Preşedinţii Adunării Deputaţilor

NIFON

Partid politic: Data preluării: 24 ianuarie 1862

Data predării: 2 mai 1864

Nifon (din botez Nicolae Rusăilă) (n. 1789, Bucureşti, d. 5 mai 1875, Bucureşti, înmormântat la Cernica), arhiepicrop şi mitropolit al Ungrovlahiei. Preşedinte al Divanului ad-hoc (Bucureşti, 3 dec. 1857) şi al Adunării Elective muntene care îl alege domn pe Alexandru Ioan Cuza (Bucureşti, 24 ian. 1859). Preşedinte al Adunării Elective (24 ian. 1862 - 2 mai 1864). Preşedinte al Senatului (6 dec. 1864 – 17 mart. 1866, 29 nov. 1866 – 1 nov. 1867; 12 ian. – 2 iunie 1868; 4 mart. 1871 – 31 mai 1874; 20 nov. 1874 – 5 mai 1875)

Descendent al unei familii de aromâni. Tatăl, blănarul Rusailă. Face şcoala primară la Biserica Oţelari din Bucureşti, după care intră călugăr la mănăstirea Cernica (1807); ieromonah (1826); iconom la Episcopia Râmnicului (1827); arhimandrit (1836); vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841); arhiereu cu titlul “Sevastias” (oct. 1843); cârmuitor al Mitropoliei din Bucureşti (1849); ales mitropolit al Ungrovlahiei (14 sept. 1850) şi înscăunat la 8 oct. 1850; “Mitropolit primat” (11 ian. 1865). Reface şi zideşte, din banii săi, mănăstirea Zamfira, schitul Cetăţuia, biserica Letea Nouă. Tot din averea sa, înfiinţează, în Bucureşti, o tipografie (1852), un Seminar cu 8 clase, care i-a purtat numele (1872). În timpul păstoririi lui s-au înfăptuit mai multe reforme bisericeşti: Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliţi şi episcopi eparhioţi.

ACTIVITATE POLITICĂ. Preşedinte al Adunării Elective, primul parlament al României, în care domnitorul Al. I. Cuza declară “Unirea definitivă a Principatelor” (24 ian. 1862 – 2 mai 1864); întâmpină, la 10 mai 1866, pe delul Mitropoliei, pe principele Carol I, oficiind un Te Deum; senator de drept.

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ. Colaborează la “Gazeta de Transilvania” (Braşov, 12 mart. 1838 – 13/26 oct. 1918?????); redactează “Amicul literaturii române” (Bucureşti, 21 iul. – 26 oct. 1860; 4 dec. 1865 – 28 feb. 1866).

PROCES LEGISLATIV. Legea ierarhiei militare şi a înaintării în rangurile militare; Legea pentru administraţia instrucţiunii publice (20 mart. 1862); Legea drumurilor (30 mart./ 11 apr. 1862),

1

Preşedinţii Adunării Deputaţilor

Legea presei (13 apr. 1862); Legea rurală (11/23 iun. 1862); Legea patentelor (23 ian./4 feb. 1863); Legea secularizării averilor mănăstireşti (17/29 dec. 1863); Legea regulamentelor soldelor (1863); Legea privind înfiinţarea Curţii de conturi (24 ian./5 feb. 1864), Legea pentru organizarea puterii armate în România (12/24 feb. 1864), Legea pentru înfiinţarea Consiliului de Stat (13/25 feb. 1864); Legea comunală; Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene (2/14 apr.1864); Legea interzicerii cumulului de funcţii publice (9/21 apr. 1864); Legea pentru organizarea judecătorească (16/28 apr. 1864).

EVENIMENTE POLITICE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE. Asasinarea lui Barbu Catargiu, prim – ministru al României (8/20 iun. 1862); împăratul habsburg, Franz Joseph I, sancţionează Legea privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române (26 oct./ 7 nov. 1863); Adunarea Electivă votează o moţiune de blam împotriva guvernului condus de M. Kogălniceanu (13/25 apr. 1864). Domnitorul Al. I. Cuza refuză revocarea guvernului, decretând dizolvarea Parlamentului (“lovitura de stat de la 2 mai”)

OPERE PRINCIPALE Manualul de pravilă bisericească sau Culegere din canoanele Sfinţilor Apostoli,

Bucureşti, 1852. Principiile fundamentale ale religiei, Bucureşti, 1856, traducere; Rugăciunea, Bucureşti, 1857; Testamentul pentru fondarea Seminarului Nifon, Bucureşti, 1875.

BIBLIOGRAFIE Petre Dan, Preşedinţii Adunării Deputaţilor şi ai Senatului României (1862 -

2004). Mică Enciclopedie, Bucureşti, editura Meronia, 2004. C. I. Ialomiţeanu, Nifon mitropolitul Ungrovlahiei. Viaţa şi activitatea sa,

Bucureşti, 1896. Pr. Grigorie N. Popescu, Din trecutul Seminarului „Nifon mitropolitul” din

Bucureşti, Bucureşti, 1943. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Bucureşti, 1981,

ed. a II-a, Bucureşti, 1994. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, ed. a II-a, revăzută şi întregită,

Bucureşti, 2002.

2