188. Când mă plecîn rugăciune

1. Când mă plec în rugăciune,Domnu-aude glasul meu,Vine-ndată şi-mi răspundeŞi-mi ajută-n orice greu.Dacă totuşi zăboveşte,Ştiu că nu sunt părăsit:El mă-nvaţă şi doreşteSă aştept mai liniştit.

2. Când mă plec în rugăciune,Vine cerul pe pământ;Orice dar în El se-ascunde,În Isus cel bun şi blând.O fântână nesecatăEste-n veci iubirea Sa,Când Îi spun durerea toată,Domnul umple viaţa mea.

3. Când mă plec în rugăciune,Stau pe sfinte înălţimi,Unde pacea mă pătrundeCu lumini de heruvimi;Uit atunci de suferinţă,Uit de toată calea greaŞi mă bucur în credinţă,Aleluia, osana!