1

Apariţia unei reviste este un punct-forte în cultura organizaţională a unei instituţii fundamentale a statului, iar când aceasta

este dedicată unei sărbători cu valoare simbolică pentru întreaga naţiune – 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, gestul editorial este cu atât mai lăudabil, iar preţuirea pentru cei care încurajează asemenea iniţiative şi se zbat pe altarul condeiului nu are echivoc.

Cea de-a şasea izbândă publicistică a Jandarmilor Ialomiţeni dovedeşte nu doar o constanţă publicistică, ci este în acelaşi timp şi un imbold, care prezumă repetarea unei asemenea fapte editoriale, consacrată nu doar prin standarde vizibile de calitate, dar şi prin interesul cititorilor dinăuntrul şi dinafara instituţiei.

În peisajul publicistic bleu-jandarm, revista colegilor ialomiţeni constituie o reuşită certă, pentru că este, în fond, un omagiu adus eroilor jandarmi care au contribuit la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918. Constatăm şi de această dată că, dincolo de trecutul general tumultuos, demn de consemnări în paginile de istorie, Arma noastră oferă pilde meritorii şi la nivelul publicisticii.

Credem că şi acest nou număr va fi primit cu interes de către cetăţeni, iar imaginea Jandarmeriei Ialomiţene

se va refl ecta echilibrat în oglinda publică, în acord cu menirea noastră şi efortul cotidian de a răspunde doleanţelor cetăţenilor, îndreptate înspre mai multă siguranţă şi asigurarea liniştii de zi cu zi.

La mulţi ani cu prilejul Zilei Naţionale a României!

Inspector General al Jandarmeriei Române, Colonel dr. Mircea OLARU

1 Decembrie, sărbătoarea românilor de pretutindeni

În urmă cu trei ani, la 1 decembrie 2009, apărea prima ediţie a revistei noastre, ce aducea în paginile sale un buchet din gândurile şi năzuinţele jandarmilor ialomiţeni. Efervescenţa începutului de drum a trecut fi resc, rândurile celor care au contribuit la naşterea publicaţiei cu numărul 1 s-au mai redus, după cum era

de aşteptat. Toate acestea, ne-au făcut să devenim încrezători în ideea noastră de început, aceea că imaginea Jandarmeriei Ialomiţene trebuie proiectată

în spaţiul public, prin fapte şi gânduri spuse de jandarmi despre ei înşişi. A fost o promisiune făcută către potenţialii cititori ai revistei de oriunde ar fi fost aceştia, către toţi camarazii noştri jandarmi şi parteneri din alte structuri ai Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Acum, cu experienţa acumulată, spunem că suntem motivaţi pentru viitor, în continuarea demersului nostru publicistic, cu gândul că numai astfel ne putem prezenta oamenilor, dincolo de uniformă, statut şi prejudecăţile celor ce ne-nconjoară.

Dumnezeu să apere România!La Mulţi Ani România!La Mulţi Ani Jandarmerie Română!

Inspector ŞefColonel Nicolae PAREPA

De ziua noastră, a românilor

222

Se împlinesc 94 de ani de când, la Alba Iulia s-a realizat ultimul act la Unirii tuturor provinciilor româneşti în hotarele unui singur stat unitar, suveran şi independent.

S-a săvârşit la 1 Decembrie 1918, într-o atmosferă înălţătoare, încărcată de entuziasm, cel mai important eveniment din lunga şi zdruncinata istorie a poporului român.

Dreptul popoarelor la autoguvernare a triumfat la sfârşitul primului război mondial şi asta a servit cauzelor românilor care trăiau în imperiile ţarist şi austro-ungar. Colapsul sistemului ţarist şi recunoaşterea de către guvernul sovietic al dreptului la autoguvernare a permis românilor din Basarabia să-şi exprime prin vot în cadrul organului naţional reprezentativ - Parlamentul ţării, care s-a convocat la Chişinău, voinţa lor de a se uni cu România (27 martie-9 aprilie 1918). Căderea monarhiei habsburgice în toamna lui 1918, a făcut posibilă pentru naţiunile afl ate sub guvernarea austro-ungară, emanciparea acestora. La 15-28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional din Bucovina a votat la Cernăuţi unirea acelei provincii cu România. Adunarea naţională din Transilvania, convocată la Alba Iulia în 18 noiembrie-1 decembrie 1918, a votat în prezenta a peste 100.000 de delegaţi, unirea Transilvaniei şi Banatului cu România. Astfel că, în ianuarie 1918, când s-a inaugurat la Paris conferinţa de pace, unirea tuturor românilor într-un singur stat era un fapt pe deplin realizat. Tratatele de pace internaţionale din 1919-1920, semnate la Neuilly, Saint Germain, Trianon şi Paris, stabileau noile realităţi europene, unirea provinciilor care erau locuite de români într-un singur stat (295.042 km.p, cu o populaţie de 15,5 milioane).

Pregatirea Marii Adunări Naţionale Constituante de la Alba-Iulia s-a făcut într-un timp relativ scurt. Planul desfăşurării concrete a adunării de la Alba-Iulia, iniţiat şi aprobat de consiliul naţional central, a fost în amănunt pregătit de dr. I. C. Pop împreună cu căpitanul Florin Medrea; ultimul încă de la 15 noiembrie 1918 ,,a început luarea măsurilor în vederea ţinerii adunării naţionale”.

Acesta cuprindea organizarea propagandei, asigurarea circulaţiei, încartiruirea, alimentarea, ordinea şi siguranţa însăşi a Adunării naţionale. Propaganda a fost încredinţată lui Ioan C. Pop, iar încartiruirea şi siguranţa maselor populare participante a fost asigurată pe tot teritoriul judeţului Alba. Au fost instituite gărzi militare româneşti în toate gările, s-a asigurat linia ferată, podurile, tunelele şi şoselele din punctele principale. In acest scop au fost concentraţi aproximativ 3.000 de soldaţi numai de pe teritoriul judeţului Alba. La aceştia s-au mai adăugat formaţiunile militare care au sosit din alte judeţe, dintre care amintim un batalion din regiunea Sibiu, sub comanda căpitanului Vasile Barbu, efectivul unei jumătăţi de batalion din Cluj, sub comanda maiorului Cortuţiu şi a locotenenţilor Utalea, Victor Epureanu şi Svoze.

Măsurile de pază şi de siguranţă au fost luate deja cu doua zile înainte de ziua adunării. Ele au constat din următoarele:

1. Siguranţa în oraş a fost asigurată prin puternice pichete repartizate pe sectoare, apoi au fost plasate posturi de observare pe acoperişurile caselor si turnurilor de biserici dominante ce ofereau o bună vizibilitate asupra împrejurimilor.

2. Siguranţa în cetate, în primul rând a fost asigurată sala cercului militar cu un puternic detaşament militar sub comanda căpitanului Ioan F. Negruţiu. Aici urma să se ţină adunarea. Apoi au fost luate alte măsuri de pază în diferite puncte ale cetăţii (cetatea din Alba –Iulia afl ată în centrul istoric al municipiului de astăzi, n.r.).

3. Asigurarea circulaţiei în zonă, prin ,,cordoane” armate (elemente ce aveau rolul de dirijare şi îndrumare) situate la intrări si încrucişări de drumuri, indicaţiile fi ind date de către ofi ţeri si subofi ţeri.

4. Asigurarea adunării pe câmpia din jurul oraşului Alba Iulia, prin pichete, posturi fi xe, alimentate de detaşamente puternice de la cazărmile apropiate. Câmpia era înconjurată la mare distanţă de un cordon de soldaţi prin care nu se putea trece decât în grupuri compacte, ori având legitimaţie specială.

5. Pentru a preveni vreun atac din afară, clădirea Adunării Nationale şi a întrunirii poporului a fost înconjurată cu trei cordoane de avan-posturi dispuse până la marginile localităţii. În pădurile şi pe dealurile ce împrejmuiesc Alba-Iulia, acestea comunicau între ele prin telefon şi patrule.

Dar pregatirea adunării si deplasarea delegaţilor spre Alba-Iulia n-a fost de loc uşoară. Numeroşi agenţi ai forţelor ce se opuneau acestui act s-au dedat la numeroase provocări contra delegaţilor şi a maselor ce doreau să participe la istoricul eveniment.

Marea Adunare naţională constituantă a românilor din Transilvania s-a desfăşurat în deplină libertate. Prin forma sa de organizare, prin participarea largă a maselor, a delegaţilor aleşi prin votul unanim al populaţiei din întreaga Transilvanie, Adunarea naţională de la Alba-Iulia a căpătat un profund caracter plebiscitar.

Actul unirii Transilvaniei cu România a pecetluit la Alba-Iulia, a avut un puternic ecou atât în ţară cât şi în străinătate. Pe adresa Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia au sosit zeci si zeci de telegrame de la numeroşi români din Transilvania, care îşi manifestau astfel solidaritatea şi adeziunea la hotărârile adunării.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina sublimă a istoriei româneşti. Măreţia constă în faptul că desăvârşirea unităţii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid, este fapta istorică a întregii naţiuni, realizată într-un elan tâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului.

Locotenent-colonel Nicolae MARIANU

1 DECEMBRIE ZIUA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR

3

jandarmeria - restabilirea ordinii publice -

Jandarmeria este instituţia specializată a statului, cu responsabilităţi privind apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

cetăţenilor (..).Legea numărul 550 din 29 noiembrie 2004 privind

organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române la articolul 19, litera „c” prevede ca atribuţie „executarea misiunilor de restabilire a ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare”

Legea numărul 60 din 23 septembrie 1991 (*republicată*) privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice la articolul 17 prevede că “în cazul în care adunările publice îşi pierd caracterul paşnic şi civilizat, jandarmii vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică, pun în pericol viaţa, integritatea corporală a cetăţenilor, a forţelor de ordine sau ameninţă cu devastări ori distrugeri de clădiri şi alte bunuri de interes public sau privat”

Restabilirea ordinii publice, atribut acordat prin lege exclusiv Jandarmeriei Române, reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse pentru apărarea ordinii publice‚ în scopul repunerii acesteia în drepturile ei fi reşti, atunci când a fost tulburată grav.

În aceste cazuri organele de ordine vor interveni folosind, în condiţiile legii şi în raport cu situaţiile create, mijloacele tehnice din dotare.

Intervenţia în forţă a unităţilor de jandarmi, în scopul restabilirii ordinii publice, se face în următoarele situaţii:

• pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav ordinea publică, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale;

• împotriva celor care pătrund, fără drept‚ în sediile autorităţilor publice, ale partidelor sau altor instituţii de interes public sau privat şi care avertizaţi şi somaţi, au refuzat să părăsească de îndată aceste sedii;

• împotriva grupurilor organizate care împiedică desfăşurarea normală a activităţii pe căile de comunicaţii, în locurile publice sau alte obiective importante;

• pentru imobilizarea şi reţinerea persoanelor şi grupurilor de persoane care provoacă dezordine, tulbură grav ordinea publică şi întreprind acţiuni ce pun în pericol viaţa‚ integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forţele de ordine sau alte persoane investite cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Intervenţia în forţă va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia la solicitarea comandantului forţelor de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice.

Aprobarea intervenţiei în forţă nu este necesară în cazul în care asupra forţelor de ordine se exercită violenţe care pun în pericol iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanţii pregătesc sau au comis o faptă ilegală.

Folosirea forţei se va face numai după avertizarea şi somarea participanţilor de a se dispersa, de către ofi ţerul de jandarmi desemnat ca şef al dispozitivului de ordine. Pentru executarea dispersării se lasă la dispoziţie participanţilor un timp corespunzător, determinat în raport cu numărul acestora şi cu căile de afl uire.

Avertizarea şi somarea nu sunt necesare în cazul în care asupra organelor de ordine se exercită violenţe ori acestea se afl a într-un pericol iminent.

Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase şi atragerea atenţiei participanţilor, prin mijloace de amplifi care sonoră, asupra necesităţii dispersării lor şi respectării legii.

Restabilirea ordinii publice se realizează prin procedee de acţiune specifi ce, atunci când au fost epuizate toate mijloacele paşnice desfăşurate în scopul prevenirii tulburării ordinii publice.

Jandarmeria Ialomiţa este garantul respectării legii cu ocazia executării misiunilor din zona de competenţă, pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale sau colective, fără a restrânge libertăţile cetăţenilor şi fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni.

ColonelIonel MIHAILUC

444

FORŢELE JANDARMERIEI DIN TURCIA –o forţă de poliţie polivalentă

Jandarmeria Turcă este o forţă de ordine, cu structură militară, care asigură menţinerea ordinii publice şi sociale şi care îndeplineşte sarcinile care-i revin potrivit legii şi ordinelor primite.

Din punctul de vedere al învăţământului, instrucţiei şi a funcţiilor îndeplinite pe baza ordinelor primite, Jandarmeria Turcă este subordonată Statului Major General, iar din punctul de vedere al menţinerii siguranţei şi ordinii publice - Ministerului de Interne. Pe de altă parte, în îndeplinirea funcţiei legată de bunuri, unităţile de securitate internă sunt responsabile în faţa administratorilor bunurilor, iar în îndeplinirea funcţiilor judecătoreşti – în faţa procurorilor republicii.

Ariile de responsabilitate pentru Poliţie şi Jandarmerie sunt stabilite pe baza unor protocoale. Forţa de Poliţie Naţională îndeplineşte funcţii în interiorul graniţelor unităţilor şi subunităţilor administrative (municipii, orase), iar Jandarmeria îndeplineşte funcţii în afara acestora. Astfel, potrivit proporţiilor teritoriale, Jandarmeria acţionează pe 91% din teritoriul ţării, în timp ce Poliţia acţionează pe numai 9%. Mai mult, 41% din populaţia ţării traieşte în teritoriile afl ate în aria de responsabilitate a Jandarmeriei. În lunile de vară, datorită mişcării populaţiei cauzate de turism, în aria de responsabilitate a Jandarmeriei se afl ă 64% din populaţia ţării.

Funcţiile Jandarmeriei încep de la măsurile de protecţie luate înaintea comiterii infracţiunilor, funcţiile juridice de după comiterea infracţiunilor, funcţii militare şi alte funcţii, repartizate pe patru categorii:

- funcţiile administrative: menţinerea şi apărarea ordinii publice; protejarea cetăţenilor şi a bunurilor acestora; prevenirea contrabandei; paza externă

a închisorilor şi transportul deţinuţilor; paza frontierelor;

- funcţiile judiciare: depistarea infracţiunilor şi infractorilor; prinderea acestora; descoperirea şi strângerea probelor, precum şi trimiterea lor autorităţilor de judecată; efectuarea interogatoriului pregătitor şi trimiterea acestuia la procuratură;

- funcţii militare: îndeplinirea sarcinilor încredinţate de Statul Major General, conform reglementărilor şi legilor militare ale statului;

- alte funcţii: pe lângă cele menţionate mai sus, întărirea legilor şi reglementărilor, realizarea sarcinilor trasate de Guvern în baza acestor legi şi reglementări.

Unităţile de siguranţă internă, având ca funcţii securitatea şi ordinea publică, au fost organizate conform structurii administrative în vigoare în Republica Turcia.

În paralel cu aceste unităţi, există 12 comandamente teritoriale (regionale), 81 comandamente de provincie şi 901 comandamente districtuale. În aproximativ 15 provincii există 2.674 secţii ale comandamentelor jandarmeriei. Aceste secţii lucrează 24 ore/zi, reprezentând primul loc la care se adresează cetăţenii în caz de nevoie. În organizarea unităţilor sunt luaţi în considerare factori precum structura geografi că, populaţia, securitatea – ordinea publică, transportul.

Unităţile din afara celor de siguranţă internă:Unităţi de comando - în conformitate cu împărţirea

administrativă a Turciei, există unităţi de comando ale Jandarmeriei, organizate la nivelul unui batalion şi, respectiv, companie, pentru a interveni şi a întări unităţile de securitate internă ale Jandarmeriei în caz de nevoie şi în caz de incidente care depăşesc puterea de control a acestora.

JANDARMERIILE LUMII

555

Unităţi operative speciale - dotate cu dispozitive moderne, cum ar fi mitraliere şi carabine de 5,56 mm., lansatoare de grenade de 40 mm., puşti cu raza mare de acţiune, lansatoare de rachete şi dispozitive de vizualizare pe timp de noapte.

Întrucât o bună parte din unităţile de comando şi echipele speciale au sarcini, de combatere a terorismului, ele sunt dislocate în special în regiunile de S-E şi E ale Anatoliei.

Unităţi de pază- sunt organizate la nivel de batalion, companie şi, respectiv, post, pentru executarea misiunilor de asigurare a securităţii închisorilor, precum şi de pază a unor puncte critice, cum ar fi aeroporturile, posturile de radio şi TV, baraje, conducte de petrol şi rafi nării etc. Securitatea internă a închisorilor este menţinută de Ministerul de Justiţie.

Unităţi de aviaţie - sunt create pentru a întări securitatea internă pe calea aerului, pentru a controla zonele cultivate ilegal, în lupta împotriva drogurilor şi pentru a ajuta cetăţenii în caz de urgenţă. Unităţile sunt dotate cu aparate de zbor, elicoptere de recunoaştere şi supraveghere, elicoptere pentru scopuri generale şi elicoptere în cadrul acestor unităţi. O bună parte din elicoptere pentru scopuri generale sunt „Sikorsky“, cu performanţe remarcabile.

Unităţi de sprijin logistic – care asigură suportul logistic pentru unităţile operative.

De asemenea, pentru supravegherea, controlul trafi cului, intervenţii şi asigurarea ordinii, au fost înfi inţate echipe de trafi c şi securitate a autostrăzilor precum şi echipe de motociclişti pentru siguranţă şi intervenţii.

Au fost înfi inţate unităţi de cavalerie ale Jandarmeriei care să intervină în cazul manifestărilor sociale şi să acopere în zonele de munte, iar în zonele în care se practică turismul pe timp de iarnă, pentru asigurarea ordinii publice, au fost înfi inţate echipe de căutare şi salvare pe teren muntos. Pentru asigurarea ordinii în zonele insulare şi ale lacurilor, au fost înfi inţate echipe de control şi intervenţie ale Jandarmeriei.

Jandarmeria turcă reprezintă în contextul instituţiilor similare din spaţiul european (şi nu numai) instituţia cu cele mai vaste competenţe şi arie de acţiune. Raportat la sistemul forţelor de ordine şi siguranţă publică din România această instituţie adună laolaltă competenţe din sfera tuturor structurilor ce compun domeniul ordinii şi siguranţei naţionale, jandarmerie, poliţie, poliţiei de frontieră, administraţiei penitenciarelor, armatei şi de ce nu competenţe specifi ce forţelor speciale din cadrul S.R.I. Aceasta instituţie reprezintă alături de armata turcă un garant al securităţii statului turc şi benefi ciază în consecinţă, din partea tuturor instituţiilor statului dar şi a societăţii civile, de toată atenţia şi consideraţia necesară.

Lt.col. Nicolae MARIANU

6

7

8

Instituţie fundamentală a statului, Jandarmeria

a cunoscut, de-a lungul istoriei, mai multe încercări de organizare şi reorganizare... O primă încercare pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, a avut loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a elaborat

un proiect de lege, dar acesta nu s-a concretizat. Doi ani mai târziu, în 1887, I.C.Brătianu sublinia că “Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum” , iar la art.82 din această lege adoptată la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specială. Lipsa resurselor băneşti au întârziat până în anul 1893 materializarea acestei legi.

Lascăr Catargiu, conducătorul Partidului Conservator a elaborat şi prezentat Parlamentului la începutul anului 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30.08.1893 şi prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare, nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nici nu îşi găseau corespundenţa cu instituţiile unui stat modern, european, din acea vreme.

La 1 septembrie 1893 a apărut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. În această lege, Lascăr Catargiu a pus accentul pe menţinerea şi garantarea

siguranţei publice, dar şi pe executarea legilor. Prevederea cea mai importantă a Regulamentului era: “Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de lege, face din această instituţiune un corp militar, pus la dispoziţiunea

ministrului de interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai afl ă sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum şi sub acela al ministrului de război pentru tot ce se raportă la disciplină, comandament şi instrucţie militară a trupei” (art.1)

În baza legii de organizare a jandarmeriei, la 25 mai 1893 s-a constituit şi Compania de jandarmi a judeţului Ialomiţa, avându-l ca prim comandant pe Ion Ghimpa.

Doi ani mai târziu, în anul 1895 a fost creată Secţia de jandarmi Slobozia, cu un efectiv de cinci jandarmi, în vederea asigurării ordinii şi liniştii publice pentru o populaţie de aproximativ 3000 de persoane. Numărul jandarmilor era o problemă pentru Slobozia, în sensul că aceştia erau insufi cienţi, invocându-se mereu lipsa banilor pentru plata salariilor. În anul 1897 când existau 12 posturi de jandarmi bugetate de către Primărie, „delegaţiunea judeţeană a tăiat din bugetul Sloboziei subvenţiile pentru plata a 12 gardişti, lăsând numai 6 posturi.”

În anul 1912, deci acum 100 de ani, cînd Slobozia devenea Comună urbană, jandarmeria comunei a devenit Comisariat de Poliţie.

Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare cunoscute în România, aducându-şi o importantă contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul Balcanic din 1912-1913 dar şi în cele 2 razboaie mondiale.

Pe timpul manevrelor militare din timpul primului război mondial, Jandarmeria rurală a asigurat misiuni de poliţie militară şi a efectuat rechiziţiile necesare. Unităţile de jandarmi au fost considerate părţi ale armatei active

Jandarmeria rurală. File de poveste…

9

cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca unităţile şi subunităţile militare, jandarmii remarcându-se pe câmpul de luptă printr-o foarte bună pregatire şi o disciplină exemplară.

Jandarmeria ialomiţeană de astăzi este o forţă militarizată afl ată în slujba comunităţii, o forţă ce ne asigură că echilibrul social “poate fi ” şi “este” menţinut prin siguranţă şi ordine publică, dar nu fără eforturi, fără sacrifi cii, care nu se văd de către noi, cetăţenii...

Aspectele culturale prezente în viaţa unei forţe militare de excepţie şi preocuparea de a se face cunoscută de concetăţeni au inclus şi publicarea unor reviste de specialitate. Revista Jandarmeriei, editată la 15 decembrie 1922 pentru prima dată în România, la ordinul comandantului de atunci, Mihail Racoviţă, este un exemplu de succes al unei instituţii militarizate ce oglindeşte imaginea proprie către comunitatea pe care o slujeşte. Mulţumim Bibliotecii Judeţene „Gh. Şincai” Bihor pentru conservarea şi punerea în valoare a unui astfel de document, precursorul Revistei Jandarmeria Ialomiţeană, ajunsă acum la Numărul 6. Fiecare număr al acestei reviste face parte din colecţiile de periodice şi seriale ale Bibliotecii Judeţene „Ştefan Bănulescu” şi a fost prezentat sau lansat în cadrul acesteia la diferite manifestări cum ar fi Cafeneaua

literară ANBPR sau la ediţiile Salonului anual de carte, o manifestare culturală de referinţă din judeţul Ialomiţa.

Acum, la 1 decembrie, cu ocazia Zilei Naţionale, o zi marcantă pentru noi toţi, purtătorii uniformei bleu-jandarm cred că se simt mândri şi onoraţi de a fi aleşi, de Dumnezeu, de noi sau de ei înşişi, pentru a reprezenta echilibrul lumii şi al societăţii. Succes în continuare!

Mihaela Racoviţeanu Director, Biblioteca Judeţeană

„Ştefan Bănulescu” Ialomiţa

Bibliografi e:1. Stoian, George - Slobozia. Contribuţii monografi ce, Ed.Star Tipp, Slobozia, 2007.2. *** - Slobozia 400. Studii şi comunicări monografi ce, Consiliul local al Municipiului Slobozia, Slobozia, 1994.3. Internet

1010 Mesaje

Este o bucurie pentru Noi ca, la fi nele anului 2012, să binecuvântăm comandantul, ofi ţerii şi subofi ţerii Jandarmeriei

Ialomiţene pentru misiunea responsabilă pe care o împlinesc, rugând Preabunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate şi putere multă, pentru ca să înmulţească binele pe care fi ecare dintre noi şi-l doreşte şi să contribuie la înveşnicirea lui.

Un cuvânt de mulţumire şi laudă aducem Domnului Inspector Şef, Colonel Nicolae Parepa, pentru destoinicia, seriozitatea, disciplina şi tactul de care a dat şi dă dovadă în activitatea sa, pentru sprijinul pe care l-am avut în cursul anului ce a trecut la buna desfăşurare a evenimentelor liturgice şi culturale din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Rugând Preabunul Dumnezeu să reverse peste ostenitorii Jandarmeriei Române harurile Sale cele bogate, primiţi binecuvântarea Noastră şi urările de spor bogat în Noul An 2013.

Nu există manifestare publică unde jandarmii să nu-şi facă simţită prezenţa, de cele mai multe ori cu discreţie şi eleganţă.

Simpla lor prezenţă conferă linişte şi siguranţă participanţilor, cuvântul lor de căpătâi fi ind ORDINE.

Activitatea jandarmilor ialomiţeni nu se rezumă doar la aceste manifestări. În caz de inundaţii, incendii, alte momente critice din viaţa comunităţii, sunt tot atâtea situaţii când jandarmii sunt în prima linie, dovedindu-şi curajul şi forţa pentru salvarea de vieţi şi bunuri.Jandarmii sunt şi participanţi activi la manifestările ocazionate de Sărbătorile Municipiului Slobozia, echipa de fotbal ocupând aproape la fi ecare ediţie un loc pe podium.

Demonstraţiile specifi ce de măiestrie profesională cu tehnica din dotare la intervenţii, fi e ca luptători, constituie momente mult aşteptate de slobozeni la sărbătoarea oraşului.

Dar cum ar arăta oare paradele militare fără prezenţa jandarmilor?

Abilităţi literare şi de creaţie artistică sunt alte calităţi pe care jandarmii le dovedesc cu ocazia realizării propriei reviste. La a şasea apariţie a Revistei Jandarmeriei Ialomiţene, urăm la cât mai multe apariţii, iar redactorilor şi colaboratorilor multă sănătate şi…inspiraţie.

Tuturor jandarmilor, în prag de sărbători, toate urările de bine, succes în activitate, multă sănătate şi un călduros ,,La mulţi ani”!

Stimaţi Jandarmi,

Primarul Municipiului SloboziaAlexandru STOICA

† VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

1111Mesaje

Pe 25 noiembrie 1895 s-a înfi inţat Compania de Jandarmi a Judeţului Ialomiţa. Din 01.05.2005, această structură atât de

necesară comunităţii noastre se numeşte Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Ialomiţa.

Cu ocazia Zilei Naţionale a României şi sărbătoririi a 117 ani de existenţă a instituţiei pe care o conduceţi, îngăduiţi-ne, pe această cale, să ne manifestăm recunoştinţa şi preţuirea pentru implicarea constantă şi efi cientă a trupelor Jandarmeriei Române din Judeţul Ialomiţa în apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private.

Prin profesionalismul, dăruirea şi probitatea de care dau dovadă, jandarmii ialomiţeni constituie un exemplu de vieţuire şi un reper moral indiscutabil pentru comunitatea ialomiţeană. Fie că e vorba de acţiuni preventive, de asigurarea ordinii şi liniştii publice sau de alte activităţi

specifi ce, Consiliul Judeţean Ialomiţa şi toate consiliile locale ialomiţene au primit întotdeauna sprijin şi soluţii efi ciente de la comandamentul Jandar-meriei ialomiţene.

De aceea considerăm Jandarmeria Ialomiţeană ca pe unul din cei mai de încredere parteneri ai cetăţenilor judeţului.

Vă felicităm pentru calitatea subordonaţilor care activează în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Ialomiţa „General de brigadă Nicolae Condeescu” Ialomiţa.

Cu deosebit respect,

Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa,Prof. Vasile Silvian CIUPERCĂ

Este demn de apreciat cum oamenii de arme reuşesc, pe lângă misiunea importantă de a servi ţara şi de a veghea la ordinea şi liniştea publică,

uneori în condiţii de vicisitudine, să ne dezvăluie latura sensibilă a fi inţei lor, mergând dincolo de profesie cu sufl et şi simţire.

Acum, când cea de a şasea ediţie a publicaţiei “Jandarmeria Ialomiţeană” vede lumina tiparului, mi se oferă deosebita plăcere de a vă felicita,

doamnelor şi domnilor jandarmi, pentru modul în care aţi înţeles să vă îndepliniţi misiunile şi pentru buna colaborare, şi a vă transmite cele

mai alese gânduri şi urări de sănătate şi împliniri profesionale. Sunt onorat să fi u prezent, sufl eteşte, la acest eveniment şi vă

asigur de tot respectul şi recunoştinţa pentru modul exemplar cum vă faceţi datoria faţă de ţară.

La mulţi ani!

Prefectul judeţului Ialomiţa, Dr. Constantin ATANASIU

De veghe, între armă şi condei……

12

În situaţii de criză cel mai important lucru pentru comunicare este preluarea iniţiativei, de

o formă concretă.În elaborarea strategiei de gestionare a situaţiilor

de criză este necesar să se ia în calcul trei factori de infl uenţă:

1. Angajaţii instituţiei, care trebuie să fi e întotdeauna în deplină cunoştinţă de cauză atunci când organizaţia traversează o criză. Aici informarea internă are un rol foarte important.

2. Colaboratorii, care în accepţiunea noastră sunt reprezentanţii mass – media, trebuie să cunoască, în baza principiilor la transparenţă şi deschidere, datele necesare unei informări corecte, oportune şi optime, din punct de vedere al timpului mediatic, al opiniei publice.

3. Societatea civilă, reprezentată de organizaţiile neguvernamentale, comunităţile locale, populaţia, mai ales publicul ţintă afectat de criză se afl ă, în primul rând, în atenţia comunicatorilor.

A. Strategii de recunoaştere care se pot aplica în comunicarea publică, în situaţii de criză.

1. Strategia de recunoaştere.Dacă organizaţia alege să-şi recunoască responsabilitatea pentru

criza produsă, atunci aceasta trebuie, în primul rând să evalueze care sunt posibilităţile de prelungire a crizei. Avem aici în vedere atât investigaţia internă, cât şi investigaţia jurnalistică.

Reguli de respectat în aplicarea „ Strategiei de recunoaştere”:- să fi e fermă;- să fi e directă şi deplină;- să fi e însoţită de măsuri explicative;- să fi e o recunoaştere rapidă;- nu se va ignora comunicarea, fi indcă se riscă pierderea

credibilităţii datorită suspiciunilor care pot apărea că se doreşte ascunderea evenimentului;

- prevenirea acuzei că organizaţia nu comunică decât sub presiune;

- să se fi e cu un pas înaintea solicitărilor mass – media;- să existe promptitudine în difuzarea informaţiilor şi trebuie

asumat rolul de conducător în desfăşurarea comunicării;- în nici un caz, recunoaşterea să nu fi e o opţiune strategică

nouă, care să intervină după un eşec anterior;Pornind de la premisa că acceptarea responsabilităţii de instituţie

este fermă, directă şi deplină, se pot stabili următoarele tactici: • Buna credinţă şi naivitatea permit unei organizaţii să-şi

recunoască responsabilităţile, fără a părea culpabili, dar trebuie foarte bine gândită să nu se cadă în derizoriu: (fără ştirea propriei mele voinţe).

• Amalgamul reprezintă situaţia în care organizaţia îşi asumă responsabilitatea, dar lărgeşte cercul celor implicaţi, „ universalizând” culpabilitatea.

• Disocierea organizaţiei de criză; se recunoaşte existenţa crizei dar ea este plasată în domeniul vieţii private a angajaţilor săi.

2. Strategiile „ proiectului colateral”Acest calup de strategii are în vedere, ca punct fi nal al gestionării

situaţiilor de criză, translatarea punctului iniţial de abordare a crizei, în vederea abordării sale dintr-un nou unghi,dintr-o altă perspectivă.

Tactici de aplicare:• Deplasarea locului dezbaterii, pentru a trece dintr-o zonă

defensivă spre un loc unde comunicarea se poate pozitivă.

• Contraatacul şi retorica complotului presupune a nu răspunde pe fondul problemei, ci a deturna atacurile asupra altora:

• Deturnarea atenţie asupra unei terţe părţi prin manifestarea unuia dintre următoarele patru moduri;

1. strategia ierarhică presupune pentru individ să-şi minimalizeze rolul său şi să pună accent asupra factorilor reali de decizie.

2. strategia răului mai mare poate fi utilizată pentru a deturna atenţia mass – media de la un subiect, sugerând o pistă de investigaţie mai promiţătoare.

3. strategia pistei anexe presupune ca fără să-şi nege responsabilitatea, organizaţia încearcă să deschidă un al doilea front de luptă, lărgind câmpul interlocutorilor implicaţi. Obiectivul este acela de a reduce presiunea mediatică asupra unei ţinte prin aducerea în atenţie şi a altor factori responsabili.

4. strategia răului mai mare vizează unu efect de compasiune şi susţinere prin comparaţia între impact evitat, dar prezentat acum catastrofal şi evenimentul în sine, astfel minimalizat din perspectiva evitării răului cel mai mare.

3. Strategiile refuzului. Refuzul instituţiei de a-şi asuma responsabilitatea crizei

nu este şi nu poate fi echivalent cu refuzul total al comunicării. Comunicarea în cazul adoptării acestei strategii este însoţită de explicaţiile justifi cative ale acestei poziţii. Acest tip de strategie are cinci aspecte principale:

1. strategia negării constă în a nega orice responsabilitate şi a respinge toate acuzaţiile. Această strategie poate fi periculoasă pentru că orice scurgere de informaţii ulterioară, riscă să discrediteze organizaţia.

2. tăcerea. Organizaţia refuză să comunice, mizând pe slăbirea treptată a presiunii mediatice.

3. strategia ţapului ispăşitor constă în desemnarea unui vinovat clar identifi cat în interiorul organizaţiei.

4. strategia schimbării constă în a transfera responsabilitatea unei probleme asupra unei perioade anterioare. Atunci intervine negarea totală a oricărei legături între cele două perioade.

5. strategia verigii lipsă constă în argumentarea lipsei de informaţii. Organizaţia îşi proclamă sus şi tare nevinovăţia sub pretextul ignorării mizelor sau incidenţelor unei anumite situaţii.

B. Principii de respectat în gestionarea crizei:1. Principiul transparenţei înseamnă că tu însuţi să fi i propriul

tău purtător de cuvânt în faţa mass – media şi a populaţiei.2. Principiul reconstruirii. Strategia promovată trebuie să fi e

conformă cu aşteptările opiniei publice pe de o parte şi ale propriilor salariaţi, pe de altă parte.

Principiul solidarităţii constă în realitatea că nici o instituţie a statului nu poate exista şi funcţiona fără contribuabili, astfel că nu trebuie uitată solidaritatea cu opinia publică.

Lt. col. Alexandru CONSTANTINESCU

COMUNICAREA ÎN SITUAŢII DE CRIZĂÎn situ

pentru comuo formă concre

În elaborare