLCUIREA EPISTOLIEIAcest Eustátie pentru care zice Epistolía aceasta au fost Episcop al

Pamfíliei, care este Epárhie a Atáliei. C zând îns în griji, i în pricini aleă ă ş Episcopiei, i obosind pentru mic orare de suflet i neiscusirea ce avea înş ş ş lucr rile Episcopiei, i în ispite, a f cut în scris parétisis (adic lep dareă ş ă ă ă de Episcopie). Deci în locul lui Sinodul cel de acolo a Hirotonit pe altul. Acesta dar mai în urm a venit la sfântul acesta i Ecumenicul Sinod, cuă ş lacrimi cerând, nu Episcopia de care s- a paretisit, ci s aib cinstea, iă ă ş numele Episcopului. Iar Sinodul jelindu - l, i durere sim ind pentruş ţ dânsul, mai ales pentru b trâne ile i lacrimile lui, i pent ru înstr inareaă ţ ş ş ă de patria sa, i de p rinteasca sa cas . Iar mai ales, i mai cu deadinsul,ş ă ă ş pent ru c , nu pentru vreo oarecare r utate caterisindu - se s- a paretisit,ă ă nu pentru lenevirea i trând virea sa (pentru c de ar fi urmat acestea, nuş ă ă l- ar fi miluit cândva pe el Sinodul, nici m car nume gol de Episcop i- ar fiă

142

dat) ci fiindc pentru mic orarea de suflet a lui, i pent ru neiscusin aă ş ş ţ întru lucr ri, au hot rât s aib i numele de Episcop; adic a se ziceă ă ă ă ş ă Episcop. i cinstea, adic a edea împreun cu Episcopii. i împ rt irea,Ş ă ş ă Ş ă ăş adic a se împ rt i împreun , i a Liturghisi împreun , i a Hirotonisiă ă ăş ă ş ă ş împreun cu Episcopii, nu îns însu i de sine i, ci cu voia i poruncaă ă ş ş ş Episcopului celui de loc. Zice îns pe lâng acestea Episcopilor Pamfilieiă ă Sinodul, cum c orice alt vor socoti mai bun, i mai presus, ca s dea luiă ă ş ă Evstátie, ori acum, ori mai în urm , aceasta va pl cea i Sinodului. iă ă ş Ş aceasta nu este alta, precum tâlcuie te anonimul (nenumitul) tâlcuitor,ş decât, al pune pe el Episcop vreunei Epárhii lipsite de Episcop 158 .

PROLEGÓMENADESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL PATRULEA SINODŞ

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al patrulea Sinod [Sobor], s - aş ă adunat în Halkidón, cetate vestit a Vetíniei, în timpul Împ ratuluiă ă Marchián i Pulhériei la anul 451 dup Hristos. Iar P rin ii întru el au fostş ă ă ţ la num r ase sute treizeci, din care cei mai însemna i, i mai covâr itoriă ş ţ ş ş au fost, Anatólie al Constantinopolului, Pashasín, i Lukínsie Episcopul,ş împreun cu Bonifátie, i cu Vasílie Presbíterii, cu care au fost i Iuliană ş ş Episcopul, iind ace tia locul presfântului Léon al Romei. Máxim alţ ş Antiohíei, Iuvenálie al Ierusalimului. Care au osândit i anátemei au datş pe nenorocitul, Evtíhie Arhimandrí tul, i pe Dioscór ap r torul acestuia,ş ă ă care dup sfântul Chiril s - au fost f cut Episcop al Alexandríei. C ace tiaă ă ă ş

158 Mul i din Epistolía aceasta, fac socoteal , c se d voie Arhiereilor a se paretisi deţ ă ă ă Epárhiile lor, dar a- i ine cinstea, i lucrarea Arhieriei. Se r t cesc îns unii ca ace tia; cş ţ ş ă ă ă ş ă mai ales cu totul dimpotriv se în elege, dup Zonará, i Valsamón, i Vlástar. i 1 se arată ţ ă ş ş Ş ă din cuvintele ei, c nu se cuvin a se face paretisiri. C zice: „Trebuie Evstátie, fiindc odat iă ă ă ă s- au încredin at purtarea de grij a Episcopiei s o ie cu Duhovniceasc vitejie, s se lupteţ ă ă ţ ă ă împotriva ostenelilor, i de voie s sufere sudorile cele cu plat pentru Episcopie.” Aceastaş ă ă îns i se arat i din di en area ce a avut Sinodul, când a v zut paretisírea lui Evstátie ceaăş ă ş ş ţ ă în scris. Pentru c dac ar fi fost obiceiul i voie a se face aceasta, cum s- ar fi nedumerită ă ş Sinodul de aceasta, ca cum s- ar fi f cut lucru nou i str in? C zice: „Nu tim, i cu chip, auă ş ă ă ş ş dat carte paretisíre.” Iar aceasta o adevereaz i Chiríl Exárhul Sinodului acestuia (a c ruiaă ş ă se în elege c este alc tuirea Epistolíei acesteia). Zicând în Canonul s u al 3- lea „Nu esteţ ă ă ă pl cut lucrul acesta Canoanelor Bisericii, a da adic Arhiereii paretisiri în scris. C ci de suntă ă ă vrednici a Ierughisi, r mâie întru aceasta i nu se paretiseasc , iar de nu sunt vrednici, nuă ş ă ias din Episcopie cu paretisírea, ci ca ni te osândi i, pentru lucrurile cu care s- au prih nită ş ţ ă cu multe strig ri. Îns i aceasta se încheie i din Canonul al 16- lea al Sinodului celui 1 i ală ăş ş ş 2- lea. Pentru c dac acel Canon caterise te pe cel ce va l sa Epárhia mai mult decât 6 luniă ă ş ă numai, i porunce te a se Hirotoni alt Episcop în locul lui. Cu cât mai vârtos opre te peş ş ş acela ce s- ar paretisí de Epárhia sa des vâr it? Iar de i zice Canonul acestea s nu seă ş ş ă Hirotoniseasc altul în locul Episcopului celui viu, dac el cu voie nu se va paretisí deă ă Episcopie. Îns se cuvine a se în elege c pentru oarecare pricin opritoare, i ascunse seă ţ ă ă ş paretisé te. Dar i aceasta, mai jos acesta i Canon ca cum îndreptându - o, zice, c s seş ş ş ă ă Hirotoniseasc altul, dup ce se va cerceta pricina celui viu, i se va face caterisirea lui. Ci iă ă ş ş marele Atanasie în Epistolía cea c tre Dracóntie scrie. Episcopul mai înainte de a se puneă Episcop viaz pentru sine i, iar dup ce se pune, „nu mai viaz pentru sine i, ci pentruă ş ă ă ş cre tinii aceia, pentru care s- a pus Episcop”. Iar de propun pe Teologul Grigorie c s- aş ă paretisít, precum aceasta o zice i Valsámon, înva - se c nu s- a paretisit de a sa Episcopie.ş ţă ă Care era Sásima, ci de str in , adic de Nazianz, precum el însu i îi încredin eaz . Că ă ă ş ţ ă ă scriind c tre Grigorie Níssis, zice: „Nu Nazianzului, ci Sasímilor neam propus, (Episcopă adic ). De i pentru pu in vreme cucernicindu - se P rintelui (Tat lui nostru), i celor ce ne-ă ş ţ ă ă ă şau rugat, ca str in am primit purtarea de grij .” Iar c tre Filágrie scriind zice acestea: „ i deă ă ă Ş este lucru de primejdie pe precum scrii, a- i l sa cineva Biserica sa, care Biseric zici? Deş ă ă zici pe a noastr adic Sásima, i eu însu i aceasta o zic, i drept zice i. Iar de am l sat peă ă ş ş ş ţ ă cea str in , i care nu s- a propov duit în numele nostru, adic pe Nazianz, nevinova iă ă ş ă ă ţ suntem. Iar de ne oprim pentru aceasta, pentru c cât va vreme am purtat grij pentru ea,ă ă ă

i mul i al ii se vor opri, câ i la o vreme au purtat grij de str ine Epárhii.”ş ţ ţ ţ ă ă143

c zând în r t cirea cea împotriva lui Nestórie, împreun au c zut înă ă ă ă ă asemenea pierzare a aceluia. Pentru c acela în dou Fe e, i în două ă ţ ş ă Ipostasuri împ r ea pe Unul Hristos. Iar ace tia pe cele dou Firi ale luiă ţ ş ă Hristos Dumnezeirea adic i Omenirea, din care se alc tuie te i întruă ş ă ş ş care se cunoa te, i se închin , cu sume ie întru o Fire le amesteca,ş ş ă ţ necunoscând nebunii, c din aceast p gâneasc cugetare, se încheie a nuă ă ă ă fi Hristos din aceea i fire a Tat lui, i din aceea i fire a oamenilor, i dinş ă ş ş ş alte oarecare. Drept aceea Sfântul Sinodul acesta urmând Símbolului celui întâi din Niceea i celui al doilea din Constantinopol, i Epistolíeiş ş sfântului Kiríl al Alexandríei, adic hot rârei celui al treilea din Efés. Dară ă îns i Epistolía preasfântului Léon al Romei, Símbolul cel de Ob te ală ş ş celui dintâi din Niceea, i al celui al doilea Sinod din Constantinopol l- auş l sat nejignit, anatematisind pe acei ce ar îndr zni a adaoge, sau a sc deaă ă ă dintr - însul. i au f cut a sa hot râre a Orotodoxei Credin e, având acesteaŞ ă ă ţ anume (în Praxa 5): „Urmând dar noi Dumnezeie tilor P rin i, pe Unul iş ă ţ ş acesta i Fiu pe Domnul Iisus Hristos al m rturisi, cu un glas to i înv m,ş ă ţ ăţă c des vâr it este acesta i întru Dumnezeire, i des vâr it acesta i întruă ă ş ş ş ă ş ş Omenire. Dumnezeu cu adev rat, i Om cu adev rat acesta i, din suflet iă ş ă ş ş din trup. Deofiin cu Tat l dup Dumnezeire, i Deofiin acesta i cu noiţă ă ă ş ţă ş dup Omenire. Întru toate asemenea cu noi, f r de p cat. Mai- nainte deă ă ă ă veacuri din Tat l N scut, dup Dumnezeire, iar în zilele cele mai de peă ă ă urm , acesta i pentru noi, i pentru mântuirea noast r din Maria Fecioaraă ş ş ă de Dumnezeu N sc toarea, dup Omenire, pe Unul i acesta i Hristos,ă ă ă ş ş Fiu, Domn, Unuln scut, din dou Firi f r amesteacare, f r schimbare,ă ă ă ă ă ă f r împ r ire, f r desp r ire cunoscându - se. nic ieri osebirea Firiloră ă ă ţ ă ă ă ţ ă stricându - se pentru Unire, ci mai vârtos p zindu - se însu ireaă ş Amândurora Firilor, i întru o Fa , i întru un Ipostas aflându - se. Nu înş ţă ş dou Fe e împ r indu - se, sau desp r indu - se, ci Unul i acesta i este Fiu,ă ţ ă ţ ă ţ ş ş

i Unuln scut Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. Precum dinş ă început Proorocii pentru El, i însu i Domnul Iisus Hristos ne - au înv atş ş ăţ

i Símbolel P rin ilor ni l- au predat. Au surpat îns Sinodul acesta i peş ă ţ ă ş lotreasca adunare ceea ce în Efés mai - nainte s- au fost adunat, în anul 448, întru care Dioscór a fost întâi ez tor, pe Evtíhie ap rându - l, iarş ă ă loco iitorii Episcopului Romei, nu se ascultau; i sfântul Flavián alţ ş Constant inopolului lovindu - se cu piciorul, i cu multe lovituri r nindu -ş ăse, s - a s vâr it. În Sinodul acesta (Praxa 8) Fericitul Teodorí t zicând:ă ş „Anátema lui Nestórie, i celui ce nu zice de Dumnezeu N sc toare peş ă ă Sfânta Fecioara Maria, i celui ce împarte pe Fiul cel Unuln scut. Ci i peş ă ş Evtíhie anatematisindu - l, i toate eresurile, i isc lind în cele hot râte deş ş ă ă Sinod s- au îndrepta t, i au ezut la locul s u în Sinod, i Epárhia sa iar iş ş ă ş ăş

i- au luat.” Iar pe lâng toate acestea, au a ezat i aceste treizeci deş ă ş ş Canoane ce se afl în a sa 15- a Prax . Înt rite adic i adeverite anume iă ă ă ă ş ş hot râtor, de Canonul 2 al Sinodului 6 iar nehot râtor de cel întâi ală ă Sinodului 7 care sunt de nevoie pentru buna împodobire i stareaş Bisericii. Iar Practicalele Sinodului acestuia în trei Tomuri se despar t: iŞ Tomul cel întâi, cuprinde osebite Epistolíi, i pe cele în Constantinopol înş timpul lui Flavián, i cele în Efés, de lotreasca adunare lucrate. Iar Tomulş 2 cuprinde cele aisprezece Praxe ale acestuia i Sinod din Halchidón. iş ş Ş Tomul 3 cuprinde osebite Epistolíi ale Sinodului i al Împ ra ilor, i alteş ă ţ ş câteva, câte dup dânsul s- au f cut, care privesc c tre dânsul (adic c treă ă ă ă ă Sinodul acesta) vezi la Dosítei, fa a 331 pân la 397 i al 2- lea Tom alţ ă ş Sinodicalelor.

144

CELE 30 DE CANOANE AL SFÂNTULUI I ECUMENICULUI ALŞ PATRULEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Canoanele cele a ezate de sfin ii P rin i în fiecare Sinod pânş ţ ă ţ ă acum, am îndreptuit a se inea. [Sinod 6: 2; Siond 7:1]ţ

TÂLCUIRECanonul acesta judec c este cu dreptul a st pâni, adic a- i aveaă ă ă ă ş

t ria, i puterea, toate Canoanele, care din început i pân acum s- au dată ş ş ă de Sfin ii P rin i, care Canoane trebnicesc, ori spre scump tateaţ ă ţ ă Dogmelor, ori i spre Bisericeasca buna rânduial , în fiecare Sinod iş ă ş Ecumenic i localnic.ş

CANON 2

Dac vreun Episcop pentru bani ar face Hirotonie, i la vânzareă ş ar deduce pe Darul cel nevândut, i ar Hirotoni pe bani Episcop, sauş Horepiscop, sau Presbiteri, sau Diaconi, ori pe altul oarecare din cei num ra i în Cler, ori ar provivasí [înainta] pentru bani Iconom, sauă ţ Écdic (avocat), sau Paramonar, sau ori pe cine din Canon pentru al s uă mâr av câ tig, cel ce s - ar v di c a f cut aceasta, s se primejduiascş ş ă ă ă ă ă despre treapta sa. i cel Hirotonisit nimic s se foloseasc dinŞ ă ă Hirotonia cea din nego , sau din provivasire [înaintare]. Ci s fieţ ă str in de vrednicia sau de purtarea de grij , ce au dobândit pentruă ă bani. Iar dac cineva s - ar ar ta i mijlocind pentru ni te a a urâte iă ă ş ş ş ş nelegiuit lu ri, i acesta, de ar fi Cleric s cad din treapta sa, iar deă ş ă ă va fi mirean sau Monah, s se anatematiseasc . [Apostol: 29, 30, Sinodă ă 6: 22, 23; Sinod 7: 3, 4, 5, 19; Vasilie 91; Laodiceea 12; Epistolía lui Ghenádie i Tarásie]ş

TÂLCUIREEpiscopii adic , i Prebíterii, i Diaconii se Hirotonisesc, după ş ş ă

Zonará, iar Cite ii, i Psal ii, i Egumenii, i Hirotesesc, i se pecetluiesc,ţ ş ţ ş ş ş iar al ii se înainteaz numai f r pecete, precum Iconomiiţ ă ă ă 159 i Écdichii, iş ş Paramonárii i Prosmonárii (adic st ruitorii). Deci oricare Episcop,ş ă ă (rânduie te Canonul acesta) pe to i ace tia, i pe ceilal i Clerici, i- ar faceş ţ ş ş ţ cu bani, i pentru mâr avul s u câ tig ar vinde pe nevândutul Darulş ş ă ş Duhului, acesta v dindu - se, s se cateriseasc din treapta Arhieriei. Dară ă ă

i acela ce cu chipul s- ar Hirotonisi, s nu se foloseasc de hirotonia, sauş ă ă înaintarea aceasta negu toreasc , ci s fie lep dat, i din Preo ia, i dinţă ă ă ă ş ţ ş Offícia ce a luat. Iar de s- ar face cineva mijlocitor la aceste mâr aveş câ tiguri. De va fi Cleric, s se cateriseasc ; iar de va fi Monah, sauş ă ă mirean, s se anatematiseasc .ă ă

CANON 3

159 Iconomii adic , se face pentru ca s iconomiseasc lucrurile Bisericii dup socotealaă ă ă ă Episcopului, precum zice Canonul 10 al lui Teofil, 26 al Sinodului 4, i cel 11 al Sinodului 7.ş Iar Ecdichii (adic avoca ii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedrept eau, i să ţ ăţ ş ă izb veasc pe cei ce se tiraniseau de oarecare, i s apere pe cei ori pentru ce bântuire iă ă ş ă ş asuprire n zuiesc la Biseric . De dou feluri era avoca ii, Biserici dup Canonul acesta, iă ă ă ţ ă ş dinafar i împ r te ti, dup Canonu l 83 i 107 al celui din Cartagina. i se zice ace tia,ă ş ă ă ş ă ş Ş ş dup Valsamon, defensori adic ap r tori, i Biserice ti avoca i, dup Iustinian.ă ă ă ă ş ş ţ ă

145

Au venit la Sfântul Sinod (în tiin are), c oarecare din ceiş ţ ă num ra i în Cler, pentru mâr av câ tig se fac n imi i str inelor averi,ă ţ ş ş ă ţ ă

i lucreaz lucruri lume ti, lenevindu - se despre Liturghia luiş ă ş Dumnezeu, i alergând prin casele lumenilor, i primind asupr iş ş ăş încredin ri de averi pentru iubirea de argint. Deci au hot rât Sfântulţ ă ă

i marele Sinod, ca nimeni de acum înainte, nici Episcop, nici Cleric,ş nici Monah, s poat mo ii s - i închirieze, sau a se b ga pe sine i înă ă ş ă ş ă ş lume ti ocârmuiri de lucruri. Afar numai dac de Legi s - ar chema, laş ă ă neap rat epitropie a celor nevârstnici, sau Episcopul Cet ii i- ară ă ăţ rândui s poarte grij de lucruri Biserice ti, sau de orfani, sau deă ă ş v duve f r de purt ri de grij , i de fe e ce mai ales au trebuin deă ă ă ă ă ş ţ ţă Bisericescul ajutor, pentru frica lui Dumnezeu. Iar dac cineva s - ară apuca de aici înainte a c lca cele hot râte, unul ca acesta supuie - seă ă cert rilor Biserice ti. [Apostol: 6, 81, 83; Sinod 4: 7; Sinod 1 i 2: 11;ă ş ş Cartagina: 18; Sinod 7: 10]

TÂLCUIRECanonul acest rânduie te, fiindc au venit la auzul Sinodului cş ă ă

oarecare Clerici, pentru mâr avul câ tig î i închiriaz mo ii str ine, i seş ş ş ă ş ă ş împleticesc pe sine i în lucruri lume ti pent ru câ tig, lenevindu - se despreş ş ş slujbele Preo iei. i întrând în casele celor lume ti, i mo iile lor pentruţ Ş ş ş ş iubire de argint le iau asupr i. Pentru aceasta au hot rât sfântul acestaăş ă Sinod, de aici înainte, nici un Episcop, sau Cleric, sau Monah, s nu ia înă chirie mo ii, i s nu se bage pe sine i în ocârmuiri de lucruri lume ti.ş ş ă ş ş Afar numai de va fi chemat de Legi spre a se face Epitrop de copiiă nevârs tnici, curátor (nevârstnici sunt pân la 14 ani), sau purt tori deă ă grij a afilícilor (de la 14 pân la 25) i afar numai, dac Episcopul cet iiă ă ş ă ă ăţ l- ar îndemna pe el s poarte grij de lucrurile Bisericii, sau de orfani, iă ă ş de v duve ce nu ar avea purt tori de grij , i de alte fe e care mai ales auă ă ă ş ţ trebuin de Bisericescul ajutor, i ap rare. Nu pentru vreun câ tig, iţă ş ă ş ş dobând , ci mai vârtos pentru frica lui Dumnezeu. Iar dac cineva de aiciă ă înainte ar îndr zni a le c lca acestea, unul ca acesta s se fac vinovată ă ă ă Biserice tilor cert ri. i care sunt acestea? Cele ce Apostole tile Canoaneş ă Ş ş le rânduiesc: Adic c derea lor cea din Cler.ă ă

CANON 4

Cei ce cu adev rat, i din cur enie petrec via Monahiceasc ,ă ş ăţ ţă ă învredniceasc - se de cinste cuviincioas . Iar fiindc oarecare,ă ă ă Monahicescul Chip întrebuin ându - l cu f rnicie, i Bisericile, iţ ăţă ş ş politice tile lucruri le tulbur , înconjurând cu neb gare de seam prinş ă ă ă cet i, ci înc i Monastiri me te ugesc a- i face. Sau socotit darăţ ă ş ş ş ş nimeni nic ieri a zidi, nici M n stire a alc tui, sau Cas de rug ciuneă ă ă ă ă ă f r de voia Episcopului cet ii. Iar Monahii cei ce petrec prin fiecareă ă ăţ cetate i sat, s se supuie Episcopului, i s îmbr i eze lini tea, i sş ă ş ă ăţ ş ş ş ă ia aminte de singur ajunarea, i de Rug ciune, în locurile aceleaă ş ă st ruind în care de lume s - au lep dat, i nici Biserice tile, niciă ă ş ş lume tile lucruri, a le sup ra, sau a se împ rt i, p r sind M n stirileş ă ă ăş ă ă ă ă lor. F r numai de li s - ar da voie cândva pentru trebuin de nevoieă ă ţă de c tre Episcopul cet ii. i nici pe un rob s primeasc în M n stireă ăţ Ş ă ă ă ă pentru a se face Monah f r de voia st pânului lui. Iar pe cel ce ară ă ă c lca hot rârea noastr aceasta, am poruncit s fie neîmp rt it,ă ă ă ă ă ăş

146

pentru a nu se huli Numele lui Dumnezeu. Episcopul cet ii însăţ ă trebuie a face trebuincioas purtarea de grij pentru M n stiri. [Sinodă ă ă ă 4: 24, Sinod 7: 17, 21; Sinod 1 i 2: 1] [Apostol: 82; Vasilie: 40, 42;ş Cartagina: 73, 90; Sinod 6: 85; Gangra: 3]

TÂLCUIREAcestea rânduie te Canonul acesta. C cei ce cu adev rat i f r vreoş ă ă ş ă ă

f rnicie petrec Monahiceasca via , s se învredniceasc de cuviincioasaăţă ţă ă ă cinste. Dar fiindc unii întrebuin eaz Monahiceasca Schim spre ar tare,ă ţ ă ă ă

i spre am gire ca s se cinsteasc , i tulbur Biserice tile, i politice tileş ă ă ă ş ă ş ş ş lucruri, voind a le ocârmui, i înconjur cu neb gare de seam prin cet i,ş ă ă ă ăţ

i se apuc s - i zideasc M n stiri loru i. Pentru aceasta au socotit deş ă ă ş ă ă ă ş cuviin Sinodul, ca nici un Monah, nici prin sate, nici prin cet i, nici înţă ăţ pustie, sau în vreo alt parte s zideasc i s alc tuiasc M n stire, sauă ă ă ş ă ă ă ă ă cas de rug ciune f r de voia Episcopului celui de loc. Iar Monahii cei ceă ă ă ă se fac în fiecare cetate, sau sat, s se supun Episcopului locului, i s seă ă ş ă lini teasc în singur Rug ciunea, i în Post z bovindu - se, i r mânând înş ă ă ă ş ă ş ă M n stirile acelea unde i- au tuns p rul capului, f r a le l sa pe ele iă ă ş ă ă ă ă ş f r a se încâlci pe sine i în trebi Biserice ti, i politice ti; afar numaiă ă ş ş ş ş ă dac de nevoie, i de trebuin s- a rândui de Episcopul la aceasta,ă ş ţă judecându - l el a fi iscusi i. Pe lâng acestea îns s- au socotit de cuviin ,ţ ă ă ţă a nu se primi vreun rob în M n stire ca s se tund Monah f r de voiaă ă ă ă ă ă st pânului lui. Ca nu v zând oamenii i pe Monahi încâlcindu - se înă ă ş lucruri lume ti, i st pânii mâhnindu - se pentru robii lor, s huleascş ş ă ă ă tagma Monahiceasc , i din aceasta se hule te printr - în ii Numele luiă ş ş ş Dumnezeu. Deci oricare ar c lca Canonul acesta, s se aforiseasc . Însă ă ă ă precum Monahii se cuvine a se z bovi în lucrurile cele cuviincioaseă Monahilor; a a i Episcopul trebuie a avea cuviincioas purtare de grijş ş ă ă pent ru M n stirile lor, ap rându - i, i miluindu - i în trebuin ele cele deă ă ă ş ţ nevoie, ori dintru ale sale, ori din s r ce tii bani ai Bisericii, după ă ş ă Canonul 41 Apostolesc, i 25 al Antiohíei, pentru dou pricini, întâi,ş ă pent ru ca s r mâie ei lini ti i, i ner spândi i, i al 2- lea ca să ă ş ţ ş ă ţ ş ă dobândeasc i el din aceasta folos sufletesc.ă ş

CANON 5

Pentru Episcopii, sau Clericii, ce se mut din cetate în cetate, s - aă socotit ca , Canoanele cele despre ace tia a ezate de c tre sfin iiş ş ă ţ P rin i, s - i aib t ria. [Apostol: 14, 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 6: 17;ă ţ ă ş ă ă Antiohia: 3, 16, 21; Sardichia: 1, 2, 15, 16, 19; Cartagina: 57, 63, 90]

TÂLUCUIRECanonul acest rânduie te s aib t rie Canoanele acelea ce s- auş ă ă ă

a ezat de Sfin ii P rin i, care opresc mut rile Episcopilor i ale Clericilor,ş ţ ă ţ ă ş de la o cetate la alta, i de la o Epárhie la alt Epárhie.ş ă

CANON 6

Nimeni cu neatârnare s se Hirotoniseasc , nici Presbiter, niciă ă Diacon, nici oricare din cei din tagma Bisericeasc , decât osebit s seă ă numeasc cel ce hirotonise te sau pentru Biserica Cet ii, sauă ş ăţ Miceniceasc , sau pentru M n stire. Iar cei ce Hirotonise sc cuă ă ă neatârnare, a hot rât sfântul Sinod ca acest fel de Hirotesie s fie f ră ă ă ă

147

t rie, i nic iurea s poat lucra spre ocara celui ce i- a Hirotonisit.ă ş ă ă ă [Neocesáreea 13]

TÂLCUIREVrând Sfântul Sinodul acesta cu lesnire a opri mut rile celor sfin i iă ţ ţ

cu Hirotonie ce se face din loc în loc afar de Canoane, a c rora începutulă ă i r d cina este c se Hirotonesc neatârnat i nehot rât. Rânduie te prinş ă ă ă ş ă ş

acest Canon al s u, a nu se Hirotonisi de aici înainte cu aceste fle de chip,ă nici Preot, nici Diacon, nici altul oarecare Bisericesc. F r numai hot râtoră ă ă pent ru Biseric cet eneasc , sau s teasc , sau M ns stireasc , sauă ăţ ă ă ă ă ă ă Muceniceasc , zicând în glas Arhiereul la Rug ciunea Hirotoniei:ă ă „Dumnezeiescul Dar prohirise te pe cutare Presbíter, sau Diacon, aş cut rei Biserici, sau M n stire, anume.” Adic întocmai precum în glas seă ă ă ă zice i numele Epárhiei la Hirotonia fiec rui Episcop. Iar câ i nehot râtorş ă ţ ă se vor Hirotonisi, au poruncit Sfântul Sinod s fie f r t rie Hirotonia lor.ă ă ă ă

i nici într - un loc s poat a o lucra. Pentru ca s se necinsteasc dinŞ ă ă ă ă aceast lucrare Arhiereul cel ce o au dat afar de Canoane, ca din aceastaă ă s se în elep easc , i alt dat s nu fac aceasta. Iar tu cititoruleă ţ ţ ă ş ă ă ă ă suspin rogu - te! Fiindc în ziua de ast zi nici la o Hirotonie de Diacon,ă ă ă sau de Presbíter se zice în glas numele Bisericii, sau al M n stirii osebit,ă ă precum Canonul acesta porunce te. Care lucru se vede c pe lângş ă ă celelalte i acesta este înt ritor al Hirotoniei, de i c lc torii acestuiaş ă ş ă ă nicicum o socotesc.

CANON 7

Cei ce odat în Cler s - au rânduit, i Monahi, am hot rât, ca nici laă ş ă oaste, nici la dreg torie lumeasc s vie. Sau aceasta îndr znindu - o,ă ă ă ă

i nec indu - se ca s se întoarc la aceasta, care pentru Dumnezeuş ă ă ă mai - nainte o au ales, s se anatematiseasc . [Apostol: 6, 81, 83; Sinodă ă 4: 3, 6; Sinod 1 i 2: 11; Cartagina: 18; Sinod 3: 1]ş

TÂLCUIREPorunce te Canonul acesta ca Clericii i Monahii, nici osta i s seş ş ş ă

fac , nici lume ti dreg torii s ia asupr i, iar cei ce îndr znesc acestea, iă ş ă ă ăş ă ş nu se c iesc s se întoarc iar i la rânduiala cea mai dinainte a vie ii,ă ă ă ăş ţ care pentru Dumnezeu o au fost ales, s se anatematiseasc . Pentru ceă ă îns Canonul 83 al Apostolilor îi caterise te numai pe ace tia, iar acesta iă ş ş ş anatematise te? Ori c acela zice, dup Zonará, i dup ceilal i tâlcuitori,ş ă ă ş ă ţ pent ru acei ce, purtând chipul Clerului, vin la unele ca acestea. Iar acesta zice pentru cei ce leap d i chipul Clericului, i al rânduielii Monahice ti,ă ă ş ş ş

i iau asupr i unele ca acestea. Dar poate pentru c aceste zice pentruş ăş ă aceia, ce, dup ce odat îndr znesc a face unele ca acestea, nu mai vor aă ă ă se poc i, i a se întoarce la via a cea dintâi (care cel Apostolesc nu zice),ă ş ţ pent ru aceasta ca pe unii ce nu se poc iesc, mai tare i- au pedepsi t peă ace tia.ş

CANON 8

Clericii (caselor) s r ce ti, i ai M n stirilor, i ai celoră ă ş ş ă ă ş Mucenice ti, s r mân sub st pânirea Episcopilor celor ce sunt înş ă ă ă ă fiecare cetate, dup predarea sfin ilor P rin i, i nu cu obr znicie să ţ ă ţ ş ă ă se desfrâueze, împotriva Episcopului lor. Iar cei ce vor îndr zni aă

148

r sturna acest fel de întipuire, ori în ce chip, i nu se vor supuneă ş Episcopului lor. De vor fi Clerici, s - i supune cert rilor Canoanelor,ă ă iar de vor fi Monahi, sau mireni, s fie ackinóni i (neîmp rt i i).ă ţ ă ăş ţ

TÂLCUIRERânduirea Canonului acestuia este aceasta. C , Clericii, i cei Ierosi iă ş ţ

care se afl la casele cele hr nitoare de s raci, adic la orfanotrofii: laă ă ă ă Girocomii (hr nitorii de b trâni), i nosocomii (spital), i al M n stiri, i înă ă ş ş ă ă ş Bisericile Mucenicilor, trebuie a r mâne totdeauna supunându - seă Episcopilor fiec rei cet i, dup predarea sfin ilor P rin i, i a nu s ri cuă ăţ ă ţ ă ţ ş ă obr znicie din st pânirea Episcopului lor. Iar câ i vor îndr zni cu oriceă ă ţ ă chip a c lca Canonul acesta, i a nu se supune Episcopului lor, ace tia, deă ş ş vor fi Ierosi i i Clerici, s fie supu i cert rilor Canoanelor, celor ce le- arţ ş ă ş ă afla de cuviin , însu i Episcopul acel de loc. Iar de vor fi Monahi, iţă ş ş mireni s se afuriseasc . Pentru ce îns mai sus zicând Canonul, Clerici iă ă ă ş Monahi, jos zice, i mireni? Pentru ca s arate pe mirenii aceia, în a c roraş ă ă rázim, i ap rare, r zmându - se Clericii, i Monahii, se obr znicesc asupraş ă ă ş ă Arhiereului, i nu i se supunş 160 .

CANON 9

Dac vreun Cleric are judecat cu Cleric, s nu lase pe Episcopulă ă ă s u, i s alerge la jude uri lume ti. Ci mai întâi cerceteze - se pricinaă ş ă ţ ş de Episcopul s u. Sau cu voia Episcopului s u, de acei ce ar voiă ă amândou p r ile, s se fac judecat . Iar de ar face cineva afar deă ă ţ ă ă ă ă acestea, s se supuie Canonice tilor cert ri. Iar dac vreun Cleric ară ş ă ă avea judecat cu al s u cu alt Episcop, s se judece de Sinodulă ă ă Epárhiei. Iar dac vreun Episcop cu Mitropolitul al aceleia i Epárhii,ă ş sau Cleric s - ar gâlcevi, n zuiasc , ori la Exarhul ocârmuirii, ori laă ă scaunul împ r te tei cet i a Constantinopolului, i la acela s seă ă ş ăţ ş ă judece. [Apost: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 17, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 37, 96, 105, 115, 118, 134, 137, 138, 139]

TÂLCUIRECând un Cleric va avea judecat cu alt Cleric, rânduie te Canonulă ş

acesta s nu lase pe Episcopul s u, i s - i caute judecat la jude uriă ă ş ă ş ă ţ lume ti. Ci mai înainte s o caute al Episcopului s u, sau i cu socotin a iş ă ă ş ţ ş voia Episcopului s u, s se cerceteze judecata de judec tori ale i, cu careă ă ă ş s - ar mul umi amândou p r ile, pârâ ul adic , i pârâtul. Iar oricareţ ă ă ţ ş ă ş Cleric ar face într - alt chip, s se supuie de c tre Episcopi Canonice tiloră ă ş cert ri. Iar când Clericul ar avea judecat cu însu i Episcopul s u, să ă ş ă ă caute judecata la Sinodul Epárhiei. Iar când Episcopul iar i, sau Clericul,ăş ar avea judecat cu Mitropolitul, mearg la Exárhul ocârmuiriiă ă 161 , sau la

160 Pentru aceasta i în Praxa 11 a Sinodului, ce s- a f cut în timpul împ ratului Vasilieş ă ă Makidón, preadrept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean, orice fel ar fi, ori cuvânt s porneasc pentru pricini Biserice ti, ori s stea împotriva unei întregi Biserici,ă ă ş ă sau unui Sinod Ecumenic. Pentru c a urm ri i a cerceta cineva unele ca acestea, acesta esteă ă ş lucru al Patriarhilor, i al Iereilor, i al înv torilor, c rora de la Dumnezeu li s- a dat Putereş ş ăţă ă a dezlega i a lega. C adic mireanul, de ar fi i plin de toate în elepciunea, i evlavia, însş ă ă ş ţ ş ă tot mirean este, i Oaie, dar nu i p stor. Iar Arhiereul, de ar ar ta i toat neevlavia, darş ş ă ă ş ă îns P stor este, pân ce se afl în locul Arhiereilor. Drept aceea nu se cuvine Oile a seă ă ă ă purta împotriva P storilor loră161 Precum albinele fagurul, a a osebite i feluri de socoteli au înconjurat partea aceasta aş ş Canonului acestuia. C ai no tri împotrivindu - se încep toriei Papei, i vrând a cinsti peă ş ă ş

149

scaunul Împ r te tei cet i a Constantinopolului, i la acela cerceteaz - seă ă ş ăţ ş ă judecata.

CANON 10

S nu fie iertat unui Cleric a se num ra totodat i Bisericile aă ă ă ş dou cet i, i în aceea pentru care din început s - a hirotonosit, i înă ăţ ş ş aceea ce a alergat, ca la o mai mare oarecum, pentru pofta slavei de arte. Iar cei ce o ar face aceasta, s se a eze la Biserica lor, la careş ă ş din început s - au hirotonisit, i acolo numai s Liturghiseasc . Însş ă ă ă dac vreunul s - a mutat acum de la o Biseric la alta, cu nimic deă ă

Patriarhii Constantinopolului, s- au ab tut la covâr iri. De unde Macárie al Anchírei Exárhi aiă ş ocârmuirii în elege pe ceilal i Patriarhi, iar Patriarhului Constantinopolului îi d apelarisireaţ ţ ă cea peste tot, i pe acesta îl vá s fie cel întâi, i mai înalt judec tor peste to i Patriarhii. Auş ă ş ă ţ urmat îns împreun cu Macárie i Alexía în Istorie, i Nicolae al Metónei scriind împotrivaă ă ş ş încep toriei Pape. Iar Papi tii iar i, vrând a înt ri Monarhía Papei urmeaz acestor aiă ş ăş ă ă no tri, i primesc a fi peste to i judec tor al Constantinopolului, cu socoteal pentru ca sş ş ţ ă ă ă arate, c de este al Constantinopolului asupra tuturor judec tor, fiindc ala Romei este maiă ă ă întâi i de cât al Constantinopolului dup Canoane. Al Romei este dar i judec torul cel maiş ă ş ă de pe urm i Ob tesc al tuturor Patriarhilor, înc i asupra îns i Constantinopolului, i că ş ş ă ş ăş ş ă la el se ridic apela ia a tuspatru Patriarhilor lumii. Iar ace ti Papi ti sunt apostatulă ţ ă ş ş Visaríon, Viníul, i Belarmín. i Papa Nicolae, înc scriind împotriva lui Fótie c tre Mihailş Ş ă ă împ ratul zice, c Exárh al ocârmuirii Canonul va s în eleag pe Pápa Romei. i c , ală ă ă ţ ă Ş ă ocârmuirii ce zice în num r singuratic se în elege în loc de al ocârmuirilor multoratic,ă ţ precum zice i Dumnezeiasca Scriptur de multe ori întrebuin eaz pe cel singuratic în locş ă ţ ă de multoratic, precum aceea: i se ridic izvor din p mânt, în loc de izvoare. i c CanonulŞ ă ă Ş ă zice la Exárhul ocârmuirii s se judece, adic la Papa Romei mai întâi i chiar, cel ce ară ă ş judecat cu Mitropolit, iar dup iertare i al 2- lea cuvânt, la cel al Constantinopolului. Dară ă ş ace tia to i departe de adev r s- au r t cit. C ci cum c al Constantinopolului nu areş ţ ă ă ă ă ă st pânire a lucra în ocârmuirile i hotarele celorlal i Patriarhi, nici s- a dat lui de Canonulă ş ţ acesta apelarisirea a toatei Biserici (Care apelarisire este ridicare judec ii de la oricareăţ jude la alt jude mai mare, dup cartea 9 a Vasilicalelor titlul 1) ar tat este: Întâi pentru cţ ţ ă ă ă în a 4- a Práx a Sinodului acestuia din Calcedon, Anatólie al Constantinopolului fiindc aă ă fost lucrat afar de hotare, luând Tírul de Fótie Episcopul s u, i dândul lui Evsévie ală ă ş Virítului, oborând din i aforisind pe Fótie, s- au înfruntat i de la boieri, i de c tre totş ş ş ă Sinodul pentru aceasta. i m car c multe pricinuiri au pus, cu toate acestea, câte au lucratŞ ă ă acolo s- au stricat de Sinod, i Fótie s- a îndreptat, i Episcopiile Tírului - au luat. Pentruş ş ş aceasta i Isaac al Efésului zicea c tre Mihail Paleologul, c Patriarhul Constantinopoluluiş ă ă nu- i întinde st pânirea peste Patriarhiile r s ritului. (Pahiméri Cartea 6 Cap 1). Al doilea cş ă ă ă ă legile politice ti i împ r te ti nu hot r sc c numai judecata i hot rârea Patriarhuluiş ş ă ă ş ă ă ă ş ă Constantinopolului nu prime te apela ie, ci nehot rât în a fiec ruia Patriarh, i aş ţ ă ă ş Patriarhilor în num r multoratic. C zice Iustinian în Nearaoa 123, Patriarhul ocârmuiriiă ă aceleia hot rasc , care ar fi unite cu Legile i Canoanele Biserice ti, nici o parte nu va puteaă ă ş ş zice împotriva hot rârii lui. i în eleptul Léon la titlul 1 al Epistolíei Legilor sale, ziceă Ş ţ judec toria Patriarhului apela iei nu se supune, nici de altul se mai cerceteaz , încep toră ţ ă ă fiind al celor Biserice ti. C de la dânsul sunt toate judec toriile, i la dânsul se sfâr esc. iş ă ă ş ş Ş Iustinian iar i cartea 3 cap 2 al adun rii celei Biserice ti, potrivitul Patriarh a cercetaăş ă ş hot rârea, ne având trebuin de apela ie, i cartea 1 titlul 4 al Bisericescului a ez mânt: Nuă ţă ţ ş ş ă se apelarisesc hot rârile Patriarhilor. i iar i cartea 1 titlul 4 cap 29. Iar asupra hot râriloră Ş ăş ă Patriarhilor, s- au legiuit de împ ra ii cei mainainte de noi a nu se face apela ie. Deci dacă ţ ţ ă dup împ ra ii ace tia, care se unesc cu sfin itele Canoane, hot rârile tuturor Patriarhilor,ă ă ţ ş ţ ă nu primeau apelarisire, adic nu se ridic la alt Patriarhiceasc judec torie, cumă ă ă ă ă Constantinopoléos poate acestea a le mai cerceta? i de ar fi avut scop Canonul acesta, alŞ Sinodului 4 i cel al 17- lea al acestuia i, ca al Constantinopolului s aib apelarisireaş ş ă ă celorlal i Patriarhi, cum ar fi legiuit împ ra ii cu totul dimpotriv , când ei tiau c de nu seţ ă ţ ă ş ă unesc Legile cele politice ti cu Canoanele, r mân f r t rie? i al treile, c de vom zice dupş ă ă ă ă Ş ă ă papi tii de mai sus c cel al Constantinopolului judec pe Patriarhi, i deal doilea le judecş ă ă ş ă judec ile lor, fiindc Canonul nu face osebire i al c ruia i al c ruia Patriarh, a adar vaăţ ă ş ă ş ă ş judeca acesta i, i va judeca i va cerceta i pe cel al Romei, i a a cel al Constantinopoluluiş ş ş ş ş ş ar fi i cel mai întâi i cel mai de urm i Ob tesc judec tor al tuturor Patriarhilor i al Papeiş ş ă ş ş ă ş însu i. i dar cu izvodirile ce caut s înt reasc ei Monarhiceasca dreg torie a Papei, cuş Ş ă ă ă ă ă

150

lucrurile Bisericii cei mai dinainte s se împ rt easc , adic de la ceaă ă ăş ă ă muceniceasc ce a fost sub dânsa, sau din casa s racilor, sau aă ă primitorilor de str ini. Iar pe cei ce îndr znesc dup hot râreaă ă ă ă marelui, i Ecumenicului Sinodului acestuia, a face ceva din cele acumş oprite, a hot rât Sfântul Sinod, s cad din treapta lor. [Apostol: 15;ă ă ă Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 20: Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardíchia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, c nu este iertat un Cleric a se num raş ă ă

totoda t în Bisericile a dou Cet i (sau i a uneia i Cet i dup al 15- leaă ă ăţ ş ş ăţ ă Canon al Sinodului 7) întru una la care de la început s- a Hirotonisi t, iar la alta la în urm s- a muta t, ca la una ce este mai mare, pent ru slavaă de art , i pentru urâtul câ tig. Iar câ i dup Canonul acesta fac aceastş ă ş ş ţ ă ă necuviin , s se întoarc la Biserica cea mai dinainte pentru care s- aţă ă ă Hirotonisi t. i acolo numai s lucreze cele ale Clericatului. Iar de auŞ ă apucat cineva pân acum a se muta t de la o Biseric la alta, r mânând înă ă ă mutare, s nu mai dobândeasc vreo Pénsie din lucrurile Bisericii maiă ă dinainte, din cele primitoare de str ini zic, hr nitoare de s raci, iă ă ă ş Mucenice ti Biserici. Iar câ i în urma Canonului acestuia al marelui Sinodş ţ vor îndr zni a face ceva din acestea, ace tia s se cateriseasc . Iară ş ă ă Nearaoa 16 ce se afl în titlul al 3- lea al c r ii 3 a Vasilicalelor rânduie te,ă ă ţ ş c de va muri vreun Cleric al vreunei Biserici, s nu se Hirotonisească ă ă îndat acolo altul, ci de se vor afla la alte Biserici mai mul i Clerici, pesteă ţ cei rândui i, s ia din aceia, i s plineasc num rul Clericului celui lipsit,ţ ă ş ă ă ă pân ce vor ajunge Clericii la câtimea cea din început rânduit Bisericiiă ă noast re.

CANON 11 To i s racii, i care au trebuin de ajutor, cu cercetare, i cuţ ă ş ţă ş

Epistolíi, adic nu numite singure p ciuitoarea Biserice ti am hot râtă ă ş ă s umble, i nu cu recomenda ii. Pentru c Epistolíileă ş ţ ă recomenduitoare se cuvin a se da singur fe elor ce sunt în ipólipsis.ţ

îns i acestea oboar i o pr p stuiesc. i al 4- lea, c nu are voie cineva, nici Mitropolităş ă ş ă ă Ş ă Patriarh, a lucra ceva peste hotarul Bisericii, f r numai în cele supuse lui, dup Canoaneleă ă ă sfin ilor Apostoli, 34, 35; al Sinodului 1 Canoanele 6, 7; al Sinodului 2 Canoanele 3, 8; alţ Sinodului 6 Canoanele 20, 36, 39; a celui din Sardíchia 3, 11, 12; al celui din Antiohía 9, iş altele; i cum dar Canonul acesta i celelalte ar fi orânduit împotriva acestora tuturor? Alş ş cincilea c dac cel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta, cum Patriarhiiă ă Constantinopolului de multe ori având pricini cu Papii, nu au zis c au aceste privilegiu, ciă c numai cinste deopotriv ; sau cum nici un cre tin altul în pricinile cele de acest fel ale loră ă ş nu a zis cândva c al Constantinopolului este mai mare decât al Romei? Viu dar esteă domnul, viu! Adev rata t lm cire a Canonului este aceasta. Exárh al ocârmuirii, după ă ă ă Valsamón, nu este Mitropolitul Epárhiei, (Fiindc ocârmuirea cuprinde multe Epárhii iă ş Mitropolii). Ci Mitropolitul ocârmuirii. Nici Patriarhul. C ceea ce zice Canonul 6 al Sinoduluiă 2 Ecumenic, c de ar necinsti cineva pe to i Episcopii ocârmuirii, împreun i pe Exárhulă ţ ă ş ocârmuirii, care zice Canonul acesta. Iar Sinodul ocârmuirii i Exárhul ocârmuirii altş ă rânduial au, osebit de ceea ce are fiecare Patriarh împreun cu Epsicopii cei supu i lui.ă ă ă ş Deci Exárh al ocârmuirii, este Mitropolitul ocârmuirii, cel ce are oarecare pronómii, mai presus de ceilal i Mitropoli i ai ocârmuirii. Îns acum pronómiul acesta al Exárhilor nuţ ţ ă lucreaz . C de i se zic oarecare Mitropoli i, Exárhi. Nu au îns supu i loru i, i peă ă ş ţ ă ş ş ş Mitropoli ii cei din ocârmuire. Se vede dar, dup însu i Valsamón, c al ii oarecare au fostţ ă ş ă ţ în vremurile acelea Exárhi ai ocârmuirilor, (dintre care dup Zonará, a fost cel Chesárieiă Capadóchiei. Cel al Efésului, cel al Tesalonícului, i cel al Coríntului, care purtau polistávriiş în Biserica lor. Adic Felóniul mu multe Cruci). Îns acest, pronómion a r mas nelucr tor,ă ă ă ă sau îndat , sau pu in în urma Sinodului acestuia al 4- lea.ă ţ

151

[Apostol: 12, 33; Sinod 4: 13; Sinod 6: 17; Antiohía: 7, 8, 11; Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8; Cartagina: 31, 97, 116]

TÂLCUIRETo i s racii, i cei ce au trebuin de ajutor, hot r te Canonulţ ă ş ţă ă ăş

acesta, mai întâi s se cerceteze, dac cu adev rat au trebuin de ajutor,ă ă ă ţă i a a s ia de la Episcopi mici scrisori, care se numesc pa nice, pentru cş ş ă ş ă

pricinuiesc pace celor ce p timeau de mânia, i de nedreap ta socoteal aă ş ă st pânitorilor, i a celor puternici. (Aceste scrisori îns se numeau iă ş ă ş apolitiké, slobozitoare). Dar s nu ia, i recomendui toare. Pentru că ş ă recomenda iile mai de multe ori se cuvine a se da fe elor acelora, al c rorţ ţ ă nume s- au fost def imat mainainte, iar prin recomendui taorele scrisoriă se recomenduie te i se dezvinivo e teş ş ţ ş 162 , cite te tâlcuirea iş ş subînsemnarea Canonului 12 Apostolesc.

CANON 12

Au venit la noi ( tiin ), c oarecare afar de Biserice tile legiuiriş ţă ă ă ş n zuind la st pâniri, prin Pragmátice pe o Epárhie au t iat - o în dou ,ă ă ă ă încât din aceasta sunt doi Mitropoli i întru aceea i Epárhie. Deci aţ ş hot rât Sfântul Sinod, de aici înainte nimic de acest fel a se îndr zniă ă de vreun Episcop. Fiindc cel ce se va apuca a face una ca aceastaă cade din treapta sa. Iar câte cet i acum prin scrisori împ r te ti, careăţ ă ă ş cu nume de Mitropolie s - au cinstit, singur cinstea dobândeasc - o, iă ş Episcopul cel ce ocârmuie te Biserica ei, îns p zindu - se însu iteleş ă ă ş drept i ale Mitropoliei celei adev rate.[Sinod 1: 8] [Apostol: 34; Sinodăţ ă 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 36, 39]

TÂLCUIREFiindc oarecare Episcopi iubitori de încep torie, n zuind laă ă ă

împ ra i, prin porunci împ r te ti (c acestea sunt Pragmáticeleă ţ ă ă ş ă [nego ia iile] ce le zice aicea Canonul) cereau s se cinsteasc cu nume deţ ţ ă ă Mitropolie Episcopiile lor, i pe o Epárhie i Mitropolie împ r eau în dou .ş ş ă ţ ă Încât din aceasta urmau a fi întru una i aceea i Mitropolie, doiş ş Mitropoli i (care lucru este afar de Sinodice tile Canoane, i mai ales deţ ă ş ş cel al 8- lea Canon al Sinodului întâi). i s se prigoneasc între sine i dinŞ ă ă ş pricina aceasta Episcopii Epárhiei aceleia. Pentru aceasta au hot râtă sfântul Sinodul acesta, ca de aici înainte nici un Episcop s îndr znească ă ă aceasta. Iar oarecare, numai de s- ar apuca de una ca aceasta, de i nu o arş ispr vi, s se cateriseasc . Iar câte cet i i Episcopii, au apucat de s- auă ă ă ăţ ş cinsti t prin împ r te ti scrisori cu nume de Mitropolie, s aib numaiă ă ş ă ă cinstea cea din numele acela, i ele, i Episcopii cei ce le au. Drept ileş ş ăţ

162 S- a întâmplat s aflu la un loc c Epistolíoarele date la s raci au fost în astfel de form ,ă ă ă ă i cu astfel de cuvinte scrise.ş

Pa pa

Gri go ri e

Cum se fac acum acestea, caut la ăsfâr itul c r ii.ş ă ţ

152

îns , i st pânirea lucrurilor Mitropoliei, s se p zeasc Mitropoliei celeiă ş ă ă ă ă ce cu adev rat, i din început se zice, i este Mitropolie, f r a putea celă ş ş ă ă nou ce cu singur cinstea s zice Mitropolit, a sfeterisí (a- i însu i) cevaă ă ş ş din acestea. Iar dreptul chiar a adev ratei Mitropolii, este a hirotonisiă Mitropolitul ei pe Episcopul Mitropoliei celei din nou cinsti te, după Canonul 6 al Sinodului întâi, care zice, c nu este Episcop cel ce nu seă face cu socotin a Mitropolitului.ţ

CANON 13

Clericii str ini, i Anagnó ti în alt cetate, f r de scrisoriă ş ş ă ă ă recomenduitoare ale Episcopului lor s nu liturghiseasc . [Apsotol:ă ă 12, 15]

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, c str ini Clerici i Anagnó tii, s nuş ă ă ş ş ă

poat a lucra ceva al Clericatului lor în alt Epárhie, f r s aib scrisoriă ă ă ă ă ă recomendui toare, de Hirotonia, i de Ortodoxia, i de cealalt vie uire aş ş ă ţ lor. Ca ni te mireni îns s se împ rt easc acolo.ş ă ă ă ăş ă

CANON 14

Fiindc în oarecare Epárhii s - au iertat Anagnó tilor i Psal ilor aă ş ş ţ se însura, au hot rât Sfântul Sinod a nu fi iertat vreunul din ace tia aă ş lua muiere de alt religie. Iar cei ce acum dintr - o înso ire ca aceastaă ţ au f cut copii, de au apucat a boteza pe cei n scu i dintr - în ii deă ă ţ ş c tre eretici, s - i aduc pe ei la împ rt irea Catolice tii Biserici. Iară ă ă ă ăş ş de n- au apucat a- i boteza, s nu poat a- i boteza de eretici, înc niciă ă ă a- i împreuna prin nunta cu fa a ereticeasc , sau evreiasc , sauţ ă ă elineasc . F r numai când ar f g dui c se va muta la Ortodoxaă ă ă ă ă ă Credin fa a ceea ce s - a împreunat cu cel Ortodox. Iar dac cineva arţă ţ ă c lca hot rârea aceasta a Sfântului Sinod, s se supuie Canonice tiiă ă ă ş cert ri. [Apostol: 26; Sinod 6: 6, 72; Laodiceea: 10, 31; Cartagina: 19,ă 29, 33]

TÂLCUIREM car c Canonul 26 al Apostolilor porunce te c Anagnó tii iă ă ş ă ş ş

Cânt re ii sup Hitotesíe, de vor voi pot s se însoare, cu toate acesteaă ţ ă ă din Canonul acesta se vede, c acest lucru nu era pretu tindenea iertat, ( iă ş mai ales în Africa dup al s u Canon 19), porunce te dar Sfântul Sinodulă ă ş acesta, c în locurile acelea unde se iart aceasta, s nu fie slobod vreunuiă ă ă Cite i Cânt re a lua muiere de str in religie. Iar câ i au ajuns a na teţ ş ă ţ ă ă ţ ş copii din acest fel de nelegiuit nunt , s - i aduc la Catoliceasca Biseric ,ă ă ă ă ă

i de i- au botezat cu botezul ereticilor, dac botezul acel ereticesc, cuş ă care s- au botezat, nu era deosebit de cel al Ortodoxiei, dup materie iă ş fel, ci ar putea fi primit de Catoliceasca Biseric , s - i ung cu sfântul Mir,ă ă ă numai precum zice Zonará. (Mai drept îns este, i mai sigur a se boteza.ă ş Fiindc botezul tuturor ereticilor este întin ciune, i nu botez, după ă ş ă tâlcuirea Canoanelor 46, 47, 68 Apostole ti.) Iar dac botezul acela n- ar fiş ă primit, din nou s - i boteze. i dac înc nu i- au boteza t, s nu- i maiă Ş ă ă ă boteze în botezul cel ereticesc, nici s - i împreuneze prin nunt cu faă ă ţă ereticeasc adic , sau cu Iudeu, sau cu Elin, adic cu necredincios, iă ă ă ş slujitor de idoli. Iar dac poate i ereticul va f g dui a se face Ortodox,ă ş ă ă

153

fac - se mai întâi dup f g duin a sa, i atuncea s se s vâr easc nunta.ă ă ă ă ţ ş ă ă ş ă Iar cel ce lear c lca acestea, s fie supus Canonice tilor cert ri, celor maiă ă ş ă de sus adic Apostole ti.ă ş

CANON 15

Diaconi e femei s nu se hirotoniseasc mai - nainte de patruzeciţ ă ă de ani, i aceasta cu am run it cercetare; iar dac , dup ce au primitş ă ţ ă ă ă Hirotesia, i au r mas cât va vreme în slujb , se va da pe sine i nun iiş ă ă ă ş ţ oc rând Darul lui Dumnezeu, una ca aceasta anatematiseasc - seă ă împreun cu cel ce s - a împreunat cu ea. [Sinod 1: 19; Sinod 6: 14, 40;ă Vasilie: 44]

TÂLCUIREPentru în lesnicioasa am gire i lesnicioasa c derea a femeilor,ă ş ă

porunce te Canonul acesta, s nu se Hirotoniseasc Diaconi mai tân rş ă ă ţă ă ă de patruzeci de ani de vârst . i de atâ ia fiind înc , s nu seă Ş ţ ă ă Hirotoniseasc fie tecum, ci cu scump t ite ispitiri a vie ii i petreceriiă ş ă ăţ ţ ş ei. Iar dac cu un chip ca acesta Hirotonisindu - se, i cât va vremeă ş ă Diaconind, în urm ar def ima Darul lui Dumnezeu, i s- ar m rita, una caă ă ş ă aceasta s se anatematiseasc împreun cu cel ce o a luat pe ea muiere.ă ă ă Iar Armenópolul zice (cartea 6, titlul 3) c cei ce vor curvi cu Diaconi , iă ţă ş cu C lug ri , s li se taie nasurile împreun i a celor cu care au curvit.ă ă ţă ă ă ş

CANON 16

Fecioara care s - a afierosit pe sine st pânului Dumnezeu,ă a i derea înc i Monahii s nu fie iertat a se c s tori. Iar de se vorş ş ă ş ă ă ă afla f când aceasta, s fie neîmp rt i i. Am hot rât îns ca s aibă ă ă ăş ţ ă ă ă ă st pânia iubirii de oameni pentru ace tia, Episcopul locului. [Sinod 4:ă ş 7; Sinod 6: 44; Cartagina: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIREDin vechi, unele femei în chip mirenesc fiind, se afieroseau pe sine iş

lui Dumnezeu, precum aceasta se arat din Canonul, 45 al Sinodului 6 iă ş m rturisea s fecioreasc , st pâne fiind cuget rilor sale, i dup ce maiă ă ă ă ă ş ă mult vreme se ispitea de r mân în m rturisirea lor, se num rauă ă ă ă împreun cu celelalte fecioare. (C fecioar una ca aceasta se nume te,ă ă ă ş dup Canonul 18 al marelui Vasilie). Dar i chipul cel negru îl îmbr ca,ă ş ă dup Canonul 45 al Sinodului 6. Pentru aceasta i Canonul acestaă ş rânduie te, c fecioarele acestea, dar i Monahii înc , care, ori cu chipş ă ş ă t cut, primesc nec s toria, ori i întrebându - se m rturisesc să ă ă ş ă ă fecioreasc dup Canonul 19 al marelui Vasilie; ace tia, zic, nu este iertată ă ş a se c s tori, i a- i c lca f g duin ele i m rturisirile ce au dat c treă ă ş ş ă ă ă ţ ş ă ă Dumnezeu. C ci, dac tocmelile ce fac oamenii între sine i le adeverează ă ş ă Numele lui Dumnezeu luându - se în mijloc, precum zice Teologul Grigorie, cât de mare este primejdia a se afla ace tia c lc tori tocmelilorş ă ă acelora, ce dea dreptul leau f cut c tre Dumnezeu? i dac dup mareleă ă Ş ă ă Vasilie (aschitecesc a ez mânt 21) Monahul, ca unul ce i- a adus trupulş ă ş s u ca pe un rod i l- a afierosit lui Dumnezeu, nu îl mai st pâne te pe elă ş ă ş ca pe o afierosire Dumnezeiasc , nici este drept a- l avea spreă întrebuin area i slujirea rudelor sale, cu cât mai vârtos nu poate a- l aveaţ ş spre întrebuin area trupe tei împreun ri? Iar de s- ar afla unii f cându - oţ ş ă ă

154

aceasta, s se aforiseasc , îns st pânirea s o aib Episcopul locului, de aă ă ă ă ă ă ar ta iubire de oameni asupra acestora, i ori a u ura cert rile lor, ori i aă ş ş ă ş scurta vremea cert rilor, nu îns r mâind neînso irea, ci dup ce se voră ă ă ţ ă desp r i cei împreuna i unul de altul. C curvie, ori mai bine a ziceă ţ ţ ă preacurvie este, nu nunt ceea ce s- a f cut, dup marele Vasilie înă ă ă Canonul 6 i 18 al s u.ş ă

CANON 17

Parikíele (Paróhiile) cele r ne ti de prin fie tecare Epárhie, sauţă ă ş ş cele de prin sate, s r mân nestr mutate la Episcopii cei ce le in peă ă ă ă ţ ele, i mai ales dac f r sil în timp de treizeci de ani pe ele inându -ş ă ă ă ă ţle le - au iconomisit. Iar dac în curgerea acelor treizeci de ani s - aă f cut vreo gâlceav , sau s- ar face pentru acestea, s fie iertat celor ceă ă ă zic c s - au nedrept it, a porni judecat întru acestea la Sinodulă ăţ ă Epárhiei. Iar de s - ar nedrept i cineva de Mitropolitul s u, la Exárhulăţ ă ocârmuirii, sau la scaunul Constantinopolului s se judece, precum s-ăa zis mai - nainte. Iar dac vreo cetate s - a înnoit, de împ r teascaă ă ă st pânire, sau iar i s - ar înnoi, politice tilor i publicilor forme, să ăş ş ş ă urmeze i rânduiala Biserice tilor Parikíi. [Apostol: 74; Sinod 1: 6;ş ş Sinod 4: 9, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 87, 96, 105, 115, 118, 128, 129, 130, 137, 138, 139; Sinod 6: 25, 38]

TÂLCUIREParikíile (nemernicíel) cele r ne ti sunt enórii mici, care se afl iţă ă ş ă ş

pe la margini i la locuri dep rtate, i se locuiau de pu ini oameni,ş ă ş ţ numindu - se cotúnuri. Iar nemernicíi s te ti, sunt paróhii, care seă ş apropiau de arini i de sate, i aveau mai mul i locuitori. Deci acesteţ ş ş ţ nemernicii (paróhii) ale fie tec rei Eparhii, porunce te Canonul acesta, sş ă ş ă r mâie nere luite, i nezmul te de la Episcopii cei ce le in pe ele, i maiă ş ş ţ ş ales de leau avut pe ele în st pânirea lor în curgere de treizeci de ani, cuă bun credin , i f r sil , adic , f r a sili pe cineva, i a le r pi cuă ţă ş ă ă ă ă ă ă ş ă nedreapt pricin . Iar dac în timpul celor 30 de ani, s - au f cut vreoă ă ă ă pricire pentru acestea, sau dup Canonul acesta s- ar face, este voie celoră ce zic c se nedrept esc pentru ele, a- i c uta pricina lor, la Sinodulă ăţ ş ă Epárhiei. Iar dac cineva, s - ar nedrept i pentru acestea de Mitropolitulă ăţ s u, s - i caute judecata sa la Exárhul i cel mai întâi al ocârmuirii. (Ală ă ş ş c ruia lucru s- a f cut nelucr tor dup aceste al patrulea Sinod, precumă ă ă ă am zis la subînsemnarea Canonului 9 al acestuia i Sinod) sau la cel alş Constant inopolului, precum s- a zis mai - nainte. Iar dac pân acum s- aă ă zidit vreo Cetate prin împ r teasca st pânire, sau de acum înainte are aă ă ă se zidi, atuncea nu va c uta a o supune pe aceasta Episcopul cel ce seă megie e te, ca pe o paróhie a sa. Fiindc rânduila paróhiilor aceleiş ş ă Biserici, are a urma legilor i poruncilor politice ti, ce lear rânduiş ş împ ratul pentru acea din nou zidit cetate, i nu din potrivă ă ş ă 163 .

CANON 18

163 Au iertat Sinodul împ ratului, ca s rânduiasc pentru paóhii (enórii) la singure cet ileă ă ă ăţ cele de dânsul zidite, i nu de ob te la toate, precum socote te Balsamón. Pentru c dupş ş ş ă ă Canonul 12 al aceluia i Sinod, Mitropoliile cele ce prin scrisorile împ r te ti s- au cinstit,ş ă ă ş numai cinstea o dobândesc, i ele, i Episcopul lor. Iar drept ile i pronómiile neschimbateş ş ăţ ş se p zesc Mitropoliei celei ce a fost mainainte, i care dup adev r este Mitropolie.ă ş ă ă

155

Vinov ia congiurá iei, sau a fatríei, i de legile cele din afar cuăţ ţ ş ă totul este oprit . Dar cu mult mai vârtos în Biserica lui Dumnezeu seă cuvine a se opri de a se face aceasta. Deci dac oricare Cleric, sauă Monahi s- ar afla, ori congiura i, ori fac fatríi, ori închegândţ me te ugiri asupra Episcopilor, sau Clericilor celor împreun cu ei, cuş ş ă totul s cad din treapta lor. [Apostol: 31; Sinod 6: 34; Cartagina: 10,ă ă 62; Gangra: 6; Antiohía: 5; Sinod 1 i 2: 3, 14, 15]ş

TÂLCUIRECongiurare este, când se leag oarecare între sine cu jur mântur i. Iară ă

fatria, când împreun se leag cu unire i hot râre, ca s nu lase nimică ă ş ă ă din cele ce s- au sf tuit împotriva cuiva, pân ce le vor ispr vi. Congiurareă ă ă au f cut iudeii aceia, precum istorise te Sfin itul Lucá la Fapte, careă ş ţ împreun s- a jurat împotriva lui Pavel, anatematisindu - se pe sine i niciă ş s m nânce, nici s bea, pân ce vor omorî pe Pavel. [Fapte 23, 21] Deciă ă ă ă zice Canonul acesta, c vinov ia conjur rii i a fatriei, i de îns i legileă ăţ ă ş ş ăş cele dinafar , atât ale Élinilor, cât i ale Ortodoc ilor împ ra i, care peă ş ş ă ţ cele mai multe legi de la Elini leau luat; este cu totul oprit . Cu mult maiă vârtos dar se cuvine, a se opri de a nu se face aceasta în Biserica lui Dumnezeu. Deci de se vor afla oarecare Clerici sau Monahi a se împreun jura, i a fatriasí, sau alte oarcare lucr ri aspre i rele a înforma,ă ş ă ş (c aceasta însemneaz , zicerea închegând. Dup ceea ce zice, s - aă ă ă închegat ca laptele inima lor, adic s- a învârto at ca brânza) împotrivaă ş Episcopilor lor, i a Clericilor celor împreun cu ei, unii ca ace tia s seş ă ş ă cateriseasc .ă

CANON 19

A venit la auzul nostru, c în Epárhii canonisitele Sinoade deă Episcopi nu se fac, i din aceasta multe din lucrurile cele Biserice ti,ş ş car au trebuin de îndreptare r mân întru negrijire. Deci a hot râtţ ă ă ă sfântul Sinod, dup Canoanele Sfin ilor P rin i de dou ori pe an s seă ţ ă ţ ă ă adune la un loc Episcopii în fiecare Eparhie, ori unde ar socoti Episcopul Mitropoliei, i s îndrepteze toate cele ce s - ar ivi. Iarş ă Episcopii care nu ar fi împreun , aflându - se prin cet ile lor, i maiă ăţ ş ales întru s n tate petrecând, i slobozi fiind de toat neap rata i deă ă ş ă ă ş nevoie îndeletnicire, fr e te s se mustre. [Apostol: 37; Sinod 1: 5;ăţ ş ă Sinod 6: 8; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

CANON 20

Clericii ce se afl la o Biseric , precum am hot rât acum, s nu fieă ă ă ă iertat a se rândui la Biserica altei cet i, ci s fie mul umi i de aceeaăţ ă ţ ţ întru care din început s- au învrednicit a Liturghisi; afar de aceea,ă care pierzându - i patria lor, de nevoie au trecut la alt Biseric . Iarş ă ă dac vreun Episcop dup hot rârea aceasta, ar primi vreun Clerică ă ă cuvenit altui Episcop, au socotit (Sinodul) neîmp rt it a fi cel ce aă ăş primit i cel ce s - a primit, pân ce clericul cel mutat s - ar întoarce laş ă Biserica ta. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 23; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

156

Clericii (precum s- a zis în Canonul 8) ce se afl la o Biseric , nu auă ă voie a se muta la Biserica altei cet i, ci s r mâie la aceea pentru care dinăţ ă ă început s- au Hirotonisit. Afar de aceea numai, care fugind din patria loră pent ru vreo nevoie, de n v lirea poate a barbarilor, s- au muta t la altă ă ă Biseric . (Care i ace tia dup ducerea barbarilor trebuie a se întoarce laă ş ş ă Biserica lor, dup Canonul 28 al Sinodului al 6- lea) iar oricare Episcop,ă dup Canonul acesta, va primi Cleric al altui Episcop, s se aforiseasc iă ă ă ş cel primit i primitorul de împ rt irea Sinepiscopilor lui, i Clericul de aş ă ăş ş Clericilor, pân ce str inul Cleric se va întoarce la Biserica sa.ă ă

CANON 21

Clericii, sau mirenii prih nind pe Episcop sau pe Clerici, simpluă i necercetat, s nu se primeasc spre prih nire, de nu se va cercetaş ă ă ă

mai înainte ipólipsul lor. [Apostol: 74; Sinod 2: 6; Cartagina : 8, 27, 137, 138, 139]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te ca Clericii aceia i mirenii, ce prih nescş ş ă

(adic pâr sc) pe Episcopi, i pe Clerici, nu pentru vreo pricin de bani iă ă ş ă ş osebit a lor, ci de Bisericeasc i învinov itoare, s nu se primeasc pâraă ă ş ăţ ă ă lor simplu i necercetat , de nu mai - nainte se va cerceta petrecerea lor, deş este neprih nit i neoc rât .ă ă ş ă ă

CANON 22

Nu fie iertat Clericilor dup moartea Episcopului lor, a r piă ă lucrurile cele cuvenite lui. Precum i de vechile Canoane s - a oprit. Iarş cei ce fac una ca aceasta, s se primejduiasc din treptele lor.ă ă [Apostol: 40; Antiohia: 24; Sinod 6: 35; Cartagina: 30, 89]

TÂLCUIRENu se cade, zice Canonul acesta, ca Clericii, dup moarteaă

Episcopului lor, s - i r peasc lucrurile lui, precum i vechile Canoaneă ă ă ş aceasta o opresc (cel Apostolesc 40 i al Antiohíei 24), iar cei ce facş aceasta, s se primejduiasc a- i pierde treapta i dreg toria lor.ă ă ş ş ă

CANON 23

A venit la auzul Sfântului Sinod, c oarecare Clerici i Monahi,ă ş nimica fiindu - le încredin at de Episcopul lor, uneori înc iţ ă ş neîmp rt i i f cu i fiind de dânsul, mergând la împ r teasca cetateă ăş ţ ă ţ ă ă în Constantinopol, petrec mult într- însa, f când tulbur ri, iă ă ş tulburând Bisericeasca stare, r sturnând i casele unora. Deci aă ş hot rât Sfântul Sinod ca mai întâi unora ca acestora s li se aducă ă ă aminte, prin avocatul prea Sfintei Biserici a Constantinopolului, pentru a ie i din împ r teasca cetate. Iar dac întru acelea i lucruri arş ă ă ă ş st rui neru inându - se, i f r de voia lor prin acela i avocat s seă ş ş ă ă ş ă scoat , i s se întoarc la locurile lor. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16;ă ş ă ă Sinod 4: 5, 10, 20; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

157

În tiin ându - se Sinodul acesta, c unii Clerici i Monahi, neavândş ţ ă ş încredin at lor vreo Bisericeasc ocârmuire, nejudecându - i vrednici spreţ ă ă aceasta Episcopul lor, iar câte odat opri i de împ rt ire fiind ei de c treă ţ ă ăş ă Episcopul, merg în Constant inopol, i mult timp petrecând într - însulş tulbur starea Bisericii, i r zvr tesc casele, ori ale cre tinilor celor ce- iă ş ă ă ş primesc, sau ale Clericilor celor ce le urmeaz lor. Pentru aceastaă porunce te prin acest Canon al s u, mai întâi s li se vesteasc prinş ă ă ă avocatul Bisericii s se duc cu pace din Constantinopol. Iar de st ruiescă ă ă într - aceste lucruri cu neru inare, s se izgoneasc i f r a voi prin însu iş ă ă ş ă ă ş avocatul, i s se duc la locurile lor. Iar care sunt avoca ii, vezi laş ă ă ţ subînsemnarea Canonului al 2- lea al acestuia i Sinod.ş

CANON 24

M n stirile cele odat consfin ite dup socoteala Episcopului, să ă ă ţ ă ă r mâie pentru de- a pururea M n stiri. i lucrurile cele ce se cuvin loră ă ă Ş s se p zeasc , i s nu se mai fac acestea l ca uri lume ti. Iar cei ară ă ă ş ă ă ă ş ş ierta a se face aceasta, s se supun cert rilor celor din Canoane.ă ă ă [Sinod 4: 4; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 i 2: 1; Chiríl: 2]ş

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te ca M n stirile câte au apucat odat a seş ă ă ă

Catierotí (Consfin i), cu socoteala i voia Episcopului locului, (precum maiţ ş înainte am zis la Canon 4 al acestui Sinod), acestea trebuie s r mâieă ă totdeauna M n stiri, i de acum înainte s nu se fac Ob te ti i lume tiă ă ş ă ă ş ş ş ş loca uri. Asemenea i câte lucruri au mi c toare i nemi c toare, trebuieş ş ş ă ş ş ă a se p zi ner pite i neîmpu inate. Iar câ i, de i în i i ei nu le vor faceă ă ş ţ ţ ş ş ş lume ti loca uri, nici vor lua din lucrurile lor, ci vor da voie altora s facş ş ă ă aceasta, ace tia s se fac vinova i cert rilor Canoanelor. i care suntş ă ă ţ ă Ş cert rile acestea? Acelea ce Sinodul al 7- lea le cuprinde în al 13- leaă Canon al s u, pe Clerici adic caterisindu - i, iar pe Monahi, i mirenii aceiaă ă ş aforisindu - i, care au r pit M n stirile i Episcopiile, i leau f cută ă ă ş ş ă Ob te ti loca uri, i nu vor a le întoarce înapoi, pentru a se face iar iş ş ş ş ăş sfin ite, precum au fost i mai - nainte.ţ ş

SIMFONIEIar Canonu 44 al Sinodului al 6- lea nu porunce te numai a nu se faceş

M n stirile Ob te ti i lume ti l ca uri, ci i a nu se da de cineva acesteaă ă ş ş ş ş ă ş ş la oameni lume ti pent ru a le ap ra adic i a le ocârmui. Ci i Canonul 12ş ă ă ş ş al Sinodului al 7- lea opre te de a înstr ina vreun Egumen averileş ă M n stiri. Iar cel al 19- lea al acestuia nu iart a lua vreun Monah lucrurileă ă ă ce au dat M n stirii sale, dac de sine se va duce din ea. Dar i cel al 2- leaă ă ă ş al lui Chiríl voie te s r mâie nere luite Odoarele i averile de la Bisericileş ă ă ş ş ce le au pe ele 164 .

164 Zice îns i cartea 11 din împ r te tile A ez mânturi Titlu 8 A ez mântul 51 (la Fótieă ş ă ă ş ş ă ş ă Titlu 2 Cap 1) „Cele sfin ite au drept Dumnezeiesc, i nu se st pânesc de cineva. Iar lucruţ ş ă sfin it este acela ce s- a afierosit în public.” i iar i A ez mântul al 10- lea Titlu 1 „sfin itţ Ş ăş ş ă ţ lucru este cel ce cu dreptate i prin Preo i s- au afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici iş ţ ş Vase, iar acela ce- l face cineva sfin it cu de la sine putere, nu este sfin it. Deci lucrului celuiţ ţ de acest fel sfin it, i Biserica de va c dea, locul r mâne sfin it. i nu poate cineva, dupţ ş ă ă ţ Ş ă Armenopul, Cartea… Titlul 11, s - l st pâneasc . C cel ce odat s- a f cut sfin it, nuă ă ă ă ă ă ţ înceteaz cândva de a nu fi sfin it. Ci de i A ez mântul 36 Cartea 11 Titlul 7 zice c celeă ţ ş ş ă ă sfin ite când se vor robi de barbari, înceteaz de a fi sfin ite, precum i cel slobod, când seţ ă ţ ş robe te, înceteaz de a fi slobod, iar dup ce sc pat din robie iar i se face sfin ite, aceasta,ş ă ă ă ăş ţ zic, se în elege c înceteaz de a fi sfin ite dup lucrare, nu îns i dup putere; C dupţ ă ă ţ ă ă ş ă ă ă

158

CANON 25

Fiindc oarecare din Mitropoli i, precum despre aceasta ne- amă ţ în tii at, se lenevesc despre p storiile cele încredin ate lor, i întârzieş ţ ă ţ ş Hirotoniile Episcopilor. S- a socotit de c tre sfântul Sinod în curgereaă a trei luni s se fac Hirotoniile Episcopilor, de nu cândva poateă ă neap rat nevoie ar face a se prelungi timpul întârzierii. Iar dacă ă ă (cineva) nu o va face aceasta, s se supun Biserice tilor cert ri. Însă ă ş ă ă venitul Bisericii celei v duvite, s se p zeasc întreg de iconomulă ă ă ă acestei Biserici. [Apostol: 58; Sinod 6: 19; Sinod 1 i 2: 16; Sardichia:ş 11, 12; Cartagina: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Petru: 10]

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, ca Mitropoli ii s nu se leneveasc despreş ţ ă ă

p storiile lor, i s întârzie Hirotoniile Episcopilor celor supu i lor, ciă ş ă ş dup moartea Episcopului celui ce s- a s vâr it, s Hirotoniseasc altă ă ş ă ă Episcop la v duvita Episcopie, în vreme de trei luni. Afar numai, dacă ă ă vreo neap rat nevoie va sili a se prelungi mai mult vremea întârzierii.ă ă (Poate ori de barbari s - a robit Episcopia aceea, ori alt vreun r u i s - aă întâmpla t, i pentru aceasta nu poate cineva a merge acolo.) Iar careş Mitropolit se va lenevi la aceasta, s se fac vinovat cert rilor Canonice ti.ă ă ă ş Rodurile îns , i veniturile lucrurilor Episcopiei aceleia, trebuie s leă ş ă p zeasc iconomul acestora, întregi i nere luite, pân se vor încredin aă ă ş ş ă ţ celui ce are a se Hirotonisi.

putere, de- a pururea sunt sfin ite, i mai ales vasele cel Sfin ite i mi cate. Care i robindu-ţ ş ţ ş ş şse de multe ori î i arat puterea sfin eniei lor ceea ce este întru ele, i cu lucrarea. Precum oş ă ţ ş au ar tat, atât Sicriul lui Dumnezeu, când s- a robit de cei de alt neam, oborând pe idolii lor,ă

i de oareci umplând locurile lor, i pe dân ii r nindu - i la ezut. [1 Împ ra i 5: 9] cât iş ş ş ş ă ş ă ţ ş Vasele cele sfin ite care s- au robit de Babilonieni din Biserica Ierusalimului, omorând peţ Valtasár, pentru c leau întrebuin at ca pe ni te Ob te ti, i nesfin ite. [Daniil 5: 30] Cuă ţ ş ş ş ş ţ toate acestea, ceea ce zice marele Vasilie, este pe cât adev rat, pe atâta mai înfrico at. Că ş ă zice, c ceea ce se va afierosi în Numele lui Dumnezeu, pân atunci are cinste ca un lucruă ă Sfânt, pân ce se p ze te voia lui Dumnezeu într - însul; pentru aceasta i Casa aceea, iă ă ş ş ş Biserica cea din Ierusalim, s- a l sat pustii de Dumnezeiescul Dar, dup Cuvântul Domnului:ă ă «Iat casa voastr se las pustie». Pentru c nu se p zea voia lui Dumnezeu într - însa, adică ă ă ă ă ă Preo ii cei ce slujeau într - însa nu p zeau voia lui Dumnezeu. Cele sfin ite nu poate cineva aţ ă ţ le st pâni, m car de i mul i ani lear fi luat rodurile, dup Titlul 6 al a ez mântului 10.ă ă ş ţ ă ş ă Cele sfin ite nu putem a le avea ca pe ale noastre. Dup a ez mântul 23 Cartea 6, Titlul 1.ţ ă ş ă Dac în mijlocul a dou locuri ob te ti i nesfin ite, se afl loc sfin it, nu se poate faceă ă ş ş ş ţ ă ţ trecere prin locul cel sfin it la cel nesfin it. Dup a ez mântul 14 al Titlului 1. Se opre te aţ ţ ă ş ă ş zidi cineva în loc sfin it, dup a 4- a Institu ie adic întroducerea legilor Titlul 15 Nimeni nuţ ă ţ ă poate a vinde, sau a schimba, sau a d rui, sau amanet a pune M n stirea, unde s- aă ă ă întemeiat jertfelnic, i unde s- au f cut Sfânta Liturghie, i nevoin monahiceasc . i de s-ş ă ş ţă ă Şar face una ca aceasta, nu are t rie, i cel ce a vândut va pierde i pre ul ce a luat, iă ş ş ţ ş M n stirea, ori i lucrul M n stirii ce l- au vândut. i cel ce a cump rat înc asemenea, vaă ă ş ă ă Ş ă ă pierde i pre ul ce a dat, i lucrul ce a cump rat. i pre ul acesta se va da la M n stirile celeş ţ ş ă Ş ţ ă ă de loc, i la Biserica cea de loc. Dup a ez mântul 1 al titlului al 2- lea din Nearale (la Fótieş ă ş ă Titlul 11 Cap 1) Iar a ez mântul al 2- lea al Titlului al doilea din Nearale. (Fótie Titlul 10ş ă Cap 1 i Armenúpol Cartea 3 Titlu 4) Poruncesc c iconomii i epitropii, i ceilal iş ă ş ş ţ chivernisitori ai Bisericilor i ai Sfintelor L ca uri, i Hartulárii, i P rin ii i fii acestora, sş ă ş ş ş ă ţ ş ă nu dea cumva lucru bisericesc ca s - l s deasc , sau s - l orânduiasc , sau i amanet s - lă ă ă ă ă ş ă puie ei, ca s ia bani pentru acestea. Pentru c cei ce lear lua, i banii vor pierde, iă ă ş ş cheltuiala ce vor face pentru a le lucra, i cei ce le vor da, vor pierde împreun cu pre ul ceş ă ţ l- au luat, înc i suma cât au cheltuit cei ce leau lucrat, i banii ace tia se vor daă ş ş ş Dumnezeiescului L ca , al c ruia a fost lucrul. C ci i Biseica c zând locul nu se nesfin e teă ş ă ă ş ă ţ ş nici se vinde.

159

CANON 26

Fiindc în oarecare Biserici, precum neam în tiin at, f r deă ş ţ ă ă iconomi, Episcopii întrebuin eaz Biserice tile lucruri, s - a socotit caţ ă ş toat Biserica ce are Episcop, s aib i Iconom din Clericatul s u, careă ă ă ş ă s iconomiseasc cel Biserice ti, dup socotin a Episcopului s u. Ca să ă ş ă ţ ă ă nu fie f r martori iconomia Bisericii, i din aceasta s se r sipească ă ş ă ă ă lucrurile ace teia i Biserici, i s se pricinuiasc def imare Preo iei.ş ş ş ă ă ă ţ Iar de nu o va face aceasta, s fie supus Dumnezeie tilor Canoane.ă ş [Apostol: 38, 41; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Sinod 1 i 2: 7;ş Cartagina: 34, 41; Gangra: 7; Anghira: 15; Teologul: 10; Chiril: 2]

TÂLCUIREFiindc zice Canonul acesta, c ne - am în tiin at, c în câteva Epárhii,ă ă ş ţ ă

f r de Iconomi Episcopii ocârmuiesc lucrurile Bisericii de sine i, iă ă ş ş precum în i i voiesc. Pentru aceasta s- a socotit de cuviin , ca Episcopulş ş ţă al fiec rei Biserici s aib Iconom, nu din casnicii s i, slugi sau rudenii. Ciă ă ă ă din Clericii s i, iconomisind lucrurile Bisericii, dup socotin a Episcopuluiă ă ţ s u. Ca s nu fie f r martor, unde, i cum, i când, se cheltuiescă ă ă ă ş ş veniturile Bisericii, i din acestea s dea Arhiereul prepus poporului iş ă ş pricin de a- l prih ni, c r u le risipe te pe acestea. Iar Arhiereul care vaă ă ă ă ş face afar de Canonul acesta, s fie vinovat cert rilor Dumnezeie tiloră ă ă ş Canoane. i precum Arhiereul se cuvine a avea Iconom asupra lucrurilorŞ Bisericii, a a i Egumenul se cuvine a avea Iconom asupra lucrurilorş ş M n stiriiă ă 165 .

CANONUL 27

Cei ce r pesc cu nume de c s torie, sau cei ce împreun lucreaz ,ă ă ă ă ă sau împreun se sf tuiesc cu cei ce le r pesc, a hot rât sfântul Sinod,ă ă ă ă de ar fi Clerici s cad din treapta lor. Iar de ar fi mireni s seă ă ă anatematiseasc . [Sinod 6: 92; Anghira: 11; Vasilie: 22, 30, 38, 42, 53]ă

TÂLCUIRECanonul acesta mai aspru ceart pe cei ce r pesc femei pentru a leă ă

lua în împ rt ire de nunt , decât celelalte Canoane care pomenescă ăş ă despre r pirea femeilor. C ci nu numai pe cei ce le r pesc, ci i pe cei ceă ă ă ş lucru au ajutat, i cu sf tuire la acest fel de r pire, de vor fi Clerici, îiş ă ă caterise te, iar de vor fi mireni, s se anatematiseascş ă ă 166 i cu drepta te.ş

165 Însemneaz c Iconomul în tot anul trebuie a da socoteal Episcopului (sau iă ă ă ş Igumenului) despre iconomia lucrurilor Bisericii, sau ale M n stirii. Iar de se va întâmpla aă ă muri mai înainte de a da socoteal , s o dea clironómii lui, dup a ez mântul 42 al titlului 3ă ă ă ş ă din Nearale (la Fótie Titlu 10 Cap 1) iar Maláx în Istoria Patriarhilor zice, c marele Iconomă al averilor, se cade a fi Ierodiacon (sau Presbíter), i când Liturghise te Arhiereul st înş ş ă parte Sfintei Mese purtând stiharul s u. i iind în mâini sfin ita Repíd ; aduce la Arhiereuă Ş ţ ţ ă pe cel ce are a se Hirotonisi. Cerceteaz veniturile i cheltuielile, i toate socotelile averiloră ş ş Bisericii, iind condica i scriindu - le. De 4 ori pe an le înf o eaz Arhiereului; cerceteaz iţ ş ăţ ş ă ă ş poart grij de lucrurile Bisericii ce v duve te, pân ce i se face ei Arhiereu, i la judec iă ă ă ş ă ş ăţ st dea dreapta Arhiereului. Iar Zonará în Istoria lui Isákie Comninó zice: C marele Iconom,ă ă

i skevofílaxul, atunci se rânduia de împ ratul. i Comninó acesta a rânduit s seş ă Ş ă prohirisásc amândoi de Patriarhul.ă166 Aspru pedepse te Sinodul, dar asemenea i politice tile legi pe r pirile Nun ilor, pentruş ş ş ă ţ c este lucru necinstit pricinuitor de r sturnare a case întregi, de ucideri, de tulbur ri, i înă ă ă ş scurt de multe rele. i m car, de am zice, c n sc torii, sau st pânii femeilor r pite, mai înŞ ă ă ă ă ă ă urm s- ar îndupleca a primi nun ile, îns de sil i f r voia lor se înduplec , pentruă ţ ă ă ş ă ă ă necinstele i stric rile, ci mai de multe ori urmeaz mai înainte de nunt , ale fiicelor, i aleş ă ă ă ş

160

Pentru c cel ce le r pe te, poate a pune de pricin c - l îndeamnă ă ş ă ă ă necuviincioasa iubire de muieri, iar cei ce împreun lucreaz , i împreună ă ş ă ajut , nici de o pricin de acest fel se îndeamn , c tre această ă ă ă ă necuviincioas fapt , f r numai de r utatea socotelii lor.ă ă ă ă ă

CANON 28

Pretutindeni hot rârilor Sfin ilor P rin i urmând, i pe Canonulă ţ ă ţ ş cel de curând citit al celor 150 prea de Dumnezeu iubitorilor Episcopi, care s - au adunat în zilele fericitului întru pomenire marelui Teodosie, a celui ce s - a f cut împ rat împ r te tei cet i a lui Constantin Romeiă ă ă ă ş ăţ nove, cunoscându - l; acestea i i noi poruncim i hot râm pentruş ş ş ă Presvía (privilegiile) Preasfintei Biserici, a acestui Constantinopol Romei nove. Fiindc scaunul Romei celei mai vechi, pentru că ă împ r ea cetatea aceea, P rin ii dup cuviin i- au dat Presvíaă ăţ ă ţ ă ţă înaintirii; i cu acesta i chip pornindu - se i preaiubitorii deş ş ş Dumnezeu Episcopii cei 150 cele de o potriv Presvíi le - au dat iă ş preasfântului scaun al Romei celei nove, cu drept cuvânt judecând, că cetatea, ceea ce s - a cinstit cu împ r ie i cu singlit, s dobândească ăţ ş ă ă

i Presvíele cele de o potriv cu împ r teasca cetate Roma cea veche,ş ă ă ă i întru lucrurile cele Biserice ti, ca aceea s se m reasc , a doua dupş ş ă ă ă ă

aceea fiind. i ca pe inguri Mitropoli ii Pontice tei, i Asiane tei, i aŞ ş ţ ş ş ş ş Trachice tei ocârmuiri, dar înc i Episcopii, cei ce sunt barbarice tileş ă ş ş locuri ale ocârmuirilor mai înainte zise, s se Hirotoniseasc de laă ă mai - nainte zisul preasfântul scaun al preasfintei Biserici celei din Constantinopol. Adic fiecare Mitropolit al ocârmuirilor celor maiă înainte zise, împreun cu Episcopii Epárhiei Hirotonisind pe Episcopiiă Epárhiei, precum înva Dumnezeie tile Canoane. Iar Mitropoli iiţă ş ţ ziselor ocârmuiri, s se hirotoniseasc , precum s- a zis, deă ă Arhiepiscopul Constantinopolului, alegerile într- un glas f cându - seă mai - nainte, dup obicei, i la dânsul aducându - se. [Apostol: 34; Sinodă ş 2: 3; Sinod 6: 36]

TÂLCUIREFiindc la acest al 4- lea Sinod s- a citit Canonul al 3- lea al Sinoduluiă

al 2- lea care rânduie te s aib Arhiepiscopul Constantinopoluluiş ă ă privilegiile înaintirei cinstei dup Arhiepiscopul Romei, fiindc aceastaă ă este noua Rom ; pentru aceasta i P rin ii Sinodului acestuia, prin acest ală ş ă ţ lor Canon, înnoiesc i adevereaz pe pomenitul Canon, i acestea i leş ă ş ş pomenesc, i le hot r sc pentru privilegiile acestuia i Constant inopolş ă ă ş Roma nou . C ci, zic ei, precum scaunului Romei celei vechi, pentru c seă ă ă afl într - însa împ r ie, cu drept cuvânt au dat P rin ii Pronómii, a seă ă ăţ ă ţ zice adic întâiu cu rânduiala, între ceilal i Patriarhi. Într - acesta i chip cuă ţ ş aceasta i intire s- au pornit întocmai i cei 150 de prea iubitori deş ţ ş Dumnezeu Episcopi ai Sinodului al 2- lea, i au dat Pronómiile cinstei celeş întocmai i neschimbate, i preasfântului scaun al Romei noi, adic alş ş ă

slujnicilor lor care se r pesc. i pentru c al ii în urm nu le voiesc pe ele. Am zis îns c cuă Ş ă ţ ă ă ă adev rat pentru cuvântul acesta, Canonul acesta i politice tile legi stra nic pedepsesc peă ş ş ş cei ce r pesc femei. Pentru c de ar fi fost pentru supunere sub st pân, iat c i mareleă ă ă ă ă ş Vasilie dup Canonul s u 22 nun ile fetelor celor ce sunt sub st pânire f cute din r pire, va,ă ă ţ ă ă ă s r mâie înt rite cu învoirea p rin ilor lor, precum s- a zis mai sus; iar politice tile legi peă ă ă ă ţ ş nun ile cele din r pire le desleag , m car de i p rin ii celor r pite se vor îndupleca în urmţ ă ă ă ş ă ţ ă ă a le primi, precum am zis.

161

Constant inopolului 167 , judecând a fi de cuviin , fiindc cetatea aceasta,ţă ă s - a cinstit cu împ r ie, i cu Singlít, asemenea ca i Roma, se cuvine aă ăţ ş ş dobândi întocmai cu Roma cea veche i pronómiile cele asemenea, i s seş ş ă m reasc i aceasta ca aceea, în lucrurile cele Biserice ti; cu singură ă ş ş ă osebirea aceasta, c Roma cea mai veche s fie întâi cu rânduiala, iară ă Roma cea nou , s fie a doua cu rânduiala. Pe lâng acestea poruncim iă ă ă ş hot râm, ca s se Hirotoniseasc de la Sfântul Scaun ală ă ă Constant inopolului cel mai sus zis, singuri Mitropoli ii (nu adic iţ ă ş Episcopii cei supu i Mitropoli ilor. C fiecare din ei se Hirotonise te deş ţ ă ş Mitropolitul s u i de Episcopii Epárhiei, precum zice Dumnezeie tileă ş ş Canoane. i mai ales cel al 6- lea al Sinodului 1.) i nu numai a seŞ Ş

167 Pricinile cele mai de c petenie, pentru care s- au dat Canonul acesta, sunt 5, trei adică ă departe (de ceea ce se nume te de noi), iar dou de nevoie i de luat aminte. 1. Fiindcş ă ş ă Canonul 34 Apostolesc porunce te, ca Episcopii fiec rui neam, se cade a avea pe unul întâi,ş ă

i al socoti de Cap; i fiindc Canoanele 6 i 7 ale Sinodului 1 au supus pe toate ocârmuirileş ş ă ş la Episcopul Romei, iar pe altele la al Alexandríei, pe altele la al Antiohíei, i pe altele la alş Ierusalimului, trebuia prin urmare i ocârmuirile Asiei ale Pontului (adic ale M rii Negre), iş ă ă ş ale Traciei cele neatârnate; s aib întâi i cap pe al Constantinopolului i s se supun lui,ă ă ş ş ă ă

i de el s se Hirotoniseasc . Pentru c era învecinat, i mai ales pentru c acest fel deş ă ă ă ş ă obicei a urmat din început. C pe mul i Mitropoli i din ace tia Patriarhii Constantinopoluluiă ţ ţ ş au Hirotonisit. C ci Hrisostom, a Hirotonisit pe Iraclíd al Efésului, i ducându - se la Efés iă ş ş întorcându - se la Constantinopol 13 Episcopi a caterisit. i cel al Agchírei, i Mémnon alŞ ş Efésului (cel ce la Sinodul al 3- lea viteje te a st tut) de cel al Constantinopolului s- aş ă Hirotonisit. Drept aceea i adev rat se vede c este ceea ce am zis mai sus ca o dezlegare laş ă ă nedumerirea în subînsemnarea Canonului 9. i se vede dar c pe Mitropoli ii ocârmuirilorŞ ă ţ acestora îi supune judec ii Patriarhului Constantinopolului, 2. Fiindc i Sinodul 2 în al 3-ăţ ă şlea Canon al s u, a dat pronómii de cinste Patriarhului Constantinopolului, urma înc a i seă ă da i pronómiile st pânirii. 3. C se cuvenea a lua pronómii de st pânire Patriarhulş ă ă ă Constantinopolului, pentru c veneau osebi i Patriarhi i Arhierei spre a se jelui împ ratuluiă ţ ş ă la nevoile lor, i trebuia întâi a se întâlni cu dânsul, aflându- l pe el împreun lucr tor iş ă ă ş ajut tor, i printr - însul s se înf o eze la împ ratul, precum Iustinián vechi obiceiă ş ă ăţ ş ă adeverind, o au rânduit aceasta. Pentru aceasta în Práxa 16 a Sinodului 4 Nunéhi al Laodiceei a zic, când loco iitorii Papei de la Roma se nemul umeau de privilegiileţ ţ Patriarhului Constantinopolului. „Slava Patriarhului Constantinopolului, slav a noastră ă este; fiindc i purt rile de grij ale noastre asupra sa le prime te. 4. Se c dea s iaă ş ă ă ş ă ă pronómiile st pânirii Patrirhului Constantinopolului asupra celor mai de sus trei ocârmuiri.ă Pentru c precum se vede în Práxa 13 a Sinodului 4 mult sminteal a urmat în Efés pentruă ă ă nelegiuitele hirotonii ale lui Stefan i ale lui Vasian, înc i în Asia, i în Pont, i în Traciaş ă ş ş ş asemenea a urmat, unde, murind Episcopii, se întâmpla la alegeri i la hirotonii multeş tulbur ri, f r de ocârmuitori fiind ei, dup Epistolía cea c tre Leon a acestuia al 4- leaă ă ă ă ă Sinod. i între Evnómie al Nicomídiei, i între Anastasie al Niceei, multe gâlcevi s- au f cutŞ ş ă pentru Episcopia Vasilinúpolei. 5. Cea de pe urm , pentru c r ucinstitorul de Dumnezeuă ă ă Discor în tâlh rescul Sinod cel din Efés, a rânduit pe Flavián al Constantinopolului, nu întâi,ă ci al cincilea afar de Canoane, de care lucru s- a mâhnit i Leon al Romei, i loco iitorii lui,ă ş ş ţ în acest al 4- lea Sinod, pentru care l- au i înfruntat pe el. Deci pentru toate pricineleş acestea Sinodul prin acest Canon înnoind pe cel al 3- lea al Sinodului al 2- lea a dat Patriarhului Constantinopolului i pronomiile cinstei de asemenea cu a celui al Romei, careş va s zic Patriarhiceasc dreg tori, i pronómiile cele de o potriv ale st pânirii asemeneaă ă ă ă ş ă ă cu cel al Romei, care sunt cele ale celor trei pomenite ocârmuiri ale Mitropoli ilor. Nu numaiţ din obicei, ci i prin Canon înt rite Hirotonii fiind împrejurul scaunului Constantinopol. Cş ă ă precum cel al Romei are pronómiile cinstei i ale st pânirei, adic dreg torieş ă ă ă Patriarhiceasc , i a st pâni hotarele Apusului, a a i cel al Constantninopolului acelea iă ş ă ş ş ş pronómii le are, adic Patriarhiceasca dreg torie, i a fi încep tor peste mai sus numi iiă ă ş ă ţ Mitropoli i, fiind ei din Hotarele lui. i acestea sunt Biserice tile lucruri, ce le pomene te aiciţ Ş ş ş Canonul, întru care precum cel al Romei se m re te, a a i cel al Constatntinopolului, f ră ş ş ş ă ă vreo deosebire, afar numai de aceasta: c cel al Romei este întâi cu rânduiala, iar cel ală ă Constantinopolului al doilea cu rânduiala. i aceste pronómii ale celui alŞ Constantinopolului, nu numai P rin ii Sinodului acestuia leau înt rit i leau pecetluit, ciă ţ ă ş

i tot Senatul boierilor împ r te ti, de i deputa ii Papei, care m car c mainainte auş ă ă ş ş ţ ă ă prih nit pe Dioscór v zând c se l esc hotarele celui al Constantinopolului, mai au le inată ă ă ăţ ş împotrivindu - se la acestea; drept aceea ar tat min esc papolatrii, zicând: c protíile iă ţ ă ş

162

Hirotonisi Mitropoli ii pomenitelor ocârmuiri, ci i Episcopii cei ce se aflţ ş ă în barbarice tile locuri, care sunt învecinate cu aceste zise ocârmuiri,ş precum cei ce se zic Aláni, se afl i se hot r sc cu ocârmuirea M riiă ş ă ă ă Negre. Iar Ru ii, cu cea a Traciei. Înc pomeni ii Mitropoli i s nu seş ă ţ ţ ă Hirotoniseasc de cel al Constantinopolului, precum însu i va voi i vaă ş ş hot rî, ci alegerile s le fac Sinodul cel de sub dân ii i s le aduc , după ă ă ş ş ă ă ă obicei la Patriarhul Constantinopolului, i el s Hirotoniseasc pe aceea,ş ă ă pent ru care s- ar uni cei ce i- au ales, ori to i, ori cei mai mul iţ ţ 168 .

CANONUL 29

Pe Episcop a- l aduce în treapta Presbíterului este Ierosilíe. Iar dac pe aceia vreo pricin dreapt îi dep rteaz din lucrareaă ă ă ă ă Episcopiei, nici loc de Presbíter a inea le este iertat. Iar dac afar deţ ă ă vreo vinov ie s - au scos din dreg torie, c tre vrednicia Episcopieiăţ ă ă iar i se vor întoarce. ăş

TÂLCUIREÎntr - a patra Práx a Sinodului acestuia al 4- lea este scris (foia 150ă

tom 2 al adun rii Sinoadelor) c Fótie Episcopul Tirului, a jeluită ă împ ratului Marchián, c Evstátie Episcopul Virítului (sau dup al iiă ă ă ţ Evsévie al Tírului; dar cea mai dintâi este i mai adev rat ) a rupt de la Tirş ă ă câteva Episcopii, Vívlon, zic, Vótri, i Trípoli, Ortosiáda, Arcáda, iş ş Antárandul, i pe Episcopii cei de sub dânsul Hirotonisi i stricându - i, înş ţ treapt de Presbíteri i- au pogorâ t. Deci aceast pricin o au înf o at laă ă ă ăţ ş Sinod Singlítul boierilor, la care pricin atât loco iitorii Papei, cât iă ţ ş Patriarhul Constantinopolului, i tot Sinodul r spunzând, au dat Canonulş ă acesta, zicând, c este Ierosilíe (adic jefuire de cele sfinte) a pogorîă ă cineva pe Episcop în treapta i în locul Presbíterului. C ci, dac pentruş ă ă vreo oarecare vinov ie se caterise te, i din lucr rile Arhieriei se scoateăţ ş ş ă cineva, unul ca acesta, nici Preot poate fi, nici a lucra lucrurile Preotului. Iar dac i f r a avea vreo opritoare vinov ie s- a scos din Arhierie,ă ş ă ă ăţ aceasta ca unul ce cu nedrepta te a c zut din dreg toria ce avea, va primiă ă iar i, dup tot cuvântul drept ii, locul s u, i va fi iar i Episcop. Iarăş ă ăţ ă ş ăş Zonará zice, c , a se pogorî cu nedrepta te Episcopul în treapt deă ă Presbíter, este mai mare decât jefuirea de cele sfinte. Fiindc nu jefuie teă ş

i fur ceva sfin it, ci mai mare decât sfin it. Pentru c prin chemareaş ă ţ ţ ă Arhiereului, cu venirea Sfântului Duh i Bisericile, i cele sfin ite, seş ş ţ catierosesc i se sfin esc; i cu adev rat mai mare este cel ce sfin e teş ţ ş ă ţ ş

pronómiile lui, i a se m ri întru lucrurile cele Biserice ti, îi m rturisesc lui însu itş ă ş ă ş pronómion de st pânire întru toat Biserica; adic Monarhiceasca i nep c tuitoareaă ă ă ş ă ă dreg torie. C de ar fi ar tat acestea una ca aceasta, trebuia s o aib aceasta i cel ală ă ă ă ă ş Constantinopolului. Fiindc Patrirhul Constantinopolului, dup Canoane, este de o m sură ă ă ă întocmai i neschimbat a cinstei i a st pânirei, i a m rirei cu ale Pape Romei. Ci dar deş ă ş ă ş ă nu a luat Patriarhul Constantinopolului aceasta cândva din Canoane, apoi dar nici al Romei.

i nici privilegiile Patrirhului Romei, sunt cele ce se zice de Papi ti, ale legiuirii mareleŞ ş Constantin date c tre Silvéstru Episcopul Romei precum ei zic, ca s umble adic cuă ă ă semnele împ r te tei m riri imitând pe Împ ratul. S aib pe capul s u în loc de cunun , caă ă ş ă ă ă ă ă ă un fel de piele prea str lucit . A purta Omofór împ r tesc, i Hlamid Porfir ; iă ă ă ă ş ă ă ş îmbr c minte ro ie; calul împodobit cu podoab i cu toate semnele împ r te ti; iă ă ş ă ş ă ă ş ş împ ratul s - l ie de frâu ca vizitiul, i s se m reasc Clerul Bisericii lui, ca i singlitul, atâtă ă ţ ş ă ă ă ş la îmbr c minte, i la înc l minte, cât i la c l rime.ă ă ş ă ţă ş ă ă168 Însemneaz c Sinodul acesta al 4- lea în práxa 15 a sa a a ezat aceste 30 Canoane. Dară ă ş nu tiu cum nici acest 28, nici cel 29 i cel 30 nu se afl , nici în adunarea Canoanelor f cutş ş ă ă ă de Ioan al Antiohíei, nici în Nomocánonul lui Ioan al Constantinopolului celui din Scolastici, nici în Arabiceasca t lm cire a lui Iosif Egipteanului. Iar în celelalte în toate se afl .ă ă ă

163

decât cele ce se sfin esc. Pentru ce îns Canonul acesta opre te aceastţ ă ş ă fapt , iar cel al 20- lea al Sinodului 6 în locul Presbiterului pogoar , peă ă Episcopul cel ce înva peste hotare f r de voia Episcopului celui de loc?ţă ă ă Vezi deslegarea nedumeririi acesteia la Apostolescul Canon 35.

CANON 30

Fiindc preacucernicii Episcopi ai Egiptului, nu ca luptându - se cuă Catoliceasca Credin , a isc li în Epistolía preacuviosului Arhiepiscopţă ă Leon, de ast dat s - au oprit, ci zicând c obicei este în Egipteneascaă ă ă ocârmuire, afar de socotin a i închipuirea Arhiepiscopului nimic deă ţ ş acest fel a face, i se roag a li se învoi lor pân la Hirotoniaş ă ă Episcopului celui ce are a fi al marei cet i Alexandrénilor; de cuviinăţ ţă s - au socotit de c tre noi i cu iubire de oameni a li se da îng duireă ş ă sau ca dup asemenea chip s r mâie în împ r teasca cetate, pân s -ă ă ă ă ă ăar Hirotonisi Arhiepiscopul marii cet i a Alexandrénilor. A a s deaăţ ş ă chezé i c nu vor ie i din cetatea aceasta, pân ce cetateaş ă ş ă Alexandrénilor va primi Episcop. [Apostol: 20, 34]

TÂLCUIREEste scris în a 4- a Práx a Sinodului acestuia, c dup caterisirea luiă ă ă

Dioscór al Alexandríei, zece (sau 13 dup al ii) Episcopi ai acestuia iă ţ ş Alexandréan, pe Evtíhie, i pe Dioscór acesta, au anatematisi t, i dogmeleş ş lor, nu se înduplec îns a isc li în Epistolía sfântului Léon al Romei, peă ă ă care o au trimis c tre sfântul Flavián al Constantinopolului, (care i stâlpă ş al Ortodoxiei s - a numit, precum am zis) pentru c cuprindea toată ă Ortodoxa cugetare a Credin ei. Nu pentru c se lupt împotrivaţ ă ă Dreptsl vitoarelor Dogme celor cuprinse într - însa, ci pent ru c ziceau,ă ă cum c , au fost obicei la ocârmuirea Alexandríei, ca f r de socoteala iă ă ă ş voia Arhiepiscopului lor, s nu fac nimic de acest fel Episcopii lui. Însă ă ă Arhiereii Sinodului, i acestea zicându - le ei nu - i credeau, ci îi prepuneaş c ar fi de str in socoteal , i c utau s - i cateriseasc . Iar boierii iă ă ă ă ş ă ă ă ş Singlítul, socotind oarece pentru dân ii cu iubire de oameni, au propusş Sinodului, s nu se cateriseasc , ci s li se dea termen s r mâie a a,ă ă ă ă ă ş necaterisi i adic , în împ r teasca cetate, pân ce se va Hirotonisi altţ ă ă ă ă Arhiepiscop al Alexandríei. (C s- a fost caterisit, precum am zis, maiă înainte Dioscór al Alexandríei) la socoteala boierilor, i Sinodul împreunş ă urmând, a hot rât s r mâie a a, i s dea chizé i, c , nu vor fugi dină ă ă ş ş ă ş ă Constant inopol, pân ce se va Hirotonisí Episcop Alexandríei, care aă st tut Apolinárie (pe care l- a mo tenit Protérie) cel ce s- a Hirotonisi tă ş dup Dioscor. (foaia 241 a Tomului 2 al adun rii Sinoadelor.)ă ă

DESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL CINCILEA SINODŞ

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al cincilea Sinod [Sobor], (careş ă se num r al doilea din cele ce s- au f cut în Constantinopol), s - a f cut înă ă ă ă anul 553 în timpul Împ ratului Iustinian întâi, care se în 8 Práxe în limbaă latineasc , dup Dosítei, Cartea 5 Cap 16 din Dodecávivlion. Iar în ceaă ă Elineasc , în cinci Práxe, dup Tomul 2 al Sinodicalelor, foaia 261 i s - auă ă ş adunat la dânsul P rin i în num r 165 între care mai mult str lucea Mináă ţ ă ă la început, apoi dup mo tenire Evtíhie, care au st tut Patriarhi aiă ş ă Constant inopolului. Vighílie al Romei, aflându - se în Constantinopol, nu îns i de fa în Sinod, nici însu i în persoan , nici prin loco iitoriă ş ţă ş ă ţ

164

(precum au urmat i la cel al 2- lea Ecumenic Sinod) înt rind îns Sinodulş ă ă în urm prin în scris ar tare. Apolinárie al Alexandriei, Dómnos ală ă ă Antiohíei. Didím i Evágrie împlinind locul lui Evstóhie al Ierusalimului. iş Ş au anatematisit Sinodul Conscrierile lui Diodór al Tarsúpolei, i ale luiş Teódor al Mopsustíei, dar i pe însu i Teódor acesta, i pe Diodór, dupş ş ş ă Fótie, Codica 18 i dup Práxa Sinodului al 7- lea. Precum se arat i laş ă ă ş foaia 14 a Tomului 1 al Catalogului celui despre tâlcuitorii care mai întâi cugetând dogmele lui Nestórie, leau l sat acestea în scris, i după ş ă moarte (mai ales Teódor al Mopsus tíei, care fiind înv tor al lui Nestórie,ăţă zicea c altul este Dumnezeu Cuvântul, i altul Hristos sup rându - se deă ş ă patimile sufletului, i de pofta Trupului) au anatematisi t i cele conscriseş ş de Fericitul Teodorit asupra celor 12 capete ale sfântului Chiríl 169 , iş Epistolía ceea ce se zice a lui Íva Episcopul Edései c tre Marín Pérsulă 170 au anatematisi t i pe însu i Origén, i pe Didím, i pe Evágrie, i dogmele lorş ş ş ş ş cele urâte; care bârfea, c , sufletele sunt mai - nainte de trupuriă 171 . i cŞ ă sufletele intr dup moartea unui trup într - alt trup; i c munca areă ă ş ă sfâr it. C de demonii au s ia dreg toria cea dintâi a Îngerescului har,ş ă ă ă care au avut; c sufletele au s învieze goale, f r de trupuri; i că ă ă ă ş ă Cere tile trupuri au suflete; înc i alte rele socoteli. Au anatematisi t i peş ă ş ş Ántim Trapezn tíul, care cugeta p gâne tile cuget ri ale Eutíhie, pe Sevír,ă ş ă

i pe Petru al Apamíei, i pe Zóoraş ş 172 . Iar Canoane Sinodul acesta care să priveasc spre Bisericeasca stare, nu au a ezat. Ci numai 14 anatematisiriă ş împotriva pomeni ilor eretici, i altora, i 25 numai împotriva celorţ ş ş origeni ti. Acestea se cuprind în foaia 341 a Tomului al doilea alş

169 Însemneaz c cele conscrise de Teodorít asupra sfântului Chiríl, nu de ob te s- auă ă ş anatematisit. Ca cele ale lui Mopsustíei, i ca Epistolía lui Íva. Ci acele câte ap r socotealaş ă ă cea rea a lui Nestórie, i care cu rea t lm cire arat pe Chiríl eretic. i acestea sunt, precumş ă ă ă Ş dimpotriv zicerile lui Chiríl se arat , c Teodorít zice pe unirea lui Dumnezeu Cuvântuluiă ă ă c tre om sheticéasc (relativ ) i c pe cei ce zic pe unirea acestea c este dup Ipostás îiă ă ă ş ă ă ă anatematise te, fiindc este str in , zice, de Dumnezeie tile Scripturi i de Dumnezeie tiiş ă ă ă ş ş ş P rin i. C unirea cea dup Ipostás este de prisos, i câte altele sfântul Chiríl le surp , iă ţ ă ă ş ă ş hulitoare le socote te. C pe acestea cel ce le laud este anátema. Dar nu s- au anatematisitş ă ă de Sinod i dogma aceasta c Duhul cel Sfânt, nici din Fiul, nici prin Fiul î i are estimea,ş ă ş care întru acelea zice Teodorít. Fiindc dogma aceasta nu a fost a lui Nestórie, ci era, i esteă ş dogm a Catolice tei Biserici. Pentru aceasta, nici Dumnezeiescul Chíril vreodat , niciă ş ă Chelestín Papa scriind c tre Nestórie, nici Ioan al Antiohíei, nici Acáchie al Veríei careă sf tuia pe Nestórie, nici Împ ra ii în Sácrele (decreturile) lor cele asupra lui Nestórie zic, că ă ţ ă Nestórie a hulit în Teologhía Sfântului Duh. Ci numai în pricina întrupe tei iconomiiş precum am zis.170 Am zis, ce se zice, pentru c Chedrinó a a o scrie i Evágrie (foaia 346 a Tomului al 2- leaă ş ş al adun rii Sinoadelor i 347) i mai ales pentru c în Práxa a asea a Sinodului al 7- leaă ş ş ă ş (foaia 85) se zicea adic c s- a scrisa aceasta de Íva, nu au fost îns adev rat c i s- auă ă ă ă ă ş scris de el. Pentru aceasta i P rin ii Sinodului al 4- lea nu pe el l- au anatematisit, ci numaiş ă ţ Epistolía; fiindc prih ne te pe Sinodul cel din Efés, c f r judecat au osândit pe Nestórie,ă ă ş ă ă ă ă c leap d pe cele 12 capete ale sfântului Chiríl, c laud pe Nestórie, i pe Teódor ală ă ă ă ă ş Mopsuestíei, i îl prime te ca pe un sfânt i Dreptsl vitor, i c pe Hristos îl m rturise teş ş ş ă ş ă ă ş Om gol. C i însu i Íva a m rturisit în Sinodul al 4- lea c Epistolía aceasta nu a fost a sa, iă ş ş ă ă ş toate Dreptsl vitoarele Dogme cele împotriva Epistolíei în Sinodul al 4- lea leau m rturisit,ă ă foaia 372, Tomul 2, al Sinodicalelor, i foaia 390.ş171 Pe aceasta proestí a sufletelor, Origén o zicea pricin de proorismós (adic de mai- nainteă ă hot rârea), i de apodokimasíe (adic de a lep d rii). C de au f cut sufletele bun t i înă ş ă ă ă ă ă ă ăţ lumea cea gândit , se prohot reau la împ r ie. Iar de au f cut rele, se lep dau în munc .ă ă ă ăţ ă ă ă Împotriva acestei socoteli scrie Ieroním Epistolía c tre Pammáh i Léon în Epistolia 93 iă ş ş Chiríl al Alexandríei prin 24 de epihírime o surp .ă172 Iar Nicolae Bulgarul în sfin itul Catihísis foaia 133 nu tiu cum zice, c , Sinodul al 5- lea aţ ş ă anatematisit pe Petru Cnaféul care zicea, sfinte f r de moarte cel teai r stignit pentru noi.ă ă ă C nu de Sinodul al 5- lea acela s- a anatematisit, ci cu destui ani mainainte de Sinodul 5 deă Sinodul cel ce s- a f cu în Roma împotriva lui, în vremea lui Félix al Romei i a lui Acáchie ală ş Constantinopolului, i a lui Zínon Împ ratului.ş ă

165

Sinodicalelor.

DESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL ASELEA SINODŞ Ş

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al aselea Sinod [Sobor], (careş ă ş se num r al 3- lea din cele ce s- au f cut în Constantinopol) s - a adunat înă ă ă anul de la Hristos 680 în anii lui Constantin Pogonatului [b rbosului],ă nepotul lui Iráclie, în secretul zeiescului Palát, care se zice Trúl , i seă ş cuprinde în optsprezece Práxe (la foaia 527 a Tomului 2 al Sinodicalelor)

i s - au adunat la dânsul 170 P rin i la num r dup Fótie, Nichífor, Nil,ş ă ţ ă ă Anonimul (Ne numitul), sau dup al i 289 iar c peteniile lor ce auă ţ ă figurarisit mai mult, au fost Gheorghe al Constantinopolului; Teódor iş Sérghie Presbíterii împreun cu Ioan Diaconul, Exárhii lui Agáton ală Romei; Petru Monahul în locul celui al Alexandríei; Gheorghe Presbíterul în locul celui al Ierusalimului. Au fost de fa îns i trei Episcopi în loculţă ă ş celor Apusene ti ce în Roma atunci se adunaser . Iar Sinodul acesta aş ă osândit pe Sérghie, pe Pirr, pe Pávlu, i pe Petru Patriarhiiş Constant inopolului. Pe Onórie al Romei 173 pe Kir al Alexandríei, pe Teódor ce a fost Episcop cet ii Farán dup Zonará i Valsamón, sau c se tr geaăţ ă ş ă ă din Farán, dup Léon al 2- lea al Romei ce scrie c tre împ ratul. Peă ă ă Macarie al Antiohíei, împreun cu tefan ucenicul lui, i pe b trânulă Ş ş ă

173 Toat funia, i toat Ánghira o mi c Latinii (dup proverb), silindu- se a desvinov i peă ş ă ş ă ă ăţ marele lor Pontífic, pe Onórie zic al Romei. i nesuferind a auzi pe cel de dân ii crezut f rŞ ş ă ă de p cat, r ucinstitor i eretic, i de un Ecumenic Sinod anatematisit. Uneori adic , cutează ă ş ş ă ă seme ii a zice, c au gre it acest Ecumenic Sinod, necercetând bine cele ale lui, i f rţ ă ş ş ă ă cercetare osândindu - l. Iar alteori, c Onorie l- a singur Omenirea lui Hristos cuget c seă ă ă ă afl o voie, fiindc toate puterile sufletului se supuneau st pânitoarei Min ii lui Hristos, iă ă ă ţ ş nu era în omenirea lui alta cugetare a Trupului, i alta cugetare a Duhului (desp r ite adicş ă ţ ă precum este în ceilal i oameni) i alt dat , multe altele bârfesc i în de ert gr iesc. Deci,ţ ş ă ă ş ş ă c tre acestea toate, se cuvine a zice, c un Sinod Ecumenic, precum este acesta, esteă ă îndestul în loc de multe zeci de mii de latini, i socoteala i hot rârea lui negre it fiind, seş ş ă ş ă cinste te mai mult decât toate latine tile socotin e gre ite fiind i p c toase. Dar ce zicş ş ţ ş ş ă ă unul? i dou , i trei Sinoade, i nu unul, ci doi, i trei Papi împreun . C nu numai SinodulŞ ă ş ş ş ă ă al 6- lea, ci i cel al 7- lea în Práxa a 6- a pe Onórie împreun l- au osândit; înc i cel ce dupş ă ă ş ă acesta s- a f cut, care i al 8- lea de latini se nume te, pe acesta l- a osândit în Práxa a zecea,ă ş ş dar i Léon al 2- lea pu in în urma sinodului al 6- lea împreun cu Práxele Sinodului al 6- leaş ţ ă

i pe osândirea lui Onórie o au primit. i c tre Avtocrátorul acestea scria: „Anatematisim peş Ş ă afl torii r t cirii celei noi, pe Teódor Faranitul, i pe Onórie, care pe aceasta Apostolească ă ă ş ă Biseric , nu cu înv tura Apostole tei pred ri o str lucea, ci cu spurcata propov duire peă ăţă ş ă ă ă nespurcata Biseric a se spurca au dat voie. i Adrián al 2- lea iar i asemenea zice, că Ş ăş ă scaunul celui al Romei de nimenea se judec ; afar numai de va fi cuvântul pentru eres, iă ă ş pentru aceast pricin Onórie s- a anatematisit. i Papa Agáton scriind c tre împ ratulă ă Ş ă ă Pogonat, de eretic m rturise te pe Onórie. Deci, cum poate cineva a zice c to i P rin ii aiă ş ă ţ ă ţ atâtor Sinoade, i mai ales Léon i Adrián, i Agáton Papii, s- ar fi orbit, i cu nedreptate arş ş ş ş fi osândit pe cel la dân ii drept? Sau cum loco iitorii Patriarhului Romei, cei ce au fost deş ţ fa în Sinod, ar fi t cut, dac Sinodul cu nedreptate a osândit pe Onórie, i nu ar fi prih nitţă ă ă ş ă hot rârea Sinodului. Dar cum i Constantin Împ ratul preacinstitor de Dumnezeu fiind, iă ş ă ş prieten al Bisericii Romanilor, ar fi suferit - o aceasta, care de fa fiind în Sinod a pecetluitţă cu împ r tescul s u inel hot rârea Sinodului, pentru a nu mai putea cineva, s adaoge, sauă ă ă ă ă s scad ? Este dar, este adev rat Dumnezeu, care a gr it prin Sinodul acesta Ecumenic, iară ă ă ă tot omul, i toat aflarea de cuvinte a celor împotrivitori este zadarnic i minciunoase,ş ă ă ş dup Apostolul. Frumoas este îns Dílima (adic propozi ia care se ia în dou chipuri) ceă ă ă ă ţ ă un mare i preaîn elept Dasc l al nostru în vremile acestea, pentru Onórie acestea propuneş ţ ă Papista ilor: „Onórie, ori a fost eretic, ori nu; de a fost, iat se afl Pap gre it în Credin .ş ă ă ă ş ţă Iar de nu a fost eretic, au gre it în Credin Léon i Adrián, i Agáton nedrept pe le ca pe unş ţă ş ş eretic osândindu - l i anatematisindu - l. i a a, ori dintr - o parte, ori dintru alta,ş Ş ş nep c tuirea ceea ce se zice a Papei despre cele ale Credin ei, s- au dezlegat întru a nu fi, iă ă ţ ş las a zice pe Papa Markelín ce s- a f cut închin tor de idoli; pe Livérie ce s- a f cut Arián; peă ă ă Anastásie al doilea ce a ajutat pe Ariéni, i pe al ii nenum ra i gre i i întru Credin .ş ţ ă ţ ş ţ ţă

166

Plihrónie cel cu minte de prunc, care to i ace tia au îndr znit a dogmatisiţ ş ă la Hristos o voie, i o lucrare. i a dogmatisit Sinodul dimpotriv , c celş Ş ă ă unul cu Fa a Domnul nostru Iisus Hristos, dup Întrupare, precum areţ ă dou Firi, a a are i dou Fire ti voi, i dou Fire ti lucr riă ş ş ă ş ş ă ş ă 174

Dumnezeiasc adic voie, i lucrare; i Omeneasc voie, i lucrare,ă ă ş ş ă ş nedesp r i te împreun i neamestecate. Fiindc nici Dumnezeirea, niciă ţ ă ş ă Omenirea; adic amândou firile lui Hristos, nu au r mas f r voie i f ră ă ă ă ă ş ă ă lucrare dup unire. C ci, dac însu irile firilor s - ar fi stricat, care suntă ă ă ş voia, i lucrarea, i negre it i îns i firile împreun cu ele s- ar fi stricat.ş ş ş ş ăş ă C ci toat firea cu fire tile sale însu iri împreun st i este, i f r deă ă ş ş ă ă ş ş ă ă acestea a sta nu poate. i în scurt a zice, a dogmatisit Sinodul acesta, c ,Ş ă în Ipostásul (Fa a) Dumnezeu - omului Cuvântului lucra în fiecare chip cuţ împ rt irea i a unuia, i a altuia, care însu ire o avea. Cuvântul adică ăş ş ş ş ă lucrând aceasta, care este a Cuvântului; iar Trupul s vâr ind, ceea ce esteă ş al Trupului. Precum a dogmatisit adic Sinodul al 4- lea prin Epistolía luiă Léon. C nu a fost însu ire a uneia i aceea i lucr ri, precum zice prea -ă ş ş ş ăîn eleptul Fótie, de a scula pe cel sl b nog, i de a osteni din c l torie, deţ ă ă ş ă ă a învia pe Laz r, i de a l crima pentru el. Dar nici a fost însu ire a uneiaă ş ă ş

i aceea i voi, a cere s treac de la El paharul mor ii, i a o numi iar i peş ş ă ă ţ ş ăş moarte Slava sa, i a voi lucrul cel nevrut. C cele dintâi, era lucrare aş ă Dumnezeirii, iar cele al doilea, lucrare a Omenirii. i dimpotriv voia ceaŞ ă dintâi era a Omenirei, iar cea a doua a Dumnezeirei. Canoane îns i acestă ş Sinod nu au a ezat.ş

DESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL CINCI- ASELEA SINOD,Ş Ş SAU MAI BINE A ZICE, AL ASELEA SINODŞ

174 Fire te se cuvine s zicem voile, i lucr rile lui Hristos, i nu Ipostaticé ti. Pentru c de leş ă ş ă ş ş ă vom zice Ipostatice ti, vom fi sili i s d m i la Sfânta Treime trei voi i lucr ri, fiindc treiş ţ ă ă ş ş ă ă Ipostásuri sunt ale Ei. i precum o voie i o lucrare întru Sfânta Treime se zice i este, a a iŞ ş ş ş ş o fire a ei este, a a i întru Hristos, dou voi, i dou lucr ri zicem, c i firi dou sunt, dinş ş ă ş ă ă ă ş ă care, i întru care, iar mai ales, care el însu i este. Foarte bine înalt gr ie te Dumnezeiesculş ş ă ş Ioan Damaschin i preateologhise te pentru aceste dou voi i lucr ri ale lui Hristosş ş ă ş ă nedesp r ite totodat i neamestecate, înalt zicând: „Un Ipostás fiind Hristos din dou firiă ţ ă ş ă Dumnezeiasc i omeneasc , acestea Dumnezeie te, i acele omene te, acesta i voia i lucraă ş ă ş ş ş ş ş pe cel Dumnezeie ti, i Dumnezeu - b rb te te pe cel omene ti. C , de i ca Dumnezeu voiaş ş ă ă ş ş ă ş pe cel Dumnezeie ti, i ca omul pe cele omene ti, dar îns nici ca Dumnezeu gol voia peş ş ş ă cele Dumnezeie ti, nici ca omul gol, cele omene ti, ce ca Dumnezeu îmb rb it, adicş ş ă ăţ ă înomenit, cu fireasc Dumnezeiasc voie i lucrare, ca Dumnezeu i om acesta i, voia iă ă ş ş ş ş lucra cel omene ti, fire te fiind a voi i a lucra ca omu cel omene ti. C voie te i lucreazş ş ş ş ă ş ş ă cel însu ite amândurora firilor, cu împ rt irea amândurora P r ilor, a Dumnezeirii adicş ă ăş ă ţ ă cu de sine i st pânire i atot st pâne te prin omenirea sa lucrându - le, iar omenirea cu deş ă ş ă ş sine i st pânire, i întru toate Dumnezeie tei sale voi supunându - se, i acestea voindu- le,ş ă ş ş ş care Dumnezeiasca voie voie te a le vrea, pentru unimea Ipostasului. (Din Libélul adicş ă m rturisirea Credin ei, cel pentru dreapta cugetare, ce s- a pov uit adic de Damaschin. iă ţ ăţ ă Ş s- a dat de Ilie Episcopului Petru Mitropolitul Damáscului.)

167

Acest sfânt al cinci- aseleaş 175 sau mai c petenic a zice al aseleaă ş 176

Sinod s- au adunat în faimosul i Împ r tescul Palat din Constantinopolş ă ă care se zice Trúla, în timpul lui Iustinian al 2- lea fiul lui Pogonát, care iş Rinotmít [nas t iet] s - a numit, la anul de la Hristos 691. i au fost P rin iă Ş ă ţ aduna i la num r 227 dup Valsamón i Zonará, iar dup scriitorulţ ă ă ş ă Sinodice tei C rticele 240. Ai c rora c petenii au fost, Pavel alş ă ă ă Constant inopolului; i Vasilie Episcopul Gortínei celei din Crit, i oarecareş ş Episcop al Ravénei, care inea locul celui al Romei, Petru al Alexandríei,ţ Anastásie al Ierusalimului, i Gheorghie al Antiohíei. i s - au adunat acestş Ş Sinod dup Împ r teasca porunc , i pentru cercetarea vreunui osebită ă ă ă ş eres, nu pentru rânduirea Credin ei, cu chip ca din aceasta s ia prilej a seţ ă numi însu it i osebit Sinod, ci pentru a ezare de Canoane trebuincioase,ş ş ş ce privesc spre îndreptarea i bun starea Bisericii. Care sunt acesteş ă urm toare, adeverite de a doua i a patra i a opta Práx a Sinodului al 7-ă ş ş ălea cel Ecumenic, i de întâiul Canon al acestuia. De trei Papi, de Adriánş cel întâi, de Grigorie al doilea, i Inokéntie al treilea, i de Gratián, deş ş Legá ii Papei în Sinodul al 7- lea. De Sinodul cel ce se zice întâi i alţ ş doilea, pomenind pe Canonul 31 al acestuia, întru al 12- lea Canon al s u.ă De Kedrinó, de Ioan Damaskín care zice: „Pip ie hot rârile Sinodului al 6-ă ălea i vei afla acoló must rare. De tâlcuitorii Canoanelor, de Fótie, deş isc liturile cele cu însu i mâna, atât a Împ ratului, cât i a loco iitoriloră ş ă ş ţ celui al Romei, ale Patriarhilor, i ale P rin ilor celor într - însul aduna i. iş ă ţ ţ Ş cuprinz tor a zice, de toat Catoliceasca Biseric , m car de i latinii ceiă ă ă ă ş

175 Pentru multe pricini se zice i este Ecumenic Sinodul acesta. 1. Pentru c în cuvântul celş ă rostitor c tre Iustinian, dar i în Canonul s u al 3- lea Ecumenic se suprascrie. 2. Pentru că ş ă ă Sinodul al 7- lea în a 8- a Práx a sa, i în Canonul 1 al s u Ecumenic îl nume te. Dar înc iă ş ă ş ă ş Adrian al Romei cel întâi în Epistolia cea c tre Tarásie, ce se afl în Práxa a 2- a a Sinoduluiă ă al 7- lea (foaia 748 a adun rii Sinoadelor) împreun cu Sinoadele Ecumenic pe acesta îlă ă num r . 3. Pentru c Canoanele sale legiuie te i rânduie te, nu întru o parte a lumei, ci aă ă ă ş ş ş toat lumea, i în Bisericile cele R s ritene, i în cele Apusene. i anume în Roma, în Africa,ă ş ă ă ş Ş în Armenia în Epárhiile cele ce sunt în Barbária; precum se zice în Canoanele 12, 13, 18, 29, 55, 56. i de râs lucru cu adev rat ar fi, dac Sinodul acesta nefiind Ecumenic, nici ar fi avutŞ ă ă vrednicie de Ecumenic Sinod, s fie legiuit, întru atâtea i atâtea Epárhii. i mai ales să ş Ş ă îmbun t easc Canoane ale multor localnice Sinoade, pentru care vezi la subînsemnarea ală ăţ ă 2- lea al Sinodului acestuia i. 4. Pentru c cei patru Patriarhi ai lumii, au fost de fa în el, iş ă ţă ş cel Romei prin loco itori, i l- au primit, i Bisericile de pretutindeni. Care este înfiin atţ ş ş ţ ă cunoa tere, i haractir recomenduitor al celor Ecumenice. i 5. i cea mai de pe urm ,ş ş Ş Ş ă pentru c se une te în Canoanele sale cu Dumnezeie tile Scripturi, i cu Apostole tile iă ş ş ş ş ş Sinodice tile predanisiri i a ez mânturi, care i aceasta este semn i însu ire celorş ş ş ă ş ş ş Ecumenice, precum am zis în procuvântarea celui 1 Sinod, de nu cumva i aiurea mai cuş deosebire.176 Am zis c cu mai de c petenie cuvânt se nume te Sinodul acesta la al aselea. Pentru c ,ă ă ş ş ă de i tâlcuitorii Canoanelor cei mai din urm , i al ii, uneori, al cinci- aselea pe el îl numesc.ş ă ş ţ ş Fiindc r m i a Sinodului al 5- lea i al celui al 6- lea o au împlinit, a ezând Canoane, adică ă ăş ţ ş ş ă care ajut la Bisericeasca bun stare, pe care acelea nu leau a ezat; cu toate acesta chiar iă ă ş ş cu adev rat acesta, al aselea, i este, i nume te. 1. Pentru c , dup scriitorul Roman înă ş ş ş ş ă ă Prolegómena Sinodului acestuia, Arhiereii cei ce au alc tuit pe cel al 6- lea Ecumenic înă zilele Pogonátului, au alc tuit i pe acesta în zilele lui Iustinian Fiului lui. C 43 de Episcopiă ş ă dup acesta i istoric, ce a fost întru acela, de fa a fost i întru acesta. Se vede îns dină ş ţă ş ă cuvintele Sfântului Tarásie c ar fi fost mai mul i, cele propuse în Sinodul al 7- lea. 2. Pentruă ţ c Sinodul al 7- lea în a patra, i în a opta Práx i în întâiul s u Canon, al aselea pe acestă ş ă ş ă ş Sinod îl nume te. i Adrian cel 1 în Epistolia cea c tre Tarásie, ca cum ar fi fost Canoaneleş Ş ă acestui Sinod ale celui chiar al aselea le prime te (foaia 748 a adun rii Sinoadelor) i c treş ş ă ş ă Carol împ ratul Gáliei scriind, al aselea îl nume te, i sfântul Sinod. i lega ii Papei ca pe ală ş ş ş Ş ţ 6- lea îl adevereaz pe acesta în Sinodul al 7- lea. i Inokéntie al 3- lea prin Canonul 32 ală Ş acestui Sinod zice: „S- au poruncit în Sinodul al 6- lea”. i Gratián în numele chiar al celui alŞ 6- lea pomene te de acesta. i 3. Pentru c Sinodul acesta se potrive te cu cel al 6- lea maiş Ş ă ş mult decât cu cel al 5- lea i c este mai apropiat de acela cu anii, i c asemenea dup loc,ş ă ş ă ă fiindc întru acela i al Trúlei, unde s- au adunat cel al 6- lea acolo s- a adunat i acesta.ă ş ş

168

mai noi le clevetesc pe ele, fiindc must r pe kenotomíile [înnoirile] lor.ă ă Iar întâiul Adrián Papa în Epistolia sa cea c tre Tarásie; aceast vrednică ă ă de laud m rturie pentru Canoanele acestea neau l sat. „Cele de acestă ă ă sfânt al 6- lea Sinod le primesc, împreun cu toate Canoanele; cele ce de elă s - au rosti t cu legiuire i Dumnezeie te.” Întru care se arat . „În oarecareş ş ă scrisori ale cinsti telor Icóane; i adaoge pe tot Canonul 82 al Sinoduluiş acestuia.” (foaia 747 a adun rii Sinoadelor). Iar Papa Grigorie în Epistolíaă cea c tre Sfântul Ghermanó (care st în a patra Práx a Sinodului al 7- lea)ă ă ă pent ru însu i Canonul acesta al acestuia al 6- lea Sinod zice: „Pentruş aceast pricín de prea mare mântuire este adunarea Sinoadelor care cuă ă Dumnezeiesc sfat, au predat Bisericii Capul acesta.” i vezi c sfântŞ ă ă adunare pe Sinodul acesta îl nume te, i c Dumnezeiesc sfat s- au datş ş ă Canoanele acestuia. i îndestul este singur m rturia PatriarhuluiŞ ă ă ă Tarásie, cea pentru Canoanele acestea, a astupa i a îngr di gurile celorş ă potrivnici, iar mai ales m rturia a tot Sinodului al 7- lea care zice a a:ă ş „Oarecare bolind de ne tiin , se smintesc de Canoanele acestea, zicând:ş ţă Oare ale Sinodului al 6- lea sunt? Se tie dar unii ca ace tia, cum cş ş ă sfântul i marele Sinod al 6- lea în timpul lui Constantin s- a adunatş împotriva celor ce ziceau o lucrare i o voie întru Hristos. P rin ii aiş ă ţ c ruia Sinod, pe eretici i- a anatematisi t, i Ortodoxa Credin înt rindu -ă ş ţă ăo, s - au dus pe la casele lor în al 14 an, al lui Constantin. Dup aceastaă îns … ace tia i P rin i împreun adunându - se în zilele lui Iustinian fiulă ş ş ă ţ ă lui Constantin, Canoanele cele mai înainte ar tate leau a ezat; i nimeniă ş ş pent ru acestea nu se îndoiasc . C cei ce au isc lit în zilele lui Constantin,ă ă ă ace tia i i în zilele lui Istinian în hârtia aceasta au isc lit, precum se faceş ş ş ă ar tat din potrivirea cea neschimbat a isc liturilor însu i a mâinilor lor.ă ă ă ş C se cuvine lor Sinod Ecumenic ar tând, a a eza i Canoanele Biserice tiă ă ş ş ş (Práxa 4 a Sinodului al 7- lea foaia 780 a Tomului al 2- lea al adun riiă Sinoadelor). Într - aceast a 4- a Práx a Sinodului al 7- lea este scris, c s -ă ă ăau citit în Sinodul al 7- lea însu i hârtia acea întâi scris , întru care auş ă isc lit P rin ii Sinodului acestuia al 6- lea. Iar Petru al Nicomidiei a zis, că ă ţ ă avea i alt Carte, care cuprindea Canoanele acestuia al 6- lea Sinod.ş ă

CELE 102 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI I ECUMENICULUI AL 6-ŞLEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Rânduial prea bun este celui ce începe fiece cuvânt i lucru, deă ă ş la Dumnezeu începe, i la Dumnezeu a încheia, dup Teologhicesculş ă grai. Drept aceea aceea i buna cinstire propov duindu - se de noiş ă acum luminat. i Biserica, întru care Hristos a pus temelia aceasta seŞ preaîntinde, neîncetat crescând i sporind, ca cedri Libanului; i acumş ş f când noi început sfin itelor Cuvinte, hot râm cu Dumnezeie scul Dară ţ ă a fin nekenotomisit [ne înnoit ] i nestr mutat Credin a ceaă ă ş ă ă ţ predanisit nou , atât de însu i v z torii i slujitorii Cuvântuluiă ă ş ă ă ş ale ilor de Dumnezeu Apostoli. Dar înc i de cei 318 sfin i i ferici iş ă ş ţ ş ţ P rin i, cei în Niceea aduna i, în zilele lui Constantin celui ce a fost ală ţ ţ nostru împ rat, împotriva lui Arie celui r ucinstitor, i împotrivaă ă ş p gâne tei religii sau mai potrivit a zice a eteroteíei (a str ineiă ş ă Dumnezeiri) celei de dânsul dogmatisite. Care P rin i cu unită ţ ă socotin a Credin ei pe Ofiin a Dumnezeie tii încep toarei Firi aţ ă ţ ţă ş ă celor trei Ipostasuri o au descoperit nou i o au înt rit, nel sând locă ş ă ă

169

a se ascunde sub obrocul necuno tin ei. Ci ar tat înv ând pe ceiş ţ ă ăţ Credincio i cu o închin ciune a se închina Tat lui, i Fiului, iş ă ă ş ş Sfântului Duh. i socoteala nepotrivitelor Trepte a DumnezeiriiŞ stricându - o i zmulgându - o, i juc riile cele prunce ti din nisipş ş ă ş alc tuite de c tre eretici împotriva Drepteisl viri oborânsu - le iă ă ă ş r sturnându - le. A i derea i Credin a cea propov duit în zileleă ş ş ş ţ ă ă marelui Teodósie fostului nostru împ rat, de c tre cei 150 sfin iă ă ţ P rin i aduna i; în îns i împ r teasca cetate, o înt rim,ă ţ ţ ăş ă ă ă Teologhice tile glasuri înbr o ându - le, i pe spurcatul Machedónieş ăţ ş ş împreun cu cei întâi vr jma i ai adev rului izgonindu - l, careă ă ş ă obr znice te au îndr znit a socoti pe St pânitorul, ca pe un rob, iă ş ă ă ş rupe pe Unimea cea nerupt tâlh re te voind, ca s nu fie deplinită ă ş ă ă Taina n dejdii noastre. Cu spurcatul acesta ce a turbat împotrivaă adev rului, i pe Apolinárie înv torul [tainicul] r ut ii împreună ş ăţă ă ăţ ă osândindu - l, care a bârfit p gâne te c Domnul a luat trup nemintit iă ş ă ş neînsufle it, de aici i acesta socotind c nedeplinit va fi nouţ ş ă ă ă mântuirea. Dar înc i înv turile cele a ezate de purt torii deă ş ăţă ş ă Dumnezeu P rin i, cei aduna i în cetate Efesénilor mai întâi în zileleă ţ ţ lui Teodósie fiul lui Arcádie fostului nostru împ rat, ca pe o înt rireă ă nerupt a bunei cinstiri, le pecetluim, un Hristos pe Fiul luiă Dumnezeu i întrupat propov duindu - l, i pe Preacurata Purureaş ă ş Fecioara care f r s mân l- a N scut pe El, chiar i cu adev rat deă ă ă ţă ă ş ă Dumnezeu N sc toare socotindu - o, i pe bârfitoarea lui Nestórieă ă ş desp r ire, ca pe mutat de la Dumnezeiasca soart izgonindu - o, careă ţ ă ă om deosebit, i Dumnezeu deosebit, pe unul Hristos îl dogmatisea, iş ş Iudaiceasca p gân tate o înnoia. Dar i credin a ca stilografisită ă ş ţ ă (descris ) a celor 630 de P rin i de Dumnezeu ale i în Mitropoliaă ă ţ ş Calcedonienilor în zilele lui Marchian fostul i acestuia al nostruş împ rat, Ortodoxe te înt rim. Care pe Unul Hristos Fiul lui Dumnezeuă ş ă din dou firi împreun alc tuit, i întru acestea i amândou firileă ă ă ş ş ă sl vit, cu mare i înalt glas marginilor lumii o a dat; i pe Evtíhie celă ş ş cu mintea de art , care hot ra c Taina cea mare a Iconmiei cu p rereş ă ă ă ă s - a s vâr it, ca pe o spurc ciune oarecare i lep d tur din sfin iteleă ş ă ş ă ă ă ţ îngr diri ale Bisericii l- au lep dat, i împreun cu acesta i pe Dioscóră ă ş ă ş

i pe Nestórie, acela, al desp r irii, iar acesta, al amestec trii fiindş ă ţ ă ap r tori i ajut tori, pe cei din diametrul (cu totul) c zu i întruă ă ş ă ă ţ aceea i pr pastie a p gân t ii, i a pieirii i a ateíei (nedumne ze irii).ş ă ă ă ăţ ş ş Dar i glasurile cele binecinstitoare ale celor 165 purt tori deş ă Dumnezeu P rin i întru aceast împ r teasc cetate, aduna i în timpulă ţ ă ă ă ă ţ lui Iustinian fericitului întru aducere aminte fostului nostru împ rat,ă le cunoa tem ca de Sfântul Duh gr it, i pe urma ii no tri îi înv m.ş ă ş ş ş ăţă Care pe Teodor al Mopsuéstiei înv torul lui Nestórie, pe Origen, peăţă Didím, i pe Evágrie, pe cei ce au repl smuit Eline tile mitopiíi (sauş ă ş faceri de basme), i perioade i schimb ri ale oarec rora trupuri iş ş ă ă ş suflete, neau închipuit cu n lucirile min ii i cu visuri, i despreă ţ ş ş reînvierea mor ilor p gâne te hulind. Cele scrise de Teodorítţ ă ş împotriva dreptei Credin e, i a celor 12 Capete ale fericitului Chiríl,ţ ş

i Epistolía ceea ce se zice a lui Íva, Sinodice te leau anatematisit iş ş ş le - au lep dat. i Credin a, cea de Sfântul Sinod al 6- lea de curândă Ş ţ adunat întru aceast împ r teasc cetate, în zilele fericitului întruă ă ă ă aducere aminte Constantin fostului nostru împ rat, care mai mult aă primit t rie, prin cele ce binecinstitorul de Dumnezeu împ rat cuă ă pece i a înt rit tomurile (scrisorile) acestui Sinod, spre asigurarea ceaţ ă

170

întru to i vecii. i iar i m rturisim a p zi neatinse i nestricat , ceeaţ Ş ăş ă ă ş ă ce al a înv at l murit cu iubire de Dumnezeu, înv ându - ne a sl viăţ ă ăţ ă dou fire ti voi, i dou fire ti lucr ri la întrupeasca iconomie a unuiaă ş ş ă ş ă Domnului nostru Iisus adev ratului Dumnezeu, iar pe cei ce peă dreapta dogm a adev rului o au strâmbat, i o voie i o lucrare întruă ă ş ş unul Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe popoare a crede au înv at, cu hot rârea bunei cinstiri de Dumnezeu osândindu - i, peăţ ă Teódor zicem al cet ii Farán, pe Kir al Alexandríei, pe Onórie alăţ Romei, pe Sérghie, pe Pirr, pe Pavel, i pe Petru care în aceasta deş Dumnezeu p zit cetate au preseduit, pe Macárie fostul Episcop ală ă Bisericii Antiohénilor, pe tefan ucenicul lui, i pe Polihrónie cel f rŞ ş ă ă de minte (anatematisindu - i); de aici neatins fiind ob tescul Trupul luiş Hristos Dumnezeului nostru, i în scurt a zice: Legiuim cu ale tuturorş B rba ilor celor ce au fost bun încuviin area Bisericii lui Dumnezeu,ă ţ ă ţ care au fost lumin tori în lume, Cuvântul vie ii iindu - l, Credin a a oă ţ ţ ţ p zi adev rat [Filipeni 2: 15, 16], i pân la sfâr itul veaculuiă ă ă ş ă ş necl tit a r mâne, i Conscriptele i Dogmele lor cele de Dumnezeuă ă ă ş ş predanisite. Lep dând i noi, i anatematisind pe to i, pe care i- aă ş ş ţ lep dat i i- a anatematisit ( i ei), ca pe vr ma ii adev rului, i careă ş ş ăş ş ă ş au înt râtat cele de arte împotriva lui Dumnezeu, i nedreptate auă ş ş cugetat spre în l ime. Iar dac cineva dintre to i nu vor ine i nu voră ţ ă ţ ţ ş îmbr i a prozisele Dogme ale bunei cinstiri de Dumnezeu, i nu vorăţ ş ş sl vi, i nu vor propov dui a a, i s - ar apuca a me te ugi împotrivaă ş ă ş ş ş ş acestora, fie anatema, dup hot rârea cea acum a ezat de c treă ă ş ă ă proar ta ii sfin ii i ferici ii P rin i, i din cre tinescul Catalogul, caă ţ ţ ş ţ ă ţ ş ş un str in s se scot i s cad . C noi nici a se adaoge, nici iar i a seă ă ă ş ă ă ă ăş scoate dup cele mai înainte hot râte, nicidecum am socotit, sau niciă ă m car dup oricefel de cuvânt am putut.ă ă

TÂLCUIRECanonul acest întâi nici de Zonara, nici de Valsamón s- a tâlcuit.

Fiindc nu este alt , f r numai o înscurt cuprindere atât a Dogmelor, iă ă ă ă ă ş a hot rârilor Credin ei a sfintelor i Ecumenicelor ase Sinade, celor ce s-ă ţ ş şau f cut mai înainte de acesta Sinod, i de ereticii aceia, împotriva c roraă ş ă fiecare din acestea s- au adunat. Cât i a timpurilor i a locurilor, în care,ş ş

i la care s- au f cut, i nu numai repetuire, ci i pecetluire a Dogmelorş ă ş ş acestora. Drept aceea noi urmând însu i acestor tâlcuitori, hot rârile iş ă ş Dogmele acestor zise Sfinte Sinoade, i timpurile i locurile, dar i peş ş ş ereticii împotriva c rora fiecare din acestea s- au adunat, trimitem peă cititori s le afle mai pe larg la începuturile Canoanelor ale fiec rui Sinod.ă ă Ca nu cele acolo zise, în zadar aici s le mai zicem. Oarecare ziceri numaiă le vom ar ta mai descoperit, care nu sunt atât lesne în elese de cei pro ti.ă ţ ş Deci f când început Canonul acesta de la zicerea Teologului Grigorie, careă zice: C prea bun rânduial este, ca tot cel ce va s înceap orice cuvântă ă ă ă ă

i lucru, s - l înceap de la Dumnezeu, i s sfâr easc la Dumnezeu.ş ă ă ş ă ş ă Hot r te s r mâie nekenotomisí t i nestr muta t Credin a cea dreapt ,ă ăş ă ă ă ş ă ă ţ ă atât de sfin ii Apostoliţ 177 , cât i de P rin ii Sinodului întâi, (care iş ă ţ ş

177 Unii vor c sfin ii Apostoli când au fost s se despart , i s mearg la propov duire înă ţ ă ă ş ă ă ă anul 44; au f cut adunare prea mare, i vrednic de cuvânt (precum mainainte am zis) înă ş ă care i Símbol al Credin ei au alc tuit, i aduc martori la aceasta pe mul i din Apuseniiş ţ ă ş ţ P rin i, c Símbolul acesta este al Apostolilor. Precum i câ iva din Teologii cei mai noi aiă ţ ă ş ţ no tri, aduc din acesta m rturii la oarecare din Teologice tile lor ziceri; care poateş ă ş însemneaz , i predanisita de Apostoli Credin , ce pomene te aici Canonul. Dar fiindcă ş ţă ş ă preasfântul i preaîn eleptul Marcu al Efésului, pentru Símbolul acesta îndestul a r spunsş ţ ă

171

Eteroteíe [str in dumnezei re]ă ă 178 , sau mai bine a zice politeía [multa dumnezeire] o au stricat, i Deofiin , adic pe Sfânta Treime o auş ţă ă propov duit c este de una i aceea i Fiin i Fire) i de P rin ii Sinoduluiă ă ş ş ţă ş ş ă ţ al doilea (ale c rora Teologhice ti glasuri P rin ii acestui Sinod zic c leă ş ă ţ ă îmbr i eaz . Iar acestea sunt acelea ce s- a adaos de al doilea Sinod înăţ ş ă Símbolul Credin ei, la Teolgía Sfântului Duh. C , pe lâng aceea ce era, iţ ă ă ş întru Duhul Sfânt, de cele întâi Sinod zice, acest al 2- lea a adaos, Domnul, de via F c torul, care din Tat l se purcede, i împreun cu Tat l i cuţă ă ă ă ş ă ă ş Fiul este închinat, i Sl vit, care a gr it prin Prooroci) i de P rin ii celui alş ă ă ş ă ţ 3- lea i al 4- lea i al 5- lea i al 6- lea Sinod. i în scurt a zice, ş ş ş Ş P rin iiă ţ Sinodului acestuia legiuiesc s r mâie adev rate, i pân la sfâr itulă ă ă ş ă ş veacului necl tite, Credin a, i Dogmele cele de Dumnezeu predanisite aleă ţ ş tuturor sfin ilor, care au str lucit în Biserica lui Dumnezeu , i au st tu înţ ă ş ă lume ca ni te lumin tori i de via d t tori. i împreun anatematisesc iş ă ş ţă ă ă Ş ă ş ei pe to i vr ma ii adev rului, adic pe ereticii aceia pe care i- auţ ăş ş ă ă anatematisi t i sfin ii aceia P rin iş ţ ă ţ . Hot rând i aceasta, c nici tiu, dară ş ă ş nici pot dup oricare chip a ad ogi ceva, sau a sc dea din Dogmele acelor.ă ă ă Dar i oricare nu ine Dogmele bunei cinstiri ale prozi ilor sfin ilorş ţ ş ţ P rin i, nici le cuget cu mintea, nici le propov duie te cu limba, ci seă ţ ă ă ş apuc a se împotrivi acestora, aceasta zic ei, s fie anatema, i dină ă ş catalogul cre tinilor s se lepede, i s se taie ca un m dular putred iş ă ş ă ă ş str in (de la trupul Bisericii al c ruia Capul este Hristos).ă ă

CANON 2

Au socotit îns Sfântul Sinodul acesta i aceasta, preabine i preaă ş ş cu sârguin , ca i de acum înainte s r mâie adev rate, i înt riteţ ă ş ă ă ă ş ă spre vindecarea sufletelor i t m duirea patimilor, Canoanele cele deş ă ă sfin ii i ferici ii P rin i cei mai - nainte de noi primite i înt rite, darţ ş ţ ă ţ ş ă înc i predanisite nou în numele sfin ilor i sl vi ilor Apostoli 85 laă ş ă ţ ş ă ţ num r. Fiind îns c întru aceste Canoane se porunce te s primimă ă ă ş ă noi, a ez mânturile cel prin Clíment ale acestor sfin i Apostoli, careş ă ţ în unele din vechi de c tre cei de str in sl vire pentru v t mareaă ă ă ă ă ă Bisericii, oarecare neadev rate i str ine de Evsévie (bunacinstire) s -ă ş ăau vârât, frumuse ea cea de bun cuviin a Dumnezeie tilor Dogmeţ ă ţă ş înnegrindu - o, lep darea A ez mânturilor celor de acest fel potrivit oă ş ă am f cut spre zidirea i asigurarea Cre tine tii turme. Nicidecumă ş ş ş judecând noi a fi primite ne terile eretice ti minciuno - cuvânt ri, iş ş ă ş ale al tura cu adev rata i întreaga înv tura a Apostolilor. Pecetluiă ă ş ăţă îns i pe celelalte toate sfin ite Canoane a ezate de sfin ii i ferici iiă ş ţ ş ţ ş ţ P rin ii no tri. Adic ale celor 318 sfin i P rin i aduna i la Nicéea, i aă ţ ş ă ţ ă ţ ţ ş celor în Anghira, dar înc i a celor Neocesáreea. A i derea i aleă ş ş ş ş celor în Gángra. Pe lâng acestea îns i a celor în Antiohía Síriei. Dară ă ş îns i ale celor în Laodíceea Frígiei. Înc i ale celor 150 ce s - auă ş ă ş adunat întru aceasta de Dumnezeu p zit împ r teasc cetate. i aleă ă ă ă ă Ş

latinilor în Florén a zicând: „Noi nici am v zut Símbol al Apostolilor.” Precum scrie Silvéstruţ ă marele Eclesiárh Cartea 6, cap 6. Pentru aceasta predanisita de Apostoli Credin aici seţă în elege, sau ce neînscris i prin glas predanisit de Apostoli perilípsis (adic în scurtţ ş ă ă cuprindere) a Dogmelor Credin ei, sau Credin a ceea ce din Sfintele Evanghelii, i dinţ ţ ş Apostole tile Epistolíi, sau i din a ez mânturi se adun , adic Dogmele Credin ei. Se vedeş ş ş ă ă ă ţ îns c se cuprinde Símbolul acesta în Apostole tile a ez mânturi (în Cartea 7 Cap 42).ă ă ş ş ă178 Etiroteía lui Arie a fost, fiindc , altul zice pe Dumnezeu Tat l, i altul pe Fiul. C pe Tat lă ă ş ă ă îl zicea a fi nezidit, iar pe Fiul Zidire, i prin urmare, pe Tat l mai mare, iar pe Fiul mai mic,ş ă

i aceasta este socoteala nepotrivitelor trepte. Ce o zice aici Canonul, c o au stricat întâiulş ă Sinod.

172

celor 200 ce mai întâi s - au adunat în Mitropolia Efesénilor. i ale celorŞ ase sute treizeci sfin i i ferici i P rin i în Calcedón aduna i.ş ţ ş ţ ă ţ ţ

A i derea ale celor în Sardíkia. Înc i ale celor în Cartagína. Dar îns ,ş ş ă ş ă înc i ale celor acum a doua oar întru aceast de Dumnezeu p zită ş ă ă ă ă

i împ r teasc cetate aduna i în zilele lui Nectárie întâiului ez torş ă ă ă ţ ş ă [presedént] al împ r te tei cet ii acesteia, i a lui Teófil celui ce aă ă ş ăţ ş fost Arhiepiscop Alexandríei. Dar i ale lui Dionísie fostuluiş Arhiepiscop al marei cet i Alexandriei. i ale lui Petru fostuluiăţ Ş Arhiepiscop al Alexandríei i Mucenicul. i ale lui Grigorie fostuluiş Ş Episcop al Neocesáreei de minuni f c tor, ale lui Atanásieă ă Arhiepiscopul Alexandríei, ale lui Vasilie Arhiepiscopul Chesáriei Capadocie, ale lui Grigorie Níssis, ale lui Grigorie Teologul, ale lui Amfilóhie Episcopul Icónie, ale lui Timotéi Arhiepiscopul marei cet iăţ Alexandríei celui mai dinainte, ale lui Teófil Arhiepiscopul Alexandríei, ale lui Kiríl Arhiepiscopul Alexandríei, i ale lui Ghenádieş fostului Patriárh al de Dumnezeu p zitei i împ r te tei cet iiă ş ă ă ş ăţ ace tia. Dar înc i Canonul cel a ezat de Ciprián fostul Arhiepiscopş ă ş ş al rii Áfrorilor [Carhidón] i Mucenicul, i de Sinodul s u, careţă ş ş ă numai în locurile mai înainte zi ilor mai întâi ez tori, dup obiceiulş ş ă ă cel predanisit lor au st pânit. i nim nui s - i fie slobod a prefaceă Ş ă ă Canoanele cele mai înainte ar tate, sau a le strica, sau altele afar deă ă Canoanele care ne stau înainte a primi, alc tuite de oarecare iă ş minciuno - suprascriere ale celor ce s - au apucat c cârcium rească ă ă adev rul. Iar dac cineva se va prinde kenotomisínd [înnoind] vreună ă Canon din cele zise, sau apucându - se ar r sturna, vinovat va fi după ă Canonul cel de acest fel, a primi certarea precum acela i Canonş înva , i prin acela i întru ceea ce gre e te a se vindeca. [Apostol: 75;ţă ş ş ş ş Sinod 4: 1; Sinod 7: 1]

TÂLCUIREFiindc în fiecare Sinod, i mai ales în cele Ecumenice, i hotar seă ş ş

f cea, înl untru c ruia se cuprindeau Dogmele Credin ei, i Canoane seă ă ă ţ ş scriau, întrebuin ând ele spre buna stare a Bisericii, i spre bunaţ ş rânduial . Pentru aceasta i Sinodul acesta, dup ce în Canonul s u celă ş ă ă întâi a pecetluit, i a înt rit hotarele Credin ei Sfintelor Sinoade celorş ă ţ Ecumenice, acum întru acest al 2- lea pecetluie te, i înt re te iş ş ă ş ş Canoanele. 1. Pe cele 85 la num r ale Sfin ilor Apostoli, pe care zice, c iă ţ ă ş P rin ii cei mai înainte de dânsul leau primit, i leau înt rit. (Că ţ ş ă ă Apostole tile A ez mânturi cele prin Clement, fiindc de cei de str ineş ş ă ă ă socoteli s - au neteisít (s- au stricat) în oarecare p r i, pentru v t mareaă ţ ă ă Bisericii, le leap d pentru siguran a cre tinilor. Îns precum acesteaă ă ţ ş ă ast zi se afl timp rite, mie mi se pare c nici o necuviin i neteisireă ă ă ă ţă ş cuprind ele. i vezi pentru dânsele în Apostolescul Canón 85). 2. Ale celorŞ 4 Ecumenice Sinoade. 3. Pe ale Sinoadelor celor locale anume 179 . 4. Pe ale sfin ilor P rin i în parte anume. Ad ogând Sinodul, c nu este iertatţ ă ţ ă ă

179 Se osebesc oarecare Canoane ale unor localnice Sinoade, care nu s- au pecetluit (adic nuă s- au înt rit) atâta, pe cât s- au îndreptat, sau mai bine a zice s- au îmbun t it de c treă ă ăţ ă Sinodul acesta. Precum cel al 4- lea de c tre cel al 33- lea al acestuia. Cel al 10- lea ală Neocesáreei de c tre cel al 16- lea, cel al 48- lea al Cartagíne de cel 29 al acestuia. i alteleă Ş asemenea de c tre altele. Însemneaz îns c Canoanele Postinicului, de i de Canonulă ă ă ă ş acesta nu se pomenesc (nu tiu pentru care pricin , poate pentru pogor mântul ce fac) însş ă ă ă s- au primit de toat Biserica. i vezi la Prolegómena Postnicului. Asemenea s- au primit deă Ş Biseric i Canoanele ce în urm s- au f cut ale sfântului Nichifor, i Canonice tileă ş ă ă ş ş întreb ri- r spunsuri cele f cute în zilele lui Nicolae Patriarhului.ă ă ă

173

nim nui, pe toate Canoanele cele mai înainte ar tate, ori a le strica, ori aă ă nu le primi, ori altele în locul acestora minciuno - suprascrise a primi. Iar de s- ar ar tat cineva c se apuc a strica, sau a surpa vreun Canon dină ă ă acestea, acela s ia certarea ce o cuprinde acele Canon, pe care stric , sauă ă îl surp . Adic de cuprinde i hot r te Canonul aforisire sau caterisire,ă ă ş ă ăş sau anátema, acestea s le ia i cel ce îl stric , sau îl surp pe Canon; ca să ş ă ă ă tocmeasc gre eala sa, din însu i Canonul acela, întru care a gre ită ş ş ş 180 .

CANON 3

Fiindc binecinstitorul i iubitorul de Hristos împ ratul nostru, aă ş ă rostit c tre sfântul acesta Ecumenicul Sinod, c cei ce se num r înă ă ă ă Cler, i dau pe cele Dumnezeie ti altora s fie cura i i liturghisitoriş ş ă ţ ş neprih ni i, i vrednici de Jertfa cea în eleas a marelui Dumnezeu,ă ţ ş ţ ă care i Arhiereu i Jertf , i a cur i cele puse asupra lor dinş ş ă ş ăţ nelegiuitele nun i. Pe lâng aceasta îns , cei ai Preasfintei Biserici aţ ă ă Romanilor, propunând s se p zeasc Canonul scump t ii; iar ceiă ă ă ă ăţ supu i scaunului p zitei de Dumnezeu i împ r te tei cet ii acesteia,ş ă ş ă ă ş ăţ (voind a se p zi) cel al iubirii de oameni i al milostivirii, întru una peă ş amândou unindu - le p rinte te împreun i cu iubire de Dumnezeu,ă ă ş ă ş ca nici blânde ea s fie slab , nici s l s m în sprit împetro erea. iţ ă ă ă ă ă ă ă ş Ş mai ales c derea din ne tiin ce a trecut la nu pu in mul ime deă ş ţă ţ ă ţ b rba i. Socotim c cei ce au trecut la a doua Nunt , i pân laă ţ ă ă ş ă cincisprezece a trecutei luni ianuarie, al trecutului Indictión, a anului

ase mii o sut nou zeci i nou , robindu - se p catului, i nealegândş ă ă ş ă ă ş mai bine a se sp la de acesta, s se supuie Canonice tei caterisiri. Iară ă ş cei ce de acest fel de patim a Nun ii a doua se curprinse - se, i maiă ţ ş înainte de cuno tin a noastr cunoscând folosul, i r ul de sine iş ţ ă ş ă ş t indu - l, i departe au gonit împreunarea aceasta str in iă ş ă ă ş neadev rat . Sau i ale c rora muierile cel de a doua nunt acum s- auă ă ş ă ă s vâr it, sau i ei au c tutat spre întoarcere, de iznoav înv ându - seă ş ş ă ă ăţ întreaga în elepciune, i de nelegiuirile lor degrab p r sindu - se, oriţ ş ă ă presbiteri, ori Diaconi întâplându - se a fi. Ace tia au socotit Sinodul aş conteni despre toat Ieraticeasca Liturghie, adic despre lucrare, dară ă sub cuvânt la o hot rât vreme fiind certa i. Iar de cinstea ederii iă ă ţ ă ş ş a st rii s se împ rt easc , îndestulându - se cu înainte ederea, iă ă ă ăş ă ş ş plângându - se Domnului, ca s li se ierte nelegiuirea cea din ne tiin .ă ş ţă C a binecuvânta pe altul, cela ce este dator a- i griji ranele sale, esteă ş lucru nepotrivit. Iar cei ce s - au împreunat adic cu o singur femeie,ă ă

180 Iar care este Sinodul cel a doua oar adunat în Constantinopol în zilele lui Nectárie,ă pentru care zice Canonul acesta? Vezi- l dup cel în Sardíchia. Pe lâng acestea, însemnează ă ă c ale lui Timotéi celui mai dinainte nume te Canonul acesta pe Canoane, spre osebirea luiă ş Timotéi al Alexandríei, care se numea Eléurr (numit Motóc) i era pe vremea Sinodului al 4-şlea în urma aceluia adic , însemneaz îns i c , fiindc Latinii prih nesc Sinodul acesta,ă ă ă ş ă ă ă pentru c nu pomene te localnicele Sinoade cele ce s- au f cut la Apus, nici Canoaneleă ş ă acelora, pe care leau adunat Vartoloméu Carangéa, i al ii mul i înaintea lui. C tre aceastaş ţ ţ ă r spundem: C Sinodul, a în irat Canoanele acelea ale Sinoadelor i ale P rin ilor, câte erauă ă ş ş ă ţ în întrebuin area Bisericii. Totodat îns au primit împreun i Canoanele, ale localnicelorţ ă ă ă ş Sinoade celor de la Apus, câte se unesc cu Canoanele Sinoadelor celor Ecumenice. i în scurtŞ precum cel al 5- lea Ecumenic a primit pe cele ale lui Avgustín, i ale lui Ambrósieş Apusenilor, i de Ob te îns , ci câte au a ezat întru dreapta Credin , i spre mustrareaş ş ă ş ţă ş ereticilor. A a i noi cele drepte ale Sinoadelor celor ce s- au f cut la Apus le primim, însş ş ă ă nu toate fiindc Papa Romei multe str ine legiuie te într - însele. Pentru aceasta i cele maiă ă ş ş multe din cele localnice la Apus au gre it, i mai ales c dintr - însele au ie it mai întâiş ş ă ş ad ogirea în Símbol, i pricína cea mai întâi i mai de pe urm a r ut ilor i a desbin riiă ş ş ă ă ăţ ş ă (adic a ruperii).ă

174

i s - a întâmplat v duv cea luat ; a i derea înc i cei ce dupş ă ă ă ş ş ă ş ă Hirotonie cu o singur nelegiuit nunt s - au împreunat, adică ă ă ă Presbíterii, Diaconii i Ipodiaconii, acum în pu in vreme oprindu - seş ţ ă de sfânta Liturghie i certându - se, iar i s se a eze la treptele lor,ş ăş ă ş nicidecum sporind la mai mare treapt , ar tat este c , deslegându - seă ă ă nelegiuitat înso ire a lor. Iar acestea la cei ce au r mas pân laţ ă ă cincisprezece, precum s- a zis a lunii lui Ianuarie a Indictiónuli al patrulea în gre alele cele mai înainte zise, i numai pentru celeş ş Preo e ti am întipuit, hot rând de acum înainte, i înnoind Canonulţ ş ă ş cel ce opre te, ca cel ce se va înso i cu dou nun i dup Botez, sauş ţ ă ţ ă iitoare va câ tiga: „S nu poat a fi Episcop, sau Presbiter, sauţ ş ă ă

Diacon, sau orice din catalogul Ieraticesc. A i derea i cel ce va luaş ş ş v duv , sau lep dat , sau amorizat , sau slujnic , sau din cele ce peă ă ă ă ă ă scen (adic actri ), s nu poat a se face Episcop, sau Presbíter, sauă ă ţă ă ă Diacon, sau orice din Ieraticescul catalot.” [Apostol: 17, 18, 19; Sinod 6: 26; Vasiliei: 12, 27]

TÂLCUIREP rin ii Sinodului acestuia, i r ul ce se f cea atuncea îndreptându - l,ă ţ ş ă ă

i pe viitorime siguripsind, acest Iconomicesc Canon l- au dat. C deş ă vreme ce împ ratul i- a rugat s cur easc preo imea de necur iaă ă ăţ ă ţ ăţ nelegiuitelor nun i, întru care c zuse. i despre o parte adic , loco iitoriiţ ă Ş ă ţ Patriarhului Romei au propus s se p zeasc scump tatea Canoanelor laă ă ă ă cei Biserice ti, iar despre alta, Episcopii cei de sub Patriarhulş Constant inopolului zicea s se fac conpogor mânt, i iubire de oameniă ă ş c tre dân ii, ace tia dregând împreun pe amândou , scump tatea zic, iă ş ş ă ă ă ş conpogor mântul ( i mai ales pentru c mult mul ime din Preo ii cei deă ş ă ă ţ ţ atuncea c zuse într - acest fel de nun i din ne tiin ) pentru rug minteaă ţ ş ţă ă împ ratului, au hot rât, c , cei Ierosi i câ i c s torindu - se de a doua oar ,ă ă ă ţ ţ ă ă ă au r mas nepoc i i pân la vremea Sinodului acestuia, i nu s- auă ă ţ ă ş desp r it de nelegiuitele nun i, ace tia s se cateriseasc des vâr it, iă ţ ţ ş ă ă ă ş ş mireni s se fac . Iar câ i dimpotriv Ierosi i fiind i înso i i cu a douaă ă ţ ă ţ ş ţ ţ nunt , Presbiteri adic , sau Diaconi, mai - nainte de a se face Sinodul s- auă ă c it, i s - au desp r it cu voia lor de aceast nelegiuit nunt , sau că ş ă ţ ă ă ă ă muierile murindu - le cele de al doilea, s - au întorc c tre întreagaă în elepciune, i poc in . Ace tia, zic, s - au judecat de cuviin , sţ ş ă ţă ş ţă ă conteneasc de a lucra cele al Preo iei, pân la o stare de vreme hot rât ,ă ţ ă ă ă îns s se împ rt easc de ederea i de starea cea împreun cu ceiă ă ă ăş ă ş ş ă Ierosi i din afar de Altar plângându - se c tre Dumnezeu, pentru ca s liţ ă ă ă se ierte nelegiuirea lor cea din ne tiin , i pe nimeni s binecuvinteze.ş ţă ş ă Pentru c nu este lucru cuviincios a da binecuvânta re altora, cel ce esteă dator a- i vindeca prin poc in ranele sufletului s u, precum ziceş ă ţă ă Canonul 27 al marelui Vasilie. Iar câ i Presbíteri, sau Diaconi, sauţ Ipodiaconi, i- au luat femei v duve, sau câ i în urm dup ce s- auş ă ţ ă ă Hirotonisi t, s - au c s torit, i ace tia asemenea, dup ce vor r mâneaă ă ş ş ă ă nelucr tori a ori ce fel de sfin it lucrare în pu in vreme, iar i să ţ ă ţ ă ăş ă lucreze cele ale Ieriei lor, îns la mai mare treapt nu se înal , ci laă ă ţă treptele în care s- au aflat fiecare dintr - în ii, acolo s r mân . Însş ă ă ă ă aceasta s se fac dup ce se vor desp r i de nelegiuitele înso iri. Acesteaă ă ă ă ţ ţ cu iconomie hot rându - le, i cu conpogor mânt P rin ii ace tia, pentruă ş ă ă ţ ş Ierosi ii cei ar ta i, reînnoiesc, adic hot r sc ca de acum înainte s - iţ ă ţ ă ă ă ă ş aib t ria lor Canoanele Sfin ilor Apostoli cel 17 i 18 adic ; pe care le iă ă ţ ş ă ş

175

arat anume, a c rora tâlcuire vezi - o, împreun i pe al celui al 19ă ă ă ş Apostolesc.

CANON 4

Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon i Ipodiacon, sauă ş Anagnóst, sau Psalt, sau Portar ar preacurvi cu femeie afierosit luiă Dumnezeu, s se cateriseasc , ca unul ce a stricat pe mireasa luiă ă Dumnezeu. Iar de va fi mirean s se aforiseasc . [Apostol: 25; Sinod 1:ă ă 9; Sinod 4: 16; Sinod 6: 26; 21, 40, 44, 45; Anghira: 19; Neocesareea: 9; Vasilie: 3, 6, 17, 18, 19, 20, 32, 51, 60, 70]

TÂLCUIRECanonul acesta caterise te pe Clericii cei ce curvesc cu femeiş

afierosite lui Dumnezeu, sau cu C lug ri , aforise te îns pe mirenii ceiă ă ţă ş ă ce au f cut aceasta fiindc au stricat pe mireasa lui Hristos Dumnezeuă ă Mirelui sufletelor, ori fecioar de ar fi fost ea mai înainte i s - a f cută ş ă C lug ri , ori i v duv . Îns nu numai cu C lug ri de vor curvi ceiă ă ţă ş ă ă ă ă ă ţă Ierosi i i Clericii se caterisesc, ci i cu mireanc muiere de vor curvi.ţ ş ş ă Dup Canonul 25 Apostolesc, i 16 al Sinodului 4.ă ş

CANON 5

Nimeni din cei din catalogul Preo esc, afar petrecând din cei dinţ ă Canon care poart persoane neprepuelnice, s aib muiere, sauă ă ă slujnic , p zindu - i de aici sie i neprih nirea. Iar dac careva vaă ă ş ş ă ă c lca cele de noi hot râte, s se cateriseasc . Pe aceasta s o p zească ă ă ă ă ă ă

i cei scopi i, purtând grij de neprih nirea lor. Iar c lcând (hot râreaş ţ ă ă ă ă aceasta) de vor fi Clerici, s se cateriseasc . Iar de vor fi mireni s seă ă ă aforiseasc . [Sinod 1: 3; Sinod 7: 18, 22; Anghíra: 19; Cartagina: 45;ă Vasilie: 89]

TÂLCUIRERânduirea Canonului acestuia este aceasta. Nimeni din cei Ierosi iţ

petrecând cinsti t, s nu aib muiere iitoare în casa sa, sau slujnic , afară ă ţ ă ă de fe ele cele f r de prepus pe care le cuprinde Canonul al 3- lea alţ ă ă Sinodului întâi care sunt acestea, maic , sor , i m tu e ori de pe tat oriă ă ş ă ş ă de pe maic , pent ru ca s se p zeasc pe sine i neprih nit înainteaă ă ă ă ş ă poporului. Iar care din ace tia va c lca Canonul acesta, s se cateriseasc .ş ă ă ă Asemeni îns i cei scopi i p zind i aceia neprih nirea pentru sine i, să ş ţ ă ş ă ş ă nu locuiasc împreun cu fe e sub prepus. Iar de ar îndr zni a faceă ă ţ ă aceasta; Clerici fiind (f r de voie fiind scopi i, sau din fire) s seă ă ţ ă cateriseasc , iar mireni fiind s se aforiseasc .ă ă ă

CANON 6

Fiindc s - au zis de Apostole tile Canoane, aducându - se cineva înă ş Cler din cei neînsura i, singuri Anagnó tii i Cânt re ii pot a seţ ş ş ă ţ însura, i noi aceasta p zindu - o, poruncim, de acum înainteş ă nicidecum Ipodiacon, sau Diacon, sau Presbíter, dup Hirotonia ceaă pus asupra lui, s nu aib voie, a- i alc tui lui i c s torie nunteasc .ă ă ă ş ă ş ă ă ă Iar de va îndr zni a face aceasta, s se cateriseasc . Iar de va voiă ă ă vreunul din cei ce vin c tre Cler, cu lege de Nunt s se împreunezeă ă ă

176

cu muiere, s o fac aceasta mai înainte de Hirotonia Ipodiaconului,ă ă sau a Diaconului, sau a Presbíterului.

TÂLCUIREFiindc Canonul 26 al sfin ilor Apostoli rânduie te, c singuriă ţ ş ă

Anagnó tii i Cânt re ii pot a se c s tori, dup ce se vor Hirotonisi. Peş ş ă ţ ă ă ă acesta i P rin ii Sinodului acestuia înt rindu - l prin acest Canon,ş ă ţ ă poruncesc, ca de acum înainte nici un Ipodiacon, sau Diacon, sau Presbíter dup ce se va Hirotonisi, s nu aib voie a se însura. Iar de o vaă ă ă face aceasta, s se caterisească ă 181 . Iar de va voi cineva din ace tia a seş însura, însoar - se mai - naintea Hirotoniei.ă

CANON 7

Fiindc ne - am în tiin at c la unele din Biserici se afl Diaconi,ă ş ţ ă ă având officii Biserice ti, i de aici unii dintre dân ii obr znicieş ş ş ă întrebuin ând, i de la sine st pânire, ed mai sus decât Presbíterii,ţ ş ă ş poruncim ca Diaconul, de i în dreg torie sau în orice fel de officieş ă Bisericeasc s - ar afla, unul ca acela s nu ad mai sus decâtă ă ş ă Presbíterul. Afar numai, dac purtând fa a însu i Patriarhului s u,ă ă ţ ş ă sau a Mitropolitului, va merge într- o alt cetate pentru vreo pricină ă de c petenie. C atunci, ca unul ce pline te locul aceluia, se va cinsti.ă ă ş Iar de va îndr zni cineva a face una ca aceasta, întrebuin ândă ţ tiraniceasc sume ie, unul ca acela din treapta sa pogorându - se, celă ţ mai de pe urm de cât to i s fie din ceata întru care se num r înă ţ ă ă ă Biserica sa; fiindc Domnul nostru sf tuie te, a nu ne bucura deă ă ş

ederile mai sus, dup înv tura ce se afl la sfântul Evanghelistş ă ăţă ă Luca, ca de la însu i Domnul i Dumnezeul nostru. C zice, c tre ceiş ş ă ă chema i pild ca aceasta: «Când te vei chema de c tre cineva la nunt ,ţ ă ă ă s nu ezi la locul cel mai de sus. Nu cumva altul mai cinstit decâtă ş tine fiind chemat de el, i venind, cel ce te- a chemat pe tine i peş ş acela, va zice: D locul acestuia. i atunci vei începe cu ru ine a ineă Ş ş ţ locul cel mai de jos. Ci când vei fi chemat, ezi la locul cel mai de jos.ş C , când va veni cel ce te - a chemat s zic ie: Prietene, suiete maiă ă ă ţ sus. Atunci va fi ie cinstea înaintea celor ce vor edea împreun cuţ ş ă tine. C tot cel ce se înal pe sine i, se va smeri; i cel ce smere te peă ţă ş ş ş sine i se va în l a.» [Luca 14: 7] Aceasta îns se va p zi i la celelalteş ă ţ ă ă ş Sfin ite cete. Fiindc decât dreg toriile lumii, mai bune tim pe celeţ ă ă ş Duhovnice ti. [Sinod 1: 18; Laodiceea: 20]ş

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, fiindc oarecare Diaconi, având oficiiş ă

Biserice ti (care se numesc boierii, i cinstiri, i prilejuri de câ tig, dupş ş ş ş ă Valsamon, în ce chip sunt cele ale Clericilor cele din afar , a mareluiă Iconom adic , a merelui Sechelár, a Schevofílaxului [p zitorul de vase], aă ă Hartofílaxului [p zitorul de hârtie], a micului Sechelárie, i a Protécdiculuiă ş [întâiulu avocat]) se obr znicesc i ed mai sus decât Presbíterii. De aiciă ş ş înainte nici un Diacon, în orice Cin Bisericesc aflându - se, s nu ad maiă ş ă sus decât Presbiterii, afar numai dac purtând fa a Patriarhului, sau aă ă ţ Mitropolitului, s - ar trimite la alt loc, pent ru vreo Bisericeasc trebuin .ă ţă

181 Pentru aceasta atâta al doilea a ez mânt al Titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 8 cap 28)ş ă legiuie te, c cel ce Hirotonise te pe cel neînsurat, trebuie s - l întrebe, de poate vie ui cuş ă ş ă ţ întreaga în elepciune, i feciorie. i ca s se scoa din Episcopiei Episcopul acela, ce va daţ ş Ş ă ţă voie unui Ipodiacon, sau Diacon s se însoare dup ce se va Hirotonisi.ă ă

177

C atunci se va cinsti mai mult decât Presbíterii, nu ca un Diacon, ci caă unul ce poart fa a Patriarhului sau a Mitropolitului, precum am zis. Iară ţ care Diacon tiranice te întrebuin ând sume ia, va edea mai sus decâtş ţ ţ ş Presbiterul, acela, de se va întâmpla a se cinsti mai mult decât ceilal iţ Diaconi de o treapt cu dânsul, s se fac cel mai de pe urm i mai josită ă ă ă ş decât to i Diaconii. Precum înva Domnul prin pilda Pomenit în acestţ ţă ă Canon. i nu numai Diaconii se cuvine a nu se cinsti mai mult decâtŞ Presbiterii, i a nu edea mai sus, ci i celelalte mai josit cete, ale celorş ş ş sfin i i, i ale Clericilor, nu se cade a edea mai sus decât cetele cele maiţ ţ ş ş înalte decât ele. Adic nici Ipodiaconii decât Diaconii, nici cite ii, decâtă ţ Ipodiaconii. Fiindc dac la dreg toriile cele lume ti i din afar , cei maiă ă ă ş ş ă josi i cu dreg toria nu ed mai sus, nici se cinstesc mai mult decât cei maiţ ă ş de sus, i care au dreg torii mai mari, cu cât mai vârtos se cade aceasta aş ă se p zi la dreg toriile cele Duhovnice ti, care se dau cu Dumnezeiesculă ă ş Darul Duhului, care sunt mai sus i mai înalte decât cele lume ti.ş ş

CANON 8

Întru toate voind i noi s st pâneasc cele legiuite de sfin iiş ă ă ă ţ P rin ii no tri, reînnoim i pe Canonul cel ce zice c în fiecare an să ţ ş ş ă ă se vac Sinoade de Episcopii cei ce se afl în fiecare Epárhie, undeă ă Episcopul Mitropoliei va socoti. Îns fiindc atât pentru n v lirileă ă ă ă barbarilor, cât i pentru alte pricini ce se întâmpl , cu neputin esteş ă ţă Pro ez torii Bisericilor de dou ori pe an a face Sinoadele, s - a socotitş ă ă ca în tot chipul odat pe an s se fac Sinod în fiecare Epárhie, deă ă ă prozi ii Episcopi, pentru Biserice tile întreb ri, precum este cuş ş ă putin a se ivi. De la s rb toarea Sfintelor Pa ti pân la încheiereaţă ă ă ş ă lunii octombrie a fiec rui an, la locul unde va socoti Episcopulă Mitropoliei precum mai înainte s - a zis. Iar Episcopii cei ce nu vor veni împreun , aflându - se prin cet ile lor, i mai ales întru s n tateă ăţ ş ă ă petrecând, i de toat neap rata i cea de nevoie îndeletnicire sloboziş ă ă ş fiind, fr e te s se certe. [Apostol: 35; Sinod 1: 5; Sinod 4: 19; Sinod 7:ăţ ş ă 6; Antiohía: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

TÂLCUIREP rin ii ace tia înt resc cu adev rat i reînoiesc Canonul Sfin iloră ţ ş ă ă ş ţ

P rin i, celor mai înainte de ei, ce porunce te s se fac în fiecare an două ţ ş ă ă ă Sinoade în fiecare Epárhie. Dar fiindc se îngreuneaz Arhiereii a seă ă aduna de dou ori pe an, pentru n v lirile i frica barbarilor vr ma i, iă ă ă ş ăş ş ş pent ru celelalte ale vremilor st ri împrejur, negre it i cu neap rat chipă ş ş ă poruncesc s se fac Sinod de Episcopi, odat pe an în fiecare Epárhieă ă ă pent ru a cerceta i a îndrepta Biserice tile pricíni ce s- ar întâmpla. Iarş ş Sinodul acesta s se fac la vremea, cea de la sfintele Pa ti pân laă ă ş ă sfâr itul lui octombrie, la locul acela îns , unde ar g si de cuviinş ă ă ţă Mitropolitul fiec rei Epárhii. Iar câ i Episcopi aflându - se la Episcopiile lor,ă ţ

i fiind s n to i, i slobozi de orice nevoie i pur tare de grij , de nu seş ă ă ş ş ş ă vor înf i a în Sinod, ace tia s se must re fr e te.ăţ ş ş ă ăţ ş

CANON 9

Nici unui Cleri s fie iertat a avea pr v lie de cârcium . C dacă ă ă ă ă ă unuia ca acestuia, a întra în cârcium nu este iertat, cu cât mai vârtosă altora întru aceasta a sluji, i ceea ce nu este lui legiuit a face? Iar deş

178

ar face ceva de acest fel, ori s înceteze, ori s se cateriseasc .ă ă ă [Apostol: 42, 43, 54: Sinod 7: 22; Laodiceea: 24; Cartagina: 18, 47, 69]

TÂLCUIRECanonul acesta hot r te, c nici unui Cleric, este iertat a aveaă ăş ă

cârcium , c ci dac nu este iertat m car a intra în cârcium , cu cât maiă ă ă ă ă vârtos a sluji într - însa celor ce intr , i a face acelea ce nu sunt iertateă ş Epánghelmei sale? Iar care va face dimpot riv , nep r sindu - se s seă ă ă ă cateriseasc . Iar dac având el a sa cârcium , va pune pe al ii i vor slujiă ă ă ţ ş într - însa, aceasta, dup Zonará, nu- i pricinuie te v t mare iă ş ă ă ş împiedicare. Îns mai bine este a vinde (sau a o da în chirie) i a cump raă ş ă alt avere mai cinsti t , i mai potrivit Epánghelmei Clericilor. Cite te iă ă ş ă ş ş pe 42 Apostolesc.

CANON 10

Episcopul, sau Presbíterul, sau Diaconul, sau cele ce se zic sutimi, ori s înceteze, ori s se cateriseasc . [Apostol: 44; Sinod 1: 17;ă ă ă Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20; Vasilie: 14]

TÂLCUIREAcest Canon zice, c oricare din acei ar ta i va lua dobânzi pentruă ă ţ

banii ce va împrumuta, ori doisprezece, ori ase, la suta de lei (s zicem),ş ă acesta ori înceteze de aceasta, ori de nu va înceta s se cateriseasc . ă ă

CANON 11

Nici unul din cei ce se num r în Ieraticeasca tagm , sau mirean,ă ă ă s m nânce azimile cele de la Iudei, nici s se împrieteneasc cuă ă ă ă ace tia, nici la boale s - i cheme, i doftoríi de la dân ii s primeasc ,ş ă ş ş ă ă nici în b i nicidecum s se scalde împreun cu ace tia. Iar de s - ară ă ă ş apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi Cleric, s se cateriseasc ,ă ă iar de va fi mirean, s se aforiseasc .ă ă

CANON 12

i aceasta înc au venit la cuno tin a noastr , c atât în Africa,Ş ă ş ţ ă ă cât i în Libia, i întru alte locuri, iubitorii de Dumnezeu Pro ez toriiş ş ş ă [presedén ii] cei de acolo împreun locuiesc cu muierile lor, i dupţ ă ş ă Hirotonia ceea ce venit peste dân ii, nu se leap d , piedic punândş ă ă ă celorlal i i scándel . Deci mult sârguin având noi, pentru a se faceţ ş ă ă ţă toate spre folosul turmelor celor de sub mâna noastr ; s - a socotit, caă nicidecum una ca aceasta de acum s nu se mai fac . Iar acesta oă ă zicem, nu spre stricare, sau surparea celor Apostolice te legiuite, ciş de mântuirea i de sporirea cea spre mai bine a popoarelor noiş purtând grij , i a nu se da oarecare prih nire asupra Ieratice teiă ş ă ş a ez ri. C zice Dumnezeie scul Apostol: «Toate spre slava luiş ă ă Dumnezeu face i - le, neîmpiedic tori face i - v i Iudeilor, i Elinilor,ţ ă ţ ă ş ş

i Bisericii lui Dumnezeu. Precum i eu întru toate tuturor plac,ş ş nec utând folosul meu, ci pe al celor mul i, ca s se mântuiasc .» [1ă ţ ă ă Corinteni 10: 31 - 33] «Urm tori ai mei face i - v , precum i eu al luiă ţ ă ş Hristos.» [1 Corinteni 4: 16] Iar de se va v di cineva f când una caă ă

179

aceasta, s se cateriseasc . [Apostol: 5; Sinod 6: 30, 48; Gangra: 4;ă ă Cartagina: 4, 33]

TÂLCUIREZic Sfin ii P rin i, fiindc neam în tiin at, cum c în Africa i înţ ă ţ ă ş ţ ă ş

Libia (sau c cu dou numiri nume te pe acest loc, fiindc o parte ce esteă ă ş ă c tre amiaz zi, din cele patru p r i ale lumii, Libia, mai - nainte numindu -ă ă ă ţse, Afri mai în urm s- a numit, dup Hrisánd. Ori Libie nume te deă ă ă ş Ob te pe toat partea aceea. Iar Afric cu deosebire, pe oarecare Epárhieş ă ă cuprins de acel loc dup Melétie) i întru acele locuri, Arhiereii cei deă ă ş acolo, i dup ce se Hirotonisesc locuiesc împreun cu femeile lor, iş ă ă ş pricinuiesc scándel celorlal i. Noi dar silindu - ne a lucra toate cele ceă ţ privesc c tre ob tescul folos al cre tinilor celor ce se p storesc,ă ş ş ă poruncim, ca de acum înainte nici un Arhiereu s locuiasc împreun cuă ă ă femeia sa, dup ce se va Hirotonisiă 182 , îns aceasta poruncim, nu spreă surparea i stricarea atât al ob tescului Canon al Apostolilor celui al 5- leaş ş adic , care aforise te pe Episcopul acela ce cu pricinuire de evlavie î i vaă ş ş desp r i pe femeia sa cu sila, cât i a a ez mântului ce osebit face Pavelă ţ ş ş ă c tre Tit, zicând: «Vei a eza prin Cet i Presbíteri» (adic Episcopi după ş ăţ ă ă Hrisostom, fiindc , precum am zis la începutul celui 1 Apostolesc,ă Episcopul ia i numele Presbíterului. i este ar tat aceasta i din ceea ceş Ş ă ă ş pe urm se adaug , ce zice Apostolul, c se cade Episcopul i celelalte).ă ă ă ş Care va fi f r de prihan , b rbat al unei femei, nu poruncim aceasta,ă ă ă ă zice, spre stricare acestora. Ci purtând grij pentru mântuirea, i sporireaă ş cre tinilor întru cele mai deplinite, i pentru ca s nu pricinuiascş ş ă ă oarecare prih nire împotriva Arhieriei. C ci de i Arhiereii cei ce împreună ă ş ă petrec cu femeile lor, vie uiesc întru întreaga în elepciune i înfrânare; cuţ ţ ş toate acestea norodul cel de ob te se scandalise te, i- i prih ne te,ş ş ş ă ş

182 Însemneaz c pentru trei oarecare pricini mai de c petenie, au oprit Sindoul acesta prină ă ă Canon Ecumenic de a avea Arhiereii femei. 1. Pentru c Arhiereii fiind din rânduiala ceă deplinitoare, i mai înalt decât toate celelalte Biserice ti rânduieli, se cuvine a fi deplini iş ă ş ţ întru faptele cele bune, i mai ales întru feciorie, i cur ie. Pentru aceasta i c treş ş ăţ ş ă scump t ita întreaga în elepciune se cade a- i îndrepta via a lor. 2. Pentru c Arhiereii ceiă ăţ ţ ş ţ ă ce aveau femei i copii, d ruiau dup moartea lor fiilor lor Episcopia ca o Clironomie, iş ă ă ş multe din lucrurile Bisericii r u se r neau, precum aceasta o zice Canonul al 6- lea ală ă Apostolilor. 3. Pentru c grija femeii i a fiilor, i toat casa, îi opreau de a se îngriji pentruă ş ş ă turma lor. Fiindc dup Pavel: «Cel însurat se grije te cele ale lumii cum va pl cea femeii.»ă ă ş ă Deci pentru a nu se face toate necuviin ele acestea, au oprit despre nunt pe Arhierei acesteţ ă Ecumenic Sinod prin Canonul acesta. Am zis prin Canon Ecumenic, pentru c , i mai- nainteă ş de Sinodul acesta era oprit nunta de la Arhierei, îns de localnic Canon, iar nu deă ă Catolicesc. i de unde este ar tat? 1. De la Dumnezeiescul Hrisostom tâlcuind cuvântul luiŞ ă Pavel, (ce zice pentru Episcopi, care este f r de prihan , b rbat al unei femei) i zicând.ă ă ă ă ş Pentru aceasta a zis, b rbat al unei femei, nu c ci acum aceasta se p ze te în Biseric .ă ă ă ş ă Pentru c Arhiereul se cade a fi împodobit, cu des vâr it sfin enie i cur enie. Ci c ciă ă ş ă ţ ş ăţ ă atunci c tre elinii cei ce aflau în curvie, mare lucru se socotea aceasta, a avea adic numai oă ă singur femeie, (Cuvânt 2 la Iov) i 2. Din Canoanele localnicului Sinod din Cartagina, cel ală ş 4- lea i al 35- lea care st pânea în locurile Africii, i rânduia, c Episcopii, i Presbíterii iş ă ş ă ş ş Diaconii, s fac hot râre: adic f g duin , a se dep rta de femeile lor (cu învoireaă ă ă ă ă ă ţă ă ob teasc i a femeilor). Iar Sinodul acesta, a se dep rta adic Episcopii de femeile lor, darş ă ş ă ă înc i cu totul a nu locui împreun cu ele, prin Canonul acesta legiuie te a se p ziă ş ă ş ă pretutindeni. Iar ca i Presbíterii i Diaconii s se dep rteze de femeile lor (nu au oprit) ciş ş ă ă au iertat prin al 30- lea Canon, dar nu i pretutindeni. Ci în locurile cele barbarice ti numai,ş ş pentru n ravul lor cel s lbatic, i p gân tatea credin ei. Iar cum c locuiau împreun ,ă ă ş ă ă ţ ă ă precum zice Sinodul, unii ca ace tia cu muierile lor, i dup ce se f g duiau, ar tat este dinş ş ă ă ă ă Canonul 33 al Sinodului din Cartagína. i nu se împotrive te Sinodul acesta, ApostolesculuiŞ ş Canon al 5- lea, sau rânduirii lui Pavel, nici le surp nici le stric acestea. Ci fiindc vedeă ă ă Sinodul Biserica sporind, i petrecerea cre tinilor înflorind întru faptele cele bune, auş ş canonisit s înfloreasc i petrecerea Arhiereilor cu neînsurarea, i cu întreaga în elpciune.ă ă ş ş ţ

180

prepuind cea dimpotriv din împreun - locuin a lor ce a de acest fel. Că ă ţ ă Dumnezeiescul Apostol ne porunce te, oricâte am face, întru Slava luiş Dumnezeu s le facem, i s nu ne facem sminteal Iudeilor, i Elinilor, iă ş ă ă ş ş cre tinilor. Precum zice, i eu întru toate tuturor plac. Fiindc nu cautş ş ă folosul meu, ci pe al celor mul i ca s se mântuiasc . Face i - v urm toriţ ă ă ţ ă ă ai mei, precum i eu urm tor al lui Hristos. Iar de va locui vreunul dinş ă Arhierei împreun cu femeia sa, s se cateriseasc .ă ă ă

CANON 13

Fiindc în Biserica Romanilor am aflat c în rânduial de Canonă ă ă s - au predanisit, c cei ce vor a se învrednici de Hirotonia Diaconului,ă sau a Presbíterului, s m rturiseasc c nu se vor mai împreuna cuă ă ă ă femeile lor. Noi vechiului Canon urmând al Apostole tei scump t i iş ă ăţ ş rânduieli, înso irile sfin ilor B rba i cele dup legi, i de acum înainteţ ţ ă ţ ă ş voim a avea t rie, nici ca cum deslegând tocmeala cea c tre muierileă ă sale, sau lipsindu - i pe ei de împreunarea unuia cu altul la vremea ce cuviincioas . Drept aceea, de se va afla vreunul vrednic spreă Hirotonia de Ipodiacon, sau de Diacon, sau de Presbíter, acesta nicidecum s se opreasc a se înainta la acest fel de treapt . Împreună ă ă ă locuind cu legiuita femeia, nici iar i în vremea Hirotoniei s i seăş ă cear a m rturisi, c se va dep rta de legiuita împreunare cea cuă ă ă ă femeia sa. Ca nu de aici nunta cea de Dumnezeu legiuit , iă ş binecuvântat cu venirea sa cea fa , s fie sili i a oc rî, c ci glasulă ţă ă ţ ă ă Evangheliei strig : «Cele ce Dumnezeu a împreunat, omul s nuă ă despart .» [Matei 19, 6] i Apostolul înva c «Cinstit este nunta, iă Ş ţă ă ă ş patul nespurcat» [Evrei 13, 4]. i «Legatu - teai cu femeie? nu c utaŞ ă deslegare» [1 Corinteni 7: 27]. C tim c precum i cei ce s - au adunată ş ă ş în Cartagína luând purtare de grij pentru via a cea cinstit aă ţ ă slujitorilor, au zis, ca Ipodiaconii cei ce pip ie sfin itele Taine, iă ţ ş Diaconii i Presbíterii dup hotarele lor, a se înfrâna i despre so iileş ă ş ţ lor, ca i cea prin Apostoli predanisit i din îns i învechimea p zit ,ş ă ş ăş ă ă

i noi asemenea s o p zim, tiind c vreme este la tot lucrul, i maiş ă ă ş ă ş ales a ajun rii, i a rug ciunii. C trebuie cei ce st ruiesc înainteă ş ă ă ă Jertfelnicului în vremea întrebuin rii celor sfinte a fi înfrâna i întruţă ţ toate, ca s poat , ceea ce cer ob te te de la Dumnezeu, a dobândi.ă ă ş ş Deci de va îndr zni cineva afar de Apostole tile Canoane pornindu -ă ă şse, pe oarecare din cei sfin i i, Presbíteri, zicem, sau Diaconi, sauţ ţ Ipodiaconi, a- i lipsi de împreunarea i împ rt irea cea c tre legiuitaş ă ăş ă femeie, s se cateriseasc . A i derea i, dac vreun Presbíter, sauă ă ş ş ş ă Diacon, pe femeia sa cu pricinuire de evlavie o va lep da, s seă ă aforiseasc , iar st ruind, s se cataeriseasc .ă ă ă ă

TÂLCUIREAceasta rânduie te Canonul acesta, zicând: fiindc neam în tiin atş ă ş ţ

c la Roma se p ze te ca un Canon nec lcat, ca s m rturiseasc înă ă ş ă ă ă ă vremea Hirotoniei cei ce vor a se face Diaconi, i Presbíteri, c dupş ă ă Hirotonie nu se vor mai împreuna cu femeile lor; noi urmând vechiului Canon al Sfin ilor Apostoli, celui al cincilea adic , voim i rânduim sţ ă ş ă r mâie înt rite i nedesp r ite înso irile celor sfin i i, f r a- i desp r i peă ă ş ă ţ ţ ţ ţ ă ă ă ţ dân ii dup Hirotonie, de la împreunarea legiuitelor lor femei, ceea ce seş ă cuvine a se face în cuviincioasa vreme. Adic când nu este post, i cândă ş

181

nu slujesc Dumnezeie tile Taineş 183 ; drept aceea cel ce este c s torit cuă ă femeie legiuit , de va fi vrednic de Hirotonie i pân la Presbíter s seă ş ă ă fac , f r a fi îndatori t de nevoie a m rturisi, c Hirotonisindu - se se vaă ă ă ă ă desp r i de muierea sa. Pentru ca s nu necinsteasc Nunta cea deă ţ ă ă Dumnezeu legiuit , i în Cána Galiléii Blagoslovit . i precum Domnulă ş ă Ş însu i prin Evanghelie zice: «Pe cei ce Dumnezeu i- a împreunat omul sş ă nu despar t .» i Apostolul înva c : « Nunta este cinsti t i patulă Ş ţă ă ă ş nespurcat»; i iar i «Legatu - teai cu femeie? Nu c uta s despar i.»ş ăş ă ă ţ Precum dar P rin ii Sinodului din Cartaghén purtând grij pent ruă ţ ă cinstirea celor Ierosi i, au hot rât, ca Ipodiaconii, Diaconii, i Preo ii cei ceţ ă ş ţ se ating de sfintele Taine, s se înfrâneze despre so iile lor, dup însu iă ţ ă ş ale lor hot râri i dup Canonul 33. Ca predanisirea cea prin Sfin iiă ş ă ţ Apostoli dat , i care din îns i în vechime au st pânit, i noi asemeneaă ş ăş ă ş s o p zim, dup Canonul 3 al acestuia i (adic în scrisele predanisiri iă ă ă ş ă ş cele nescrise, dup Zonará i Valsamón), a a i noi acestea i cu P rin iiă ş ş ş ş ă ţ aceia zicându - le, rânduim, c , cele de mai sus trei rânduieli (Tágme) aleă celor Ierosi i s se înfrâneze de muierile lor, în vreme de post, i deţ ă ş rug ciune dup Pavel. Pentru c cei ce stau înaintea Jertfelnicului seă ă ă cuvine a fi înfrâna i despre toate în vreme ce Ierurghisesc, pentru ca sţ ă poat prin înfrânarea aceasta, s primeasc de la Dumnezeu, ceea ce ceră ă ă de ob te, sau în parte adic , dup Zonará, sau pentru ob tescul folos alş ă ă ş norodului (dup al 3- lea Canon al Sinodului din Cartaghén). Deci oricareă va cuteza afar de Apostolescul Canon a opri pe mai sus numi ii Clericiă ţ de împreunarea cu femeile, s se caterisească ă 184 .

183 Însemneaz c Lucá Patriarhul fiind întrebat, câte zile se cade a se dep rta de femei ceiă ă ă ce vor a se împ rt i? A hot rât Sinodice te, c trei zile s nu se apropie de femeile lor. Nuă ăş ă ş ă ă numai cei sfin i i, ci i mirenii cei însura i. C ci, dac Dumnezeu a poruncit Evreilor trei zileţ ţ ş ţ ă ă s nu se apropie de muierile lor, g tindu - se s primeasc legea cea veche (Ie ire 19: 15), cuă ă ă ă ş cât mai vârtos se cuvine a le p zi acestea cei ce vor s primeasc întru sine i, nu legea, ci peă ă ă ş însu i Puitorul de lege Dumnezeu, prin Dumnezeiasca Euharístie? i dac Avimeléh (sauş Ş ă Aviátar) Arhiereul, vrând a da Pâinile punerii înainte, lui Davíd i vitejilor lui, i- a întrebat,ş de sunt cura i de femei, i ei au r spuns, c trei zile sunt de când sunt p zi i deţ ş ă ă ă ţ împreunarea cu femeie (1 Împ ra i 21: 5). Cum nu se cuvine dar a fi trei zile cura i deă ţ ţ împreunarea femeiasc (ar tat c de femeile cele legiuite se zice, c într- alt chip nici esteă ă ă ă iertat a se apropia) cei ce vor s se cuminece cu st pânescul Trup? Dar i cei ce vor s seă ă ş ă c s toreasc prin nunt , se cuvine a se m rturisi i mirele i mireasa, a posti i a se prog ti,ă ă ă ă ă ş ş ş ă

i înainte de a se începe Dumnezeiasca Liturghie s se cunune, iar dup ce se vor cununa,ş ă ă s se înceap Dumnezeiasca Liturghie, i sfâr induse s se împ rt easc cuă ă ş ş ă ă ăş ă Dumnezeie tile Taine, p zindu - se a nu se împreuna în noaptea aceea, precum un preasfântş ă obicei i rânduial ca aceasta, i se p zea, i se p ze te pân acum de adev ra ii cre tini ceiş ă ş ă ş ă ş ă ă ţ ş ce vor s se mântuiasc . Pentru aceasta dup Valsamon, i mai sus numitul Patriarh Lucá,ă ă ă ş supune canonisirii pe cei nou c s tori i care s- ar împreuna întru aceea i zi dup Sfântaă ă ţ ş ă Împ rt ire. De aici încheiem din ceam mai mare pe cea mai mic , c de este destul spreă ăş ă ă ă g tirea Dumnezeie tii Cuminec turi dep rtarea cea de trei zile de trupeasca amestecare, cuă ş ă ă mult mai vârtos este destul spre aceasta postul cel de trei zile. i cu toate c deŞ ă Dumnezeie tile Canoane postul înainte împ rt irii, nu se rânduie te; cei ce pot îns a postiş ă ăş ş ă mai înainte de aceasta i o s pt mân întreag , bine fac. Vezi i subînsemnarea celui 63ş ă ă ă ă ş Apostolesc i cel al 7- lea al Neocesareei.ş184 Hulesc Latinii, zicând, c au gre it Sinodul acesta legiuind Bisericii celei din Roma despreă ş nun ile Preo ilor, i c ar tat se împotrivesc Sfântului Duh, celuia ce prin ei gr ie te. Pentruţ ţ ş ă ă ă ş c Ecumenic fiind acesta, cu st pânire legiuie te în toat lumea, f r vreo osebire, c i Papiiă ă ş ă ă ă ă ş se supun Sinoadelor, ca i to i Arhiereii, precum Pelághie al 2- lea aceasta zice. Îns nu auş ţ ă gre it Sinodul acesta pentru Nunta Preo ilor rânduind. Fiindc i Scripturii urmeaz , carş ţ ă ş ă voie te Nunta s r mâie nedeslegat ; i celui întâi Ecumenic Sinod, care s- au ferit deş ă ă ă ş aceasta de a se face adic cu sila desp r irea nun ii Preo ilor. De vreme ce îns acest obiceiă ă ţ ţ ţ ă în Roma era nec lcat, iar mai ales Canon, i silea pe mul i f r voie a- i desp r i (f r voieă ş ţ ă ă ă ţ ă ă îns zic, c mul i iubind vrednicia Preo iei, i nu puteau a o dobândi având femei, erau sili iă ă ţ ţ ş ţ pentru slava epánghelmei a se desp r i de femeile lor i nevrând); s curveasc în urm iă ţ ş ă ă ă ş s se înver uneze, i iitoarea s aib ; pentru aceasta, zic, au oprit Sinodul aceast silnicie,ă ş ş ţ ă ă ă

182

CANON 14

Canonul sfin ilor, i de Dumnezeu purt torilor P rin ilor no triţ ş ă ă ţ ş s st pâneasc i întru aceasta, ca Presbíterul mai înainte de treizeciă ă ă ş de ani s nu se Hirotoniseasc , m car de ar fi omul cu totul vrednic,ă ă ă ci s a tepte. C Domnul nostru Iisus Hristos, în anul al treizecilea s- aă ş ă Botezat, i a început a Botezat, i a început a înv a; A i derea, niciş ş ăţ ş ş Diaconul mai înainte de 25 ani, iar Diaconi a mai - nainte de 40 s nuţ ă se Hirotoniseasc . [Sinodul 1: 19; Sinod 4: 15; Neocesarea: 11;ă Cartagina: 21]

TÂLCUIRECanonul acesta anume a eaz pe cel al 11- lea al Sinodului dinş ă

Neocesareea, înt rindu - le pe acela, i rânduind, a nu se Hirotonisiă ş treptele ar tate mai - nainte de a ajunge cu vârsta la anii ar ta i. C ci iă ă ţ ă ş Domnul la vârsta de treizeci ani s- a Botezat, i a început a înv aş ăţ propov duirea Evangheliei; precum arat Dumnezeiescul Lucá (cap 3, 23).ă ă C ruia se cuvine a urma i Presbíterii, ca ni te înv tori ai credincio ilor.ă ş ş ăţă ş Dar milostiv fie Dumnezeu, pentru c lcarea sfintelor Canoane cea deă acum! i dac c lc torii Canoanelor acestora nu se înduplec de sfin i ii iŞ ă ă ă ă ţ ţ ş de Dumnezeu purt torii i sfin ii P rin i, înduplece - se m car de un omă ş ţ ă ţ ă lumean i mirean, care este Împ ratul Iustinian, care în a sa Neara 123ş ă zice, nu iert m a se face Presbiter mai jos fiind cu vârsta de treizeci deă ani; nici Diacon mai jos de 25, nici Ipodiacon mai jos de 20. Cite te i peş ş cel al 19- lea al Sinodului 1 i subînsemnarea celui al 11- lea al Sinoduluiş din Neocesareea.

CANON 15

Ipodiaconul nu mai pu in de 20 de ani s se Hirotoniseasc ; iarţ ă ă dac cineva din cei ce s - ar afla în orice fel de Ieraticeasc stare, afară ă ă de anii cei rândui i s - ar Hirotonisi, s se cateriseasc .ţ ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta hot re te c oricare din aceste 4 st ri se vaă ş ă ă

Hirotonisi afar de anii cei zi i, s se cateriseasc .ă ş ă ă

CANON 16

Fiindc cartea faptelor predat de c tre sfin ii Apostoli apteă ă ă ţ ş Diaconi a se a eza, iar P rin ii Sinodului celui din Neocesareea, a a auş ă ţ ş zis ar tat în Canoanele cele de ei a ezate, c apte Diaconi sunt datoriă ş ă ş

c pe Arhierei nevoie era a- i opri de nunt pentru pricinile ce am zis la al 12- lea Canon, iă ă ş mai ales pentru a nu d rui fiilor lor lucrurile Bisericii. Iar pentru Preo i nu este atât nevoie,ă ţ pentru c Preotul s- a rânduit a fi casnic unei mici Paróhii, sau unui sat. Iar în sil a seă ă desp r i, ceea ce pricinuia Canonul cel din Roma a m rturisirii Preo ilor (c des vâr it seă ţ ă ţ ă ă ş vor desp r i de femei) este afar de lege, i legiure împotriva Sfântului Duh. Iar dacă ţ ă ş ă prih nesc Latinii pe acest Sinod, pentru ce lucreaz ceea ce s- a legiuit de el? C pe Preo iiă ă ă ţ neamului maroni tilor celui de prin prejurul muntelui Libanului, ce se afl în Fenicia, ceş ă este de o cugetare cu latinii îi iart s - i aib muierile lor. Prih neasc - se dar pe sine iă ă ş ă ă ă ş tic i ii pentru c iart pe ar ta ii Preo i ai maroni tilor ca i în ziua când se împreuneaz cuă ţ ă ă ă ţ ţ ş ş ă muierile lor s Liturghiseasc , împotrivindu - se lui Pavel, i Sfintelor Canoane. Prih neasc -ă ă ş ă ăse înc , i pentru c iart în Lehía pe Dreptsl vitorii Preo ii cei a doua oar c s tori i, s - iă ş ă ă ă ţ ă ă ă ţ ă ş aib Preo ia numai de vor primi s se fac Papi ti.ă ţ ă ă ş

183

a fi dup Canon, m car oricât de mare ar fi cetatea. i se va încredin aă ă Ş ţ din Cartea faptelor. Noi cu Apostoleasca zicere potrivind gândul P rin ilor, am aflat c cuvântul lor, nu a fost pentru b rba ii cei ceă ţ ă ă ţ slujesc Tainelor, ci pentru slujirea în trebuin ele meselor, Carteaţ faptelor a a având: «În zilele acelea, înmul indu - se Ucenicii, au f cutş ţ ă cârtire Elinii împotriva Evreilor, c ci v duvele lor se treceau cuă ă vederea întru slujba cea de toate zilele. i chemând cei doisprezeceŞ pe mul imea Ucenicilor au zis: Nu este cu pl cere nou ca l sândţ ă ă ă Cuvântul lui Dumnezeu, s slujim meselor. Socoti i drept aceeaă ţ fra ilor dintre voi apte b rba i m rturisi i, plini de Duhul Sfânt, i deţ ş ă ţ ă ţ ş în elepciune, pe care s - i rânduim la treaba aceasta. Iar noi întruţ ă rug ciune, i întru slujba Cuvântului ne vom z bovi, i a pl cută ş ă ş ă cuvântul acesta înaintea a toat mul imea; i au ales pe tefan, b rbată ţ ş Ş ă plin de Credin , i de Duh Sfânt, i pe Fílipp, i pe Próhor, i peţă ş ş ş ş Nicánor, i pe Tímon, i pe Parmená, i pe Nicólae nemerniculş ş ş Antiohian; pe care i- a pus înaintea Apostolilor» [Fapte 6: 1]. Acestea tâlcuindu - le Dasc lul Bisericii Ioan cel cu gura de aur, a a vorbe te,ă ş ş vrednic lucru este de a se mira cineva, cum nu s - a rupt mul imeaţ pentru alegerea b rba ilor! Cum nu s - au socotit lep da i i osândi i deă ţ ă ţ ş ţ c tre dân ii Apostolii! Dar oare ce dreg torie aveau ace tia? i careă ş ă ş Ş Hirotonie au primit? De nevoie este a o ti; oare cea a Diaconilor? Darş îns , acest lucru în Biserici nu este; cea a Presbíterilor este Iconomia?ă Cu toate c înc nici un Episcop era, ci Apostolii numai. Drept aceea,ă ă socote sc, c nici a Diaconilor, nici a Presbiterilor, nume a fi, cunoscută este i ar tat. Deci, asupra acestora propov duim i noi c , aceiş ă ă ş ă prozi i apte Diaconi, s nu se ia pentru cei ce slujesc Tainelor, dupş ş ă ă protâlcuita înv tur , ci ace tia sunt, cei ce li s - au încredin atăţă ă ş ţ Iconomia ob te tei trebuin e a celor atunci aduna i, care ni s - au f cutş ş ţ ţ ă nou tip (form ) i întru aceasta, de iubirea de oameni, i de purtareaă ă ş ş de grij pentru cei lipsi i. ă ţ

TÂLCUIRECanonul acesta îndrepteaz , sau mai bine a zice îmbun t e te pe celă ă ăţ ş

al 15- le al Sinodului din Neocesáreea. Care hot r te a se afla numaiă ăş apte Diaconi, i nu mai mul i i în cea mai mare Cetate, precum Carteaş ş ţ ş

Faptelor istorise te. Deci zic P rin ii Sinodului acestuia, c noi cump nindş ă ţ ă ă tâlcuirea ce o au P rin ii, cu cele zise în Apostole tile Fapte pentru ceiă ţ ş

apte Diaconi, am aflat c aceea nu erau slujitori Tainelor ci ai meselor,ş ă precum din îns i Faptele se în elege. Drept aceea i P rin ii ace tiaăş ţ ş ă ţ ş unindu - se cu Dumnezeiescul Hrisostom, propov duiesc c Diaconiiă ă ace ti, precum am zis, nu erau slujitori ai Tainelor, ci ai trebuin ei celeiş ţ de Ob te, i ai por ioanelor (sau pensiilor) cre tinilor de atunciş ş ţ ş 185 . Care ni s - au f cut pild de iubire de oameni, i de purtare de grij , ce trebuie să ă ş ă ă avem pentru s raci; i nu numai P rin ii ace tia au urmat Canonuluiă ş ă ţ ş pomenit de Sinodul din Neocesareea, ci i Împ ra ii Iustinian, i Iraclie ceiş ă ţ ş

185 De aici unii îndeamnându - se, zic, c ace ti apte Diaconi nu se cade a se zugr vi caă ş ş ă slujitorii Tainelor cu t mâitoare, cu stihar, i cu Orar, i cu capetele descoperite. Eu îns ,ă ş ş ă v zând despre o parte pe purt torul de Dumnezeu Ignatie scriind în Epistolía cea c treă ă ă Traleséni, c Arhidiaconul tefan Liturghisea la Iacov fratele Domnului Liturghie curat iă Ş ă ş neprih nit . i despre alta, v zând la capetele al 4- lea i al 46- lea ale c r ii a 8- a aă ă Ş ă ş ă ţ Apostole tilor a ez mânturi c se num r acei apte Diaconi cu Episcopii i cu Presbíterii,ş ş ă ă ă ă ş ş

i cu ace tia împreun se num r , din care unul era i tefan. Socotesc ace tia i au fost iş ş ă ă ă ş Ş ş ş ş Diaconi slujitori ai Tainelor, i prin urmare, c nu este cu necuviin a se închipui slujitoriş ă ţă Tainelor.

184

mainainte de dân ii, c cel 1 o sut de Diaconi, iar cel al doilea mai multş ă ă de o sut , au a ezat în Biserica cea mare. i de ob te toate Bisericile, după ş Ş ş ă avu iile lor, au i num rul Diaconilor, i al Clericilor.ţ ş ă ş

CANON 17

Fiindc Clericii oarec ror Biserici, l sând pe a loru i Biserici,ă ă ă ş întru care s - au Hirotonisit, c tre al i Episcopi au alergat, i f r deă ţ ş ă ă

tirea Episcopului lor în str ine Biserici s - au a ezat, i din aceasta s -ş ă ş şau întâmplat a se face ei nesupu i; Poruncim, ca de la luna lui ianuarieş al trecutului al 4- lea Indiction, nici unul din to i Clericii, m car înţ ă oricare treapt s - ar întâmpla a fi, s nu aib voie f r de în scrisă ă ă ă ă ă slobozenie a Episcopului s u, a se rândui întru alt Biseric . Pentruă ă ă c , cel ce de acum înainte nu se va p zi de aceasta, ci ru inând, câtă ă ş din partea sa, pe cel ce a pus Hirotonie asupra lui, s se caterisească ă

i el, i cel ce f r cuvânt l- a primit. [Apostol: 12, 15, 33; Sinod 1: 15,ş ş ă ă 16; Sinod 4: 5, 10, 11, 13, 20, 23; Sinod 7: 15; Antiohía: 3, 7, 8, 11; Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8, 15, 16, 19; Cartagina: 31, 63, 97, 98, 116]

TÂLCUIRENu iart Canonul acesta s - i lase Clericii Bisericile lor, i s se muteă ă ş ş ă

la altele, f r de tirea, i slobozitoare scrisoare a Episcopului lor, pent ruă ă ş ş c din pricina aceasta se fac nesupu i.ă ş

CANON 18

Clericii cei ce cu pricinuire de barbariceasc n p dire, sau altfelă ă ă oarecum din întâmplare str mutându - se, când va înceta despre dân iiă ş nevoia, sau n v lirile barbarilor, pentru au fost fugit, iar i laă ă ăş Bisericile lor, poruncim s se întoarc , i nu îndelung vreme a le l saă ă ş ă ă pe ele f r pricin . Iar dac vreunul nu va face dup Canonul acesta,ă ă ă ă ă s se aforiseasc , pân s - ar întoarce la Biserica sa, îns i aceasta dară ă ă ăş s se fac i Episcopului celui ce îl ine pe el. [Apostol: 15; Sinod 1: 15,ă ă ş ţ 16; Sinod 4: 5, 10, 20, 23; Sinod 6: 17; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Sard: 15, 16, 19; Cartagina: 63, 98]

TÂLCUIRENu numai pe Clericii cei ce f r pricini î i las Bisericile lor, nu - iă ă ş ă

iart Canonul acesta, ci nici pe cei ce se vor duce de la ele, ori pent ruă n v lirile barbarilor, ori poate pentru greut ile datoriilor i d rilor, oriă ă ăţ ş ă pent ru foamete, ori pentru cium , ori pentru oarecare întâmplare. Că ă porunce te, ca dup ce va înceta pricina pentru care s- au dus, iar i s seş ă ăş ă întoarc la Bisericile lor. Iar de nu, s se aforiseasc i el, i Episcopul ce- lă ă ă ş ş ine în Epárhia sa, pân ce se va întoarce la ale sale.ţ ă

CANON 19

Cum c se cuvine proesto ii Bisericilor, în toate zilele, iar mai cuă ş deosebire în Duminici pe to i Clericii, i pe norod s - i înve eţ ş ă ţ cuvintele evséviei (bunei cinstiri), din Dumnezeiasca Scriptură culegând în elesurile adev rului, i judec ile. i s nu calce hotareleţ ă ş ăţ Ş ă cele acum puse, sau predarea cea de la purt torii de Dumnezeuă

185

P rin i. Ci, i scripturelnic cuvânt de s - ar porni, nu alt fel pe acestaă ţ ş s - l tâlcuiasc , decât, precum au a ezat Lumin torii Bisericii, iă ă ş ă ş înv torii prin c r ile lor. i mai mult întru acestea s sporeasc ,ăţă ă ţ Ş ă ă decât alc tuind cuvinte ale lor, ca nu, poate cândva, nefiindă îndestula i la aceasta, s cad din cuviin . C prin înv turaţ ă ă ţă ă ăţă prozi ilor P rin i, noroadele înv ându - se de cele alese i bune, iş ă ţ ăţ ş ş cele nefolositoare, i vrednice de lep dat, via a î i vor îndrepta spreş ă ţ ş mai bine, i nu se vor vâna de patima necuno tin ei, ci luând aminteş ş ţ la înv tur , pe sine i se vor ascu i spre a nu p timi r u, i de fricaăţă ă ş ţ ă ă ş muncilor celor ce se g tesc, î i vor lucra mântuirea. [Apostol: 58;ă ş Sinod 1: 2, 5, 16; Laodiceea: 19; Cartagina: 79, 131, 132, 133; Petru: 10; Nissis: 6]

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, ca Episcopii mai cu deadinsul, iar prinş

urmare i Presbiterii, în fiecare zi, iar mai vârtos Duminicileş 186 (sau i înş celelalte s rb tori) s înve e pe tot Cler i pe norod, fiindc întru acesteă ă ă ţ ş ă zile, încetând cre tinii de la lucrul lor, se adun la Biserici, i ascultş ă ş ă Dumnezeie tile Cuvinte, i prin urmare, cei ce înva , mai mult folos leş ş ţă pricinuie te. Îns s nu înve e i cuvinte i noimele lor; ci dinş ă ă ţ ş ş Dumnezeie tile Scripturi, f r a ie i din hotarele i Dogmele Credin ei,ş ă ă ş ş ţ cele Sinodice te înt rite, sau afar din predarea purt torilor deş ă ă ă Dumnezeu P rin i. i dac când vor vorovi cuvânt al Scripturii întru altă ţ Ş ă chip, s nu- l t lm ceasc , decât precum l- au t lm cit în c r ile loră ă ă ă ă ă ă ţ Dasc lii Bisericii; i mai mult s se sârguiasc a spori întru a înv a celeă ş ă ă ăţ ale Dumnezei tilor P rin i, decât a alc tui cuvinte ale lor. Ca nu cumvaş ă ţ ă întrebuin ând noime de ale lor, i neputând câteodat a le în elege bine,ţ ş ă ţ s cad de la cuviin , i de la adev r. C ci din înv tura aceasta aă ă ţă ş ă ă ăţă P rin ilor înv ându - se noroadele, care sunt cele folositoare sufleteloră ţ ăţ lor, i care nefolositoare, î i prefac via a lor din r utate întru fapta bun ,ş ş ţ ă ă

i din întunericul necuno tin ei se izb vesc. i iar i luând aminte laş ş ţ ă Ş ăş aceasta, i auzind chinurile i muncile ce vor s ia cei r i, pentru fricaş ş ă ă acelora, se dep rteaz de r ut i, i lucreaz cele pentru mântuirea lor.ă ă ă ăţ ş ă

CANON 20

S nu fie slobod Episcopului întru alt cetate, ce nu este cuvenită ă ă lui, a înv a în public. Iar de se va v di cineva f când aceasta, săţ ă ă ă înceteze despre Episcopie; s lucreze îns cele ale Presbiterului.ă ă [Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 3: 8; Antiohía: 13, 22; Sardichia: 3, 11, 12]

TÂLCUIRE

186 Întru acest Canon, s- au aflat o însemnare zicând a a. Însemneaz Canonul acesta, iş ă ş mir - te cum ast zi nu se lucreaz ; c pe cuviosul Patriarhul acela kir Ioan, ce se zicea ală ă ă ă Halchidonului, care era în vremea lui Alexie Comninó, în toate duminicile înv a. Pentruăţ aceea i se afl înv turile lui în carte preadeosebit . Se afl îns i Chiriacodromion al luiş ă ăţă ă ă ă ş Ioan, sau al lui Gheorghie Xifilín Patriarhul Constantinopolului, i ale altor Patriarhi iş ş Episcopi. Unit cu Canonul acesta zice, i Sfântul Iustin în apología a doua pentru cre tin. C ,ş ş ă Duminicile s adunau cre tinii în Biseric din toate p r ile, i dup ce se citea în vremeaă ş ă ă ţ ş ă Liturghiei, Citirile Scripturii celei noi, i ale celei vechi, f cea proestósul sf tuire prinş ă ă cuvânt, i chemare a urm rii acestor bun t i. Iar cum c i Presbíterii sunt proestó i aiş ă ă ăţ ă ş ş Bisericilor, se arat i din cuvântul al 15- lea al sfântului Grigorie Teologul, unde peă ş Presbíteri îi nume te p stori, iar pe Episcopi Arhip stori. i Zonará înc împreun ez toriş ă ă Ş ă ă ş ă în Altar cu Episcopii pe ei îi nume te.ş

186

Nu este iertat (zice Canonul) vreunui Episcop a înv a în ar tare i înăţ ă ş public, în Eparhie str in , f r voia Episcopului locului. Fiindc acest felă ă ă ă ă de înv tur se face spre necinstea aceluia, ca cum acesta ar fi în elept,ăţă ă ţ

i înv tor, iar acela ar fi neîn elept i neînv at. i care se va ar taş ăţă ţ ş ăţ Ş ă f când una ca aceasta, s înceteze despre dreg toria Episcopului, i să ă ă ş ă fac numai cele ce se cuvin Presbíterului. Îns în auzul poporului iă ă ş Ob te te opre te Canonul acesta a înv a, dac în deosebire l- ar întrebaş ş ş ăţ ă pe Episcop cineva pentru oarecare lucruri, i va r spunde, nu p c tuie te.ş ă ă ă ş

i nu se împotrive te Canonul acesta celui 29 al Sinodului al 4- lea pentruŞ ş cele zise în al 35- lea al Apostolilor, pe care i cite te - l.ş ş

CANON 21

Cei ce au c zut în vinov ii canonice ti, i pentru aceasta suntă ăţ ş ş supu i cei des vâr ite i pururelnice caterisiri, i în locul mirenilorş ă ş ş ş împin i, dac de bun voie c tre întoarcere privind, se leap d deş ă ă ă ă ă p catul, pentru care au c zut din Dar, i s - au f cut pe sine iă ă ş ă ş des vâr it str ini de acela i, în chipul Clerului tunde - se. Iar de nu oă ş ă ş vor alege aceasta de voia lor, grijeasc - i pletele ca i mirenii, ca uniiă ş ş ce au cinstit mai mult petrecerea cea în lume decât cereasca Via .ţă [Apostol: 25; Sinod 1: 9; Sinod 6: 4; Neocesareea: 9; Vasilie: 3, 17, 32, 50, 70]

TÂLCUIRECâ i Ierosi i pentru Canonice ti vinov ii, pent ru curvie, zicând, sauţ ţ ş ăţ

precurvie, sau alte p cate de acest fel, des vâr it i pentru totdeaunaă ă ş ş fiind caterisi i, i în form de mireni îmbr ca i, i împreun cu mireniiţ ş ă ă ţ ş ă stând în Biseric , porunce te Canonul acesta, c de se vor poc i de bună ş ă ă ă voie, i se vor dep rta des vâr it de p catul acela, s - i tund periiş ă ă ş ă ă ş ă capului, adic s aib semnul acel numit papalítra în cre tet, care era chipă ă ă ş

i semn al Clericilorş 187 . Iar de nu se vor poc i de bun voie, grijindu - iă ă ş pletele, ca i cei lume ti, ca de la chipul cel mirenesc ru inându - se, s vieş ş ş ă cândva întru sim irea r ut ii lor, i s se poc iasc .ţ ă ăţ ş ă ă ă

187 Papalítra care i Gárrara se nume te este o rotund tundere a p rului din cre tetulş ş ă ă ş capului, i nu este obicei Latinesc, ci a toatei Bisericii R s ritene ti i apusene ti, precumş ă ă ş ş ş din Canonul acesta se adevereaz , i de la sfin i. C Ieroním, scriind c tre Augustin zice,ă ş ţ ă ă rog pe cununa ta, asemenea i Augustin, scriind c tre Episcopul Proculian, zice, s nu aiş ă ă parte de cununa mea. Se face îns , nu spre cinstea Apostolului Petru, precum zic apusenii.ă Ci mai întâi i chiar, spre semnul chipului Clericesc, dup care ace tia se osebeau de cei ceş ă ş nu erau Clerici, precum zice Canonul. Iar în urm i dup alegoricescul chip, spreă ş ă închipuirea cununii cei de spini a Domnului, precum tâlcuie te sfântul Ghermanó în ceaş pentru tainica Teorie. Deci Clericii Bisericilor noastre, nu spre împodobire tunzând de sus iş de jos pu in pletele, în cruci adic , i în mijloc l sându - le netunse, i cu totul nestricate,ţ ş ă ş ă ş iar Apusenii, fiindc îl face acesta spre împodobire, deasupra i dedesubt r zând pletele, iă ş ă ş mijlocul adeseori tunzându - l, i nepotrivite f cându - le f cut cu cununa sfin ilor, pentruş ă ă ţ aceasta Máxim Margúnie în însemnarea 35 la Canoanele Sinodului din Antiohía, curvească cunun o a numit pe acela semn al Latinilor. Vezi pe Dosítei în Dodecávivlion la foaia 778ă iar cum c se cuvine a face în cre tetul capului aceste fel de cunun , i clericii no tri înva -ă ş ă ş ş ţăse din Canonul acesta. C nu este drept hotare ve nice a str muta, pe care leau pusă ş ă P rin ii no tri. Pentru aceasta i Valsamón tâlcuind Canonul 44 al marelui Vasilie zice, că ţ ş ş ă Clericii cei caterisi i se prefac, i cu chipul acesta se întocmesc Canoanele, i cel 25ţ ş ş Apostolesc, i cel 3 al marelui Vasilie, i câte alte Canoane zic, ca unii ca ace tia s seş ş ş ă arunce în locul mirenilor. i al ii, c , cei caterisi i, dac în urm de voie vor urî p catul, iŞ ţ ă ţ ă ă ă ş des vâr it se vor p r si de el, i se vor poc i, ace tia s - i ia iar i forma clericatului, ce auă ş ă ă ş ă ş ă ş ăş pierdut - o. Iar dac aceasta este a a, ar tat este dar c ace tia se suiau iar i, la locul celoră ş ă ă ş ăş Ierosi i, i î i avea stare i cinstea ederii numai, nu i a lucr rii treptei pierdute.ţ ş ş ş ş ş ă

187

CANON 22

Cei ce pe bani se Hirotonise sc, ori Episcopi, sau ori de care Clerici, i nu dup cercetare, i alegere a vie ii, a se caterisi poruncim.ş ă ş ţ Înc i cei ce i- au hirotonisit. [Apostol: 29; Sinod 4:2; Sinod 6: 23;ă ş Sinod 7: 4, 5, 19; Vasilie: 91; Epistola Ghenadie i Tarasie]ş

TÂLCUIREPorunce te Canonul acesta s se cateriseasc Episcopii, i al iiş ă ă ş ţ

oarecare Clerici, ce se vor hirotonisi prin darea de bani, i nu pentruş vrednicie, i îmbun t ita lor via ; împreun i cei ce i- au Hirotonisit;ş ă ăţ ţă ă ş vezi Apostolescul Canon 29. Cite te i suspin frate pentru c lcarea unorş ş ă ă Canoane ca acestea atât de înfrico ate. Fiindc în ziua de ast zi întruş ă ă acest chip se lucreaz simonia, ca cum ar fi o fapt bun , i nu eres urâtă ă ă ş de Dumnezeu, precum îl nume te preasfin i tul Ghenádie. Dac , dupş ţ ă ă perilípsurile Sfin itelor Canoane, va c uta cineva lucr rile cele Biserice tiţ ă ă ş ale st rii de acum, negre it nu se dumire te, i nu afl cea mai mică ş ş ş ă ă asemnare cu starea cea mai dinainte, spre a- i putea vindeca nedumerireaş sa. Pentru c to i cei Biserice ti afar de lege i- au rânduiala, i asemeniă ţ ş ă ş vie uiesc, i se s vâr esc; pentru aceasta i jugul robiei zace asupr - ne, iţ ş ă ş ş ă ş spore te cu asprime. Noi îns nu sim im, i mai f r ru ine facem f r deş ă ţ ş ă ă ş ă ă legi.

CANON 23

Pentru ca nimeni, ori din Episcopi, sau din Presbíteri, sau din Diaconi, dând Preacurata Cuminec tur s cere haru de la cel ce seă ă ă împ rt e te pentru acest fel de împ rt ire, bani sau orice fel deă ăş ş ă ăş lucru. C nici este cump rat Harul, nici cu bani am împ r it Sfin eniaă ă ă ţ ţ Duhului, ci celor vrednici de Dar, f r vicle ug se cuvine a se da. Iară ă ş de s - ar ar ta cineva din cei num ra i în Cler, cerând de al acela, peă ă ţ care îl cuminec cu Preacurata Cuminec tur , orice fel (de plat ) s seă ă ă ă ă cateriseasc , ca un râvnitor al r t cirii, i a r ut ii lui Simon.ă ă ă ş ă ăţ [Apostol: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22; Sinod 7: 4, 15, 19; Vasilie: 91; Epistolia Ghenadie i Tarasie]ş

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c nici un Episcop, sau Presbíter, sauş ă

Diacon, s nu cear cu îndatorire de la aceea, pe care îi împ rt e te cuă ă ă ăş ş Dumnezeie tile Taine, parale, sau vreun alt fel de plat , oricât de mic arş ă ă fi, pentru Dumnezeiasca Împ rt ire. C ci Darul Sfintelor Taine nu seă ăş ă vinde, nici cu bani d m sfin enia Dumnezeiescului Duh. Ci f r plat ,ă ţ ă ă ă celor ce sunt vrednici de el; c pentru aceasta i Darul de cei mul i seă ş ţ nume te Dumnezeiasca Împ rt ire. Iar cel ce o ar face aceasta, s seş ă ăş ă cateriseasc , ca un urm tor al lui Simon vr jitorului, care a socotit c cuă ă ă ă bani se vinde Harul prea Sfântului Duh. Cite te i pe 29 Apostolesc.ş ş

CANON 24

Nu fie slobod vreunuia din cei ce se num r în Ieraticeascaă ă tagm , sau din Monahi, a merge la alergarea cu caii (s priveasc ), sauă ă ă s sufere scenicile jocuri. Ci i de se va chema vreunul la nunt , cândă ş ă vor intra îns jocurile spre juc reile cele spre am gire, s se scoale, iă ă ă ă ş

188

îndat s se duc . A a poruncind înv tura P rin ilor no tri; iar dacă ă ă ş ăţă ă ţ ş ă vreunul s - ar prinde întru aceasta, sau s înceteze, sau s seă ă cateriseasc . [Apostol: 42, 43; Sinod 6: 51, 62, 66; Sinod 7: 22;ă Laodiceea: 3, 54; Cartagina: 17, 70]

TÂLCUIRENu este iertat vreunuia din cei sfin i i, sau din Monahi, precum ziceţ ţ

Canonul acesta, s mearg la locurile acelea, unde se fac alerg ri de cai să ă ă ă priveasc , sau s asculte cântece de cele muiere ti. Dar i la nunt de va fiă ă ş ş ă chemat vreun Cleric: s mearg , îns când vor veni s cânte acest fel deă ă ă ă cânt ri am gitoare i satanice ti, s se scoale i s fug îndat , precumă ă ş ş ă ş ă ă ă porunce te înv tura P rin ilor. Adic Canonul 54 al Sinodului dinş ăţă ă ţ ă Laodiceea. (M car c acela adaug , c nici alte priviri ce se fac la nun i, iă ă ă ă ţ ş la Cine, nu se cade a privi cei sfin i i, ci trebuie a fugi.) Iar care se vaţ ţ prinde c a f cut aceasta, ori s înceteze, ori s se cateriseasc .ă ă ă ă ă

CANON 25

Pe lâng toate celelalte reînnoim i Canonul cel ce înva , caă ş ţă parohiile cele r ne ti sau s te ti ale fiec rei Biserici, s r mâieţă ă ş ă ş ă ă ă nestr mutate la Episcopii cei ce le in pe ele. i mai ales de le - auă ţ Ş iconomisit în vreme de treizeci de ani f r sil iindu - le. Iar dac , înă ă ă ţ ă l untrul celor treizeci de ani, s - a f cut oarecare pricire, sau s - ar faceă ă pentru ele, s fie iertat celor ce zic c s - au nedrept it, a porniă ă ăţ (judecat ) pentru acestea la Sinodul Epárhiei. [Sinod 4: 17; Cartagina:ă 128, 129, 130]

TÂLCUIRECanonul acesta înnoie te pe cel al 17- lea al Sinodului al 4- lea peş

care îl i pune anume; îns nu tot, ci parte din acela; pent ru aceea i veziş ă ş tâlcuirea acestuia acolo.

CANON 26

Presbíterul, carele din ne tiin s - au poticnit la nunt neiertat ,ş ţă ă ă de edere împ rt easc - se dup cele legiuite nou de sfin itulş ă ăş ă ă ă ţ Canon, iar de celelalte lucr ri s se dep rteze. C destul este unuia caă ă ă ă acestuia iertarea, iar a binecuvânta pe altul cel ce este dator a- iş vindeca r nile sale, este lucru necuviincios. C binecuvântarea esteă ă împ rt ire de sfin enie. Iar cel ce aceasta nu o are, pentru poticnireaă ăş ţ cea din ne tiin , cum o va da altuia? Deci, nici înaintea norodului,ş ţă nici îndeosebi s binecuvinteze, nici Trupul lui Hristos s - l împartă ă ă altora, nici altceva s Liturghiseasc , ci îndestulându - se cu edereaă ă ş mai sus, plâng - se c tre al ii, i Domnului ca s i se ierte luiă ă ţ ş ă nelegiuirea cea din ne tiin . Bine ar tat fiind, c acest fel de nuntş ţă ă ă ă neiertat se va dezlega, i nicidecum b rbatul va avea împ rt ire cuă ş ă ă ăş aceia, pentru care s - au lipsit de sfin ita lucrare. [Apostol: 19; Sinod 6:ţ 3; Neocesareea: 2; Vasilie: 23, 24, 78]

TÂLCUIRE

189

Canonul acesta 188 este însu i al 27- lea al marelui Vasilie; careş rânduie te ca Presbíterul acela, care prin Cununie ar lua prin ne tiin peş ş ţă vreo rudenie a sa, acela, fiindc nu tia rudenia, pentru aceasta se iart , iă ş ă ş s aib cinstea ederii împreun cu Presbiterii ceilal i. Iar de toateă ă ş ă ţ celelalte lucr ri ale Preo iei s se dep rteze. Ad ogând Sinodul c iă ţ ă ă ă ă ş cinstea ederii acesteia s o aib , dup ce mai întâi se va desp r i deş ă ă ă ă ţ neiertata nunta aceea, pentru care s- a caterisit de Preo ie; c de nu se vaţ ă desp r i, nu numai c i de cinstea aceasta se va lipsi, ci se va supune iă ţ ă ş ş sub cert ri.ă

CANON 27

Nimeni din cei ce se num r în Cler s nu se îmbrace în haină ă ă ă necuvenit , nici în cetate petrecând, nici în cale mergând, ci să ă întrebuin eze îmbr c min i cele acum obi nuite celor ce se num r înţ ă ă ţ ş ă ă Cler. Iar dac unul va face una ca aceasta, pe o s pt mân s seă ă ă ă ă aforiseasc . [Sinod 7: 16; Gangra: 12, 21]ă

TÂLCUIREClericii, i cei Ierosi i se cuvine a fi cucernici i dup chipul cel dinş ţ ş ă

afar , pentru c Dumnezeu cu adev rat vede în inim , iar oamenii privescă ă ă ă la starea cea din afar a trupului, dup ceea ce este scris: «Omul vede înă ă fa , iar Dumnezeu vede în inim .» [1 Împ ra i 16: 7] Drept aceea din celeţă ă ă ţ dinafar chibzuiesc i a ezarea cea din l untru a inimii. Pentru aceasta iă ş ş ă ş Canonul acesta porunce te, ca nici un Cleric s nu poarte haineş ă nepotrivite Epánghelmei sale. Adic de mult pre , i de m tase, sau iă ţ ş ă ş ost e ti, nici în cetate aflându - se, nici în c l torie, ci s întrebuin ezeăş ş ă ă ă ţ hainele cele obi nuite Clericilor, adic cucernice i umilite. Iar care ar faceş ă ş dimpotriv , s se aforiseasc pe o s pt mân .ă ă ă ă ă ă

CANON 28

Fiindc neam în tiin at c în osebite Biserici, struguriă ş ţ ă proaducându - se în Altar, dup oarecare p zit obicei, liturghisitoriiă ă Altarului împreunându - i pe ace tia cu Jertfa cea f r de sânge aş ă ă Proaducerii, a a pe amândou împreun le împart poporului.ş ă ă Împreun am socotit, ca s nu mai fac vreunul din cei sfin i iă ă ă ţ ţ aceasta, ci spre via a ve nic , i spre iertarea p catelor singurţ ş ă ş ă ă Proaducerea s se dea poporului. Iar aducerea strugurilor ca o pârgă ă socotindu - o ei, osebit binecuvântându - o Iereii s dea dintr - însa celoră ce cer spre mul umirea d t torului rodurilor, prin care trupurileţ ă ă noastre, dup Dumnezeiasca hot râre, cresc i se hr nesc. Deci dacă ă ş ă ă

188 Din Canonul acesta ar tat se dovede te c to i Presbíterii (cum i Arhiereii) care se voră ş ă ţ ş caterisi pentru ar tatele lor vinov ii, sau i de c tre Duhovnicul cu sf tuire se vor opriă ăţ ş ă ă pentru ascunsele lor p cate, cele vrednice de caterisire, sau i însu i mustra i de tiin seă ş ş ţ ş ţă vor paretisí, ace tia nu pot, nici a Blagoslovi, nici a sfin i, nici vreo alt sfin it lucrare aş ţ ă ţ ă face, nici întru ascuns, nici în ar tare. Nici a Cumineca pe cineva, nici ap sfin it a face, niciă ă ţ ă Botezuri, nici Masluri. Fiindc întru toate sfin itele lucr ri acestea, se face împ rt ire deă ţ ă ă ăş binecuvântare i de sfin enie, pe care ei nu o au, dup cuprinderea Canonului acestuia. Darş ţ ă nici gândurile a asculta, i Duhovnici a se face pot unii ca ace tia. Pentru c dup Simeon alş ş ă ă Tesalonícului (r spunsul 11) Duhovnicescul P rinte trebuie i a Blagoslovi, i iert toareă ă ş ş ă rug ciune a rosti, i a Liturghisi, i pe cei ce se m rturisesc a- i cumineca, i pentru cei ce seă ş ş ă ş poc iesc a mijloci. i în scurt a zice, Duhovnicul trebuie s aib Preo ia lucr toare, după Ş ă ă ţ ă ă Kítrus (vezi i subînsemnarea celui 39 Apostolesc).ş

190

vreun Cleric ar face afar din cele rânduite, s se cateriseasc .ă ă ă [Apostol: 3, 4; Sinod 6: 32, 57, 99; Cartagina: 40]

TÂLCUIREDe vreme ce în unele locuri, dup oarecare obicei proaduceau uniiă

struguri i îi puneau pe Sfânta Mas , pe care unindu - i Presbíterii cuş ă Preacura tele Taine, le împ r eau pe amândou împreun la norod, pentruă ţ ă ă aceasta porunce te Canonul acesta, ca de acum s nu mai cuteze vreunş ă Presbíter a face aceasta 189 . Ci Dumnezeiasca Cuminec tur singur s oă ă ă ă dea celor vrednici, pentru Via a ve nic , i pent ru iertarea p catelor lorţ ş ă ş ă 190 . Iar struguri ca pe o pârg s - i blagosloveasc cu osebit rug ciune, i s - iă ă ă ă ă ş ă împart norodului, spre mul umirea lui Dumnezeu. Iar care va face afară ţ ă de Canonul acesta, s se cateriseasc . Cite te i pe cel al 3- leaă ă ş ş Apostolesc.

CANON 29

Canonul celor aduna i în Cartaghén înva , ca, sfintele Altaruluiţ ţă s nu se s vâr easc , decât de oameni posti i, osebindu - se o zi aă ă ş ă ţ anului, întru care se s vâr e te Dumnezeiasca Cin , poate atunci,ă ş ş ă pentru oarecare pricinuiri folositoare Bisericii dup locuri, aceiă Dumnezei ti P rin i, întrebuin ând o iconomie ca aceasta. Dar pe noiş ă ţ ţ nimeni silindu - ne a l sa scump tatea, hot râm, Apostolice tilor, iă ă ă ş ş P rinte tilor pred ri urmând, c nu se cade în patruzecime a deslegaă ş ă ă Joia s pt mânei celei de pe urm , i toat patruzecimea a o necinsti.ă ă ă ş ă [Apostol: 69; Sinod 6: 89; Laodiceea: 49, 50, 51, 52; Cartagina: 48, 56; Dionisie: 1; Timotei: 8, 10]

TÂLCUIREPrecum Domnul nost ru Iisus Hristos în seara Joii celei mari, mai întâi

a mâncat Cina cea de Ob te, i dup aceea a dat Dumnezeie tile Taineş ş ă ş Apostolilor, cu un chip ca acesta au apucat a se ine obiceiul i în locurileţ ş Africii, mai întâi a mânca cei de acolo în Joia cea mare oarecare desf tateă mânc ri, dup Zonará, desleg toare fiind a obi nuitei uscatei mânc ri ceă ă ă ş ă se face în toate zilele Postului celui mare, i apoi s s vâr easca Liturghie,ş ă ă ş

i s se împ rt easc cu sfintele Taine. Deci Sinodul acesta îmbun t indş ă ă ăş ă ă ăţ Canonul al 48- lea al Sinodului din Cartagina, care cuprinde acest obicei, rânduie te, c P rin ii aceia, poate au întrebuin at Iconomia aceasta,ş ă ă ţ ţ pent ru oarecare pricini folositoare în locurile acelea; iar noi (zic P rin iiă ţ

189 Drept aceea i Preo ii i Arhiereii trebuie în vreme de cium , s întrebuin eze chip spre aş ţ ş ă ă ţ împ rt i pe cei bolnavi, care s nu calce Canonul acesta, punând în strafíd sfântul Trup,ă ăş ă ă ci în vreun vas sfin it, i de acolo s - l ia, sau ciócli, sau bolnavii, cu linguri a. Apoi vasul cuţ ş ă ţ linguri a s se puie în o et, i o etul s se verse acolo unde se spal Preo ii dup Sfântaţ ă ţ ş ţ ă ă ţ ă Liturghie, sau cu oricare chip ar putea, mai neprimejduitor i Canonicesc. ş190 i nu numai osebit de struguri (sau de poam ) se cuvine a se da DumnezeiascaŞ ă Împ rt ire, ci de osebit i de însu i P rticelele celelalte puse în sfântul Potir. Pentruă ăş ă ş ş ă aceasta i Simeon al Tesalonicului (cap 94) zice, c Preo ii se cuvine bine s ia aminte, a nuş ă ţ ă împ rt i pe cre tini din P rticelele (adic din cea scoas pentru N sc toarea de Dumnezeu,ă ăş ş ă ă ă ă ă din cetele cele 9, nici din P rticelele cele scoase pentru fiecare nume ce pomenesc) ci dină însu i Trupul Domnului. Iar de vor fi mul i cei ce au s se împ rt easc (precum urmeazş ţ ă ă ăş ă ă mai ales în Joia cea mare, la s rb toarea Na terii Domnului, la al Sfin ilor Apostoli, i ală ă ş ţ ş N sc toarei de Dumnezeu) atunci s nu puie P rticelele în sfântul Potir, pentru ca s nuă ă ă ă ă gre easc , s împ rt easc pe vreunul dintr - însele, ci s le lase pe sfântul Disc, i dup ceş ă ă ă ăş ă ă ş ă va împ rt i pe norod, atunci punându - le, va s vâr i, precum a a obi nuiesc a face i laă ăş ă ş ş ş ş Lavrele cele mari ale sfântului Munte. Îngrijindu - se Presbíterii la ni te zile ca acestea, aş scoate Agne mai mare dup analogía norodului ce are a se împ rt i.ţ ă ă ăş

191

acestui Sinod) neavând vreo pricin , care s ne sileasc , a l saă ă ă ă scump tatea Canoanelor, urm m atât predaniilor Apostolilor, adică ă ă Canonului al 69- lea al lor, care rânduie te, ca to i s posteasc sfântaş ţ ă ă Patruzecime (întru care aceste patruzeci de zile se cuprinde i Joia ceaş mare, i toat S pt mâna mare) cât i cele ale P rin ilor, adic Canonul 8ş ă ă ă ş ă ţ ă al P rin ilor din Laodiceea, care rânduie te, c nu se cade cineva a dezlegaă ţ ş ă Postul Joii celei mari a S pt mânii celei de pe urm a marelui Post, i prină ă ă ş dezlegarea aceasta s necinsteasc , i s netrebniceasc tot Postulă ă ş ă ă Patruzecimii; ci trebuie toat Patruzecimea a o posti cu mâncare uscat ,ă ă împreun adic cu Joia cea mare.ă ă

SIMFONIE„Însemneaz îns , c nu numai acest 48 al Cartaghénei hot r te, că ă ă ă ăş ă

se cuvine Iereii posti i a Liturghisi, dar i cel 56 acestea zice, c aceasta s-ţ ş ăar fi adeverit i de Sinodul cel in Niceea. Dac îns se primejduie teş ă ă ş cineva spre moarte, trebuie a- l cumineca i dup ce a mâncat, dup al 9-ş ă ălea Canon al Sfântului Nichífor. Iar Dumnezeiescul Hrisostom categorisit fiind, pentru ce a împ rt it pe oarecare dup ce au mâncat, scrie înă ăş ă Epistolía cea c tre Chiriác Episcopul: De am f cut aceasta s se teargă ă ă ş ă numele meu din cartea Episcopilor. Iar fiindc c - mi zic a a, i prigonesc,ă ă ş ş surpe pe Pavel, care dup ce a cinat, pe to i cei din cas i- a botezat. Surpeă ţ ă ace tia înc i pe Hristos, care dup ce a cinat a dat Apostolilorş ă ş ă Împ rt irea. Pentru aceasta cei ce vor a se cumineca, pân înainte deă ăş ă miezul nop ii au voie a bea ap , i dup aceasta se cuvine a nu pune nimicţ ă ş ă în gur , pân dup împ rt ire. Cite te i pe 69 Apostolesc.”ă ă ă ă ăş ş ş

CANON 30

Toate voind noi spre zidirea Bisericii a se lucra, am socotit a iconomisi i pe Iereii cei ce se afl în Bisericile cele barbarice ti, caş ă ş Apostole scul Canon cel pentru a nu- i lep da pe femeia sa cuş ă pricinuire de evlavie, i a covâr i pe cât ar putea, i a face lucruri maiş ş ş presus de cele rânduite, din aceasta învoindu - se cu so iile lor, deţ împreunarea cea unul c tre altul se dep rteaz . Hot râm, ace tia să ă ă ă ş ă nu mai locuiasc împreun cu ele, dup nici un chip cândva, ca de aiciă ă ă s ne dea dovad des vâr it pentru f g duin . C tre aceasta însă ă ă ş ă ă ă ţă ă ă pentru dân ii, nu pentru alt ceva, neam înduplecat, decât pentruş împu inarea de suflet a socotelii lor, i pentru înstr inareaţ ş ă moralurilor, i neînt rirea. [Apostolesc: 5; Sinod 6: 12, 13, 48; Gangra:ş ă 4; Cartagina: 3, 4, 33]

TÂLCUIREFiindc cei Ierosi i ce se afl în barbária Africii, precum am zis, vrândă ţ ă

s covâr easc legiuirea Apostolicescului al 5- lea Canon, care porunce te,ă ş ă ş a nu- i desp r i vreun Iereu pe femeia sa cu pricinuiri de evlavie, seş ă ţ învoiesc cu femeile lor, i se dep rteaz de trupeasca împreunare; pentruş ă ă aceasta Canonul acesta hot r te, c , cei ce au f cut a a, s nu maiă ăş ă ă ş ă locuiasc împreun cu femeile lor dup nici un chip. Întâi adic , pent ru caă ă ă ă s arate cu desp r irea aceasta a împreun - locuirii, c nu pentruă ă ţ ă ă f arnic , i mincinoas evlavie, ci cu adev rat pentru dorul întregiiăţ ă ş ă ă în elepciuni, i al fecioriei au f cut acest fel de f g duin , i învoire. iţ ş ă ă ă ţă ş Ş alta înc , pentru c , din deasa privire, i împreuna petrecere cu femeileă ă ş lor, se îndeamn iar i spre trupeasca împreunare cu dânsele. Îns iă ăş ă ş

192

aceasta, zice, o am iertat lor, nu pentru alt pricin , ci pent ru socotealaă ă lor cea cu mic orare de suflet, i pent ru s lbaticul lor moral, dup Zonará,ş ş ă ă sau pentru str in tatea bunei rânduieli a Biserice tilor Moraluri, după ă ş ă Valsamón. i pentru neînt rirea credin ei lor. ( i vezi c însu i aceasta deŞ ă ţ Ş ă ş o iart Sinodul în Barbária pentru pricinile acestea, la Roma nu o iart aă ă se face, pentru domesnicia Moralurilor, pent ru Bisericeasca buna rânduial , i pentru celelalte, i cu toate c obiceiul acesta de la Romani aă ş ş ă urmat i în Barbária, dup Canonul al 4- lea al Sinodului din Cartaghén.)ş ă Cite te i pe al 5- lea Apostolesc. ş ş

CANON 31

Clericii cei ce Liturghisesc, sau Boeteaz prin casele cele deă rug ciune, care se afl prin case, hot râm a o face aceasta subă ă ă socotin a Episcopului celui de loc. Încât, dac vreun Cleric, aceasta nuţ ă o va p zi a a, s se cateriseasc . [Apostol: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 34,ă ş ă ă 59; Sinod 1 i 2: 12, 13, 14, 15; Gangra: 6; Antiohía: 5; Laodiceea: 58;ş Cartagina: 10, 62]

TÂLCUIRENu iart Canonul acesta a Liturghisi, sau a boteza, Preo ii prină ţ

c m ri, sau în casa cuiva, cea de rug ciune, adic rânduit i afierosi tă ă ă ă ă ş ă spre rug ciune, nesfin i t fiind îns , f r de voia i socotin a Episcopuluiă ţ ă ă ă ă ş ţ de loc. Pentru c aceasta este Parasingoghí (adic complot) i apostasieă ă ş împotriva Episcopului, ci s o fac aceasta cu socotin a i voia lor. Iar careă ă ţ ş nu o va p zi aceasta, s se cateriseasc .ă ă ă

CANON 32

Fiindc au venit la tiin a noastr , cum c în ara Armenilor, ceiă ş ţ ă ă ţ ce s vâr esc Jertfa cea f r de sânge, numai vin proaduc la sfin itaă ş ă ă ţ Masa, nemestecându - l pe el cu ap , propunând ei pe înv torulă ăţă Bisericii pe Ioan cel cu gura de aur, care zice, prin tâlcuire la Evanghelia lui Matei acestea: „Pentru care pricin n- au b ut ap după ă ă ă ce a înviat, ci vin?” [Vor: 52] Pe alt eres r u din r d cin zmulgându - l.ă ă ă ă Fiindc sunt unii care întrebuin eaz în Taine ap , ar tând c i cândă ţ ă ă ă ă ş au predat Tainele, i când a înviat, a întins mas goal f r de taine,ş ă ă ă ă vin întrebuin ând. Din rodul zice al viei [Matei 26: 29]. Deci via, vin,ţ iar nu ap na te. i din aceasta ei socotesc c surp înv torulă ş Ş ă ă ăţă preaducerea apei întru sfin ita Jertf . Ca nu i de acum înainte s fieţ ă ş ă inu i de ne tiin . Înv tura P rintelui cu Ortodoxie o descoperim.ţ ţ ş ţă ăţă ă

C r ul eres al Idroparastá ilor vechi fiind, care în loc de vin,ă ă ţ întrebuin eaz în jertfa lor numai ap , stricând acest de Dumnezeuţ ă ă purt tor b rbat nelegiuita înv tur a acestui fel de eres, i ar tând,ă ă ăţă ă ş ă c ei de- a dreptul se împotrivesc Apostole tei pred ri, au form luită ş ă ă cuvântul cel pomenit. Fiindc i în Biserica sa, unde i s - au încredin ată ş ţ p storeasca administra ie, a predat a se mesteca cu ap , când ară ţ ă trebui a se s vâr i jertfa cea f r de sânge, ar tând dregirea cea dină ş ă ă ă sânge i din ap din cinstita Coast a Izb vitorului, i Mântuitoruluiş ă ă ă ş nostru Hristos Dumnezeu, care s - a v rsat spre învierea a toat lumea,ă ă

i spre izb virea de p cate. i prin toate Bisericile înc , undeş ă ă Ş ă Duhovnice tii lumin tori au str lucit, aceast rânduial de Dumnezeuş ă ă ă ă dat st pâne te. Fiindc i Iácov fratele cel dup trup al lui Hristosă ă ş ă ş ă

193

Dumnezeului nostru, c ruia întâi i s - au încredin at scaunul Bisericiiă ţ Ierusalimului. i Vasilie, Episcopul Bisericii Chesarenilor, a c ruiaŞ ă laud s - a r spândit prin toat lumea, în scris predând nou tainicaă ă ă ă sfin ita lucrare, a a s vâr ind în Dumnezeiasca Liturghie din ap , iţ ş ă ş ă ş din vin a dat sfin itul Pahar. i cuvio ii P rin i cei ce s - au adunat înţ Ş ş ă ţ Cartaghén, a a anume au pomenit, ca întru cele sfinte nimic mai multş decât Trupul, i Sângele Domnului s se proaduc , precum i însu iş ă ă ş ş Domnul a predat, adic pâine, i vin, cu ap amestecat. Deci dacă ş ă ă vreun Episcop , sau Presbíter, nu dup predata de Apostoli rânduială ă face, i neamestecând apa cu vin, a a va proaduce Jertfa ceaş ş preacurat , s se cateriseasc , ca unul ce cu nes vâr ire pe Tain oă ă ă ă ş ă veste te, i înnoie te cele predate.ş ş ş

TÂLCUIRECanonul acesta îndrepteaz r ul obicei, care apucase a se ine în araă ă ţ ţ

Armenilor, a Liturghisi adic numai cu vin, f r a- l amesteca cu ap , după ă ă ă ă Bisericeasca predare. i fiindc ei aduc, spre adeverirea acestui fel deŞ ă obicei al lor, m rturie din tâlcuirea, ce face Ioan Hrisostom la Evangheliaă lui Matei, i socotesc c acest Dumnezeiesc P rinte fiindc zice acolo, cş ă ă ă ă Domnul, i mai - nainte de Înviere, i dup Înviere, a întrebuin at vin,ş ş ă ţ surp prin cuvântul acesta pe unirea apei la Taine. Pentru aceast gre ită ă ş ă în elegere a lor, P rin ii ace tia arat adev rata în elegere a cuvintelorţ ă ţ ş ă ă ţ sfântului, zicând. C , fiindc era un eres vechi ce se numea ală ă Idroparas tá ilor care numai ap întrebuin au la Dumnezeiasca Tain , iţ ă ţ ă ş nu vin. Dumnezeiescul Hrisostom surpând acest fel de eres, a a a gr itş ă cuvântul, i nu ca cum primind acest r u obicei al Idroparas tá ilor.ş ă ţ Fiindc însu i sfântul acesta prin Dumnezeiasca sa Liturghie a predată ş Bisericii Constantinopolului, c în Jertfa cea f r de Sânge a Tainelor, să ă ă ă se amestece ap cu vin, spre ar tarea Sângelui, i a Apei ce au ie it dină ă ş ş cinsti ta Coasta Domnului, fiind spânzura t pe Cruce, pentru l sareaă p catelor i Învierea a toat lumea. Dup Evangheliceasca zicerea aceea:ă ş ă ă Unul din osta i cu suli a a împuns Coasta lui, i îndat a ie it Sânge iş ţ ş ă ş ş Ap . i nu numai Hrisostom, ci i Iácov Fratele lui Dumnezeu, i întâiulă Ş ş ş Ierarh al Ierusalimului 191 . i marele Vasilie în Liturghiile sale a predat a seŞ s vâr i sfântul Potir din vin i din ap , înc i P rin ii cei în Cartaghénă ş ş ă ă ş ă ţ aduna i în Canonul 44 pe care îl i a tern anume. Deci oricare Arhiereu,ţ ş ş sau Presbíter la Dumnezeiasc Ierurghie nu amestec ap cu vin, după ă ă ă Apostoleasca predanie, s se cateriseasc . Fiindc cu aceasta, faceă ă ă nes vâr it Taina Dumnezeie tii Euharístii, i surp cele predate.ă ş ă ş ş ă

CANON 33

Fiindc ne - am în tiin at c în ara Armenilor, numai cei dină ş ţ ă ţ neamul Preo esc se a eaz în Cler, urmând obiceiurilor Iudaice ti, seţ ş ă ş apuc a lucra aceasta, iar unii dintre dân ii i netun i, se a ează ş ş ş ş ă Ieropsal i, i Anagnó ti ai Dumnezeie scului L ca . Am socotit, ca deţ ş ş ă ş

191 Însemneaz c Liturghia Fratelui Domnului, dup Canonul acesta, este primit . Care dină ă ă ă vechime se s vâr ea în Palestina, iar acum nu este lucr toare, i numai în oarecare locuri, iă ş ă ş ş uneori se s vâr e te. Iar Valsamón c i Sinod Ecumenic o prime te, zice îns la întâiaă ş ş ă ş ş ă întrebare a lui Marcu al Alexandríei, c nu este primit . Poate pentru c la unele locuri seă ă ă vede a fi minciuno it . C , De tine se bucur ; ce zice s se cânte dup , „Mai ales pentruş ă ă ă ă ă Preasfânta Preacurata” nu este veche cântare, ci mai de curând. Vezi i Catehisul. Dar iş ş Emanuíl Malaxós în capul 220 al Nomocanonului istorise te cum c Biserica a întrebuin atş ă ţ Liturghia lui Iacov pân în zilele marelui Vasilie.ă

194

acum, s nu fie cu putin celor ce voiesc a înainta pe oarecare înă ţă Cler, privind la neamul celui ce se proheirise te. Ci ispitindu - i, de vorş fi vrednici dup hot rârile cele puse în sfin itele Canoane, a seă ă ţ num ra în Cler, pe ace tia s - i Prohiriseasc Biserice ti, ori de au fostă ş ă ă ş din str mo i Preo i, ori i de nu. Dar nici a ierta pe cineva dintre to i,ă ş ţ ş ţ a rosti în Amvon, Dumnezeie tile cuvinte c tre popor, dup rânduialaş ă ă celor în Cler num ra i. Dac nu vreo Ieraticeasc tundere vaă ţ ă ă întrebuin a unul ca acesta, i de nu va primi canonice teţ ş ş binecuvântare de la P storul s u. Iar de se va v di cineva f cândă ă ă ă afar de cele mai sus scrise, s se aforiseasc . [Apostolesc: 77; Sinodă ă ă 7: 14; Laodiceea 23: Cartagina: 22]

TÂLCUIREi Canonul acesta pe cei ce se afl în ara Armnenilor îi îndrepteaz ,Ş ă ţ ă

care nu numai Clerici f ceau pe singuri cei ce se tr geau din neamă ă Ieraticesc, urmând obiceiului Iudeilor, care f ceau Presbiteri pe cei ce seă tr geau din singur semin ia lui Leví. Ci i Cânt re i, i cite i a eza înă ă ţ ş ă ţ ş ţ ş Biseric , f r Hirotesie de Arhiereu. Rânduiesc (P rin ii Sinoduluiă ă ă ă ţ acestuia) c de acum înainte s nu caute, de este din neam Ieraticesc celă ă ce are a se Hirotonisi, ci s - l ispiteasc de este cu adev rat vrednic a seă ă ă face Cleric. i pe lâng acestea, ca s nu lase pe vreunul s rosteasc înŞ ă ă ă ă Amvon Dumnezeie tile cuvinte noroduluiş 192 , de nu va lua mai întâi, de la Arhiereu Canoniceasca pecetluire de cite . Iar care va face afar deţ ă acestea, s se aforiseasc .ă ă

CANON 34

i aceasta înc Ieraticescul Canon luminat vorovindu - o, cŞ ă ă vinov ia congiura iei, sau afatríei i de legile cele dinafar cu totul s -ăţ ţ ş ăa oprit; cu mult mai vârtos dar în Biserica lui Dumnezeu se cuvine a se opri de a se face aceasta, i noi ne sârguim a p zi, încât de s- ar aflaş ă oarecare Clerici, sau Monahi, sau conjurându - se sau întov r indu -ă ăşse, sau prilejuri pândind asupra Episcopilor, sau Conclericilor, cu totul s cad din treapta sa. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 1 i 2:ă ă ş 13, 14, 15; Antiohía: 5; Cartaghén: 10, 62]

TÂLCUIRECanonul acesta este însu i cel al 18- lea al Sinodului al 4lea i cite teş ş ş

tâlcuirea lui acolo, vezi îns i tâlcuirea celui Apostolesc 31.ă ş

CANON 35

Nu fie iertat vreunuia din to i Mitropoli ii, s vâr indu - se vreunţ ţ ă ş Episcop ce ar fi supus scaunului s u, lucrurile lui, sau cele aleă

192 Însemneaz c , dup Cartea a doua Capul 57 al Apostole tilor a ez mânturi, celelalteă ă ă ş ş ă cuvinte al Dumnezeie tilor Scripturi Cite ul le rostea norodulu pe loc înalt în mijloc stând,ş ţ iar Evangheliile Diaconul, sau Presbíterul. Iar dup Teologul Grigorie, precum zic unii, iă ş Evangheliile, se vede c le zicea el în cel întâi înfrunt torul cuvânt împotriva lui Iulian: „ iă ă Ş ce, Nu trebuia aceste (adic Evanghelice tile porunci) a le ti cu scump tate, cel ce s- aă ş ş ă învrednicit de cinstea dreg toriei Altarului celui mare, a se face Cite i oarecând ală ţ Dumnezeie tilor cuvinte? Iulian adic . Dar poate Dumnezeie ti cuvinte, ce acela citea, s fiş ă ş ă fost i alte Scripturi, dar nu i Evangheliile. Care zice sfântul adic , c Iulian le citea, nu însş ş ă ă ă

i c citea Evangheliile, m car de i altc tuirea cuvântului aceasta d a în elege. Ori aceasta oş ă ă ş ă ă ţ zice Teologul a a, i pentru c în cuvintele ce se citesc în Biseric de c tre Cite i, au i ziceriş ş ă ă ă ţ ş multe al Evangheliei sem nate într - însele.ă

195

Bisericii lui, a le lua, sau a- i- le însu i, ci fie sub paza Cleruluiş ş Bisericii, a c ruia r posatul se afl întâi ez tor, pân la înaintareaă ă ă ş ă ă altui Episcop. Afar de nu au r mas Clerici în Biserica aceea. C atunciă ă ă Mitropolitul acestea le va p zi neîmpu inate, toate dându - leă ţ Episcopului ce se va Hirotonisi. [Apostolesc: 40; Sinod 4: 22; Antiohía: 24; Cartagina: 30, 89]

TÂLCUIRECanonul acesta opre te i pe Mitropolitul despre a lua lucrurile unuiş ş

Episcop supus al s u, dup ce ar trece din via a aceasta. cite te - l i pe celă ă ţ ş ş 40 Apostolesc.

CANON 36

Înnoind cele legiuite de cei o sut cincizeci sfin i P rin i, ce s - auă ţ ă ţ adunat întru aceasta de Dumnezeu p zit i împ r teasc cetate, iă ă ş ă ă ă ş ale celor ase sute treizeci, ce s - au adunat în Calcedon, hot râm, caş ă Scaunul Patriarhului Constantinopolului, s dobândeasc presbíileă ă [pronómiile] cele întocmai cu ale scaunului Romei celei vechi, i întruş lucrurile cele Biserice ti, ca acela s se m reasc , al doilea dup acelaş ă ă ă ă fiind, dup care numer - se scaunul al marei cet i a Alexandrénilor,ă ă ăţ apoi cel al Antiohíei, i dup acesta, cel al cet ii Ierusalimlenilor.ş ă ăţ [Apostolesc: 30; Sinod 2: 3; Sinod 4: 28]

TÂLCUIRECanonul acesta reînnoie te pe Canonul 3 al Sinodului al 2- leaş

Ecumenic, i pe cel al 28- lea al Sinodului al 4- lea Ecumenic, care cuprindş pent ru pronómiile scaunului Constantinopolului, cale c ror tâlcuiri vezileă la locul lor, cite te i Canonul al 6- lea al Sinodului 1 Ecumenic, iş ş ş subînsemnarea aceluia, în care vorbim pentru cei 5 Patriarhi.

CANON 33

Fiindc în osebite vremi s- au f cut barbarice ti n v liri, i maiă ă ş ă ă ş multe cet i din acestea au ajuns a fi supuse celor f r de lege, încâtăţ ă ă de aceasta nu putea întâiul ez tor al unei cet i ca ace tia dupş ă ăţ ş ă Hirotonia cea asupra lui, s - i primeasc scaunul s u, i a se însc unaă ş ă ă ş ă într- însul cu Ieraticeasc a ezare, i a a dup obiceiul ce apucase a seă ş ş ş ă ine Hirotoniile, i toate cele ce Episcopului se cuvin, i a lucra i aţ ş ş ş

întrebuin a. Noi p zind acestea, i sévasul Preo iei, i nicidecumţ ă ş ţ ş voind spre v t marea Biserice tilor drepturi, p gâneasca înjurare a seă ă ş ă lucra, celor a a Hirotonisi i, i pentru prezisa cauz nea ezându - se înş ţ ş ă ş scaunele lor. Am hot rât, s se p streze neprejudecare, ca iă ă ă ş Hirotoniile deosebi ilor Clerici s le fac , i St pânirea presedén ieiţ ă ă ş ă ţ dup acela i hotar a o întrebuin a, i adev rat , i legiuit s fie toată ş ţ ş ă ă ş ă ă ă ocârmuirea cea purcez toare de sub dân ii. C nu se va opri deă ş ă nevoia timpului, i de scump tatea descrierii, hotarul iconomiei.ş ă [Apostolesc: 36; Anghira: 18; Antiohia: 17, 18]

TÂLCUIRE

196

Rânduie te Canonul acesta, c , de vreme ce oarecare Arhierei dupş ă ă ce s- au Hirotonisit, nu au putut merge la scaunele i Epárhiile lorş 193

fiindc s- au robit de n v lirile Barbarilor; pentru aceasta Sinodul p zindă ă ă ă cinstea i sévasul Arhieriei, i nesuferind, ca robirea barbarilor sş ş ă pricinuiasc împiedicare Biserice tilor drept i, hot r te, c , cei într -ă ş ăţ ă ăş ăacest chip Hirotonisi i, iar pentru prilejul, i frica barbarilor nu au putut aţ ş se a eza la scaunele lor, neînvinuit s fac Hirotoniile trebuincio ilorş ă ă ş Clerici al Epárhiei lor, i dep rta i fiind ei de ea, precum Canoaneleş ă ţ pov ui, i s - i aib cinstea, i st pânirea proedríei lor, dup acela iăţ ş ă ş ă ş ă ă ş hotar, adic precum s- a hot rât a fi Epárhia lor, întâi, adic , sau a doua,ă ă ă sau trei, i mai departe. i câte ar lucra cu Arhiereasca drepta te, adic caş Ş ă Arhierei, s fie adev rate i legiuite. C ci m car c scump tatea, adic deă ă ş ă ă ă ă ă a merge ei la scaunele lor, i a lucra unele ca acestea, s - au mic oratş ş pent ru nevoia vremii, i a barbarilor. Îns nu se va mic ora de aceasta iş ă ş ş hotarul iconomiei, adic i de a lucra ei acestea la scaunele lor, m cară ş ă departe fiind de ele.

CANON 38

Canonul cel a ezat de P rin ii no tri, i noi îl p zim, care a aş ă ţ ş ş ă ş înva , de s - ar fi înnoit vreo cetate din porunca împ r teasc , sauţă ă ă ă înc i de s - ar înnoi, politice tilor i publicelor forme, urmeze iă ş ş ş ş rânduiala lucrurilor celor Biserice ti. Acest Canon este însu i al 17 -ş şlea al Sinodului 4. i vezi - i tâlcuirea acolo. [Sinod 4: 17]Ş

CANON 39

Fratele, i siliturghisitórul nostru Ioan pro ez torul Ostrovuluiş ş ă Kíprilor, împreun cu poporul s u, în Epárhia Elispóntului, pentruă ă barbarice tile n p diri, i spre a se slobozi de p gâneasca robie, iş ă ă ş ă ş curat se supune scripturile precre tine tei st pâniri, mutându - se dinş ş ă numitul Ostrov; cu purtare de grij a iubitorului de oameniă Dumnezeu, i cu osteneala iubitorului de Hristos, i aş ş binecinstitorului împ ratului nostru, hot râm, ca neînnoite s seă ă ă p zeasc pronomiile cele date scaunului b rbatului celui mai susă ă ă numit de c tre purt torii de Dumnezeu p rin i cei întâi aduna i înă ă ă ţ ţ Efés, ca Iustianúpolul cel nou s aib dreptul cel ală ă Constantinopolului, i preaiubitorul de Dumnezeu Episcopul celş a ezat asupra ei, s ad mai sus decât to i cei ai Epárhieiş ă ş ă ţ Elisponténilor, i de c tre Episcopii s i s se Hirotoniseasc , dupş ă ă ă ă ă vechiul obicei. C obiceiurile cele în fiecare Biseric , i de Dumnezeuă ă ş purt torii P rin ii no tri au socotit s se p zeasc ; Episcopul cet iiă ă ţ ş ă ă ă ăţ Chizicenilor supus fiind întâiului ez tor a prezisului Iustinianúpol,ş ă potrivit tuturor celorlal i Episcopi, celor de sub ar tatul întâiulţ ă

ez tor preaiubitorul de Dumnezeu Ioan. De c tre care, trebuin aş ă ă ţ cerând, i Episcopul al aceleia i cet i a Kizicénilor se va Hirotonisi.ş ş ăţ [Apostolesc: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 36; Antiohía: 9]

193 Scaun se zice, nu chiar paróhia, ci ceea ce este locuit cu Cre tini, i cu Clerici. Dreptă ş ş aceea cei ce Hirotonisesc în numele oarec ror cet i, sau Ora e sau sate care de Cre tini, iă ăţ ş ş ş Clerici, sunt pustiite, ace tia proesto ind un loc f r de locuitori Credincio i, i f r Clerici,ş ş ă ă ş ş ă ă sunt dintre cei neatârnat Hirotonisi i, dup Papisticeasca Idolopiíe a lor (adic facere deţ ă ă idoli), a Patriarhilor R s ritului care este afar de Canoane, dup cel al 6- lea al Sinodului 4.ă ă ă ă Pentru aceasta unii ca ace tia nu trebuie a se cinsti cu presedentie de Episcop.ş

197

TÂLCUIRIÎn timpul Împ ratului Iustinian al doilea, Ioan Arhiepiscopul Cipruluiă

ducându - se din Epárhia sa împreun cu norodul s u, a venit în Epárhiaă ă Episcopului (iar Episcopul este, dup Valsamón r s ritene tile hotare, celeă ă ă ş de la Avíd, adic Cetatea cea r s riteneasc din afar , ce se întind pân laă ă ă ă ă ă Tracia; iar dup Hrísant, gâtul m rii cel ce se întinde de la Ténedo pâna laă ă Caliúpoli) atât pentru n v lirile barbarilor, cât i pentru c slobozindu - seă ă ş ă din robia lor, cu purtarea de grij a lui Dumnezeu, i cu silin aă ş ţ împ ratului s- au supus împ r iei Grece ti. Pentru aceasta Canonulă ă ăţ ş acesta porunce te s se p zeasc întregi Pronómiile cele h r ziteş ă ă ă ă ă scaunului Ciprului, de c tre Canonul al 8- lea al Sinodului al treilea, iă ş noul Iustinianúpol acesta s aib dreptul Constantinopolului (adic s fieă ă ă ă

i acesta neatârnat ca i aceia. Sau, precum cea Asieneásc , Ponticeásc , iş ş ă ă ş Trachiceásc s- au supus scaunului Constant inopolului, precum am zis laă Canonul 28 al Sinodului al 4- lea, a a i Epárhia Elispóntului s se supunş ş ă ă scaunului Ciprului) i s se Hirotoniseasc Arhiepiscopul acesteia de c treş ă ă ă Episcopii s i, dup vechiul obicei. Deci, Mitropolitul Cet ii Chizícului să ă ăţ ă se supun celui al Ciprului, precum i to i Episcopii cei din Cipru, iă ş ţ ş trebuin a cerând, de dânsul s se Hirotoniseasc .ţ ă ă

CANON 40

Fiindc a se lipi de Dumnezeu prin dep rtarea din tulbur rileă ă ă vie ii, este fapt foarte mântuitoare, trebuie te noi nu necercetat aţ ă ş primi afar de vreme pe cei ce aleg via a Monahiceasc . Ci a p ziă ţ ă ă hotarul cel predat nou de c tre P rin ii i întru acestea, încât atunciă ă ă ţ ş se cuvine a se primi dând m rturia vie ii celei dup Dumnezeu, caă ţ ă adev rat , i din cuno tin , i cu judecat f cut , dup împlinireaă ă ş ş ţă ş ă ă ă ă cuvântului. Deci s fie cel ce va a se supune sub jugul Monahicesc,ă numai pu in, decât de zece ani, supuse aceast vreme întâiuluiţ ă

ez tor, i cerc rii celei de dânsul, de va socoti c este mai de folos a-ş ă ş ă ăi prelungi vremea, spre introducere în Monahiceasca via , i a ezare.ţă ş ş C de i marele Vasilie în sfin itele sale Canoane, pe ceea ce de voie seă ş ţ aduce pe sine lui Dumnezeu, i îmbr i eaz fecioria, deş ăţ ş ă

aptesprezece ani fiind, legiuie te a o num r în ceata fecioarelor,ş ş ă ă Deci dar noi urmând pildei celei pentru v duve, i Diaconi e,ă ş ţ analoghice te ( i propor ionat) am îngr dit a fi în numita vârsta i ceiş ş ţ ă ş ce aleg Monahiceasca via . C la Dumnezeie scul Apostol este scris:ţă ă V duva de aizeci de ani cu vârsta a se num ra în Biseric . Iară ş ă ă sfin itele Canoane, au predat Diaconi a a se Hirotonisi la vârsta deţ ţ patruzeci de ani, Biserica cu Dumnezeie scul Dar mai înt rit fiind, iă ă ş v zând c spore te înainte, i înt rirea i asigurarea Credincio iloră ă ş ş ă ş ş întru p zirea Dumnezeie tilor porunci, care i noi prea bineă ş ş în elegându - o aceasta, des vâr it am rânduit, bun cuvântareaţ ă ş ă Harului celui ce voie te s înceap nevoin ele cele dup Dumnezeu,ş ă ă ţ ă ca oarecare pecete în grab noi însemnându - o întru el, de aici eleă spre a nu se lenevi pe mult vreme, i a nu se z bovi punând noi laă ş ă cale, mai ales cu adev rat gr bindu - ne i c tre a bunului alegere: iă ă ş ă ş a ezare. [Sinod 1: 19; Sinod 4: 15; Sinod 6: 14; Cartagina: 6, 51, 153;ş Vasilie: 18, 24]

TÂLCUIRE

198

Cei ce voiesc a se face Monahi, sau Monahíi, nu se cuvine, după Canonul acesta, a se primi f r cercetare; i afar de vremea cuviincioas ,ă ă ş ă ă

i de hotarul cel dat de Dumnezeie tii P rin i ( i mai ales de mareleş ş ă ţ ş Vasilie). Ci atunci se cuvine a se primi m rturisirea, i f g duin a ce voră ş ă ă ţ da unii ca ace tia c tre Dumnezeu, ca adev rat , i din a loru i voinş ă ă ă ş ş ţă f cut , dup ce se va deplini judecata min ii lor, precum în Canonul 18ă ă ă ţ zice marele Vasilie, i mai ales întru a sa a 15- a hot râre pe larg. Deci celş ă ce voie te a se face Monah, s nu fie mai pu in de zece ani, îns înş ă ţ ă st pânirea Arhiereului s fie de a- i face cercarea lui, i s - i adaoge aniiă ă ş ă (dup m sura socotin ei sale celei din fire), de va socoti mai de folos. C ciă ă ţ ă de i marele Vasilie în pomenitul Canon al s u, rânduie te, a se împreunş ă ş ă num ra în ceata fecioarelor fecioara ce va fi mai sus de aisprezece, sauă ş

aptesprezece ani. Dar noi (zic p rin ii acestui Sinod) urmând pildeiş ă ţ v duvelor, i a Diaconi elor, acei 16 i 17 ani ai lui Vasilie, în zece ani amă ş ţ ş împu inat. C ci, Apostolul rânduie te: S se numere v duva în Biseric , nuţ ă ş ă ă ă mai pu in de 60 de ani. Iar P rin ii Sinodului al 4- lea zic s seţ ă ţ ă Hirotoniseasc Diaconi a în vârst de 40 de ani, în Canonul al 15- lea.ă ţ ă V zând noi Biserica lui Dumnezeu sporind cu Dumnezeiescul Dar, iă ş statornicia ce arat Cre tinii întru p zirea Dumnezeie tilor Porunci.ă ş ă ş Acestea i noi bine socotindu - le, Canonul acesta am rânduit, întip rind înş ă fragedul suflet al celui ce vrea s înceap Duhovnice tile nevoin e aleă ă ş ţ Monahilor, ca pecetea, buna cuvântare a Dumnezeiescului Dar, iş înt rindu - l pe el în Canonul acesta, nu spre a se lenevi în mult vremeă ă despre lucrarea faptelor bune, ci spre a alege în grab partea cea bun .ă ă

CANON 41

Cei ce se afl prin cet i, sau prin sate, voind a se duce înă ăţ închideri, i a lua aminte de sine i în singur tate, mai întâi trebuie aş ş ă intra în M n stire, i a se înv a singuratica petrecere, i în vreme deă ă ş ăţ ş trei ani Exárhului M n stirii întru frica lui Dumnezeu a se supune, iă ă ş dup toate chipurile, precum se cuvine, împlinind ascultarea. i a aă Ş ş m rturisind despre proalegerea cea întru acest fel de via , i c dină ţă ş ă toat inima de bun voie o îmbr i eaz aceasta, s se ispiteasc deă ă ăţ ş ă ă ă c tre pro ez torul [Presedentul] locului. Apoi a a alt an, s st ruiască ş ă ş ă ă ă în afar de închisoare, ca scopul lor mai mult s se arate. C atunciă ă ă vor da deplin încredin are, c nu vânându - se de de arta slav , ciă ţ ă ş ă pentru însu i binele cel adev rat, vâneaz lini tea aceasta. Iar dupş ă ă ş ă împlinirea a atâtui timp, de vor r mâne întru aceea i proalegere, s seă ş ă închid ei, i s nu le mai fie iertat, când vor voi, a se dep rta dină ş ă ă acest fel de singur tate. F r numai dac pentru vreun ob tesc folos,ă ă ă ă ş sau pentru vreo alt nevoie ce îi sile te pe ei de moarte, s - ar trageă ş c tre aceea, i a a, cu bincuvântarea Episcopului locului. Iar afar deă ş ş ă zisele pricinuiri, apucându - se a ie i din locuin ele lor, mai întâi adicş ţ ă f r voia lor s se închid în pomenita închisoare, iar apoi cu posturi,ă ă ă ă

i cu alte aspre petreceri s - i vindece pe ei. tiind, dup ceea ce esteş ă Ş ă scris: «C nimeni punând mâna pe plug, i întorcându - se înapoi, esteă ş îndreptat întru Împ r ia Cerurilor.» [Luca 9, 62]ă ăţ

TÂLCUIREMare, i îndr znea fapt este, c , îndat din lumeasca via , a seş ă ţă ă ă ă ţă

dep rta cineva, i a se închide în l untru în închisori (precum în pe teri,ă ş ă ş sau în alt fel de locuin închis ), i de la o covâr ire s sar la altţă ă ş ş ă ă ă

199

covâr ire, de la noianul vie ii zic, cel mult tulbur tor, la noianul cel cuş ţ ă anevoie umblat al lini tii. Pentru aceasta P rin ii ace tia, în Canonulş ă ţ ş acesta, rânduiesc, c cei ce voiesc a o face aceasta, mai întâi s mearg înă ă ă M n stire, i dup ce trei ani vor ar ta întru toate ascultarea c treă ă ş ă ă ă Egúmenul, s se cerce de c tre Arhiereul, de vor m rturisi c de bună ă ă ă ă voie, i din toat inima doresc acest fel de dep rtare. Apoi dup aceasta,ş ă ă ă s se lini teasc în vremea unui an afar de închisoare, pentru ca s deaă ş ă ă ă mai mult încredin are, c nu pentru slava de art , ci numai pentru bineleă ţ ă ş ă lini tirii, doresc via a aceasta. i dac dup toate acestea vor sta statorniciş ţ Ş ă ă în cugetarea i sârguin a aceasta, atunci s se închid , i mai mult s nuş ţ ă ă ş ă aib a ie i afar , când vor voi, afar numai pentru ob tescul folos ală ş ă ă ş norodului, i pent ru primejdie de moarte. Îns i atunci s ias cuş ă ş ă ă blagoslovenia, i cu voia Episcopului locului. Iar dac f r de pricinileş ă ă ă acestea ar ie i, în sil s se închid iar i în pomenita lor închisoare, i cuş ă ă ă ăş ş postiri, i cu alte rele p timiri, s se canoniseasc , pentru ca s se înve e,ş ă ă ă ă ţ c , precum a zis Domnul: «Cel ce pune mâna sa pe plug, adic cel ce vaă ă începe vie uirea cea dup Dumnezeu, apoi se va întoarce la lumeascaţ ă via , acesta nu poate a merge drept la Împ r ia Cerurilor.»ţă ă ăţ

CANON 42

Cei ce se zic pustnici, care poart negru, i plete la cap,ă ş înconjurând prin cet i, printre b rba i mireni, i printre muieriăţ ă ţ ş petrecând, i epánghelma lor oc rând, Hot râm de vor alege a- iş ă ă ş tunde pletele, primind i chipul celorlal i Monahi, ace tia s se a ezeş ţ ş ă ş în Monastire, i între fra i s se numere. Iar de nu o vor alege aceasta,ş ţ ă des vâr it s fie goni i din cet i, i s locuiasc în pustiet i, din careă ş ă ţ ăţ ş ă ă ăţ

i pe numirea lor o au pl smuit.ş ă

TÂLCUIREFiindc din vechi mul i am gitori de noroade, pustnici numindu - se,ă ţ ă

purta negre, i plete la cap, i înconjurau prin cet i, printre b rba i iş ş ăţ ă ţ ş muieri, oc rând Epánghelma Monahiceasc . Pentru aceasta porunce teă ă ş Canonul acesta, c unii ca ace tia, de voiesc a- i tunde p rul, ca i ceilal iă ş ş ă ş ţ Monahi ce se afl prin Monastiriă 194 , i a se a eza în Monastire, bine. Iar deş ş nu vor voi des vâr it s se goneasc de prin polítii, i s se duc să ş ă ă ş ă ă ă locuiasc în pustiet i, de unde mincinos, i nu cu adev rat, s - au numită ăţ ş ă pe sine i pustnici.ş

CANON 43

Cu putin este Cre tinului a alege via a asceticeascţă ş ţ ă (nevoitoare), i pe ame eala cea mult tulbur toare a lucrurilor vie iiş ţ ă ţ lep dându - o s intre în Monastire, i dup chipul Monahicesc s seă ă ş ă ă tund , m car în ori ce fel de gre eal s - ar prinde; c Mântuitorulă ă ş ă ă 194 însemneaz c din Canonul acesta, Monahii cei ce sunt în Chinóvii i în Monastiri, seă ă ş cuvine a- i tunde m surat p rul capului, atât din Canonul acesta, cât i din cuvântul celş ă ă ş pentru feciorie al marelui Atanasie, i din cel 1 pa nic al lui Grigorie Teologul, i din multeş ş ş Istorii al Lavsaiconului. Fiindc la Monahi vremea aceasta, este vreme de plângere, după ă Hrisostom (voroava 56 Matei) i dup Ioan al sc rii. Iar Dumnezeu prin Isaia zice, c semnş ă ă ă de plângere, i de tânguire, i de bocit, este raderea capului [Isaia 22, 12]. i dac , dupş ş Ş ă ă Pavel, de Ob te tot b rbatul purtând plete se slu e te, cu mult mai vârtos Monahii, i maiş ă ţ ş ş ales tineri, i Diaconii? C unii ca ace tia, cu cât smintesc pe ceilal i cu fe ele lor, cele tinereş ă ş ţ ţ

i f r barb , pe atât smintesc i cu pletele lor cele lungi i piept nate. De acestea dar seş ă ă ă ş ş ă cade a se p zi cei ce p zi cei ce se afl prin cet i, i mai ales în Constantinopol.ă ă ă ăţ ş

200

nostru Dumnezeu a zis: «Pe cel ce vine c tre mine, nu- l voi scoateă afar » [Ioan 6: 37] fiind dar c Monahiceasca petrecere, neă ă închipuie te nou pe via a cea întru poc in , împreun binevoimş ă ţ ă ţă ă celui ce cu adev rat se adaog c tre aceasta. i nici un chip îl va opriă ă ă Ş pe el despre împlinirea scopului s u. [Sinod 1 i 2: 2]ă ş

TÂLCUIREPrecum se vede, voind unii a se face Monahi, se opreau de c treă

oarecare, poate pentru p catele ce ar fi f cut. Pentru aceasta Canonulă ă rânduie te, c are voie fiecare Cre tin (de sine i st pân fiind adic , i nuş ă ş ş ă ă ş sub st pân. Dup cel Apostolesc 82) a se lep da de lume, i a se duce înă ă ă ş Monastire spre a se tunde 195 , m car de ar fi f cut i p catul cel mai mare.ă ă ş ă Fiindc i Domnul a zis: c «pe cel ce vine c tre Mine nu - l voi scoateă ş ă ă afar ». Deci de vreme ce via a Monahilor închipuie te pe poc in , precumă ţ ş ă ţă

i stâlpul închipuie te pe lucrul cel ce se scrie pe el. Pentru aceasta i noiş ş ş ne mul umim, i împreun ne bucur m cu cei ce o procinstesc pe ea, iţ ş ă ă ş nici o pricín (de p cat adic , nu i de sub st pânire) nu- i va opri pe uniiă ă ă ş ă ca ace tia de la împlinirea intirei lor. Zice îns i Canonul 25 al luiş ţ ă ş Nichífor, c dac fiind cineva bólnav, ar cere Monahicescul chip, se cade aă ă i- l da, f r întârziere de vreme, i darul s nu i se opreasc . Tot aceasta oă ă ş ă ă zice i Valsamón, i Simeón al Tesalonicului; îns f r de b trân, careş ş ă ă ă ă

195 Tunderea aici Canonul zice pe chipul cel mare i Îngeresc, fiindc , dup Valsamón (laş ă ă tâlcuirea Canonului al 2- lea al Sinodului din sfânta Sofia), chiar tunderea este îmbr careaă cea în chipul cel mare i Îngeresc. ş Trebuie îns a ti, c din început chipul Monahicesc a fostă ş ă unul i singur, cel mare adicş ă , precum scrie sfântul Teódor Studitul în Testamentul s u. Nuă vei da cuiva chipul cel ce- i zic mic, apoi pe cel mare; pentru c chipul unul este, precum iă ş Botezul, în ce chip l- au întrebuin at sfin ii P rin i. i Dumnezeiscul Grigorie Palamá întru oţ ţ ă ţ Ş Epistolíe c tre Pavel Ieromonahul zice, acesta este marele i Monahicescul chip. Iar chip mică ş al Monahilor P rin ii nu tiu, ci oarecare dintre cei mai noi, s- a ar tat, c l- au întrebuin ată ţ ş ă ă ţ în dou , fiind îns c fac acelea i întreb ri i r spunsuri, i f g duin e atât la cel mic, cât iă ă ă ş ă ş ă ş ă ă ţ ş la cel mare, iar i un chip îl socotesc. i Simeon al Tesalonícului (Cap 20) zice, c precumăş Ş ă Botezul este unul i singur, a a i chipul Monahilor. C chipul cel mic este arravón iş ş ş ă ă ş început al celui mare, i s- au izvodit de oarecare urma i P rin i pentru neputin a (sau iş ş ă ţ ţ ş lenevirea) oamenilor. i Cartea Evhológhiul (Adic a Rug ciunilor), înc i Valsamón, chipulŞ ă ă ă ş cel mic îl numesc arravon al celui mare. Iar Iov, cel ce se nume te p c tos, în Cartea ceaă ş ă ă pentru Taine (la Sintagmátion a lui Hrísant al Ierusalimului) i al 3- lea chip adaog zicând,ş ă a a. Monahicescul chip de la cel mai mic spre cel mai deplinit spore te, de la chipul cel micş ş purt tor de ras numit, la sfântul chip cel al tunderii. i de la acesta iar i la cel mareă ă Ş ăş Îngeresc numit; asemeni dar i Cartea Rug ciunilor în trei împarte rânduielile chipului, înş ă rânduiala purt torilor de ras , a chipului celui mic, i a chipului celui mare. i nu nume teă ă ş Ş ş chip mic pe ce purt tor de ras ca Iov, ci pe cel ce se nume te de c tre noi de Ob teă ă ş ă ş purt tor de Cruce, pe care Iov mai sus l- a numit chip al tunderii. Acestea a a fiind zise, ă ş câ iţ vor apuca a se face purt tori de rase, numai pot a lep da rasa i a se însuraă ă ş (ferească Dumnezeu). C ci cum vor îndr zni aceasta, de vreme ce i perii capului l- au tuns, careă ă ş însemneaz c au lep dat toat cugetarea lumeasc , i au afierosit via a lor lui Dumnezeu.ă ă ă ă ă ş ţ Cum, când i ras Monahiceasc Blagoslovit a îmbr cat, i Camilafc , i numele - auş ă ă ă ă ş ă ş ş schimbat, i dou Rug ciuni de Preot li s- au citit, prin care mul ume te lui Dumnezeu,ş ă ă ţ ş pentru c fu slobozit din via a cea de art i lumeasc . i i- a chemat la cinstitul Cin ală ţ ş ă ş ă Ş Monahilor, i roag pe Dumnezeu s - i primeasc întru mântuitorul s u jug? i dac cel ceş ă ă ă ă Ş ă f g duie te numai a se face Monah, f r a îmbr ca ras , nu trebuie a c lca, ci a- i împliniă ă ş ă ă ă ă ă ş f g duin a sa; dup ceea ce scrie: „Rug ciunile mele voi da Domnului.” Cu cât mai vârtos celă ă ţ ă ă ce rasa o a îmbr cat? Pentru aceasta i Valsamón (tâlcuirea Canonului 5 al Sinodului 1 i 2)ă ş ş zice, cel ce a îmbr cat rasa nu are voie de aici a se face mirean, ci va fi silit a- i împliniă ş întâiul s u scopă . Adic , s ia chipul cel des vâr it, iar de nu va voi, se va pedepsi, precumă ă ă ş legea porunce te la titlul 1 al C r ii a patra. i iar i câ i purt tori de Cruce se afl (adicş ă ţ Ş ăş ţ ă ă ă îmbr ca i în mantie) se îndoiesc c nu ar fi datori a p zi scump tatea chipului celui mareă ţ ă ă ă (megaloshimós adic a schimnicilor), nu se am geasc , ci aduc - i aminte c acelea iă ă ă ă ş ă ş f g duin e au dat, i pentru aceea sunt datori a p zi aceea i asprime de via ; iă ă ţ ş ă ş ţă ş sârguiasc - se dar, a lua chipul cel mare i des vâr it.ă ş ă ş

201

urmeaz al primi pe el spre supunere, nici un Monah s se fac , după ă ă ă Canonul al doilea al Sinodului întâi i al doileaş

CANON 44

Monahul prinzându - se în curvie, sau luând femeie spre împ rt irea nun ii, i spre împreun petrecerea, cert rilor celor ceă ăş ţ ş ă ă curvesc dup Canoane se va supune. [Sinod 4: 16; Anghira: 19; Vasilie:ă 6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIREMonahul de se va dovedi c a curvit, ori c s- a însurat, ca un curvar,ă ă

apte ani s se certe dup Canoane, mai întâi desf cându - se i nelegiuitaş ă ă ă ş nunt , hot r te Canonul acestaă ă ăş 196 .

CANON 45

Fiindc ne - am în tii at, c în oarecare femeie ti Monastiri cele ceă ş ţ ă ş voiesc a se învrednici sfin itului chipului aceluia, cu haine de m tase,ţ ă

i în tot felul de înve mânt ri, înc i cu podoabe cu aur, i cu pietreş ş ă ă ş ş scumpe împestrite, se împodobesc de c tre cei ce le aduc pe ele, iă ş a a apropiindu - se la Jertfelnic, se dezbrac din îmbr c mintea atâteiş ă ă ă materii, i c îndat se face asupra lor binecuvântarea chipului, i seş ă ă ş îmbrac ele cu îmbr c mintea cea neagr . Hot râm, ca de acum s nuă ă ă ă ă ă se mai fac aceasta; c nici este lucru cuvios, ceea ce acum prin a saă ă voie a lep dat toat desf tarea vie ii, i au înbr i at petrecerea ceaă ă ă ţ ş ăţ ş dup Dumnezeu, i o au adeverit aceasta cu cuget ri neclintite, i a aă ş ă ş ş au venit în Monastire, ca iar i s - i aduc aminte prin podoabaăş ă ş ă aceasta stric cioas i curg toare, de cele ce au uitat. i dintru aceastaă ă ş ă Ş s r mân cu îndoial , i sufletul s se tulbure, ca valurile cele ce seă ă ă ă ş ă înv luiesc, i încoace i încolo se întorc; încât nici lacr m , este, cuă ş ş ă ă putin a mai slobozi oarecând, nici a ar ta cu trupul umilin a cea dinţă ă ţ inim . Ci de i pu in oarece s - ar ivi lacr m , precum se întâmpl , nuă ş ţ ă ă ă ă este mai mult pentru a ezarea nevoin ei cei Monahice ti, decât pentruş ţ ş c p r se te lumea, i cele din lume, s se socoteasc de c tre cei ce oă ă ă ş ş ă ă ă v d pe aceasta c se apropie.ă ă

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta pe cele ce vin spre a se face Monahii, de aş

veni cu haine de m tase i cu podoabe scumpe, i a se îmbr ca îndat înă ş ş ă ă cele Monahice ti. C nu este de cuviin , ceea ce de bun voie au lep datş ă ţă ă ă dulcea a vie ii, i a iubit petrecerea cea dup Dumnezeu, a veni iar iţ ţ ş ă ăş întru pomenirea, celor ce leau def imat, i leau uitat prin acest fel deă ş podoabe 197 . Înc i a se tulbura sufletul ei ridicându - se asupr - i n luciriă ş ă ă

196 Valsamón v zând c curvarul Monah însurându - se se canonise te, de Canonul acesta, caă ă ş i un mirean, zice, c aceasta compogorâre se face pentru Monahii aceia, care de sine i, iş ă ş ş

de bun voie se despart de nelegiuita lor nunt , i care vor n zui la m rturisire, i ală ă ş ă ă ş poc in , nu i de cei ce în sil sunt trimi i la poc in .ă ţă ş ă ş ă ţă197 Din cuvintele acestea ale Canonului încheiem, c uitarea aceasta prin oarecareă îndelungat vreme în Monastire, i prin ispitire se face, i prin urmare. C i atunci Monahii,ă ş ş ă ş

i Monahiile, cu hainele cele lume ti f ceau cercare, i nu cu îmbr c minte de rase. C cuş ş ă ş ă ă ă îmbr c mintea cea neagr , zice, dup ce veneau în Monastire se îmbr cau; iar mai ar tat seă ă ă ă ă ă face aceasta din Canonul 135 al celui din Cartaghén. Vezi i 1 a lui Nicolae. i însemneazş Ş ă dup Pahímer la t lm cirea ce face la sfântul Dionisie, c îmbr c mintea neagr aă ă ă ă ă ă ă Monahilor însemna, c ei petrec Monahice te, strân i întru sine i, precum i colorul celă ş ş ş ş

202

lume ti, ca ni te valuri, încât nici lacr m a o mai l sa s scoa , când seş ş ă ă ă ă ţă tunde, cu care s - i arate umilin a inimii. Iar de i ar scoate pu ină ş ţ ş ţ ă lacrim , poate, c se socote te de cei ce privesc, c o au scos, nu pentruă ă ş ă c s- a învrednicit Îngerescului chip, ci pentru c a l sat lumea, i cele dină ă ă ş lume.

CANON 46

Cele ce aleg via a asceticesc , i se a eaz în Monastire,ţ ă ş ş ă nicidecum s ias , iar dac vreo nevoie neap rat pe ele le - ar trageă ă ă ă ă spre aceasta, cu binecuvântare, i cu învoirea preostóasei fac - oş ă

negru se strânge întru sine. Monahiceasca rânduial este a petrece Monahice te; c aceastaă ş ă însemneaz îmbr c mintea cea neagr . ă ă ă ă Pentru aceasta i marele Atanasie în cuvântul celş pentru feciorie zice, îmbr c mintea ta este neagr , nu cu vopsea boit , ci îns i fireasc .ă ă ă ă ăş ă Îns nu numai cele negre sunt însu ite Monahilor. Ci i cele láe, adic nici des vâr it negre,ă ş ş ă ă ş nici albe; pentru aceasta i Hrisostom zice în cel pentru Feciorie, nu în hainele cele láe, i înş ş culori este feciorie. Iar negrul color, însemneaz înc i plângerea, i întristarea ce trebuieă ă ş ş s aib Monahulă ă . C cei ce se întristeaz i plâng pentru moartea oarec ror rudenii ale lor,ă ă ş ă obi nuiesc a se cerni. ş Fiind îns c am pomenit pentru îmbr c mintea Monahiceasc , bineă ă ă ă ă este s tâlcuim aici i ce însemneaz fiecareă ş ă . Deci c ma aă ş , însemneaz pe haina veseliei, iă ş Dumnezeiasca dreptate, cu care se îmbrac Monahul în locul hainelor celor de piele, i înă ş locul goliciunii lui Adam, dup Evhológion, i dup Simeón al Tesalonicului. ă ş ă Páliul (care era o hain i o îmbr c minte ca în chipul rasei celei ce se poart pe deasupra, sauă ş ă ă ă amândou rasei, precum i Simeon al Tesalonicului îmbr c minte pe deasupra o nume te, iă ş ă ă ş ş Avvá Isaác zicând, înv ur - i palíolul t u), îmbr c minte voie te s fi fost, i nu caăş ă ţ ă ă ă ş ă ş Monahii de acum Palíolul luându- l, în locul acestuia întrebuin eaz pe cel ce se nume teţ ă ş Paramánd, în vreme ce numele paramandíului însemneaz îmbr c minte, ca o a douaă ă ă mandie <mantie> (pentru aceasta, precum se vede în Evhológhion mandie nume te peş chipul cel mic i nu buc ica aceasta în patru cornuri, ce o poart acum cei îmbr ca i înş ăţ ă ă ţ chipul cel mic dinapoi la spate) Palíon acestea zic, însemneaz pe podoaba nestric ciunii iă ă ş a cinstirii, i pe Dumnezeiescul acoper mânt i învelire, dup Evhológhion, i dup Simeónş ă ş ă ş ă al Tesalonicului. Brâul de curea fiind, i mijlocul strângând, unde sunt r runchii partea ceaş ă poftitoare, însemneaz pe omorârea trupe tilor pofte, i pe întreaga în elepciune, i a fiă ş ş ţ ş gata întru slujbe Monahul, dup Evhológhion, i Simeon, i Chiríl al Ierusalimului i Dorotei,ă ş ş ş

i Sozómen. (Cartea 3, 13). ş Sandalii sau papucii , însemneaz c se cade Monahul gata aă ă alerga în calea Evangheliei p cii, f r a se poticni, ci a c lca peste erpii cei gândi i. i că ă ă ă ş ţ Ş ă precum sandalii sunt supu i celuilalt trup, a a i trupul se cade a fi supus sufletului, dupş ş ş ă Evhológhion, Simeón, i Chiríl al Ierusalimului. Acestea sunt Ve mintele celui mic iş ş ş stavrofór (purt torul de Cruce); iar cel îmbr cat în megalóschimos (adic chipul cel mareă ă ă Shimnicul) are i aceste trei îmbr c minte mai mult, Cucúlion, Analávul, i Mándia. Însş ă ă ş ă cucúliul însemneaz , pe coiful mântuirii, dup Evhológhion, i pe umbrireaă ă ş Dumnezeiescului Har, care leap d în elegerile lumii, dup Simeón, i dup Chiríl ală ă ţ ă ş ă Ierusalimului, pe ner utate, i pe Smerenie. C i pruncii cei f r de r utate acest fel deă ş ă ş ă ă ă cucúliu (tichii) poart , dup Sozómen i Dorotéi. Iar Analávul (care i Anavolévs, adică ă ş ş ă slujitor se nume te de Sozómen, este de piei dup Simeón, iar acum se nume teş ă ş nolistávrion) însemneaz c Monahul ia asupr i Crucea Domnului, i urmeaz lui, după ă ăş ş ă ă acelea i m rturii. Având îns i dinainte i dinapoi Cruci, însemneaz c i lumea s- aş ă ă ş ş ă ă ş r stignit Monahului, cu dep rtarea de dânsa, i Monahul lumii, cu neîmp timirea cea c treă ă ş ă ă dânsa, dup zicerea: «Mie lumea s- a r stignit, i eu lumii». Iar Sozómen zice c strângândă ă ş ă aceasta amândou spetele, însemneaz c Monahul este gata spre slujb . Iar ă ă ă ă Mandia (care este îmbr c minte f r mâneci Sozómen o nume te Colóviu i Dorotéi iar i), cuprinz toareă ă ă ă ş ş ăş ă fiind a tuturor celorlalte, însemneaz c Monahul este înf urat în ea, ca în mormânt după ă ăş ă Simeón. Iar Sozómen, i Dorotéi zic, c aceasta neavând mâneci, însemneaz c Monahul nuş ă ă ă se cade a ridica mâna asupra cuiva, nici a face ceva de ale omului celui vechi. Iar întinderea Mandiei, însemneaz pe întrariparea Îngerilor, dup Chiríl al Ierusalimului. C Îngeresc seă ă ă cheam chipul Monahilor, iar cele patru cornuri ale Mandiei, însemneaz pe cele patruă ă Generalnice bun t i, în elegerea, întreaga în elepciune, dreptatea, i b rb ia; are adic iă ăţ ţ ţ ş ă ăţ ă ş semn ro u Mandia, care însemneaz dup Avvá Dorotéi, c Monahii prin acela se cunosc, iş ă ă ă ş sunt Osta i ai Cerescului Împ rat. Iar c aceasta se d numai celui cu chipul cel mare, seş ă ă ă în elege din zicerea lui Simeón Tesalonicul. Iar în sfâr it, ca o cuprinz toare a tuturor seţ ş ă îmbrac mandia. (Cap 273 când i mai cu glas zice Preotul: „Fratele nostru cutarele a luată ş

203

aceasta. i atunci nu singure de sine i ci cu oarecare b trâne, iŞ ş ă ş proestóase , în Monastire cu porunca Iguméniei, iar a dormi afar eleă nicidecum le este slóbod. Dar i b rba ii cei ce urmeaz viaş ă ţ ă ţă Monahiceasc , trebuin a silind, i ei cu bine cuvântarea celui ce i s - auă ţ ş încredin at Igumenía s ias . Drept aceea, cei ce calc hot rârea ceaţ ă ă ă ă acum de noi poruncit , ori b rbat ar fi, ori femeie, cuvenitelor cert riă ă ă s se supun . [Sinod 6: 46]ă ă

TÂLCUIRENu vor P rin ii ace tia cât de pu in a ie i din Monastirile loră ţ ş ţ ş

Monahíile; iar de i vreo neap rat nevoie lear sili spre aceasta, cuş ă ă binecuvântarea, i voia proestóasei s ias , i atunci, nu singure, ciş ă ă ş împreun cu alte b trâne cu vârsta, i cu în elepciunea. Iar a dormi poartă ă ş ţ ă afar din Monastirea lor, cu totul nu este iertat. Ci i Monahii a i derea,ă ş ş ş nevoia silind, ias cu binecuvântarea Egúmenului. Iar câ i vor face într - altă ţ chip, s se certe cu potrivitele cert ri, ce va socoti Egúmenul, sauă ă Eguménia, ori b rba i de ar fi.ă ţ

CANON 47

Nici în Monastirea b rb teasc femeie, nici în femeiasc b rbat,ă ă ă ă ă s doarm . C afar de toat poticnirea, i de scandel se cade a fiă ă ă ă ă ş ă Credincio ii, i a- i îndrepta via a lor, c tre buna cuviin , iş ş ş ţ ă ţă ş apropiat Domnului; iar de va face cineva aceasta, ori Cleric de ar fi,ă ori mirean, s se aforiseasc . [Sinod 7: 18, 20, 22]ă ă

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, c nici o femeie de ob te, s doarmş ă ş ă ă

noaptea în Monastire b rb teasc , nici b rbat de ob te iar i, în Monastireă ă ă ă ş ăş femeiasc . Pentru c de ob te Cre tinii, se cuvine a nu pricinui vreoă ă ş ş sminteal , i prepus altora, ci s - i petreac via a lor cu bun cuviin , iă ş ă ş ă ţ ă ţă ş binepl cut Domnului. i cu mult mai vârtos se cuvine a p zi despreă ă Ş ă aceasta Monahii, c ci dimpotriv , i loru i î i pricinuiesc scandel ,ă ă ş ş ş ă aprinzând focul cel în fire s dit al poftei, i b rba ii, i femeile; i altoraă ş ă ţ ş ş pricinuiesc scandel , dându - le prepusuri necuviincioase pentru dân ii. iă ş Ş care o ar face aceasta, s se aforiseasc , ori Cleric de ar fi, ori mirean.ă ă

CANON 48

Femeia celui ce se ridic la pro ederea Episcopiei, dup învoireaă ş ă cea între dân ii, mai - nainte desp r indu - se de b rbatul s u, dupş ă ţ ă ă ă hirotonia Episcopiei cea pus asupra lui, s intre în Monastire, care vaă ă fi zidit departe de a ezarea Episcopului, i purtarea de grij de laă ş ş ă Episcop aib - o. Iar de se va ar ta vrednic , înainteze - se i laă ă ă ş dreg toaria Diaconi ei.ă ţ

TÂLCUIRE

marele i Îngerescul chip” m care c Evhológhiul pentru mandia Shimnicului nici ca cumş ă ă pomene te. Iar Camilávhiul, i Epanocamilávhul binecuvântare osebit nu au. Unii îns bunaş ş ă ă cuvântare cuculíului o zic i la Camilávhul purt torului de Cruce; acestea a a fiind zise, seş ă ş cade Preotul în locul acelui mic Paramánd, s binecuvinteze rasa cea de deasupra, i s oă ş ă dea Monahului s o îmbrace; ca nu când îi d rasa cea pe deasupra s nu aib rug ciune iă ă ă ă ă ş bunacuvântare a zice. Iar dac cineva ar voi a purta Paramándul acel mic, peste dulam înă ă loc de Cruce, mi se pare c nici o necuviin urmeaz .ă ţă ă

204

Porunce te Canonul acesta, ca femeia celui ce are a se face Arhiereu,ş mai - nainte s se despar t de el cu de ob te învoire, i a ei i a lui. După ă ş ş ş ă ce el se va Hirotonisi, ea s intre în Monastire dep rtat de Epárhia lui,ă ă ă întru care s se C lug reasc . Îns s i se poarte de grij pentru cele deă ă ă ă ă ă ă nevoie spre îndestularea vie ii, de c tre fostul ei b rbat (de va fi s racţ ă ă ă ă adic ), i aceasta o au porunci t Canonul a se face, ca nu v zând unul peă ş ă altul, adeseori s - i aduc aminte de petrecerea i împreun vie uirea loră ş ă ş ă ţ cea mai dinainte, i prin urmare s se aprind spre trupeasc iubire. Iarş ă ă ă de va fi vrednic , s se fac i Diaconi ; cite te i Apostolescul Canon 5ă ă ă ş ţă ş ş

i cel 12 al Sinodului 6 i subînsemnarea Canonului 40 al aceluia i Sinod.ş ş ş Din acest Canon îns cu drepta te închei Vlástar, c nici femeile Preo iloră ă ţ ce mor pot a doua oar a se m rita. ă ă

CANON 49

Reînnoind i acesta sfin it Canon, hot râm, ca Monastirile celeş ţ ă odat consfin ite (catierosíte) dup socotin a Episcopului, s r mâieă ţ ă ţ ă ă pentru totdeauna Monastiri, i lucrurile cele cuvenite lor, s seş ă p zeasc pentru Monastire, i s nu mai poat a se face ele lume tiă ă ş ă ă ş locuin e, i nici de c tre oricare dintre to i s se dea acestea la b rba iţ ş ă ţ ă ă ţ lume ti. Ci de i pân acum s- a f cut aceasta, hot râm ca nicidecum sş ş ă ă ă ă se urmeze; iar cei ce s - ar apuca a o face aceasta de acum înainte, să se supuie cert rilor celor din Canoane. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 13]ă

TÂLCUIREAcest Canon reînnoie te pe cel al 24- lea al Sinodului 4 pe care îl iş ş

a terne anume, i vezi tâlcuirea acolo. Ad ogând aceasta numai mai multş ş ă decât acela, ca nici s se dea Monastirile de c tre oricine (adic de Cleric,ă ă ă nici de Monah, nici de mirean), la b rba i lume ti, spre a le ocârmui adic ,ă ţ ş ă

i de s- a f cut aceasta pân acum, de acum înainte îns s nu se fac .ş ă ă ă ă ă

CANON 50

Nimeni dintre to i ori din mireni, ori din Clerici de acum s nu seţ ă mai joace în Chíve, iar de se va v di cineva f când una ca aceasta, deă ă va fi Cleric, s se cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc .ă ă ă ă [Apostolesc: 42, 43]

TÂLCUIREOpresc P rin ii ace tia de a se juca vreun mirean, sau Cleric în Chíve,ă ţ ş

adic în Ghióci, sau în C r i sau în Dame, sau într - alt jocuri de acest fel.ă ă ţ Iar care dup Canonul acesta, s - ar juca întru acestea, de va fi Cleric, s seă ă cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc .ă ă ă

CANON 51

Des vâr it opre te sfântul, i Ecumenicul Sinod, pe cei ce se zică ş ş ş Mími, i teatrele acestora, dar apoi i privirile vânaturilor, i jocurileş ş ş cele de pe Scen , a se face. Iar dac cineva Canonul l- ar def ima, iă ă ă ş c tre ceva din aceste oprite pe sine i s - ar da, de va fi Cleric, s seă ş ă Cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc . [Sinod 6: 24, 62, 66;ă ă ă Cartaghén: 17, 70]

205

TÂLCUIRECu toat deplin tatea opre te Canonul acesta de a se face cei ce seă ă ş

zici mími care, uneori urmeaz chipurile Arápilor, alteori ale Armenilor, iă ş alteori ale robilor. i uneori lovind cu palmele peste fa , cu toate acesteaŞ ţă îndeamn pe privitori s se strice de râs. Iar privirea vânaturilor esteă ă 198 a privi cineva fiarele, lei, adic , sau ur i, sau altele, s se lupte unele cuă ş ă altele, sau cu oamenii ce sunt osândi i spre moarte. C nemilostivire iţ ă ş cruzime mare este a privi cineva sângele unora ca acestora v rsându - se,ă

i a râde. Opre te înc pe lâng acestea i jocurile, i ging iturile celeş ş ă ă ş ş ăş necinsti te ce fac, ori b rba ii, ori femeile, la Teatre. Drept aceea Actori seă ţ numesc cei ce f rnicesc, când c sunt împ ra i, alte ori domni, alte oriăţă ă ă ţ slugi, i alteori altceva. i care va def ima Canonul ceva, i va faceş Ş ă ş dimpotriv , Clericul s se cateriseasc , iar mireanul s se aforiseasc .ă ă ă ă ă

CANON 52

Întru toate zilele ajun rii sfintei P resimi, afar de Sâmb ta iă ă ă ă ş Duminica, i de sfânta zi a Bunei Vestiri, s se fac sfin ita Liturghie aş ă ă ţ celor mai înainte sfin ite. [Apostolesc: 69; Laodiceea: 49, 51]ţ

TÂLCUIREZilele sfintei Patruzecimi sunt zile de plângere i de umilin , iar a seş ţă

proaduce Jertf deplinit c tre Dumnezeu, i mai ales întru pomenirileă ă ă ş sfin ilor, de c tre mul i se socote te pricin de serbare, de bucurie, i deţ ă ţ ş ă ş pr znuire. Pentru aceea i obi nuiesc a împreun prânzi întru aceea; iară ş ş ă plângerea, i serbarea, împotrivitoare sunt una alteia. Pentru aceastaş porunce te Canonul acesta, ca în celelalte zile ale marelui Post, s se facş ă ă Liturghia celor mai înainte sfin iteţ 199 , adic a celei deplinite i proaduseă ş

198 Din acest Canon se în elege, c to i Clericii i cei sfin i i, i Monahii nu se cuvine a fiţ ă ţ ş ţ ţ ş vân tor, i nici într - un fel. C de vreme ce opre te m car a privi luptele fiarelor, cu multă ş ă ş ă mai vârtos îi opre te despre a vâna însu i. i cei sfin i i de nu vor înceta s se cateriseasc ,ş ş Ş ţ ţ ă ă iar Monahii s se aforiseasc , dup Canonul acesta.ă ă ă199 Însemneaz c Liturghia cea mai înainte sfin it nu este a lui Grigorie Dialogului, c ciă ă ţ ă ă acela nu tia limba ellineasc , dup Epistolía 29 a c r ii a asea a lui; i c ci în conscrierileş ă ă ă ţ ş ş ă lui aceasta nu se afl ; ci este din vremile mo tenitorilor Apostolilor dup r spunsul 56 al luiă ş ă ă Simeón al Tesalonicului. i mai înainte de vremile Dialogului, precum se arat din CanonulŞ ă 49 al Sinodului din Loadíchia i mai ales din obiceiul ce era la R s rit, precum zice Vasilieş ă ă în cea c tre Chesária Patrichía, i la Apus, precum zice Ieronim în cea c tre Pammáhie, s seă ş ă ă împ rt easc Cre tinii Miercurile i Vinerile, cu Prosfin ita Pâine. C ar tat este c ace tiaă ăş ă ş ş ţ ă ă ă ş împ rt induse zicea oarecare Rug ciuni i mai înainte de împ rt ire, i dup ce seă ăş ă ş ă ăş ş ă împ rt eau, care în scurt a zice, era Liturghia celor mai înainte sfin ite de atunci, i aceastaă ăş ţ ş o zice Arghéntul. îNs pomenim pe Dialogul la Apólisul (Otpustul) acestei Liturghii, sauă pentru c acesta predându - o aceasta Romanilor în zilele marelui Post, dup Mavríchieă ă Ierodiaconul Bisericii celei mari care a scris Sinaxarele, i dup Máxim Margúnieş ă t lm citorul lor, i dup Mihaíl Constantinopoliteanul, au dat sfat i R s ritenilor s oă ă ş ă ş ă ă ă s vâr easc în toate zilele marelui Post, precum vor unii; sau i pentru c fiind mai înainte,ă ş ă ş ă s- a împodobit în urm de c tre Dialogul, i s- a adus în rânduiala care acum se vede. Îns s-ă ă ş ăa aflat de c tre P rin i cea mai înainte sfin it , pentru ca s se fac p rta Cere tii vie i i aă ă ţ ţ ă ă ă ă ş ş ţ ş Darului celui din sfintele Taine i în zilele cele de post. C i Vlástar în Capul al 5- lea alş ă ş literei T zice: „Precum osta ii cei ce se lupt , dup ce înceteaz b t lia, seara se împ rt escş ă ă ă ă ă ă ăş din hrana cea preg tit , pentru a se înt ri cu ea, i a doua zi iar i s bat pe vr ma i, a aă ă ă ş ăş ă ă ăş ş ş

i noi Cre tinii, luptându - ne împotriva patimilor i a diavolului în zilele marelui Post, neş ş ş împ rt im în de sear (cei vrednici adic i preg ti i) cu Trupul i Sângele Domnului, celeă ăş ă ă ş ă ţ ş mai înainte sfin ite de Sâmb t , i de Duminic , ca s ne înt rim cu ele, i mai cu vitejieţ ă ă ş ă ă ă ş iar i s batem pe gândi ii vr ma i. (Aceasta îns nu de la sine o zice Vlástar, ci de la altăş ă ţ ăş ş ă ă Sholie mai veche o a t lm cit, care noi o am aflat) îns i aceasta o pomenesc i mai înainteă ă ăş ş sfin itele Rug ciuni ale însu i acesteia. Vezi îns c în de sear se cuvine a se s vâr i ceaţ ă ş ă ă ă ă ş mai înainte sfin it dup Tipice, i dup Apusenescul Sinod cel în Cabilón. Drept aceea ceiţ ă ă ş ă

206

Dumnezeiasca Jertf a doua Proaducere, adic Prosforá. Iar Sâmbetele, iă ă ş Duminicile, ca în ni te zile mai line, i nu de Post, a ijderea i în ziuaş ş ş ş Buneivestiri, ca una ce este început i cap al Mântuirii noastre, i prinş ş urmare i s rb toare, i Praznic, iart a se s vâr i Jertfa, i Liturghieş ă ă ş ă ă ş ş deplinit .ă

CANON 53

Fiindc mai mare este rudenia cea dup Hristos decât leg turaă ă ă cea a trupurilor, ne - am în tiin at îns c în oarecare locuri, uniiş ţ ă ă primind copii din sfântul i Mântuitorul Botez, i dup aceasta,ş ş ă v duvind maicile acelora, se învoiesc de fac împreun locuin prină ă ţă nunt ; Hot râm ca de acum nimic de acest fel s se fac . Iar dacă ă ă ă ă oarecare dup Canonul acesta s - ar v di f cându - o aceasta, mai întâiă ă ă adic , unii ca ace tia s se despart de aceast nelegiuit înso ire. Iară ş ă ă ă ă ţ apoi, i cert rilor curvarilor s se supuie.ş ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta opre te de a lua cineva femeie pe cum tra saş ă

v duvind, ai c rei fii i- a primit din sfântul Botez. Fiindc rudenia ceaă ă ă dup Hristos, dup care se fac Duhovnice ti fra i, n na ul, i cum tra sa,ă ă ş ţ ă ş ş ă este mai mare decât cea trupeasc . (Mai mare îns , nu dup câtime, iă ă ă ş dup trepte, c pân la a treia treapt numai aceasta se opre te după ă ă ă ş ă adâncime. Ci dup felurime i rela ie, i vezi la Canonul al 8- lea celă ş ţ ş pent ru nun i.) Iar care ar îndr zni a face aceasta, mai întâi s se despar tţ ă ă ă de aceast nelegiuit nunt , apoi s se canoniseasc ca ni te curvari. Însă ă ă ă ă ş ă aceasta ce zice Canonul pentru primirea din Botez, trebuie a se ine i laţ ş înfiuirea ceea ce se face prin s vâr irea sfin itelor Rug ciuni, după ş ţ ă ă Nearaoa 24 a lui Léon în eleptului.ţ

CANON 54

Dumnezeiasca Scriptur pe noi a a luminat înv ându - ne, nu veiă ş ăţ intra la nici o rudenie ale trupului t u, spre a- i descoperi ru inea luiă ş [Levitic 18: 6]; de Dumnezeu purt torul Vasilie pe oarecare dină nun ile cele oprite le - a num rat în Canoanele sale, cu t cere pe celeţ ă ă mai multe trecându - le, i cu amândou f cându - ne folos. Cş ă ă ă mul imea numelor celor de ru ine l sându - le, ca s nu spurceţ ş ă ă cuvântul cu graiurile, în generalnice numiri a cuprins necur iile. Prinăţ care cuprinz tor a ar tat nou nun ile cele nelegiuite. Fiind îns c cuă ă ă ţ ă ă acest fel de t cere, i cu necuno tin a opririi neiertatelor nun i, peă ş ş ţ ţ

ce împreun diminea a o s vâr esc, gre esc, i îndrepteaz - se. C ci cum pot a zice într -ă ţ ă ş ş ş ă ăînsa, „S plinim rug ciunea noastr cea de sear Domnului” care nu este, nici de amiaz zi?ă ă ă ă ă

i nu numai Miercurea i Vinerea, ci i Lunea, i Mar ea, i Joia neoprit dup Canonul acestaŞ ş ş ş ţ ş ă de c tre cei ce voiesc se face mai înainte sfin ita Liturghie. Iar cei ce nu adap pe sfântaă ţ ă Pâine cu Preacuratul Sânge, precum în Liturghii se rânduie te, i nici ad pat p zesc spre aş ş ă ă ă se face cu ea cea mai înainte sfin it , ar tat este c sunt de o cugetarea cu Latinii. C a releiţ ă ă ă ă cinstiri a Latinilor este i aceasta, a împ rt i pe mireni numai din Pâine, cu Taineş ă ăş Euharístiei, precum Apusenescul Sinod cel adunat în Constántia Ghermániei la anul 1414 f r de lege a legiuit. Iar pentru câte pricini se p stra Prosfin ita Pâine, vezi pe Evstrátieă ă ă ţ Arghéntul la foaia 284 i subînsemnare Canon 14 al Sinodului Laodíchiei. Din vechime însş ă se p stra i vin Posfin it în Biserici, precum m rturise te i Hrisostom în Epistolía 1 c treă ş ţ ă ş ş ă Inochéntie, i Ieronim Epistolía 4 c tre Rufín, i Grigorie Teológul în cuvântul cel asupraş ă ş îngrop rii c tre Gorgónia, i localnicul Sinod cel în Tolít, i al ii.ă ă ş ş ţ

207

sine i firea se tulbura; am socotit împreun mai descoperit a ar taş ă ă cele pentru aceasta, hot rând de acum înainte, cel ce se va împreunaă prin împreunare de nunt cu vara sa, sau tat l, i fiul, cu maic iă ă ş ă ş fiic , sau cu dou fete surori, t t l, i fiul, sau doi fra i, cu maic iă ă ă ă ş ţ ă ş fiic , sau doi fra i, cu dou surori. S cad sub Canonul cel de apteă ţ ă ă ă ş ani, ar tat c desp r indu - se ei de nelegiuita înso ire.ă ă ă ţ ţ

TÂLCUIREFiindc Dumnezeiasca Scriptur ar tat ne înva , zicând: O omule nuă ă ă ţă

vei lua spre împ rt ire de nunt pe nici o rudenie trupeasc a ta. iă ăş ă ă Ş aceasta zicere marele Vasilie în Canonul 87j al s u, unele nun i oprite înă ţ Canoanele sale le- a num rat (precum în cel 76 pe nunta celui ce ia peă cumnata sa de femeie. În 78 pe cea a celui ce ar vrea s ia dou surori, iă ă ş pe al ii întru altele) t când pe cele mai multe, fiind de ru ine. Ca nu cuţ ă ş numele acestora s spurce cuvântul; cuprinz tor îns cu ob tescul numeă ă ă ş al necur iei, pe toate nelegiuitele nun i cam întunecat le- a ar tat.ăţ ţ ă (Aceasta îns ce zice Sinodul, c o a zis Vasilie, Vasilie o zice, c o a zisă ă ă Dumnezeiasca Scriptur , adic Dumnezeiescul Pavel, zicând: «Iar curvia iă ă ş necur ia, nici s se numeasc întru voi», i celelalte.) Iar din t cereaăţ ă ă ş ă aceasta firea oamenilor s - a tulbura t de rude tile sângiuri, pentru aceastaş noi mai curat hot râm despre aceasta prin Canonul acesta, c de acumă ă înainte, cel ce va lua de femeie pe vara sa, sau tat l i fiul, de vor luaă ş maic i fiic , sau dou surori, sau doi fra i, de vor lua maic i fiic , sauă ş ă ă ţ ă ş ă dou surori; ace tia mai întâi s se despar t de nelegiuita înso ireaă ş ă ă ţ aceasta, i apoi apte ani s se canoniseasc . Iar marele Vasilie în 68 alş ş ă ă s u Canon de ob te hot r te s se canoniseasc cu certareaă ş ă ăş ă ă preacurvarilor, adic 15 ani, nunta ceea ce se va face cu rudenie oprit .ă ă Vezi înv tura cea despre înso iri.ăţă ţ

CANON 55

Fiindc am aflat c cei din cetatea Romanilor, în ajun rile sfinteiă ă ă patruzecimi, în Sâmbetele acesteia ajuneaz , afar de urmareaă ă Bisericii cea predat . Au socotit Sfântul Sinod, ca i la Bisericaă ş Romanilor nestr mutat s se p zeasc Canonul, cel ce zice: „Dacă ă ă ă ă vreun Cleric s - ar afla ajunând în sfânta Duminic , sau Sâmb ta, afară ă ă de una, i singur (Sâmb ta mare) s se cateriseasc . Iar mirean fiind,ş ă ă ă ă s se aforiseasc .”ă ă

TÂLCUIRESinodul acesta prin acest Canon opre te de a posti vechii Romani (oriş

cu des vâr it nemâncare, ori cu mâncare uscat întru al 9- lea ceas) înă ş ă ă Sâmbetele marelui Post; (c se face dezlegare în ele la vin, la unt de lemn,ă la Ráci, i al cele de acest fel), i rânduie te c se cuvine a se p zi neclintitş ş ş ă ă

i la Roma, Canonul 64 al sfin ilor Apostoli, pe care i îl pune anume, aş ţ ş c ruia tâlcuire cite te - o.ă ş 200

CANON 56

200 Fiindc acest Canon, ca o sabie cu dou ascu i uri p trunde inimile Papí tilor, pentruă ă ţ ş ă ş aceasta preasume ii prih nesc pe Sinodul acesta Ecumenic, c nu bine a rânduit aceasta, darţ ă ă prih nirea lor se ridic asupra însu i Apostolilor, c ci acesta Canonului lor urmând, aă ă ş ă rânduit aceasta.

208

Asemeni neam în tiin at c i în ara armenilor, i întru alteş ţ ă ş ţ ş locuri, în Sâmbetele, i Duminicile sfintei Patruzecimi, unii m nâncş ă ă ou i brânz . Deci s - a socotit i aceasta, ca Biserica lui Dumnezeuă ş ă ş cea întru toat lumea, o orânduial urmând, ajunarea s oă ă ă s vâr easc , i a se dep rta, precum de tot felul de junghietur , a a iă ş ă ş ă ă ş ş de ou i de brânz , care rod sunt i na teri acelora, despre care neă ş ă ş ş înfrân m. Iar de n- ar p zi - o aceasta; de vor fi Clerici, s seă ă ă cateriseasc ; iar de vor fi mireni, s se aforiseasc .ă ă ă

TÂLCUIREPrecum se vede: cre tinii cei ce se aflau în Armenia, auzindş

Apostolescul Canon c opre te de a posti cineva Sâmb ta, i Duminica, iă ş ă ş ş ne în elegând bine aceasta, mâncau brânz , i ou , în Sâmbetele iţ ă ş ă ş Duminicile marelui Post. Pentru aceasta Sinodul acesta, prin acest Canon, hot r te, ca toat Biserica lui Hristos, care se afl în toat lumea, să ăş ă ă ă ă p zeasc una i aceea i rânduial , i s posteasc zilele acesteaă ă ş ş ă ş ă ă (dezlegând numai în ele la vin, la unt de lemn, i la cele cu pielea ca deş hârb [ostracóder ma]) i precum se dep rteaz de viet ile cele ce seş ă ă ăţ junghie, în marele Post, a a s se fereasc i de brânz , i de ou . Careş ă ă ş ă ş ă sunt roduri, i na teri acestor fel de viet i.ş ş ăţ 201

CANON 57

C nu trebuie la Jertfelnic a se proaduce miere, i lapte.ă ş [Apostolesc: 3]

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta s nu se aduc în sfântul Altar pe sfântaş ă ă

Mas lapte, i miere, într - un glas cu cel al 3- lea Apostolesc, a c ruiaă ş ă tâlcuire cite te - o. Îmbun t e te îns acesta i îndrepteaz pe cel al 44-ş ă ăţ ş ă ş ălea al celui din Cartaghén, care rânduie t a se proaduce cele de acest fel,ş dup oarecare localnic obicei.ă

CANON 58

Nimeni din cei rândui i între mireni s - i dea lui i dinţ ă ş ş Dumnezeie tile Taine, fiind de fa Episcop, sau Presbíter, sau Diacon.ş ţă Iar cel ce ar îndr zni ceva de acest fel, ca unul ce face afar din celeă ă rânduite, o s pt mân s se afuriseasc ; de aici înv ându - se, a nuă ă ă ă ă ăţ cugeta afar de ceea ce se cuvine a cugeta. [Romani 12: 3]ă

TÂLCUIREA se împ rt i vreun mirean însu i pe sine i cu Dumnezeie tileă ăş ş ş ş

Taine, f r de nevoie. (Când nu este adic de fa Episcop, sau Presbíter,ă ă ă ţă sau Diacon, dup Zonará) este lucru de mândrie, i cel ce face aceasta î iă ş ş însu e te lui i cu nelegiuire dreg toria Preo iei. C acest lucru este însu iş ş ş ă ţ ă ş al Preo ilor, nu al mirenilor. Pentru aceasta dar Canonul acesta, pe cel ceţ

201 De se zic i pe tii junghieturi (c poate ar zice cine, c Dumnezeiescul glas a zis luiş ş ă ă Petru: «Sculându - te Petre, junghie i m nânc »; ce s junghie? Cele câte cu patru picioare iş ă ă ă ş fiar , i cele târâtoare. Iar târâtoare i pe tii se zic, dup cea scris : «S scoat Apeleă ş ş ş ă ă ă ă târâtoare de suflete vii» [Facerea 1: 20], trebuie a ne feri i de ou le pe tilor, adic de icre înş ă ş ă marele post. Iar de nu se zic acestea junghieturi, ci numai cele de uscat, i zbur toare, nuş ă gre im mâncând icre în Sâmbetele i Duminicile marelui Post. Iar cei ce nu m nânc , maiş ş ă ă bine fac.

209

ar îndr zni a face aceasta, fiind de fa Preot, îl despar te de Biseric oă ţă ă s pt mân , ca s se înve e a nu cugeta mai presus de ceea ce se cade aă ă ă ă ţ cugeta, dup Apostolul.ă 202

CANON 59

Nici într- un chip în cas de rug ciune care se afl în cas , Boteză ă ă ă s nu se s vâr easc , ci cei ce voiesc a se învrednici de preacurataă ă ş ă Luminare, la Catolice tile Biserici v vin , i acolo s dobândeascş ă ă ş ă ă Darul acesta. Iar de se a prinde vreunul nep zind aceste hot râte deă ă noi; de va fi Cleric, s se cateriseasc ; iar de va fi mirean, s seă ă ă aforiseasc .ă

TÂLCUIREPorunce te Canonul acesta, a nu se face Botez în case de Rug ciuni,ş ă

care se cuprinde în case locuite, ci în Bisericile cele Catolice ti, i prinş ş urmare în cele însc unate. Iar cel ce nu va p zi aceasta; de va fi Cleric, să ă ă se cateriseasc ; iar de va fi mirean, s se aforiseasc .ă ă ă 203

CANON 60

Apostolul strig , c cel ce se lipe te de Domnul, un Duh este [1ă ă ş Corinteni 6: 17], ar tat este c i cel ce se împrietene te pe sine i cuă ă ş ş ş împotrivnicul, una se face prin leg tura cea c tre dânsul. Deci cei ceă ă se f rnicesc c se îndr cesc, i cu f rie se schimonos e s c cuăţă ă ă ş ăţă r utatea chipurilor ca ni te îndr ci i, s - a socotit cu tot chipul a seă ş ă ţ certa, i a- i supune pe ei unor acest fel de aspre vie uiri, i osteneli,ş ţ ş c rora dup cuviin s - ar supune cei cu adev rat îndr ci i, pentru aă ă ţă ă ă ţ se izb vi de lucrarea dracului.ă

TÂLCUIREUnii pentru r utatea socotin ei lor, i pentru adunarea câ tigului, seă ţ ş ş

f rnicesc c au drac, i fac schimonisiturile celor îndr ci i, i înăţă ă ş ă ţ ş mi c rile lor cele f r de rânduial i cu f rnicie, înconjurând cet ile,ş ă ă ă ă ş ăţă ăţ pricinui tori de tulburare i de priveli te f cându - se oamenilor. Dreptş ş ă aceea Canonul acesta porunce te s se certe unii ca ace tia dup totş ă ş ă chipul, i întru acest fel, i la a a de mari asprimi de vie uire, i osteneliş ş ş ţ ş s se supun , în acel fel, i în care se supun cei ce cu adev rat suntă ă ş ă îndr ci i, ca cu acestea s se slobozeasc de dracul. Cu care i ace tia ceă ţ ă ă ş ş cu f rnicie se îndr cesc s- au împrieteni t, i una s- au f cut cu ei;ăţă ă ş ă

202 Iar Monahii cei de prin pustii, pentru c nu se afl Presbíteri de fa , s ia voie de ală ă ţă ă Arhiereu, precum zice Simeón al Tesalonicului (Întrebarea 41) s p zeasc într - un Chívotă ă ă curat prosfin itele Taine, i s se împ rt easc din ele cu mult evlavie, întru acest chip; peţ ş ă ă ăş ă ă un loc curat întinzând o sfin it poal , i peste ea punând un acoper mânt (pocrov ), pesteţ ă ă ş ă ăţ care punând linguri a întru care s ia P rticica Preasfântului Trup, i punându - o peţ ă ă ş Acoper mânt, dup ce mai înainte va rosti Psalmi, i Rug ciuni, sau Trisaghion, i t mâind,ă ă ş ă ş ă

i închinându - se de trei ori, a a s se împ rt easc de acolo, nu cu mâna, ci cu gura; apoiş ş ă ă ăş ă având într - un pahar pus vin i ap , s - i cl teasc gura. Întocmai este scris în via aş ă ă ş ă ă ţ Cuviosului Lucá ce s- a nevoit în muntele Stiríul. C întrebând el pe Mitropolitul Corintuluiă (cel de atunci), de se cuvine cel ce se afl în pustii a se împ rt i însu i, în lips de Preot, aă ă ăş ş ă luat voie de la el a se împ rt i, numai cu însu i acesta i chip.ă ăş ş ş203 Aici cu dreptate trebuie a se nedumeri cineva. Pentru ce Sinodul acesta în Canonul 31 al s u a ierta a se face Botez în case de Rug ciune cu voia Arhiereului; iar în Canonul acestaă ă des vâr it opre te aceasta? Deci dup Zonará, nici des vâr it este iertat a se face Botez înă ş ş ă ă ş cas de rug ciune, nici des vâr it este oprit a nu se face. Ci se cuvine, zice, a fi Preo iiă ă ă ş ţ cunoscu i i nu str ini, i cu voia Arhiereului a lucra.ţ ş ă ş

210

precum i cel ce se lipe te, i se împrietene te cu Domnul, un Duh se faceş ş ş ş cu el, precum zice Pavel. Iar Valsamón zice, c unii ca ace tia în osebiteă ş vremi se legau cu lan uri, i se închideau prin închisori de c tre mul iţ ş ă ţ Patriarhi, i Arhierei.ş

CANON 61

Cei ce se dau pe sine i fermec torilor, sau celor ce se zic suta i,ş ă ş sau altora oarec rora de acest fel, ca cum de la aceia s afle, orice ară ă voi s li se descopere. Dup cele ce mai înainte s - au hot rât de c treă ă ă ă P rin i pentru dân ii, s cad sub Canonul Exaetíei (cel de ase ani);ă ţ ş ă ă ş sub aceasta i certare îns trebuie a se supune i cei ce trag u i dupş ă ş ş ă sine, sau dobitoace de acest fel spre jocul i spre v t marea celor maiş ă ă pro ti, i cei ce spun norocul, i menirea, i genealogía (de tragereaş ş ş ş neamului), i o mul ime de ni te graiuri ca acestea, dup bârfirileş ţ ş ă r t cirii. i cei ce se zic gonitori de nori, i vr jitori, i str juitori, iă ă Ş ş ă ş ă ş fermec tori. R mânând întru acestea îns , i neschimbându - se, iă ă ă ş ş neferindu - se de aceste pierz toare, i eline ti me te uguri, cu totulă ş ş ş ş hot râm s se lepede de la Biseric . Precum i sfin itele Canoaneă ă ă ş ţ înva . «C ce împ rt ire este luminii cu întunericul», precum ziceţă ă ă ăş Apostolul? «Sau ce învoire Bisericii lui Dumnezeu cu idolii? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? i ce învoire este luiŞ Hristos cu veliar?» [2 Corinteni 6: 14 - 16]

TÂLCUIRECre tinul nu se cuvine a întrebuin a nici un lucru, din cele ce Elinii leş ţ

întrebuin au, fermec torii adic , i vr jitorii, i altele asemenea; pentruţ ă ă ş ă ş aceasta Canonul acesta ase ani rânduie te s se dep rteze de sfinteleş ş ă ă Taine Cre tinii cei ce se dau pe sine i vr jitorilorş ş ă 204 , i celor ce se numescş suta iş 205 sau altora asemeni, cu socoteal ca s afle de la dân ii lucrurileă ă ş cele ce voiesc (ca s g seasc adic banii, sau alte oarecare ce au pierdut)ă ă ă ă precum i P rin ii cei mai dinainte asemeni au canonisit. Întocmai îns cuş ă ţ ă cei mai de sus în ase ani canonise te, i pe cei ce poart ur i dup sine,ş ş ş ă ş ă sau alte dobitoace de acest fel pentru joc, i v t mare a multor oameni, iş ă ă ş pe cei ce spun noroacele oamenilor, i ce au s p timeasc în via a lor, iş ă ă ă ţ ş c s- au n scut în zi bun , sau rea, i alte cuvinte am gitoarea de acest fel.ă ă ă ş ă A ijderea canonise te i pe cei ce se numesc gonaci de nori i pândescş ş ş ş închipuirile norilor, mai ales când apune Soarele, i dup închipuirile lorş ă spun cele fiitoare. i pe vr jitori (ace tia sunt cei ce amestec cuŞ ă ş ă chem rile demonilor, Psalmi ai lui David, nume de ale sfin ilor, i aă ţ ş Preasfintei N sc toare de Dumnezeu, pentru care zice Dumnezeiesculă ă Hrisostom: C m car Numele Preasfintei Treimi de l- ar chema, sauă ă semnul Crucii, de ar face, s se fereasc Cre tinii i s fug de la dân ii).ă ă ş ş ă ă ş

i str juitori (adic cei ce fac baiere, legându - le cu m tase i scriind într -Ş ă ă ă şînsele chem ri de draci), a ijderea i cel ce le poart . i vr jitorii, to i cuă ş ş ă Ş ă ţ acest Canon s se canoniseasc , de se vor poc i, i se vor p r si deă ă ă ş ă ă

204 Fermec tori se zic cei ce se afierosesc pe sine i dracilor, i socotesc c prin palm , sauă ş ş ă ă prin lighean, sau prin jertfe, sau prin alte am gitoare pl zmuiri, i închipuiri, prov d cele ceă ă ş ă vor s fie; pentru aceasta a ez mântul 13 al Legii legiuie te, ca un uciga s se muncească ş ă ş ş ă ă cel ce face jertfe oprite, adic vr je te cu acestea. Înc i cel ce va pl ti sau va îndemna pe elă ă ş ă ş ă s le fac , s se izgoneasc . i averile lor s se r peasc dup capul 23 al c r ii a 9- a dină ă ă ă Ş ă ă ă ă ă ţ Códic .ă205 Suta i se ziceau cei mai procopsi i (dup socoteala lor) i mai b trâni dintre vr jitori, iş ţ ă ş ă ă ş mai cu tiin decât ceilal i.ş ţă ţ

211

acestea. Iar de vor r mâne în r utatea i r t cirea aceasta, des vâr it s seă ă ş ă ă ă ş ă lepede de la Biserica lui Hristos, i s se despar t din adunareaş ă ă Cre tinilor, precum i Dumnezeie tile Canoane hot r sc. Se cuvine îns sş ş ş ă ă ă ă însemn m, c certarea aceasta ce o d Canonul, o d numai mirenilor, atâtă ă ă ă celor ce fac dr ciile acestea, cât i celor ce le primesc. C ci Clericii cei ceă ş ă ar face unele ca acestea, negre it urmeaz a se caterisi, dup Valsamón iş ă ă ş Zonará. 206

CANON 62

Cele ce a a se zic calánde, i cele ce se zic Votá, i cele ce seş ş ş numesc Vrumália, i pr znuirea ceea ce se s vâr e te în ziua dintâi aş ă ă ş ş lui Martie, deodat voim cu totul a se ridica din petreceraă Credincio ilor. Dar îns i s lt rile muierilor cele în ar tareaş ă ş ă ă ă publicului, care pot a face mult v t mare i pierzare. Înc i s lt rile,ă ă ă ş ă ş ă ă

i slujbele cele ce se fac în numele dumnezeilor celor ce mincinos seş numeau de c tre Elini, sau de b rba i, sau de muieri, dup oarecareă ă ţ ă vechi obicei, i str in de via a Cre tinilor, le lep d m, hot râm ca niciş ă ţ ş ă ă ă un b rbat s se îmbrace cu podoab muiereasc , sau muierea cu ceaă ă ă ă cuvenit b rba ilor. Dar nici cu m ti comice ti, sau satirice ti, sauă ă ţ ăş ş ş traghice ti, s se îmbrace. Nici s chiuie în numele urâtului Dionísieş ă ă [Bahus] când tescuiesc strugurii în linuri. Nici storcând vinul în vase, cu chip de a porni râsul ne tiin ei, sau al de ert ciunii, lucrând celeş ţ ş ă ale dr ce tii r t ciri. Deci cei ce de acum înainte ceva din cele maiă ş ă ă înainte zise s - ar apuca s fac , dup ce s - au în tiin at de acestea,ă ă ă ş ţ ace tia de vor fi Clerici, poruncim s se cateriseasc , iar de vor fiş ă ă mireni, s se aforiseasc .ă ă

TÂLCUIRECalénde se numesc întâiele zile ale fiec rei luni, în care obi nuiauă ş

elinii a pr znui, ca când s petreac toat luna întru veselieă ă ă ă 207 . Iar Botá, iş

206 Pentru aceasta se cuvine a se caterisi i Preo ii aceia ce citesc la bólnavi hârtia ce seş ţ nume te a Ghéalei (precum în limba noastr Sámca). i cei ce iau lumân ri de smoal , iş ă Ş ă ă ş mergând prin locuri ascunse, le aprind, i citesc carte solomoniceasc , sau mai bine a ziceş ă dr ceasc , sau alte oarecare chem ri, i numiri dr ce ti, i afurisesc cu acelea pe vr jma iiă ă ă ş ă ş ş ă ş lor, cerând sau s moar ei, sau s piar dobitoacele lor, sau s li se fac o alt pagub .ă ă ă ă ă ă ă ă Pentru aceasta toate c r ile acelea vr jitore ti i de acest fel, trebuie a se strica de c treă ţ ă ş ş ă judec torul locului, precum rânduie te cartea 18 a Legii titlul 1 rânduirea 35 (la Fótie titlu 9ă ş cap 25) i s se ard , precum au ars în Efés c r ile cele vr jitore ti cei ce au crezut, careş ă ă ă ţ ă ş erau de pre de cincizeci de mii de argin i [Faptele 19: 19]. Sub cert rile acestui Canon seţ ţ ă cuvine a se supune i baborni ele acelea, ce vr jesc cu bobi, sau toarn c rbuni, sauş ţ ă ă ă descânt , sau sugrum prunci, sau se r pesc în aer de draci, i se poart din loc în loc caă ă ă ş ă Símon vr jitorul, i ca al ii de asemenea. Asemenea i p storii cei ce leag oarecare osi or laă ş ţ ş ă ă ş picioarele oilor, sau a apilor, ca s li se înmul easc turma; i în scurt to i vr jitorii iţ ă ţ ă ş ţ ă ş vr jitori ele, i cei ce merg la dân ii, poc indu - se, cu acest Canon s se canoniseasc , iară ţ ş ş ă ă ă r mânând întru aceste dr cii, cu totul s se lepede din adunarea Cre tinilor, ca pe o parte aă ă ă ş lui sataná i nu lui Hristos.ş207 i Valsamón i al ii zic, c Calándos, Nónos, i Idós fra i fiind avu i, în vreme de r zboi,Ş ş ţ ă ş ţ ţ ă

i de foamete au hr nit pe Roma. Calánd 12 zile, iar Nónos 10 zile i Idós 8 zile, câte treiş ă ş împreun într - o întreag lun . Pentru aceasta Romanii ca s r mân facerea de bine aă ă ă ă ă ă acestora pururea pomenit , i s ve niceasc datoria mul umirii cea c tre dân ii, au numită ş ă ş ă ţ ă ş întâi pe cele 12 zile Calánde, de la Calánd; iar cele 10 dup acestea, Nóne, de la Nónos; iară pe ce cele 8 din urm , Idús, de la Idós, i întru acele zile serbau, i multe necinstite fapteă ş ş f ceau. Acestora urmând i Cre tinii aceia, ce fac în ziua dintâi a lui Ianuarie care seă ş ş numesc Colind ri, cântece cântând i jucând pe la u ile caselor, umblând, i f când iă ş ş ş ă ş bârfituri, i istorii de râs, i versuri oarecare ca când în numele marelui Vasilie cântând,ş ş care se cuvine a se opri de c tre Arhierei, i de c tre P rin ii Duhovnice ti, i s seă ş ă ă ţ ş ş ă

212

Brumália erau s rb tori eline ti; Botá, adic p sc toare i oi, întru cinsteaă ă ş ă ă ă ş zeului Pan, care se socotea de elini, c este éforul oilor, i al celorlalteă ş dobitaoce; iar Brumália întru cinstea lui Dionísie [Báhus]; c Brómie eraă porecla lui Dionísie la elini de la Vrómos care însemneaz vuietul sauă tr snetul, de la care se nume te. Aceasta îns Romanii Brumália o numeaă ş ă adic pe Vrómos; i s rb toare, în num r multora tic Brumália; care deă ş ă ă ă asemenea sunt cu cele ce elinii le zicea Dionísia. Deci porunce te Canonulş acesta, ca aceste eline ti s rb tori, înc i pr znuirea ceea ce se s vâr eaş ă ă ă ş ă ă ş în ziua dintâi a lui martie, ca când pentru buna întocmirea aerului, des vâr it s se ridice de la petrecerea Cre tinilor. Nici jocuri ob te tiă ş ă ş ş ş m car de femei s se fac , nici s rb tori, i jocuri de b rba i, sau deă ă ă ă ă ş ă ţ muieri în numele mincino ilor dumnezei ai Elinilor. Hot r te îns peş ă ăş ă lâng acestea, ca nici vreun b rbat s îmbrace hain muiereasc , niciă ă ă ă ă muierea hain b rb teasc ; nici s se m sc reasc cu obr zare comice ti,ă ă ă ă ă ă ă ă ă ş adic pricinuitoare de râs. Sau traghice ti, adic pricinui toare de plâns, iă ş ă ş de lacrimi. Sau satirice ti, adic cuviincioase Satírilor, i Báchilor, care înş ă ş cinstea lui Dionísie, jucau ca ni te uimi i, i îndr ci iş ţ ş ă ţ 208 ; i ca s nu chemeş ă cineva numele urâtului Dionísie (care se socotea c este d t torul iă ă ă ş éforul vinului), când se calc strugurii în teascuri, nici s râd , i să ă ă ş ă ciuiasc , când se toarn vinul nou în vase. Deci oricare de acum înainte,ă ă dup ce s- a în tiin at de acestea, s - ar apuca întru tiin a face ceva dină ş ţ ş ţă dr ciile i eline tile faptele acestea, de va fi Cleric, s se cateriseasc , iară ş ş ă ă mireanul, s se aforiseasc .ă ă

CANON 63

Martirológiile [istoriile mucenicilor] cele mincinos pl smuite deă vr jma ii adev rului, c doar ar necinsti pe Mucenicii lui Hristos, i ară ş ă ă ş aduce la necredin pe cei ce le aud, poruncim, a nu se publica prinţ ă Biserici, ci s se dea focului acestea. Iar pe cei ce le primesc, sau ca laă ni te adev rate iau aminte la acestea, îi anatematisim.ş ă

TÂLCUIRENecredincio ii, i vr ma ii Adev rului, vrând s prih neasc pe celeş ş ăş ş ă ă ă ă

ale Cre tinilor, precum se vede, au scris oarecare de râs i str ine, ca cumş ş ă lear fi zis, i lear fi f cut Mucenicii lui Hristos; ca i Mucenicii dinş ă ş acestea s se oc reasc , i Credin a Dreptsl vitorilor s se batjocoreasc .ă ă ă ş ţ ă ă ă Drept aceea Canonul acesta porunce te a nu se citi în Biseric acest fel deş ă cuvinte mincinoase, ci s se ard , iar cei ce le plinesc pe acestea ca peă ă ni te adev rate s se anatematiseascş ă ă ă 209 .

canosiseasc Credincio ii a nu face lucrurile acestea p gâne ti, i eline ti, precum Canonulă ş ă ş ş ş acesta zice.208 Îns i acestea le fac Cre tinii i în ziua de ast zi, de multe ori i cei sfin i i, i Clericii, înăş ş ş ă ş ţ ţ ş s pt mânile l satului de carne, i de brânz , i într - alte multe locuri, iar mai ales laă ă ă ş ă ş ostroave, unde locuiesc latinii; zic adic , purtând m ti, i barbúnte, i haine muiere tiă ăş ş ş ş îmbr când b rba ii, uneori i muierile purtând haine b rb te ti, i jucând în priveli te.ă ă ţ ş ă ă ş ş ş Pentru care zice Dumnezeu: «Nu vor fi haine de b rbat pe femeie; nici se va îmbr caă ă b rbatul cu podoab muiereasc ; c urâciune este Domnului Dumnezeului t u tot cel ceă ă ă ă ă face acestea.» [A doua lege 22: 5] i cu adev rat urâte sunt lui Dumnezeu acestea, i eline tiŞ ă ş ş me te ugiri, i str ine de Cre tini; care se cuvin Arhiereii a se sili cu toat puterea lor, s leş ş ş ă ş ă ă opreasc , ca pe unele ce sunt prihan Cre tinismului, cu certare de aforisire.ă ă ş209 Pentru aceasta mari haruri suntem datori s m rturisim noi R s ritenii (precum iă ă ă ă ş Apusenii, cum aud aceste haruri, asemeni le m rturisesc) sfântului Simeón Metafrástuluiă (adic t lm citorului); care cu mult osteneal a scris vie ile sfin ilor Mucenici, i aleă ă ă ă ă ţ ţ ş Cuvio ilor P rin i, cur indu - le de toat minciuna, i singur mergând pe la multe locuri, iş ă ţ ăţ ă ş ş pe altele din însu i vederea, iar altele din încredin are sigur adunându - le.ş ţ ă

213

CANON 64

Cum c nu se cuvine mireanului a porni cuvânt în public, sau aă înv a, însu indu - i de aici lui i dreg torie d sc leasc , ci a urmaăţ ş ş ş ă ă ă ă rânduirii celei predate de Domnul, i a deschide urechea, la cei ce auş luat Darul înv rescului cuvânt, i a se înv a de la dân ii celeăţă ş ăţ ş Dumnezeie ti. C într- o Biseric osebite m dulare a f cut Dumnezeu,ş ă ă ă ă dup glasul Apostolului [1 Corinteni 12: 27]. Pe care Teológul Grigorieă ar tat tâlcuind pe rânduiala cea întru acestea o arat zicând: „Peă ă aceast rânduial s o cinstim fra ilor, aceasta s o p zim. Unulă ă ă ţ ă ă oricare fie ureche. Iar altul limb ; unul mân ; iar cel lalt altceva.ă ă ă Acela înve e; iar acesta înva - se; i dup pu ine; i cel ce se învaţ ţă ş ă ţ ş ţă (fie) întru bun supunere, i cel ce d întru blânde e; i cel ce sluje teă ş ă ţ ş ş întru osârdie; s nu fim to i limb , parte cea preagata; c , au doar to iă ţ ă ă ţ sunt Apostoli? Au doar to i Prooroci; Au doar to i tâlcuitori? i dupţ ţ Ş ă oarecare: Ce te faci pe tine P stor oaie fiind? Ce te face cap, picioră fiind? Ce te apuci a comendui o ti, fiind rânduit între solda i? iş ţ Ş aiurea în elepciunea porunce te; nu fi grabnic în cuvinte, nu teţ ş întinde împreun cu bogatul s rac fiind; nici c uta a fi mai în eleptă ă ă ţ decât cei în elep i.” (În cuvântul pentru buna rânduial în gr iri) Iarţ ţ ă ă de se va prinde cineva str mutând Canonul acesta, patruzeci de zileă s aforiseasc . ă ă

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta pe tot mireanul a nu înv a ca un Dasc l înş ăţ ă

ar tare, i în Biseric , ci mai vârtos el înva - se de la cei ce au luat darulă ş ă ţă înv turii. C ci precum într - un trup se afl osebite m dulare, precumăţă ă ă ă zice Pavel, a a i într - o Biseric se afl osebi i oameni, dup rânduiala ceş ş ă ă ţ ă Dumnezeu o dat fiec ruia. Precum Teológul Grigorie tâlcuind cuvântulă Apostolului zice, c altul este în Biseric ureche, altul limb , altul mân ,ă ă ă ă

i altul altceva m dular, nici to i sunt limb , adic înv tori, nici to iş ă ţ ă ă ăţă ţ Apostoli, nici to i Prooroci. Deci, omule, tu oaie fiind, ce te face p stor?ţ ă Picior fiind, ce te faci cap? Soldat fiind, ce te apuci a te face General de o ti? Zice i Solomón: Nu fii lesnicios a vorbi, nici s rac fiind, s te întreciş ş ă ă cu cei boga i, nici c uta a te face mai în elept între cei în elep i. Iar careţ ă ţ ţ ţ va face afar de Canonul acesta, s se aforiseasc pe 40 de zile. De va fiă ă ă îns vreun mirean iscusit în cuvânt, i cu chip cucernic, nu se opre te de aă ş ş r spunde i a înv a îndeosebi pe cei ce îl întreab , precum zice Zonará, iă ş ăţ ă ş capul 32 a C r ii a 8- a din Apostole tile a ez mânturi; c vor fi zice to iă ţ ş ş ă ă ţ înv a i de Dumnezeu; în ce chip gr ia i Apolós, i înv a cele pentruăţ ţ ă ş ş ăţ Domnul, cu toate c numai Botezul lui Ioan tia [Fapte 18, 25] i Achíla, iă ş ş ş Priscíla, cei ce au înv at pe acesta i Apolós mai cu scump tate calea luiăţ ş ă Dumnezeu (acolo).

CANON 65

Focurile de la luni noi ce se aprind de c tre unii înainteaă pr v liilor, i a caselor sale, care le s reau unii, dup oarecare vechiă ă ş ă ă obicei, bârfesc, de acum poruncim a nu se mai lucra. Deci oricare va face ceva de acest fel, de va fi Cleric, s se cateriseasc . Iar de va fiă ă mirean s se aforiseasc . C scris este în Cartea 4 a Împ ra ilor: « i aă ă ă ă ţ Ş zidit Manasi Jertfelnic tuturor O tilor Cere ti, în cele dou cur i aleş ş ă ţ

214

Casei Domnului, i au trecut prin foc pe fiii s i, i se descânta i seş ă ş ş vr jea, i au f cut Engastrimíti (bârfitori din pântece), i au înmul ită ş ă ş ţ cunosc tori, i au înmul it a face r utate înaintea Domnului, ca s - lă ş ţ ă ă mânie pe el.» [21: 5- 6]

TÂLCUIREFiindc dup urmarea elinilor, i a p gânilor, oarecare Cre tiniă ă ş ă ş

aprindeau focuri înaintea pr v liilor, i a caselor sale, peste care s reau.ă ă ş ă Sinodul acesta pe Clericii care ar face una ca aceasta de aici înainte, îi caterise te, iar pe mireni, îi aforise te. i vrând a ar ta, c dac ni teş ş Ş ă ă ă ş obiceiuri eline ti ca acestea f cându - se de c tre Iudeii cei nedeplini i,ş ă ă ţ porneau pe Dumnezeu spre mânie, i spre urgie, cu cât mai vârtos pe El îlş mânie, când se fac de noi Cre tinii cei deplini i, i ucenicii Evangheliei,ş ţ ş zice: „C împ ratul Manase a f cut Jertfelnic, adic aducea jertfe O tii iă ă ă ă ş ş puterii Cerului, adic Stélelor ( i mai ales Lunii; precum este scris laă ş Ieremía. A t mâia împ r tesei Cerului i a jertfi ei jertfe, adic Lunii) într -ă ă ă ş ăamândou cur ile casei Domnului; i treceau pe fiii s i prin foc, i seă ţ ş ă ş descânta, i se vr jea, i au f cut gr itori din pântece, i ghicitori i auş ă ş ă ă ş ş înmul it a face ce este r u întru Ochii Domnului, ca s - l înt râte pe El.ţ ă ă ă Însemneaz îns , c aceasta ce se zice, a trecut prin foc pe fiii s i, Sinodulă ă ă ă aici o au în eles, în loc de, c au f cut Manasi pe fiii s i s sar prin foc;ţ ă ă ă ă ă iar Chiríl al Alexandríei la tâlcuirea lui Isaía, o a tâlcuit în loc de, c de totă au ars pe fiii s i în foc, proaducându - i pe ei jertf dracilor.ă ă

CANON 66

Din Sfânta zi a Învierii lui Hristos Dumnezeului nostru, pân laă Duminica nou , toat s pt mâna se cuvine a se z bovi Credincio iiă ă ă ă ă ş nelipsit în Sfintele Biserici, cu Psalmi i cu laude, i cu Cânt riş ş ă Duhovnice ti, vese lindu - se i serbând întru Hristos, i luând aminteş ş ş la citirea Dumnezeie tilor Scripturi, i desf tându - se cu sfinteleş ş ă Taine. C a a vom fi cu Hristos împreun învia i, i împreun în l a i.ă ş ă ţ ş ă ă ţ ţ Nicidecum dar în proar tatele zile s se s vâr easc alergare de cai,ă ă ă ş ă sau vreo alt priveli te de norod.ă ş

TÂLCUIREFiindc toat s pt mâna cea luminat , ca o zi cu Numele Domnuluiă ă ă ă ă

numit se socote te, pentru aceasta Canonul acesta rânduie te, c to iă ş ş ă ţ Cre tinii în s pt mâna aceasta se cuvine a îng dui înl untru în Biserici,ş ă ă ă ă veselindu - se i serbând Învierea Domnului cu Psalmi, i cu laude, i cuş ş ş cânt ri Duhovnice ti, luând aminte la cuvintele Dumnezeie tilor Scripturi,ă ş ş

i împ rt indu - se cu Dumnezeie tile Taine. Pentru c cu un chip caş ă ăş ş ă acesta împreun vom învia, i împreun ne vom în l a cu Hristosă ş ă ă ţ 210 . Drept aceea în zilele acestea alerg turi de cai s nu se fac , nici vreo altă ă ă ă

210 Din Canonul acesta înva - se i Cre tinii cei de acum, care sfânt via întrebuin auţă ş ş ă ţă ţ Credincio ii cei vechi, întru aceste sfinte zile ale Învierii! i dimpotriv care necuviincioasş Ş ă ă via vie uiesc ace tia acum, i îndrepteze - se, p r sindu - se de banchetuiri, de jocuri, deţă ţ ş ş ă ă comédii, de cântece, i alte necuviin e ce fac întru acestea. La Moscova aud, c Cre tinii înş ţ ă ş fiecare zi a s pt mânii acesteia merg de la o Biseric la alta, i fac Litánii, ca s nu g sească ă ă ş ă ă ă vreme de a face alt vreo necuviin ; care aceasta se cuvine a se face i de Cre tinii no tri,ă ţă ş ş ş ca s nu se abat la nerânduieli i la necuviin e. Este cunoscut la mul i, i cel lalt preasfântă ă ş ţ ţ ş ă obicei, care se ine în Moscova, a nu se culca cu muierile lor b rba ii cei mai evlavio i înţ ă ţ ş toat Luminat s pt mâna aceasta, i dup urmare nici nun i a face întru aceasta. Cuă ă ă ă ş ă ţ adev rat preasfânt obicei, care se cuvine a- l urma Cre tinii no tri. C ci, precum am zis,ă ş ş ă toat s pt mâna aceasta, se socote te ca luminat ziua aceea cu Numele Domnului numit .ă ă ă ş ă ă

215

priveli te de norod, necuviincioas adic , de juc rei, sau de jocuri, sau deş ă ă ă lupt ri, sau de alt banchetuire de acest fel.ă ă

CANON 67

Dumnezeiasca Scriptur ne- a poruncit, a ne dep rta de sânge, deă ă <animal > sugrumat i de curvie. Deci pe cei ce pentru lacomulş pântece, sângele de orice fel de vit cu oarecare me te ug îl fac deă ş ş mâncare, i a a îl m nânc , potrivit îi cert m. Deci, de acum înainteş ş ă ă ă oricine se va apuca sânge de vit , cu orice fel de chip, de va fi Clerică s se cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc . [Fapte 9: 3, 4;ă ă ă ă Levitic 17: 13; Fapte 15: 28, 29]

TÂLCUIREAcestea fiind oprite de Dumnezeiasca Scriptur cea veche, i mai alesă ş

s - au oprit i de cea nou ca ni te desfrân toare i nu de nevoie.ş ă ş ă ş

CANON 68

Pentru a nu fi iertat nim nui C r i de ale Testamentului vechi, iă ă ţ ş ale celui nou, i ale sfin ilor i ale ilor propov duitorilor iş ţ ş ş ă ş înv torilor no tri, ale strica, sau a le rupe, sau vânz torilor de c r i,ăţă ş ă ă ţ sau celor ce se zic f c tori de miruri, sau altcuiva dintre to i a le daă ă ţ spre pierzare; f r numai de cumva des vâr it, ori de Cári, ori de ap ,ă ă ă ş ă ori cu vreun alt chip, s - ar netrebnici; iar cel ce se va prinde de acum înainte f când ceva de acest fel, pe un an s se aforiseasc ; asemeni iă ă ă ş cel ce cump r acest fel de c r i, dac nici el le ine pe acestea spreă ă ă ţ ă ţ folosul s u, nici altuia de le d spre facerea de bine i spre a se p zi,ă ă ş ă ci de se va apuca a le strica pe acestea s se aforiseasc .ă ă

TÂLCUIRENu este slobod, zice Canonul acesta, nim nui a strica, sau a rupeă

c r i de ale Testamentului vechi i ale celui nou, i de ale înv toriloră ţ ş ş ăţă celor ale i, care cu cercetare au fost primite (c mul i au scris, i s - auş ă ţ ş lep dat), ori a le da cârciumarilor de c r i, adic celor ce le stric , oriă ă ţ ă ă celor ce vând mirodenii, sau altcuiva spre stric ciune, f r numai de s- auă ă ă mâncat des vâr it de viermi, sau de au putrezi t i s - au ters litereleă ş ş ş pent ru vechime, încât nu se poate citi, ci i atunci acest fel de hârtii, nu seş cuvine a se întrebuin a în lucr ri necinsti te, i a se arde, sau a se îngropaţ ă ş în loc nec lcat, pent ru ca s nu se spurce cele sfinte, i care cuprindă ă ş cuvinte sfin ite. C se potrive te i la aceasta zicerea Proorocului Isaía,ţ ă ş ş aceasta: « i va fi odihna lui (Hristos adic i Dumnezeu) cinsti t » [11: 16]Ş ă ş ă

CANON 69

S nu fie iertat cuiva dintre mireni s vâr ind, a intra în l untru înă ă ş ă Sfin itul Altar, c împ r te tii st pâniri i domniri îi este iertatţ ă ă ă ş ă ş aceasta, când ar vrea s aduc daruri Ziditorului s u, dup oarecareă ă ă ă preaveche predare.

TÂLCUIRESfântul Altar afierosit fiind celor Preo i i; pentru aceasta Canonulţ ţ

acesta opre te a intra într - însul pe oricare mirean, afar numai deş ă

216

Împ ratul; i acesta înc , nu ca un mirean, ci ca unul ce are st pânie, iă ş ă ă ş Domnie, i este Unsul Domnuluiş 211 . C ruia s- a iertat a intra dup vecheă ă tradi ie, când voie te a aduce Daruri Ziditorului s u Dumnezeu i s seţ ş ă ş ă cuminece.

CANON 70

S nu fie iertat femeilor în vremea Dumnezeie tii Liturghii aă ş vorbi, ci dup glasul Apostolului Pavel, tac [1 Corinteni 14, 34]. Că ă ă nu li s - a dat voie lor a gr i, ci a se supune, precum i Legea ziceă ş [Facerea 3, 16]. Iar de voiesc a se înv a ceva, în case întrebe - i peăţ ş b rba ii lor.ă ţ

TÂLCUIREPorunce te Canonul acesta, s nu gr iasc femeile în vremeaş ă ă ă

Dumnezeie tii Liturghii (înc i întru toate adun rile Credincio ilor ce seş ă ş ă ş face în Biseric ).ă 212

CANON 71

Cei ce se înva legile politice ti, nu trebuie a întrebuin aţă ş ţ obiceiuri eline ti, nici prin teatre a se judeca, sau a s vâr i cele ce seş ă ş zic restogoliri, sau a se îmbr ca cu haine afar de ob teascaă ă ş întrebuin are, nici în vremea când încep înv turile, sau când ajungţ ăţă c tre sfâr itul lor, sau, peste tot s zicem, pe la mijlocul acestui fel deă ş ă înv turi. Iar dac cineva de acum înainte va îndr zni a face aceastaăţă ă ă s se aforiseasc .ă ă

TÂLCUIREPrecum cei mai f r de socoteal dintre cei înv a i ai Atenienilor,ă ă ă ăţ ţ

obi nuiau precum scrie Teológul Grigorie în Cuvântul asupra îngrop riiş ă marelui Vasilie, a se lupta cu împotrivnicii lor, i a apuca cet ile, i c ile,ş ăţ ş ă

211 Însemneaz , c dup Teodorit Bisericeasca Istorie Cartea 5 cap 17, de i Credinciosulă ă ă ş Împ ratul Teodósie s- a dezlegat de c tre sfântul Ambrósie din leg tura v rs rii de sângeă ă ă ă ă c reia i- a fost pricinuitor, cu toate acestea, aducând lui Dumnezeu Darurile la Sfântul Altar,ă

i a teptând acolo ca s se împ rt easc , nu s- au l sat de Ambrósie, zicându - i, c cele dinş ş ă ă ăş ă ă ă l untru o Împ rate, sunt umblate de singuri Presbiterii; ci i s- au poruncit s stea afar deă ă ă ă Altar; i de atunci Împ ratul, i în Constantinopol venind î i aducea darurile lui Dumnezeuş ă ş ş în l untru în Altar, i îndat ie ea, neîmp rt induse în l untru, dup obicei. i ar tândă ş ă ş ă ăş ă ă Ş ă prea Credinciosul Împ rat cu pilda sa, c nu se cuvine a se împ rt i în l untru Împ ra iiă ă ă ăş ă ă ţ cei ce au f cut v rsare de sânge. De aici îndeamn - se Preo ii, i Duhovnicii s taie obiceiulă ă ă ţ ş ă cele nelegiuit, care prin multe locuri urmeaz , de intra lumenii în Sfântul Altar, i- i face să ş ă cad sub pedeapsa împ ratului Aház, care fiind lumean, s- a apucat s lucreze cele aleă ă ă Iereilor; c ci, dup oarecare chip i ace tia î i însu esc cele ale Preo ilor, intrând în locul celă ă ş ş ş ş ţ rânduit pentru Ierei. i de este lucru nelegiuit numai a intra mirenii în Altar, oarecât maiŞ nelegiuit este ceea ce fac oarecare Preo i neînv a i, de pun mireni, sau Cite i în Joia ceaţ ăţ ţ ţ mare i potrivesc Sfintele la Sfânta Proscomídie în Altar (care lucru la noi cu darul luiş Dumnezeu nici s- a auzit). P r seasc - se pentru dragostea lui Dumnezeu, ca s nu cad subă ă ă ă ă caterisirea Preo iei lor. Iar Simeón al Tesalonicului zice (cap 143) c Împ ratul seţ ă ă împ rt e te în Altar, numai în vremea când se ungea Împ rat, i dup Diaconi, i nu laă ăş ş ă ş ă ş sfânta Mas ; ci de laturi pe o m su a ternându - se Antimis.ă ă ţă ş212 Pentru aceasta i Dumnezeiescul Hrisostom zice a a: „Odat a înv at femeia (adic peş ş ă ăţ ă Adam în Rai) i pe toate le- a r sturnat, pentru aceasta zice, s nu înve e. i iar i, c atâtaş ă ă ţ Ş ăş ă trebuie a fi ea t cut , zice, încât nu numai pentru cele ale vie ii, ci nici pentru celeă ă ţ Duhovnice ti s gr iasc în Biseric . Aceasta este podoaba ei, aceasta cinstea, aceasta maiş ă ă ă ă mult pe ea o poate împodobi decât hainele cele scumpe.” (Voroava 9 la cea 1 c tre Timotei,ă fa a 283 Tom 4)ţ

217

i altele asemeni ca acestea obiceiuri a face sofi tilor celor tineri; întruş ş acest chip i Cre tinii cei ce se înv au legile politice ti, întrebuin auş ş ăţ ş ţ aceste eline ti obi nuin e, i se judecau în Teatre, pentru cine dintre ei sş ş ţ ş ă se fac mai întâi, f cea înc i cele ce se ziceau rostogoliri, adic aruncaă ă ă ş ă oarecare semne, când se prigoneau înv torii, care dintre ei s ia peăţă ă cutare ucenic, i care pe cutare (precum am zice, ca ni te sor i). Sauş ş ţ purtau îmbr c minte afar de ceea ce se obi nuia la mul i. i acesteaă ă ă ş ţ Ş toate porunce te Canonul s nu se fac , nici când încep înv turaş ă ă ăţă Legilor, nici când ajung la mijlocul ei, nici când o sfâr esc. Iar care de aiciş ar mai face aceasta, s se aforiseasc .ă ă

CANON 72

S nu iertat b rbatul dreptsl vitor a se împreuna cu muiereă ă ă eretic , nici iar i b rbat eretic a se înso i cu femeie dreptsl vitoare,ă ăş ă ţ ă ci de i s - ar afla ceva de acest fel c s - a f cut de vreunul dintre to i,ş ă ă ţ nunta s se socoteasc neînt rit , i nelegiuita înso ire s se deslege,ă ă ă ă ş ţ ă c nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia lupul a seă împletici, i cu partea lui Hristos soarta p c to ilor. Iar de va c lcaş ă ă ş ă cineva acestea de noi hot râte, s se aforiseasc . Iar dac unii încă ă ă ă ă întru necredin aflându - se, i înc nu sunt num ra i în turma celorţ ă ş ă ă ţ dreptsl vitori, s - au înso it cu legiuit nunt , între sine i, apoi, o parteă ţ ă ă ş adic binele alegându - l, a alergat la lumina Adev rului; iar cealalt , seă ă ă ine înc de leg tura r t cirii, nealegând a c utat c tre Dumnezeie tileţ ă ă ă ă ă ă ş

Raze ale adev rului (îns de binevoie te cea necredincioas a locuiă ă ş ă împreun cu cel credincios, sau dimpotriv cel necredincios cu ceaă ă necredincioas ) s nu se despart , dup Dumnezeie scul Apostol: «Că ă ă ă ă se sfin e te b rbatul necredincios prin femeia credincioas , i seţ ş ă ă ş sfin e te femeia necredincioas prin b rbatul credincios.» [1ţ ş ă ă Corinteni 7: 14] [Sinod 4: 14]

TÂLCUIREPoate c din învoirea aceasta, i din împreun locuin a, se va pov uiă ş ă ţ ăţ

i cealalt parte c tre buna cinstire; dup zicerea a însu i acestuiş ă ă ă ş Dumnezeiesc Apostol, c ce tii femeie de- i vei mântui b rbatul? i ceă ş ţ ă Ş

tii b rbate de- i vei mântui femiea? [1 Corinteni 7: 16] Team - se deş ă ţ ă certarea acestui Sfânt Sinod Arhiereii cei ce slobod ni te asemeneaş înso iri, i nici întru un chip s ierte ni te nun i ca acestea.ţ ş ă ş ţ

CANON 73

Crucea cea f c toare de via ar tându - se nou Mântuire, trebuieă ă ţă ă ă s punem toat silin a, spre a da cinstea ce cuviincioas aceea prină ă ţ ă care neam mântuit din gre ala cea veche. Drept aceea i cu gândul,ş ş

i cu cuvântul, i cu sim irea dându - i ei închin ciune, închipurileş ş ţ ă Crucii cele ce se fac de oarecare pe fa a p mântului, a se terge cu totţ ă ş chipul poruncim, ca nu cu c lcarea celor ce umbl , semnul Biruin eiă ă ţ noastre, s se oc rasc . Deci, de acum înainte cei ce fac chipul Cruciiă ă ă pe fa a p mântului, poruncim s se aforiseasc .ţ ă ă ă

TÂLCUIREHot r te Canonul acesta ca s ne sârguim cu tot chipul a daă ăş ă

cuviincioasa cinste Sfintei Cruci, prin care neam mântui t, i din robiaş

218

p catului ne - am slobozit, i cu gândul aducându - ne aminte adic , de câteă ş ă bun t i printr - însa neam norocit; i cu cuvântul, povestind acestea i laă ăţ ş ş al ii, i mul umind lui Hristos celui ce s- a r stignit pe ea. i cu sim ire,ţ ş ţ ă Ş ţ s rutându - o, cinstindu - o, ori unde o vom vedea. i fiindc unii, maiă Ş ă pro ti, însemneaz pretu tindeni închipuirea cinsti tei Cruci, pân i peş ă ă ş fa a p mântului, poate pentru evlavie, pent ru aceasta porunce te Sinodul,ţ ă ş oriunde s- ar afla semnul Sfintei Cruci, jos închipuit, s se tearg , i s seă ş ă ş ă strice, pentru a nu se c lca, i a nu se necinsti de cei ce umbl , semnul celă ş ă biruitor al Mântuirii noast re. i cei ce de acum înainte ar face semnulŞ sfintei Cruci pe locul unde s- ar c lca în picioare, s se aforiseasc .ă ă ă

CANON 74

C nu se cuvine întru cele Domne ti [locurile consfin iteă ş ţ Domnului], sau în Biserici, a face cele ce se zic agápe, i în l untru înş ă cas a mânca, i a a terne acúbita. Iar cei ce îndr znesc a face aceasta,ă ş ş ă ori s înceteze, ori s se aforiseasc .ă ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta, este întocmai cu cel 28 din Laodíchia, care opre te aş

face Cre tinii agápe adic ospe e din dragoste, care aduc spre unire pe ceiş ă ţ ce împreun m nânc , în Domnitoarele Biserici. i a nu a terneă ă ă Ş ş a ternutur i moi, i înalte, pe care le numesc cu cuvânt latine te acúbite,ş ş ş c pe unele ca aceastea ezând Cre tinii mâncauă ş ş 213 . Iar câ i ar îndr zni aţ ă face aceasta, ori s se p r seasc , ori s se aforiseasc . Trebuie aă ă ă ă ă ă însemna, c Valsamón, Chiriacá (Domne ti) voie te s în eleag aiciă ş ş ă ţ ă Canonul, fiecare loc afierosit Domnului, precum Nártica, adic i Tindaă ş Bisericii.

SIMFONIE„Întocmai cu acesta i cel 49 al celui din Cartghén, opre te peş ş

Episcopi i pe Clerici, i pe mireni în Biserici s nu fac ospe e, afarş ş ă ă ţ ă numai, dac dup nevoie dup nevoie vor mânca oarecare str ini ceă ă ă ă c l toresc. Însemneaz c , de i opresc Canoanele acestea la Biserici a seă ă ă ă ş face Agápe [dragoste], nu opresc îns a se face i în casele ob te ti.ă ş ş ş Pentru c cel 27 al acestuia i Sinod al Laodichiei porunce te s nu ia ceiă ş ş ă sfin i i, i mirenii, p rticele oarecare din bucate cu nesa iu, când seţ ţ ş ă ţ cheam la acest fel de Agápe. Iar cel 11 din Gángra anatematise te pe careă ş defaim pe cei ce fac acest fel de Agápe (afar din Biseric adic ) i întruă ă ă ă ş cinstea Domnului chemând pe fra i, i dispre ui te f cându - le, nu voiescţ ş ţ ă

213 obiceiul de a face Cre tinii osp uri în Biseric , s- au început din vremurile sfin ilorş ăţ ă ţ Apostoli, care în ziua Duminicii mai vârtos, când vrea s se împ rt easc , aduceau laă ă ăş ă Biseric pâine i vin cei mai avu i, ca dup împ rt irea Dumnezeie tilor Taine, precum ziceă ş ţ ă ă ăş ş Zonará, i Hrisostóm la voroava 27 a celei 1 c tre Corinteni pofteau pe cei mai s raci, i to iş ă ă ş ţ împreun ezând mâncau. Fiind îns c Corintenii au stricat rânduiala aceasta, i fiecare dină ş ă ă ş cei mai avu i î i mâncau singuri bucatele sale, i nu d dea celor s raci, încât de aici urma,ţ ş ş ă ă altul adic a fl mânzi, iar altul a se îmb ta; pentru aceasta Dumnezeiescul Pavel, în capulă ă ă 11 al celui 1 c tre Corinteni îi mustra, i pentru c defaim cu aceasta pe Biserica luiă ş ă ă Dumnezeu, i c ru ineaz oarecum pe cei s raci, neavând s m nânce la acest fel deş ă ş ă ă ă ă ob te ti osp uri; deci aceste cuvinte ale Apostolului propunându - le marele Vasilie, dinş ş ăţ acestea încheie c , ob teasca Cin nu se cuvine a o mânca în Biseric cineva, unit cuă ş ă ă Canonul 28 al celui din Laodíchia, i cu acest 74. Iar Domnitoarele ce le pomene te Canonulş ş acesta a a se numeau; fiindc în cele mai de multe ori Duminicile se s vâr ea întru eleş ă ă ş Dumnezeiasca Liturghie. Fiind ele afierosite lui Dumnezeu Împ ratului a toate, nu de laă oameni dobândindu - i ele numirea, ci de la însu i Domnul tuturor, de la care i Domnitoareş ş ş sau Domne ti s- au învrednicit a se numi.ş

219

s mearg la acestea. Iar cel 76 al acestuia al 6- lea aforise te pe cei ceă ă ş vând vin, i mânc ri, sau alte oarecare înl untrul sfin itelor Cur i. Îns iş ă ă ţ ţ ă ş cel 97 al acestuia i, pe Clerici îi caterise te, iar pe mireni îi aforise te, peş ş ş care vor poposi în l untrul locurilor celor sfin ite. Dar cel 88 al acestuia i,ă ţ ş pe Clerici îi caterise te, iar pe mireni aforise te, care bag dobitoace înş ş ă sfin itul Loca , afar îns dac numai de mare nevoie. Vezi iţ ş ă ă ă ş subînsemnarea celui 83 al acestuai i al 6- lea Sinod.ş

CANON 76

Cei ce vin în Biseric spre a cânta, voim nici strig riă ă necuviincioase a întrebuin a, i firea spre r cnire a o sili, nici a ziceţ ş ă ceva din cele nepotrivite neînsu ite Bisericii; ci cu mult luare aminte,ş ă

i cu umilin a aduce lui Dumnezeu Privitorului celor ascunse acestş ţă fel de Psalmodii. C sfin itul Cuvânt a înv at evlavi ti a fi fiii luiă ţ ăţ ş Israil. [Levit 15: 30]

TÂLCUIRECântarea Psalmilor ceea ce se face în Biseric , rug ciune este c treă ă ă

Dumnezeu, pentru a se milostivi asupra p catelor noast re. i cel ce seă Ş roag , i se tânguie te, trebuie a avea Moral cucerit, i umilit, iar r cniă ş ş ş ă cineva, arat moral sume i neevlavist. Pentru aceasta porunce teă ţ ş ş Canonul acesta, ca cei ce cânt în Biseric , s nu- i sileasc firea loră ă ă ş ă pent ru a striga puternic. Nici s zic altele necuviincioase în Biseric . Careă ă ă îns ar fi cele neîncuviin ate în Biseric ? R spunde Zonará tâlcuitorul, a fiă ţ ă ă cântecele femeie ti, cele jalnice (prin aceasta zice i ş ş multele tereremuri , iş cea peste m sur pestri ime a cânt rii, sau cele ce pleac spre curvie).ă ă ţ ă ă Îns porunce te Canonul acesta ca toate acestea s lipseasc din Biseric ,ă ş ă ă ă

i Cânt re ii s proaduc lui Dumnezeu, Cânt rile cu mult luare aminte,ş ă ţ ă ă ă ă ca celui ce vede ascunsele inimii adic , i mai ales cugetele inimii celui ceă ş cânt i se roag , c ci strig rile sunt a celor din afar . Pentru c iă ş ă ă ă ă ă ş sfin itul cuvânt al Leviticónului înva , a fi c tre Dumnezeu cucernici fiiiţ ţă ă lui Israíl. 214

214 Pentru c i Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava „Am v zut pe Domnul ezând peă ş ă ş scaun” fa a 120 Tomul 5) opre te mult pe cânt rile cele din hóruri, i neîncuvii atele s lt ri,ţ ş ă ş ţ ă ă

i r cnetele cele neobi nuite, i strig rile cele f r rânduial . Tâlcuind psalmicescul acelaş ă ş ş ă ă ă ă (cuvânt), „sluji i Domnului cu fric ”, i foarte tare mustrând pe aceia, care amestec cuţ ă ş ă Duhovnice tile cânt ri, shimile din afar cele teatrice ti, i strig rile cele f r în eles (careş ă ă ş ş ă ă ă ţ sunt i acum tereremurile, i nenanelile, i alte f r în eles) cuvinte, i zice, c acestea suntş ş ş ă ă ţ ş ă însu ite, nu celor ce slavoslovesc pe Dumnezeu, ci celor ce joac i amestec dr ce tileş ă ş ă ă ş jocuri cu Îngereasca Slavoslovie; înva pentru aceasta prin multe, c se cuvine cu fric , iţă ă ă ş cu inim înfrânt s în l m Slavosloviile c tre Dumnezeu, ca s fie acestea primite, ca oă ă ă ă ţă ă ă t mâie cu bun miros. Cu totul vrednic de laud i de adev r este i cuvântul acela care îlă ă ă ş ă ş zice preaîn eleptul Melétie Pigá în a 3- a scrisoare cea pentru Cre tinism. Pentru aceasta darţ ş numai glasurile cele omene ti sunt primite în Biseric , care sunt împ rt ite firii i simple,ş ă ă ăş ş iar organice tile sunete ş cele luminate ca pe cele cu totul oprite le izgonesc Dumnezeie tiiş P rin i. Pe care cânt ri musice ti i organice ti. S- au nevoit oarecare din ace ti de acum a leă ţ ă ş ş ş ş b ga iar i în Biseric . Iar tereremurile i nenanelele ce se cânt nu se arat a fi vechi, ci noi.ă ăş ă ş ă ă Pentru c în scrierile lui Ioan Damaschin, i în facerile altor vechi cânt re i, nu se afl acesteă ş ă ţ ă neîn elese cuvinte i cratimi. Se arat a fi începute din timpul lui Ioan Cucuzél. Iar cratimileţ ş ă pe care Psal ii de ast zi le cânt la privegheri, cu toate c sunt îndoite, de multe ori iţ ă ă ă ş întreite cu chímenul, se fac în adev r f r dulcea i îngreoitoare evlavio ilor ascult tori;ă ă ă ţă ş ş ă pentru aceasta rug m pe canonice tii Psal i, ca s cânte síntoma (în scurt), pentru a fiă ş ţ ă acestea mai frumoase, i s r mân vreme de a se face i citire, i Canoanele a se cânta maiş ă ă ă ş ş rar, în care st tot sufletescul rod al privegherii. Zic oarecare, c , neîn elesele acesteă ă ţ tereremuri s- au primit în Biseric , pentru pl cerea i îndemnarea norodului celui prost.ă ă ş

220

SIMFONIEZice i Proorocul Davíd „cânta i cu în elegere”. Acest grai tâlcuindu - lş ţ ţ

marele Vasilie (în adunarea în scurt 279) zice: În elegerea cuvintelorţ sfintei Scripturi se aseam n cu felurimea bucatelor ce m nânc gura.ă ă ă ă Fiindc dup Iov [cap 12: 11] «Gâtlejul gust bucatele.» Iar mintea judecă ă ă ă cuvintele. A a dar dac sufletul cuiva judec puterea fiec rui cuvânt,ş ă ă ă precum i gustul pe felurimea bucatelor, acesta pline te Daviticeascaş ş aceast porunc . Adaug acela i Vasilie iar i (vezi adunarea în scurt 281)ă ă ă ş ăş c oricare nu merge în Biseric s cânte cu dorin , acela ori s seă ă ă ţă ă îndrepteze, ori s se izgoneasc . Iar dac sunt Psal i mul i, zice, (veziă ă ă ţ ţ adunarea în scurt 307) ace tia, s întrebuin eze Psalmodiile [cîntare deş ă ţ Psalmi], cu rândul (efimería), adic dup s pt mân . Iar cel din Laodíchiaă ă ă ă ă al 15- lea Canon porunce te s nu cânte în Biseric altul careva, afar deş ă ă ă cei canonici, i din C r ile cele de piele Psal ii s cânte. Adic numai de peş ă ţ ţ ă ă cele de membran , cântând îns i de pe alte C r i de psaltichíe. Dar i celă ă ş ă ţ ş 23 al acestuia i, zice, c nu pot Psal ii când cânt Orariu. Se cuvine însş ă ţ ă ă ca printre cânt ri s fie i citire ( i rug ciune) dup cel 17 al acestuia i.ă ă ş ş ă ă ş

CANON 76

Cum c nu trebuie în l untru în sfin itele Cur i, a se a ezaă ă ţ ţ ş cârcium , să au a se pune înainte felurile cele de aromsé vasul [cucernicia] c tre Biserici. C Mântuitorul nostru i Dumnezeu prină ă ş petrecerea cea în trup înv ându - ne pe noi, poruncea a nu face Casaăţ P rintelui s u cas de negu torie [Ioan 2: 16]. Care i meseleă ă ă ţă ş schimb torilor de bani le - a r sturnat, i pe cei ce f ceau Bisericaă ă ş ă loca mirenesc i- a izgonit. Deci de se va prinde vreunul în gre ealaş ş aceasta de fa , s se aforiseasc . ţă ă ă

TÂLCUIRE„A zis Domnul Iudeilor [Luca 19, 46] scris este: Casa mea, cas deă

Rug ciune se va chema [Isaia 56, 7]. Iar o a i f cut pe ea pe ter de tâlhariă ţ ă ş ă [Ieremia 7, 10].» Drept aceea ca s nu se zic i celor Credincio i acestă ă ş ş înfrico at cuvânt, opresc sfin ii P rin i prin Canonul acesta, a nu se puneş ţ ă ţ cârciume, adic a nu se vinde vin, sau rachiu, sau alte feluri de mânc ri,ă ă dup Zonará; sau i oarecare feluri de aromaticá, dup Valsamón, sau alteă ş ă oarecare negu torii a se face, în l untru în cur ile sfin itelor L ca uri, iţă ă ţ ţ ă ş ş ale Dumnezeie tilor Biserici, pentru a se p zi cinstea lor. Pentru c iş ă ă ş Domnul Legiuind nou , zice, s nu facem Casa Tat lui lui, cas deă ă ă ă negu torie, care i banii celor ce vindeau monedele, sau banii cei r i i- aţă ş ă risipit, i pe cei ce f cuser pe Biseric cas ob teasc cu bici de frânghieş ă ă ă ă ş ă

a� Se afl mânc ri la al ii, precum i Zonará tâlcuie te.ă ă ţ ş ş221

i- a izgonit. Iar care va îndr zni a face aceasta, s se aforisească ă ă 215 . Cite teş i cel 74 al acestuia i al 6- lea Sinod.ş ş

CANON 77

C nu se cuvine cei sfin i i, sau Clericii, sau aschitíii, a se sc ldaă ţ ţ ă în baie, cu muieri; nici tot Cre tinul mirean; c aceast prih nire esteş ă ă ă întâia la p gâni. Iar de se va v di cineva întru aceasta, de va fi Cleric,ă ă s se cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc .ă ă ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta, este întocmai cu cel 30 al Sinodului din Laodíchia,

afar îns de cert ri numai, c ci zice c nu se cuvine cei sfin i i ce sunt înă ă ă ă ă ţ ţ l untrul Altarului, cum i ceilal i Clerici ce sunt afar de Altar, adică ş ţ ă ă Monahii i aschitíii, i de ob te fiecare Cre tin, a se sc lda în b iş ş ş ş ă ă împreun cu muierile; fiindc aceast necuviin la p gâni se vede a fi ceaă ă ă ţă ă întâia prih nire, i cea mai mare sminteal împotriva Cre tinilor. Iară ş ă ş Apostolul porunce te «a nu ne face sminteal Iudeilor, i Ellinilor, iş ă ş ş Bisericii lui Dumnezeu» [1 Corinteni 10: 32]. i dac , precum zice Zonará,Ş ă

i numai chiar a întâmpina cineva muiere în cale, sau în cas , îi tulburş ă ă gândul, cum dar nu se afunda, i nu se va porni spre poft minteaş ă b rba ilor acelora, care se scald împreun cu muierile? Dar nici ceiă ţ ă ă înso i i dup Lege se cuvine a se sc lda împreun , dup Valsamón, sau înţ ţ ă ă ă ă baie, sau în mare, sau în Râu; c î i st pânesc trupurile sale pentruă ş ă na teri de copii, i nu pentru a se dezgoli, i a- i vedea ru inea lor.ş ş ş ş ş

CANON 78

C se cuvine celor ce se lumineaz a se înv a Credin a, i în joiaă ă ăţ ţ ş s pt mânii a o spune Episcopului, sau Presbíterilor.ă ă

TÂLCUIRE

i Canonul acesta, este întocmai cu cel din Laodíchia 46 care zice cŞ ă cei ce se catehisesc i se g tesc spre luminare, i spre Botez, se cuvine înş ă ş toat vremea catehisirii lor (iar cât este aceasta? Vezi sub însemnareaă ă Canonului al 2- lea al Sinodului întâi), pentru ca s se înve e bine Dogmeleă ţ Ortodoxei Credin e, i în fiecare Joi a s pt mânii, dup Zonará, s le ziceţ ş ă ă ă ă de rost Arhiereului, sau Presbíterilor celor ce- i catehisesc pe ei. Ca nu ne tiind Taina noastr s se boteze, i neînv a i i neînt ri i fiind, cuş ă ă ş ăţ ţ ş ă ţ lesnire s se am geasc de c tre eretici.ă ă ă ă

215 Pe lâng acestea i marele Vasilie categorise te (vezi dup Pláton 40) vânz rile iă ş ş ă ă ş cump r turile care se fac la Bisericile Mucenicilor i ale sfin ilor, la s rb torile lor, zicând:ă ă ş ţ ă ă „C Cre tinii pentru alt nu se adun la Biserici, i împrejurul Bisericilor, f r numai s seă ş ă ş ă ă ă roage, i s vin întru aducerea aminte a celor ce pân la moarte au st tut i s- au nevoit peş ă ă ă ă ş care nevoin e leau ar tat sfin ii pentru buna cinstire, i s se îndemne i ei c tre aceea iţ ă ţ ş ă ş ă ş râvn , i nu ca s fac serbare, i pe Biserica lor, bâlci i negu torie. Ad ugând el iă ş ă ă ş ş ţă ă ş aceasta, c foarte se mânie Dumnezeu asupra celor ce vând i cump r în Biserici, oriă ş ă ă împrejurul Bisericilor, precum aceasta (o au ar tat) Iisus Hristos. Care totdeauna iă ş pretutindeni blând fiind i smerit cu inima, i numai asupra celor ce în Biseric vinde iş ş ă ş cump r , au ridicat frânghia s - i loveasc . Fiindc negu torii ace tia prefac pe Casaă ă ă ă ă ţă ş Rug ciunii, în pe ter furilor i tâlharilor. i vezi, c tâlhari i furi nume te Domnul peă ş ă ş Ş ă ş ş vânz tori, i de ob te pe negu tori, pentru nedrept ile, i minciunile, pe care leă ş ş ţă ăţ ş întrebuin eaz la negu toria lor. ţ ă ţă

222

CANON 79

Nelehusít pe Dumnezeiasca Na tere cea din Fecioară ş ă m rturisind, precum i f r de s mân s - a f cut, i al toat turmaă ş ă ă ă ţă ă ş ă propov duind, pe cei ce din ne tiin fac ceva din cele ce nu se cuvin,ă ş ţă îndrept rii îi supunem. Drept aceea fiindc unii dup Ziua sfinteiă ă ă Na teri a lui Hristos Dumnezeului nostru, arat fierbând semidále, iş ă ş aceasta unii altora împ r indu - o, cu pricinuire adic de cinsteaă ţ ă lehusírii a Preacuratei Fecioarei Maici. Poruncim nimic de acest fel a se s vâr i de cei Credincio i, c aceasta nu cinste Fecioarei celei ceă ş ş ă mai presus de minte i de cuvânt, a N scut cu Trup pe Cuvântul celş ă neînc put, din cele ob te ti, i ale noastre a hot rî, i a însemna peă ş ş ş ă ş cele dup negr ita sa Na tere. Deci de se va v di cineva de acumă ă ş ă înainte, f când una ca aceasta, de va fi Cleric, s se cateriseasc ; iară ă ă de va fi mirean, s se aforisesc .ă ă

TÂLCUIREFiindc oarecare Cre tini, de la ne tiin pornindu - se a doua zi după ş ş ţă ă

Na terea lui Hristos fierbe semidale (adic f in de grâu curat ), i alteş ă ă ă ă ş feluri oarecare, care împ r indu - le unii altora le m nânc , f cându - oă ţ ă ă ă aceasta ca când întru cinstea Lehusirii N sc toarei de Dumnezeu (Precumă ă se obi nuie te a se face i la celelalte femei, care dup natur nasc);ş ş ş ă ă pent ru aceasta opre te Canonul acesta de a face Cre tinii acest lucru.ş ş Fiindc a asem na noi prin acest fel de obicei, cu ob teasca, i smeritaă ă ş ş na terea noast r a oamenilor, pe Na terea cea negr it a purureaş ă ş ă ă Fecioarei, aceasta nu i se socote te cinste, celei ce mai presus de minte iş ş de cuvânt a N scut cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul cel întru toateă neînc put, ci mai vârtos necinste. C precum f r de s mân , i dină ă ă ă ă ţă ş Duhul Sfânt, m rturisim pe Z mislirea de Dumnezeu N sc toarei, a aă ă ă ă ş asemeni i pe Na terea acesteia, o m rturisim mai presus de toatş ş ă ă mo irea i lehusirea, care este na terea de prunc cea cu dureri, iş ş ş ş urm toare curgere a sângiurilor dup Zonaráă ă 216 . Iar care va voi a o face aceasta, de va fi Cleric, s se cateriseasc , iar mireanul s se aforiseasc .ă ă ă ă

CANON 80

Dac vreun Episcop, au Presbíter, sau Diacon, sau din cei ce seă num r în Cler, sau mirean, nici o nevoie grea având, sau lucru greuă ă încât a lipsi de Biserica sa mai mult; ci în ora petrecând, în trei zileş de Duminici, i în trei s pt mâni nu s - ar împreun aduna. De va fiş ă ă ă Cleric s se cateriseasc , iar de va fi mirean s se îndep rteze de laă ă ă ă împ rt ire.ă ăş

216 Pentru aceasta nu trebuie s închipuiasc zugravii pe N sc toarea de Dumnezeu laă ă ă ă s rb toarea Na terii lui Hristos, culcat pe pa, ca cum cuprins de dureri. Dar nici se cuvineă ă ş ă ă s se scrie în Minee a doua zi dup Na terea lui Hristos, zicerea acestea. Lehusíreaă ă ş N sc toarei de Dumnezeu, ci numai, Soborul N sc toarei de Dumnezeu; c ci dup Grigorieă ă ă ă ă ă Nissis, ce se congl suie te cu Sinodul acesta, Na terea lui Hristos, f r lehusíre a fost. C ciă ş ş ă ă ă zicând numele lehusírei nu este mai presus de nestric ciune i neispitit de Nunt ; iar aă ş ă ă închipui oarecare femei sp lând pe Hristos în lighean precum se vede la multe Icoane aleă Na terii lui Hristos, aceasta este cu totul necuviincios, i aflare a oamenilor trupe ti. i careş ş ş Ş cu tot chipul trebuie a se lep da. Fiindc i Dumnezeie tii Cânt re i i f c tori de Cânt ri,ă ă ş ş ă ţ ş ă ă ă numesc de multe ori pe Na terea N sc toarei de Dumnezeu lehusíe, zic - se cu reaş ă ă ă întrebuin are i numele acesta despre nelehusía Na terii acestei lehusíi, f r de durere, i înţ ş ş ă ă ş loc de simpl na tere în elegându - se.ă ş ţ

223

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, dac vreun Episcop, sau Presbíter, sau deş ă

Diacon, i de ob te oricare Cleric, sau mirean, f r de mare nevoie, i greaş ş ă ă ş sil , a nu lipsi de la Biserica sa, ci aflându - se în l untru în ora , în treiă ă ş Duminici nu va merge împreun cu ceilal i Credincio i la Biseric . De va fiă ţ ş ă Cleric s se cateriseasc ; iar de va fi mirean, s se aforiseasc . C , dină ă ă ă ă dou una este, ori unul ca acesta nu este Credincios, ori Credincios fiind,ă defaim ob teasca cântarea de laud cea c tre Dumnezeu, i rug ciunea.ă ş ă ă ş ă

CANON 81

Deoarece am aflat c în oarecare cet i, în Tresfin ita Cântare,ă ăţ ţ împarte cu ad ogire se gl suie te, dup Sfinte f r de moarte, aceasta,ă ă ş ă ă ă cel ce teai r stignit pentru noi, miluie te - ne pe noi. i aceasta deă ş Ş sfin ii P rin i cei vechi, ca o str in de Evsévie (buna cinstire), dintr -ţ ă ţ ă ăun imn [laud ] ca acesta s - au lep dat, împreun cu nelegiuitul eretică ă ă cel ce a aflat acest fel de glas. i noi înt rind cele mai dinainte cuŞ ă bun cinstire legiuite de c tre sfin ii P rin ii no tri, anatematisim peă ă ţ ă ţ ş cei ce înc dup hot rârea aceasta primesc acest fel de glas înă ă ă Biseric , sau întru alt chip oarecum îl împreuneaz cu Tresfin itaă ă ţ Cântare. i de ar fi Ieraticesc c lc torul celor hot râte, poruncim s seŞ ă ă ă ă dezbrace acesta de vrednicia Ieraticeasc , iar de va fi mirean, s seă ă aforiseasc .ă

TÂLCUIRECel întâi Petru Cnaféul (adic n lbitorul), i urm torii lui care sl veauă ă ş ă ă

(c Mântuitorul Hristos cu Dumnezeirea a p timit), au îndr znit s adaugeă ă ă ă în Tresfin i tul Imn [Laud ], dup , Sfinte f r de moarte, aceasta, Cel ceţ ă ă ă ă te - ai R stignit pentru noiă 217 . Deci ereticii ace tia împreun cu acest fel deş ă ad ogire, s - au osândit de c tre Sinodul, ce s- a f cut în Roma în vremeaă ă ă lui Félix, mai înainte de Sinodul al 5- lea. i mai ales n lbitorul acesta s- aŞ ă anatematisi t (vezi dar procuvântarea Sinodului al 5- lea). Dar fiindc seă afl înc oarecare mo tenitor al eresului n lbitorului, zicând Tresfin itulă ă ş ă ţ Imn împreun cu hulitoarea ad ogirea aceasta, Sinodul acestaă ă anatematise te pe cei ce o primesc pe ea, i ori f i în Biseric , oriş ş ăţ ş ă

217 De la Dumnezeu a luat Biserica lauda cea întreit Sfânt . C Istorice te sfin itul Teofan,ă ă ş ţ cum c , cutremure f cându - se în Constantinopol, i înfrico ându - se cet enii, au ie it laă ă ş ş ăţ ş câmp, f când Litanie (împreun cu Împ ratul Teodosie cel mic, i Próclu Patriarhul descul i,ă ă ă ş ţ dup Glicá) deci întru o zi s- a r pit un copil în aer, i a auzit Dumnezeiesc Glas care zicea,ă ă ş s spun Episcopului, i poporului, s Litaniseasc cu aceste cuvinte: Sfinte Dumnezeule,ă ă ş ă ă Sfinte Tare, Sfinte f r de moarte, miluie tene pe noi; zice îns Nichífor, c locul unde s- aă ă ş ă ă în l at copilul s- a numit în l are Dumnezeiasc , iar acum se nume te Psomatiá. Deci deă ţ ă ţ ă ş atunci a poruncit Împ ratul pretutindenea a se cânta Imnul acesta în limba elineasc .ă ă Pentru aceasta i din vechi marele Sávva a iertat armenilor Cre tinii s cânte slujbaş ş ă Bisericeasc a lor în limba armeneasc , iar cântarea cea întreit Sfânt , nu armene te; ciă ă ă ş Eline te. i pân acum Latinii la Litania îngrop rii lor, eline te cânt lauda cea întreit Sfânt ,ş Ş ă ă ş ă ă

i nu Latine te, pentru cinstea limbii, întru care s- a gl suit de la Dumnezeu. i se înalş ş ă Ş ţă lauda aceasta Sfintei Treimi. C , Sfinte Dumnezeule, însemneaz pe Tat l, care este Izvorulă ă ă cel Dumnezeie te N sc tor, al Dumnezeirii Fiului, i al Sfântului Duh. Iar, Sfinte Tare,ş ă ă ş însemneaz pe Fiul, care este i Tare, i Putere, i Bra al P rintelui, prin care toate s- auă ş ş ş ţ ă f cut. Iar f r de moarte, însemneaz pe Sfântul Duh, care se zice D t rul de via . Iară ă ă ă ă ă ţă miluie tene pe noi, unit singuratic, zicându - se, însemneaz , pe o Domnie i o Dumnezeireş ă ş a tustrele fe elor. Iar ie itul din minte n lbitorul, ad ogând, pe, cel ce teai r stignit pentruţ ş ă ă ă noi, nu numai împreun cu împreun cu Fiul r stigne te pe Tat l, i pe Duhul cel Sfânt,ă ă ă ş ă ş precum zice Damaschin în Cartea 3 cap 57. Ci i a patra fa bag în Sfânta Treime, iş ţă ă ş osebit pune pe Dumnezeu Fiul, i osebit pe Hristos cel ce s- a r stignit, dup Valsamón.ş ă ă

224

îndeosebi o unesc la întreit Sfânta câtnare, i Clerici fiind ace tia îiş ş caterise te, iar mirenii fiind îi aforise te.ş ş

CANON 82

Întru unele zugr viri din sfin itele Icoane, se închipuie te mielă ţ ş ar tat cu degetul de înainte Merg torul, care s - a luat spre închipuireaă ă Darului, în loc de adevatul Miel Hristos Dumnezeul nostru cel ce mai înainte s - a ar tat nou prin lege. Deci figurile cele vechi, i umbrele,ă ă ş ca pe ni te Símboluri ale adev rului, i mai înainte însemn ri, predatş ă ş ă Bisericii îmbr i ându - le, Darul cinstim, i adev rul, ca plinirea Legii,ăţ ş ş ă aceasta primindu - o. Deci ca deplin i întru Zugr vituri, fe ele tuturorş ă ţ s se închipuiasc , poruncim ca chipul Mielului Hristos Dumnezeuluiă ă nostru, celui ce a ridicat p catul lumii, de acum înainte, după ă omenire, s se închipuiasc i pe Icoane, în locul mielului celui vechi.ă ă ş Prin aceasta în elegând noi smerirea lui Dumnezeu Cuvântului, iţ ş pov uindu - ne spre pomenirea petrecerii lui cu Trup, i a p timiriiăţ ş ă sale, i a Mântuitoarei mor ii sale, i a izb virii lumii celei ce dinş ţ ş ă aceasta s - a f cut.ă

TÂLCUIREFiindc oarecare zugr vesc, pe Hristos, ca Oaie, i Miel, iar peă ă ş

Înaintemerg torul ar tându - l pe el cu degetul s u i zicând: «Iat Mielulă ă ă ş ă lui Dumnezeu cel ce ridic p catul lumii.» [Ioan 1: 29] Pentru aceastaă ă porunce te Canonul acesta, ca de aici înainte s nu se fac una ca aceasta,ş ă ă ci s se zugr veasc Hristos ca un om des vâr it, dup chipul omenesc.ă ă ă ă ş ă Ca prin aceasta s ne aducem aminte de petrecerea cea cu trup, i deă ş P timire, i de Moartea lui, i de mântuirea lumii ceea ce prin acesta s- aă ş ş f cut. C ci, pe închipuirile cele vechi ale Legii le cinstim, pentru că ă ă însemna pe adev rul Evangheliei, i al Darului, dintre care una era iă ş ş mielul cel ce se junghia la Pa ti, spre închipuirea lui Hristos luându - se, aş Adev ratului Miel celui ce a ridicat p catul lumii. Acum îns dup ce aă ă ă ă venit însu i Adev rul i lucrurile, mai mult decât pe închipuri le cinstim iş ă ş ş le primim 218 .

CANON 83

Nimeni s dea Euharístia trupurilor celor moarte, c scris este:ă ă «Lua i, mânca i» [Matei 26: 26]. Iar trupurile mor ilor, nici a lua pot,ţ ţ ţ nici a mânca.

TÂLCUIREFiindc , dup Zonará, obicei vechi era a împ rt i cu Euharístia,ă ă ă ăş

adic cu Dumnezeie tile Taine trupurile cele moarte; pent ru aceastaă ş sfin ii P rin i opresc a nu se mai urma aceasta. De unde se în elege c niciţ ă ţ ţ ă a Boteza cineva pe mor i se cuvine.ţ

218 Acest Canon îl pomene te pe Gheorghe Chedrinul, drept aceea i de aici se astup gurileş ş ă Papista ilor, care clevetesc pe Canoanele acestui Sinod, zicând, c nici un Istornic, l- aş ă pomenit pe acesta, c ci i Papa Adrian îl prime te pe acest Canon, scriind c tre Tarasie.ă ş ş ă Însemneaz înc , c dup Canonul acesta, nu se cuvine zugravii a închipui, ori pe Crucea luiă ă ă ă Hristos, ori pe alte sfinte Icoane vitele cele patru singure, care în legea veche mai înainte închipuiau pe cei patru Evangheli ti, ci mai vârtos cinstind mai întâi Adev rul, sş ă ă zugr veasc pe Evangheli ti cu chip omenesc. i împreun de vor zugr vi cu Evangheli tii iă ă ş Ş ă ă ş ş pe cele patru vite socotesc c nu vor p c tui.ă ă ă

225

CANON 84

Canonice tilor legiuri ale P rin ilor urmând, Hot râm i pentruş ă ţ ă ş prunci, de câte ori nu se afl martori adev ra i, care f r îndoial să ă ţ ă ă ă ă zic c ace tia sunt Boteza i, i nici ei pentru nevârstnicia, nu voră ă ş ţ ş putea a r spunde cu îndestularea pentru sfin ita Tain cea dat lor,ă ţ ă ă f r de vreo sminteal a fi dator a se boteza ace tia. Ca nu cumvaă ă ă ş acest fel de îndoire s - i lipseasc pe ei de cur irea cea de acest fel aă ă ăţ sfin eniei. [Cartagina: 80]ţ

TÂLCUIREDe câte ori nu se vor afla martori vrednici de credin , pentruţă

oarecare prunci, s adevereasc c sunt boteza i (pentru c poateă ă ă ţ ă robindu - se ei de c tre barbari, s- au dus în locuri dep rtateă ă 219 dup aceeaă s - au r scump rat de Cre tini), i nici ei în i i sunt îndestula i aă ă ş ş ş ş ţ încredin a, c sunt boteza i, pentru nevrednicia lor, întru care s- ar fiţ ă ţ boteza t. Unii ca ace tia hot r te sfântul Sinod, f r de nici o oprire a seş ă ăş ă ă Boteza; ca nu pentru îndoirea aceasta, s se lipseasc de cur irea ceaă ă ăţ prin Botez. Vezi i subînsemnarea a celui 47 Apostolesc.ş

CANON 85

Pe gura a doi, sau a trei martori a se adeveri tot graiul, scriptorice te am luat [2 Lege 17: 5]. Deci robii cei slobozi i de c treş ţ ă st pânii lor, asupra a trei martori rânduim s - i dobândeasc acest felă ă ş ă de cinste. Cei ce au fost de fa la înt ritur , vor da i încredin areţă ă ă ş ţ slobozenie i de la sine i pentru cele ce s - au f cut.ş ă

TÂLCUIREFiindc dup legile politice ti, slobozenia robilor este un lucru ce nuă ă ş

are pre , pent ru aceasta când urma a se face m rturisire pentru ea,ţ ă trebuia a se înf i a cinci sau i mai mul i martori pentru ca s seăţ ş ş ţ ă adevereasc dovada. Aceasta îns o surp Sfântul Sinod, i hot r te c iă ă ă ş ă ăş ă ş singuri trei martori sunt îndestul spre a înt ri slobozenia aceasta aă robilor. Fiindc i Dumnezeiasca Scriptur zice, c tot cuvântul va sta,ă ş ă ă adic se va înt ri, i se va adeveri, i de doi, i de trei martori. Vezi i celă ă ş ş ş ş 82 Apostolesc.

CANON 46

Cei ce adun curve spre v t marea sufletelor, i le hr nesc. De ară ă ă ş ă fi Clerici, s se aforiseasc , i s se cateriseasc hot râm; iar de ar fiă ă ş ă ă ă mireni s se aforiseasc . ă ă

TÂLCUIREA fi cineva p stor de curve, adic a aduna, i a hr ni curve spreă ă ş ă

v t marea sufletelor, pentru ca s câ tige plata cea pentru curvie, i legileă ă ă ş ş cele politice ti opresc, i pedepsescş ş 220 cu cât mai vârtos Canoanele

219 Precum aceasta o zic Practicalele Sinodului din Cartaghén, sau de s- au g sit lep da i laă ă ţ drumuri, sau la u ile Bisericilor, precum se aceasta se întâmpl la pruncii cei n scu i dinş ă ă ţ curvii, i nu se tie de sunt boteza i.ş ş ţ220 Pentru aceasta i Cartea 60 din Vasilicale titlu 38 Cap 1. Porunce te s se slobozeascş ş ă ă fiica de sub st pânirea tat lui s u, i roaba din a st pânului s u, dac ei caut s le facă ă ă ş ă ă ă ă ă ă

226

Biserice ti. Pentru aceasta i Canonul acesta totodat aforise te, iş ş ă ş ş caterise te pe Clericii aceia ce o fac aceasta (care este o pedeaps preaş ă grea, i îndoit . Fiindc Clericilor îndestul le este singur caterisirea), iarş ă ă ă ă pe mireni îi aforise te.ş

CANON 87

Ceea ce pe b rbatul s u î i p r se te este preacurv , de a venită ă ş ă ă ş ă c tre altul, dup sfin itul i Dumnezeie scul Vasilie, din Proorocia luiă ă ţ ş Ieremia prea bine aceasta luându - o, c muiere de se va face a altuiă b rbat, nu se va întoarce la b rbatul s u, ci spurcându - se se vaă ă ă spurca [Ieremia 3: 1]. i iar i: Cel ce are preacurv , nebun i p gânŞ ăş ă ş ă este [Pilde 18: 23 Edi ia 1688]. Deci de se va v di c au fugit f rţ ă ă ă ă cuvânt de la b rbatul s u, el adic este vrednic de iertare, iar ea deă ă ă certare. Iertare îns i se va da lui spre a se împ rt i cu Biserica. Celă ă ăş ce - i va p r si îns pe muierea sa ceea ce legiuit i s - a împreunat lui,ş ă ă ă

i va lua pe alta, dup Hot rârea Domnului, este supus judec iiş ă ă ăţ preacurviei [Matei 5: 32; 19: 7; Marcu 10: 11; Luca 16: 18]. i s - auŞ canonisit de P rin ii no tri, unii ca ace tia un an s se tânguiasc , doiă ţ ş ş ă ă ani s asculte, trei ani s cad , i întru al aptelea s stea împreun cuă ă ă ş ş ă ă cei Credincio i, i a a s se învredniceasc proaducerii, de se vorş ş ş ă ă poc i îns cu lacrimi. [Apostolesc: 48; Agchira: 20; Cartaghén: 113;ă ă Vasilie: 9, 35, 27, 77]

TÂLCUIREAcest Canon este alc tuit din trei Canoane ale marelui Vasilie, iă ş

începutul acestuia este luat din cel al 9- lea al lui Vasilie, ce zice, muierea ceea ce va l sa pe b rbatul s u, i va lua pe altul, este preacurv , precumă ă ă ş ă

i Dumnezeiescul Vasilie în elep e te a încheiat aceasta, i din Proorociaş ţ ţ ş ş lui Ieremia, care zice: «De va lua muierea alt b rbat, nu poate mai mult aă se întoarce la b rbatul ei cel dintâi» (f r a o voi el adic dup Zonará)ă ă ă ă ă fiindc a preacurvit. i din pildele lui Solomon, care zice: «C este p gân,ă Ş ă ă

i f r cuno tin b rbatul acela ce- i ine pe muierea sa ceea aş ă ă ş ţă ă ş ţ preacurvit cu alt b rbat». Iar cel de aici înainte (a Canonului acestuia, esteă luat din al 35- lea al marelui Vasilie; i zice) Deci, de se va v di, c f rş ă ă ă ă cuvânt, i f r pricin au fugit de la b rbatul s u (f r cuvânt de curvieş ă ă ă ă ă ă ă adic ; încât, din aceasta se în elege din deosebire, c cu drept cuvântă ţ ă poate femeia a fugi de la b rbatul s u. C nici o alt pricinuire esteă ă ă ă binecuvânta t , f r numai cuvântul curviei i al preacurviei) b rbatulă ă ă ş ă adic este vrednic de iertare, ca unul ce n- a dat pricin acestei dep rt riă ă ă ă f r cuvânt, i poate lua pe alta. Iar muierea dimpot riv , este vrednic deă ă ş ă ă cert rile preacurviei, ca una ce s- a f cut pricinuitoare dep rt rii acesteia.ă ă ă ă Iertarea îns ce va lua b rbatul ei, este, a sta împreun cu cei credincio iă ă ă ş în Biseric , i a nu se aforisi, nu îns i a se împ rt i cu Dumnezeie tileă ş ă ş ă ăş ş Taine. (Iar cealalt parte a Canonului acestuia este chiar Canonul cel 77 ală marelui Vasilie, care zice) Acela îns ce î i las pe femeia sa cea legiuit ,ă ş ă ă (f r cuvânt de curvie), i ia pe alta, se supune cert rii preacurviei, după ă ş ă ă hot rârea Domnului, care zice: «Cel ce î i va lep da pe muierea sa, i vaă ş ă ş lua pe alta, preacurve te cu ea.» Îns dup conpogorâre, de se va poc i cuş ă ă ă

curve. Iar de nu vor voi ele a se slobozi, s se izgoneasc , i averile lor s se r peasc .ă ă ş ă ă ă Asemenea înc i cap al 2- lea pedepse te i pe p storii de curve de vor fi din pro ti, cuă ş ş ş ă ş izgonire; iar de vor fi osta i, cu r pirea averilor. Iar Fotie titlu 13 cap 21 zice, c hr nitor deş ă ă ă curve se zice i b rbatul acela, ce tie pe muierea sa c curve te, i tace, dup carte 24 dinş ă ş ă ş ş ă Vasilicale titlu 2 cap 14.

227

lacrimi, se canonise te unul ca acesta i cei asemeni cu dânsul de c treş ş ă P rin ii (cei din Agchíra adic dup Canonul 20 i de marele Vasilie după ţ ă ă ş ă Canonul 77) apte ani a nu se împ rt i, petrecând 2 ani tânguindu - se,ş ă ăş iar 2 împreun cu ascult torii, iar 3 cu cei ce cad (cu fe ele la p mântă ă ţ ă înaintea u ilor Bisericii, cerând mijlocire de la cei ce intr i ies din sfântaş ă ş Biseric ) i întru al 7- lea s stea împreun cu cei ce stau în Biseric , i a aă ş ă ă ă ş ş s se împ rt easc .ă ă ăş ă

CANON 88

Nimeni în l untru în Biseric s bage dobitoc ori de ce fel; afară ă ă ă numai, dac c l torind cineva, prea mare nevoie întâmpinându - l,ă ă ă Cas , i s l luire neg sind, va poposi într- o Biseric ca aceasta.ă ş ă ăş ă ă Pentru c neb gând pe dobitoc în l untru, poate s se întâmple a seă ă ă ă strica cumva dobitocul. i el cu pierzarea dobitocului, de acoleaŞ neputând a întâmpina c l toria, s se dea în primejdie de moarte. «Că ă ă ă Sâmb ta pentru om s- a f cut» [Marcu 2: 27] ne înv m, încât prină ă ăţă toate s socotim c este mai de pre uit mântuirea, i nep timireaă ă ţ ş ă omului. Iar de se va v di cineva, f r nevoie, precum s- a zis, c aă ă ă ă b gat dobitoc, de va fi Cleric, s se cateriseasc ; iar de va fi mirean să ă ă ă se aforiseasc . ă

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta de a b ga cineva dobitoc în Biseric . C , celeş ă ă ă

sfin ite de evlávie i de cinstire sunt vrednice, afar numai aflându - seţ ş ă cineva în c l torie, de mare nevoie, vifor mare întâmplându - se, iă ă ş neavând unde n zui, ar b ga dobitocul într - însa. Ca nu el r mânând afară ă ă ă s se strice, i omul s se primejduiasc de moarte, neputând lupta înă ş ă ă c l toria sa. i aduce Canonul m rturie din Scriptur , din care se în elege,ă ă Ş ă ă ţ c precum Sâmb ta s- a rânduit de Lege pentru a se odihni robul, iă ă ş dobitocul omului, ca din aceasta s mai poat a sluji pe st pânul s u.ă ă ă ă Asemeni i odihna aceasta a dobitocului în Biseric , nu se face pentruş ă dobitoc, ci pentru om. Iar f r de o mare nevoie ca aceasta de va îndr zniă ă ă a b ga pe dobitoc în Biseric , Cleric fiind, hot re te Canonul s seă ă ă ş ă cateriseasc , iar de va fi mirean s se aforiseasc .ă ă ă

CANON 89

Zilele Mântuitoarei Patimi în post, i în rug ciune i întruş ă ş umilin a inimii petrecându - le, trebuie Credincio ii în ceasurile cele deţ ş mijloc ale nop ii celei dup Sâmb ta cea mare a se despost i,ţ ă ă Dumnezei tii Evangheli ti, Matéi, i Lucá, cel dintâi adic , prin zicereaş ş ş ă diminea a Sâmbetelor, iar cel de pe urm , prin (zicerea) dimineaţ ă ţă adânc , ar tându - ne nou adâncimea nop ii. [Dionisie: 1]ă ă ă ţ

TÂLCUIRECanonul acesta hot r te, ca credincio ii s petreac toată ăş ş ă ă ă

s pt mâna mare a sfintelor Patimi cu Post i Rug ciune, i cu umilin aă ă ş ă ş ţ inimii, adev rat adic , i nu f rnicit (iar mai ales Vinerea mare, iă ă ă ş ăţă ă ş Sâmb ta mare, în care zile trebuie a se sili spre a petrece f r mâncare)ă ă ă iar dup miezul nop ii a Sâmbetei mari trecute, i a Duminicii mari celeiă ţ ş

228

viitoare, s înceteze Postulă 221 fiindc acum au Înviat Domnul, precum seă arat de Dumnezeie tii Evangheli ti. C Matei, zicând: c diminea aă ş ş ă ă ţ Sâmbetelor au venit femeile s cerceteze Mormântul, au ar tat cu aceastaă ă c trecuse Sâmb ta, i mult parte din noaptea cea dup Sâmb t . Iară ă ş ă ă ă ă Lucá zicând iar i: C venind ele în diminea adânc , au ar tat căş ă ţă ă ă ă r m sese mult parte din noapte, pân a se face ziua Duminic ; încât dină ă ă ă ă amândou acestea se încheie, c , pe la miezul nop ii a Înviat Domnul,ă ă ţ trecând ceasul al aselea, i începându - se al apteleaş ş ş 222 .

CANON 90

În Duminici a nu pleca genunchile canonice te am luat, de laş purt torii de Dumnezeu P rin ii no tri, Învierea lui Hristos cinstindu -ă ă ţ şo; deci ca nu ne tiut s fie nou chiaritatea lu rii aminte aceteia,ş ă ă ă ă facem cunoscut Credincio ilor, ca, dup intrarea Preo ilor în Altar laş ă ţ vecernia Sâmbetei, dup obiceiul ce st pâne te, nimeni s pleceă ă ş ă genunchile pân la vecernia Duminicii viitoare. Întru care, după ă intrarea în Altar ce se face în slujba cea de seara, iar i plecândăş genunchile, a a aducem Domnului rug ciunile. C a Învieriiş ă ă Mântuitorului nostru, înainte merg toare luând noi pe noaptea ceaă dup Sâmb t , laudele de aici Duhovnice te le în elegem, s rb toareaă ă ă ş ţ ă ă împlinindu - o din întuneric la lumin , ca de aici întru o întreagă ă noapte i zi, s pr znuim noi Învierea.ş ă ă

TÂLCUIRE

221 Încetarea Postului ce o zice Canonul a se face dup miezul nop ii, Valsamón zice, c înă ţ ă vremea de atunci într - alt chip se obi nuia a se face de Cre tinii cei vechi, care chip înş ş vremile de acum cu totul este netrebnic. Al ii îns pe încetarea postului, o zic; c esteţ ă ă mâncare de brânz i de ou , adic a Pa tilor. Luându- o aceasta din Capul 19 al c r ii 5 aă ş ă ă ş ă ţ Apostole tilor a ez mânturi. Îns , ori aceasta de este, ori aceea, Cre tinii se cade dupş ş ă ă ş ă miezul nop ii, mai întâi s asculte toat slujba de diminea a Învierii, i a teptând pân seţ ă ă ţă ş ş ă va s vâr i Dumnezeiasca Liturghie, apoi s înceteze postul, i s m nânce Pa ti cu veselie iă ş ă ş ă ă ş ş bucurie. C zic Apostole tile a ez mânturi (la acela i loc) „Pentru aceasă ş ş ă ş ta i voi Înviindş Domnul, aduce i Jertfa voastr , pentru care a poruncit vou prin noi zicând, aceasta face i-ţ ă ă ţo întru pomenirea mea, i de aici l sa i postul veselindu - v . Vezi c zic întâi s se facş ă ţ ă ă ă ă Liturghia, i apoi s mânc m Pa ti? Drept aceea s cuteze a strica postul, pân a nu seş ă ă ş ă ă s vâr i Dumnezeiasca Liturghie; nici P rin ii s lase pe copii ca s fac o necuviin caă ş ă ţ ă ă ă ţă aceasta.222 C pentru aceasta i zicem c Domnul a Înviat în ziua Duminic , fiindc dup Vlástar (laă ş ă ă ă ă litera 8 cap 3) i dup Hrísant al Ierusalimului (în Gheográfie) ziua la cei biserice ti seş ă ş începe de la al 7- lea ceas la nop ii, i se sfâr e te la al 6- lea ceas al urm toarei nop i, iţ ş ş ş ă ţ ş orice lucru se face în aceste 24 de ceasuri ale acestei zile i nop i, se vede c se face întru oş ţ ă zi. Însemneaz îns aici, c întru aceasta zi a Învierii, de dou ori se f cea s rutare: una deă ă ă ă ă ă Diminea , în împ r tescul palat, i osebit în Biserici, cântându - se: „Ziua Învierii” laţă ă ă ş sfâr itul slujbei de diminea . i alta, seara la slujba Vecerniei mari în Biserica cea mare aş ţă Ş sfintei Sofíei, când se f cea s rutarea Împ ratului cu to i boierii lui, precum poveste teă ă ă ţ ş Curopalátul zicând: „ ede Împ ratul în Tron, domesticul cel mare inând sabia, i to iŞ ă ţ ş ţ boierii, intrând fiecare pân la cel mai de pe urm , mai întâi s rut piciorul lui cel dreptă ă ă ă (pentru avtocratoría împ r iei) apoi mâna cea dreapt (pentru c este Unsul Domnuluiă ăţ ă ă Împ ratul i ap r torul Bisericii, precum tâlcuie te Simeón al Tesalonicului) i cu dreapta saă ş ă ă ş ş aceasta (pentru c este Împ rat i Osta , bogat i s rac, întru Hristos, deopotriv ). Pentruă ă ş ş ş ă ă aceasta pe aceast a doua s rutare mul i din ne tiin o numesc a doua Înviere. ă ă ţ ş ţă Iar despre ou le cele ro ii ce se m nânc în zilele Învieriiă ş ă ă , mul i multe zic neîncredin ate. Iar Paísie alţ ţ Gázei b rbat în elept, dezlegând oarecare întreb ri c tre Împ ratul Rusíei îi zicea, c , cândă ţ ă ă ă ă au zis Evreii (c tre Pilat): «Sângele lui asupra noastr i asupra fiilor no tri», îndat s- auă ă ş ş ă ro it toate lucrurile ce aveau ei prin casele lor, i prin urmare i ou le înc . Drept aceea spreş ş ş ă ă pomenirea minunii, ro im i noi ou le la ziua Învierii. i aceasta minune, o avem din vechiş ş ă Ş predanisiri.

229

Fiindc am luat (zice Canonul) s nu plec m genunchi Duminicile, deă ă ă la purt torii de Dumnezeu P rin i, ai Sinodului întâi adic , de laă ă ţ ă Dumnezeiescul Petru, i de la marele Vasilie, pent ru Învierea Domnului,ş facem cunoscut Credincio ilor, ca, s înceteze plecarea genunchilor dupş ă ă intrarea în sfântul Altar, ce fac Iereii la Vecernia Sâmbetei, i s o înceapş ă ă iar i dup intrarea în Altar a Iereilor (adic dup Vohódul) care se face laăş ă ă ă Vecernia Duminicii; adic dintr - o sear pân în cealalt sear ; c înainteă ă ă ă ă ă merg toare i încep toare a Învierii Domnului, luând noi pe noaptea ceaă ş ă dup Sâmb t , de atunci începem cânt rile cele de Înviere, i de laă ă ă ă ş întunericul nop ii celei dup Sâmb t (care se socote te a Duminicii)ţ ă ă ă ş începem pr znuirea. i pân ce ine lumina zilei Duminicii, o s vâr im peă Ş ă ţ ă ş ea. Ca cu chipul acesta, întru o noapte i zi întreag , s pr znuimş ă ă ă Învierea 223 .

CANON 91

Muierile cele ce dau buruieni otr vitoare i pierz toare, i cele ceă ş ă ş primesc otr vile cele omorâtoare de prunci, pedepsei uciga ului s seă ş ă supun .ă

TÂLCUIRECanonul acesta supune cert rii uciderii pe muierile (sau pe b rba ii)ă ă ţ

ce dau b uturi omorâtoare de prunci, asemeni i pe muierile cele ce leă ş primesc ca s piard pe nevinova ii prunci fiind îngrecate <îngreuia te >.ă ă ţ

CANON 92

Cei ce r pesc femei cu nume de împreun c s torie, sau cei ceă ă ă ă împreun lucreaz , sau împreun voiesc cu cei ce le r pesc, sauă ă ă ă hot rât sfântul Sinod, de ar fi Clerici, s cad din treapta lor; iar de ară ă ă fi mireni, s se anatematiseasc .ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta este întocmai cu Canonul 47 al Sinodului al 4- lea iş

cite te tâlcuirea acolo.ş

CANON 93

Muierea a c rei b rbat este dus, i near tat unde s - ar afla, maiă ă ş ă înainte de a se încredin a pentru moartea lui, cu altul c s torindu - se,ţ ă ă prea curve te. A i derea i ost i ele, a c rora b rba ii near ta i fiindş ş ş ş ăş ţ ă ă ţ ă ţ unde s - ar afla, m ritându - se, aceluia i cuvânt se supun. Precum iă ş ş cele ce pentru ducerea b rbatului nu a teapt întoarcerea, îns areă ş ă ă oarecare iertare lucrul aici, pentru c este prepusul mai mult deă moarte. Iar ceea ce s - a m ritat cu cel p r sit la o vreme de muiereaă ă ă 223 Dar când, i de cine s- a ridicat din Biserica noastr R s ritean , acest Evanghelicesc,ş ă ă ă ă Apostolesc, i P rintesc obicei al îngenuncherii? Cu scump tate nu tim s spunem. Cş ă ă ş ă ă chibzuire îns socotim, c s se fi ridicat aceasta, dup desbinare, poate de oarecare aiă ă ă ă no tri, cu covâr ire râvnitori, ci se împotriveau obi nuirilor Bisericii Apusene ti, prinş ş ş ş urmare înc i acestui canonicesc obicei. i c aceast socotin a noastr este adev rat ,ă ş Ş ă ă ţă ă ă ă vezi pe Melétie Pigá al nostru la sfâr itul c r ii a 3- a cea despre Cre tini, unde vorbe teş ă ţ ş ş despre plec rile de genunchi (fa a 210 a tip ririi în Bucure ti). Pentru c i Papalítra ce seă ţ ă ş ă ş nume te la Apuseni, adic cununa cea de pe cap a Clericilor, obicei canonicesc fiind, s- aş ă ridicat de c tre ai no tri. Asemenea i altele, precum i deasa împ rt ire, care la Apuseniă ş ş ş ă ăş se urmeaz .ă

230

sa, dup ne tiin , apoi l sându - se ea, pentru c s - a întors c treă ş ţă ă ă ă dânsul cea mai dinainte; a curvit cu adev rat, îns întru ne tiin .ă ă ş ţă Deci de nunt nu se va opri, mai bine îns ar fi de ar r mâne a a. Iară ă ă ş de s - ar întoarce oarecând la o vreme osta ul, a c ruia muierea pentruş ă îndelungata lipsirea aceluia, s - ar fi m ritat cu alt b rbat, acesta de vaă ă voi, s - i ia iar i pe muierea sa, iertare dându - se ei pentru ne tiin ,ă ş ăş ş ţă

i b rbatului celui ce s - a fost c s torit cu dânsa, c tre a doua nunt .ş ă ă ă ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta este alc tuit din trei Canoane, ale marelui Vasilie; (că ă

începutul lui, este anume Canonul 31 al aceluia i) zicând, de se va duceş b rbatul al vreunei muieri, i mult vreme nu va veni, iar ea mai înainteă ş ă de a auzi i a se încredin a c a murit b rbatul s u, va lua pe altul s u,ş ţ ă ă ă ă preacurv esteă 224 (iar partea cea urm toare este Canonul 36 al aceluia);ă a i derea i muierile osta ilor, de se vor m rita a doua oar , ne auzind cş ş ş ş ă ă ă vin b rba ii lor, preacurve sunt. Îns acestea a doua oar m ritându - se,ă ţ ă ă ă au oarecare iertare (mai mult adic decât ale celor ce nu sunt osta i i înă ă ş ş lipsa lor se m rit a doua oar ). C ci b rba ii acestora, osta i fiind, i înă ă ă ă ă ţ ş ş r zboaie petrecând, mai mult se prepun c au murit, decât c sunt viiă ă ă 225 . Iar muierea aceea, care (partea aceasta a Canonului este anume din cel 46 al aceluia i P rinte) va lua de b rbat pe cel l sat o vreme de muierea lui,ş ă ă ă ne tiind c a fost însura t, apoi se va l sa de dânsul, pentru c s- a întorsş ă ă ă la dânsul muierea cea mai dinainte, de a curvit cu adev rat, întruă ne tiin îns ; dar nu se i osânde te ca o preacurv . Drept aceea nu se vaş ţă ă ş ş ă opri de a- i lua legiuit b rbat, de va voi; mai bine îns este i mai f rş ă ă ş ă ă sminteal de nu se va m rita. Iar r m i a de aici a Canonului, esteă ă ă ăş ţ însu it rânduire a Sinodului acestuia; iar de se va întoarce osta ul de laş ă ş r zboi dup câ iva ani, a c ruia muierea a doua oar s- a m ritat pentruă ă ţ ă ă ă înstr inarea lui cea de mul i ani, acesta de va voi, î i ia iar i pe muiereaă ţ ş ăş sa, iertându - se atât ei, cât i b rbatului celui al doilea ce o luase. Pentruş ă c ne tiind c acela este viu, s - a fost c s torită ş ă ă ă 226 .

CANON 94

224 „Pentru aceasta i Nichíta al Irácliei zice, c de se va duce b rbatul femeii într - alt loc, iş ă ă ş acolo va lua iitoare, i muierea lui va a tepta 3 ani, i nu va veni, apoi b rbatul ei se vaţ ş ş ş ă desp r i de iitoare, dar nu i de muierea sa. Muierea lui îns nu poate lua alt b rbat, ci să ţ ţ ş ă ă ă r mân a a. C a se m rita a doua oar , este slobod numai, când va muri b rbatul ei, după ă ş ă ă ă ă ă ă Apostolul (fa a 300 a lui Ghiur Grecórum). Dar nu i când este viu. Iar Neraoa lui Léonţ ş rânduie te c de se va robi o fa din cei c s tori i, nu poate cea slobod a se c s tori cuş ă ţă ă ă ţ ă ă ă altul. C ci slobozindu - se din robie, are voie a- i lua pe so ia sa, m car de va fi c s torit cuă ş ţ ă ă ă alta.225 „Într - un glas cu Canonul acesta rânduie te i Nearaoa 117 a lui Iusinián Titlul 7 Carteaş ş 28 din Vasilicale (la Fótie Tiltlu 13 cap 3) zice: de se va afla osta ul sau alt oarecare în armatş la r zboi ori în câ i ani, muierea lui este datoare a- l a tepta, m car de i nu ar lua scrisori deă ţ ş ă ş la el. Iar de va auzi c a murit, s nu se m rite, pân nu se va încredin a de la mai mariiă ă ă ă ţ cetei în care a fost b rbatul ei, care înaintea Evangheliei în scris s adevereze, s cuă ă ă adev rat b rbatul ei a murit, i a a înc un an s a tepte, i apoi este slobod ; iar într - altă ă ş ş ă ă ş ş ă chip m ritându - se, ca o preacurv se ceart i ea, i b rbatul ce o a luat, i zece litre de aură ă ă ş ş ă ş s dea adev ratului b rbat, de s- ar întoarce de la r zboi, care i voie are de va vrea s - i iaă ă ă ă ş ă ş iar i muierea.ăş226 Zice îns Vlastar c P rin ii ace tia au hot rât s aib iertare pentru a doua înso ireă ă ă ţ ş ă ă ă ţ muierile acelea, care sunt gata a se lep da b rbatul al doilea, i nu st ruiesc întruă ă ş ă p c tuirea cea din ne tiin a nun ii a doua; nu s se ierte i cele ce se împotrivesc, i nuă ă ş ţă ţ ă ş ş vor a se desp r i de b rba ii cei al doilea ai lor (cap 5. stih 3)ă ţ ă ţ

231

Pe cei ce se jur cu jur mânturi eline ti [p gâne ti] Canonul îiă ă ş ă ş supune cert rilor; i noi acestora le hot râm aforisire.ă ş ă

TÂLCUIREObiceiurile elinilor se cuvine a se urî de c tre Cre tini, i a nu se juraă ş ş

Cre tinii cu numele mincino ilor dumnezei ai acelora, zicând zeu (unulş ş din dumnezei lor). i nu numai jur mântur ile cele dup obiceiul elinilorŞ ă ă sunt oprite de noi, ci i tot felul jur mânturi. C zice Domnul: «S nu neş ă ă ă jur m nici pe Cer, nici pe p mânt, nici pe Ierusalim, nici pe capul nostru»ă ă [Matei 5: 34]. Ci în loc de tot jur mântul s zicem numai, pe a a, a a, i peă ă ş ş ş nu, nu. C orice vom zice mai mult decât acestea este de la diavolul.ă Îns i aceasta i o adevereaz i Iacov fratele Domnului [Iacov 5: 12], darăş ş ă ş

i însu i Osié Proorocul Legii vechi opre te jur mânturile zicând: «Nu vş ş ş ă ă jura i pe Dumnezeul cel viu» [Osié 4: 16]. Pentru aceasta i marele Vasilieţ ş Canonul 29 zice, c jur mântul de odat este oprit, i cu mult mai vârtosă ă ă ş cel ce se face de c tre cineva pentru a face r ul altuia.ă ă

CANON 95

Pe cei ce dintre eretici se adaug la Ortodoxie, i în partea celoră ş ce se mântuiesc îi primim dup a ezata urmare, rânduial i obicei. Peă ş ă ş Ariáni adic i Machedoniáni, i Navatiáni, pe cei ce se zic pe sine iă ş ş ş cura iţ 227 , i Arisériş 228 (Stângaci), i pe Patrusprezeciáni, adicş ă Mercuriáni i Apolinári ti îi primim, dând ei Libéle (m rturisireaş ş ă Credin ei în scris), i anatematisind pe tot eresul ce nu cuget ,ţ ş ă precum cuget sfânta lui Dumnezeu Catoliceasca i Apostoleascaă ş Biseric , pecetluindu - se ei, adic ungându - se ei mai întâi cu sfântulă ă Mir la frunte, i la ochi, i la n ri, i la gur , i la urechi. iş ş ă ş ă ş Ş pecetluindu - i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt. Iar pentru Pavlianístii, ce apoi n zuiesc la Catolicasca Biseric , Hot râre s- aă ă ă a ezat, a se Boteza negre it. Pe Evnomiáni îns care se boteaz într- oş ş ă ă afundare i pe Montanístii cei ce aici se zic Grigi, i pe Saveliáni cei ceş ş sl vesc iopatoríe (fiu- p rintime), i fac alte oarecare cumplite, i peă ă ş ş toate celelalte eresuri, fiindc multe sunt aici, mai ales cei ce vin dină ara Galaténilor, pe to i cei ce dintre ace tia voiesc a se ad uga laţ ţ ş ă

Ortodoxíe, ca pe ellini îi primim. i în ziua dintâi, îi facem pe eiŞ Cre tini, ia întru a doua, catihumeni; apoi în a treia, îi jur m pe eiş ă însuflându - i de trei ori în fa , i în urechi. i a a îi catehisim pe ei, iţă ş Ş ş ş îi facem s z boveasc în Biseric i s asculte Scripturile, i atunci îiă ă ă ă ş ă ş botez m. Înc i Manihéii, i Valentiniánii, i Marchioní tii, i cei dină ă ş ş ş ş ş eresurile cele asemenea. Nestoriánii trebuie a face Libéluri, i aş anatematisi eresule, pe Nestórie, i pe Evtíhie, i pe Dioscór, i peş ş ş Sevir, i pe ceilal i Exárhi ai acestor fel de eresuri, i pe cei ce cugetş ţ ş ă cele ale lor, i pe toate eresurile cele ce mai înainte s - au pomenit. iş Ş a a a se împ rt i cu sfânta Cuminec tur . ş ă ăş ă ă

TÂLCUIRECanonul acesta, de la început i pân la aceasta, „ i atunci pe ei îiş ă ş

botez m”, este chiar Canonul 7 al Sinodului 2. Iar partea cea din mijloc,ă ce zice: „Iar pentru Pavlianí ti”, pân la aceasta, „a se boteza ei negre it”,ş ă ş este chiar din Canonul 19 al Sinodului 1, pentru aceasta nici le mai

227 În altele: Cei ce se zic cura i i preacura i.ţ ş ţ228 În altele: Preabuni.

232

tâlcuim, ci vezi tâlcuirea lor acolo. Iar r m i a Canonului acestuia, esteă ăş ţ chiar rânduire a Sinodului acestuia, zicân: C i Manihéiiă ş 229 , iş Valentinianii 230 , i Marchionístiiş 231 , venind la Dreaptasl vire se cuvine a seă boteza, ca i Evnomiánii, i Montaní tii, dup tâlcuirea lui Valsamon. Iarş ş ş ă Nestoriánii 232 , i Evtihiánii, Dioscorí ii, i Seveliániiş ţ ş 233 trebuie să anatematiseasc în scris eresul lor, i pe eresiárhii lor, i pe to i cei ceă ş ş ţ cuget eresul lor, cu care se num r i Monotelí ii; ca i Navatiánii adic ,ă ă ă ş ţ ş ă

i Machedoniánii, i a a s se împ rt easc cu Dumnezeie tilr Taine.ş ş ş ă ă ăş ă ş

CANON 66

Cei ce întru Hristos prin botez s - au îmbr cat, au m rturisit aă ă urma petrecerea lui cea în Trup. deci pe cei ce p rul Capului spreă v t marea celor ce îi v d cu afl ri de împletire îl împodobesc i îlă ă ă ă ş g tesc, i am gitur din aceasta propun sufletelor celor neînt rite, cuă ş ă ă ă certare potrivit p rinte te îi vindec m, pov uindu - i pe ei iă ă ş ă ăţ ş în elepce te a vie ui în ându - i, c tre a ceasta, l sând am girea, iţ ş ţ ăţ ă ă ă ş de ert ciunea cea din materie, c tre fericita i nepierz toarea via ,ş ă ă ş ă ţă mintea neîncetat s - i mute, i cu fric s aib curat petrecere, i să ş ş ă ă ă ă ş ă se apropie de Dumnezeu cu cur ia cea în via dup dorin . i peăţ ţă ă ţă Ş omul cel din l untru, mai mult decât pe cel dinafar , s - lă ă ă împodobeasc cu fapte bune, i cu neprih nite n ravuir, încât oă ş ă ă r m i de am girea celui potrivnic s poarte în sine i. Iar dacă ăş ţă ă ă ş ă cineva afar de Canonul acesta ar face, s se aforiseasc .ă ă ă

TÂLCUIRECâ i în Hristos v- a i boteza, în Hristos v- a i îmbr cat, zice mareleţ ţ ţ ă

Pavel [Galateni 3: 27]. Drept aceea adaug Canonul acesta, c cei ce s- auă ă îmbr cat întru Hristos, se cuvine i a petrece dup Dânsul, i aă ş ă ş întrebuin a toat cur ia, i neîntinarea, i nu a- i împodobi trupul cuţ ă ăţ ş ş ş prisosin i cu dinadinsul. i aforise te pe Cre tinii, cei ce- i împletescţă ş Ş ş ş ş p rul capului lor, piept nându - l i netezindu - l, i propunându - l ca pe oă ă ş ş am gire sufletelor celor neînt rite, i lesne întoarse spre p cat, atât pe aleă ă ş ă b rba ilor, cât i pe ale femeiloră ţ ş 234 , cu certarea aceasta de aforisirii

229 Mánis Persul, rob fiind în mult vreme, Schiticesc s- a numit dup Teódor; eretic,ă ă Cacomit; Cartea 1 cap 26. Numit fiind i Cuvríchie dup Epifánie eresul 66. Manihéu s- aş ă numit în urm de c tre urm torii s i, i reaua sl vire a lui Vasilíd, i Marchíon în al 3- leaă ă ă ă ş ă ş veac au sem nat, dup Augustín în cea pentru eresuri cap 46, zicea c tre altele, c , sufleteleă ă ă ă în p s ri, i dobitoace i în târâtoare, intr dup moarte, dup Teódor (acolo i).ă ă ş ş ă ă ă ş230 Válent care pe al 2- lea veac a fost, zicea, c Hristos Trupul din Cer luându - l, ca printr -ăun Canal prin Fecioar a trecut, nimic luând dintr - însa. Tertulián cartea împotriva luiă Válent, Cap 15. Valentiniánii t g duiau învierea trupurilor, pe Testamentul vechi îl lep dau,ă ă ă citind Proorocii, repl zmuiau oarecare basme la tâlcuirile lor. Înc i altele bârfindă ă ş r ucredincio ii, dup Anonimul (nenumitul) tâlcuitor al Canoanelor.ă ş ă231 Marchíon ucenic a fost oarec ruia Chérdon ucenicului lui Vasilíd i Satornín urm torii luiă ş ă Símon vr jitorul, dup Tertulián cartea, Pentru Trupul lui Hristos. Acest Marchíon întrebândă ă oarecând pe sfântul Policárp, de- l cunoa te pe el cine este? A r spuns sfântul, c foarteş ă ă bine îl cunoa te, a fi întâi n scut fiu al diavolului. (Irinéu Cartea 3, Cap 3) a zis acesta a fiş ă trei încep torii, întâi nev zutul Dumnezeu, a doua cel v zut i F c tor al lumii, i al treileaă ă ă ş ă ă ş diavolul. Botezau nu numai odat , ci de trei ori, iertând i pe femei s boteze. Acesta după ş ă ă Canonul 47 al marelui Vasilie, oc ra Nunta i Vinul. Zicea pe f ptur a fi necurat , i peă ş ă ă ă ş Dumnezeu îl zicea f c torul relelor, s- a ar tat aceasta în al 2- lea veac.ă ă ă232 Pentru ace tia am zis în Prológul Sinodului al 3- lea.ş233 Pentru ace tia vezi în Prológul Sinodului al 4- lea.ş234 Sub aceast aforisire a Canonului acestuia cad, dup Zonará, i cei ce nicicum nu pună ă ş brici pe capul lor, nici î i taie perii capului, ci înadins îi las ca s se fac lungi pân la brâu,ş ă ă ă ă ca ai muierilor. Asemenea i cei ce î i vopsesc pletele ca s se fac ro ii, sau ca aurul, sau îiş ş ă ă ş

233

pov uind pe unii ca ace tia, îi înva s lase toat am girea, iăţ ş ţă ă ă ă ş de ert ciunea, i împodobirea trupului acestui materialnic i stric cios, iş ă ş ş ă ş s - i înal e mintea lor c tre Via a cea fericit i nestric cioas ,ă ş ţ ă ţ ă ş ă ă apropiindu - se dup putere de Dumnezeu, cu cur irea vie ii, iă ăţ ţ ş împodobind mai mult pe omul cel din l untru cu Moraluri bune, i cuă ş bun t i, adic pe suflet, mai ales decât pe omul cel din afar , adic peă ăţ ă ă ă trup, cu aceste am gitoare i zadarnice împodobiri. Încât s nu aibă ş ă ă asupr i nici un semn al r ut ii diavolului, de care prin sfântul Botez s-ăş ă ăţau lep dat.ă

CANON 97

Pe cei ce împreun cu muierile lor locuiesc, sau într- alt chip cuă neb gare de seam sfintele Locuri ob te ti le fac, i cu def imare seă ă ş ş ş ă arat c tre ele, i a a ed într- însele, i din vrednicele de cinstireă ă ş ş ş ş Case ale celor ce se catehise sc, poruncim a se scoate. Iar de nu va p zi cineva aceasta, de va fi Cleric, s se cateriseasc , iar de va fiă ă ă mirean, s se aforiseasc .ă ă

TÂLCUIRESfin ite locuri nu nume te Canonul aici pe Dumnezeie tile Biserici, ciţ ş ş

pe locuin ele de prin prejurul Dumnezeie tilor Biserici, precum sunt celeţ ş ce se zic catehúmena; în care locuiau unii cu muierile lor, i leş întrebuin au ca pe celelalte ob te ti locuri, f r a face osebire între Loculţ ş ş ă ă sfânt, i între cel de ob te. i porunce te s se izgoneasc unii ca ace tiaş ş Ş ş ă ă ş dintr - însele. Iar care nu va voi a p zi aceasta, Cleric fiind s seă ă cateriseasc , iar mireanul, s se aforiseasc .ă ă ă

CANON 98

Cel ce va lua întru împ rt ire de nunt muiere, pe cea logodită ăş ă ă cu altul, înc viu fiind logodnicul ei, s se supun vinov ieiă ă ă ăţ preacurviei.

TÂLCUIRELogodna ce se va face dup lege, în vârst legiuit adic a b rbatului,ă ă ă ă ă

i a femeii, cu darea inelelor, i cu sfin it cuvântare, i cu obi nuitş ş ţ ă ş ş ă s rutarea celor ce se logodesc, o logodn ca aceasta, zic, are aceea iă ă ş putere cu nunta cea deplinit ( i vezi subînsemnarea Canonului 17ă ş Apostolesc). Pentru aceasta Canonul acum porunce te, c cel ce va lua peş ă cea asemeni logodit , viu înc fiind logodnicul ei, s se certe întocmai, caă ă ă

i cel ce ar lua pe cea m ritat cu altul înc tr ind acela, unul ca acela sş ă ă ă ă ă se certe ca un preacurvar, adic precum i pe acela care a voit a lua deă ş femei pe cea m ritat cu altul. Pentru c i so ie nume te logodnicul peă ă ă ş ţ ş logodnica sa, precum i ş dreptul Iosif logodnicul , se nume te de c treş ă

leag cu trestii ca s se fac cre i. Sau pun peruci, i str in p r pe capul lor. Ace tei aforisiriă ă ă ţ ş ă ă ş se supun i cei ce- i rad b rbile, ca s se fac drepte, i frumoas în urm , i nu cre e, sauş ş ă ă ă ş ă ă ş ţ pentru ca s se arate totdeauna ca ni te tineri f r de b rbi. i cei ce cu c r mid înfocată ş ă ă ă Ş ă ă ă ă î i ard perii b rbii câ i sunt mai lungi decât ceilal i, sau mai strâmbi, sau cu inbistre î iş ă ţ ţ ţ ş smulg perii fe ei ca s se arate frumo i. Sau î i vopsesc b rbile, ca s nu se arate b trâni.ţ ă ş ş ă ă ă A i derea i muierile cele sulimenesc, i pun dresuri pe fa a lor ca s se arate frumoase, iş ş ş ş ţ ă ş s trag pe b rba i spre sataniceasca iubirea lor. O i cum tic loasele îndr znesc a necinstiă ă ă ţ ş ă ă chipul ce le- a dat Dumnezeu, cu aceste mici împodobiri? Ah! i cum le va cunoa teŞ ş Dumnezeu de sunt f pturi, i chipuri ale sale, când ele poart alt fa diavoleasc ! i altă ş ă ă ţă ă Ş chip satanicesc.

234

Evangheli ti b rbat al Preasfintei Fecioare, i de asemeni i Preasfântaş ă ş ş Fecioar , Femeie lui Iosif. Fiindc i de c tre Legea cea veche, putere deă ă ş ă nunt avea i logodna.ă ş 235

CANON 99

Înc i aceasta ne - am în tiin at c în ara Armenilor se face, încâtă ş ş ţ ă ţ oarecare în l untru în sfin itele Altare, fierbând p r i de c rnuri, leă ţ ă ţ ă proaduc, r m i uri Iudaice te împ r ind Preo ilor. Drept aceea noiă ăş ţ ş ă ţ ţ p zind neîntinarea Bisericii, poruncim, a nu fi slobod cuiva din ceiă sfin i i s ia p r i deosebite de c rnuri de la cei ce le proaduc, ci cuţ ţ ă ă ţ ă cele ce s - ar mul umi cel ce proaduce, cu acelea îndestuleaz - se, afarţ ă ă din Biseric acest fel de proaducere f cându - se. Iar dac cinevaă ă ă aceasta nu o ar face a a, s se aforiseasc .ş ă ă

TÂLCUIREi Zonará, i Valsamón, i Aristín, i Anonímul tâlcuitor, to i de ob teŞ ş ş ş ţ ş

tâlcuiesc, precum c în l untru Altarelor Arménii fierbeau c rnurile. Mieă ă ă mi se pare îns c tâlcuitorii ace tia, ne însemnând cu cóm , împreunândă ă ş ă pe p r ile c rnurilor cele fierbea, cu, în l untrul Altarelor, au r t cit. Însă ţ ă ă ă ă ă nu este a a; c ci în Altare nu se împreun , cu p r ile c rnurilor ce leş ă ă ă ţ ă fierbea, ci desp r indu - se cu cóma, le împreuna cu, aduc prinoasele.ă ţ Pentru c este foarte cu neputin a crede pentru necuviin , ca s fiarbă ţă ţă ă ă carnea în l untrul sfântului Altar, i s - l fac pe acesta buc t rie.ă ş ă ă ă ă Canonul acesta zice, c acest obicei ce se f cea în Armenia, a fierbeă ă c rnuri la casele lor adic , i apoi a proaduce p r i dintr - însele înă ă ş ă ţ l untrul în sfântul Altar, Iereilor (precum proaduceau i Iudeii Iereiloră ş p r i din dobitoacele cele ce se jertfeau) acest obicei, zic, de aici înainte.ă ţ S nu se mai fac . Dar nici Preo ii s aib slobozenie a lua p r ileă ă ţ ă ă ă ţ dobitocului acele ce vor, i s se mul umeasc cu cele ce va da Cre tinulş ă ţ ă ş cel ce le aduce, i proaducerea acestora îns s o fac afar din Biseric , iş ă ă ă ă ă ş nu în sfântul Altar. (Într - aceasta se face ar tat noima noastr cea mai deă ă ă sus.) Dac se fierbeau c rnurile acestea în Altar, trebuia Canonul s oă ă ă opreasc i aceasta, ca pe o cu totul necuviincioas , precum au oprit iă ş ă ş proaducerea lor. (C ci care nu va voi a se p r si de aceasta, s seă ă ă ă aforiseasc .) Iar Valsamón zice (la tâlcuirea Canonului 3 Apostolesc), că ă au v zut Egumen Preot caterisit, i gonit din Egumenie, pentru c a b gată ş ă ă în sfântul Altar carne, i brânz . Vezi i tâlcuirea celui al 3- leaş ă ş Apostolesc.

CANON 100

Ochii t i drepte s vaz , i, cu toat paza ine i inima ta,ă ă ă ş ă ţ ţ porunce te În elpciunea [Pilde 4: 22, 25]. C lesne introduc sim irileş ţ ă ţ trupului în suflet pe cele ale loru i. Deci, zugr viturile cele ceş ă ademenesc pe vedere, ori pe table, ori într- alt chip cumva puse înainte, i stric pe minte, i pornesc spre aprinderile îndulcirilorş ă ş celor de ru ine, poruncim de acum nici într- un chip i orice fel a seş ş însemna. Iar dac cineva s - ar apuca a face aceasta, s se aforiseasc .ă ă ă

235 Congl suindu - se cu Canonul acesta hot r te i în Capul al 2- lea Titlul al 58- lea Carteaă ă ăş ş 6 din Vasilicale i Tema 3 Cap 12 Titlu 37 a acestei C r i 60 c ca un preacurvar s seş ă ţ ă ă judece care va lua de femeie pe cea logodit cu altul. Vezi i în capul 11 cel despreă ş înv tura nun ilor.ăţă ţ

235

TÂLCUIREFiindc unii zugr veau pe pere i , i pe scânduri, oarecare zugr viriă ă ţ ş ă

necinsti te, adic , muieri goale, sau sc ldându - se, sau de b rba iă ă ă ţ s rutându - se, sau alte urâciuni ca acestea, care am gesc ochii celor ce leă ă v d, i mintea, i inima lor pornesc spre pofte trupe ti; pent ru aceastaă ş ş ş Canonul acesta porunce te, ca chipurile cele de acest fel nicidecum s seş ă mai zugr veasc ; iar de lear zugr vi cineva, s se aforiseasc . C ci celeă ă ă ă ă ă cinci sim iri ale trupului, i mai ales cea mai întâi, i împ r teasa vedere,ţ ş ş ă ă cu lenire bag chipurile acelora ce le vede în l untru în suflet. Pentruă ă aceasta i Solomon sf tuie te, ochii fiec ruia s vad drepte, i lucruriş ă ş ă ă ă ş bune, i fie tecare s - i p zeasc mintea i inima sa cu toat paza, despreş ş ă ş ă ă ş ă toate cele de ru ine potrivnice sim urilor sale.ş ţ

CANON 101

«Trup al lui Hristos, i Biseric , pe omul cel zidit dup Chipul luiş ă ă Dumnezeu» [1 Corinteni 12: 27; 2 Corinteni 6: 16], Dumnezeie scul Apostol cu mare glas îl nume te, fiind dar mai presus de toat sim itaş ă ţ zidire cel ce s- a norocit de cereasca vrednicie cu mântuitoarea Patim , mâncând i bând pe Hristos, deapururea se une te cu Via aă ş ş ţ cea pururea vecuitoare, i sufletul, i trupul î i sfin e te cuş ş ş ţ ş împ rt irea Dumnezeie scului Dar. Drept aceea, de voie te cineva aă ăş ş se împ rt i cu preacuratul Trup în vremea adun rii, i una cu acela aă ăş ă ş se face cu împ rt irea, mâinile închipuindu - i în chipul Crucii, a aă ăş ş ş apropie - se, i primeasc împ rt irea Darului. C pe cei ce cinstescş ă ă ăş ă mai mult pe oarecare vase de aur, sau de alt materie, f cându - leă ă spre primirea Dumnezeie scului Dar, mai mult decât pe mân , iă ş printr- însele se învrednicesc preacuratei Împ rt iri, nici întru ună ăş chip îi apropiem, ca pe unii ce mai mult cinstesc decât pe Icoana lui Dumnezeu pe materia cea neînsufle it , i omului supus . Iar de s - arţ ă ş ă v di cineva c d preacurata Împ rt ire celor ce aduc ni te vase caă ă ă ă ăş ş acestea, s se aforiseasc , i însu i, i cel ce le aduce.ă ă ş ş ş

TÂLCUIREÎn timpul acela era obicei a se împ rt i i mirenii, ca i cei sfin i i,ă ăş ş ş ţ ţ

luând în mâini sfântul Trup; precum în ziua de ast zi o iau Anafora. iă Ş fiindc unii, poate c pentru evlavie, i cinste mai mult c treă ă ş ă ă Dumnezeie tile Daruri, f ceau vase de aur, sau de alt materie de multş ă ă pre , i întru acelea primind Preacura tul Trupul Domnului, a a seţ ş ş împ rt eau cu el. Pentru aceasta Canonul acesta nu prime te această ăş ş ă urmare, de se i f ceau pentru evlávie; c ci omul, i pentru c s- a f cutş ă ă ş ă ă dup Chipul lui Dumnezeu, i pentru c m nânc Trupul, i bea Sângeleă ş ă ă ă ş lui Hristos, prin acestea sfin indu - se, i pent ru c fiind trup, i Biseric aţ ş ă ş ă lui Hristos, dup Apostolul, covâr e te pe toate zidirile cele sim ite, iă ş ş ţ ş neînsufle ite, i prin urmare, mâinile lui sunt mai cinsti te, decât tot vasul.ţ ş Drept aceea cine voia a se împ rt i cu Trupul Domnului, trebuia s - iă ăş ă ş închipuiasc mâinile în chipul Crucii, i s - l primeasc . Iar care dină ş ă ă mireni l- ar fi primit în vas, i oricare Preot l- ar fi dat întru acest chip,ş amândoi hot r te Canonul s se aforiseasc , adic s se opreasc deă ăş ă ă ă ă ă Dumnezeiasca Împ rt ire.ă ăş

CANON 102

236

Trebuie dar cei ce au luat de la Dumnezeu st pânire a dezlega, iă ş a lega, s ia aminte felurimea p catului, i g tirea c tre întoarcereaă ă ş ă ă celui ce a p c tuit, i a a potrivit boalei pe vindecare s o aduc . Caă ă ş ş ă ă ă nu pe ne m surarea întru amândou întrebuin ându - o s gre ească ă ţ ă ş ă c tre mântuirea celui ce bole te. C nu simpl [proast ] este boalaă ş ă ă ă p catului, ci de multe feluri, i multe odrasle de v t mare odr sle te,ă ş ă ă ă ş din care r ul mult se revars , i înainte spore te, pân s steaă ă ş ş ă ă împotriva puterii celui ce vindec . Drept aceea cel ce se arat tiutoră ă ş de doftoria cea întru duhul, mai întâi se cade a cerceta dispozi iaţ [a ezarea sufleteasc ] celui ce a p c tuit, i de se înduplec spreş ă ă ă ş ă s n tate, sau dimpotriv prin chipurile sale cheam asupr i pe boal ,ă ă ă ă ăş ă s priveasc în ce chip poart grij de întoarcerea sa în vremeaă ă ă ă poc in ei; i de nu st împotriva doftorului, i de nu cre te ranaă ţ ş ă ş ş sufletului prin aducerea leacurilor celor ce se pun asupra ei, i a aş ş milostivirea s o m soare dup vrednicie. C tot cuvântul luiă ă ă ă Dumnezeu i celui ce i s - a încredin at p storeasca ighemonie, este, aş ţ ă întoarce pe oaia cea r t cit , i de arpe r nit a o t m dui. i niciă ă ă ş ş ă ă ă ă Ş c tre pr pastia dezn d jduirii a o împinge, nici frâiele a le sl bi spreă ă ă ă ă abaterea i def imarea vie ii. Ci cu un chip numaidecât, ori prinş ă ţ doftoriile cele mai aspre i mai pietroase, ori prin cele mai moi i maiş ş blânde, s stea împotriva patimii, i s se nevoiasc spre închidereaă ş ă ă r nii, ispitind rodurile poc in ei, i în elp e te iconomisind pe omulă ă ţ ş ţ ţ ş cel chemat c tre str lucirea cea de sus. Deci amândou se cuvine a leă ă ă

ti noi, i cele ale scump t ii, i cele ale obiceiului. i a urma, la ceiş ş ă ăţ ş Ş ce nu primesc m rginirea, cu chipul cel predat, precum ne înva peă ţă noi Sfin itul Vasilie.ţ

TÂLCUIREDup ce Sinodul acesta a rânduit despre multe, i osebite cert ri, înă ş ă

sfâr it prin Canonul acesta las totul la judecata Episcopilor, i aş ă ş Duhovnice tilor P rin i, st pânirea de a lega i a deslega. Zicând, c ei seş ă ţ ă ş ă cuvine a socoti i felurimea p catului, adic de este de iertare, sau de esteş ă ă de moarte, i plecarea ce are p c tosul spre poc in , i a a s aducş ă ă ă ţă ş ş ă ă potrivit lecuirea cu boala lui. Nu cumva dând ei celor mari de suflet, iă ş osârdnici spre poc in , cert ri compogorâtoare, i u oare, iar celor maiă ţă ă ş ş lene i, i mici de suflet, dimpot riv s le dea Canoane aspre, c nici peş ş ă ă ă unul vor îndrepta, nici pe altul, ci mai vârtos îi vor pierde. Pentru c atâtă de mult în felurit este p catul, i atât de tare cre te, încât st împotriv ,ă ş ş ă ă adic biruie te i puterea, i me te ugul Duhovnicescului doftor. (Ori iă ş ş ş ş ş ş a a mult înfelurit este p catul, i foarte cre te, pân ce ajunge a ve teji iş ă ş ş ă ş ş pe me te ugul Duhovnicescului doftor). Deci pentru aceasta doftorulş ş sufletelor mai întâi de toate trebuie s socoteasc a ezarea [dispozi ia] iă ă ş ţ ş plecarea p c tosului, de i iube te s n tatea sufletului s u cu fierbinteă ă ş ş ă ă ă poc in , sau dimpotriv , de i cre te p catul s u asupr i. i cu ce chip seă ţă ă ş ş ă ă ăş Ş poart cu p catul. De nu se împotrive te mântui toarelor doftorii ce- i dă ă ş ă (precum o fac aceasta cei strica i de minte, împotrivindu - se doftoriilor ceţ le dau doftorii cei trupe ti). i de nu cre te mai mult cu acestea ranaş Ş ş p catului. Acestea toate, zic, trebuie mai întâi Duhovnicul a le socoti, iă ş a a dup analoghie [propor ie] s m soare milostivirea. U urând cert rileş ă ţ ă ă ş ă la cel lene , i mic de suflet, îngreunându - le la cel osârdnic i mare deş ş ş suflet. i amândou f cându - le pentru milostivire. Ca pe cel mare deŞ ă ă suflet s - l cur easc de p cat, iar la cel mic de suflet s nu fac rana maiă ăţ ă ă ă ă rea. i în scurt a zice, tot scopul, i lui Dumnezeu, i DuhovniculuiŞ ş ş

237

aceasta este, a întoarce oaia cea r t cit , adic pe p c tosul (la poc in ),ă ă ă ă ă ă ă ţă s - l vindece r nit fiind de arpele cel gândit, i nici s - l împing înă ă ş ş ă ă pr pastia dejn d jduirii cu grelele canonisiri, nici iar i s sl beasc frâulă ă ă ăş ă ă ă lui, cu u oarele Canoane, i cu aceasta s - l arunce în def imare, i înş ş ă ă ş lenevire. Ci cu tot chipul, ori cu cele aspre i iu i leacuri, ori cu celeş ţ u oare i blânde, s se sileasc a- l face s n tos; cercând rodurileş ş ă ă ă ă poc in ei lui, i cu în elepciune iconomisindu - l c tre str lucirea cea deă ţ ş ţ ă ă sus a Sfintei Treimi (care este împ r ia Cerurilor, dup Teologulă ăţ ă Grigorie). Deci Duhovnicul, pe amândou trebuie a le ti (precum înă ş Canonul al 3- lea al marelui Vasilie anume se zice aceasta) adic iă ş scump tatea a o ti, i obiceiul. i dac p c to ii nu vor a p ziă ş ş Ş ă ă ă ş ă scump tate, pentru care se face compogor mânt, i de ani, i deă ă ş ş canonisirea p catelor lor, m car s le porunceasc s p zeasc obiceiul.ă ă ă ă ă ă ă Adic întregi anii cei rândui i de Canoane, i cert rile.ă ţ ş ă

PROLEGÓMENA

DESPRE SFÂNTUL I ECUMÉNICUL AL APTELEA SINODŞ Ş

Sfântul i Ecumenicul [a toat lumea] al 7- lea Sinodş ă [Sobór] s - a aduna t în Niceea Vetíniei a doua oar în timpul luiă Constan tin, i a Irinei maicii lui, în anul de la Hristos 783. Iarş P rin i au fost la acesta, Dreptsl vitori adic trei sute cinzeci,ă ţ ă ă s - au ad ug t îns i al i aptespre zece, care mai întâi erauă ă ă ş ţ ş lupt tori de Icoane, în urm îns c indu - se s- au primit deă ă ă ă Sinodul acesta. Încât to i au fost trei sute aizeci i apte. Iarţ ş ş ş covâr itori i mai însemna i între ei era Tarasie alş ş ţ Constan tinopolului, Petru Arhipresbi terul Romei, i alt Petruş Presbiter i acesta i Egumen al Monastirii sfântului Sávva dinş ş Róma, iind locul lui Papa Adrian. Toma Sínghelul iţ ş Ieromonah ul, i Ioan Ieromonah ul, plinind loculş Apostolescului Scaun, adic în locul lui Apolinárie ală Alexandríei, al lui Teodorí t al Antiohíei, i al lui Ilie alş Ierusalimului. Aveau îns mult putere în Sinodul acesta iă ă ş Monahii, fiindc era de fa întru acesta 135 Arhimandri i aiă ţă ţ Monastirilor. i s - au aduna t Sinodul acesta, împotrivaŞ p gânilor, i prih nitorilor de Cre tini lupt tori [iconomáhi] aiă ş ă ş ă sfintelor Icoane, pe care anatema tisind u - i, i mai ales peş Anastásie, pe Constan tin, i pe Nichíta, care în vremeaş lupt torilor de Icoane au st tut minciuno - patriarhi [pseudo -ă ăpatriarhi] ai Constan t inopolului, ca unii ce sfintele Icoane, nu numai nu le s rutau, i nu li se închinau, ci i idoli le numeau,ă ş ş

i le ardeau, i le c lcau, i pe drumur i le târa, i în tot chipulş ş ă ş ş le batjocoreau. Acest Sinod stricând îns (în Práxa a 6- a) iă ş hot rârea cea minciuno - numit i dat de mincinosul Sinodulă ă ş ă cel aduna t în Vlahérna în timpul lui Constan t in Copronim, Epifánie i Ioan Diaconii citindu - l. i pe sfântul Ghermanó, iş Ş ş pe Ioan Damaschinul, i pe Gheorghe Cipriánul din nouş

238

propov duindu - i de Dreptsl vitori i sfin i, au dat hot râre înă ă ş ţ ă a aptea Práx a sa, a a fiind anume: „Hot râm împreun cuş ă ş ă ă toat scump tatea, i st ruirea, ca întocmai dup chipulă ă ş ă ă cinsti tei i de via f c toarei Cruci, s se înal e i cinsti tele iş ţă ă ă ă ţ ş ş sfintele Icoane, cele zugr vite cu vopsele, sau cu mozaíc, sauă cu alt materie cu iscusin a ezat , în sfintele lui Dumnezeuă ţă ş ă Biserici, pe sfintele Vase, i pe ve minte, pe pere i, i peş ş ţ ş scânduri, în Case i în c i, atât Icoana Domnului iş ă ş Dumnezeului i Mântuitorului nostru Iisus Hristos i aş ş Preacura tei St pânei noast re sfintei N sc toare de Dumnezeu,ă ă ă cât i ale cinsti ilor Îngeriş ţ 236 , i ale tuturor sfin ilor. C cu câtş ţ ă mai adeseori prin Iconiceasc însemnare se privesc, cu atâtaă mai mult i cei ce le privesc pe acestea se de teap t c treş ş ă ă aducerea aminte, i dorirea proto tipilor celor întâi. i acestoraş Ş a le da s rutare, i cinsti toa re închin ciune. Nu îns adev rataă ş ă ă ă slujirea cea dup Credin a noast r , care se cuvine singureiă ţ ă Dumnezeie tii Firi. (C slujirea se hot r te de c tre mareleş ă ă ăş ă Vasilie, c este slujirea cea întins i necurma t , iă ă ş ă ş ner spân di t c tre Dumnezeirea c reia slujim; Hot rârea ceaă ă ă ă ă în scur t 230) ci dup chipul ce ne închin m cinsti tei i de viaă ă ş ţă f c toarei Cruci, i sfintelor Evanghelii, i celorlal te sfin iteă ă ş ş ţ lucruri.” i a le face proaducerea de t mâieri, i de lumini,Ş ă ş spre cinste acestora, precum cu bun cinstire se obi nuiau iă ş ş cei vechi. C cinstea Icoanei trece la Chipul cel întâiă 237 , i celş ce se închin Icoanei, se închin întru ea Ipostasului celui scrisă ă

236 Deci în Práxa a 5- a a acestui Sinod, citindu - se cuvântul lui Ioan al Tesalonicului, întru care dovede te, c se cuvine a se închipui îngerii precum s- au v zut de mul i sim itore teş ă ă ţ ţ ş de multe ori, cu chipul trupurilor lor. Au r spuns Tarásie, c a dovedit P rintele acesta c seă ă ă ă cuvine a se zugr vi îngerii, pentru c sunt scri i împrejur, i pentru c s- au ar tat la mul iă ă ş ş ă ă ţ ca oameni. Iar cu socotin a lui Tarásie s- a unit i Sinodul. Îns trupuri însu ite ale Îngerilorţ ş ă ş tâlcuiesc oarecare mai noi Teologi, c sunt trupurile cele vremelnice, pe care leau luat caă s se fac cu ele v zu i ochilor, lipite c tre ei din fiin a aerului. Iar numitul Ioan zice înă ă ă ţ ă ţ Práxa a 5- a, c pentru aceasta se închipuiesc Îngerii, pentru c au trupuri sub iri. Aducândă ă ţ

i martori la aceasta pe marele Vasilie, pe marele Atanásie, i pe Dumnezeiescul Metódie. Cş ş ă cu sub iri trupuri dup ace tia sunt i Îngerii, dar nu cu totul des vâr it f r trupuri caţ ă ş ş ă ş ă ă Dumnezeu. C zice marele Vasilie în capul 16 al cuvintelor celor pentru Sfântul Duh, despreă Îngeri: „Pentru aceasta i în loc sunt, i v zu i se fac, în felul trupurilor lor ar tându - seş ş ă ţ ă celor vrednici.” Înc i Dumnezeiescul Ilárie zice, c tot cel zidit, este i trupesc. (Cap 2 laă ş ă ş Matei) ci i Origen cu trupuri sub iri a în eles pe Îngeri (despre încep torii cartea 1 cap 7, iş ţ ţ ă ş cartea 2) i Tertulian în multe locuri, i mai ales în Voroava cea pentru Trupul lui Hristosş ş (Cap 6) i Iustin, i Clément Stromateul (cartea 3) i Atinagóra în Apologie (adicş ş ş ă desvinov ire); i Ciprián (pentru haina fecioreasc ), i Ambrosie (în Cartea pentru Noe iăţ ş ă ş ş pentru corabie) i Eusébie (în cartea 5 pentru Evangheliceasca prog tire), i Sulpíchie Sevírulş ă ş (pentru Bisericeasca Istorie), i Lactántie (Cartea 2 a introducerilor) i Augustín. Iar pe lângş ş ă to i ace tia i marele Macárie Egipteanul. i vezi capul 67 al lui Simeón Metafrástului înţ ş ş Ş Filocalíe, Fa a 270.ţ237 Zicerea aceasta este a marelui Vasilie, precum însu i Sinodul acesta în a 6- a Práx a saş ă zice aceasta: i însu i Vasilie în Canonul 18 pentru Sfântul Duh. Zice îns i Atanásie „DeciŞ ş ă ş cel ce se închin Icoanei, prin ea se închin Împ ratului.” Asemenea îns i Hrisostom: „Nuă ă ă ş

tii, c de vei oc rî Icoana Împ ratului în fa a dreg toriei lui aduci ocara?” (Foaia 859 alş ă ă ă ţ ă tomului al 2- lea al Sinodicalelor). Cinstea aceasta îns , alt fel se face chipului celui întâiă (adic însu i persoanei) i alt fel Icoanei (dup Vlástar) c aceluia adic se face slujitore te,ă ş ş ă ă ă ş iar Icoanei, cu chip relativ.

239

în ea 238 . C a a se înt re te înv tura sfin ilor P rin iloră ş ă ş ăţă ţ ă ţ no tri, adic predanisi rea Catolice tii Biserici, ceea ce de laş ă ş marginile P mântului pân la marginile lui au primită ă Evanghelia. i pe lâng toate acestea, Sinodul acesta au datŞ ă întru a opta Práx a sa i acestea 22 de Canoane, de nevoieă ş fiind la buna rânduial i a ezarea Bisericii. Cu care s- auă ş ş adeveri t, împreun i tot sfântul i Ecumenicul Sinodul acestaă ş ş al 7- lea de Sinodul cel ce dup acesta s - a adunat în sfântaă Sofía, i de to i tâlcuitorii Canoanelor. Iar Practicaleleş ţ Sinodului acestuia, care în opt lucr ri se cuprind, se afl înă ă 238 Icoan se zice, (grece te adic de la eikéne) de la asem narea ce are cu prototipul (întâiulă ş ă ă chip). i alta se zice fireasc , precum este fiecare firesc fiu, c tre firescul s u tat (pentruŞ ă ă ă ă aceasta i Dumnezeiescul Vasilie; pe zicerea cea mai de sus, adic , cinstea Icoanei (aş ă chipului adic ) o au luat la firescul chip al Fiului i Cuvântului c tre Dumnezeu i Tat l). Iară ş ă ş ă alta urm toreasc i me te ugeasc , precum este ceea ce cu vopsele se face, i cu altă ă ş ş ş ă ş ă materie lesnicioas , despre care este cuvântul aici. i firescul chip adic se osebe te cuă Ş ă ş adev rat dup Ipostas de pricinuitorul s u, fiindc , Tat l i Fiul sunt dou Ipostasuri. Nu seă ă ă ă ă ş ă osebe te dup fire, fiindc ei una sunt dup firea omenirii. Iar cel me te ugesc esteş ă ă ă ş ş dimpotriv , dup fiin adic se osebe te de întâiul chip, c ci întâiul chip este însufle it iă ă ţă ă ş ă ţ ş viu om, iar chipul lui este neînsufle it i materie moart . Pentru care i acest al 7- lea Sinodţ ş ă ş a zis în a 6- a Práx a sa: C Icoana nu este dup fiin a întâiului chip, iar dup Ipostas, adică ă ă ţ ă ă dup urmarea Ipostasului este una cu întâiul chip. C un Ipostas este a închipui, i a- lă ă ş întâiului chip; fiindc întâi chip se vede în Icoan , i Icoana se înfii eaz întru întâiul chip,ă ă ş ţ ă c umbra de la trup, i a se desp r i de el este cu neputin . Fiindc Ipostasul seă ş ă ţ ţă ă închipuie te, i nu firea. i fiindc la fiecare Icoan se scrie nu numele firii, adic acesta esteş ş Ş ă ă ă chiar chip de om, ci Numele Ipostasului, adic cum c este a lui Hristos; sau a lui Ioan, sau aă ă altuia. Pentru aceasta i Sinodul în Práxa mai de sus zice, c Icoana se aseam n cu întâiulş ă ă ă chip numai cu numele, i dup a ezarea m dularelor celor ce- l caracterizeaz . Este îns iş ă ş ă ă ă ş al treilea chip, care se zice în eles i însemn tor. Precum erau întâiele închipuiri ale Tainelorţ ş ă Darului Evangheliei i al adev rului. Iar închipuirile acestora erau semnele [símbolurile] legiiş ă vechi i ale Proorocilor; dup care, i la Slava Vecerniei a Duminicii Ortodoxiei se zice (adicş ă ş ă a întâiei Duminici a marelui post), c Darul Evangheliei, i Biserica, mai înainte au însemnată ş pe chipul Cortului m rturiei. Fiindc acesta, ca un întâi chip i nepricinuit, mai înainte eraă ă ş de chipul Cortului; iar chipul acestuia, în urma Darului a fost f cut, nu dup vreme, ci după ă ă aceasta, c a fost chip i pricinuit; i iar i întâi chipuri sunt lucrurile cele din viitorul veac,ă ş ş ăş iar închipuirea ale acelora sunt Tainele Darului Evangheliei. (Pentru aceea atât Dumnezeiescul Pavel a zis, c umbra având Legea, nu pe însu i chipul lucrurilor. Unde chipă ş adic în elege pe Darul, iar lucruri pe cele ale viitorului veac; cât i marele Vasilie înă ţ ş Canonul 91 chip al viitorului veac a numit pe Duminic . Drept aceea i unii P rin i au zisă ş ă ţ antítipon (în loc de chip) al Trupului i al Sângelui Domnului, pe Dumnezeiasca Euharístieş dup Sfin enie, c tre lucrurile cele ce se vor descoperi gol i ar tat în viitorul veacă ţ ă ş ă potrivindu- l pe el, acoperite fiind acum de întâmpl rile Pâinii i a Vinului, precumă ş tâlcuie te sfântul Maxim.) La Sfintele Icoane una i aceea i este i închin ciunea iş ş ş ş ă ş s rutarea; Pentru aceasta i sfântul Sinod în a 7- a Práx a zis, dup toate a se primiă ş ă ă cinstitele Icoane, i a ne închina lor, i a le s ruta; c amândou aceea i însemneaz ;ş ş ă ă ă ş ă precum în hot rârea cea mai de sus zice: i a le da lor s rutare, i cinstitoare închin ciune.ă Ş ă ş ă Iar mai pe larg luându - se închin ciunea, însemneaz pe toat cinstea i închin ciunea ce cuă ă ă ş ă c dere ce se face înaintea sfintelor Icoane, precum a zis Dumnezeiescul Damaschin în celă pentru Icoane. Alta este închin ciunea cea slujitoreasc , alta cea f r atârnarea i inere,ă ă ă ă ş ţ alta cu atârnarea i inere. C închin ciunea cea slujitoreasc numai lui Dumnezeu, i luiş ţ ă ă ă ş Hristos însu i se d , i Pâinii i Vinului celor ce s- au pref cut la Dumnezeiasca Euharístie,ş ă ş ş ă în Trupul i Sângele lui Hristos; c cel ce se închin lui Hristos, dup Vlástar, însu i Tat luiş ă ă ă ş ă

i Duhului celui Sfânt împreun se închin , Firii celei una în Treime, i închinându - se luiş ă ă ş Hristos ca lui Dumnezeu i St pânului se închin lui, pentru sine i nu pentru altul, dupş ă ă ş ă Sinodul cel ce s- a f cut în vremea Patriarhului Nicolae i a Împ ratului Aléxie Comninóă ş ă pentru Icoane la anul 1085. (Foaia 961 a Tomului 2 a Sinodicalelor) Fiindc slujirea chiară robirea însemneaz , dup Augustín (Cap 45 pentru adev rata Pelághie) i cuprinde Credin aă ă ă Ş ţ

i n dejdea mântuirii noastre. Iar sfintei Icoanei lui Hristos, nu slujitore te ne închin m,ş ă ş ă întocmai adic Icoanei ca întâiului prototip celui însemnat într - însa; nici ca unoraă Dumnezei slujim Sfintelor Icoane, precum ne prih neau lupt torii de Icoane, s nu fie; că ă ă ă

240

Tomul al 2- lea al Sinodicalelor, la foaia 719, iar împreun cuă Practicalele se afl , i osebite Epistolíi ce se întind c treă ş ă Sinodul acesta.

acest lucru este str in de Bisericeasca predanie. Pentru care i Sinodul acesta în hot râreaă ş ă sa a zis. i acestora s rutare i cinstitoare închin ciune s le d m, nu îns slujirea ceaŞ ă ş ă ă ă ă adev rat dup Credin a noastr , care se cuvine numai Dumnezeie tii Firi. i însu iă ă ă ţ ă ş Ş ş Dumnezeu înc a zis, «Domnului Dumnezeului t u te vei închina, i lui unuia vei sluji» [aă ă ş doua Lege 6: 13; Matei 4: 10; Luca 4: 8]. Vezi c închin ciunea o au l sat a se da i altuia, iară ă ă ş slujirea nu o au iertat altuia cuiva, decât numai lui i unuia. Precum i Anastásie al Teúpoleiş ş preabine a tâlcuit zicerea aceasta. C ori la care altul se zice slujirea, dup întâmplare seă ă în elege, i nu chiar, i însemneaz pe singur cinstea. Precum este ceea ce pentru Vasilie seţ ş ş ă ă zice în oarecare Tropar: „O Vasilie în elepte i slujitorule al N sc toarei de Dumnezeu”.ţ ş ă ă (Pentru aceasta i închin ciunea ce se face c tre Dumnezeie tile Taine dup prefacere,ş ă ă ş ă fiindc este slujitoreasc , se cuvine a se face cu osebire de ceea ce li se face mai înainte deă ă prefacere, adic cu robeasc i pân la p mânt închin ciune.) Iar închin ciune f ră ă ş ă ă ă ă ă ă împ rt ire a Icoanei este, când se închin cineva la Icoan numai celui ce se închipuie te, iă ăş ă ă ş ş nu i Icoanei i celui închipuit. Dar aceasta închin ciune nu se d sfintelor Icoane; c ci dupş ş ă ă ă ă Chipul acesta, i alte multe pot a fi Icoane i închipuiri neînchinate, fiindc numai se în elegş ş ă ţ ca ni te pomeniri a oarec rora (precum pot a se în elge toate zidirile, închipuiri aleş ă ţ Ziditorului). Iar închin ciunea cea cu atârnare i cu inere, de mijloc fiind, între ceaă ş ţ slujitoreasc i între cea f r împ rt ire, aceasta chiar se d sfintelor Icoane, se zice însă ş ă ă ă ăş ă ă cu atârnare, fiindc Icoana (adic Chipul), nu se zice de sine i, ci c tre oarece, i cuă ă ş ă ş atârnare; c Chipul este chip al celui ce se închipuie te. Drept aceea pentru atârnareaă ş aceasta i inerea ce are c tre cel ce se închipuie te dup asem narea Ipostasului adic , iş ţ ă ş ă ă ă ş dup numele cel scris pe ea, împreun se cinste te i împreun se închin cu cel închipuit,ă ă ş ş ă ă cu o închin ciune adic , de acela i nume îns i împ rt itoare, i aceasta nu dup toate iă ă ş ă ş ă ăş ş ă ş f r schimbare, precum zice Teódor Studítul în Epistolía cea c tre Atanásie. C lui Hristosă ă ă ă celui Închipuit slujitore te precum am zis ne închin m, iar Chipului lui cu atârnare pentruş ă inerea cea c tre acela; asemeni i însu i sfin ilor i Trupurilor lor, ca unor slujitori i robiţ ă ş ş ţ ş ş

ai lui Hristos ne închin m cu închin ciune cuviincioas slugii, pentru apropierea lor ceaă ă ă c tre Hristos, iar Icoanelor lor cu atârnare ne închin m pentru inerea ce au ele c tre dân ii,ă ă ţ ă ş din asem narea Ipostasului lor, i din numele lor cel scris pe ele, precum Sinodul cel mai deă ş sus din vremea lui Nicólae Patriarhul au rânduit; a i derea, i îns i N sc toarei deş ş ş ăş ă ă Dumnezeu; cu prea slujitoreasc cinste ne închin m, ca presfintei Maicii lui Dumnezeu, iară ă Chipului ei, cu atârn toare închin ciune. Însemneaz îns c de i se zice în Práxa a 4- a aă ă ă ă ă ş acestui Sinod, c cinstitele Icoane sunt deopotriv la cinste cu Evanghelia, i cu cinstitaă ă ş Cruce, fiindc adic toate acestea se închin cu atârn toarea închin ciune, cu toate acesteaă ă ă ă ă dup rânduiala închin ciunii, mai întâi ne închin m sfintei Evanghelii (poate precum ziceă ă ă Hrisostom, pentru c cele zise de sfin i, sunt închipuiri ale sufletelor lor; i prin urmareă ţ ş pentru c i cuvintele sfintei Evangheliei sunt închipuiri ale Sufletului i a Inimii Domnului.ă ş ş Pentru aceasta i se protimisesc <a da întâietate>) apoi Crucea, apoi Icoana lui Hristos,ş Icoana N sc toarei de Dumnezeu; i prin urmare Icoanele sfin ilor, precum se arat aceastaă ă ş ţ ă în aceea i Práx ; din cuvântul sfântului Máxim, i de ob te a zice, dup rânduiala iş ă ş ş ă ş vrednicia Prototipurilor; a a urmeaz i rânduiala închin rii Chipurilor lor. Sfintelor Icoaneş ă ş ă nu se închin oamenii pentru materie, ci pentru asem narea ce au cu cel închipuit pe ele.ă ă Drept aceea P rin ii acestui sfânt Sinod în oarecare voroave a lor, au zis, c lemneleă ţ ă închipuirii Crucii, când se vor strica se ard. i zugr veala Icoanelor i chipul când se vaŞ ă ş strica des vâr it, scândura se arde ca un lemn prost; unii îns pentru evlavie le îngroap .ă ş ă ă Sfintele Icoane nu trebuie a se unge cu sfântul Mir, sau a se sfin i cu Rug ciuni de Preot: 1.ţ ă Pentru c noi nu ne închin m lor pentru c sunt miruite, sau pentru c sunt sfin ite cuă ă ă ă ţ Rug ciuni, ci îndat ce vedem Chip sfânt, f r a cerceta m car despre Mir i Rug ciune, neă ă ă ă ă ş ă închin m lui, i pentru Numele sfântului, i pentru asem narea ce are cu acela a c ruia esteă ş ş ă ă chipul. Pentru aceasta în a 6- a Práx a Sinodului acestuia, Sinodul lupt torilor de Icoane celă ă

241

CELE 22 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI I ECUMENICULUIŞ AL 7- LEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Celor ce s- au norocit de vrednicia Ieraticeasc , m rturiileă ă i ispr vile le sunt însemn rile [descrierile] cele aleş ă ă

canonice tilor a ez mânturi, pe care cu bucurie primindu- le,ş ş ă împreun cu ap r torul de cele Dumnezeie ti Davíd cânt mă ă ă ş ă c tre St pânul Dumnezeu zicând: «În calea m rturiilor taleă ă ă din vremea lui Coproním au prih nit pe sfintele Icoane zicând, c numirea Icoanelor niciă ă sfin it Rug ciune au, care s le sfin easc ; ca din aceasta c tre sfin enie s se mute dinţ ă ă ă ţ ă ă ţ ă lucru ob tesc, ci r mâne o ob teasc i necinstit , precum o a f cut zugravul. Iar c treş ă ş ă ş ă ă ă acestea sfântul al 7- lea Sinod r spunzând prin Epifánie Diaconul, nu a zise c s- a f cută ă ă Rug ciune asupra Icoanelor, ci a zis c , precum multe sfin ite lucruri, rug ciune sfin it nuă ă ţ ă ţ ă primesc, ci de la însu i numele lor sunt pline de dar i de sfin enie, precum este Chipulş ş ţ sfintei Cruci, car este vrednic de cinste i de închin ciune la noi, cu toate c se face f r deă ş ă ă ă ă vreo Rug ciune, i noi cu singur închipuirea ei credem c lu m sfin enie, i cuă ş ă ă ă ţ ş închin ciunea ce- i facem, i cu însemnarea ei pe frunte, i cu pecetluirea ei ce în aer se faceă ş ş cu degetul (vezi c nu cu trei degete se f cea din învechime semnul Crucii, ca acum, ci cu ună ă deget, care zice i Hrisostóm în oarecare cuvânt al s u, i vezi despre aceasta în a 2- aş ă ş însemnare a Canonului 91 al lui Vasilie) n d jduim s izgonim pe draci. Asemeni precum iă ă ă ş multe vase sfin ite avem, i le s rut m, i n d jduim c vom lua de la ele sfin enie, m carţ ş ă ă ş ă ă ă ţ ă c sfin it rug ciune nu au. Asemeni i sfânta Icoan , ce nu are Rug ciune, închinându - neă ţ ă ă ş ă ă ei i s rutându - o, ne împ rt im de sfin enie, în l ând cinstea la cel închipuit pe ea. Iar deş ă ă ăş ţ ă ţ nu pot lupt torii de Icoane s zic c sfintele Vase sunt necinstite i de ob te, fiindc nu auă ă ă ă ş ş ă rug ciune, ci sunt precum leau f cut, es torul, zugravul, i argintarul, i le au pe ele sfinteă ă ţ ă ş ş

i cinstite. Asemeni dar se cuvine s aib i pe cinstitele Icoane ca sfinte i cinstite iş ă ă ş ş ş sfin ite, de i nu au rug ciune. 2. Nu au trebuin sfintele Icoane de Rug ciune i miruire;ţ ş ă ţă ă ş pentru c dup Dosítei foaia 658 din Dodecávivlon numai singur Papista ilor nelegiuire esteă ă ş de a face Icoane prin Rug ciuni i prin oarecare alc tuiri. C ei se f lesc, c Papa alc tuie teă ş ă ă ă ă ă ş Icoane din cear curat , din sfântul Mir i din Apa sfin eniei (adic din Aghiasm ), i că ă ş ţ ă ă ş ă cite te asupra lor rug ciuni minunate, i c pentru aceasta Icoanele acelea fac minuni.ş ă ş ă (Precum mint ei, c Léon al 3- lea a trimis o Icoan ca aceasta lui Caról Regele Fran ei, iă ă ţ ş acela o avea la evlavie. i c Papa Urbán alt una a trimis lui Ioan Paleológului, i c aceasatŞ ă ă ş ă s- a cinstit cu litanii în Biseric .) ă Vezi c Rug ciunea cea pentru sfintele Icoane esteă ă Papist easc , i nu Dreptsl vitoareăş ă ş ă ? i din nou izvodit i nu veche? Pentru aceasta niciŞ ă ş într- un Evhológhion (Molitfelnic) din cele vechi manuscrise aceasta nu se afl . i am luată Ş aminte c aceast Rug ciune nici în cele Tip rite mainainte de 100 de ani nu se afl . 3. Seă ă ă ă ă face cunoscut c Sfintele Icoane de Rug ciune i de miruire nu au trebuin . Pentru c i peă ă ş ţă ă ş pere ii Bisericii se zugr vesc, i în nártice, i în cur ile lor, i de ob te pe c i, i pe u i, i peţ ă ş ş ţ ş ş ă ş ş ş sfintele Vase; i nici se miruiesc cândva, nici Rug ciuni li se citesc, i cu toate acestea seş ă ş cinstesc i se închin . Pentru asem narea ce au cu aceia ale c rora sunt. Se cuvine sş ă ă ă ă însemn m, c i P rintele cel f r de început se cuvine a se zugr vi precum s- a ar tat luiă ă ş ă ă ă ă ă Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar de i Papa Grigorie în Epistolía cea c tre Léonş ă Isávrul (foaia 712 a Tomului al 2- lea din Sinodicale) zice c nu închipuim pe Tat lă ă Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci c nu- l zugr vim după ă ă Dumnezeiasc fire; c aceasta cu neputin zice, este a se zugr vi, i a se închipui Firea luiă ă ţă ă ş Dumnezeu. Care i Sinodul acesta face, i toat Catoliceasca Biseric , i nu c nu- l zugr veaş ş ă ă ş ă ă pe el precum s- a ar tat proorocului; c de nu l- am zugr vi pe el nicidecum, pentru ce să ă ă ă zugr vim atât pe Tat l, cât i pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de B rba i tineri, precum s-ă ă ş ă ţau ar tat lui Avraam? Apoi de i, s zicem, c Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinodă ş ă ă de mul i oameni i Ecumenic mai mult se protimisé te decât socoteala unuia. Iar de iţ ş ş ş Sfântul Duh se cuvine a se zugr vi în chip de Porumb, precum s- a ar tat, zicem: C , deă ă ă vreme ce un Pers cu numele Xenaías, zicea pe lâng altele, c este de minte copil reasc aă ă ă ă se zugr vi sfântul Duh precum s- a ar tat în chip de Porumb. Iar acest al 7- lea sfânt Sinodă ă l- au anatematisit pe el împreun cu ceilal i lupt tori de Icoane. Din aceasta se socote te că ţ ă ş ă dup Sinodul acesta trebuie a se zugr vi în chip de Porumb precum s- a ar tat. Aceastaă ă ă adevereaz i însu i Dosítei (Fa a 655 din Dodecávivlon). C prea în eleptul Plátonă ş ş ţ ă ţ Arhiepiscopul Moscovei însemneaz la a 2- a din cele 10 Porunci în drepsl vitorul să ă ă

242

m- am desf tat ca întru toat bog ia» i «Ai poruncită ă ăţ ş dreptate a fi m rturiile tale în veac»; «În elep e te - m i voiă ţ ţ ş ă ş fi viu» [Psalm 118: 14, 138, 144]. i dac Proorocescul glasŞ ă porunce te nou în veac s p zim poruncile lui Dumnezeu, iş ă ă ă ş s vie uim întru ele, ar tat este c ele r mân deapurureaă ţ ă ă ă necl tite, i nemi cate. C i v z torul de Dumnezeu Moisíă ş ş ă ş ă ă a a zice: «Întru ele nu este cu putin a se ad ogi, i din eleş ţă ă ş nu este cu putin a se sc dea» [A 2- a Lege 12: 32]. iţă ă Ş Dumnezeiescul Apostol Petru întru acestea l udându- seă strig : «La care doresc Îngerii a privi». i Pavel zice: «Sau noi,ă Ş Catehisis, c nu se cuvine cineva a socoti pe o Icoan mai sfânt decât alta, nici să ă ă ă n d jduiasc întru una mai mult decât întru alta. Iar Dosítei al Ierusalimului zice, că ă ă ă sfintele Icoane fac minuni, ori pentru c s- au zugr vit de vreun sfânt (îns aceasta mul i nuă ă ă ţ o primesc), sau pentru alt pricin (poate pentru evlavia închin torilor), i pentruă ă ă ş Dumnezeiasca Iconomie; i c a scobi Drepsl vitorii scândurile sfintelor Icoane, i a pune înş ă ă ş l untru p r i din cinstitul Lemn, i din Sfinte moa te, i a se închina lor împreun iă ă ţ ş ş ş ă ş Icoanelor, aceasta nu se opre te. Deci cu cutremur se cuvine a ne închina sfintelor Icoane, iş ş s credem c darul Dumnezeiesc vine asupra lor, care ne împarte sfin enie nou , după ă ţ ă ă Vlástar; i se cuvine s ne facem vrednici de închinarea sfintelor Icoane, p zind noi curateş ă ă cele cinci sim iri, i a a s ne închin m lor. Dup Práxa a 6- a a acestui al 7- lea Sinod. Iarţ ş ş ă ă ă câ i au sfintele Icoane numai spre aducerea aminte, i nu i spre a le s ruta, sunt jum tateţ ş ş ă ă r i i minciuno- adev ra i, dup aceea i a 6- a Práx a Sinoduiu. Pentru ase oarecare priciniă ş ă ţ ă ş ă ş se închipuiesc i se închin sfintele Icoane: 1. C împodobesc Bisericile; 2. C înva pe ceiş ă ă ă ţă ce nu tiu carte, proorociile Proorocilor, nevoin ele Cuvio ilor, chinurile Mucenicilor, iş ţ ş ş patimile i minunile lui Hristos, dup sfântul Nil, în a patra Práx a acestui Sinod; 3. Cş ă ă ă aduc aminte celor tiutori de carte cele ce poate leau uitat. De unde i C r i se zic Icoaneleş ş ă ţ ale în elep ilor i ale neînv a ilor, precum zice sfântul Dialog în cartea cea c tre Secúnd. 4.ţ ţ ş ăţ ţ ă C cresc dorul Cre tinilor celor ce le privesc. Pentru aceasta a zis Sinodul, c cei ce leă ş ă privesc pe ele se de teapt spre pomenirea i dorirea celor scri i pe ele. 5. C îndeamn peş ă ş ş ă ă cei ce le v d spre urmarea faptelor sfin ilor, dup sfântul Nil, i dup marele Vasilie înă ţ ă ş ă Orá ia cea c tre Górdie, i dup acesta al 7- lea Sinod. 6. Pentru c îndeamn pe cei ce le v dţ ă ş ă ă ă ă a chema cu Credin i cu n dejde pe Dumnezeu ca Mântuitor, iar pe sfin i ca mijlocitoriţă ş ă ţ c tre Dumnezeu, ca prin solia lor s li se dea toate cererile cele c tre mântuire. i lupt toriă ă ă Ş ă de Icoane [Iconomahi] au st tut nu numai cei ce au fost în vremea împ ra ilor celoră ă ţ lupt tori de Icoane, ci i Ariénii mai înainte, i în urm to i cei ce sl veau o fie în Hristos, iă ş ş ă ţ ă ş acum to i Lutero- calvinii. Din aceste zise se dovede te c r u fac latinii, cei ce nu scriuţ ş ă ă numele sfin ilor tuturor pe Icoanele lor, c ci dup cele hot râte de acest Sinod, Icoana,ţ ă ă ă adic Chipul, se aseam n cu acela al c ruia este chipul, ci i se sfin e te, atât de laă ă ă ă ş ţ ş caracter, cât i de la numele cel închipuit. Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului zice, cş ă se cade a se scrie Numele lui Iisus Hristos înc i pe Crucile cele nezugr vite, ce se înfig peă ş ă la c i, sau pe la u i, sau i la alte p r i. Ca de la nume s se cunoasc c sunt ale lui Hristos,ă ş ş ă ţ ă ă ă

i nu ale tâlharilor celor ce s- au r stignit împreun cu Hristos. De nevoie este îns , sş ă ă ă ă ad ug m i aceasta aici, c cei ce in Icoane sfinte la Praznicile oarec ror sfin i, i se poartă ă ş ă ţ ă ţ ş ă cu ele încolo i încoace, s rind cu necuviin ca ni te îndr ci i, i spunând ca când celeş ă ţă ş ă ţ ş viitoare, i ar tând lucruri ascunse, i alte mincinoase proziceri, i vr ji f când, ace tia zic,ş ă ş ş ă ă ş se cuvine prea greu a se canonisi de c tre Arhierei i Duhovnici, pentru c înnoiescă ş ă supersti iile (disidemoníile) Elinilor i ale p gânilor, i trebuie a se îndrepta aspre pedepseţ ş ă ş de c tre sfânta Biseric . Trebuie a ti i aceasta: c de vreme ce sfântul Sinodul acesta laă ă ş ş ă multe locuri zice, c ceea ce arat Scriptura, i Evanghelia prin graiuri, aceea înf i ează ă ş ăţ ş ă zugravul prin Icoane; pentru aceast pricin zugravii trebuie bine a lua aminte, i ti maiă ă ş ş întâi ce zice Scriptura i Evanghelia, ca s zugr veasc Icoanele dup în elegerea sfinteiş ă ă ă ă ţ Scripturi. Sau de nu tiu ei, s întrebe pe cei ce tiu ca s se înve e, i s nu zugr veascş ă ş ă ţ ş ă ă ă unele în loc de altele, i de multe ori înc prea necuviincioase i împotriva Evangheliei.ş ă ş Precum a zugr vit pe Domnul la înjum t irea Praznicului Cincizecimii Copil tân r, i f ră ă ăţ ă ş ă ă de barb înv ând, de vreme ce Domnul atunci era B rbat des vâr it dup Botez. A zugr viă ăţ ă ă ş ă ă pe Apostolul Pavel la În l are, i la Pogorârea Duhului Sfânt, de vreme ce el s- a f cut Ucenică ţ ş ă al lui Hristos dup acestea, i dup uciderea cu pietre a lui tefan. A zugr vi Învierea luiă ş ă Ş ă Hristos, nu din Mormânt ie ind, i pe osta i împrejurul Mormântului fiind i str juind, i peş ş ş ş ă ş Îngeri pe piatr ezând, precum zice Evanghelia; ci zugr vind, pe Hristos în iad pogorându -ă ş ăse, i pe Adam i pe Eva de Mâinile lui iindu- se, i u ile i încuietorile iadului z vorâte; iş ş ţ ş ş ş ă ş

243

sau Înger din Cer, de va vesti vou afar de ceea ce a iă ă ţ primit, anátema fie» [Galateni 1: 8]. Deci acestea a a fiind iş ş m rturisindu- ne nou , bucurându- ne de ele, ca cum ar aflaă ă cineva dobânzi multe [Psalm 118, 162], cu îmbr i areăţ ş primind Dumnezeie tile Canoane, i întreg A ez mântul lorş ş ş ă

i necl tit îl înt rim, care s- a a ezat de c tre trâmbi eleş ă ă ş ă ţ Duhului preal uda ii Apostoli, i de c tre sfintele Ecumeniceă ţ ş ă Sinoade, i de c tre cele ce s- au adunat pe alocuri, spreş ă predarea unor A ez mânturi ca acestea, i de c tre sfin iiş ă ş ă ţ P rin ii no tri, c de unul i acela i Sfânt Duh luminându- se,ă ţ ş ă ş ş au hot rât cele folositoare, i pe cei ce ei îi dau anátemei, iă ş ş noi îi anatematisim, iar pe cei ce îi caterisesc, i noi îiş caterisim, iar pe cei ce îi aforisesc, i noi îi aforisim; iar peş cei ce îi dau cert rii, i noi a i derea îi supunem. «Că ş ş ş ă neiubitor de argint este chipul; îndestulându - ne cu acestea» [Evrei 13: 5]; ar tat strig Dumnezeiescul Apostol Pavel cel ceă ă s - a suit întru al treilea Cer i a auzit graiuri nespuse. [Sinodş 4: 1; Sinod 6: 2]

TÂLCUIREDumnezeie tile Canoane, sunt m rturii celor sfin i i,ş ă ţ ţ

fiindc m rturisesc i arat lor cum se cuvine a petrece. Iară ă ş ă ispr vile lor sunt, pent ru c p zindu - se de c tre dân ii,ă ă ă ă ş ispr vesc i î i îndrep teaz via a lor. Pe acestea dar Canoaneă ş ş ă ţ Sinodul acesta cu bucurie primindu - le prin Canonul acesta, Prooroce tile cuvintele acelea ale lui Davíd, le înal c treş ţă ă Dumnezeu, care a a zic: M- am bucura t Doamne întruş m rturiile tale, precum m- a fi bucura t de a i fi avut toateă ş ş bog iile lumii. i tu ai porunci t s p zesc m rturiile tale înăţ Ş ă ă ă veac, cu care în elp e te - m i voi fi viu în ele. i dac glasulţ ţ ş ă ş Ş ă acesta al Proorocului ne porunce te s p zim m rturiile luiş ă ă ă Dumnezeu deapuru rea, i s fim vii într - însele; ar tat este, cş ă ă ă

i ele r mân deapuru rea i necl tite. Pentru aceea i Moisíş ă ş ă ş zice: Nici s adaog cineva în cele Legii, nici s scoat . iă ă ă ă Ş Corifeul (Vârfelnicul) Petru se laud întru acestea zicând, c iă ă ş Îngerii doresc a privi, întru acelea adic ce au ar tat nouă ă ă Apostolii cei ce bine au vestit cu Duhul lui Dumnezeu. i PavelŞ

mul i draci întuneca i fiind acolo, i pe to i Patriarhii i Proorocii; Care nu sunt Icoana aţ ţ ş ţ ş Învierii, ci închipuire a pogorârii Domnului în iad, fiind Sufletul desp r it de Trup; că ţ ă Sufletul singur cu puterea cea Dumnezeiasc ce avea s- a pogorât în iad, iar Trupul z cea înă ă Mormânt mort; iar la Înviere iar i s- a unit Sufletul cu Trupul, i aceasta este învierea. Peăş ş lâng acestea, nu se cuvine a zugr vi la Icoana Pogorârii Duhului Sfânt un om dedesubtulă ă Apostolilor, i al însemna lumea, ci în locul acestuia, se cade a Proorocul Ioíl, ce zice: „Voiş turna din Duhul meu peste tot trupul”, precum a a au oarecare vechi Icoane. Acestea i alteş ş asemeni necuviin e închipuiesc zugravii din ne tiin i din r u obicei, ci îndrepteze - se,ţ ş ţă ş ă silindu- se înc a se face buni i iscusi i zugravi, ca Icoanele cele ce se fac de ei, s aibă ş ţ ă ă asem nare cu aceia ale c rora sunt chipurile, precum porunce te sfântul Sinod acesta, i nuă ă ş ş a fi oarecare groz vii neasem nate.ă ă

244

anatematisé te, m car de Înger de ar fi, cel ce bine veste te,ş ă ş afar de cele predanisi te. Pentru aceas ta i noi (zic sfin iiă ş ţ P rin i) bucurând u - ne de Dumnezeie tile Canoane, precum seă ţ ş bucur osta ii, când g sesc pr zi multe la vr ma ii lor ceiă ş ă ă ăş ş birui i, precum i aceas ta o zice Davíd, le îmbr i m pe ele cuţ ş ăţ şă bucurie, i le inem, i le înt rim, atât pe cele a ezate de sfin iiş ţ ş ă ş ţ Apostoli, cât i pe cele ale celor 6 Ecumenice Sinoade, i aleş ş celor localnice, i ale P rin ilor celor din parte. Anatematisíndş ă ţ adic pe cei ce i ei îi anatema tisésc, caterisind îns pe cei ceă ş ă

i ei îi caterisesc, i aforisind pe cei ce i ei îi aforisesc; i deş ş ş ş ob te a zice, certând i noi pe cei ce i ei îi ceart . C ci,ş ş ş ă ă precum aici, neavând socoteal iubitoarea de argint, seă îndestuleaz în avu iile acestea, ce le au, precum zice Pavel,ă ţ a a i noi nici ad ogim, nici sc dem, ci ne îndestul m înş ş ă ă ă Canoanele cele hot râte de sfin ii P rin iă ţ ă ţ 239 . Vezi i pe cel 1 laş Sinodului 4 i Prolegómena Canoanelor cea de la începu tulş C r ii.ă ţ

CANON 2

De vreme ce cântând ne împreun m cu Dumnezeu. «Întruă îndrept rile tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele tale» [Psalmă 118, 16], to i Cre tinii (sunt datori) a p zi lucrul acestaţ ş ă mântuitor, iar mai ales, cei îmbr ca i cu Ieraticeascaă ţ vrednicie. Pentru aceasta hot râm, ca tot cel ce urmeaz a seă ă înainta la treapta Episcopiei, des vâr it s tie Psaltirea, caă ş ă ş dintru aceasta i pe tot Clerul lui a a s sf tuiasc a- l înv a;ş ş ă ă ă ăţ s se cerceteze îns cu încredin are de Mitropolitul, de areă ă ţ osârdie a citi, cu luare aminte, i nu în treac t, atât sfinteleş ă Canoane, cât i sfânta Evanghelie, i Cartea Dumnezeiesculuiş ş Apostol, i toat Dumnezeiasca Scriptur . i a petrece dupş ă ă Ş ă Dumnezeie tile Porunci, i a înv a pe norodul s u; c fiin aş ş ăţ ă ă ţă Ierarhiei noastre sunt Cuvintele cele de Dumnezeu predanisite. Adic , adev rata tiin a Dumnezeie tiloră ă ş ţă ş Scripturi, precum marele Dionisie a zis. Iar de s- ar îndoi, iş nu ar pofti a a s fac i s înve e, s nu se hirotoniseasc .ş ă ă ş ă ţ ă ă C Prooroce te a zis Dumnezeu: «Tu cuno tin a o ai dep rtat;ă ş ş ţ ă

i eu te voi dep rta pe tine a nu Ieratevsi mie» [Oséa 4: 6].ş ă [Cartagina: 24]

TÂLCUIRE

239 Vezi aici cât de vrednice de cinstire i de cucernicie sunt Dumnezeie tile Canoane,ş ş pentru c cu titlurile i numirile acelea cu care se cinste te Scriptura cea de Dumnezeuă ş ş insuflat , i sfânt , cu acelea însu i cinste te pe Dumnezeie tile Canoane sfântul acestaă ş ă ş ş ş Sinod, m rturie, i drept i, i altele ca acestea numindu - le.ă ş ăţ ş

245

i to i Cre tinii mireni trebuie a cugeta, i a se îndeletniciŞ ţ ş ş de drept ile lui Dumnezeu, i a nu uita cuvintele lui, precumăţ ş cânt ei i se f g duiesc împreun cu Proorocul în toate zilele,ă ş ă ă ă iar mai ales i mai cu deosebire cei Ierosi i. Pentru aceastaş ţ hot r te Canonul acesta, ca negre it, s tie noimele Psaltirii,ă ăş ş ă ş cel ce urmeaz a se face Episcop, pentru ca s înve e din eleă ă ţ pe norodul s u, ca i ei s se înve e. A i derea s se înve eă ş ă ţ ş ş ă ţ unul ca acela cu încredin are de Mitropolitul, de are dorin aţ ţă citi, nu pe deasupra i numai zicerile, ci dup adâncime, i cuş ă ş în elegerea noimelor, sfin i tele Canoane, ce mai sus le- amţ ţ pomenit, Sfânta Evanghelie, Apostolul, i toat Dumnezeiascaş ă Scriptur , i nu numai a le citi, ci i a petrece precum acesteaă ş ş poruncesc, i a înv a pe turma sa dup acestea. Fiindc ,ş ăţ ă ă precum hot râtor zice Dionísie Areopagítulă 240 , Fiin iţă ş înt rire a Biserice tii Ierarhii sunt cuvintele cele de Dumnezeuă ş predanisi te, adic adev rata în elegere, i scump t itaă ă ţ ş ă ăţ cuno tin a Dumnezeie tilor Scripturi. Iar de se îndoie te, iş ţă ş ş ş nu are dorin a le face acestea el, i a înv a i pe ceilal i, sţă ş ăţ ş ţ ă nu se fac Episcop. c zice Dumnezeu prin Proorocul Osié:ă ă «Tu cuno tin a Legilor mele o ai gonit de la tine, i eu pe tineş ţ ş te voi goni de a nu fi Preot al meu.»

CANON 3

Toat alegerea f cut de c tre boieri, pentru Episcop, sauă ă ă ă pentru Presbiter, sau pentru Diacon, neînt rit s r mână ă ă ă ă dup Canonul ce zice. Dac vreun Episcop lume ti st pânitoriă ă ş ă întrebuin ând, prin ace tia ar lua Biseric , s se cateriseascţ ş ă ă ă

i s se aforiseasc , i to i cei ce se împ rt esc cu dânsul. Cş ă ă ş ţ ă ăş ă

240 Însemneaz c de acest Ecumenic Sinod se înt resc Scripturile Areopagítului Dionísie deă ă ă adev rate, i se astup gurile celor ce zic s sunt str ine, sau cu îndoial . C zicerea aceastaă ş ă ă ă ă ă este luat din Capul 1 al Biserice tii Ierarhii, precum i aceea ce o arat urm torul al 4- leaă ş ş ă ă Canon acestuia i, pentru Petru care zice: „Petru Vârfelnicul, i c petenia Apostolilor,”ş ş ă zicerea este a acestuia i Dionisie, care se ia din Capul al 3- lea al Dumnezeie tilor Numiri.ş ş Sunt C r i adic amândou , din care mai ales iau materie de împotriv zicere cei ce nuă ţ ă ă ă drept clevetesc pe ale lui Dionísie. i nu numai acest de fa Sinod, dar înc i cel al 6- leaŞ ţă ă ş Ecumenic conscriptele lui Dionisie le înt re te, în Praxa a 6- a întru care pomene te despreă ş ş lucrarea cea Dumnezeiasc b rb teasc , luând Sinodul zicerea aceasta din a 4- a Epistolíe aă ă ă ă sfântului c tre Gáie. Înc i Sinodul cel în Roma adunat în vremea lui Martín asupra celor ceă ă ş sl veau o voie întru Hristos. i Sofrónie în Sinodul cel în Ierusalim adunat. i Andréi ală Ş Ş Critului tâlcuie te cele în Capul al 3- lea din cele despre Dumnezeie tile numiri, unde seş ş zice despre Adormirea N sc toarei de Dumnezeu. i Dumnezeiescul Maxim îl tâlcuie te, iă ă Ş ş ş Damaschin de el pomene te în Cartea 1 Cap 12 din cele dogmatice ti. i Papa Agatón înş ş Ş Epistolía 15 cea c tre Împ ratul Constantin. Iar de nu pomenesc sfin ii cei vechi deă ă ţ conscríptele lui Dionisie, aceasta o fac dup Corésie, fiindc voia s dovedeasc cuvinteleă ă ă ă lor din singure m rturiile Scripturii. i m car c i Petru Lanséliul, i Cordériul Iisuí iiă Ş ă ă ş ş ţ dovedesc, c ceea ce zice Teologul Grigorie în Cuvântul cel la Na terea lui Hristos: „Care iă ş ş de altul oarecare din cei mai înainte de noi prea bine i preaînalt s- a filosofit”, o ziceş pentru Dionísie unde tâlcuia lauda Serafimilor, care a fost mai înainte de Grigorie. i nuŞ pentru Atanasie, precum zice Nichita. C Atanasie tr ia, când tr ia i Grigorie, i nu maiă ă ă ş ş înainte de el. i dar dou Ecumenice Sinoade, i dou localnice, i atâ ia al i sfin i, sunt maiŞ ă ş ă ş ţ ţ ţ de crezut decât mul i nenum ra i împotriv gr itori.ţ ă ţ ă ă

246

trebuie cel ce urmeaz a se înainta la Episcopie, de Episcopi aă se alege, precum de c tre sfin ii P rin i cei din Niceea saă ţ ă ţ hot rât, în Canonul ce zice. Episcopul se cuvine, mai ales deă to i cei ce sunt în Epárhie a se a eza; iar dac una ca aceastaţ ş ă ar fi cu anevoie, ori pentru vreo neap rat nevoie, ori pentruă ă lungimea c ii, negre it trei la un loc adunându- se, împreună ş ă aleg tori f cându- se i cei ce nu vor fi fa , i congl suindu-ă ă ş ţă ş ăse prin scrisori, atunci hirotonia s se fac . Iar înt rirea celoră ă ă ce se fac, s se dea Mitropolitului în fiecare Epárhie.ă [Apostolesc: 1, 2, 30, 61; Sinod 1: 4; Laodiceea: 5, 13; Cartagina: 59; Timotei: 7]

TÂLCUIREACanonul acesta împreun se alc tuie te din al 30- leaă ă ş

Canon, al Apostolilor, i din cel al 4- lea al Sinodului 1 careş fiindc leam tâlcuit, vezi a lor tâlcuire acolo. Numai aceastaă îns cu deosebire are Canonul acesta, ca toat alegerea deă ă Episcop, sau de Presbiter, sau de Diacon, ce s- ar face cu st pânirea i silnicia st pânitorilor, s r mân f r t rie. i caă ş ă ă ă ă ă ă ă Ş Episcopii s se aleag de c tre Episcopi, dup chipul cel maiă ă ă ă întâi adic . Iar cum c i Presbiterii, i Diaconii se aleg, seă ă ş ş arat mai ales de Canonul acesta, despre care veziă subînse mn a rea celui al 2- lea Apostolesc. Iar cum c iă ş Cre tinii se cuvine dup urmare a alege împreun cu Arhiereii,ş ă ă pe cei ce au se Hirotonisi, arat tâlcuirea celui 61 Apostolesc.ă Vezi i pe cel înt i, i al 2- lea Apostolesc, i subînsem n areaş ă ş ş celui al 5- lea din Laodiceea.

CANON 4 Propov duitorul adev rului Dumnezeiescul Apostolă ă

Pavel, oarecum ca un Canon punând Presbiterilor Efesénilro, iar mai ales i toatei Ieratice tii pliniri, a a a cutezat a zice:ş ş ş «Argintul, sau aurul, sau îmbr c mintea, a nici unuia nu amă ă poftit; toate leam ar tat vou , c a a ostenind trebuie aă ă ă ş sprijini pe cei neputincio i, mai fericit socotind c este a da,ş ă decât a lua.» [Fapte 20: 33, 35] Pentru aceasta i noi de laş acesta înv ându- ne, hot râm nicidecum Episcopul a fi r uăţ ă ă câ tig tor, pricinuind pricinuiri întru p cate, a cere aur, sauş ă ă argint, sau altceva, de la Episcopii cei supu i lui, sau de laş Clerici, sau de la Monahi. C zice Apostolul «Nedrep iiă ţ Împ r ia lui Dumnezeu nu o vor mo teni» [1 Corinteni 6: 9];ă ăţ ş

i «nu sunt datori fiii a învistierí n sc torilor lor, ciş ă ă n sc torii fiilor lor» [2 Corinteni 12: 14]. Deci dac vreunulă ă ă pentru cererea de aur, de vreun alt fel oarecare, ori pentru oarecare a sa împ timire, s - ar afla oprind de Liturghie, iă ş

247

aforisind pe vreunul din Clericii cei de sub el , sau Biserică cinstit închizând, a nu se face întru ea slujbele luiă Dumnezeu, întru cele nesim ite îndelungându - i nebunia sa,ţ ş negre it nesim itor este, i aceleia i p timiri se va supune:ş ţ ş ş ă « i se va întoarece durerea lui pe capul lui» [Psalm 7: 17Ş <16 >], ca un c lc tor de Porunca lui Dumnezeu, i deă ă ş Apostole tile A ez mânturi. C porunce te i Petru Coriféulş ş ă ă ş ş (Vârfelnicul) Apostolilor i C petenia: «P stori i turma luiş ă ă ţ Dumnezeu cea dintre voi, nu cu silnicie, ci cu voie după Dumnezeu, nu cu mâr av câ tig, ci cu osârdie. Nu ca cumş ş st pânind pe Clerici, ci chip f cându- v turmei; i ar tându-ă ă ă ş ăse Arhip storul, ve i lua cununa slavei cea neve tejit » [1ă ţ ş ă Petru 5: 2- 4]

TÂLCUIREFiindc marele Pavel, i prin cuvânt, i prin faptă ş ş ă

îndatore te pe Arhiereii Efesénilor, i print r - în ii pe to iş ş ş ţ Arhiereii cei din urm , s nu pofteasc argintul, sau aurul, sauă ă ă haine, ci prin osteneala mâinilor s ajute pe cei neputincio i iă ş ş care au trebuin , i c mai fericit este a da cineva decât a lua.ţă ş ă Pentru aceasta Canonul acesta porunce te, ca nici un Arhiereuş s nu cear cu îndatori re, i dup mâr avul câ tig, aur sauă ă ş ă ş ş argint, sau vreun alt lucru, de la Episcopii cei supu i lui, dauş de la Clerici, sau de la Monahi, fiindc nedreap t este cerereaă ă aceas ta, i nedrep ii Împ r ia lui Dumnezeu nu o mo tenesc,ş ţ ă ăţ ş dup acesta i Apostol. i pent ru c fiii nu - s datori a aduna caă ş Ş ă s dea n sc torilor, ci n sc torii s dea fiilor. Deci, oricareă ă ă ă ă ă Arhiereu s- ar afla, s fac árgos, sau s aforiseasc pe vreună ă ă ă Preot, sau Cleric, sau s închid Biserica pentru ca s ia bani,ă ă ă sau pent ru vreo alt împ timire a sa. Unul ca acesta să ă ă p timeasc ceea ce face, adic s se fac árgos, i s seă ă ă ă ă ş ă aforiseasc , de va fi Episcop de Mitropolitul s u, de va fiă ă Mitropoli t de Patriarhul s u. C i Verhovnicul Petru acesteaă ă ş îndatore te pe Arhiereii, ca s pasc turma lui Dumneze u, nuş ă ă silnice te i tiranice te, ci cu blânde e i de voie, dupş ş ş ţ ş ă Dumnezeu; nu pentru urâtul câ tig, ci cu osârdie; nu ca cumş st pânind pe Cler, ci ca chip i pild f cându - se turmei, ca,ă ş ă ă când se va ar ta Arhip storul Hristos întru a doua sa venire,ă ă s ia de la dânsul Cununa cea neve tejit a Slavei. Cite te i peă ş ă ş ş cel 24 Apostolesc.

CANON 5

P cat de moarte este, când oarecare p c tuindă ă ă neîndrepta i vor r mâne. Iar decât aceasta mai r u este, cândţ ă ă cei ce au c zut se ridic împotriva Evséviei (bunei cinstiri), iă ă ş

248

Adev rului, cinstind mai mult pe mamoná decât pe ascultareă lui Dumnezeu, i Canonice tile lui A ez mânturiş ş ş ă nesuferindu - le. «Întru ace tia nu este Domnul Dumnezeu, deş nu cumva smerindu- se, se vor de tepta din gre eala lor» [Aş ş 3- a Împ ra ilor]. C trebuie ei mai mult a se apropia deă ţ ă Dumnezeu, i cu inim zdrobit , a cere l sare i iertareş ă ă ă ş p catului acestuia, iar nu a se f li cu nelegiuita dar. «Că ă ă aproape este Domnul de cei zdrobi i cu inima» [Psalm 33: 18],ţ deci, pe cei ce se f lesc, c prin darea de aur s- au rânduit înă ă Biseric , i întru acest r u obicei n d jduindu- se, careă ş ă ă ă într ineaz de la Dumnezeu, i de toat Preo ia, i din aceastaă ă ş ă ţ ş cu fa neru inat , i cu gur deschis , i cu cuvinteţă ş ă ş ă ă ş oc râtoare pe cei ale i de Sfântul Duh, pentru fapta bun aă ş ă vie ii, i rândui i f r dare de aur, necinstindu- i, mai întâiţ ş ţ ă ă f cându- o aceasta, s ia treapta Cetei loru i cea mai de peă ă ş urm . Iar de vor st rui, prin certare s se îndrepteze. Iar deă ă ă se va ar ta vreunul c o au f cut aceasta cândva pentruă ă ă hirotonie, fac - se dup Apostolescul Canon ce zice: „Dacă ă ă vreun Episcop prin bani ar dobândi cinstea aceasta, sau Presbiter, sau Diacon, s se cateriseasc i el, i cel ce l- aă ă ş ş hirotonit, i des vâr it s se taie de la împ rt ire, ca Símonş ă ş ă ă ăş de mine Petru.” A i derea i dup Canonul al 2- lea alş ş ş ă cuvio ilor P rin ilor no tri celor din Calcedon, ce zice: „Dacş ă ţ ş ă vreun Episcop pentru bani ar face hirotonie, i la vânzare arş pogorî pe nevândutul Dar, i va hirotonisi pentru baniş Episcop, sau Horepiscop, sau Presbiter, sau Diacon, sau pe vreunul din cei ce în Cler se num r , sau ar înainta pentruă ă bani Iconom, sau Defénsor [Avocat], sau Paramonár, sau ori pe care din cei canonice ti, pentru mâr ava agonisirea sa, celş ş ce ar face aceasta, v dindu- se, s se primejduiasc în treaptaă ă ă sa. i cel ce s - a hirotonisit nimic s se foloseasc dinŞ ă ă hirotonie, sau din înaintarea (cea dup negu torie), ci fieă ţă str in de vrednicia, sau de purtarea de grij , care pentru baniă ă o au dobândit. Iar de se va ar ta vreunul i mijlocind pentruă ş relele i nelegiuitele v t m ri, i acesta, de va fi Cleric, dinş ă ă ă ş treapta sa s cad , iar de va fi mirean, sau monah s seă ă ă aforiseasc .” [Apostolesc: 29; Sinod 4: 2; Ioan 5: 16]ă

TÂLCUIREOarecare, vrând a se împreun num ra în clerul vreuneiă ă

Biserici, de bun voie aducea bani la ea, cu socoteal iubitoareă ă de Dumneze u, nu ca prin ace tia s dobândeasc soar ta, ci caş ă ă cum afierosindu - i lui Dumnezeu, dup Valsamón. Iar la urmă ă f lindu - se cu darea de bani, i cinstind mai mult pe mamoná,ă ş

i avu ia, decât pe sfintele Canoane, cerea ederile mai sus, iş ţ ş ş cu obr znicie, oc ra pe Clericii aceia, care de Sfântul Duh fiindă ă

249

ale i, pent ru îmbun t ita lor petrecere, se împreun num rauş ă ăţ ă ă în Cler f r de dare de bani. Pentru aceas ta dar porunce teă ă ş Canonul acesta, ca unii ca ace tia s se pogoare în treapta ceaş ă mai de jos a Clericatului lor. Iar de st rui înc întru aceasta, să ă ă se certe de c tre Arhierei mai cu grea certare. Aducând însă ă P rin ii ace tia i zicerea aceea a lui Ioan, p cat de moarteă ţ ş ş ă numesc pe f lirea cea neîndrep ta t a unor Clerici ca ace tiaă ă ş 241 , iar mai r u p cat decât acel de moarte numesc, pe obr zniciaă ă ă lor i neru inarea asupra celorlal i Clerici. i c , întru ace tiaş ş ţ Ş ă ş nu este Domnul Dumneze u, dup Scriptur , iar nelegiuită ă ă fapt numesc, pe darea lor cea de bani, nu îns de sine, c ci eaă ă ă este bun , la începu t i iubitoare de Dumnezeu; ci pentru falaă ş lor cea din urm i obr znicia. Deci ia aminte s nu iei dareaă ş ă ă banilor aceas ta spre Hirotonie. C ci Canonul se vede, că ă cuprinde dou p r i: cea dintâi opre te a nu da, nu, spre a seă ă ţ ş Hirotonisi, c aceas ta este în urm , ci spre a se împreună ă ă num ra i ei în parohia vreunei Biserici, i apoi se obr znicesc,ă ş ş ă

i defaim pe Clericii cei s raci i evlavio i. Deci aceast faptş ă ă ş ş ă ă o opresc ca pe o nelegiuit . Apoi adaog i pe a doua, c de ară ă ş ă aduce banii ace tia, pent ru Hirotonie, s se cateriseasc , dupş ă ă ă Canoanele cele mai dinain te. Adaug iar i Canonul, c cine aă ăş ă voit a da bani pent ru a se Hirotonisi Cleric, sau Preot, s iaă cert rile Canonului 29 Apostolesc, i ale Canonului al 2- lea ală ş Sinodului al 4- lea care i zic s se scoat din dreg torie; iş ă ă ă ş vezi i tâlcuirea lor acolo.ş

CANON 6

Fiindc este Canon ce zice, de dou ori pe an în fiecareă ă Epárhie trebuie a se face, prin adunarea Episcopilor Canonice tile întreb ri [cvéstii]. Pentru zdrobire, i pentru cş ă ş ă cu anevoie le este în c l torie celor ce se adun , au hot râtă ă ă ă Cuvio ii P rin ii Sinodului al 6- lea, numaidecât i f r de niciş ă ţ ş ă ă o pricinuire, odat în an s se fac , i cele gre ite s seă ă ă ş ş ă îndrepteze. Deci pe acest Canon i noi îl reînnoim; i de s- arş ş afla vreun st pânitor oprind acesta lucru, s se aforiseasc .ă ă ă Iar dac vreunul dintre Mitropoli i s - ar lenevi a face aceasta,ă ţ 241 Mitrofán al Smírnei tâlcuind Catolice tile Epistolíi, zice, c p cat de moarte, despre careş ă ă zice Ioan, este tot p catul, care se pedepsea de legea cea veche, cu pedeapsa de moarte.ă Precum este hula asupra lui Dumnezeu, uciderea de bun voie, p c tuirea cu dobitoc,ă ă ă preacurvia, i celelalte. Iar p cat ne de moarte, este acela ce nu se pedepsea cu moartea,ş ă precum uciderea cea nu de voie, i altele. Iar Anastásie Sinaitul (la întrebarea 54) zice, cş ă p cat de moarte este cel ce se face întru cuno tin . Iar nu de moarte cel ce se face întruă ş ţă necuno tin . i hula cea asupra Dumnezeu este p cat de moarte, ci i cel întru cuno tinş ţă Ş ă ş ş ţă mare p cat, precum uciderea, preacurvia, i celelalte. Fiindc acestea omoar pe suflet. Iară ş ă ă Sinodul acesta p cat de moarte zice, pe cel neîndreptat i nepoc it. i unit cu Sinodul acestaă ş ă Ş zice i Icuménie, c , p cat de moarte este cel ce nu se îndrepteaz prin întoarcere. Ca cel alş ă ă ă lui Iuda, i al pomenitorilor de r u. Despre care s- a zis: C ile pomenitorilor de r u suntş ă ă ă spre moarte [Pilde 12: 28].

250

f r de vreo nevoie i sil , i f r de vreo oarecare bineă ă ş ă ş ă ă cuvântat pricinuire, s se supun cert rilor. Iar Sinodulă ă ă ă f cându- se pentru canonice ti i Evanghelice ti lucr ri, seă ş ş ş ă cuvine Episcopii cei aduna i a fi în cugetarea i întru purtareaţ ş de grij de a se p zi Dumnezei tile i de Via f c toareleă ă ş ş ţă ă ă Poruncile lui Dumnezeu: «C întru a le p zi acestea,ă ă r spl tire mult este» [Psalm 18: 12], «pentru c i f clie esteă ă ă ă ş ă porunca, iar Legea lumin , i calea vie ii este mustrarea iă ş ţ ş pedepsirea» [Pilde 6: 23]; i «Porunca Domnului esteş str lucit luminând ochii» [Psalm 18: 9]; s nu aib voie însă ă ă ă ă Mitropolitul, din cele ce aduce Episcopul cu sine i a- i cere,ş ori dobitoc, ori altceva. Iar de s- ar v di c a f cut aceasta, vaă ă ă da înapoi împ trit. [Apostolesc: 37: Sinod 1: 5; Sinod 4: 19;ă Sinod 6: 8]

TÂLCUIREAcest Canon reînnoie te pe cel al 8- lea al Sinodului al 6-ş

lea ca odat pe an negre it s se adune Episcopii, pent ruă ş ă Biserice ti i Canonice ti întreb ri, nefiind cu putin a se faceş ş ş ă ţă de dou ori pe an aceasta. Adaug îns aceasta, c oricareă ă ă ă st pâni tor va opri acest fel de adunare, s se aforiseasc . iă ă ă Ş oricare Mitropoli t, se va lenevi despre aceas ta, f r de vreoă ă mare nevoie i binecuvân ta t pricin , s fie supus cert rii.ş ă ă ă ă

CANON 7

Dumnezeiescul Apostol Pavel a zis c : «Ale oarec roră ă oameni p catele sunt mai înainte ar tate, iar ale unora după ă ă aceea urmeaz » [1 Timote 5: 24]. Deci p catelor mai înainteă ă venite, urmeaz i alte p cate (acestora). Drept aceeaă ş ă p gânescului eres al prih nitorilor de Cre tini, i- a urmată ă ş împreun i alte p gân t i. C precum chipurile cinstiteloră ş ă ă ăţ ă Icoane le- a ridicat din Biseric , i alte oarecare obiceiuri le-ă şau p r sit, care trebuie a se reînnoi, i dup legiuirea ceaă ă ş ă înscris i nescris , a a a se ine. Deci câte cinstite s - auă ş ă ş ţ consfin it f r de sfintele Moa te ale Mucenicilor, Poruncimţ ă ă ş s se fac punere de Moa te într- însele cu obi nuitaă ă ş ş rug ciune, iar cel ce va consfin i Biserici f r de sfinteleă ţ ă ă Moa te, s se cateriseasc , ca unul ce a c lcat Biserice tileş ă ă ă ş Tradi ii. [Cartagina: 91]ţ

TÂLCUIREZicerea aceas ta Apostoleasc , marele Vasilie altfel o aă

tâlcuit, iar Sinodul acesta mai simplu o a luat, zicând, c laă întâmpla tele p cate ce a f cut cineva mai înainte, urmeaz iă ă ă ş alte p cate. Precum s- a întâmpla t i def im torilor de Cre tiniă ş ă ă ş

251

Iconomáhi (lupt torilor de Icoane); care dup ce au dezbr cată ă ă sfintele Biserici de sfintele Icoane, au def imat i alte oarecareă ş ale Bisericii, i leau lep dat. Acelea dar Canonice tiş ă ş obi nuin e sfântul Sinod reînnoindu - le, atât pe cele în scrisş ţ cât i pe cele nescrise legiuiri i pred ri, le înt re te. Deci, câteş ş ă ă ş Dumnezeie ti Biserici s - au sfin i t f r de Moa te Mucenice ti,ş ţ ă ă ş ş s se a eze de dân ii întru acelea, Mucenice ti Moa te,ă ş ş ş ş citindu - se i Rug ciunea ceea ce pomene te de eleş ă ş 242 . Iar care Arhiereu de aici înainte, f r de sfintele Mucenice ti Moa te,ă ă ş ş ar sfin i Biseric , acela, ca un c lc tor de Biserice tileţ ă ă ă ş predanisi ri, s se cateriseasc .ă ă

CANON 8

Fiindc r t cirindu- se oarecare din religia evreilor, li s - aă ă ă p rut c am gesc pe Hristos Dumnezeul nostru,ă ă ă

242 Sfintele Mucenice ti Moa te se a eaz dup a ez mântul vechiului Evhológhionş ş ş ă ă ş ă [Molitfelnic] dup sfin ita lucrare a Catierosírei [sfin irii] Bisericii, într - acest chip. Luândă ţ ţ Arhiereul cele trei p r i de Mucenice ti Moa te, i punându - le în Cutie, i turnând peste eleă ţ ş ş ş ş sfântul Mir, închide Cutia. i de st sfânta Mas pe cinci stâlpi (dup vechea urmare), a eazŞ ă ă ă ş ă cutia aceea pe stâlpul cel din mijloc; iar de st numai pe un stâlp, în mijlocul aceluiaă deasupra le a eaz . Iar de sunt p r ile Mucenice tilor Moa te mari (unii zic, fiindc nu seş ă ă ţ ş ş ă pot pune deasupra stâlpului, s se îngroape dedesubtul sfintei Mese); iar dup aceastaă ă toarn deasupra stâlpilor Aromatele cele topite cu cear i se pune deasupra lor sfântaă ă ş Mas . Îns patru lucruri sunt vrednice de însemnat la pricina aceasta a Sfin irii Bisericilor.ă ă ţ 1. C sfin irea fiec rei Biserici, trebuie a se face de Arhiereu, dup a ez mântul iă ţ ă ă ş ă ş închipuirea Evhológhiului,. Drept aceea de iart la multe locuri Arhiereii a face înnoiri deă Biserici (adic sfin iri) precum la Moscova Arhiereii dau voie Arhimandri ilor s sfin ească ţ ţ ă ţ ă Dumnezeie tile L ca uri care este afar de rânduiala Evhológhiului. C pretutindeni iş ă ş ă ă ş Evhológhiul, i Simeón al Tesalonicului, care vorbe te despre acestea, Arhiereu zic s fac ,ş ş ă ă iar nu Preot. Iar sfin iri mici, nici Evhológhiul arat , zice pomenitul Simeón; c se v dţ ă ă ă acestea a fi mai noi afl ri precum în ziua de ast zi se urmeaz de c tre Protoierei cu voiaă ă ă ă Arhiereilor a se face cu sfin it Antimis. (Care i de acela de Arhiereu este sfin it având în elţ ş ţ mucenice ti moa te). 2. C Moa tele ce urmeaz a se învistieri în Biseric , trebuie a fiş ş ă ş ă ă Mucenice ti, iar nu Cuvio e ti, nici Arhiere ti. Pentru aceasta este l udat obiceiul ce seş ş ş ş ă p ze te în Rusia: c acolo Mucenice tile Moa te se p zesc la Arhiepiscopi, i când urmează ş ă ş ş ă ş ă trebuin a a se sfin i vreo Biseric , de acolo le ia singur Arhiereul, pentru a nu se faceţ ţ ă gre eal , ca în loc de Mucenice ti Moa te, s se învistiereasc alte oarecare sfinte Moa te. 3.ş ă ş ş ă ă ş C i aceste Mucenice ti Moa te trebuie a se învistieri sub sfânta Mas , i nu în vreo altă ş ş ş ă ş ă parte a Bisericii, ca s se plineasc cuvântul acela: Dumnezeiasc hor a Mucenicilor,ă ă ă ă Temelia Bisericii. Precum rânduie te slujba înnoirilor. Iar câ i le pun acestea în vreo altş ţ ă parte, foarte gre esc. 4. i cea mai de pe urm , c la înnoirea fiec rei Biserici, ori mici, oriş Ş ă ă ă mari, este nevoie i f r ap rare trebuie a se învistieri Mucenice ti Moa te, cub sfânta Masa.ş ă ă ă ş ş Drept aceea, câ i Arhierei s vâr esc înnoiri mari, ori câ i Arhierei, ori Preo i, s vâr escţ ă ş ţ ţ ă ş înnoiri mici i mai scurte numite f r de Mucenice ti Moa te, trebuie a se caterisi, dupş ă ă ş ş ă hot rârea Canonului acestuia. C recomenduitoarea i fiin elnica osebire a înnoirilor (adică ă ş ţ ă a sfin irilor) Bisericii este învistierirea Mucenice tilor Moa te, i f r de acestea, cuţ ş ş ş ă ă neputin este a se face. Iar Antimisele fiindc au sfin itoarea putere, care o d ruie te lorţă ă ţ ă ş sfin irea vreunei Biserici; ori i cu s vâr irea sfin irii Rug ciunilor, înc i starea cea deţ ş ă ş ţ ă ă ş

apte zile pe sfânta Mas în sfin ita Biseric , i s vâr irea în acele apte zile asupra lor aş ă ţ ă ş ă ş ş Dumnezeie tii Liturghii, plinind locul sfin irii sfintei Mese. C pentru aceasta i f r oprireş ţ ă ş ă ă acestea se dau, unde ar cere trebuin a de ele, i nu se îngr desc numai enoría aceea, undeţ ş ă s- au sfin it, precum nu se îngr de te sfântul Mir nici celelalte sfinte. Ci se pun deasupraţ ă ş Meselor acelor care nu s- au sfin it dup întâiul r spuns al lui Petru, i a Patriarhului Manuílţ ă ă ş Haritónul (fa a 239 a lui Ghiur); iar Simeón Tesalonicul la Cap 127 între altele zice, cu toateţ c rânduiala Consfin irii se cuvine a se s vâr i de Arhiereu, îns de nevoie se poate face iă ţ ă ş ă ş de Preot înv at.ăţ

252

f rnicindu- se a fi Cre tini, îns întru ascuns lep dându - seăţă ş ă ă de Hristos, i întru near tare serbând Sâmbetele, i alteş ă ş Iudaice ti f când. Hot râm, ca ace tia, nici la împ rt ire, niciş ă ă ş ă ăş la rug ciune, nici în Biseric s se primeasc , ci ar tat a fiă ă ă ă ă dup a loru i religie Evrei, i nici pe copiii lor ai Boteza, niciă ş ş robi a cump ra, sau a câ tiga. Iar dac cu curat Credin seă ş ă ă ţă va întoarce vreunul dintr- în ii, i va m rturisi din toatş ş ă ă inima, def imând obi nuirile i lucr rile cele ale loru i, întruă ş ş ă ş atâta încât i al ii s se mustre i s se îndrepteze. Acesta sş ţ ă ş ă ă se primeasc , i copiii lui s se Boteze. i s se asigure ei a seă ş ă Ş ă dep rta de evreie tile me te ugiri. Iar de nu vor urma a a,ă ş ş ş ş nici cum s se primeasc .ă ă

TÂLCUIREHot r te Canonul acesta, a nu se împ rt i cineva, nici aă ăş ă ăş

se ruga împreun , nici în Biseric a primi pe evreii aceia, ce cuă ă f rnicie numai s - au f cut Cre tini, i au venit la adev rataăţă ă ş ş ă Credin , iar într - ascuns se leap d , i batjocoresc pe Hristosţă ă ă ş Dumnezeul nostru, p zind Sâmbetele, i altele Iudaice tiă ş ş obiceiuri (adic a- i t ia împreju r pe fiii lor, a numi necura tă ş ă pe cel ce se atinge de mort, sau de lepros, i altele asemenea),ş spre a fi ace tia iar i evrei ca i mai înainte, i nici a botezaş ăş ş ş pe fiii lor, nici s - i lase pe ace tia a cump ra rob, sau prină ş ă schimb, sau prin daruri, spre a- l omorî pe dânsul. Iar dac cuă curat i neîndoi t Credin s- ar întoarce oarecare evreu, iă ş ă ţă ş din toat inima ar m rturisi Cre tineasca Ortodoxie,ă ă ş def imând la ar tare necredin a evreiasc , ca s se înve e iă ă ţ ă ă ţ ş al i evrei i s se îndrep teze, pe unul ca acesta se cuvine a- lţ ş ă primi, i pe copiii lui a- i boteza, poruncindu - i cu t rie a seş ă dep rta de evreie tile desidemo níi. Iar care nu se întorc în a aă ş ş chip, nicidecum s se primeasc .ă ă

CANON 9

Toate copil re tile juc rii i furioasele bakhesmuri,ă ş ă ş mincinoasele conscripte, cele ce s- au f cut împotrivaă cinstitelor Icoane, de trebuin este a se da în Episcopia celuiţă al Constantinopolului, ca s se pun cu celelalte c r i aleă ă ă ţ ereticilor. Iar de s- ar afla vreunul ascunzându - le acestea, de ar fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s se cateriseasc ; iară ă de ar fi mirean, sau Monah, s se aforiseasc . [Apostolesc: 60;ă ă Sinod 6: 2, 63; Laodiceea: 51]

TÂLCUIRERânduie te Canonul acesta, c , toate mincinoasele c r i, ceş ă ă ţ

au alc tuit Iconomahii (lupt torii de Icoane), împotrivaă ă 253

sfintelor Icoane, care sunt atât de stric cioase, ca i juc riileă ş ă cele copil re ti, i atât de nebune ti, precum turbatele iă ş ş ş ş nebunele bakhe ale muierilor acelora, care jucau bete la serbarea lui Dionísie eforului be iei (care i bahos se numea).ţ ş Toate acelea zic s se dea la Patriarhia Constan t inopolului, caă s se pun cu ale altor eretici, la un loc ca acela, de unde s nuă ă ă poat a lua cineva din ele ca s le citeasc , nici odinioar . Iară ă ă ă de lear ascunde cineva pent ru a le citi, sau altora a le da, de va fi Ierosit s se cateriseasc , iar mirean sau Monah, s seă ă ă aforiseasc . Vezi i cel 60 Apostolesc.ă ş

CANON 10

Fiindc unii din Clerici am gindu- se calc Canonicesculă ă ă A ez mânt, l sându- i a lor Paróhie, la alt Paróhie alearg ,ş ă ă ş ă ă

i mai mult la îns i Cetatea cea de Dumnezeu p zit iş ăş ă ă ş împ r teasc , n zuiesc la boieri, f când Liturghiile în Caseleă ă ă ă ă de rug ciuni ale lor. Deci ace tia f r de slobozeniaă ş ă ă Episcopului lor, i voia Patriarhului Constantinopolului, nuş este iertat a se primi în orice Cas sau Biseric . Iar de o vaă ă face aceasta vreunul, st ruind, s se cateriseasc . Iar câ i cuă ă ă ţ

tirea mai înainte zi ilor Ierei o ar face aceasta, nu este lorş ş ierta a primi asupr i purt ri de grij politice ti i lume ti, caăş ă ă ş ş ş unii ce sunt opri i de a face aceasta de Dumnezeie tileţ ş Canoane. Iar de s- ar v di vreunul, inând vreo purtare deă ţ grij mai mare decât cele zise, ori s înceteze, ori s seă ă ă cateriseasc . Mai vârtos îns s fie spre înv tura, i aă ă ă ăţă ş Copiilor i a Casnicilor, citindu- le Dumnezeie tile Scripturi.ş ş C spre aceasta i Preo ia li s - a sortit. [Apostole ti: 6, 15, 81,ă ş ţ ş 83; Sinod 4: 3, 5, 10, 23; Sinod 1 i 2: 11; Cartagina: 18, 63, 98;ş Sinod 1: 15, 16; Sinod 7: 17, 18; Antiohia: 3; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIREDou nelegiuri deodat opre te Canonul acesta, i a nu seă ă ş ş

muta t Clericii de la o cetate la alta, i mai ales laş Constan tinopol (sau la ori icare Capitálie), i a nu n zui laş ş ă boieri, i a Liturghisi în Casele de Rug ciuni ale lor, f r deş ă ă ă voia Episcopului lor, i a Patriarhului, întru a c ruia Epárhie auş ă n zuit, amândou fiind afar de a ez mântul Dumnezeie tiloră ă ă ş ă ş Canoane. Deci porunce te, ca, Clericul, de ar îndr zni a o faceş ă una ca aceasta f r de voia amânduro r Ierarhilor, i ar st ruiă ă ş ă întru aceasta, s se cateriseasc . Iar i cei ce vor fi primi i cuă ă ş ţ voia amând uro r , s nu ia asupr i pur t ri de griji lume ti, ciă ăş ă ş s înve e pe copii i pe slugile Cre tinilor. Iar care Cleric ară ţ ş ş primi epistasíe (adic inspec ie), de mo ii boiere ti, ale c roraă ţ ş ş ă

254

epistá i se ziceau mai mari, poate ca unii ce mai boiere teţ ş epiestiséa i mai mult câ tig toare lucruri, ori s încetezeş ş ă ă despre aceasta, ori neîncetând, s se cateriseasc .ă ă

CANON 11

Îndatori i fiind to i a p zi Dumnezeie tile Canoane, i peţ ţ ă ş ş cel ce zice, a fi iconomi la toate Bisericile, cu tot chipul suntem datori nestr mutat, a- l ine. i dac fiecare Mitropolită ţ Ş ă la Biserica sa va pune Iconom, bine ar fi. Iar de nu, din îns iăş st pânirea este voie Episcopului Constantinopolului aă prohirisí iconom la acea Biseric . A i derea i Mitropoli ilor,ă ş ş ş ţ dac Episcopii cei supu i lor, nu voiesc a a eza iconomi la aleă ş ş loru i Biserici. i îns i aceasta s se p zeasc i al Monastiri.ş Ş ăş ă ă ă ş [Apostole ti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 12; Sinod 1 i 2: 7;ş ş Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohia: 24, 25; Cartagina: 34, 41; Teófil: 10; Chiril: 2]

TÂLCUIREFiindc Canonul 26 al Sinodului al 4- lea porunce te caă ş

toat Biserica s aib Iconom, Iconomisind cu voia i tireaă ă ă ş ş Arhiereului lucrurile aceleia, pentru aceasta i Canonul acestaş pe însu i acela îl înt re te, ad ugând, c , de nu va voiş ă ş ă ă Mitropoli tul a a eza Iconom la Mitropolia sa, are voieş Patriarhul s u cu st pânire a- i a eza Iconom, a i derea iă ă ş ş ş ş Mitropoli tul la Episcopii s i. i însu i aceasta s se fac i laă Ş ş ă ă ş Monastiri.

CANON 12Dac vreun Episcop, sau Egumen, s - ar afla din arinileă ţ

Episcopiei, sau ale Monastirii, dând al mân boiereasc , sauă ă oric rei alte fe e dându- le, f r t rie fie darea, dup Canonulă ţ ă ă ă ă sfin ilor Apostoli ce zice, purtarea de grij a tuturorţ ă Biserice tilor lucruri Episcopul aib - o, i ocârmuiasc - le peş ă ş ă ele ca cum Dumnezeu prive te. S nu- i fie iertat lui îns aş ă ă re lui [sfeterisi] întru acelea, sau rudelor sale a d rui cele aleş ă lui Dumenezeu. Iar de ar fi s raci, s le dea ca unor s raci,ă ă ă dar nu cu pricinuirea acestora s le vând . Iar de ar puneă ă pricin c aduce pagub , i nimic este spre folos arina, niciă ă ă ş ţ a a s dea locul boierilor celor de loc, ci Clericilor, sauş ă lucr torilor de p mânt, iar de ar întrebuin a vicle ug r u, iă ă ţ ş ă ş de la Cleric, sau de la lucr tor de p mânt, ar cump ra vreună ă ă boier arina, i a a f r t rie fie vânzarea, i întoarc - se laţ ş ş ă ă ă ş ă Episcopie, sau la Monastire, i Episcopul, sau Egumenul cel ceş a f cut aceasta, s se izgoneasc . Episcopul din Episcopie, iă ă ă ş Egumenul din Monastire, ca unii ce risipesc r u, cele ce nu auă

255

adunat. [Apostole ti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 11; Sinod 1ş i 2: 7; Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohía: 24, 25; Cartaghén:ş

34: 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]

TÂLCUIREarine [avtúrghii] sau propriet i se numesc, toateŢ ăţ

lucrurile cele ce aduc venit, i mai ales cele nemi c toare.ş ş ă Precum mo ii, vii, pomete, i altele; pentru acestea darş ş hot r te Canonul acesta, zicând, c oricine lear într ina, iă ăş ă ă ş lear da la boieri, sau cu vânzare, sau cu schimb, s r mână ă ă f r t rie, i lucrurile s se întoarc , de au fost Episcope ti, laă ă ă ş ă ă ş Episcopie, iar de au fost Monastire ti, la Monastire, precum iş ş Canonul 38 al sfin ilor Apostoli rânduie te. Iar de ar puneţ ş pricín Arhiereul, sau Egumenul, c cutare arin sau vie nuă ă ţ ă aduce câ tig i venit, ci mai mult pagub , vând - le pe ele, nuş ş ă ă la boieri i al puternici îns , ci la Clerici, sau la lucr tori deş ă ă p mântă 243 , la oameni adic smeri i i pro ti. Iar dac cuă ţ ş ş ă vicle ug lear da mai întâi la Clerici sau la lucr tori deş ă p mânt, cu socoteala ca în urm s le ia vreun boier de la ei.ă ă ă Vânzarea aceasta s r mân f r t rie, iar vânz torul Episcop,ă ă ă ă ă ă ă s se izgoneasc din Episcopie, i Egumenul din Monastire;ă ă ş pentru c afierosirile acelea ce al ii leau afierosi t, i bine le-ă ţ şau aduna t , ace tia r u leau risipi t, i leau vândut. Vezi iş ă ş ş tâlcuirea celui 38 Apostolesc.

CANON 13

Fiindc pentru nenorocirea ce a fost pentru p cateleă ă noastre în Biserici, s - au r pit oarecare sfinte Case deă oarecare b rba i, Episcopii adic , i Monastiri, i s - au f cută ţ ă ş ş ă ob te ti s l luiri. Dac cei ce le in pe acestea, vor binevoi aş ş ă ăş ă ţ le da înapoi, precum din vechi s se statorniceasc , bine este,ă ă iar de nu, de vor fi din catalogul cel Ieraticesc, ace tiaş poruncim s se cateriseasc , iar de vor fi Monahi sau mireni,ă ă s se aforiseasc ; ca unii ce sunt osândi i de Tat l, i de Fiul,ă ă ţ ă ş

i de Sfântul Duh, i s se a eze, unde viermele nu seş ş ă ş sfâr e te, i focul nu se stinge [Isaia 66: 24; Marcu 9]. Cş ş ş ă Glasului Domnului se împotrivesc, celui ce zice. «Nu face iţ

243 Pricína de care nu vrea Canonul a se vinde lucruri Biserice ti sau Monastire ti la boieri,ş ş ci, sau la Clerici sau la lucr torii de p mânt, ni se pare a fi aceasta, c ele fiind afierosite luiă ă ă Dumnezeu, iar cele afierosite se numesc sfin ite i s r ce ti. Deci ca ni te sfin ite, se cuvineţ ş ă ă ş ş ţ a se da celor sfin i i i lui Dumnezeu afierosi i, precum sunt Clericii. Iar ca ni te s r ce ti,ţ ţ ş ţ ş ă ă ş se cuvine a se da s racilor, precum sunt lucr torii de p mânt. Drept aceea darea cea deă ă ă acest fel este potrivit cu cei ce o iau, precum dimpotriv , de s- ar da la boieri, ar fi cu totulă ă nepotrivit , ca unii ce nu sunt sfin i i, i ca unii ce nu sunt s raci. Îns poate zice Canonul,ă ţ ţ ş ă ă s se vând la plugari i s raci, pentru ca de la ace tia s poat iar i a le cump ra, de vaă ă ş ă ş ă ă ăş ă avea chip în urm Biserica sau Monastirea aceea, care lucru nu poate cu lesnire a- l face deă lear vinde la cei boga i.ţ

256

Casa P rintelui meu, Cas de negu torie» [Ioan 2: 16] [Sinodă ă ţă 4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 i 2: 1; Chiríl: 2]ş

TÂLCUIREÎn vremea lupt torilor de Icoane, pe lâng alte rele ce s- auă ă

f cut, sau izgonit pent ru sfintele Icoane de dân ii, i mul iă ş ş ţ Arhierei din Episcopiile, i din Mitropoliile lor, i mul i Monahiş ş ţ din Monastirile lor. i fiind ele pustii, leau r pit oarecareŞ ă mireni, i leau f cut l ca uri lume ti. Pentru aceasta darş ă ă ş ş Canonul acesta porunce te, c dac cei ce st pânescş ă ă ă Episcopiile acestea, i Monastirile, vor voi a le da înapoi,ş pentru ca s se fac iar i precum au fost mai înainteă ă ăş Episcopii i Monastiri, bine este. Iar de nu vor voi, Clerici fiind,ş s se cateriseasc , iar Monahi, ori mireni, s se aforiseasc , caă ă ă ă ni te osândi i pentru aceasta de Sfânta Treime, i s se a ezeş ţ ş ă ş în locul acela, unde viermele nu se sfâr e te, i focul nu seş ş ş stinge, dup Isaía, i dup Glasul Evangheliei, fiindc seă ş ă ă împotrivesc Cuvântului Domnului, pe care îl zice: Nu face iţ Casa Tat lui meu… i celelalte; cite te i pe cel al 4- lea i ală ş ş ş ş 24- lea al Sinodului al 4- lea.

CANON 14

Cum c rânduial urmeaz în Preo ie, tuturor este bineă ă ă ţ ar tat. i cu scump tate a se p zi încredin rile Preo iei, esteă Ş ă ă ţă ţ lucru bine pl cut lui Dumnezeu. Deci, fiindc vedem, c f ră ă ă ă ă de Hirotesíe din pruncie unii iau tunderea Clericatului, neluând înc de la Episcop hirotesia; i citesc pe Ámvon înă ş adunare, afar de Canon f cându- o aceasta, poruncim deă ă acum înainte a nu se face aceasta. Aceasta îns a se p zi i laă ă ş Monahi. C hirotesíe de Anagnóst, este slobod fiec ruiă ă Egumen, a face numai în îns i Monastirea sa. Dac i însu iăş ă ş ş Egumenului i s - a f cut Hirotesie de Episcop spre edereaă ş întâi Egumeneasc ; adic fiind el Presbíter. A i derea i după ă ş ş ş ă obiceiul vechi, Horepíscopii dup voia dat de Episcopul, seă ă cuvine a proherisí Anagnó ti. [Sinod 6: 33; Cartaghén: 22]ş

TÂLCUIREFiindc unii din pruncie s - au fost afierosi t lui Dumnezeu,ă

i îmbr când haine cuviincioase Clericilor, primeau i tundereş ă ş de la însu i n sc torii lor, dup oarecare obicei, ca când ar fiş ă ă ă afierosi i, i ace tia viind în vârst , îndr zneau i citeauţ ş ş ă ă ş Dumnezeie tile C r i înaintea poporului (n d jduindu - seş ă ţ ă ă poate în tunderea cea din pruncie) f r a se hirotesí, i f r aă ă ş ă ă lua pecetluirea i tundera Cite ului de la Arhiereu. Pentruş ţ aceas ta porunce te Canonul acesta, c una ca aceas ta s nu seş ă ă

257

mai fac , ca un lucru necuviincios i ne canonisi t. i nu numaiă ş Ş mirenii s nu citeasc f r pecetluirea Arhiereului, dar niciă ă ă ă Monahii. Îns Egumenul Monastirii, Preot fiind, i cu hirotesiaă ş Arhiereasc fiind f cut Egumen, are voie în Monastirea saă ă numai a hirotesí Cite i. A i derea Horepíscopii cu voiaţ ş ş Episcopului Epárhiei, a hirotonosi Cite i, dup învechitţ ă obicei 244 (pentru care vezi i subînse m na rea Canonului al 8-şlea al Sinodului 1). Cite te i pe 35 al celui al 6- lea.ş ş

CANON 15

Clericul de acum înainte s nu se a eze la dou Biserici.ă ş ă C aceasta este însu ire de negu torie i de r u câ tig, iă ş ţă ş ă ş ş str in de Bisericescul obicei. C am auzit din însu i Glasulă ă ş Domnului, c «nu poate cineva la doi Domni a sluji; c ori peă ă unul va urî, i pe altul va iubi, sau pe unul va îmbr i a, i peş ăţ ş ş cel lalt va def ima» [Matei 6: 24]. Deci «fiecare, după ă ă Apostolescul Glas, întru ceea ce s- a chemat, întru aceea este dator a r mâne» [1 Corinteni 7: 20] i a sluji într- o Biseric .ă ş ă C cele ce pentru r ul câ tig se fac în Biserice tile lucruri,ă ă ş ş sunt str ine de Dumnezeu. Iar cât pentru trebuin a vie iiă ţ ţ acesteia, feluri de me te uguri sunt. Dintru acestea dar cel ceş ş ar voi, agoniseasc - i cele de trebuin a trupului, c a zisă ş ţ ă Apostolul: «Trebuin elor mele, i celor ce sunt împreun cuţ ş ă mine, mâinile acestea au slujit» [Fapte 20: 34]; i mai alesş întru de Dumnezeu p zit Cetatea aceasta. Iar în satele celeă ă din afar , pentru lipsa oamenilor, s se sloboaze. [Apostolesc:ă ă 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 10, 20, 23; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 10, 15; Antiohía: 3; Sardichia: 15, 16, 19; Cartaghén: 63, 98]

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta, a nu se num ra vreun Cleric înş ă

Clerul a dou Biserici, ce se afl ori într - o cetate, ori în dou .ă ă ă F cându - o aceas ta pentru r ul câ tig, care este str in i deă ă ş ă ş Dumnezeu, i de cei Biserice ti. Iar în satele cele pe dinafar ,ş ş ă s se ierte a se face aceas ta, pent ru lipsa Preo ilor i aă ţ ş Clericilor. Vezi i pe cel 15 Apostolesc.ş

CANON 16

244 Înc i Canonul al 6- lea al sfântului Nichífor iart asemenea pe Egumenul Presbiter, aă ş ă hirotoni i Ipodiacon. Iar Dumnezeie tile Legi ale Ortodoc ilor Împ ra i, deplinind sfinteleş ş ş ă ţ Canoane întru aceasta, a eaz i cum trebuie a se face Egumenul. Adic Episcopul nuş ă ş ă trebuie s fac Egumen în Monastire dup treapt , dar s - l fac pe acela pe care, ori to iă ă ă ă ă ă ţ Monahii, ori cei mai îmbun t i i îl vor alege, m rturisind c în tiin adev rat l- au alesă ăţ ţ ă ă ş ţă ă ă pe dânsul, i nu pentru priete ug, ori har; dar pentru c - l tiu pe dânsul c este Ortodox iş ş ă ş ă ş întreg în elept, i vrednic a ocârmui pe Monahi, i pe Monastire. Cu asemenea chip s seţ ş ş ă fac i Eguménia Monastirilor femeie ti.ă ş ş

258

Tot Luxul, i împodobirea trupului, str ine sunt deş ă Ieraticeasca rânduial . Deci, Episcopii, sau Clericii, cei ce seă împodobesc pe sine i, cu haine str lucite i luminate, ace tiaş ă ş ş trebuie a se îndrepta. Iar de ar st rui, s se dea cert rii.ă ă ă A i derea i cei ce se ung cu mirodenii. i fiindc eresulş ş ş Ş ă prih nitorilor de Cre tini, r d cina am r ciunii în susă ş ă ă ă ă odr slind, spurc ciune s- a f cut Catolice tii Biserici, i cei ceă ă ă ş ş l- a primit pe acesta, nu numai zugr viturile Icoanelor le- auă urât, ci i toat evlavia o au lep dat, de cei ce vie uiesc cuş ă ă ţ cucernicie i cu evlavie îngreuindu - se. i s - a plinit la ei ceaş Ş scris : «Urâciune este p c tosului, cinstirea de Dumnezeu»ă ă ă [Sirah 1: 24]. Deci de se vor afla oarecare b tându- i joc deă ş cei îmbr ca i cu îmbr c minte proast i cucernic , prină ţ ă ă ă ş ă certare îndrepteaz - se. C din învechitele vremi, tot b rbatulă ă ă Ieraticesc cu m surtic i cucernic îmbr c minte petrecea.ă ă ş ă ă ă C tot ceea ce nu este pentru trebuin , ci pentru împodobire,ă ţă are prih nire de de ert ciune, precum a zis marele Vasilie; ciă ş ă nici cu îmbr c minte de es turi cu m t i împiestrit seă ă ţ ă ă ăş ă îmbrac ; nici ad ogeau oarecare fimbríi [singéfuri] cu str ină ă ă ă floare la marginile hainelor lor. C au auzit de la limba cea deă Dumnezeu gr itoare, c cei ce poart cele moi, în caseleă ă ă împ ra ilor sunt. [Sinod 6: 27; Gangra: 12, 21]ă ţ

TÂLCUIRECanonul acesta opre te pe Episcopi i pe Clerici, i pe to iş ş ş ţ

cei Biserice ti de a purta haine str lucite, fiind aceasta lucruş ă str in de b rba ii cei sfin i i, a i derea i ungerea cuă ă ţ ţ ţ ş ş ş mirodenii.

CANON 17

Unii din Monahi p r sindu- i Monastirile lor poftind aă ă ş st pâni, i lep dându- se de a asculta, se apuc a zidi Case deă ş ă ă rug ciuni, neavând cele spre g tire. Deci de se va apucaă ă vreunul a face aceasta, s se opreasc de Episcopul locului;ă ă iar de va avea cele spre g tire, cele sf tuite de dânsul, aduc -ă ă ăse întru împlinire. i aceasta i s se p zeasc i la mireni, iŞ ş ă ă ă ş ş la Clerici. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 21; Sinod 1 i 2: 1]ş

TÂLCUIREUnii din Monahi iubitori de st pânire fiind, i ne voindă ş

însu i a asculta de al ii, ci al ii de dân ii, l sându - iş ţ ţ ş ă ş Monastirile, se apuc s zideasc Case de rug ciuni, f r să ă ă ă ă ă ă aib cheltuial ca s ispr veasc lucrul. Pentru aceas taă ă ă ă ă Canonul porunce te, ca unii ca ace tia s se opreasc de c treş ş ă ă ă Episcopul locului. Iar de vor avea trebuincioasa cheltuial , să ă

259

urmeze lucrul. Aceasta îns s se fac i dac mireni sauă ă ă ş ă Clerici s - ar apuca s zideasc Case de rug ciuni. Vezi i pe ală ă ă ş 4- lea Canon al Sinodului al 4- lea i pe cel 21 al acestuia i.ş ş

CANON 18

Ne smintitori face i - v i celor din afar [2 Corinteni 6:ţ ă ş ă 3], zice Dumnezeiescul Apostol. Iar a petrece muieri în Episcopii, sau i în Monastiri, este lucru pricinuitor de toatş ă sminteala. Deci de se va v di vreunul c a dobândit roab ,ă ă ă sau slobod în Episcopie, sau în Monastire, spre încredin areaă ţ vreunei slujbe, s se certe. Iar st ruind s se cateriseasc . Iară ă ă ă de s- ar întâmpla prin satele lor a fi muieri, i ar voiş Episcopul, sau Egumenul, a merge întru acelea, de fa fiindţă Episcopul, sau Egumenul, nicidecum s se încredin eze vreoă ţ slujb vreunei muieri întru acea vreme, s petreac întru altă ă ă loc deosebi, pân ce se va duce Episcopul sau Egumenul deă acolo, pentru neprih nirea.ă

TÂLCUIREDumnezeiescul Apostol Pavel porunce te s nu d mş ă ă

sminteal , nici celor din afar , adic celor ce nu sunt de oă ă ă credin cu noi. Pentru aceasta sfin ii P rin i prin Canonulţă ţ ă ţ acesta opresc de a se afla muieri prin Episcopii, i Monastiri,ş pricinuind aceas ta mare sminteal i prihan Arhiereilor, iă ş ă ş Egumenilor, înaintea Cre tinilor, i acelor de str in credin .ş ş ă ă ţă Iar dac pe la metoacele Episcopiilor, sau a Monastirilor s - ară întâmpla a fi muieri, i a merge Arhiereul, sau Egumenulş acolo, în cât vreme vor fi ei acolo, ele s fie dep rta te.ă ă ă

CANON 19

Atât s - au împ r it spurc ciunea iubirii de argint laă ţ ă pov uitorii Bisericilor, încât i unii din b rba ii i femeile ceăţ ş ă ţ ş se zic Evlavi ti, uitând Porunca Domnului, se am gesc, iş ă ş prin aur fac primirile celor ce vin în tagma Ieraticeasc , i înă ş via a Monahiceasc . i se face, a celor ce începutul nu esteţ ă Ş bun, i totul a fi de lep dat, precum zice marele Vasilie: Cş ă ă nici este cu putin lui Dumnezeu, i lui mamoná a slujiţă ş [Matei 6: 24]. Deci, de se va afla vreunul aceasta f când, de vaă fi Episcop, sau Egumen, sau cineva din ceata Ieraticeasc , oriă înceteze, ori s se cateriseasc , dup Canonul al doilea ală ă ă Sfântului Sinod celui din Calcedón. Iar de va fi Egumen, s seă izgoneasc din Monastire, i s se dea întru alt Monastireă ş ă ă spre supunere. A i derea i Egumenul cel ce n- are hirotonieş ş ş de Presbiter. Iar la cele ce se dau de c tre n sc tori, cuă ă ă

260

cuvânt de zestre fiilor, sau lucrurile cele câ tigate de ei,ş aducându- le, i m rturisind cei ce le aduc c acestea suntş ă ă afierosite lui Dumnezeu; am hot rât, ori de ar r mâne, ori deă ă ar ie i din Monastire, acestea s r mân în Monastire, dupş ă ă ă ă f g duin a celui ce le- a adus; de nu va fi pricína a întâiuluiă ă ţ st t tor. [Apostolesc: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22, 23; Vasilie:ă ă 91; Epistolía lui Ghenadie i Tarasie]ş

TÂLCUIREPov uitorii Bisericilor se numesc, Arhiereii, Preo ii, iăţ ţ ş

Egumenii Monastirilor. Fiindc ace tia s - au rândui t a staă ş înainte mirenilor, i dup dreap ta Credin , i dup faptaş ă ţă ş ă bun . Deci zice Canonul, c de vreme ce ace tia atât s - auă ă ş st pâni t de iubirea de argint, încât, prin bani primesc pe cei ceă vin la tagma Ieraticeasc , i la via a Monahiceasc . i seă ş ţ ă Ş pline te la dân ii zicerea marelui Vasilie ce zice: c , aceluia, aş ş ă c rui începu tul este r u, i toate în urm sunt rele. Pentruă ă ş ă aceas ta dup Canonul al 2- lea al Sinodului Ecumenic al 4- leaă hot r te i Sinodul acesta, ca cei ce vor face una ca aceas ta,ă ăş ş hirotonisi i fiind, s se cateriseasc , iar cei nehiro tonisi i s seţ ă ă ţ ă dea sub pov uirea altor pov uitori. Iar lucrurile (oriăţ ăţ mi c toare, ori nemi c toare) care avându - le cineva, ori dateş ă ş ă de n sc tori, ori de sine i câ tigate aducându - le la Monastireă ă ş ş unde se face Monah, i afierosindu - le, hot r te Canonul sş ă ăş ă r mân ale Monastirii, dup f g duin a dat de el, ori de vaă ă ă ă ă ţ ă r mâne el în Monastire, ori de se va duce de voia sa; f r deă ă ă vreo pricín (despre Egumenul); c din pricína Egumenuluiă ă ducându - se, poate i a le lua . îns i a a ducând u - se, esteş ă ş ş dator a le afierosi la alt Monastire.ă

CANON 20

De acum înainte hot râm, a nu se face îndoit Monastire,ă ă c sminteal , i poticnire multora se face aceasta. Iar dacă ă ş ă oarecare împreun cu rudeniile voiesc a se lep da de lume, iă ă ş a urma vie ii Monahice ti, b rba ii adic , de trebuin este aţ ş ă ţ ă ţă se duce în Monastire b rb teasc , i femeile a intra înă ă ă ş Monastire femeiasc . C acest lucru este bine pl cut luiă ă ă Dumnezeu. Iar cele ce pân acum sunt îndoite, ie - se, după ţ ă Canonul Sfântului P rintelui nostru Vasilie, i după ş ă A ez mântul lui, a a închipuiasc - se. Nu petreac într- oş ă ş ă ă Monastire Monahi, i Monahíi; c preacurvie mijloce teş ă ş împreuna petrecere. Nu aib vreun Monah îndr zneal c treă ă ă ă Moanhíe, sau Monahía c tre Monah, îndeosebire a vorovi. Nuă se culce Monah în Monastire femeiasc . Nici împreun să ă ă m nânce îndeosebi cu Monahía. i când se aduc cele deă Ş

261

trebuin , de la b rb teasca parte c tre cele împ rt itoareţă ă ă ă ă ăş [canonice], afar de poart s le ia Egumenia Monastiriiă ă ă femeie ti, cu oarecare b trân Monahie. Iar de s- ar întâmpla,ş ă ă vreo rudenie Monah a veni s vad pe ruda sa, în fiin aă ă ţ Eguméniei, vorbeasc cu aceea, prin pu ine i scurte cuvinte.ă ţ ş [Sinod 6: 46, 47; Sinod 7: 20, 22]

TÂLCUIREMonastire îndoit Zonará zice, c ar fi fost dou Monastiriă ă ă

învecinate, i atât de apropia te, încât se auzeau glasurile de laş una la alta. Iar al ii oarecare, cu care se une te i Valsamón,ţ ş ş zic c ar fi fost una i aceea i Monastire, întru care petreceauă ş ş b rba i i femei împreun , îns nu str ini dup trup, ci rudeniiă ţ ş ă ă ă ă unii cu al ii. Eu a- i zice c mai adev rat se vede a fi, a douaţ ş ă ă ă socotin , dup voroava cea din începu t, i dup congl suireaţă ă ş ă ă Canonului acestuia adeverindu - se. Dar rânduirea, pe care mai jos o pomene te Canonul marelui Vasilie, despre îndoiteleş Monastiri, prea adev rat i neîmpot r iv zis dovede te peă ă ş ă ă ş întâia socotin . Deci ori într - un chip, ori întru altul Canonulţă acesta porunce te a nu se mai face de acum acest fel deş îndoite Monastiri, ca ni te pricinuitoare de sminteal . Iar câteş ă au apucat a se face acest fel, s petreac dup a ez mântul, iă ă ă ş ă ş legiuirea marelui Vasilie, care este aceas ta, adic : Monahi iă ş Monahii, s nu împreun locuiasc într - o Monastire, fiindcă ă ă ă preacurvie urmeaz acestei împreun locuin e. S nu aibă ă ţ ă ă îndr zneal Monahul îndeosebi a vorbi cu Monahia, sauă ă Monahia cu Monahul. S r mân Monahul în Monastireă ă ă femeiasc , nici s m nânce împreun cu Monahie. i cândă ă ă ă Ş aduc Monahii din Monastire b rb teasc cele de trebuin spreă ă ă ţă îndestularea vie ii Monahiilor, s le lase afar de poartaţ ă ă Monastirii, i de acolo Eguménia cu alta oarecare Monahieş b trân s le ia în l untru. Iar dac vreun Monah ar voi să ă ă ă ă ă vad pe o Monahie rudenia a sa, de fa fiind Eguménia s- oă ţă vaz , i s vorbeasc cu ea pu ine cuvinte, i în grab s seă ş ă ă ţ ş ă ă ducă 245 .245 Aceasta i marele Vasilie, în hot rârile cele pe larg 33 zice, c la voroavele ce esteş ă ă trebuin a face Monah cu Monahie, trebuie a se alege, i fe ele care au s vorbeascţă ş ţ ă ă împreun , i vremea, i locul cel potrivit, i nevoia, încât toate s fie cucernice, i afar deă ş ş ş ă ş ă tot prepusul. i fe ele s fie, dintre C lug ri cei mai b trâni i cucernici, i evlaví ti, iŞ ţ ă ă ă ă ş ş ş ş în elep i, spre a face toat întrebarea i r spunderea. Iar din Monahíi asemenea cele maiţ ţ ă ş ă b trâne, i mai în elepte. Iar când vorbesc împreun , s fie dou de fa , sau i trei, atât dină ş ţ ă ă ă ţă ş Monahi, cât i din Monahíi. Iar numai doi, unul i una îndeosebi, s nu vorbeasc , pentruş ş ă ă prepus, i pentru c nu este de crezare vrednic spre adeverirea celor ce se zic. Iar câ i al iş ă ţ ţ fra i au trebuin a vorbi cu vreo Monahie, s vorbeasc prin mijlocirea b trânelor acelora,ţ ţă ă ă ă

i aleselor Monahíi, i acelea s spun surorilor acelora care sunt cercetându - se de dân ii.ş ş ă ă ş Ci i Monahii cei ce aduc la Monahíi cele de trebuin i slujesc, trebuie a fi cerca i, iş ţă ş ţ ş cucernici, i în vârst spori i, spre a nu pricinui cuiva r u prepus; îns i aceasta seş ă ţ ă ăş rânduie te de acesta i marele Vasilie, într- alt loc, c de vor fi dou Monastiri aproapeş ş ă ă vecinate, i una ar fi s rac , iar cealalt îndestulat , trebuie cea îndestulat , a ajuta pe ceaş ă ă ă ă ă s rac , ca una ce este datoare, i sufletul a- i pune unii pentru al ii, dup porunc . Iar deă ă ş ş ţ ă ă

262

CANON 21

Monahul sau Monahia, nu trebuie a- i l sa Monastirea sa,ş ă i a se duce întru alta. Iar de s- ar întâmpla aceasta, a seş

osp ta ei, de nevoie este; iar a se primi f r de socotin aă ă ă ţ Egumenului s u, nu se cuvine. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 19; Sinodă 1 i 2: 3, 4, 5; Cartaghén: 88]ş

TÂLCUIRECanonul acesta rânduie te, c nu se cuvine Monahul, sauş ă

Monahia a l sa Monastirea, întru care s - a tuns, i a se duceă ş întru alta. Iar de ar face aceas ta vreunul, se cuvine a se primi ca un str in i a se osp ta de P rin ii Monastirii celei str ineă ş ă ă ţ ă câteva zile (ca nu cumva neprimind u - se, s fie silit a se duceă în lume, i a petrece cu feluri de oameni), nu îns i a se ine,ş ă ş ţ

i a se num ra împreun cu fra ii Monastirii celei str ine, f rş ă ă ţ ă ă ă de voia, i slobozi toare scrisoare a Egumenului s uş ă 246 .

CANON 22

nu ajut se cade cea s rac a r bda îndelung, i urmând lui Laz r a se bucura pentruă ă ă ă ş ă n dejdea veacului celui viitor, de s r cia aceasta, r mânându - le lor mângâiere i bucurie.ă ă ă ă ş Zice i sfântul Nichífor în Canonul s u 22: c dac Ieromonahul, tân r cu vârsta, sluje te laş ă ă ă ă ş Monahíi, nu se cade cineva a se împ rt i de la el cu Sfintele Taine. Precum se vede, ca dină ăş aceasta s se ru ineze, i s se îndrepteze.ă ş ş ă246 Fiindc Canonul acesta nehot râtor s- a pus, nehot rând pricínile pentru care poateă ă ă cineva a se duce din Monastirea sa. Noi dup putin cercetând, am aflat acestea de aiciă ţă înainte. 1. A se duce Monahul din Monastirea sa dac Egumenul este eretic, dup Canonulă ă 17 al lui Nichífor. 2. De intr muieri în Monastire, dup acela i al lui Nichífor. 3. De vor fiă ă ş copii mireni înv ând carte în Monastire. Fiindc prin acestea se prih ne te Monastirea, iăţ ă ă ş ş se pricinuie te sminteal . Iar marele Vasilie pentru o singur pricín iart a se duce cinevaş ă ă ă ă din Monastirea sa. Adic , de i se pricinuie te v t marea de suflet. Care zice, c trebuie maiă ş ă ă ă întâi a ar ta celor ce au putere a o îndrepta. i de nu o vor îndrepta, atunci s se despartă Ş ă ă de ei nu ca de ni te fra i, ci ca de str ini. Iar dac vreun Monah pentru nestatornicia sa, iş ţ ă ă ş nu pentru v t mare sufleteasc s- ar duce din Monastirea sa, acesta, ori trebuie a seă ă ă îndrepta, cu statornicia sa în Monastire, ori nevrând s nu se primeasc întru altă ă ă Monastire. Iar alt pricín binecuvântat de desp r ire, i de ie ire, adaoge însu i sfântul, să ă ă ă ţ ş ş ş ă cuvântul i înv tura nu prime te, afar de v t marea sufletului. (Dac îns pentruş ăţă ş ă ă ă ă ă porunca Domnului, un frate s- ar duce întru alt parte, ace tia nu se despart unul de altul,ă ş ci plinesc iconomia.) Asemenea i Canonul 6 al lui Nicólae rânduie te, c de se vat mş ş ă ă ă cineva suflete te, se cade spun v t marea sa Proestosului. i de nu o va îndrepta el, iş ă ă ă Ş ş primejdia este vederat , duc - se din Monastire, i dac Egumenul îl va lega ca s nu seă ă ş ă ă duc , el nu bage sam de aceast leg tur , ci duc - se. Unii pun i alt pricínă ă ă ă ă ă ş ă ă binecuvântat , c , aflându - se vreun Monah vrednic de lini tire, cu voia Egumenului poateă ă ş acesta a se duce, ca singur cu singur Dumnezeu s vorbeasc , dup Cuviosul Ioan al Sc rii.ă ă ă ă Îns bine trebuie a lua aminte la aceasta. C nu pentru fiecare este dep rtarea i lini tirea.ă ă ă ş ş

i mai ales pentru dep rtarea cea de voie. C f r voie i Egumenul se izgone te dinŞ ă ă ă ă ş ş Monastirea sa, i întru alta se bag , de prime te cu bani pe cei ce vor a se face monahi, dupş ă ş ă Canonul 19 al acestuia i, i cel ce f r Stare s- a tuns se d la alt Monastire, dup Canonulş ş ă ă ţ ă ă ă 2 al Sinodului 1 i 2. i cel ce f r ispitire de 3 ani s- a tuns, dup al 5- lea al acestuia i. iş Ş ă ă ă ş Ş pentru îmbun t ire i îndreptare, Arhiereul mut pe Monahii cei îmbun t i i, dup al 4-ă ăţ ş ă ă ăţ ţ ălea al acestuia i.ş

263

Lui Dumnezeu toate a le da, i nu voin elor noastre a neş ţ robi, mare avu ie este. C «ori de mânca i, ori de be i,ţ ă ţ ţ Dumnezeiescul Apostol zice, toate întru slava lui Dumnezeu face i - le» [1 Corinteni 10: 31]. Deci Hristos Dumnezeulţ nostru în Evangheliile sale începuturile p catelor a poruncit aă le t ia. C nu numai preacurvia de dânsul se munce te, ci iă ă ş ş pornirea cugetului spre apucare de preacurvie s- a osândit, zicând el: «Cel ce caut la muiere spre a o pofti pe ea, iat aă ă preacurvit cu ea în inimia sa» [Matei 5: 29]. Deci de aici înv ându- ne, datori suntem a cur i gândurile. C «de iăţ ăţ ă ş toate sunt slobode, dar nu toate folosesc» [1 Corinteni 10: 23], ne înv m din Apostolescul glas. De nevoie dar esteăţă fiec rui b rbat s m nânce pentru ca s vieze, i la cei ceă ă ă ă ă ş via a le este cu nunt , i cu fii, i cu a ezarea mireneasc , aţ ă ş ş ş ă mânca împreun b rba ii cu femeile, este lucru din celeă ă ţ neprih nite, numai s aduc mul umirea celuia ce d hrana,ă ă ă ţ ă

i nu prin oarecare me te ugiri muiere ti, adic prinş ş ş ş ă satanice ti cântece, de al ute, i curve ti r sfrângeri. Asupraş ă ş ş ă c rora vine Proorocescul blestem, cel ce zice a a: «Vai celoră ş ce cu al ute i cu cânt ri beau vinul, iar la lucrurileă ş ă Domnului nu se uit , i la lucrul Mâinilor lui nu gândesc»ă ş [Isaía 5: 13]. i dac cândva ar fi unii ca ace tia între Cre tini,Ş ă ş ş îndrepteaz - se. Iar de nu, s se in pentru dân ii celeă ă ţ ă ş canonice ti a ezate de cei mai înainte de noi. Iar celor ceş ş via a le este lini tit i singuratic . Cel ce s- a împreunat cuţ ş ă ş ă Domnul Dumnezeu a ridica jugul Monahicesc, «va edea cuş singur tate i t cere» [Plângerile lui Ieremia 3: 27]. Dar însă ş ă ă

i celor ce au ales Ieraticeasca via , nicidecum le este iertatş ţă îndeosebi a mânca împreun cu muieri. F r numai oareundeă ă ă cu oarecare tem tori de Dumnezeu i evlavio i b rba i, iă ş ş ă ţ ş femei. Ca i aceasta împreun mâncare s aduc spre ispravaş ă ă ă Duhovniceasc . i cu rudenii înc aceasta fac - o. i iar i,ă Ş ă ă Ş ăş dac în c l torie se va întâmpla cele ale trebuin ei de nevoieă ă ă ţ a nu le purta cu sine i Monahul, sau b rbatul Ieraticesc, i deş ă ş nevoie ar voie s poposeasc , ori în Case de ob te, ori înă ă ş Casa oarec ruia, s aib voie el a o face aceasta, fiindcă ă ă ă trebuin a îl sile te. [Apostole ti: 42, 43; Sinod 1: 3; Sinod 6: 5,ţ ş ş 46, 47; Sinod 7: 18, 20; Cartaghén: 45, 69; Anghira: 19; Laodiceea: 24; Vasilie: 89]

TÂLCUIRERânduie te acest Canon, c mirenii cei ce au femei iş ă ş

copii, a mânca i împreun a bea cu femeia i al i b rba i, nuş ă ş ţ ă ţ este lucru de prihan , îns i ace tia nu se cade a bea vinul cuă ă ş ş giuc rei i satanice ti cântece, i cu r sfrângeri curve ti deă ş ş ş ă ş jocuri, ori cu r cnete, ca s nu mo teneasc blestem ul, i vaiulă ă ş ă ş

264

acela cel aduce Isaía asupra celor ce fac unele ca acestea, iş care nu cerceteaz lucrurile Domnului. Ci trebuie să ă mul umeasc lui Dumnezeu, celui ce- i hr ne te. Iar de nu seţ ă ă ş vor îndrep ta i nu vor înceta de unele ca acestea, s primeascş ă ă cert rile, a aforisirii adic , cele ce Canoanele Sinoadelor celoră ă mai dinainte leau rândui t asupra unor Cre tini ca ace tia. iş ş Ş mirenii adic acest fel. Iar Monahii cei ce s - au f g duit luiă ă ă Dumnezeu a se lini ti cu singur tate i a t cea, ridicând jugulş ă ş ă nevoin ei asupra lor, dup aceea a lui Ieremia. Dar înc i to iţ ă ă ş ţ cei Ierosi i, nicidecum au voie a mânca împreun cu femei,ţ ă îndeosebi, singuri cu singure, m car rudenii de lear fi, decâtă fiind împreun b rba i i femei evlavio i i tem tori deă ă ţ ş ş ş ă Dumnezeu. i dac de mare nevoie ar fi silit în c l torieŞ ă ă ă poposind s intre în Case de ob te, sau în Casa cuiva. i atunciă ş Ş îns cu evlavie i cu frica lui Dumnezeu, ca nu Monahii, i ceiă ş ş Ierosi i, v zând femeile cu poft i cu patim , sţ ă ă ş ă ă preacurveasc în inima lor, care lucru îl osânde te Domnul. Ciă ş

i m car de nu s- ar sminti ei de a lor privire (care lucru esteş ă foarte rar), ci ca s nu sminteasc pe ceilal i, nu se cuvine aă ă ţ face aceas ta.

PROLEGÓMENA

DESPRE CEL CE SE ZICE ÎNTÂIUL I AL DOILEA SINODŞ

Sinodul [Soborul] acesta se nume te a a de Zonará, deş ş Valsamón, de Vlástar, i de al ii. Sfântul i marele întâiul i alş ţ ş ş doilea Sinod, cel în Constan tinopol aduna t în preacins t i ta Biseric a sfin ilor Apostoli. S- a aduna t îns acesta în timpulă ţ ă Împ ratului Mihail fiul lui Teófil, i a Cezarului Várdaă ş unchiului lui de pe maic . În anul 861. Iar P rin i au fost laă ă ţ acesta trei sute optspre zece, dintre care covâr itor eraş Preasfin i tul Fotie al Constan t inopolului, care decurân d atunciţ dup ce s- a izgonit Dumnezeiescul Ignatie la Mitilíni, a fostă în l at cu sila i f r de voie de Cesarul Várda la scaunulă ţ ş ă ă Constan tinopolului. i loco iitorii lui Papa Nicólae, Rodóald alŞ ţ Portului, i Zaharía al Anagníei, care era atunci înş Constan tinopol trimi i împotriva Iconomahilor [lupt torilor deş ă Icoane] 247 . Iar pricína pentru care se nume te întâiul i alş ş

247 Dou pricini zice Dosítei (în Dodecavivlon al s u foaia 702) c au st tut, pentru care s- aă ă ă ă f cut Sinodul acesta, sau (precum vor al ii) c , dup ce Várda a izgonit pe Dumnezeisculă ţ ă ă Ignatie, pentru c n- a voit a- l împ rt i pe el în ziua Dumnezeie tii Ar t ri (adic aă ă ăş ş ă ă ă Botezului Domnului) ca pe unul ce- i lep dase pe femeia sa, i se prepunea c preacurve teş ă ş ă ş cu nora sa, i a suit cu silnicie i f r voie în scaunul Constantinopolului pe prea în eleptulş ş ă ă ţ Fotie Protasicrít fiind, au înduplecat cei de lâng Várda pe loc iitori lui Papa Nicólae ceiă ţ trimi i împotriva lupt torilor de Icoane, i au adunat acest Sinod, i aducând de la Mitilín peş ă ş ş Ignatie, l- au caterisit în ar tare. De unde i Valsamón zice, c Sinodul acesta s- a purtată ş ă împotriva lui Ignatie. i Nichíta Davíd al Paflagónilor care a scris via a lui Ignatie. SauŞ ţ (precum al ii vor) c împ ratul Mihail pentru ca des vâr it s sting pe lupt torii de Icoane,ţ ă ă ă ş ă ă ă

265

doilea, eset dup Zonará, Valasmón, Vlástar, i Mílie (fa a 920ă ş ţ al Tomului a 2- a a Sinodicalelor) aceasta. Sau f cut întâiaă adunare a Sinodului acestuia 248 , i dup ce cei Ortodoc i auş ă ş vorbit cu cei eterodoc i [de str in sl vire] (poate ace tia s fiş ă ă ă ş ă fost r m i ele ce ar fi r mas dintre iconomahi, precum amă ăş ţ ă zis) i au învins Ortodoc i, iar cei eterodoc i s - au învins, s - auş ş ş hot rât a se scrie câte s - au vorbit în Sinod, ca s r mână ă ă ă adev rate i sigure. Iar ereticii nesuferind a se scrie acestea,ă ş pentru ca s nu se arate c s - au biruit, i prin urmare ca s nuă ă ş ă se izgoneasc din Biserica i adunarea Credincio ilor, atâtă ş ş tulbura re i r zboi au f cut, încât i cu ite au scos, i ucideriş ă ă ş ţ ş au f cut. i cu un chip ca acesta s - a stricat adunarea cea întâi,ă Ş f r a se face vreo înscris hot râre i isprav [rezulta t]. Iară ă ă ă ş ă dup trecere de timp, iar i s - a f cut a doua adunare aă ăş ă acestuia i Sinod, i iar i vorbire s - a f cut a celor Ortodoc iş ş ăş ă ş cu ereticii pent ru acelea i. i atunci s - au scris Dogmele celeş Ş vorbite pentru Credin . Drept aceea pent ru aceasta Sinodulţă acesta, unul fiind chiar i cu adev rat, întâi i al doilea s- aş ă ş numit pent ru întâmplarea întâi i a doua a lui adunare. Iarş întru a doua adunare a lui s - au dat i aceste 17 Canoane aleş lui, de nevoie fiind la buna împodobire i starea Bisericii, careş se adeveresc, i se înt resc i de Nomocanonul lui Fótie, i deş ă ş ş tâlcuitorii Canoanelor, i de toat Biserica. Însemnea z îns cş ă ă ă ă în oarecare Códici manuscrise 30 de Canoane se afl înă numele acestui Sinod numite. Dar noi numai pe cele cunoscu te de Biseric , i de tâlcuitori tâlcuite, leam tâlcuit, iar peă ş celelalte, ca necunoscu te Bisericii leam l sat. i s - a rândui tă Ş mai întâi Sinodul acesta de c tre to i tâlcuitorii, decât celelalteă ţ localnice Sinoade ce s- au f cut mai înainte de acesta; sauă pentru c a st tut mare i mai de mul i P rin i decât acelea,ă ă ş ţ ă ţ sau mai bine, pent ru c îndat a urmat dup cel al 7- leaă ă ă Ecumenic Sinod, i dup ani, i pentru c s - au aduna tş ă ş ă împotriva acelora i Iconomáhi, împotriva c rora i acel al 7-ş ă şlea s - au fost aduna t; i dup oarecare chip, cu aceas ta acestaş ă s - a f cut îndeplinirea aceluia.ă

i pentru ca s conteneasc dezbinarea ce se f cuse în Biseric pentru amândoi Patriarhiiş ă ă ă ă Ignatie i Fotie, au trimis la Roma boieri cu daruri, i au adus pe loc iitorii Papei. Iarş ş ţ s vâr induse Sinodul, Monarhul Mihail a trimis dou Tomuri lui Papa Nicólae, unulă ş ă cuprinzând cele lucrate pentru sfintele Icoane, iar altul, ce cuprindea caterisirea lui Ignatie. Au mai trimis îns i Epistolia prin Léon Asicrítul, precum aceasta se vede din Epistolía aă ş 10- a lui Nicólae, întru al 6- lea Tom al Practicalelor celor de Víniul date la lumin ; la foaiaă 486 i Cáve nu zice bine îns , c la acest Sinod au fost Papa Adrian. C era Nicólae, precumş ă ă ă se vede aceasta din a doua Epistolie a sa c tre Mihail.ă248 Iar întru întâia adunare a sa se caterise te Ignatie în ar tare, i se într re te scaunulş ă ş ă ş Canstantinopolului lui Fótie, precum zice Chedrino în Tomul 6 al Practicalelor, i Zonará (înş Tomul 2 al Hronícilor), i Papa Nicolae (în a 10 Epistolie cea c tre Patriarhii R s ritului).ş ă ă ă

266

CELE 17 CANOANE ALE SINODULUI CELUI ÎN BISERICA SFIN ILOR APOSTOLI ADUNAT, CE SE ZICE 1 I AL 2- LEAŢ Ş TÂLCUITE

CANON 1

Zidirea Monastirilor, lucru a a de respectat i cinstit, iş ş ş de ferici ii i Cuvio ii P rin ii no tri din vechi bine socotit,ţ ş ş ă ţ ş ast zi se vede r u f cându- se. C oarecare punând nume deă ă ă ă Monastire averilor sale, i f g duindu- se c lui Dumnezeuş ă ă ă afierosesc pe ele, domni pe sine i ale celor afierosite seş înscriu, i cu singur numirea, socotesc me te ugind a am giş ă ş ş ă pe Dumnezeu. C aceea i st pânire i dup afierosire, nu seă ş ă ş ă ru ineaz a o r pi, pe care mai înainte nu se opreau a o avea.ş ă ă

i atât precupie fac lucrului, încât multe din cele afierosite,Ş de însu i cei ce leau afierosit, se v d vânzându - se, mirare iş ă ş urâciune pricinuind celor ce le v d. i nu numai c c in nuă Ş ă ă ţă le este lor, pentru cele odat afierosite lui Dumnezeu, c î iă ă ş slobod loru i st pânire, ci i altora pe aceasta f r sfial oş ă ş ă ă ă dau. Deci pentru acestea a hot rât sfântul Sinod, nim nui a fiă ă iertat s zideasc Monastire, f r de socotin a i sfatulă ă ă ă ţ ş Episcopului. Acela îns st ruind, i dând voie, i îndatoritaă ă ş ş Rug ciune s vâr ind, precum de cei din vechi cu iubire deă ă ş Dumnezeu s- a legiut, s zideasc adic Monastire, i cu toateă ă ă ş cele potrivite ei întru aceea i Brévie [Códic ] s se scrie, i înş ă ă ş Arhivele cele Episcope ti s se p streze. Nicidecum avândş ă ă voie cel ce le- a afierosit, f r de socotin a Episcopului, a seă ă ţ a eza pe sine i Egumen, sau în locul s u, a pune pe altul. Cş ş ă ă dac cele ce cineva d ruie te unui om, peste acestea nu poateă ă ş a fi st pân, cum se va l sa s r peasc st pânirea acestora, ceă ă ă ă ă ă cineva lui Dumnezeu le consfin e te i le afierose te? [Sinodţ ş ş ş 4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 13, 17, 19; Chiríl: 2]

TÂLCUIREFiindc unii zidind Monastiri i afierosind lucrurile lor laă ş

ele, iar i dup afierosire, nu numai le st pâneau, i leăş ă ă ş vindeau, i pe al ii puneau st pâni tori peste ele. Pentruş ţ ă aceas ta Canonul acesta rânduie te. Ca fiecare Monastire s seş ă zideasc cu voia i tirea Arhiereului celui localnic, care să ş ş ă s vâr easc i obi nuita Rug ciune, când se pune temelia. iă ş ă ş ş ă Ş s se scrie în Brébie [Códic ] atât Monastirea cea din nouă ă zidit , cât i toate lucrurile i averile cele afierosi te ei, sau deă ş ş cel ce o a zidit, sau de al i Cre tini. i aceas t Brévie s seţ ş Ş ă ă p zeasc cu singuran ie în Episcopie, sau în Mitropolie. Pentruă ă ţ a nu putea de aici înainte cel ce le- a afierosi t a re lui cevaş dintr - însele. i atât de înst r inat s fie de ea Ctitorul iŞ ă ă ş

267

afierosi torul, încât nici el s se fac Egumen al ei, f r de voiaă ă ă ă Episcopului, nici pe altul a a eza într - însa. Ca cum aceasta arş fi însu it luiş ă 249 . Fiindc dac peste acelea ce d ruie te cinevaă ă ă ş omului nu mai poate a porunci mai mult, cum acela pe cele afierosi te odat lui Dumnezeu, poate a le st pâni iar i? Unulă ă ăş ca acesta se socote te ca un fur de cele sfinte, i osândei luiş ş Ananía i Sapfíra se supune.ş

CANON 2

Fiindc unii se form luiesc a se îmbr ca cu via aă ă ă ţ Monahiceasc , nu ca s slujeasc lui Dumnezeu cu cur enie,ă ă ă ăţ ci ca cu cucernicia Chipului s dobândeasc nume de evlávie,ă ă

i de aici s afle înbel ugat dobândire îndulcirilor sale, iş ă ş ă ş numai lep darea p rului f cându- o, în casele lor locuiesc,ă ă ă nici o urmare sau a ezare a Monahilor împlinind; au hot râtş ă sfântul Sinod ca nimeni s se învredniceasc Monahice teiă ă ş Schime, f r de fiin a de fa a celui îndatori a- l primi pe elă ă ţ ţă întru supunere, i întru pov uirea cea asupr - i, i care sş ăţ ă ş ş ă f g duiasc purtare de grij , pentru mântuirea sufletului lui.ă ă ă ă B rbat fiind adic , iubitor de Dumnezeu, i Proiestos deă ă ş Monastire, i îndestulat a mântui suflet, adus de curând laş Hristos. Iar de se va v di vreunul tunzând pe oarecare, f ră ă ă de fiin a de fa a pov uitorului celui îndatorit a- l lua pe elţ ţă ăţ sub ascultare, acesta caterisirii s se supun , ca un nesupusă ă Canoanelor, i stric tor al Monahice tii bune rânduieli. Iar celş ă ş ce f r cuvânt i f r rânduial s - a tuns, s se dea înă ă ş ă ă ă ă ascultarea i în Monastirea, ce localnicul Episcop va socoti.ş C tunderile cele f r judecat i gre ite, i pe Schima ceaă ă ă ă ş ş ş Monahiceasc o necinstesc, i numele lui Hristos au f cut aă ş ă se huli.

TÂLCUIREUnii vrând ca s - i evlaviseasc lumea (sau i pentru vreoă ă ş

boal oarecare, sau de întris tare îndemnâ n d u - se); cuă f rnicie se c lug resc, apoi iar i ed ca mai înainte înăţă ă ă ăş ş Casele lor în lume, f r a p zi vreo rânduial i canonă ă ă ă ş c lug resc; aceas t nerând uial dar oprindu - o sfântul Sinod,ă ă ă ă rânduie te, ca nici un Preot, sau i Arhiereu, s nu tundş ş ă ă c lug r f r a fi de fa Stare i n na Duhovnicesc, care are aă ă ă ă ţă ţ ş ă ş primi pur ta re de grij a suflete tii mântuir ii lui; care s fie omă ş ă iubitor de Dumneze u, i Proestos de Monastire, i de ajunsş ş întru a iconomisi c tre mântuire pe cei de curând, iă ş

249 Aceasta asemeni s o p zeasc i aceia care zidesc Schituri, ori afierosesc lucruri laă ă ă ş acelea, ori Dumnezeie ti l ca uri, ori alte oarecare afierosind lui Dumnezeu, dup ce însş ă ş ă ă leau afierosit, numai pot i ace tia to i a mai st pâni cele afierosite.ş ş ţ ă

268

încep tori Monahi. Iar de ar face cineva aceasta (ce opre teă ş Canonul) s se cateriseasc , ca un c lc tor de Canoane, i acelă ă ă ă ş tuns f r Stare , s se bage întru alt Monastire, în care vaă ă ţ ă ă socoti Episcopul, spre ascultare i supunere. C ci de acest felş ă de necuviin , nu numai chipul cel preacins t i t al Monahilor s -ţăa necins t i t , ci i pe cei necredincio i îi fac s huleasc numeleş ş ă ă lui Hristos, v zându - i pe Monahi vie uind f r rânduial iă ţ ă ă ă ş neb gare de seamă ă 250 . i vezi, c , i cel ce a apucat a seŞ ă ş c lug ri f r de Stare primitor, nu mai poate a lep da Chipul,ă ă ă ă ţ ă ci purtând u - l se d în ascultarea altei Monastiri. Vezi i subă ş însemnarea Canonului 21 al Sinodului 7.

CANON 3

i aceasta r u f cându- se, iar cu mult mai r u, dându- seŞ ă ă ă trecerii cu vederea i lenevirii, s - a judecat a dobândiş îndreptare. C dac fiind vreunul Proiestos de Monastire, peă ă Monahii cei rândui i sub dânsul fugând ei, nu i- ar c uta cuţ ă mult silin , sau aflându- i, nu- i va lua la sine, i nu s- ară ţă ş nevoi a- i câ tiga i a- i îns n to i cu potrivita i cuviincioasaş ş ă ă ş ş doftorie a gre alei. Aceasta a hot rât sfântul Sinod, s seş ă ă supun aforisirii. C dac cel ce i s - au încredin at purtare deă ă ă ţ grij a dobitoacelor celor necuvânt toare, ne îngrijindu- se deă ă turm , nu se las necertat. Acela c ruia i s - a încredin ată ă ă ţ p storeasca încep torie a Oilor lui Hristos, v nzândă ă ă mântuirea lor cu trând via i lenevirea, cum nu va luaă ş pedeapsa îndr znirii? Iar nesupunându - se Monahul fiindă chemat înapoi, de c tre Episcopul se va aforisi. [Sinod 4: 4;ă Sinod 7: 19, 21; Cartaghén: 88]

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta de a fugi Monahul din Monastireaş

lor, la alta, sau a se r t ci încoace i încolo. Iar dac oarecareă ă ş ă f r rânduial vor face aceasta, pe Egumenul Monastirii îlă ă ă supune cert rii, de nu - i va c uta cu mult silin . i dup ce- iă ă ă ţă Ş ă

250 Însemneaz c dup Canonul acesta nu se cuvine unul i acela i i a tunde, i Stareă ă ă ş ş ş ş ţ primitor a fi, c se învinov e te cert rii acesteia, decât mare nevoie, nefiind altul. Iar a aveaă ăţ ş ă acela i chip, al Mantiei adic , sau a schimnicului, cel ce vrea s - l ia Monahul, atât Stare ulş ă ă ţ lui, cât i Preotul cel ce- l tunde, m car c de la vreun canon nu am luat, dar îns fiindcş ă ă ă ă obiceiul acesta din predanisire se p ze te, trebuie a se urma. C zice despre aceasta iă ş ă ş Preasfin itul Patriarh Lucá împreun cu Sinodul cel de pe lâng sine; dezlegând oarecareţ ă ă întreb ri, ce în manuscrise se p zesc: „Pentru tunderea în schima cea mare ce se face de celă ă în Mantie (adic de purt torul de Cruce Preot) totdeauna este îndoial . Iar mai vârtos mi s- aă ă ă întâmplat a vedea un Canon, care se zice a fi al Patriarhului Nichífor; întru care se zice anume, schimnicul s se tund de Preot schimnic. C ce are cineva, aceea d . La noi îns seă ă ă ă ă vede c lucru al Preotului este a tunde, nu c ci este Monah, ci c ci este Preot, ori de ce chipă ă ă ar fi; îns dac gândul celui ce se va face Monah se cl te te, pentru îndoire, tund - seă ă ă ş ă schimnicul de Preot schimnic (afar de cumva va fi vreo nevoie sau împiedicare) pentruă neîndoirea, i nu pentru nevoie.ş

269

va g si, de nu se va nevoi a- i întoarce înapoi, i a vindeca peă ş fiecare, dup sufleteasca boal ce are. C ci, dac cel ce na teă ă ă ă ş

i p ze te necuvânt toarele dobitoace, se pedepse te de se vaş ă ş ă ş lenevi i nu va pur ta grij de ele, cu mult mai vârtos se vaş ă pedepsi P sc torul Oilor lui Hristos, cel ce din lenevire vindeă ă mântuirea lor, pe care Hristos i- a r scump rat cu Sângele s u.ă ă ă Iar dac c utat fiind Monahul i rugat de a se întoarce, s - ară ă ş ar ta nesupus , se aforise te de Arhiereu.ă ş

CANON 4

În multe chipuri vicleanul sau nevoit cu ocar a bateă cinstea Monahice tii Schime, i a aflat ajutor spre aceasta,ş ş timpul eresului celui mai dinainte. C Monahii l sându- iă ă ş Monastirile lor de sila eresului, unii adic , la altele, iar al ii înă ţ casele b rba ilor celor lume ti c deau. Dar îns , ceea ce deă ţ ş ă ă dân ii, pentru buna cinstire de Dumnezeu atunci se f cea îiş ă ar ta ferici i, iar în n rav dobitocesc c zând îi face de râs. Că ţ ă ă ă acum pretutindeni buna cinstire întinzându- se, i de sminteliş Biserica izb vindu- se, înc oarecare din Monastirileă ă ducându- se, i ca un râu cu anevoie oprit, încoace i încoloş ş învârtindu- se i str mutându - se, de mult nepodoab umpluş ă ă ă Monastirile, i întru sine i mult nerânduial î i adun , iş ş ă ă ş ă ş cinstea supunerii o rup i o stric . Ci pe nestatornicia porniriiş ă acestora i pe nesupunere sfântul Sinod curmându - o, auş hot rât. C dac vreun Monah fugând din Monastirea sa, s - ară ă ă pleca altei Monastiri, sau va intra în lumeasca locuin , i elţă ş

i cel ce l- a primit, aforisit s fie, pân ce fugarul s - arş ă ă întoarce din Monastirea aceea din care r u a ie it. Îns dacă ş ă ă Episcopul pe oarecare din Monahii cei m rturisi i în evlávieă ţ

i în cinstea vie ii, va voi a- i muta întru alt Monastireş ţ ă pentru buna statornicie a Monastirii. Sau i în cas lumeascş ă ă va socoti a- i a eza pentru mântuirea celor ce locuiesc într-şînsa. Sau aiurea va binevoi a- i pune s epistatiseasc ,ă ă aceasta, nici pe cei ce- i primesc, nici pe Monahi îi face vinova i. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 13, 19, 21; Cartaghén: 88]ţ

TÂLCUIREFiindc în vremea lupt rii sfintelor Icoane, se izgoneau deă ă

eretici Monahii, i î i l sau Monastirile. i ori se duceau întruş ş ă Ş altele, sau n zuiau în casele mirene ti. i de atunciă ş Ş obi nuindu - se, i în vremea dreptei cinstiri de Dumnezeu i aş ş ş p cii o f ceau aceas ta. Încât cu nesta to rnicia aceasta, l sându -ă ă ă

i Monastirile lor le despodobea u (c podoaba Monastirii esteş ă a r mânea totdeauna Monahii într - însa cu lini te, i a nu ie iă ş ş ş adeseori), ci i multe nerând uieli, i n ravuri stricate i osebiteş ş ă ş

270

cu dulcea le aduceau într - însele. Acest r u oprindu - lţă ă Sinodul, aforise te i pe Monahii fugari, i pe cei ce i- ar primi,ş ş ş pân ce se vor întoarce la a loru i Monastire. Îns de va voiă ş ă Arhiereul locului pentru folos a- i muta dintr - una într - alta, sau în case lume ti pentru mântuirea celor ce locuiesc, atunciş nici Monahii aceia, nici cei ce îi primesc sunt vinova iţ aforisirii.

CANON 5

Lep d rile cele f r judecat i f r ispitire, afl m că ă ă ă ă ş ă ă ă ă mult stric Monahiceasca buna rânduial . C cu seme ieă ă ă ţ aruncându- se oarecare pe sine i în Monahiceasca via , i deş ţă ş c tre asprimea i osteneala nevoin ei împu inându - se, iar iă ş ţ ţ ăş tic lo e te se întorc, la via a cea iubitoare de trup iă ş ş ţ ş îndulcitoare. Pentru aceasta a hot rât sfântul Sinod nici unulă a se învrednici Monahice tii Schime, mai înainte de a- i faceş pe ei ispiti i i vrednici ai acestui fel de via , prin timpul celţ ş ţă de trei ani rânduit lor spre cercare. i acesta a se ine cu totŞ ţ chipul au poruncit. Afar numai de cumva vreo grea boală ă c zând asupr - i va sili a împu ina timpul cerc rii. Sau deă ă ţ ă cumva ar fi vreun b rbat evlavist, care i în lumescul chip aă ş petrecut via a Monahiceasc . C la un b rbat ca acesta spreţ ă ă ă deplinita ispitire, va fi destul i timpul de ase luni. Iar de vaş ş face cineva afar de acestea, Egumenul adic c zând dină ă ă Egumenie, s - i afle pedeapsa nerânduielii prin petrecereaă ş întru supunere; iar cel ce s - a f cut Monah, s se dea întruă ă alt Monastire care p ze te Monahiceasca scump tate.ă ă ş ă

TÂLCUIREFiindc unii f r a face vreo cercare, ci a a fiecum, sauă ă ă ş

mai bine a zice, cu obr znicie i nerând uial , se fac c lug ri,ă ş ă ă ă apoi nesuferind ostenelile vie ii Monahice ti, se întorc iar i laţ ş ăş cea dintâi a lor iubire de trup i via mireneasc . Pentruş ţă ă aceas ta, Canonul acesta rânduie ti, ca nimeni s se facş ă ă C lug r, dac nu negre it mai întâi s se ispiteasc trei ani.ă ă ă ş ă ă Afar numai, atunci se scurteaz vremea de trei ani, cândă ă acela de vreo grea boal ar ajunge în primejdie de moarte. Sauă de va fi vreunul atât de evlavist, încât i când se afla în lume,ş petrecea via Monahiceasc . C pentru acesta destul este iţă ă ă ă ş vremea de ase luni spre cercare. Iar de ar îndr zni vreunş ă Egúmen a face Monah mai înainte de vremea rândui t , acela să ă fie scos din Egumeníe, i s se dea sub ascultarea altuiş ă Egumen; iar Monahul cel el tuns s se dea într - o altă ă Monastire, care p ze te Monahiceasca scump tate.ă ş ă Însemneaz , c nici cel ce f r ispitire de trei ani a apucat a seă ă ă ă

271

face Monah, nu poate a se dezbr ca de chipul Monahicesc, ciă numai se d în alt Monastire, pentru deprinderea vie iiă ă ţ Monahice ti.ş

CANON 6

Monahii nimic al lor propriu sunt datori a avea. Ci toate ale lor a le afierosi Monastirii. C zice fericitul Lucá pentruă cei ce credeau în Hristos, i care închipuiau vie uireaş ţ Monahilor: «C nici unul zicea c din averile sale ceva este ală ă s u, ci era lor toate ob te ti» [Fapte 4: 32]. Pentru aceea celoră ş ş ce vor a fi Monahi, li se d voie pentru averilor lor, mai întâiă a test lui, i oric ror fe e vor voi, celor neoprite de Lege, a daă ş ă ţ pe ale lor. C ci dup ce se vor face Monahi, peste toate celeă ă cuvenite lor, Monastirea are st pânire, i nimic pentru a lor aă ş purta grij sau a test lui [despozarisi], li se d voie. Iar de seă ă ă va v di vreunul însu indu- i oarecare avere, care nu s- aă ş ş afierosit Monastirii, i robindu- se patimii iubirii de câ tig,ş ş aceasta de c tre Egumenul, sau de c tre Episcopul s se ia, iă ă ă ş în fiin a a multora vânzându - se, s racilor i lipsi ilor s seţ ă ş ţ ă împart . Iar cel ce a cugetat a r pi un câ tig ca acesta, după ă ş ă vechiul Ananía, cu potrivita certare sfântul Sinod a hot rât aă se în elep i. i ar tat este c cel ce pentru Monahii b rba iţ ţ Ş ă ă ă ţ sfântul Sinod a Canonisit, acelea i i pentru Monahíile femeiş ş au îndreptuit a se inea.ţ

TÂLCUIRERânduie te Canonul aceas ta, c Monahii ca unii ce suntş ă

mor i lumii, nu se cuvine a avea vreun lucru lor însu it, ciţ ş toat avu ia lor s o afieroseas Monastirii, unde s- a tuns,ă ţ ă ă a i derea i femeile Monahíi. Ca s se plineasc i la ei ceea ceş ş ş ă ă ş zice Evanghelis tul Lucá la Faptele Apostolilor, pentru Cre tiniiş cei ce din începu t crezuser în Evanghelie, i care închipuiauă ş petrecerea Monahilor cea Chinoviceasc . Pentru aceasta, câ i iă ţ ş câte vor a se c lug ri, mai înainte au voie a împ r i averile loră ă ă ţ la câte fe e nu opresc politice tile Legi. (Îns nu i la ereticiţ ş ă ş dup Canonul 30 i 89 al Sinodului din Cartaghén, nici la fiiă ş neadev ra i, c rora numai a 12- a parte din averea lor pot a leă ţ ă da, când au i adev ra i fii, dup Zonará); iar dup ce se vorş ă ţ ă ă c lug ri, numai au voie a purta grij , sau a le împ r i, ci toateă ă ă ă ţ le st pâne te Monastirea. Iar dac vreunul se va v di c după ş ă ă ă ă ce s - a f cut Monah, a oprit vreun lucru pentru sine i, i nu l- aă ş ş afierosi t Monastirii, lucrul, orice fel ar fi, s - l ia Egúmenul,ă sau localnicul Arhiereu. i vânzând u - l înaintea a multoraŞ pentru ne prepunere, s - l împar t s racilor; iar Monahul celă ă ă

272

ce l- a t g duit, asem nând u - se lui Ananía, s se în elep ească ă ă ă ţ ţ ă cu potrivit certare.ă

CANON 7

Multe din Episcopii le vedem c zând, i primejduindu - seă ş a se da pierz rii cu totul. Pentru c cei ce Proiesto esc pesteă ă ş acestea purtarea de grij i silin a cea pentru ele, o cheltuiescă ş ţ întru a face din nou Monastiri. i pe acestea smulgându - le, iŞ ş r luirea veniturilor me te ugindu- o, pe cre terea acelora oăş ş ş ş negu toresc. Deci a hot rât pentru aceasta sfântul Sinod niciţă ă unuia din Episcopi a- i fi iertat, din nou a- i zidi Monastire aş sa spre risipirea Episcopiei sale. Iar de se va v di vreunulă aceasta îndr znindu- o, el adic cuviincioasei cert ri s seă ă ă ă supun . Iar Monastirea cea de nou zidit de el, ca cum dină ă început nici ar fi câ tigat drept de Monastire, s se înt reascş ă ă ă Episcopatului ca un drept de sine i câ tigat, c nimic din celeş ş ă ce afar de lege, i f r cuviin înfiin ate, poate a aduceă ş ă ă ţă ţ sminteal celor înfiin ate Canonice te. [Apostolesc: 38; Sinodă ţ ş 4: 26; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Agchira: 15; Gangra: 7; Cartaghén: 34, 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]

TÂLCUIREOpre te Canonul acesta de a trece cu vederea Episcopii peş

Episcopiile lor cele ce primejduiesc a se pierde, i a zidiş Monastiri loru i cu cheltuiala lucrurilor Episcopiilor. C ci,ş ă precum Monastirile nu este drept a se lipsi de lucrurile lor. A a nici Episcopiile, i mai ales când se primejduiesc. Iar de vaş ş îndr zni vreun Episcop a face una ca aceas ta, s - i iaă ă ş cuviincioasa certare. Iar Monastirea cea din nou zidit de el, să ă r mân ca o avu ie dreapt a Episcopiei. Fiindc cele ce se facă ă ţ ă ă f r de lege, nu vat m , nici surp pe cele ce legiuit iă ă ă ă ă ş Canonice te se fac.ş

CANON 8

Dumnezeiscul i sfin itul Canon al Apostolilor, pe cei ceş ţ se taie pe sine i uciga i de sine i se judec , i Preo i fiind îiş ş ş ă ş ţ caterises te, iar nefiind, i de înaintarea cea la Preo ie îiş ş ţ opre te. F când de aici cunoscut, c , dac cel ce pe sine i seş ă ă ă ş taie este uciga i de sine i, cel ce altul taie negre it ucigaş ş ş ş este. C cu dreptate l- ar pune cineva pe unul ca acestaă oc râtor i al îns i f pturii; pentru aceasta a hot rât sfântulă ş ăş ă ă Sinod: C , dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s- ară ă pârî c scope te pe cineva, sau cu mâna sa, sau din porunc ,ă ş ă acesta caterisirii s se supun . Iar de ar fi mirean, s seă ă ă

273

aforiseasc . Afar de nu cumva c zând în vreo boal , ar fiă ă ă ă silit spre t ierea p r ii ce p time te. C precum Canonul cel 1ă ă ţ ă ş ă al Sinodului din Niceea, pe cei ce în boal s - au scopit nu- iă pedepse te pentru boal , a a i noi, nici pe Preo ii cei ceş ă ş ş ţ poruncesc a se scopi cei bolnavi, îi osândim, nici iar i peăş mirenii, cei ce întrebuin eaz lucrarea mâinilor lor spreţ ă t iere, îi învinov im. C aceasta o socotim vindecare bolii,ă ăţ ă iar nu vr jm uire a f pturii, sau ocar a zidirii. [Apostole ti:ă ăş ă ă ş 21, 22, 23, 24; Sinod 1: 1]

TÂLCUIREPrecum Apostolescul Canon 22 porunce te a nu se faceş

Cleric cel ce se scope te pe sine i. Iar cel 23 caterise te pe ceiş ş ş ce Clerici fiind se scopesc pe sine i, ca pe ni te uciga i deş ş ş sine i, i oc râtori ai f pturii lui Dumnezeu. A a i acestş ş ă ă ş ş Canon, caterise te pe Clericii acei, ce, ori cu mâinile lor, ori cuş porunca lor, vor scopi pe vreunul; iar pe mirenii cei ce ar face aceas ta îi aforise te. Iar de va c dea cineva întru o patim caş ă ă aceas ta, pent ru care este silit a se scopi, atunci, nici Preo ii ceiţ ce au porunci t scopirea aceas ta, se caterisesc. Nici mirenii cei ce au scopit pe un bolnav a a cu mâinile lor, se aforisesc.ş

CANON 9

Apostolescul i Dumnezeiescul Canon, rânduind pe Iereiiş cei ce se apuc a bate pe Credincio ii cei ce au p c tuit, sauă ş ă ă pe necredincio ii cei ce au nedrept it, caterisirii s seş ăţ ă supun , care me te ugind a- i vindeca mânia lor, iă ş ş ş ş Apostole tile A ez mânturi r u însemnându - le, au în eles peş ş ă ă ţ cei bat cu mâinile lor, nici Canonul ceva de acest fel însemnând, nici dreptul cuvânt aceasta a o în elegeţ slobozind. C zadarnic lucru cu adev rat i foarte gre it ar fi,ă ă ş ş s cateriseasc , pe cel ce de trei ori, sau de patru ori b tândă ă ă ar lovi cu mâna sa. Iar voie dându- se a bate din porunc , ară trece necertat pe cel ce cu nemilostivire i pân la moarteş ă adaoge pedeapsa. Pentru aceasta Canonul oprind, chiar de a bate. i noi a a împreun hot râm. C trebuie te Preotul luiŞ ş ă ă ă ş Dumnezeu, i cu înv turi, i cu sf tuiri, câteodat îns , iş ăţă ş ă ă ă ş cu Biserice tile cert ri, pe cel ce face necuviin a- l pov ui,ş ă ţă ăţ iar nu cu bice i cu lovituri a s ri asupra trupurilorş ă oamenilor. Iar de ar fi unii cu totul nesupunându - se, iş în elep irii canonisirilor ne dând ascultare. Pe ace tia prinţ ţ ş ar tarea cea c tre st pânitorii locului, nimeni opre te aiă ă ă ş în elep i. C i Canonul cel al 5- lea al Sinodului din Antiohía,ţ ţ ă ş pe cei ce bag în Biseric gâlcevi i tulbur ri, au canonisit a- iă ă ş ă

274

întoarce prin mâna din afar . [Apostolesc: 27; Antiohía: 5;ă Cartaghén: 57, 62, 76, 83, 99, 100, 106, 107]

TÂLCUIREFiindc unii din cei Ierosi i r u t lm cind Apostolesculă ţ ă ă ă

Canon 27 care caterise te pe ace tia, ce lovesc pe credincio i,ş ş ş sau pe necredincio i, zic: C Canonul caterise te numai pe ceiş ă ş ce lovesc cu îns i mâna lor, i nu pe aceia care cu porunca lorăş ş pun pe al ii i bat pe cineva, vrând cu reaua t lm cirea aceas taţ ş ă ă s - i vindece mânia lor cea necuvân t toare. C cu necuviină ş ă ă ţă este, zice Canonul acesta, s socotim, c Dumnezeie tiiă ă ş Apostoli au porunci t, a se caterisi Preotul cel ce cu mâna sa ar lovi pe cineva de trei sau de patru ori, iar a nu se pedepsi cel ce va pune pe al ii s bat pe cineva foarte aspru, i pân laţ ă ă ş ă moar te. Drept aceea, fiindc Apostolescul Canon curat iă ş nehot râto r zice s se cateriseasc , Preotul cel ce va bate peă ă ă cineva, sau cu mâna sa, sau prin al ii, i (sfin ii P rin i aiţ ş ţ ă ţ Sinodului acestuia zic) noi asemenea hot râm. C ci Preo ii luiă ă ţ Dumnezeu se cuvine a pedepsi pe cei ce fac necuviin cuţă înv turi i sf tuiri, iar câteoda t i cu Biserice ti cert ri,ăţă ş ă ă ş ş ă adic cu aforisiri, sau cu anatematis iri, când nu se supun cuă sf tuirile, i nu a s ri asupra oamenilor cu b t ile. Iar dacă ş ă ă ă ă nici cu Biserice tile cert ri unii nu se în elep esc, au voie ceiş ă ţ ţ Biserice ti a da la st pânitorii cei din afar ca s - iş ă ă ă pedepseasc .ă

CANON 10

Cei ce s- au ar tat pe sine i da i patimilor, nu numai deă ş ţ certarea cea de la sfintele Canoane nu se înfrico eaz , ci i deş ă ş îns i acelea îndr znesc a- i bate joc. C le strâmb pe ele, iăş ă ş ă ă ş c tre împ timirea lor le minciuno eaz din ceea ce voiesc ele.ă ă ş ă Ca cu filotimia împ timirii dup Teologul Grigorie, nu numaiă ă f r învinov ire s le fie lor r ul, ci i Dumnezeiesc s seă ă ăţ ă ă ş ă socoteasc . C Apostolescul Canon cel ce zice, vasul de aur,ă ă sau de argint sfin indu - se, sau pânz , nimeni de aici s le iaţ ă ă spre a sa întrebuin are. C f r de lege lucru este. Iar de seţ ă ă ă va v di cineva (c o a f cut aceasta) s se certe cu aforisire;ă ă ă ă pe acesta dar (Canon) spre ajutorul nelegiuirilor lor în elegându - l, zic c nu trebuie a se judeca vrednici deţ ă caterisire, cei ce cinstita îmbr c minte a sfintei Mese, sauă ă vreun alt Ve mânt le întrebuin eaz spre îmbr c mintea lor.ş ţ ă ă ă Înc nici cei ce pe sfântul Potir, O ce p gân tate! Sau cinstitulă ă ă Disc, sau cele asemenea acestora, cheltuindu - le în trebuin aţ lor, le mânjesc. C Canonul zice cei ce cad întru acesta,ă aforisirii s se supuie, dar nu caterisirii au îndreptuit. i cineă Ş

275

ar putea suferi m rimea stric ciunii [notevsírii] celei de acestă ă fel, i a p gân t ii? C ci Canonul trimi ând aforisirii asupraş ă ă ăţ ă ţ celor ce numai cât spre întrebuin area loru i ar lua lucrul celţ ş sfin it, iar nu i întru des vâr it r pire, ei pe cei ce r pesc,ţ ş ă ş ă ă ă

i Ierosilesc [fur cel sfinte] cele sfinte al Sfintelor îi slobódş ă de caterisire, i pe cei ce spre slujba mânc rilor, cât dupş ă ă judecata lor, cinstitele Discuri, i sfin itele Postire leş ţ molipsesc [întin ] îi fac necaterisi i. Cu toate c ar tat seă ţ ă ă ă face spurc ciunea, i vederat fiind, c cei ce fac unele caă ş ă acestea, nu numai în caterisire, ci cad i în învinov ireaş ăţ p gân t ii celei mai de pe urm . Pentru aceasta a poruncită ă ăţ ă sfântul Sinod ca cei ce (pe sfântul Postir, sau Discul, sau Lingura, sau cinstita Îmbr c minte, i cel ce se zice Aer, i deă ă ş ş Ob te) ori i ce din cele sfin ite ce sunt în Altar, i dinş ş ţ ş sfintele Vase, sau din Ve tminte, spre câ tigul lor le r pesc,ş ş ă sau spre nesfin it întrebuin are le uneltesc, caterisirii ceiţ ă ţ des vâr it s se supun . C una este a spurca, iar alta, a furaă ş ă ă ă pe cele sfinte. i dar pe cei ce iau vasele cele din afar deŞ ă Altar afierosite, sau ve tminte, spre nesfin it întrebuin areaş ţ ă ţ lor, sau altuia le dau, pe ace tia Canonul îi aforise te, i noiş ş ş împreun îi aforisim. Iar pe cei ce des vâr it le r pesc,ă ă ş ă osândirii Ierosiliei le supunem. [Apostole ti: 72, 73; Nisis: 8]ş

TÂLCUIREi pe Canonul 73 al Apostolilor, ce aforise te pe cei ce vorŞ ş

întrebuin a în ob teasc i nesfin i t slujire, Vas sfin i t, sauţ ş ă ş ţ ă ţ Ve tmânt, unii r u tâlcuindu - l ziceau: C nu sunt vrednici deş ă ă caterisire cei ce îmbr c mintea sfintei Mese, c ma , sau altă ă ă şă ve tmânt o fac lor, sau sfântul Potir, i cinsti tul Disc iş ş ş celelalte Prea Dumnezeie ti Vase ce sunt în Altar, spreş trebuin a lor le cheltuiesc, sau le spurc cu nesfin itaţ ă ţ întrebuin a re. Fiindc Apostolii aforisesc numai, pe cei ce facţ ă unele ca acestea, i nu - i caterisesc. Deci rânduie te Canonulş ş acesta, c cei ce zic acestea, strâmb pe Apostolescul Canon,ă ă

i dup patimile lor r u îl t lm cesc. C ci dac Canonulş ă ă ă ă ă ă aforise te pe acei ce nu le r pesc, ci numai le întrebuin ea z laş ă ţ ă slujba de ob te, pe Vasele cele afar de Altar sfin ite numai cuş ă ţ afierosirea la Biseric , cum nu sunt vinova i, nu numai deă ţ caterisire, ci i de p gân tatea cea mai de pe urm , cei ce i leş ă ă ă ş r pesc, i spurc pe îns i sfintele sfin ilor cu întrebuin rileă ş ă ăş ţ ţă cele ob te ti i necura te, pe sfintele i Dumnezeie tile Potireş ş ş ş ş zic, i Discuri, i pe cele asemenea, prin care se s vâr escş ş ă ş sfintele i înfrico atele Taine? Deci oricare Ierosi t [sfin i t] vaş ş ţ r pi cele ce se afl în sfântul Altar, sfintele Vase, sauă ă Ve tminte, sau le va întrebuin a la slujb nesfin it , acestaş ţ ă ţ ă des vâr it s se cateriseasc . Fiindc r pirea aceas ta (ca să ş ă ă ă ă ă

276

zicem a a) este furare de cele sfinte ( i este mai mare decâtş ş simpla Ierosilie). Iar nesfin ita slujb cea de acest fel, esteţ ă spurcare, i întinare celor sfinte. Iar pe cei ce întrebuin ea zş ţ ă Vasele sau ve tmintele cele ce se afl afar de sfântul Altar laş ă ă trebuin e ob te ti ale lor, sau le dau la al ii; i Apostolesculţ ş ş ţ ş Canon îi aforise te, i noi asemeni; iar pe cei ce des vâr it leş ş ă ş r pesc îi supune m osândirii fur torilor de cele sfinte. ă ă

CANON 11

Pe Presbíterii, sau Diaconii cei ce iau asupr i lume tiăş ş dreg torii, sau purt ri de grij , sau cele ce se zic curatoríi înă ă ă casele boierilor, Dumnezeie tile i sfin itele Canoaneş ş ţ caterisirii îi supun. Deci aceasta i noi înt rindu- o, i despreş ă ş ceilal i ce în Cler se num r rânduim, ca dac vreunul dintreţ ă ă ă ei ar întrebuin a lume ti dreg torii, sau ar lua asupr i celeţ ş ă ăş ce se zice curatoríi în casele boierilor, sau pe la mo ii, acestaş s se izgoneasc din Clerul s u. C «nimeni poate a sluji laă ă ă ă doi Domni»[Matei 6: 24; Luca 16: 13], dup nemincinosul Glasă cel însu i gr it al lui Hristos, adev ratului Dumnezeuluiş ă ă nostru. [Apostole ti: 6, 81, 83; Sinod 4: 3, 7; Sinod 7: 10;ş Cartaghén: 18]

TÂLCUIRECanonul acesta nu numai pe cei dinl unt rul Altaruluiă

sfin i i, precum celelalte Canoane rânduiesc, ci i pe to iţ ţ ş ţ Clericii cei de afar de Altar, îi opre te de a lua asupr iă ş ăş lume ti dreg torii, i curatoríi, adic epistasîi i pur t ri deş ă ş ă ş ă grij , ori în case boiere ti, ori pe la mo iile lor. Iar cei ce ară ş ş cuteza din ace tia a face împotriv , porunce te a se lep da dinş ă ş ă Clerul lor. Fiindc dup Cuvântul Domnului nimeni poate aă ă sluji la doi Domni. Vezi i pe cel al 6- lea Apostolesc.ş

CANON 12

Sfântul i Ecumenicul al 6- lea Sinod, pe Clericii cei ce înş casele de rug ciune, ce sunt în l untru în cas , Liturghisesc,ă ă ă sau boteaz f r de tirea Episcopului, caterisirii îi supune, iă ă ă ş ş noi aceasta împreun o hot râm. C Sfânta Biseric dreptă ă ă ă îndreptând, i cuvântul cel adev rat solindu - l i ap rându- l,ş ă ş ă

i cinstirea petrecerii p zindu- o, i înv ând a se dep rta deş ă ş ăţ ă lucrul cel urât i necuvios, cei ce vie uiesc cu neînv tur , iş ţ ăţă ă ş sunt supu i pe la case, spre a rupe buna rânduial a ei, iş ă ş spre a o umble de mult tulburare i sminteli. Pentru aceastaă ş sfin itul i de Dumnezeu ajutatul Sinod de acum,ţ ş congl suindu- se cu sfântul i Ecumenicul al 6- lea Sinod, aă ş

277

rânduit, s fie însemna i sau rândui i cei ce Liturghisesc înă ţ ţ casele de rug ciune ce sunt prin case. Lep darea din Clericată ă adic f cându- li- se lor de c tre Episcopul locului. Iar dacă ă ă ă oarecare afar de ace tia ne bine voind Episcopul, intrândă ş prin case, vor îndr zni a se atinge de Liturghie, ace tia s seă ş ă cateriseasc . Iar cei ce se vor cumineca din împ rt ireaă ă ăş acestora, aforisirii s se supun . [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18;ă ă Sinod 6: 59: Sinod 1 i 2: 13, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10,ş 62; Antiohía: 5; Laodiceea: 58]

TÂLCUIREUnit este Canonul acesta cu cel 31 al Sinodului al 6- lea pe

care l- am tâlcuit, i vezi acolo. Numai aceas ta îns adaugş ă ă P rin ii Sinodului acestuia, c cei ce vor s Liturghiseasc înă ţ ă ă ă Casele de Rug ciune cele nesfin i te (cu sfinte Moa te adic ) ceă ţ ş ă sunt prin case, se cuvine a fi rândui i, i osebi i spre aceastaţ ş ţ de Arhiereul locului. Iar al ii de vor îndr zni, nerândui i deţ ă ţ Arhiereu, s se cateriseasc ; iar mirenii cei ce se vor împ rt iă ă ă ăş cu dân ii la aceasta, s se aforiseasc .ş ă ă

CANON 13

Sem n turile eretice tilor zâzanii (neghine) aruncându- leă ă ş în Biserica lui Hristos (diavolul) cel cu totul r u, i acesteaă ş v zându- le din r d cin t iate cu sabia Duhului, au venit peă ă ă ă ă alt Cale de me te ugire, apucându- se a desp r i Trupul luiă ş ş ă ţ Hristos cu manía [turb ciunea] schismaticilor. Ci i peă ş aceasta vr m ia a lui sfântul Sinod z ticnindu- o, au hot râtăş ăş ă ă de acum înainte: ca, ori Presbiter, ori Diacon, ca cum osândindu - l pe Episcopul s u pentru oarecare vinov ii, maiă ăţ înainte de Sinodiceasca judecat i cercetare, i de osândireaă ş ş cea deplinit asupra lui ar îndr zni a se dep rta deă ă ă împ rt irea lui, i numele lui nu- l va pomeni în sfin iteleă ăş ş ţ rug ciuni a Liturghiilor, dup obiceiul predat Bisericii, acestaă ă s se supun caterisirii,ă ă i de toat Ieraticeasca cinste s seş ă ă lipseasc . C cel rânduit în ceata Presbiteriei, i judecataă ă ş Mitropoli ilor o r pe te, i mai înainte de judecat elţ ă ş ş ă osânde te, încât dup socoteala sa, pe P rintele i Episcopulş ă ă ş s u. Acesta nu este vrednic, nici de cinstea Presbiterului niciă de numire. Iar cei ce vor urma acestuia, de ar fi oarecare din cei Ierosi i, i ei s cad din cinstea lor, iar de ar fi Monahi,ţ ş ă ă sau mireni, des vâr it s se aforiseasc de Biseric , până ş ă ă ă ă când scuipând leg tura cea c tre schismatici, se vor întoarceă ă c tre Episcopul s u. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 31,ă ă 34: Sinod 1 i 2: 12, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;ş Antiohía: 5]

278

TÂLCUIREAtât cu ereticii, cât i cu schismaticii, se apuc diavolul sş ă ă

rup Trupul lui Hristos, adic pe Biserica lui. Pentru aceastaă ă Canonul acesta rânduie te, c oricare Presbiter, sau Diacon s-ş ăar desp r i de împ rt irea Episcopului lor, i numele lui nu - lă ţ ă ăş ş vor pomeni, dup obicei, mai înainte de a cerceta Sinodulă vinov iile lui, i de a- l osândi. Unii ca ace tia s seăţ ş ş ă cateriseasc ; pent ru c nu sunt vrednici a avea vrednicia, iă ă ş numele Presbiterului, sau al Diaconului, cel ce osânde te peş Duhovnicescul P rinte i Episcopul lor, i mai înainte r pescă ş ş ă judecata Mitropoli ilor. C Mitropoli ii iar nu Clericii judec peţ ă ţ ă Episcopi. Iar cei ce împreun urmeaz unor aposta i caă ă ţ ace tia, de ar fi Ierosi i s se cateriseasc , iar de ar fi Monahiş ţ ă ă sau mireni s se aforiseasc (adic s se despar t ), i nuă ă ă ă ă ş numai de Dumnezeie tile Taine, ci i de Biseric , pân când îiş ş ă ă vor pe aceia, i se vor uni cu Episcopul lor.ş

CANON 14

Dac vreun Episcop pricinuire de vinov ie f cândă ăţ ă asupra Mitropolitului s u, mai înainte de Sinodiceascaă cercetare s- ar dep rta pe sine i de împ rt irea cea cu el, iă ş ă ăş ş nu ar pomeni numele lui dup obicei, întru Dumnezeiscaă Mistagoghíe [Dumnezeie tile Taine]. Acesta a hot rât sfântulş ă Sinod, a fi caterisit. Dac numai apostatisind de Mitropolitulă s u va face schim . C se cuvine fiecare a- i cunoa teă ă ă ş ş m surile sale, i nici Presbiterul a def ima pe Episcopul s u,ă ş ă ă nici Episcopul pe Mitropolitul s u. [Apostolesc: 31; Sinod 4:ă 18; Sinod 6: 31, 34: Sinod 1 i 2: 12, 13, 15; Gangra: 6;ş Cartaghén: 10, 11, 62; Antiohía: 5]

CANON 15

Cele rânduite pentru Presbitere, i Episcopi, iş ş Mitropoli i, cu mult mai vârtos pentru Patriarhi se potrivesc.ţ Drept aceea dac vreun Presbiter, sau Episcop, sau Mitropolită ar îndr zni a se dep rta de împ rt irea cea c tre Patriarhulă ă ă ăş ă s u, i n- ar pomeni numele lui, precum este hot rât iă ş ă ş rânduit, întru Dumnezeiasca Mistagoghíe, ci mai înainte de Sinodiceasca înf o are, i de deplinita lui osândire, ar faceăţ ş ş schism . Acesta a hot rât sfântul Sinod, cu totul a fi str in deă ă ă toat Ieratía [Preo ia], dac numai se va v di c a nelegiuită ţ ă ă ă acest lucru. i mai ales s - au pecetluit i s - au hot rât acesteaŞ ş ă pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinov ie seăţ

279

dep rteaz de ai lor întâi ez tori, i fac schism , i rupă ă ş ă ş ă ş unirea Bisericii. C cei ce se despart pe sine i de împ rt ireaă ş ă ăş cea c tre întâiul ez tor al lor, pentru oarecare eres osândită ş ă de sfintele Sinoade, sau de sfin ii P rin i, de acela adic careţ ă ţ ă eresul în public îl propov duia, i cu capul descoperit îlă ş înv á. Unii ca ace tia nu numai Canonice tii cert ri nu suntăţ ş ş ă supu i, îngr dindu - se pe sine i, despre împ rt ireaş ă ş ă ăş numitului Episcop, mai înainte de Sinodiceasca cercetare, ci

i de cinstea cea cuvenit celor Dreptsl vitori se vorş ă ă învrednici. C nu au osândit Episcopi, ci minciuno - episcopi,ă

i minciuno - înv tori. i nu cu schism au rupt unireaş ăţă Ş ă Bisericii, ci s- au silit a izb vi Biserica de schisme i deă ş împ r iriă ţ . [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34: Sinod 1 i 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;ş Antiohía: 5]

TÂLCUIRECele ce Canoanele cele mai de sus au rândui t pentru

Episcopi, i Mitropoli i, acestea i le rânduie te i cu mult maiş ţ ş ş ş vârtos, Canonul acesta, pent ru Patriarhi, zicând: Îns acesteaă s se fac , dac pentru oarecare vinov ii, curvii s zicem, sauă ă ă ăţ ă Ierosilii (adic furare de cele sfinte) i altele ca acestea, s - ară ş desp r i de împ rt irea cu întâiul ez tor al lor; ă ţ ă ăş ş ă iar dacă întâi ez tori cei numi i ar fi eretici, i eresul lor l- arş ă ţ ş propov dui întru ar tare, i supu ii lor pentru aceasta seă ă ş ş despart de ei, i mai înainte înc de Sinodiceasca judecatş ă ă pentru eresul acela. Unii ca ace tia desp r indu - se de aceia nuş ă ţ numai nu se osândesc, ci i de cinstea cea cuvenit , ca ni teş ă ş Dreptsl vitori, sunt vrednici. C nu pricinuit schism Bisericiiă ă ă cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma iş eresul minciuno - episcopilor acelora.

CANON 16

Pentru gâlcevile i tulbur rile cele ce în Biserica luiş ă Dumnezeu se întâmpl , i aceasta de nevoie este a se hot rî.ă ş ă C cu nici un chip s se a eze Episcop în Biserica, al c reiaă ă ş ă întâiul ez tor este viu, i se afl în cinstea sa, f r numaiş ă ş ă ă ă dac el de bun voie se va paretisi de Episcopie. C trebuieă ă ă mai întâi pricina celui ce urmeaz a se izgoni din Episcopie,ă Canonice te cercetându- se, s se aduc întru împlinire, apoiş ă ă a a dup a lui Caterisire, altul în locul lui s se provivasascş ă ă ă la Episopie. Iar dac vreunul din Episcopi întru cinstea saă aflându- se, nici a se paretisi ar voi, nici norodul s u a- lă p stori, ci dep rtându- se de Episcopia sa, mai mult de aseă ă ş luni întru alt loc va z bovi, nici împ r te tii porunciă ă ă ş

280

supunându - se, nici slujbele Patriarhului s u slujindu- le, niciă îns , de oarecare cumplit boal , ce îi face des vâr ită ă ă ă ş ă nemi care st pânindu- se. Unul ca acesta dar ce nici dup unaş ă ă din pricínile zise se opre te, dep rtându- se de Episcopia sa,ş ă

i peste vreme de ase luni întru alt loc z bovindu - se, deş ş ă cinstea, i de vrednicia Episcopului des vâr it se vaş ă ş înstr ina. C cel ce se leneve te despre purtarea de grij aă ă ş ă turmei celei încredin ate lui, i se z bove te întru alt locţ ş ă ş peste vreme de ase luni, au hot rât sfântul Sinod, deş ă Arhieria, prin care s- au rânduit a p stori, des vâr it s seă ă ş ă fac str in, i în locul Episcopiei lui altul s se rânduiasc .ă ă ş ă ă [Apostolesc: 58; Sinod 6: 19, 80; Sardichia: 22; Cartaghen: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Petru 10; Nisis: 16; Chiril: 1]

TÂLCUIREAcest Canon rânduie te, s nu se Hirotoniseasc Episcopş ă ă

la vreo Epárhie, a c rei Episcop înc se afl viu i înc î i areă ă ă ş ă ş Arhiereasca vrednicie. F r numai de se va paretisí de bună ă ă voie; sau de va z bovi într - alt loc neîngrijindu - se de Epárhiaă sa, vreme mai mult de ase luni.ă ş

CANON 17

Întru toate de Bisericeasca buna rânduial îngrijindu- ne.ă i aceasta a o hot rî am socotit c este de nevoie. C de acumŞ ă ă ă

înainte nici unul din mireni, sau din Monahi, deodat s seă ă ridice la în l imea Episcopiei, ci în Biserice tile trepte maiă ţ ş înainte cercetându - se, a a s primeasc Hirotonia Episcopiei.ş ă ă C de i pân acum din mireni sau Monahi oarecare trebuin aă ş ă ţ cerând, îndat s- au f cut vrednici de cinstea Episcopiei, cuă ă fapta bun str lucind, i Bisericile lor în l ându- le, dar însă ă ş ă ţ ă rara întâmplare ne punându- o lege Bisericii, hot râm deă acum înainte aceasta s nu se mai fac . De nu cel ce seă ă hirotonise te ar trece dup cuvânt prin Ieratice tile trepte, înş ă ş fiecare tagm plinind legiuita vreme. [Apostolesc: 80; Sinodă 1: 2; Laodiceea: 3; Sard: 10; Neocesareea: 12; Chiríl: 4]

TÂLCUIRE

Canonul acesta opre te a se ridica cineva la în l imeaş ă ţ Arhieriei. Adic a nu se Hirotonisi cineva Arhiereu, din mireni,ă sau din Monahi, îndat . Ci mai întâi s se Hirotoniseasc după ă ă ă rânduial în fiecare treapt a Ierosínei, adic Cite , Ipodiacon,ă ă ă ţ Diacon, i Presbiter. Iar al doilea s r mân destul vreme iş ă ă ă ă ş în fiecare treapt , i dup acestea vrednic aflându - se, s seă ş ă ă Hirotoniseasc Episcop. C de i pân acum în vreme deă ă ş ă

281

nevoie, s - au f cut din mireni, i din Monahi îndat Episcopiă ş ă (adic f r a face mai întâi obi nuita i rândui ta vreme înă ă ă ş ş fiecare treapt a Ierosínei) care s - au ar tat vrednici, i cuă ă ş fapta bun au str lucit, i Epárhiile lor leau sl vit; îns ,ă ă ş ă ă întâmplarea aceea în parte, i rar , ce se face în vreme deş ă nevoie, nu se face lege Catoliceasc Bisericii. (Precum aceastaă o zice i Teologul Grigorie, i Práxa a doua a Sinodului celş ş f cut în sfânta Sofía, zicând: Bun t ile cele rare nu pot a fiă ă ăţ lege la cei mai mul i); pentru aceasta de ast zi înainte aceas taţ ă s nu se mai fac .ă ă

282

([1] ) Pidalionul Canoanele Bisericii Ortodoxe Romane

Documents

Transcript of ([1] ) Pidalionul Canoanele Bisericii Ortodoxe Romane