1) · 5 20) Direcţia acului în anestezia la gaura mentonieră este: A. Oblică în jos,...

1

1) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la efectul anestezic al mepivacainei

este falsă:

A. Are o potenţă de 2 în comparaţie cu procaina

B. Are o toxicitate de 1,5-2 faţă de procaină

C. Durata anesteziei eficiente este de 30 minute

D. Durata de instalare a anesteziei este de 2-3 minute

E. Durata anesteziei eficiente este de 2-3 ore

C (1, 11)

2) La pacienţii adulţi, normoponderali, fără alte afecţiuni generale, doza maximă de

articaină pentru o administrare este de:

A. 0,7 mg/kg corp

B. maxim 1500 mg într-o şedinţă

C. 1,25 ml articaină cu adrenalină 1/100.000

D. 12,5 ml articaină cu adrenalină 1/100.000

E. 12,5 ml articaină cu adrenalină 1/50.000

D (1, 13)

3) Nu reprezintă avantaj al anesteziei intraligamentare:

A. Posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte

B. Durata scurtă de instalare a anesteziei (25-40 secunde)

C. Lipsa anesteziei la nivelul părţilor moi

D. Folosirea unei cantităţi reduse de substanţă anestezică

E. Substanţa anestezică produce ischemie prin presiune în spaţiul alveolo-dentar

E (1, 22)

4) Aria de anestezie a nervilor alveolari supero-anteriori cuprinde:

A. Premolarii de partea anesteziată

B. Fibromucoasa palatină

C. Peretele superior al sinusului maxilar şi mucoasa care îl tapetează

D. Pleoapa superioară

E. Procesul alveolar între linia mediană şi primul premolar (atunci când nervul alveolar

supero-mijlociu este inexistent

E (1, 28)

5) Ruperea acului în cursul anesteziei nu este favorizată de:

A. Injectarea lentă a anestezicului

B. Utilizarea unor ace care au fost îndoite anterior

C. Utilizarea unor ace subţiri cu rezistenţă redusă la rupere

D. Lovirea acului de planul osos

E. Schimbarea bruscă a direcţiei acului intratisular

A (1, 38)

2

6) Manifestările clinice în accidentul alergic de formă medie, produs ca urmarea a

injectării substanţelor anestezice, cuprind:

A. Eritem

B. Erupţii cutanate

C. Angio-edem

D. Hipotensiune şi edem de mucoasă

E. Stop cardiac

D (1, 45)

7) Contraindicaţiile locale ale extracţiei dentare sunt următoarele, cu excepţia:

A. Leziuni locale ale mucoasei orale

B. Pacienţii care vor urma un tratament radioterapeutic

C. Sinuzita maxilară rinogenă

D. Procese supurative acute

E. Tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial

B (1, pag. 65)

8) Gradul de dificultate al unei extracţii dentare nu depinde de:

A. Accesul chirurgical

B. Mobilitatea dinţilor

C. Gradul de distrucţie coronară

D. Culoarea dinţilor

E. Configuraţia rădăcinilor

D (1, pag. 68)

9) Factorii locali incriminaţi în erupţia precoce a dinţilor permanenţi sunt următorii,

cu excepţia:

A. Amelogeneza imperfectă, forma hipoplazică

B. Poziţia superficială a mugurelui dentar

C. Exces de spaţiu pe arcadă

D. Extracţia precoce a dintelui temporar

E. Procese inflamatorii periapicale ale dinţilor temporari, cu rizaliză accentuată

A (1, 114)

10) Printre avantajele lamboului semilunar utilizat în vederea efecturării rezecţiei

apicale nu regăsim:

A. Incizia şi decolarea sunt facile

B. Inserţiile musculare şi ale frenurilor reprezintă obstacole anatomice care implică

modificarea traseului inciziei

C. Nu necesită o anestezie locală extinsă

D. Pacientul poate menţine o bună igienă orală

E. Nu se intervine asupra marginii gingivale libere

B (1, 177)

3

11) Complicaţiile postoperatorii tardive ale rezecţiei apicale cuprind:

A. Necroza osului

B. Hemoragia postoperatorie

C. Edemul

D. Hematomul

E. Toate răspunsurile sunt corecte

A (1, 193)

12) Tehnicile chirurgicale folosite în mod curent pentru corectarea frenurilor labiale

sunt:

A. Frenectomia

B. Frenoplastia “în Z”

C. Frenoplastia cu vestibuloplastie

D. Toate de mai sus

E. Corecte doar A şi C

D (1, 198-199)

13) În cazul fibromatozei tuberozitare, incizia perituberozitară se realizează:

A. În Z

B. În L

C. “În felie de portocală”

D. În trapez

E. “În felie de pepene”

C (1, 204)

14) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la principiile de tratament în cazul

pacienţilor cu supuraţii oro-maxilo-faciale este falsă:

A. Incizia se practică în zonele declive

B. Incizia se practică în zonele centrale ale tumefacţiei

C. Inciziile cutanate sunt largi

D. Drenajul supuraţiei se practică preferabil cu tuburi fixate la tegument sau mucoasă

E. Spălăturile antiseptice efectuate sunt unidirecţionale

B (1, 245)

15) Diagnosticul diferenţial al sinuzitei maxilare acute de cauză dentară nu se face cu:

A. Mucocelul

B. Sinuzita acută rinogenă

C. Supuraţiile geniene de cauză dentară

D. Chisturile maxilarelor în stadiul de complicaţie septică

E. Osteomielita maxilarului

A (1, 299)

4

16) Semnele clinice majore obiective care însoţesc sinuzita maxilară acută de cauză

dentară cuprind:

A. Stare generală alterată, inapetenţă, curbatură

B. Tuse

C. Halitoză

D. Durere unilaterală, localizată la nivelul etajului inferior al feţei, cu iradieri în regiunea

orbitală, fronto-temporală, occipitală, exacerbată de poziţia declivă a capului

E. Toate de mai sus

D (1, 296)

17) Tratamentul luxaţiei cu extruzie a dinţilor temporari constă în:

A. Repoziţionarea manuală în alveolă

B. Fixarea cu sârmă subţire de 0.25 mm

C. Reevaluarea periodică a vitalităţii dentare

D. Extracţie pentru a evita lezarea dinţilor permanenţi

E. Fixarea cu gutieră din răşină compozită

D (1, 391)

18) Care din următoarele afirmaţii referitoare la hematomul postanestezic este falsă:

A. Unele tehnici prezintă un risc mai mare în apariţia hematomului

B. Mai frecvent, hematomul se produce după anestezia la tuberozitate

C. Hematomul se produce cu o incidenţă mai scăzută după anestezia la spina Spix şi

anestezia nervului mentonier

D. Hematomul apare foarte frecvent după o anestezie în bolta palatină

E. Extravazarea sanguină se produce până când presiunea extravasculară o depăşeşte pe cea

intravasculară sau până la formarea cheagului

D (1, 37)

19) Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la greşelile de tehnică ale anesteziei la

spina Spix este falsă:

A. Puncţia efectuată mai jos nu va intercepta nervul alveolar inferior la intrarea în canalul

mandibular şi anestezia nu se instalează

B. Puncţia efectuată mai sus va determina anestezia nervului infraorbital

C. Puncţia efectuată prea lateral (în afară) va duce la proptirea acului în marginea anterioară

a ramului mandibular

D. Puncţia efectuată prea profund va infiltra glanda parotidă cu anestezia nervului facial şi

pareza tranzitorie a acestuia

E. Puncţia efectuată prea medial (înăuntru) de plica pterigomandibulară va determina o

anestezie la nivelul laterofaringelui însoţită de tulburări de deglutiţie

B (1, 29-30)

5

20) Direcţia acului în anestezia la gaura mentonieră este:

A. Oblică în jos, înăuntru şi înainte

B. Oblică în sus, înafară şi înapoi

C. Oblică în jos, înafară şi înainte

D. Oblică în jos, înăuntru şi înapoi

E. Oblică în sus, înăuntru şi înainte

A (1, 32)

21) Printre principiile generale ale tehnicilor de extracţie dentară nu regăsim:

A. Dilatarea osului alveolar

B. Anestezia

C. Luxarea dintelui

D. Chiuretajul alveolei postextracţionale

E. Sutura postextracţională

B (1, 72-74)

22) Diagnosticul diferenţial al keratochistului odontogen primordial multilocular nu se

face cu:

A. Chistul rezidual

B. Ameloblastomul

C. Mixomul odontogen

D. Tumora centrală cu celule gigante

E. Malformaţiile arterio-venoase osoase centrale

A (1, 453)

23) Diagnosticul diferenţial al chistului radicular lateral nu se poate face cu:

A. Chistul parodontal lateral

B. Keratochistul odontogen primordial

C. Parodontopatia marginală cronică profundă

D. Parodontopatia marginală cronică superficială

E. A şi B

D (1, 470)

24) Maturarea smalţului se face prin:

A. Pierdere de proteine şi apă

B. Depunere de calciu

C. Absorbţie de apă

D. Absorbţie de proteine

E. Reducerea dimensiunii cristalitelor

A (2, 23)

6

25) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la ritmul de formare al dentinei este

adevărată:

A. Este identic indiferent de dinte

B. Este identic la un dinte pentru porţiunea coronară şi pentru porţiunea radiculară

C. Este mai lent pentru porţiunea coronară

D. Este mai lent pentru porţiunea radiculară

E. Este mai rapid pentru dentina secundară

D (2, 34)

26) Următoarele afirmaţii referitoare la forma coroanelor dinţilor temporari sunt

adevărate, cu excepţia:

A. Coroanele dinţilor temporari sunt mai scurte decât cele ale dinţilor omologi permanenţi

B. Coroanele dinţilor temporari sunt mai globuloase decât cele ale dinţilor omologi

permanenţi

C. Coroanele dinţilor temporari sunt mai înguste la colet faţă de coroanele dinţilor

permanenţi

D. Coroanele molarilor temporari prezintă o creastă cervicală pe faţa vestibulară

E. Coroanele dinţilor temporari sunt mai late la colet faţă de coroanele dinţilor permanenţi

E (2, 121)

27) Printre modalităţile de răspuns ale pulpei unui dinte temporar la diferite agresiuni

nu întâlnim:

A. Reparare cu conservarea vitalităţii

B. Dentinogeneză anormală cu obstruarea completă a canalului radicular

C. Mortificare pulpară

D. Amelogeneză anormală

E. Reacţie cementară

D (2, 146)

28) Factorii locali implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare nu cuprind:

A. Caria dinţilor temporari

B. Traumatismele dinţilor temporari

C. Sugerea limbii

D. Tulburări ale ţesuturilor moi

E. Anomaliile dentare de formă

C (5, 73-75)

29) Clasificarea anomaliilor dentare de formă după şcoala germană nu cuprinde:

A. Anomalia de clasa I Angle

B. Sindromul de ocluzie încrucişată

C. Sindromul progenic

D. Sindromul de ocluzie deschisă

7

E. Sindromul de ocluzie adâncă acoperită

A (5, 79-80)

30) Anomalia de clasa I Angle este caracterizată de:

A. Raport neutral la nivelul molarilor de 6 ani, anomalia fiind cantonată la nivelul grupului

frontal

B. Raport molar distalizat

C. Raport molar mezializat

D. Transpoziţie

E. Reincluzie

A (5, pag. 78)

31) Obiceiurile vicioase ce acţionează ca factori determinanţi la producerea compresiunii

de maxilar nu cuprind:

A. Respiraţia orală

B. Deglutiţia atipică

C. Sugerea degetului

D. Sugerea limbii

E. Fumatul

E (5, pag. 382-383)

32) Nu reprezintă elemente caracteristice arcadelor dento-alveolare şi ocluziei în

malocluzia de clasa a II-a Angle, diviziunea 2:

A. Arcada poate avea formă de trapez

B. Spaţierea dentară poate varia de la forme uşoare la grave

C. Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la grave

D. Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv

E. Incisivii centrali superiori pot fi verticali

B (5, 397-398)

33) Următoarele caracteristici sunt specifice malocluziei de clasa a III-a Angle, cu

excepţia:

A. Raporturi mezializate

B. Ocluzie inversă frontală

C. Raport molar neutral

D. Modificările interesează ambele maxilare

E. Inocluzia sagitală inversă poate fi prezentă

C (5, 405)

34) În gingivita cronică, sângerarea nu poate fi provocată:

A. Prin atingerea şi presiunea exercitată de alimente în cursul masticaţiei

8

B. Prin periajul dentar

C. Prin folosirea scobitorii

D. Prin explorarea cu sonda

E. Spontan

E (10, 224)

35) Nu constituie semn al gingivitei de sarcină:

A. Gingia tumefiată, mărită de volum

B. Gingia moale, decolabilă de pe dinte

C. Sângerarea se produce la cele mai mici atingeri

D. Sângerarea se produce doar la atingeri ferme

E. Culoarea gingiei variază de la roşu-viu la roşu-violaceu

D (10, 228-229)

36) Factorii favorizanţi ai gingivitei şi gingivostomatitei ulcero-necrotice sunt următorii,

cu excepţia:

A. Fumatul excesiv

B. Gangrena pulpară

C. Deficitul de vitamine C, B1, B2 (în alcoolism)

D. Igiena bucală incorectă, înâmplătoare sau absentă

E. Pericoronaritele

B (10, 242)

37) Nu constituie semn obiectiv al abcesului parodontal marginal:

A. Jena dureroasă la masticaţie

B. Tumefacţie circumscrisă, rotundă sau ovalară

C. Dinţii limitanţi sunt indemni la carie

D. Mucoasa acoperitoare este întinsă, lucioasă, roşie

E. Mucoasa acoperitoare poate prezenta un orificiu fistulos

A (10, 284)

38) Lacunele cuneiforme nu se formează:

A. Datorită traumei ocluzale

B. Prin eroziune chimică acidă

C. Prin periaj excesiv ce uzează cementul şi dentina

D. Prin procese carioase cantonate pe feţele proximale ale dinţilor frontali

E. Pe fond de stres

D (10, 285)

39) Tratamentul iniţial al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale nu cuprinde:

A. Tratamentul complicaţiilor acute

9

B. Igienizarea efectuată de către medic

C. Tratamentul ortodontic

D. Desfiinţarea microulceraţiilor din pungile parodontale false

E. Instruirea pacienţilor privind igiena bucală

C (10, 289)

40) Constituie avantaj al periilor de dinţi cu peri naturali:

A. Se încarcă bine şi reţin pasta de dinţi

B. Degradare mecanică într-un timp relativ scurt, prin reţinerea şi îmbibarea cu apă şi

detritusuri organice

C. Nu reţin apa şi detritusurile organice

D. O gamă limitată privind flexibilitatea

E. Flexibilitate

A (10, 293)

41) Următoarele manopere trebuie evitate în sarcină, cu excepţia:

A. Radiografiile

B. Igiena bucală cotidiană

C. Şedinţele lungi, obositoare

D. Orice medicaţie care ar putea avea efect toxic, teratogen sau de deprimare a respiraţiei

fetale

E. Tratamentele efectuate în trimestrul al III-lea de sarcină

B (10, 467)

42) Tratamentul de urgenţă în gingivostomatita ulcero-necrotică nu constă în:

A. Spălături bucale largi, efectuate des, cu soluţii antiseptice

B. Depozitele infectate de fibrină se îndepărtează prin ştergere cu tampoane sau comprese

îmbibate în apă oxigenată, acţionate cu blândeţe

C. Se aplică local colutorii complexe

D. Se dislocă numai blocurile mari de tartru, de preferinţă prin detartraj manual

E. Se dislocă numai blocurile mari de tartru, de preferinţă prin detartraj cu ultrasunete

D (10, 469)

43) Care din următoarele metode nu reprezintă modalităţi funcţionale de determinare a

poziţiei de repaus a mandibulei la edentatul total:

A. După pronunţarea repetată a fonemei „M”, mandibula ia poziţie de repaus

B. Utilizarea „numărului de aur” 5/3

C. După deglutiţie mandibula revine la poziţia de repaus

D. După Pedro Saizar, pacientul are aspectul de individ distrat

E. Existenţa între valurile de ceară a unui spaţiu de 2-3 mm (Thompson)

B (14, 140)

10

44) Printre semnele clinice ale subevaluării DVO la edentatul total regăsim următoarele,

cu excepţia:

A. Pacientul are aspect îmbătrânit

B. Vizibilitatea redusă a roşului buzelor

C. Apariţia frecventă a perleche-ului la nivelul comisurilor bucale

D. Apare aşa numitul „zgomot de castagnete”

E. Oboseală în masticaţie datorită suprasolicitării muşchilor ridicători

D (14, 143-144)

45) Care din următoarele manopere nu reprezintă metode ce favorizează conducerea

mandibulei în relaţie centrică la edentatul total:

A. Momentul psihologic

B. Reflexul molar

C. Memoria ocluzală

D. Oboseala muşchilor pterigoidieni externi

E. Oboseala muşchilor pterigoidieni interni

E (14, 144-145)

46) Următoarele repere sunt trasate de medicul dentist pe bordura şablonului superior

al edentatului total, cu excepţia:

A. Linia mediană

B. Linia surâsului

C. Linia AH

D. Linia caninilor

E. Linia comisurilor

C (14, 147-148)

47) Verificarea arcadelor dentare artificiale la macheta protezei totale urmăreşte:

A. Modelarea convexă a papilelor interdentare

B. Modelarea concavă a versantului lingual al machetei inferioare

C. Modelarea convexă a versantelor vestibulare ale machetelor

D. Dacă dinţii realizează unităţi masticatorii formate din câte 3 dinţi

E. Dacă s-au respectat limitele pentru obţinerea închiderii marginale distale

D (14, 192-193)

48) Din punct de vedere estetic, controlul machetei urmăreşte următoarele repere, cu

excepţia:

A. Controlul plenitudinii buzei superioare

B. Respectarea coridorului bucal

C. Aspectul individualizat al dinţilor frontali

11

D. Dacă IM se realizează în RC

E. Încadrarea grupului frontal superior între cele două comisuri bucale

D (13, 195-196)

49) Printre situaţiile care necesită remontarea dinţilor artificiali la proteza totală nu

găsim:

A. Garnitura de dinţi artificiali necorespunzătoare

B. Neconcordanţa liniei interinsisive cu linia mediană a feţei

C. Montarea dinţilor frontali pe o curbură necorespunzătoare

D. Montarea dinţilor laterali pe creasta edentată

E. Rapoarte mandibulo-maxilare necorespunzătoare

D (13, 198)

50) Proba spatulei este negativă dacă:

A. Spatula nu se poate insera între dinţii laterali ai arcadelor artificiale la machetă

B. Spatula nu se poate insera între cele două borduri de ocluzie în faza de şablon de ocluzie

C. Spatula se poate insera unilateral între dinţii laterali ai arcadelor artificiale la machetă

D. Spatula se poate insera bilateral între dinţii laterali ai arcadelor artificiale la machetă

E. Spatula nu se poate insera între dinţii frontali ai arcadelor artificiale la machetă

A (13, 195)

51) Nu reprezintă cauză a basculării transversale a protezei totale maxilare pe câmpul

protetic:

A. Atrofia exagerată a crestei edentate

B. Rezilienţa exagerată a mucoasei fixe

C. Montarea dinţilor laterali pe coama crestei edentate

D. Lipsa folierii la torusul palatin

E. Erorile în amprentarea funcţională a câmpului protetic edentat total

C (13, 221-222)

52) Igienizarea protezelor totale presupune:

A. Igienizarea protezelor se face în cavitatea bucală

B. Igienizarea protezelor se face cu pastă de dinţi şi periuţă de dinţi

C. Protezele se pot lăsa peste noapte în ceai de sunătoare

D. Protezele se spală doar pe faţa externă şi pe dinţi

E. După fiecare masă protezele se scot din cavitatea bucală, se vor spăla cu apă şi săpun cu

ajutorul unei perii de plastic de unghii cu grijă deasupra chiuvetei, fără a le scăpa în

timpul igienizării

E (13, 225)

12

53) Următorii factori generali sunt implicaţi în etiologia stomatopatiilor protetice la

edentatul total, cu excepţia:

A. Instabilitatea ocluzală

B. Diabetul zaharat

C. Arterioscleroza

D. Hematopatii

E. Boli vasculare

A (13, 231)

54) Tratamentul în stomatopatiile imediate totale nu presupune:

A. Suprimarea imediată a purtării protezei totale

B. Aplicaţii locale de substanţe antiseptice slabe

C. Administrarea pe cale generală de antihistaminice în caz de reacţie alergică

D. Excizia formaţiunilor hiperplazice, urmată de biopsie

E. Nici una din variantele de mai sus

D (13, 234)

55) Bolta palatină plată (aproape orizontală) contribuie la menținerea protezei pe

câmpul protetic prin fenomenul de:

A. Adeziune

B. Coeziune

C. Schimb salivar între baza protezei și câmp

D. Succiune

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

A (14, 13)

56) Printre etapele tehnicii sigilării cu răşini compozite nu regăsim:

A. Anestezia

B. Izolarea

C. Pregătirea suprafeţelor de smalţ

D. Spălarea şi uscarea

E. Aplicarea materialului de sigilare

A (4, 33)

57) Calităţile unui material de sigilare după Bratu şi colab. sunt următoarele, cu

excepţia:

A. Fluiditate

B. Biocompatibilitate

C. Aderenţă redusă la suprafeţele gravate

D. Priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale

E. Proprietăţi mecanice şi termice asemănătoare cu cele ale structurilor dure dentare

C (4, 15-16)

13

58) Printre avantajele folosirii laserului cu argon pentru priza sigilanţilor

fotopolimerizabili regăsim:

A. Creşterea timpului de priză

B. Scăderea rezistenţei de legare

C. Creşterea cantităţii de răsină rămasă nepolimerizată

D. Scăderea cantităţii de răşină rămasă nepolimerizată

E. Scăderea rezistenţei la întindere

D (4, 19)

59) Cariile cronice din dentiţia temporară prezintă următoarele caracteristici, cu

excepţia:

A. Se întâlnesc rar la dinţii temporari

B. Ajung la camera pulpară după o evoluţie de 2 luni

C. Debutează printr-o poartă largă de intrare, dar cu interesarea redusă a dentinei

D. Ajung la camera pulpară după o evoluţie de 1-2 ani

E. Devin mai frecvente după vârsta de 8 ani

B (3, 45)

60) Care dintre următoarele afirmaţii privind caria de biberon este falsă:

A. Este o formă severă de carie precoce a dinţilor temporari

B. Are tendinţă de evoluţie rapidă în suprafaţă şi profunzime

C. Extinderea de face conform ordinii de erupţie a grupelor dentare

D. Copii cu carii de biberon cresc într-un ritm mai rapid decât copii fără carii

E. Se localizează în general pe suprafeţele dentare considerate cu risc scăzut la carie

D (3, 49-50)

61) Protezele parţiale fixe îndeplinesc următoarele funcţii, cu excepţia:

A. Închiderea breşei edentate cu refacerea consecutivă a continuităţii arcadei dentare

B. Împiedicarea apariţiei migrărilor şi basculărilor dentare

C. Obţinerea succiunii la periferia câmpului protetic

D. Protecţia crestelor edentate de impactul alimentar din cursul masticaţiei

E. Refacerea planului de ocluzie denivelat

C (11, 435)

62) Cauzele edentaţiei parţiale cuprind:

A. Discromia

B. Abraziunea dentară moderată

C. Caria simplă

D. Intervenţii chirurgicale după diferite tumori

E. Toate de mai sus

14

D (13, 21)

63) În ceea ce priveşte complicaţiile edentaţiei parţiale:

A. Semnele clinice în ATM apar mai târziu decât modificările ocluzale

B. Semnele clinice în ATM apar simultan cu modificările ocluzale

C. Semnele clinice în ATM apar înaintea modificărilor ocluzale

D. Nu apar niciodată modificări de comportament

E. Nu apar niciodată parafuncţii

A (13, 27)

64) În cursul tratamentului preprotetic în edentaţia parţială, nivelarea planului de

ocluzie poate cuprinde următoarele manopere, cu excepţia:

A. Şlefuiri la nivelul cuspizilor

B. Amputări coronare

C. Extracţii dentare

D. Adiţii osoase la nivel tuberozitar

E. Toate de mai sus

D (13, 82)

65) În edentaţia parţială tratată cu proteză scheletată, acoperirea dinţilor stâlpi cu

microproteze este indicată:

A. Când pacientul are o igienă impecabilă

B. Când dinţii prezintă retentivităţi naturale

C. Când pacientul nu prezintă tendinţă la carii

D. Când sunt necesare şlefuiri mari ale dinţilor pentru nivelarea planului de ocluzie

E. În situaţiile B şi D

D (13, 93)

66) Dinţii restanţi în edentaţia parţială tratată cu proteze mobilizabile nu asigură:

A. Sprijinul parodontal al protezei

B. Stabilitatea verticală a protezei

C. Menţinerea directă

D. Menţinerea indirectă

E. Stabilitatea orizontală a protezei

B (13, 106)

67) În edentaţia parţială mandibulară, zonele protetice negative cuprind:

A. Tuberculul piriform

B. Torusul mandibular

C. Papila incisivă

15

D. Zonele Schroeder

E. Dinţii restanţi

B (13, 106)

68) Caracteristicile forţei funcţionale de masticaţie sunt următoarele, cu excepţia:

A. Direcţia este predominant verticală

B. Sensul este de sus în jos

C. Durata este intermitentă

D. Intensitatea este variabilă

E. Sensul este de jos în sus

B (13, 109-110)

69) Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

A. În edentaţiile terminale tratate cu proteze scheletate sunt indicate croşete cu braţe elastice

cât mai flexibile

B. În edentaţiile laterale tratate cu proteze scheletate, tipul de croşet este indiferent

C. În edentaţiile frontale tratate cu proteze scheletate se vor aplica proteze cât mai puţin

vizibile

D. În edentaţiile terminale tratate cu proteze scheletate, tipul de croşet este indiferent

E. La protezele acrilice sunt utilizate de obicei două tipuri de croşete din sârmă

D (13, 115)

70) Nu sunt mijloace auxiliare ce intervin cu rol secundar în ancorarea protezelor

parţiale:

A. Tonicitatea musculară

B. Lustrul perfect al protezei

C. Adeziunea dintre mucoasă şi baza protezei

D. Lipsa fricţiunii dintre dinţii restanţi şi elementele constitutive ale protezei scheletate

E. Retentivităţile anatomice

D (13, 116)

71) Bascularea prin înfundare în edentaţia de clasa a IV-a întinsă nu este diminuată sau

chiar oprită de:

A. Braţele retentive cele mai distale ale croşetelor Bonwill

B. Evitarea de către pacient a inciziei alimentelor

C. Realizarea, când este posibil, a unei inocluzii sagitale

D. Sprijin parodontal plasat în funcţie de rezilienţa mucoasei crestei frontale

E. Evitarea de către pacient a triturării alimentelor

E (13, 133)

16

72) Printre elementele structurale ale protezelor parţiale scheletate nu găsim:

A. Conectorii principali

B. Conectorii secundari

C. Coroanele de acoperire

D. Şeile şi dinţii artificiali

E. Mijloacele de menţinere, sprijin şi stabilizare.

C (13, 135)

73) Bara linguală, conector principal mandibular al protezei scheletate, se poate utiliza

în condiţiile în care procesul alveolar are o înălţime:

A. De cel mult 6 mm

B. De cel puţin 9 mm

C. De cel mult 7 mm

D. De cel mult 5 mm

E. Nu contează înălţimea procesului alveolar

B (13, 137)

74) Rolurile îndeplinite de croşetul continuu sunt următoarele, cu excepţia:

A. Contribuie la sprijinul parodontal al protezei

B. Solidarizează dinţii restanţi

C. Poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontală a dinţilor restanţi

D. Rigidizarea barei linguale şi mărirea rezistenţei mecanice a protezei

E. Stabilizează proteza în sens vertical

E (13, 141)

75) Conectorii principali dento-mucozali pot avea o acţiune negativă asupra câmpului

protetic prin următoarele mecanisme, cu excepţia:

A. Presiuni exagerate asupra ţesuturilor

B. Lipsa de igienă a gurii şi a protezei

C. Purtarea intermitentă a protezei

D. Purtarea protezei permanent, zi şi noapte

E. Schimbarea echilibrului biologic al cavităţii bucale

C (13, 154)

76) Nu reprezintă funcţie a croşetelor turnate:

A. Menţinerea

B. Ancorarea

C. Stabilizarea

D. Succiunea

E. Pasivitatea

17

D (13, 155-156)

77) În edentaţia parţială tratată cu proteze parţiale mobile sunt necesare următoarele

tipuri de amprente:

A. Amprenta documentară

B. Amprenta preliminară

C. Amprenta funcţională

D. Corecte toate de mai sus

E. Corecte doar B şi C

D (13, 328-329)

78) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la poziţionarea manuală a modelelor

în intercuspidare maximă este falsă:

A. Metoda este posibilă când există cel puţin 4 unităţi de masticaţie, repartizate unilateral

B. Metoda are aplicabilitate în edentaţiile reduse, cu ocluzie stabilă şi DVO păstrată

C. Poate fi realizată în aceeaşi etapă clinică de probă şi adaptare a scheletului metalic

D. Cu cât sunt mai mulţi dinţi restanţi, cu atât poziţionarea modelelor în intercuspidare

maximă este mai precisă

E. Metoda este posibilă când există cel puţin 4 unităţi de masticaţie, repartizate câte două

bilateral

A (13, 508)

79) Căptuşirile protezelor scheletate se fac în următoarele condiţii:

A. Scheletul metalic al protezei nu prezintă adaptare perfectă la dinţii restanţi

B. Şeile nu sunt suficient de extinse

C. Şeile sunt corect modelate marginal

D. Dinţii artificiali nu sunt montaţi correct

E. Ocluzia nu poate fi echilibrată prin mici şlefuiri de echilibrare

C (13, 63)

80) Indicaţiile rebazării protezelor scheletate nu cuprind:

A. Testul de rotaţie a protezelor terminale este negativ

B. Proteza a fost căptuşită şi are un aspect neplăcut

C. Acrilatul şeilor unor proteze noi este poros

D. Pacientul este nemulţumit de proteză din cauza aspectului, de rotaţia protezei sesizată în

timpul masticaţiei, precum şi de retenţiile alimentare abundente de sub şei

E. Proteze vechi căptuşite sau reparate de mai multe ori

A (13, 571)

81) Metodele de lărgire temporară a şanţului gingival sunt următoarele, cu excepţia:

A. Mecanice

18

B. Mecano-chimice

C. Electrochirurgicale

D. Chiuretajul gingival rotativ

E. Biologice

E (12, 147)

82) Restaurările protetice fixe provizorii nu au rol în:

A. Protecţia vitalităţii pulpei dentare şi a ţesuturilor gingivale

B. Menţinerea igienei bucale

C. Modificarea planului de tratament

D. Stabilirea rapoartelor ocluzale şi a DVO

E. Prevenirea migrărilor dentare

C (12, 178-179)

83) Reprezintă unul din factorii favorizanţi ai eroziunii dentare:

A. Consumul de apă plată

B. Consumul băuturilor alcaline

C. Consumul mâncărurilor alcaline

D. Consumul sucurilor de fructe

E. Absenţa regurgitaţiilor

D (7, 182)

84) Diagnosticul diferenţial al eroziunii dentare nu se poate face cu:

A. Abraziunea fiziologică

B. Coloraţiile intrinseci

C. Abraziunea patologică

D. Caria dentară

E. Distrofiile dentare

B (7, 182)

85) Factorii determinanţi ai abraziunii includ:

A. Periajul dentar incorect

B. Forţa musculaturii mobilizatoare a mandibulei

C. Morfologia ATM

D. Consistenţa alimentelor

E. Calitatea şi cantitatea salivei

A (7, 186)

86) Periajul dentar incorect, în special cel orizontal, duce la apariţia leziunilor abrazive

localizate frecvent:

19

A. Pe feţele vestibulare ale molarilor

B. Pe feţele vestibulare ale caninilor şi premolarilor, în zona coletului

C. Pe feţele orale ale caninilor şi premolarilor, în zona coletului

D. Pe feţele ocluzale ale dinţilor laterali

E. Pe feţele vestibulare ale incisivilor

B (7, 192)

87) Tehnica de aplicare a CIS nu cuprinde:

A. Anestezia

B. Periaj professional

C. Aplicare conditioner dentinar

D. Aplicarea materialului de restauraţie

E. Finisarea

A (7, 207-208)

88) Factorii predispozanţi ai discromiilor dentare includ:

A. Prezenţa plăcii bacteriane

B. Prezenţa tartrului

C. Depunerea de tannin

D. Depunerea de nicotină

E. Disfuncţia salivară

E (7, 219)

89) Coloraţia brună în cazul discromiilor poate fi dată de următoarele, cu excepţia:

A. Fumatului

B. Plăcii dentare

C. Ceaiului

D. Bacteriilor cromogene

E. Soluţiei cu clorhexidină

D (7, 223)

90) Printre dezavantajele utilizării instrumentelor oscilante sonoabrazive nu regăsim:

A. Domeniu de aplicare destul de restrâns datorită oscilării lineare

B. Eficienţa de îndepărtare a ţesuturilor afectate este destul de redusă

C. Utilizarea în apropierea dintelui vecin fără pericolul de a-l leza

D. La preparaţiile în tunel, controlul vizual direct este mai rar posibil

E. Oscilaţie destul de mare

C (7, 336)

91) Aplicaţiile laserilor în stomatologia preventivă nu cuprind:

20

A. Detectarea cariilor incipiente

B. Detectarea cariilor profunde

C. Creşterea rezistenţei la atacul bacterian

D. Distrugerea plăcii bacteriene

E. Sigilarea şanţurilor, fisurilor şi fosetelor

B (7, 337)

92) Carenţa în vitamina D din perioada mineralizării matricei smalţului se soldează cu:

A. Creşterea rezistenţei la carie

B. Structurarea unui smalţ hipoplazic

C. Încorporarea preferenţială a carbonaţilor în smalţ

D. Întârzierea erupţiei dentare

E. Accelerarea erupţiei dentare

B (6, 34)

93) Saliva are următoarele funcţii, cu excepţia:

A. Reglarea pH-ului bucal

B. Defensivă

C. Digestivă

D. Excretorie

E. Termoreglare

E (6, 35-36)

94) Cavităţile de clasa I rezultă în urma leziunilor coronare care evoluează:

A. Pe suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstrarea unghiului incizal

B. Pe suprafeţele proximale ale premolarilor şi molarilor

C. În toate fosetele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor şi premolarilor

D. Pe suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu afectarea unghiului incizal

E. La colet

C (6, 173)

95) Cavităţile de clasa a V-a rezultă în urma tratamentului cariilor care au evoluat:

A. În 1/3 gingivală a feţelor vestibulare şi orale ale dinţilor

B. La nivelul marginilor incizale ale dinţilor anterior

C. La nivelul vârfului cuspizilor dinţilor laterali

D. La nivelul suprafeţei palatinale a frontalilor maxilari

E. În toate fosetele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor şi premolarilor

A (6, 174)

21

96) Principiile fundamentale implicate în obţinerea formei de rezistenţă a cavităţilor nu

cuprind:

A. Conformarea cavităţilor cu bază plană

B. Conformarea cavităţilor cu bază concavă

C. Reducerea extensiei pereţilor cavităţii

D. Acoperirea sau includerea dinţilor distruşi în restaurare ca să prevină fractura lor prin

forţe laterale

E. Furnizarea unei grosimi suficiente materialului restaurativ, pentru a-i preveni fractura

prin forţe laterale

B (6, 177)

97) Smalţul matur al dinţilor erupţi are aproximativ:

A. 97% structură minerală şi 3% matrice organică şi apă

B. 59% structură minerală şi 41 % matrice organică şi apă

C. 75% structură minerală şi 25% matrice organică şi apă

D. 10% structură minerală şi 90% matrice organică şi apă

E. 74% structură minerală şi 26% matrice organică şi apă

A (2, 24)

98) Care dintre următoarele afirmaţii despre dentină este falsă:

A. Întâi se formează dentina coronară, apoi cea radiculară

B. Formarea dentinei primare fiziologice încetează odată cu intrarea dintelui în activitate

C. Dentina de reacţie (terţiară) se produce ca modalitate de apărare faţă de diferitele

agresiuni patologice sau terapeutice

D. Ritmul de formare al dentinei radiculare este mai lent decât cel al dentinei coronare

E. Ritmul de depunere al dentinei este acelaşi indiferent de dinte

E (2, 33-34)

99) Dintele 55 din dentiţia temporară în sistemul FDI este:

A. Incisivul central superior stâng

B. Caninul inferior drept

C. Molarul secund superior drept

D. Molarul secund inferior stâng

E. Primul molar superior drept

C (2, 119)

100) Care dintre următoarele afirmaţii despre incisivul lateral superior temporar

este falsă:

A. Are o formă asemănătoare cu a incisivului central superior temporar

B. Coroana este mai mică şi mai îngustă decât cea a incisivului central superior temporar

22

C. Cingulumul este mai puţin proeminent

D. Nu prezintă niciodată foramen caecum

E. Are o formă asemănătoare cu a incisivului lateral superior permanent

E (2, 123)

101) Calităţile unui material de sigilare după Bratu şi colab. sunt următoarele, cu

excepţia:

A. Fluiditate

B. Biocompatibilitate

C. Aderenţă redusă la suprafeţele gravate

D. Priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale

E. Proprietăţi mecanice şi termice asemănătoare cu cele ale structurilor dure dentare

C (4, 15-16)

102) Avantajele folosirii laserului cu argon pentru priza sigilanţilor

fotopolimerizabili sunt următorele, cu excepţia:

A. Creşterea timpului de priză

B. Control asupra zonei de expunere

C. Scăderea cantităţii de răşină rămasă nepolimerizată

D. Creşterea rezistenţei la întindere

E. Creşterea rezistenţei de legare

A (4, 19)

103) Cariile acute din dentiţia temporară prezintă următoarea caracteristică:

A. Se întâlnesc rar la dinţii temporari

B. Ajung la camera pulpară după o evoluţie de 2 luni

C. Debutează printr-o poartă largă de intrare, dar cu interesarea redusă a dentinei

D. Ajung la camera pulpară după o evoluţie de 1-2 ani

E. Devin mai frecvente după vârsta de 8 ani

B (4, 45)

104) Care dintre următoarele afirmaţii privind caria de biberon este falsă:

A. Este o formă severă de carie precoce a dinţilor temporari

B. Are tendinţă de evoluţie rapidă în suprafaţă şi profunzime

C. Extinderea de face conform ordinii de erupţie a grupelor dentare

D. Copii cu carii de biberon cresc într-un ritm mai rapid decât copii fără carii

E. Se localizează în general pe suprafeţele dentare considerate cu risc scăzut la carie

D (4, 49-50)

105) Clasificarea pulpitelor acute nu cuprinde:

23

A. Pulpitele deschise ulceroase

B. Pulpitele seroase parţiale

C. Pulpitele seroase totale

D. Pulpitele purulente coronare

E. Pulpitele purulente corono-radiculare

A (8, 68)

106) Indicaţiile de tratament în hiperemia preinflamatorie sunt următoarele, cu

excepţia:

A. Tratamentul cariei simple şi coafajul indirect

B. Tratamentul cariei simple şi coafajul direct în dublu timp, în deschiderile accidentale ale

camerei pulpare

C. Extirparea devitală

D. Extirparea vitală

E. Amputaţia vitală la dinţii permanenţi în curs de dezvoltare, când prin exereza dentinei

ramolite s-a deschis larg camera pulpară

C (8, 72)

107) Diagnosticul pozitiv în necroza pulpară nu cuprinde:

A. Modificarea de culoare a dintelui

B. Semne radiologice concludente

C. Lipsa sensibilităţii la palpare cu sonda în camera pulpară şi canalul radicular

D. Teste de vitalitate negative

E. Însămânţare bacteriană negativă (cu rezerve)

B (8, 98)

108) Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare se face cu:

A. Hiperemia preinflamatorie

B. Pulpita acută seroasă

C. Pulpita acută purulentă

D. Pulpitele cronice

E. Caria incipientă

D (8, 102)

109) Semnele obiective în parodontita aplicală acută seroasă (difuză) nu cuprind:

A. Congestia mucoasei în dreptul rădăcinii

B. Adenopatia regională

C. Durere lancinantă, permanentă, care nu este redusă la administrarea calmantelor obişnuite

D. Depresibilitate şi durere la palparea cu degetul pe mucoasa orală

E. Depresibilitate şi durere la palparea cu degetul pe mucoasa vestibulară

24

C (8, 108)

110) Simptomatologia în granulomul chistic cuprinde:

A. Dintele nu este modificat de culoare

B. Teste de vitalitate pozitive

C. Sensibilitate pe canal

D. Prezenţa sau nu a unui proces carios

E. Sângerare pe canal

D (8, 121)

111) Timpii operatori ai tratamentului mecanic de canal în gangrena pulpară nu

cuprind:

A. Anestezia topică

B. Crearea accesului la camera pulpară

C. Permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos

D. Stabilirea lungimii canalului

E. Răzuirea dentinei alterate de pe pereţii canalului

A (8, 160)

112) Printre cauzele generale ale hemoragiei persistente pe canal găsim:

A. Lezarea parodonţiului marginal

B. Perforarea podelei camerei pulpare

C. Menstruaţia

D. Prezenţa apexului larg deschis la copii şi tineri

E. Extirparea pulpară incompletă

C (8, 170)

113) Timpii operatori ai obturaţiei cu paste care se întăresc în canal nu cuprind:

A. Izolarea

B. Îndepărtarea obturaţiei definitive

C. Controlul meşelor

D. Toaleta canalului

E. Alegerea acului Lentullo

B (8, 215)

114) Schema de tratament în stadiul endoosos al parodontitei apicale acute

exudative purulente cuprinde:

A. Drenaj endodontic asociat cu analgetice

B. Incizie mucoperiostală

C. Coafaj indirect

25

D. Coafaj direct

E. Extirpare vitală

A (8, 257)

115) Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie moderată şi

persistentă pe canal cuprinde:

A. Extracţie

B. Rezecţie apicală

C. Extirpare vitală

D. Obturaţie provizorie de canal cu paste pe bază de hdroxid de calciu

E. Coafaj indirect

D (8, 260)

116) Cauzele edentaţiei parţiale nu includ:

A. Caria simplă

B. Migrări dentare verticale şi orizontale exagerate

C. Traumatisme care interesează mai ales regiunea frontală

D. Intervenţii chirurgicale după diferite tumori

E. Tratamente stomatologice incorecte

A (12, 21)

117) Situaţiile clinice specifice tratamentului cu proteze parţiale mobilizabile

cuprind următoarele tipuri de edentaţii, cu excepţia:

A. Edentaţiile de clasa I

B. Edentaţiile de clasa a II-a

C. Edentaţii de clasa a III-a unidentare

D. Edentaţiile de clasa a IV-a cu lipsa tuturor frontalilor

E. Edentaţiile termino-laterale sau termino-fronto-laterale

C (12, 27-28)

118) Dinţii restanţi în edentaţia parţială tratată cu proteze mobilizabile nu

asigură:

A. Sprijinul parodontal al protezei

B. Stabilitatea verticală a protezei

C. Menţinerea directă

D. Menţinerea indirectă

E. Stabilitatea orizontală a protezei

B (12, 107)

119) Zonele protetice pozitive la maxilar în edentaţia parţială cuprind:

26

A. Parodonţiul marginal

B. Rugile palatine

C. Papila incisivă

D. Zonele Schroeder

E. Dinţii restanţi

E (12, 107)

120) Forţele care acţionează asupra protezelor parţiale mobilizabile nu sunt

reprezentate de:

A. Gravitaţie

B. Forţele date de alimentele nelipicioase

C. Actele reflexe

D. Bruxismul

E. Forţele masticatorii

B (12, 113-114)

121) În menţinerea indirectă a protezelor parţiale mobilizabile nu intervin cu rol

secundar:

A. Tonicitatea musculară

B. Lustrul perfect al protezei

C. Modelarea fără retentivităţi a şeilor

D. Mărirea dimensiunii mezio-distale a arcadei artificiale

E. Evitarea alimentelor foarte lipicioase

D (12, 130-131)

122) Printre elementele structurale ale protezelor parţiale scheletate nu găsim:

A. Conectorii principali

B. Conectorii secundari

C. Conectorii terţiari

D. Şeile şi dinţii artificiali

E. Mijloacele de menţinere, sprijin şi stabilizare.

C (12, 137)

123) Rolurile îndeplinite de croşetul continuu sunt următoarele, cu excepţia:

A. Contribuie la sprijinul parodontal al protezei

B. Solidarizează dinţii restanţi

C. Poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontală a dinţilor restanţi

D. Rigidizarea barei linguale şi mărirea rezistenţei mecanice a protezei

E. Stabilizează proteza în sens vertical

E (12, 143)

27

124) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la poziţionarea manuală a

modelelor în intercuspidare maximă este falsă:

A. Metoda este posibilă când există cel puţin 4 unităţi de masticaţie, repartizate unilateral

B. Metoda are aplicabilitate în edentaţiile reduse, cu ocluzie stabilă şi DVO păstrată

C. Poate fi realizată în aceeaşi etapă clinică de probă şi adaptare a scheletului metalic

D. Cu cât sunt mai mulţi dinţi restanţi, cu atât poziţionarea modelelor în intercuspidare

maximă este mai precisă

E. Metoda este posibilă când există cel puţin 4 unităţi de masticaţie, repartizate câte două

bilateral

A (12, 531)

125) Căptuşirile protezelor scheletate se fac în următoarele condiţii:

A. Scheletul metalic al protezei nu prezintă adaptare perfectă la dinţii restanţi

B. Şeile nu sunt suficient de extinse

C. Şeile sunt corect modelate marginal

D. Dinţii artificiali nu sunt montaţi corect

E. Ocluzia nu poate fi echilibrată prin mici şlefuiri de echilibrare

C (12, 585-586)

126) Printre indicaţiile rebazării nu găsim:

A. Proteza a fost căptuşită şi are un aspect neplăcut

B. Protezele vechi au fost căptuşite sau reparate de mai multe ori

C. Acrilatul şeilor unor proteze noi este poros

D. Pacientul este mulţumit de retenţiile alimentare abundente de sub şei

E. Pacientul nu este mulţumit de rotaţia protezei sesizată în timpul masticaţiei

D (12, 594)

127) Zonele funcţionale ale câmpului protetic edentat total maxilar sunt

reprezentate de:

A. Spaţiul retrozigomatic

B. Spaţiul vestibular lateral

C. Spaţiul vestibular labial

D. Toate formaţiunile menţionate mai sus

E. Doar formaţiunile menţionate la punctele B şi C

D (12, 28)

128) Zonele funcţionale ale câmpului protetic edentat total mandibular nu

cuprind:

A. Zona tuberculului piriform

28

B. Zona vestibulară laterală

C. Zona linguală laterală

D. Zona linguală centrală

E. Spaţiul retrozigomatic

E (12, 30)

129) Elementele anatomice care se găsesc la nivelul substratului osos al câmpului

protetic edentat total mandibular şi pot influenţa protezarea sunt:

A. Creasta milohioidiană ascuţită

B. Zona Ah

C. Linia oblică externă

D. Torusul maxilar

E. Corecte A şi C

E (12, 69)

130) La examenul exobucal al vechilor proteze totale nu putem aprecia:

A. Starea de igienă

B. Aspectul bazelor protezelor

C. Montarea corectă a dinţilor

D. Dacă dinţii frontali maxilari oferă un sprijin adecvat plenitudinii buzei superioare

E. Localizarea şi intensitatea faţetelor de uzură

D (12, 70)

131) Lingura standard ideală pentru a amprenta preliminar un câmp protetic

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, cu excepţia:

A. Corespunde ca formă şi mărime cu câmpul protetic

B. Nu jenează

C. Nu modifică limita de reflexie a mucoasei

D. Nu jenează contracţia muşchilor geniogloşi sau milohiodieni în timpul amprentării

marginii lingurii

E. Presează anumite zone ale suprafeţei de sprijin

E (12, 75)

132) Care din următoarele afirmaţii despre testele Herbst pentru maxilar este

falsă:

A. Desprinderea lingurii atunci când pacientul tuşeşte necesită retuş la nivelul liniei AH

B. Desprinderea lingurii la deschiderea moderată a cavităţii bucale impune reducerea

lingurii la nivelul marginilor din dreptul premolarilor şi primului molar

C. Desprinderea lingurii la mimarea fluieratului necesită retuş la nivelul marginii frontale

dintre cei doi canini superiori

29

D. Desprinderea lingurii la deschiderea maximă a cavităţii bucale impune reducerea

lingurii în regiunea primului molar şi a premolarului doi

E. Despinderea lingurii atunci când pacientul mimează surâsul necesită retuş la nivelul

primului molar şi a premolarului doi

D (12, 95)

133) Care din următoarele afirmaţii despre testele Herbst pentru mandibulă este

adevărată:

A. Dacă lingura se desprinde la deschiderea moderată a gurii, lingura trebuie retuşată la

nivelul zonei linguale centrale

B. Dacă lingura se desprinde la mimarea fluieratului, se va retuşa lingura la nivelul zonei

linguale posterioare

C. Dacă lingura se desprinde la umezirea buzelor, se va retuşa la nivelul zonei care vine în

contact cu punga lui Fish

D. Dacă lingura se desprindere la deglutiţie este necesară retuşarea în porţiunea linguo-

faringiană din dreptul tuberculului piriform

E. Dacă lingura se desprinde la ridicarea vârfului limbii sub buza superioară spre nas, este

necesară retuşarea la nivelul frenului limbii şi a zonei linguale centrale

E (12, 97)

134) Controlul stabilităţii protezei totale constă în:

A. Verificarea basculării transversale prin presiuni digitale aplicate alternativ de medicul

dentist în regiunea caninilor

B. Verificarea basculării transversale prin presiuni digitale aplicate alternativ de medicul

dentist în regiunea premolarilor

C. Verificarea basculării transversale prin presiuni digitale aplicate alternativ de medicul

dentist în regiunea molarilor

D. Verificarea basculării transversale prin presiuni digitale aplicate alternativ de pacient în

regiunea premolarilor

E. Verificarea basculării transversale prin presiuni digitale aplicate alternativ de pacient în

regiunea molarilor

B (12, 220)

135) Printre cauzele fracturării unei proteze totale nu regăsim:

A. Masticaţie puternică

B. Prezenţa parafuncţiilor de tipul bruxismului

C. Prezenţa unui torul palatinal proeminent

D. Atrofia simetrică a câmpului protetic edentat total

E. Scăparea protezei totale în timpul igienizării pe suprafeţe dure

D (12, 227)

30

136) Indicaţiile căptuşirii totale a protezei totale nu cuprind:

A. Prezenţa ocluziei stabile

B. Prezenţa dinţilor laterali montaţi corect pe creastă

C. Protezele totale nu au fost reparate, nu au baza deteriorată sau impregnată

D. Dimensiunea verticală de ocluzie menţinută corect

E. Protezele totale sunt instabile pe câmp

E (12, 228-229)

137) Tratamentul în cazul stomatopatiilor imediate marginale produse de proteza

totală nu constă în:

A. Depistarea leziunii de decubit

B. Aplicaţii locale de soluţii antiseptice slabe

C. Îndepărtarea factorului cauzator

D. Aplicarea unui tratament inflamator local

E. Control la 24/48 ore

B (12, 232-233)

138) Reacţiile gingivale alergice nu pot să apară la:

A. Materiale de restaurare (mercur, nichel, acrilat)

B. Paste de dinţi

C. Ape de gură

D. Injurii fizice

E. Aditivi din guma de mestecat

D (10, 215)

139) Semnul precoce al gingivitei cronice este:

A. Gingivita marginal

B. Gingivita difuză

C. Papilita

D. Gingivita localizată

E. Gingivita generalizată

C (10, 224)

140) Semnele clinice obiective ale gingivitei cronice nu cuprind:

A. Sângerare gingivală

B. Culoare roşie închisă a gingiei

C. Apariţia de pungi false

D. Suprafaţa gingiei este netedă şi lucioasă

E. Gingia este moale, uşor depresibilă

31

B (10, 224-225)

141) Factorii favorizanţi ai gingivitei hiperplazice prin inflamaţie microbiană nu

cuprind:

A. Cavităţi carioase aproximale sau de colet vestibular sau oral

B. Obturaţii în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingie

C. Obturaţii cu suprafaţa retentivă în vecinătatea gingiei

D. Contact atraumatic şi neretentiv între corpul de punte şi gingia dinţilor stâlpi

E. Carii secundare retentive pentru detritusuri alimentare şi placă bacteriană, situate în

apropierea gingiei

D (10, 225-226)

142) Simptomatologia gingivitei de sarcină nu cuprinde:

A. Gingia este tumefiată, mărită de volum, netedă sau boselată, lucioasă

B. Culoarea variază de la roşu-viu până la roşu-violaceu

C. Sângerarea se produce doar la atingeri ferme

D. Durerile gingivale apar numai în cursul unor suprainfectări cu caracter acut

E. Gingia este de consistenţă moale şi decolabilă de pe dinte

C (10, 228-229)

143) Simptomatologia gingivitei din diabet cuprinde:

A. Hiperplazie gingivală localizată

B. Sângerare doar la presiune fermă

C. Frecvent, pungi adevărate

D. Foarte rar ulceraţii

E. Consistentă redusă, moale a papilelor

E (10, 231)

144) Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiale este

reprezentat de:

A. Prurit gingival

B. Senzaţia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinţi, însoţită de o durere

periradiculară şi interradiculară

C. Usturimi gingivale

D. Jenă dureroasă gingivală, accentuată de periaj şi masticaţie

E. Sângerări frecvente ale gingiei la atingeri uşoare şi sucţiunea gingiei

B (10, 260)

145) Printre semnele clinice obiective ale parodontitei marginale cronice

superficiale găsim:

32

A. Prurit gingival

B. Senzaţia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinţi, însoţită de o durere

periradiculară şi interradiculară

C. Usturimi gingivale

D. Jenă dureroasă gingivală, accentuată de periaj şi masticaţie

E. Semne de inflamaţie gingivală

E (10, 261)

146) Leziunile de la nivelul limbii la bolnavii cu SIDA pot fi:

A. Limbă de aspect normal

B. Leucoplazia viloasă

C. Eritroplazia

D. Atrofia

E. Niciun răspuns nu este corect

B (10, 270)

147) Semnele radiologice ale traumei ocluzale cronice sunt următoarele, cu

excepţia:

A. Lărgirea spaţiului dento-alveolar

B. Defecte angulare ale vârfului septurilor

C. Uneori, fenomene de rizaliză

D. Jenă dureroasă

E. Resorbţiile osoase nu sunt accentuate

D (10, 273)

148) Semnele obiective ale abcesului parodontal sunt următoarele, cu excepţia:

A. Jenă dureroasă la masticaţie, uneori şi spontană, localizată, de intensitate medie

B. Tumefacţie circumscrisă, rotundă sau ovalară, cu dimensiuni variabile

C. Mucoasa acoperitoare este întinsă, lucioasă, roşie şi poate prezenta în zona de bombare

maximă o porţiune de culoare albă-gălbuie, semn al unei perforări iminente sau chiar un

orificiu fistulos

D. Percuţia transversală a a dinţilor limitrofi abcesului este, de regulă, mai dureroasă decât

cea vertical

E. Dinţii limitanţi sunt, în general, indemni la carie

A (10, 284)

149) Complicaţiile loco-regionale ale parodontitelor apicale pe cale retrogradă

prin pungi parodontale adânci nu sunt reprezentate de:

A. Celulite

B. Septicemie

33

C. Sinuzită maxilară

D. Tromboflebita sinusului cavernos

E. Abces cerebral

B (10,. 286)

150) Tratamentul iniţial al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale nu

cuprinde:

A. Tratamentul complicaţiilor acute

B. Igienizarea efectuată de către medic

C. Desfiinţarea microulceraţiilor din pungile parodontale false

D. Instruirea pacienţilor privind igiena bucală

E. Tratamentul de menţinere a rezultatelor obţinute

E (10, 289)

151) Periajul gingivo-dentar nu are ca obiective:

A. Îndepărtarea plăcii microbiene

B. Îndepărtarea tartrului

C. Îndepărtarea depozitelor moi

D. Stimularea vascularizării gingiei

E. Creşterea tonusului funcţional

B (10, 292-293)

152) Un periaj dentar corespunzător, când tehnica de periaj este însuşită corect şi

efectuată complet, se face în:

A. 3-5 minute

B. 1-2 minute

C. 10 minute

D. 20 minute

E. 15 minute

A (10, 295)

153) Periajul electric este indicat în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. Copii mici

B. Persoane purtătoare de aparate ortodontice

C. Persoane leneşe

D. Bolnavi de Parkinson

E. Bolnavi de diabet

E (10, 300)

154) Indicaţiile utilizării chiuretelor Gracey nu cuprind:

34

A. Detartrajul şanţului gingival

B. Detartrajul subgingival din pungile parodontale

C. Detartrajul de fineţe al depozitelor mici, după îndepărtarea tartrului subgingival cu alte

instrumente

D. Chiuretajul alveolelor postextracţionale

E. Chiuretajul ţesutului de granulaţie de pe peretele moale al pungilor parodontale

D (10, 316)

155) Printre indicaţiile detartrajului cu ultrasunete nu găsim:

A. Tartru supragingival

B. Pacienţi cu reflex de vomă exagerat

C. Pete colorate depuse pe suprafaţa smalţului

D. Tartrul din şanţul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm

E. Gingivo-stomatita ulcero-necrotică

B (10, 324-325)

156) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească intermediarii într-o proteză

fixă, după Irvin Glicman, sunt următoarele, cu excepţia:

A. Să fie estetici

B. Să păstreze raporturi ocluzale favorabile cu vecinii

C. Să fie concepuţi şi elaboraţi pentru a nu reţine resturi alimentare şi placă dentară

D. Să permită un acces maxim pentru asigurarea unei igiene corespunzătoare

E. Să respecte aliniamentul coletelor şirului dentar

B (11, 452)

157) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la administrarea lidocainei în

timpul gravidităţii şi lactaţiei este falsă:

A. Lidocaina clorhidrat se încadrează în clasa de toxicitate B

B. Riscul teratogen pare a fi relativ scăzut, dar se recomandă temporizarea administrării la

gravide în primul trimestru de sarcină

C. Nu este necesară monitorizarea cardiacă fetală, deoarece lidocaina nu penetrează bariera

feto-placentară

D. Hipotensiunea de sarcină poate apărea în rare situaţii la paciente cu sarcină avansată,

după administrarea de lidocaină

E. Nu s-a dovedit clar faptul că lidocaina ar fi eliminată în laptele matern

C (1, 10)

158) Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la reacţiile adverse la

administrarea de articaină este adevărată:

A. Articaina nu are niciodată manifestări la nivelul SNC

35

B. Manifestările alergice la administrarea de articaină sunt foarte frecvente

C. Manifestările cardiovasculare sunt reprezentate de creşterea puterii de contracţie a

miocardului, cu creşterea alurii ventriculare şi creşterea tensiunii arteriale

D. Administrarea de articaină este asociată cu un risc crescut de necroză locală, corelat în

special cu injectarea rapidă şi în cantitate mare a anestezicului

E. Articaina nu poate avea niciodată manifestări respiratorii

D (1, 14)

159) Care dintre următoarele afirmaţii despre anestezia topică este falsă:

A. Anestezia topică se bazează pe permeabilitatea mucoasei pentru o serie de substanţe

anestezice

B. Insensibilizarea se realizează pentru o profunzime de 2-3 mm sub mucoasă

C. Concentraţia anestezicului folosit este mai mică decât cea folosită pentru injectare

D. Se utilizează pentru mici intervenţii pe fibromucoasa gingivală

E. Se utilizează pentru suprimarea reflexului de vomă în cazul folosirii materialelor de

amprentă sau în cazul aplicării filmului radiologic distal în cavitatea orală

C (1,. 19)

160) Printre indicaţiile anesteziei plexale nu găsim:

A. Extracţia molarului de 12 ani inferior

B. Rezecţia apicală

C. Inserarea implanturilor dnetare

D. Intervenţii chirurgicale parodontale

E. Extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilor de mici dimensiuni

A (1,. 21)

161) Printre reperele pentru spina Spix nu se găseşte:

A. Creasta temporală

B. Creasta zigomatică

C. Plica pteriogo-mandibulară

D. Planul de ocluzie al molarilor inferiori

E. Niciuna dintre formaţiunile de mai sus nu este reper pentru spina Spix

B (1, 29)

162) Care dintre următoarele afirmaţii despre anestezia nervului bucal este

adevărată:

A. În practica curentă, anestezia nervului bucal este o anestezie de completare în procedeul

clasic de anestezie la spina Spix

B. Puncţia se practică în şanţul mandibulo-lingual în dreptul ultimului molar

36

C. În practica curentă, anestezia nervului bucal este o anestezie de completare în procedeul

clasic de anestezie la gaura mentonieră

D. Teritoriul anesteziat cuprinde mucoasa hemiplanşeului bucal

E. Teritoriul anesteziat cuprinde versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la

linia mediană

A (1, 31)

163) Nu reprezintă accident local al anesteziei loco-regionale:

A. Durerea

B. Înţeparea trunchiului nervos sau a tecii nervoase

C. Înţeparea sau traumatizarea ţesuturilor

D. Distensia bruscă sau dilacerarea ţesuturilor

E. Necroza mucoasei

E (1, 35-38)

164) Nu reprezintă complicaţii locale ale anesteziei loco-regionale:

A. Descuamarea epitelială şi ulceraţii ale mucoasei

B. Injectitele postanestezice

C. Pareza facială tranzitorie

D. Trismusul persistent

E. Paresteziile persistente

C (1, 39)

165) Reprezintă factori de risc pentru fractura radiculară a dintelui de extras

următoarele, cu excepţia:

A. Rădăcini subţiri, efilate

B. Rădăcini curbe, cudate, în „baionetă”

C. Rădăcini divergente

D. Sept interradicular subţire

E. Anchiloză dento-alveolară

D (1, 92)

166) Nu reprezintă complicaţie a extracţiei dentare:

A. Tumefacţia

B. Trismusul

C. Luxaţia ATM

D. Hemoragia postextracţională

E. Alveolita

C (1, 98-102)

37

167) Complicaţiile infecţioase ale extracţiei dentare nu sunt favorizate de:

A. Nerespectarea riguroasă a asepsiei şi antisepsiei

B. Utilizarea intempestivă, fără răcire, a instrumentarului rotativ

C. Extracţia atraumatică

D. Extracţia dentară când afară este cald

E. Chiuretajul alveolar incomplet

D (1, 100)

168) Simptomatologia incluziei dentare nu cuprinde:

A. Lipsa de pe arcadă a dintelui definitiv după un timp mai mare scurs de la perioada sa

normală de erupţie

B. Prezenţa pe arcadă a dintelui temporar

C. Existenţa unui spaţiu pe arcadă

D. Lipsa tremelor şi a diastemelor

E. Niciuna din variantele de mai sus

D (1, 117)

169) Printre contraindicaţiile relative ale rezecţiei apicale găsim:

A. Dinţi fără valoare protetică

B. Resturi radiculare cu o absenţă marcată de ţesuturi dure dentare, care nu permit

posibilităţi de restaurare corono-radiculară ulterioară

C. Vecinătatea unor formaţiuni anatomice importante

D. Fractură radiculară verticală

E. Toate de mai sus reprezintă contraindicaţii relative ale rezecţiei apicale

C (1, 175)

170) Printre complicaţiile postoperatorii imediate la rezecţia apicală găsim:

A. Necroza osului prin frezaj intempestiv

B. Colorarea ţesuturilor din cauza materialelor de obturaţie retrogradă

C. Fractura rădăcinii

D. Tulburări de vindecare dacă reacolarea şi sutura se fac peste geoda osoasă, având ca

rezultat înfundarea lamboului şi apariţia dehiscenţei

E. Hemoragie postoperatorie

E (1, 193)

171) În cazul frenectomiei frenului lingual, defectul rezultat după excizia frenului

hipertrofiat este:

A. Romboidal

B. Semilunar

C. Ovalar

38

D. Linear

E. Hexagonal

A (1, 201)

172) Abcesul este:

A. Expresia clinică a unei inflamaţii seroase, presupurative şi reversibile

B. O colecţie supurată limitată

C. O supuraţie difuză cu caracter extensive

D. Caracterizat de un infiltrat păstos, moderat dureros, legat de factorul cauzal dentar printr-

un cordon fibros decelabil la palpare

E. O colecţie ce se poate remite spontan

B (1, 244)

173) Semnele clinice majore obiective ale sinuzitei maxilare acute sunt

următoarele, cu excepţia:

A. Durere unilaterală, localizată la nivelul etajului mijlociu al feţei, cu iradieri în regiunea

orbitală

B. Obstrucţie nazală

C. Rinoree purulentă

D. Febră 38-39°C

E. Tuse

E (1, 296)

174) Formele anatomo-clinice ale leziunilor dentare sunt următoarele, cu

excepţia:

A. Fisură coronară

B. Fractură radiculară

C. Fractură coronară cu expunerea pulpei dentare

D. Fractură coronară fără expunerea pulpei dentare

E. Fractură de colet

E (1, 388)

175) Tratamentul în cazul fracturilor radiculare verticale la dinţii permanenţi

constă în:

A. Rezecţie apicală

B. Extracţie

C. Amputaţie

D. Extirpare vitală

E. Expectativă

B (1, 390)

39

176) Tratamentul în cazul fracturilor radiculare în 1/3 apicală la dinţii

permanenţi constă în:

A. Extracţia dintelui

B. Coafaj indirect

C. Tratament endodontic asociat sau nu cu rezecţia apicală şi imobilizarea dintelui

D. Coafaj direct

E. Extracţia fragmentului coronar

C (1, 390)

177) Aspectul radiologic al keratochistului odontogen este:

A. Leziuni osoase radiotransparente, cu limite nete, uneori cu un fenomen de corticalizare

perilezională

B. Leziuni osoase radioopace, cu limite nete, uneori cu un halou perilezional

C. Fagure de miere

D. Bule de săpun

E. Nedecelabil radiologic

A (1, 453)

178) Tratamentul chistului rezidual după tratament endodontic constă în:

A. Amputaţie

B. Obturaţie de canal

C. Chistectomie cu rezecţie apicală şi sigilarea suprafeţei de secţiune a rădăcinii

D. Extracţie dentară

E. Expectativă

C (1, 470)

179) Nu reprezintă factor de risc local în apariţia tumorilor maligne din sfera

OMF:

A. Fumatul

B. Mestecatul tutunului

C. Alcoolul

D. Factorii nutriţionali

E. Factorii dentari

D (1, 545-548)

180) Nu reprezintă criteriu de diagnostic în nevralgia trigeminală clasică:

A. Atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracţiuni de secundă până la 2 minute,

afectând una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen

B. Durerea este intensă, ascuţită, superficială sau cu caracter de „împungere”

40

C. Durerea este declanşată de ariile trigger sau de factorii trigger

D. Atacurile sunt stereotipe la fiecare individ

E. Există un deficit neurologic evident

E (1, 917)

181) Efectele cariei dinților temporari sunt, cu excepția:

A. Pierderea funcției masticatorii

B. Pierderea funcției fizionomice

C. Pierderea dimensiunii veritcale faciale a arcadei dentare

D. Pierderea funcției fonatorii

E. Pierderea relatiei tridimensionale in ocluzia dentară

D (5, 73)

182) Factorii locali implicați in etiopatogenia anomaliilor dento maxilare sunt, cu

excepția:

A. Caria dinților temporari

B. Pierderea prematura a dinților temporari

C. Caria dinților permanenți

D. Retenția prelungita a dinților temporari pe arcadă

E. Starea dinților temporari

C (5, 73-74)

183) Consecințele pierderii premature a dinților temporari sunt, cu excepția:

A. Migrarea dinților permanenți

B. Angrenaje inverse

C. Contacte și interferențe ocluzale

D. Îngustări ale arcadelor

E. Dinții permanenți erup normal

E(5, 73)

184) Întârzierile in erupția dinților permanenți sunt determinate de urmatorii

factori, cu excepția:

A. Tipare genetice

B. Cauze locale

C. Bariere osoase

D. Factori funcționali

E. Bariere fibroase

D (5, 74)

185) Caracteristicile anodonției NU sunt:

A. Poate fi parțială

41

B. Se mai numește hipodonție

C. Poate fi redusă

D. Se mai numește hiperdonție

E. Poate fi totală

D (5, 74)

186) Clasa a II-a Angle NU se caracterizează prin:

A. Raport molar distalizat

B. Raport molar mezializat

C. Șanțul interuspidian plasat distal de vârful cuspidului mezio vestibular superior

D. Sunt descrie doua diviziuni

E. Nici un raspuns nu este corect

B (5, 78)

187) Clasa I Angle se caracterizează prin:

A. Raport distalizat bilateral

B. Raport neutral la nivelul molarilor de 6 ani

C. Raport mezializat bilateral

D. Raport distalizat unilateral

E. Raport mezializat unilateral

B (5, 78)

188) Malocluizia de clasa a II a diviziunea 1 se caracterizează prin:

A. Raporturi distalizate bilateral si ocluzie adâncă in acoperiș

B. Raporturi distalizate bilateral si ocluzie adâncă acoperită

C. Raporturi mezializate

D. Raport neutral

E. Raporturi distalizate unilateral

A (5, 78)

189) Clasificarea școlii germane cuprinde următoarele sindroame, cu excepția:

A. Sindrom de compresie de maxilar

B. Sindrom de ocluzie incrucișată

C. Sindrom de ocluzie adâncă acoperită

D. Sindrom de ocluzie normală

E. Sindrom de ocluzie deschisă

D(5, 80)

190) Sindromul de compresie de maxilar poate fi, cu excepția:

A. Cu protruzie și spațiere

42

B. De conducere

C. Cu protruzie fara spațiere

D. Cu înghesuire


B (5, 79)

191) Malocluzia clasa a II a diviziunea 1 se caracterizează prin, cu excepția:

A. Reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor si dinților față de planul sagital

B. Se mai numește exognație

C. Se mai numește endognație

D. Se mai numește sindrom de compresiune de maxilar cu protruzie si spațiere


B (5, 380)

192) Următorii factori sunt implicați in etiopatogenia endognației, cu excepția:

A. Ereditatea

B. Factorul consituțional

C. Obiceiuri vicioase

D. Factori patologici locali

E. Factori funcționali

E (5, 381-382)

193) Obiceiurile vicioase implicate in etopatogenia endognației, nu sunt:

A. Sugerea degetului

B. Sugerea limbii

C. Deglutiția normală

D. Respirația orală

E. Deglutiția atipică

C (5, 382-383)

194) Aspectul facial al pacientului cu anomalie clasa a II a diviziunea 1, se

caracterizează prin, cu excepția:

A. Facies adenoidian

B. Profil concav

C. Pomeți șterși

D. Profil convex

E. Fantă labială interdeschisă

B (5, 383)

43

195) Arcada dento alveolară intalnită in malocluzia clasa a II a divizunea 1 NU poate

avea aspect de:

A. Omega

B. V

C. U

D. Trapez

E. Parabolă

E (5, 385)

196) Malocluzia clasa a II a, diviziunea 2 prezintă urmatoarele caracteristici, cu

excepția:

A. Se mai numește sindrom de compresiune maxilară cu înghesuire dentară

B. Este mai puțin răspândită decât diviziunea 1

C. Se mai numește sindrom de compresiune cu protruzie și spațiere dentară

D. Poate prezenta formă ușoară

E. Poate prezenta formă gravă

C (5, 396-397)

197) Aspectul facial al pacientului cu malocluzie clasa a II a, diviziunea 2 NU este

caracterizat de:

A. Etaj inferior mai mare

B. Menton proeminent

C. Buze subțiri

D. Nas proeminent

E. Etaj inferior normal sau mai mic

A (5, 397)

198) Tratamenul in cadrul malocluziei clasa aII a diviziunea 2:

A. Anomalia răspunde rapid și eficient la tratament

B. Nu există risc de recidivă

C. In dentiția temporară acesta se tratează

D. Pacientul nu necesită dispensarizare

E. In dentiția temporară aceasta nu se tratează

E (5, 399)

199) Obiectivele tratamentului in malocluzia clasa a II a, diviziunea 2 nu

urmăresc:

A. Obținerea de spațiu și reducerea inghesuirilor dentare

B. Corectarea relațiilor in zona laterala

C. Obținerea relatiilor echilibrate și stabile între părțile moi

44

D. Evitarea pericolului de traumă parodontală

E. Nu necesită corectare in zona laterală

E (5, 399)

200) Arcada dentară in malocluzia clasa aII a diviziunea 2 poate avea forma :

A. M

B. V

C. Trapez atât superior cât și inferior

D. W

E. V

C (5, 397)

201) Malocluzia de clasa a III a se caracterizează prin, cu excepția:

A. Se mai numește sindrom progenic

B. Raporturi mezializate si ocluzie inversă frontală

C. Raport neutral

D. Interesează atât maxilarul cât și mandibula

E. Se mai numește decalaj intermaxilar invers

C (5, 405)

202) Aspectul facial al pacientului cu malocluzie clasa a III a NU prezintă:

A. Profil concav

B. Trapta buzelor inversată

C. Aspect înfundat al pomeților

D. Treapta buzelor normală

E. Aspect de lațire a feței in totalitate

D (5, 406)

203) Pacientul cu malocluzie clasa a III a prezintă:

A. Maxilar inferior dezvoltat in exces

B. Buză superioară înfundată

C. Ocluzie mezializată

D. Toate raspunsurile sunt corecte


D (5, 406)

204) Tratamentul profilactic al malocluziei clasa a III a NU cuprinde:

A. Combaterea rahitismului

B. Educarea si reeducarea funcției aparatului dento maxilar

C. Combaterea obiceiurilor vicioase

45

D. Alimentația naturala

E. Tratament ortodontic biomecanic

E (5, 408)

205) Malocluzia clasa a III a este caracterizată de:

A. Raporturi mezializate la nivelul molarilor

B. Raporturi distalizate unilateral

C. Raport neutral

D. Raporturi distlizate bilateral

E. Raport mezializat la nivelul frontalilor

A (5, 405)

206) Factorii incriminați in instalarea inocluziei verticale frontale NU sunt:

A. Factori funcționali

B. Tulburari fonetice

C. Factori locali

D. Factori iatrogeni

E. Factori regionali

E (5, 418-426)

207) Printre factorii iatrogeni dint inocluzia verticală regăsim, cu excepția:

A. Obturații incorecte

B. Obturații corect adaptate funcțional

C. Tratamente ortodontice care produc egresiuni exagerate in zona laterală

D. Inconfortul creat limbii de aparatura ortodontică mobilă

E. Obturații neadaptate funcțional

B (5, 426)

208) Sunt tulburări în sindromul de ocluzie deschisă, cu excepția:

A. Tulburări parodontale

B. Tulburări dentare

C. Tulburări ale funcției ocluzale

D. Modificări fizionomice

E. Tulburări de comportament

E (5, 429-431)

209) Tulburările dentare din cadrul sindromului de ocluzie deschisă, NU sunt:

A. Dinți cu risc e microfracturi ale muchiilor incizale

B. Dimensiunea rădacinilor este foarte redusă

C. Prezintă indice de vulnerabilitate la carie crescut

46

D. Incisivi hipoplazici

E. Dinți au aspect normal

E (5, 433)

210) Sindromul de inocluzie verticală este caracterizat de existența unor tulburări

în:

A. Plan vertical

B. Plan sagital

C. Plan orizontal

D. Plan oblic

E. Plan transversal

A (5, 418)

211) Doza maximă de lidocaină fără adrenalină ce se poate administra la copiii

peste 3 ani, cu dezvoltare normală este de:

A. 4,5 mg/kg-corp, fără a depăși 300 mg

B. 0,5 mg/kg-corp

C. 7 mg/kg-corp, fără a depăși 500 mg

D. 3-4 mg/kg-corp

E. Nici una de mai sus

D (1, 9)

212) Care este potența articainei:

A. Potență de 4-5 în comparație cu procaina

B. Potență de 2 în comparație cu procaina

C. Potență de 3-4 în comparație cu lidocaina

D. Aceeași potență ca mepivacaina


A (1, 13)

213) Tehnica anesteziei paraapicale supraperiostale în medicina dentară și

chirurgia oro-maxilo-facială este frecvent folosită pentru:

A. Extirparea tumorilor gingivale

B. Extirparea chirsturilor de mici dimensiuni

C. Intervenții chirurgicale parodontale

D. Extracții dentare

E. Toate de mai sus

E (1, 21)

214) Reperele pentru anestezia nervului alveolar inferior sunt:

47

A. Creasta temporală, medial și posterior de marginea anterioară a ramului mandibular

B. Plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muschiului

pterigoidian intern

C. Planul de ocluzie al molarilor superiori

D. A și B sunt răspunsuri corecte

E. Toate de mai sus

D (1, 29)

215) Simptomatologia injectitelor postanestezice în raport cu localizarea este

reprezentată în principal de:

A. Disfagie

B. Tumefacție

C. Trismus

D. Dureri nevralgiforme iradiante ce nu cedează la antialgice obișnuite

E. Toate de mai sus

E (1, 40)

216) Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento-parodontală sunt:

A. Dinți care au determinat sau/și întrețin procese supurative sinusale

B. Dinți cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival

C. Dinți mult extruzați, egresați sau înclinați care defavorizează tratamentul protetic

D. Dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale

E. Dinți care suferă transformări chistice

A (1, 64)

217) Protocolul standard de antibioprofilaxie a endocarditei bacteriene este:

A. Administrare de amoxicilină 500 mg, intravenos cu o oră înainte

B. Administrare de clindamicină 2g cu 30 de minute înainte

C. Administrare de streptomicină 1g, în doză unică, per os, cu 30 de minute înainte

D. Administrare de amoxicilină 2g, în doză unică, per os, cu o oră înainte

E. Administrare de gentamicină 500 mg, în doză unică, per os, cu o oră înainte

D (1, 65)

218) Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt:

A. Infarctul miocardic, mai vechi de 6 luni

B. Diabetul zaharat

C. Leucemia acută

D. Tratamentul cronic cu bisfosfonați

E. Radioterapia

C (1, 65)

48

219) Anestezia necesară pentru extracția dintelui 4.6:

A. Anestezie plexală

B. Procedeul Veisbrem

C. Anestezie la gaura mentonieră

D. Anestezie intraligamentară

E. Anestezie la Spix + infiltrație palatinală

B (1, 79)

220) Nu este o indicație a extracției cu separație interradiculară:

A. Dinți cu distrucție coronară extinsă, la care rădăcinile sunt încă unite la nivelul podelei

camerei pulpare

B. Prezența rădăcinilor curbe, foarte divergente, sau cu fenomene de hipercementoză

C. Dinți cu distrucție a unei porțiuni coronare, care nu permite aplicarea eficientă a cleștelui

de extracție, iar extracția monobloc cu elevatorul nu este posibilă

D. Molari temporari cu rizaliză semnificativă a rădăcinilor, fără riscul de smulgere a

mugurelui dintelui permanent


D (1, 81)

221) Factorii locali incriminați în erupția precoce a dinților permanenți sunt:

A. Poziția superficială a mugurelui dentar

B. Modificări de poziție ale mugurelui dentar

C. Lipsa spațiului pe arcadă

D. Fibromatoza gingivală ereditară

E. Persistența dinților temporari pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere

A (1, 114)

222) Nu reprezintă tulburări topografice de erupție:

A. Heterotopia

B. Transpoziția

C. Ectopia

D. Incluzia


D (1, 115)

223) Obstacole în calea erupției dentare nu sunt:

A. Persistența pe arcadă, peste limita normală cronologică, a dintelui temporar

B. Malpoziții ale dinților vecini

C. Prezența unor formațiuni tumorale în calea erupției dintelui

49

D. Fibromucoasă densă

E. Traumatisme sau infecții ale germenului dentar

E (1, 116)

224) Incluzia dentară este întâlnită cu cea mai mare frecvență la:

A. Caninul inferior

B. Molarii de minte inferiori

C. Molarul de 6 ani

D. Molarul de 12 ani

E. Incisivii centrali inferiori

B (1, 116)

225) După criteriul topografic, incluziile pot fi:

A. Incluzii dentare intraosoase

B. Incluzii dentare submucoase

C. Incluzii dentare simetrice

D. Incluzii dentare asimetrice

E. Toate de mai sus

E (1, 117)

226) Indicațiile rezecției apicale nu sunt:

A. Leziuni traumatice radiculare

B. Factori iatrogeni

C. Anomalii anatomice

D. Leziuni tumorale

E. Leziuni periapicale

D (1, 174)

227) Anomaliile anatomice ce indică rezecția apicală sunt:

A. Canale cu curburi accentuate

B. Căi false, perforații ale podelei camerei pulpare

C. Obturații de canal în exces, care nu mai pot fi îndepărtate

D. Fractura radiculară a 1/3 apicale

E. Osteita periapicală cronică

A (1, 174)

228) Nu reprezintă contraindicații absolute ale rezecției apicale:

A. Fractura radiculară verticală

B. Resturi radiculare cu o absentă marcată de țesuturi dure dentare

C. Perforații apicale

50

D. Dinți fără valoare protetică

E. Dinți cu implantare compromisă

C (1, 175)

229) Reprezintă un dezavantaj al lamboului Ochsenbein-Luebke:

A. Pacientul poate menține o bună igienă

B. Repoziționarea lamboului nu ridică probleme

C. Lamboul este usor de realizat și de decolat

D. Corticala osoasă este bine evidențiată

E. Irigația lamboului poate fi deficitară

E (1, 178)

230) Complicațiile postoperatorii tardive în rezecția apicală sunt:

A. Edem

B. Fractura rădăcinii

C. Hematom

D. Hemoragie postoperatorie

E. Suprainfectare

B (1, 193)

231) Frenoplastia în “Z”:

A. Frenul nu se îndepărtează în totalitate

B. Se decolează lambourile muco-periostale

C. Inciziile oblice se fac în unghi de 45°

D. Se va vindeca “per secundam”

E. Inciziile oblice se fac în unghi de 60°

E (1, 199)

232) Tehnici chirurgicale de corectare a frenului lingural sunt:

A. Frenotomia

B. Frenoplastia în “Z”

C. Frenoplastia cu vestibuloplastie

D. Frenectomia cu vestibuloplastie

E. Toate de mai sus

A (1, 202)

233) Despre hiperplazia inflamatorie este adevărat:

A. Este o hiperplazie de iritație produsă prin traumatizarea cronica a mucoasei palatului dur

B. Dacă leziune este cronică, tratamentul este numai chirurgical

51

C. În cazul leziunilor care au durată lunga de evoluție nu este obligatoriu examenul

histopatologic

D. Se realizeaza o electroincizie “în felie de portocală”

E. Vindecarea se va face “per primam”

B (1, 203)

234) Fibromatoza tuberozitară:

A. Clinic, leziunea este simptomatică, prezentând o mucoasă cu aspect neregulat

B. Este situată în regiunea tuberculului piriform

C. Nu este necesară purtarea protezei după intervenție

D. După anestezia locoregională, se realizează o incizie perituberozitară “în felie de

portocală”

E. Tratamentul poate fi conservator

D (1, 204)

235) Creasta balantă:

A. Reprezintă o zonă de hiperplazie, cu aspect inflamator acut

B. Protezele nu prezintă lipsă de stabilitate

C. Localizată în zonele laterale edentate

D. Vindecarea este “per secundam”

E. Este datorată unei proteze incorect adaptate

E (1, 207)

236) Mecanismele patogene care stau la baza supurațiilor nu sunt:

A. Calea directa

B. Calea transosoasa

C. Calea venoasă

D. Calea submucoasă

E. Calea limfatică

C (1, 242)

237) Supurațiile din sfera oro-maxilo-facială pot fi determinate de:

A. Complicațiile anesteziei loco-regionale

B. Complicațiile extracției dentare

C. Complicațiile tratamentelor stomatologice

D. Patologia dento-parodontală

E. Toate de mai sus

E (1, 242)

238) Abcesul cauzat de către patologia IC superior este localizat la nivel:

52

A. Palatinal

B. Vestibular

C. Spațiul mentonier

D. Spațiul canin

E. Spațiul bucal

B (1, 243)

239) Abcesul:

A. Este o colecție supurată difuză

B. Tumefacția nu deformează regiunea

C. Este prezent sindromul toxico-septic

D. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse și lucioase

E. Tratamentul este medicamentos

D (1, 244)

240) Flegmonul:

A. Este o supurație limitată

B. Necroza tisulară apare ca urmare a microtrombozelor sangvine

C. Prezintă tumefacție masivă, dură, lemnoasă, cu crepitații gazoase

D. Starea generală este moderat alterată, cu febră și frison

E. Tensiunea arterială este în limite normale

C (1, 245)

241) Dinții cu raport sinuzal sunt următorii, cu excepția:

A. Dintele 2.6

B. Dintele 1.7

C. Dintele 2.8

D. Dintele 2.7

E. Dintele 1.2

E (1,293)

242) Factorii favorizanți locali ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi:

A. Fumatul și expunerea la mediu cu noxe

B. Pacienții cu hiv

C. Pacienții cu tumori maligne

D. Inflamația cronică sau afecțiuni alergice ale mucoasei rino-sinuzale

E. Nici unul de mai sus

D (1, 295)

243) Pot fi accidente și complicații ale extracției dentare urmatoarele, cu excepția:

53

A. Împingerea unei rădăcini în sinusul maxilar

B. Comunicare oro-sinuzală neobservată sau incorect tratată

C. Obturații de canal cu depășire la un dinte cu raport sinuzal, în care materialul de obturație

va constitui un corp străin la nivelul sinusului maxilar

D. Împingerea molarului de minte superior în sinusul maxilar în timpul odontectomiei

E. Perforarea spațiului subantral prin chiuretaj intempestiv

C (1, 295)

244) Dintre următoarele semne clinice majore obiective ale sinuzitei maxilare

acute nu sunt false:

A. Senzație de plentitudine sau presiune în zona geniană

B. Febră de 38-39 °

C. Durere unilaterală, localizată la nivelul etajului mijlociu al feței, cu iradieri în regiunea

orbitală, fronto-temporală, occipitală, exacerbată de poziția declivă a capului

D. Rinoree purulentă

E. Obstrucție nazală

A (1, 296)

245) Comunicarea oro-sinuzală imediată ( deschiderea accidentală a sinusului

maxilar) în timpul unor extracții cu raport sinuzal trebuie diagnosticată imediat pe

baza următoarelor criterii:

A. Proba Valsalva pozitivă

B. Sângerare mai abundentă din alveolă

C. Explorarea blândă a alveolei până la senzația de „ cădere în gol”

D. Examinarea dintelui extras relevă prezența unui fragment osos atașat la apex sau un chist

care a erodat peretele sinusului


E (1, 303)

246) Următoarele forme anatomo-clinice nu sunt leziuni dentare:

A. Fisura coronară

B. Fractura coronară fără expunerea pulpei dentare

C. Fractura coronară cu expunerea pulpei dentare

D. Fractura radiculară


E (1, 388)

247) Într-o fractură radiculară în treimea cervicală se poate adopta ca atitudine:

A. Tratamentul va consta doar în dispenzarizare

54

B. Extracția fragmentului coronar și reconstituirea coronoradiculară sau extracția atât a

fragmentului coronar, cât și a fragmentului radicular

C. Tratamentul necrozei

D. Tratamentul gangrenei


B (1, 390)

248) Sunt adevărate următoarele exemple de traumatisme a țesuturilor

parodontale:

A. Subluxația

B. Luxația cu intruzie sau extruzie

C. Luxația laterală

D. Avulsia completă


E (1, 390)

249) Dintre etapele replantării dentare, una este falsă:

A. Înainte de replantare, dintele va fi curățat ușor de detritus cu o compresă îmbibată în ser

fiziologic

B. Dintele va fi introdus manual în alveolă, în poziție corectă

C. Dintele traumatizat va fi scos din ocluzie pentru 2-3 săptămâni

D. Zdrobirea procesului alveolar

E. Îndepărtarea imobilizării se face după 7-10 zile

D (1, 392)

250) Ca tehnici de imobilizare în traumatismele dento-alveolare se numără:

A. Gutierele acrilice

B. Șinele linguale

C. Imobilizarea cu sârmă cu 8 (ligatură hipocratică)

D. Gutiera din rășini compozite cu gravare acidă


E (1, 393)

251) Sunt chisturi inflamatorii următoarele, cu excepția:

A. Chistul periapical

B. Chistul radicular

C. Chistul median mandibular

D. Chistul radicular lateral

E. Chistul rezidual

C (1, 466)

55

252) Chistul radicular:

A. Poate evolua acut spre abces sau cronic spre granulom

B. Nu este o complicație a patologiei dentare

C. Chistul radicular nu este un chist inflamator

D. Toate răspunsurile sunt corecte

E. Nici un răaspuns nu este corect

A (1, 466)

253) Sunt false următoarele aspecte clinice ale chistului periapical:

A. Este localizat la nivelul apexului unui dinte cu gangrenă pulpară

B. Un dinte cu obturație de canal, completă sau incompletă, cu prezența la nivelul apexului

al unui chist

C. Testele de vitalitate ale dinților sunt întotdeauna pozitive

D. Chistul periapical este inițal asimptomatic

E. La palpare în vestibul se percepe o consistență de „ minge de celuloid”

C (1, 467)

254) Diagnostic diferențial al chistului radicular lateral se face cu:

A. Chistul parodontal lateral

B. Keratochistul odontogen primordial

C. Parodontopatia marginală cronică profundă

D. Toate de mai sus


D (1, 470)

255) Chistul rezidual:

A. Este un chist restant după extracția dentară împreună cu chiuretarea alveolei

B. Chistul după tratamentul endodontic are aspect radiologic al unui chist periapical

localizat la un dinte cu obturație de canal

C. Obturația de canal cu depășire nu reprezintă un factor iritativ în evoluția chistului

D. Tratamentul chistului este extracția dintelui cauzal


B (1,470)

256) Sunt factori de risc locali în apariția tumorilor maligne oro-maxilo-faciale

următorii, cu excepția:

A. Fumatul

B. „mestecatul tutunului”

C. Alcoolul

56

D. Vârsta

E. Toate variantele sunt corecte

D (1, 545)

257) Printre agenții infecțioși ca factor de risc în apariția tumorilor maligne oro-

maxilo-faciale se numără:

A. Candida albicans

B. Virusul papiloma uman

C. Virusul herpes simplex

D. Leziunile cu potențial de malignizare


E (1, 547)

258) Semnele clinice obiective sunt adevărate, mai puțin unul:

A. Leziuni ale mucoasei orale fără vindecare

B. Hemoragii minore persistente

C. Mobilitate dentară nejustificată

D. Senzație persistentă de corp străin în cavitatea bucală

E. Adenopatie cervicală

D (1, 549)

259) Semne asociate în cadrul anamnezei unui pacient cu tumoră malignă pot fi:

A. Sialoree reflexă persistentă

B. Halenă fetidă persistentă

C. Tulburări funcționale (deglutiție, fonație)

D. Trismus


E (1, 549)

260) Subiectiv, pacientul cu o tumoră oro-maxilo-facială, poate prezenta

următoarele simptome în cadrul anamnezei, cu excepția:

A. Algii persistente

B. Odinofagie

C. Disfagie

D. Leziuni ale buzei sau tegumentelor

E. Senzație persistentă de corp străin în cavitatea bucală

D (1, 548)

261) Nevralgia de trigemen:

A. Frecventă la tineri

57

B. Compresia rădăcinii nervului trigemen la intrarea în craniu prin foramen

C. Nu reprezintă o cauză frecventă demielinizarea

D. Este asimptomatică

E. Mai des la bărbați este întâlnită

B (1, 916)

262) Diagnosticul nevralgiei de trigemen se face pe următoarele criterii, mai puțin

unul:

A. Atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracțiuni de secundă până la 2 minute

B. Durerea intensă cu caracter de „împungere”

C. Sunt atribuite altor afecțiuni

D. Declanșată de factori trigger

E. Atacurile sunt stereotipe la fiecare individ

C (1, 917)

263) Tratamentul medicamentos al nevralgiei de trigemen cuprinde:

A. Paracetamol

B. Augumentin

C. Carbamazepină 300 mg/zi

D. Baclofen 300 mg/zi


C (1, 918)

264) Tratamentul chirurgical în nevralgia de trigemen:

A. Blocajul chimic anestezic

B. Injectarea ganglionului gasser

C. Termocoagularea prin radiofrecvență

D. Decompresiunea microvasculară a fosei posterioare


E (1, 918)

265) Următoarele afirmații sunt adevărate despre blocajul chimic prin infiltrații

anestezice în nevralgia de trigemen, cu excepția:

A. Se poate realiza prin infiltrație cu xilină 2%

B. Se poate realiza prin infiltrație cu largactyl

C. Se asociază cu medicație sedativă

D. Se asociază cu medicație antiinflamatoare

E. Se asociază cu medicație hipnotică

D (1, 918)

58

266) Organul smalțului nu intervine în :

A. Determinarea tiparului coronar

B. Funcția de inducție

C. Formarea dentinei

D. Formarea joncțiunii dento-gingivale

E. Emergența dintelui în cavitatea bucală fară sângerere în tipul erupției

C (2, 13-14)

267) Dintele trece succesiv prin următoarele stadii morfologice cu o excepție :

A. Lamă dentară

B. Calcifiere

C. Cupă

D. Clopot

E. Mugure

B (2, 9)

268) Ciclu de viață dentar cuprinde următoarele stadii, cu o excepție:

A. Creșterea

B. Clopot

C. Calcifierea

D. Erupția

E. Atriția

B (2, 8)

269) Histodiferențierea :

A. Este dominantă în staadiul avansat de clopot

B. Începe în anumite zone, dictate genetic

C. Domină stadiul de clopot

D. Produce mineralizarea matricei organice

E. Reprezintă procesul de formare a smalțului

C (2, 14)

270) Ciclu de viața a ameloblatelor conține următoarele etape cu o excepție:

A. Stadiul morfogenetic

B. Stadiul de maturare

C. Stadiul de clopot

D. Stadiul de protecție

E. Stadiul de formare

C ( 2, 24)

59

271) Culoare dințiilor temporari este :

A. Alb-Alburie

B. Alb- rozalie

C. Alb- rosiatică

D. Alb- galbuie

E. Alb- gri

A( 2, 120)

272) Tuberculul Zuckerkandl se află :

A. Pe 13

B. Pe 45

C. Pe 54

D. Pe 21

E. Pe 51

C ( 2, 130)

273) La nivelul incisivilor tempopari se remarcă următoarele cu o excepție:

A. Prezintă tuberculul Carabelli

B. Marginea incizală netedă

C. Existența unui cingulum

D. Cameră pulpară în formă de evantai

E. Foramen apical cu deschidere mare

A( 2, 122)

274) Structura dentinei la dinții temporari este:

A. Mai albă

B. Este aprismatică

C. Are diferențe mici față de cea a dinților definitivi

D. Se aplică acid fosforic 50% timp de 2 minute

E. Mai opac

C( 2, 137)

275) Structura cementului :

A. Este mai alb

B. Este acoperit de cele mai multe ori de smalt

C. Este aprismatică

D. Are diferențe mici față de cea a dinților definitivi

E. Se aplică acid fosforic 50% timp de 2 minute

B( 2, 137)

60

276) Caria de biberon este :

A. Situată la nivel molar

B. Când familia este puțin numeroasă

C. Localizată pe suprafețe dentare cu risc scăzut

D. Apare la copii școlari

E. Situată la nivelul fețelor ocluzale

C ( 3, 49)

277) Despre caria rampantă următoarele informații sunt adevărate cu o excepție:

A. Este specifică dințiilor temporari

B. Este formă severă de carie

C. Are debut brusc

D. Apare în special în prima perioadă a adolescenței

E. Are interesare pulpară precoce

A (3, 66)

278) Conduita terapeutică pentru caria rampantă este :

A. Netratarea leziunilor odontle

B. Obturații cu gutapercă

C. Obturații cu amalgam

D. Combaterea uscăciunii orale

E. Izolare cu digă

D (3, 68)

279) Care afirmație este adevarată :

A. Puplă anomală, în care pulpa este neinflamată

B. Stadiul de tranziție , în care pulpa este intactă dar cu celule inflamatorii “ împrăstiate”

C. Pulpita cronică totală în care procesul inflamator afectează doar pulpa coronară

D. Necroza pulpară afectează doar pulpa radiculară

E. Pulipita cronică parțială cuprinde tot țesutul pulpar

B( 3, 102)

280) Una din afirmațiile de mai jos nu este adevarată :

A. Gangrena parțială are numai o parte de pulpă mortificată și infectată

B. Gangrena totală prezintă întreaga pulpă mortificată

C. În gangrena simplă procesul patologic este cantonat strict la nivelul pulpei dentare

D. În gangrena complicată procesul patologic nu depăsește bariera pulpară

E. În raport cu tendința de exteriorizare a procesesului patologic avem două forme

clinice

D ( 3, 113)

61

281) Dintre avantajele lui Fuji Ionomer Type III nu se enumeră:

A. Nu are efect carioprotector

B. Legatură puternică la structura dentară

C. Închidere marginală excelentă

D. Aspect fizionomic acceptabil

E. Priză rapidă

A (3, 32)

282) Tehnica sigilarii cu rășini compozite nu cuprinde :

A. Curățirea suprafeței dentare cu pastă ce conține flour

B. Izolarea

C. Prepararea suprafețelor de smalț

D. Aplicarea materialului de sigilare

E. Verificarea sigilării

A( 3, 33)

283) Tehnica sigilarii cu ciment glas ionomer nu cuprinde:

A. Curățirea suprafeței dentare

B. Spălarea suprafeței dentare

C. Demineralizarea suprafeței dentare

D. Izolarea cu rulouri de vată

E. Pregătirea materilului de sigilat

C ( 3, 42)

284) Enameloplastia este :

A. technica de lucru ce prepară canini temporari

B. Technica de lucru ce folosește freze cu sferice cu diametru mare

C. Technică de lucru minim invazivă

D. Denumirea pentru periajul smalțului

E. O manoperă contraindicată pentru șanțuri și fosete

C( 3, 43)

285) Sigilarea șanțurilor și fosetelor nu reprezintă:

A. Technică de izolare a dințiilor față de mediul înconjurător

B. O metodă de prevenție a cariilor

C. Metodă profilactică

D. O metodă de izolare cu diga

E. Sub forma obturațiilor preventive formă alternativă în cazul proceselor carioase limitate

D( 3, 14-15)

62

286) Una dintre metodele de mai jos nu face parte din metodele de previnire a

cariei dentare incluse de OMS:

A. Sigilarea șanțurilor și fosetelor

B. Fluorizarea generală și locală

C. Pulpotomia

D. Igiena alimentației

E. Igiena buco-dentară

C (3, 14)

287) Etapele clinice necesare confecționării unei restaurări protetice fixe metalo-

ceramice sunt următoarele, cu excepția:

A. Amprentarea câmpului protetic

B. Tratamentul proprotetic

C. Tratamentul preprotetic

D. Proba restaurării mixte metalo-ceramice pe bonturi

E. Glazurarea

E (12, 35)

288) Etapa clinica necesara confecționării unei restaurări protetice fixe metalo-

ceramice este:

A. Glazurarea

B. Realizarea componentei fizionomice

C. Selectarea culorii componentei fizionomice

D. Confecționarea modelului

E. Realizarea componentei metalice

C (12, 35)

289) Suportul dento-parodontal poate fi:

A. Punctiform

B. Linear

C. Poligonal

D. In suprafață

E. Toate de mai sus

E (12, 91)

290) Edentația de PM1 si PM2 superiori, pe aceeași hemiarcadă, se restaurează

protetic, fix, cu elemente de agregare pe:

A. PM1 si PM2 superiori

B. PM1 si PM2 inferiori

63

C. C si M1 superiori

D. IL si M1 superiori

E. C si M2 superiori

C (12, 98)

291) Edentația de M1 superior se restaurează protetic, fix, cu elemente de

agregare pe:

A. M3, M2, PM2 si PM1

B. M2, PM2 si PM1

C. M3, M2 si PM2

D. M2 si PM2

E. Se tratează ortodontic

D (12, 97)

292) Edentația parțială, care necesita tratament protetic cu ajutorul protezelor

mobilizabile se întâlnește după vârsta de:

A. 40 de ani

B. 50 de ani

C. 60 de ani

D. 70 de ani

E. 80 de ani

A (13, 21)

293) Solicitarea tratamentului protetic cu ajutorul protezelor mobilizabile este

mai frecventa la vârsta de:

A. 30-40 ani

B. 40-45 de ani la bărbați

C. După 60 de ani la bărbați

D. 50 – 60 de ani la femei

E. 40-50 de ani la femei

E (13, 21)

294) Egresiunea dentara reprezintă:

A. Absenta unui dinte

B. Migrarea orizontala a unui dinte sau grup de dinți

C. Migrarea verticala a unui dinte împreună cu procesul alveolar

D. Migrarea verticala a unui dinte fără procesul alveolar

E. Prezenta mai multor dinți pe arcada

C (13, 24)

64

295) Extruzia dentara:

A. Este o migrare verticala

B. Se întâlnește mai des la dinții afectați parodontal

C. Se produce mai repede ca egresiunea

D. Este o migrare verticala fără proces alveolar

E. Toate afirmațiile de mai sus sunt corecte

E (13, 24)

296) Situația clinica ce exclude tratamentul prin punte este:

A. Edentațiile laterale întinse cu dinți stâlpi caninul si molarul de minte ce au valoare

parodontala scăzută

B. Edentații laterale reduse

C. Edentații frontale

D. Edentația caninului maxilar

E. Toate de mai sus

A (13, 30)

297) Tratamentul de echilibrare ocluzala are in vedere următoarele, cu excepția:

A. Realizarea unui plan de ocluzie corect

B. Eliminarea contactelor premature

C. Refacerea dimensiunii verticale de ocluzie

D. Eliminarea interferentelor

E. Extracțiile dentare

A (13, 82)

298) Realizarea planurilor de ghidare:

A. Interesează fetele orale si vestibulare ale dinților

B. Nu necesita analiza la paralelograf

C. Necesita folosirea unor freze sferice sau con-invers

D. Sunt pregătite pe suprafețele proximale ale dinților stâlpi

E. Se face doar acoperirea dinților cu microproteze

D (13, 86)

299) Lăcașele pe dinții laterali, pentru pintenii externi au următoarea

caracteristica:

A. Lungimea trebuie sa fie 1/3 din lățimea vestibule-orala

B. Au forma rotunjita si vârful triunghiular

C. Se realizează doar in dentina

D. Au forma triunghiulara si vârful rotunjit

E. Lățimea trebuie sa fie 1/4 din diametrul mezio-distal al dintelui

65

D (13, 89)

300) O coroana de înveliș pe dinții laterali, in vederea aplicării unui croșet turnat,

trebuie sa prezinte:

A. Convexitate vestibulara mai mica de 1 mm

B. Lăcaș pentru pinten

C. Planuri de ghidare pe fetele proximale

D. Fata orala plana cu prag

E. Toate de mai sus

E (13, 94)

301) In edentațiile terminale, dinții cel mai frecvent solidarizați sunt:

A. Caninii

B. Molarii

C. Incisivii

D. Premolarii

E. Toți dinții restanți

D (13, 98)

302) Forțele care acționează asupra protezelor parțiale sunt următoarele cu o

excepție:

A. Forța de masticație

B. Forța de masticație teoretic posibila

C. Forța de masticație practic posibila

D. Forța de masticație de obișnuință

E. Forța funcțională de masticație

D (13, 109)

303) Mijloacele auxiliare, cu rol secundar in ancorarea protezelor parțiale sunt

reprezentate de:

A. Succiune

B. Croșetele dentare

C. Sistemele speciale

D. Lustrul perfect al protezei

E. Toate de mai sus

D (13, 116)

304) La protezele scheletate care tratează edentații de cl.I, elementele

contrabasculante:

A. Se aplica unilateral

66

B. Sunt pinteni ocluzali amplasați in fosta distală a primului premolar

C. Sunt amplasate pe fata vestibulara a caninului

D. Se aplica bilateral

E. Sunt ghetuțele sau pintenii incizali plasați intre dinții laterali

D (13, 124)

305) Evitarea basculării prin înfundare se realizează prin:

A. Amprente necompresive la mandibula

B. Șei terminale extinse peste limitele fiziologice

C. Conectori principali maxilari cu lățime redusa

D. Pinteni ocluzali amplasați in fosetele distale

E. Croșete cu brațe retentive cat mai flexibile

E (13, 131)

306) Bascularea prin înfundare in edentația de cl a IV-a întinsă este diminuata

de:

A. Brațele retentive distale ale croșetelor Bonwill

B. Incizia alimentelor

C. Tipul de ocluzie cap-la-cap

D. Brațele retentive meziale ale croșetelor Bonwill

E. Toate de mai sus

A (13, 133)

307) Distanțarea barei linguale fata de mucoasa procesului alveolar trebuie sa fie

plasata la:

A. 0,2 mm

B. 20 mm

C. 0,30 mm când proteza are sprijin dento-parodontal

D. 2,5 mm

E. Nu se distanțează

C (13, 138)

308) Dimensiunile barei linguale sunt:

A. Înălțime 4-5 mm

B. Grosime de 1 mm la extremitatea superioara

C. Grosime de 3 mm la extremitatea inferioara

D. Înălțime de 1-3 mm

E. Răspunsurile A,B si C sunt corecte

E (13, 139)

67

309) Rolul croșetului continuu:

A. Element antibasculant

B. Stabilizează proteza in sens vestibuo-ocluzal

C. Contribuie la sprijinul mucozal al protezei

D. Solidarizează dinții absenți


A (13, 139)

310) Croșetul Bowill:

A. Are 3 brațe

B. Se folosește in toate edentațiile

C. Este un croșet divizat (Roach)

D. Nu are pinteni ocluzali

E. Se mai numește “dublu Ackers”

E (13, 187)

311) Croșetul “T”:

A. Este un croșet circular

B. Este croșetul unibar

C. Este un croșet de sârmă

D. Are un braț retentiv ce pleacă din șaua protezei

E. Este cel mai utilizat croșet circular

D (13, 190)

312) Amprenta preliminara:

A. Se ia înainte de realizarea tratamentelor preprotetice

B. Amprenteaza doar arcada cu edentații

C. Amprenteaza dinții antagoniști

D. Se ia după realizarea tratamentelor preprotetice

E. Se mai numește si amprenta documentara

D (13, 329)

313) Amprenta documentara:

A. Se ia in prima ședința de tratament

B. Se ia la sfârșitul tratamentului

C. Necesita lingura individuala

D. Necesita un material de amprenta de consistenta fluida

E. Necesita un material din categoria pastelor ZOE

A (13, 329)

68

314) Amprenta funcțională:

A. Se ia in prima ședință de tratament

B. Folosește ca material de amprenta, alginatul

C. Necesita o lingura individuala

D. Este o amprenta in care se toarnă modelul preliminar

E. Toate afirmațiile sunt corecte

C(13, 330)

315) Amprenta funcțională prin metoda de spălare:

A. Folosește un singur material de amprenta

B. Folosește materiale de consistente diferite într-un singur timp

C. folosește materiale de consistențe diferite in 2 timpi

D. Alginatul este materialul cel mai utilizat in timpul 1

E. Elastomerul chitos se folosește in timpul al doilea

C (13, 357)

316) Înainte de trimiterea in laborator, amprenta:

A. Va fi spălată si dezinfectata

B. Va fi corectata cu material termoplastic

C. Se va păstra 24 ore in mediu umed

D. Se va deretentiviza

E. Răspunsurile A si D sunt corecte

A (13, 361)

317) Poziționarea manuala a modelelor in IM pentru înregistrarea RIM:

A. Necesita 4 unități masticatorii repartizate cate 2 bilateral

B. Se utilizează in edentațiile de clasa III si IV

C. Poate fi realizata in aceeași etapa clinica de proba a scheletului metalic

D. Răspunsurile A si B sunt corecte


E (13, 508)

318) Materialele necesare înregistrării RIM de ocluzie:

A. Sunt materiale termoplastice

B. Sunt materiale termoplastice de tip Stents

C. Sunt ceruri speciale

D. Sunt materiale cu priza chimica


E (13, 509)

69

319) O perfecta înregistrare a RIM de ocluzie comporta:

A. Indentații adânci care sa redea fata vestibulara a dinților

B. Durata de înregistrare cat mai lunga

C. Adaptarea modelelor

D. Precizie


D (13, 509)

320) Determinarea si înregistrarea RIM cu ajutorul șabloanelor de ocluzie:

A. Se utilizează in toate edentațiile

B. Se utilizează doar in edentații de clasa I

C. Se utilizează doar in edentații de clasa II

D. Se utilizează in edentații de clasa IV întinse sau extinse, când opus edentației parțiale

se afla o edentație totala

E. Se utilizează in edentații de clasa III bilaterale

D (13, 512)

321) Indicațiile pentru laborator privind alegerea si montarea dinților artificiali

sunt următoarele, cu o excepție:

A. Tipul de dinți (acrilat, porțelan)

B. Forma si culoarea dinților

C. Gradul de inocluzie frontala

D. Gradul de inocluzie sagitala

E. Artificii de montare

C (13, 517)

322) Prin căptușirea protezelor scheletate se înțelege:

A. Înlocuirea dinților de la nivelul șeilor

B. Adaptarea șeilor protezei

C. Adăugare de acrilat la nivelul suprafeței mucozale a șeilor

D. Repararea croșetelor turnate

E. Adaptarea sistemelor special

C (13, 562)

323) Căptușirile protezelor scheletate se fac in următoarele condiții cu excepția:

A. Dinții artificiali montați corect

B. Șei modelate si extinse corect

C. Dinți artificiali in stare buna

D. Ocluzie dezechilibrată

E. Schelet metalic in stare buna

70

D (13, 563)

324) Căptușirea protezelor terminale vechi care tratează edentații de clasa I si II

este indicata in următoarele situații, cu excepția:

A. Când este o atrofie mica a crestelor

B. Când scheletul este bine adaptat

C. Când este o atrofie mare a crestelor

D. Când dinții artificiali nu sunt abrazați

E. Când dinții artificiali nu sunt deteriorate

C (13, 566)

325) Căptușirile protezelor terminale cu materiale reziliente au următorul

dezavantaj:

A. Este indicata doar la pacienții tineri

B. Se indica doar in edentațiile de clasa III

C. Au miros si gust neplăcut

D. Neutralizează o parte din forța de masticație


C (13, 569)

326) Indicațiile rebazării sunt următoarele, cu o excepție:

A. Testul de rotație a protezelor terminale este pozitiv

B. Proteza a fost căptușită si are aspect neplăcut

C. Testul de rotație a protezelor terminale este negativ

D. Acrilatul șeilor este poros

E. Proteza a fost căptușită sau reparata de mai multe ori

C (13, 571)

327) Orice proteza fixa este alcătuită din:

A. Amprentare

B. Cimentare

C. Elemente de agregare si corpul de punte

D. Prepararea bonturilor

E. Nici un răspuns corect

C (11, 437)

328) După material, protezele parțiale fixe pot fi:

A. Metalice

B. Polimerizate

C. Frezate

71

D. Punctiforme


A (11, 439)

329) In cadrul rapoartelor intermediarilor cu creasta edentata:

A. Trebuie asigurat un acces minim pentru igienizare

B. Contactul cu țesuturile moi trebuie sa fie minim

C. Contactul cu țesuturile moi trebuie sa fie maxim

D. Nu trebuie sa existe rapoarte

E. Nu are importanta tipul de contract

B (11, 451)

330) Ambrazurile meziale, distale si linguale ale corpului de punte:

A. Trebuie sa fie cat mai larg deschise

B. Trebuie sa ofere un spațiu minim pentru igienizare

C. Nu se realizează la punțile mobile

D. Nu se realizează la punțile pe implanturi

E. Se realizează după proba componentei fizionomice

A (11, 455)

331) Intermediarii metalo-ceramici:

A. Au rezistenta

B. Au fizionomie

C. Nu au longevitate

D. Răspunsurile A si B sunt corecte

E. Răspunsurile B si C sunt corecte

D (11, 474)

332) Zona de sprijin maxilară pentru o proteză totală cuprinde următoarele

structuri, cu excepția:

A. Bolta palatină

B. Tuberozitățile maxilare

C. Crestele alveolare

D. Tuberculul piriform

E. Fibromucoasa care acoperă crestele alveolare

D (14, 10)

333) Despre spațiul vestibular lateral la maxilar sunt adevărate următoarele, cu

excepția:

A. Este foarte redus, de 3-4 mm

72

B. Este delimitat anterior de frenul bucal

C. Evidențierea lui se face prin tracțiunea ușoară a obrazului

D. Poartă numele de spațiul Eisenring

E. Este delimitat posterior de apofizza zigomato-alveolară

D (14,29)

334) Crestele alveolare care oferă cele mai bune condiții pentru funcționalitatea

unei proteze totale au următoarele caracteristici:

A. Înalte,rotunjite și neutre

B. Ascuțite, retentive și reduse

C. Neutre, retentive și reduse

D. Rotunjite, reduse și neretentive

E. Ascuțite, medii și retentive

A(14,18)

335) Despre spațiul retrozigomatic sunt adevărate următoarele, cu excepția:

A. Este delimitat posterior de șanțul pterigomaxilar

B. La acest nivel marginea protezei totale trebuie să ajungă până în fundul de sac

C. Este delimitat anterior de apofiza zigomato-alveolară

D. Este delimitat anterior de frenul bucal

E. Se numește punga Eisenring

D(14,28)

336) Despre zona tuberculului piriform sunt adevărate următoarele, cu excepția:

A. Este delimitată posterior de inserția ligamentului pterigomandibular

B. Proteza totală va acoperi 1/ 3 anterioară a tubercului

C. Este o zonă de sprijin și de închudere marginală

D. Proteza totală va acoperi 2/ 3 anterioare ale tubercului

E. Este delimitată anterior de o linie imaginară care trece înapoia feței distale a

molarului doi inferior

B( 14, 30)

337) Prin palparea exobucală se apreciază următoarele, cu excepția:

A. Deformări osoase

B. Tonusul mușchilor masticatori

C. Deformări ale părților moi

D. Dimensiunea etajului inferior al feței

E. Starea grupurilor ganglionare

D(14,65)

73

338) Elementele anatomice care pot influența protezarea la mandibulă sunt

următoarele, cu excepția:

A. Linia oblică externă

B. Apofizele genii

C. Torusul maxilar

D. Creasta milohioidiană

E. Gaura mentonieră

C(14,69)

339) Despre palparea articulației temporo-mandibulare sunt adevărate


A. Se poate constata limitarea excursiei condiliene

B. Se poate constata subluxația de condil

C. Se face cu policele în conductul auditiv extern și indexul pretragian

D. Se analizează excursia condililor

E. Se face cu indexul în conductul auditiv extern și policele pretragian

C( 14,66)

340) La examinarea mucoasei fixe a câmpului protetic maxilar se pot constata


A. Prin inspecție se evaluează colorația mucoasei

B. Mucoasa poate fi normală, ischemică sau hiperemiată

C. Se evaluează sensibilitatea mucoasei

D. Se palpează tuberculul piriform

E. Se apreciază prin palpare reziliența mucoasei

D(14,68)

341) La examenul exobucal al pacientului edentat total , din normă frontală se

apreciază următoarele elemente cu excepția:

A. Simetria facială

B. Profilul convex sau concav

C. Forma feței

D. Proporționalitatea etajelor feței și ale figurii

E. Aspectul buzelor

B(14,64-65)

342) Etapa clinică de amprentare preliminară cuprinde următorii timpi

operatori, cu excepția:

A. Pregătirea amprentării

B. Alegerea și verificarea lingurii standard

74

C. Alegerea și verificarea lingurii individuale

D. Alegerea materialului de amprentă

E. Amprentarea propriu-zisă

C (14, 73-74)

343) Etapele amprentei funcționale la edentatul total sunt următoarele, cu

excepția:

A. Adaptarea marginală a lingurii individuale

B. Realizarea închiderii marginale la zonele cheie

C. Determinarea DVO

D. Alegerea materialului de amprentare

E. Amprentarea propriu-zisă

C ( 14,93)

344) Testele lui Herbst pentru verificarea adaptării lingurii individuale la maxilar

sunt următoarele, cu excepția:

A. Deschiderea moderată a cavității bucale

B. Deschiderea maximă a cavității bucale

C. Mimarea surâsului

D. Ridicarea vârfului limbii sub buza superioară spre nas

E. Mimarea fluieratului

D( 14,95-96)

345) Testele lui Herbst pentru verificarea adaptării lingurii individuale la

mandibulă sunt următoarele, cu excepția:

A. Deschiderea moderată și apoi largă a cavității bucale

B. Umezirea buzelor

C. Vârful limbii se plimbă dintr-un obraz în altul

D. Ridicarea vârfului limbii sub buza superioară spre nas

E. Pacientul tușește

E( 14, 95-97)

346) Mișcările comandate de medic în vederea obținerii modelării funcționale

marginale sunt următoarele, cu excepția:

A. Deschiderea moderată a cavității bucale

B. Deschiderea mare a cavității bucale

C. Rotații și tracțiuni la nivelul nodului comisural

D. Mimarea unui râs forțat

E. Mimarea suptului sau fluieratului

C(14 , 103)

75

347) Determinarea relațiilor intermaxilare cu ajutorul șabloanelor de ocluzie

include următoarele faze, cu excepția:

A. Verificarea șabloanelor de ocluzie

B. Determinarea curburii vestibulare a șablonului superior

C. Determinarea dimensiuniii verticale a etajului inferior al feței

D. Determinarea curburii vestibulare a șablonului inferior

E. Determinarea și înregistrarea relației centrice

D( 14, 134)

348) Poziția de repaus a mandibulei poate fi determinată prin următoarele

metode, cu excepția:

A. Antropometric

B. Funcțional după pronunțarea fonemei „M”

C. Funcțional după deglutiție

D. Funcțional după pronunțarea vocalei „U”

E. Electromiografic

D(14,140)

349) Semnele clinice ale supraevaluării D.V.O. sunt următoarele, cu excepția:

A. Vizibilitate exagerată a dinților

B. Pacient cu aspect îmbătrânit

C. Apare „zgomotul de castagnete”

D. Apare oboseala permanentă a musculaturii

E. Pacientul are un facies crispat

B(14, 143)

350) Semnele clinice ale subevaluării D.V.O. sunt următoarele, cu excepția:

A. Pacient cu aspect îmbătrânit

B. Accentuarea șanțurilor peri- și paralabiale

C. Vizibilitate redusă a roșului buzelor

D. Vizibilitate exagerată a dinților

E. Suprasolicitarea mușchilor ridicători ai mandibulei în masticație

D(14,143)

351) Sunt metode care favorizează conducerea mandibulei în R.C. următoarele,

cu excepția:

A. Deglutiția

B. Memoria ocluzală

C. Masticația

76

D. Reflexul molar

E. Momentul psihologic

C( 14, 144-145)

352) Pe modelele montate în ocluzor trebuie să fie trasate următoarele repere, cu

excepția:

A. Linia mediană

B. Linia premolarilor

C. Linia caninilorî

D. Linia surâsului

E. Curbura sagitală

B(14,192)

353) Verificarea arcadelor dentare artificiale ale machetelor protezelor totale

urmărește următoarele, cu excepția:

A. Dacă linia interincisivă corespunde cu linia mediană de pe model

B. Dacă s-a respectat regula lui Pound

C. Dacă s-au realizat curbele de compensație

D. Dacă dinții laterali au fost montați în afara crestei

E. Dacă dinții laterali au fost montați pe mijlocul crestei

D(14,19)

354) Despre „proba spatulei” la verificarea machetelor protezelor totale, sunt

adevărate următoarele, cu excepția:

A. Poate fi pozitivă sau negativă

B. Dacă este pozitivă bilateral se vor redetermina relațiile intermaxilare cu ajutorul

șabloanelor de ocluzie

C. Este pozitivă dacă montarea dinților artificiali este necorespunzătroare

D. Este pozitivă dacă montarea dinților artificiali este corespunzătroare

E. Este pozitivă dacă nu s-au determinat corectrelațiile intermaxilare

D(14,195)



A. Este pozitivă dacă montarea dinților artificiali este necorespunzătroare

B. Este pozitivă dacă nu s-au determinat corect relațiile intermaxilare

C. Este negativă dacă spatula nu se poate insera între dinții laterali ai arcadelor artificiale

D. Este negativă dacă spatula se poate insera între dinții laterali ai arcadelor artificiale

E. Constă în încercarea de a insinua o spatulă de ciment între dinții laterali ai arcadelor

artificiale

77

D(14,195)



A. Constă în încercarea de a insinua o spatulă de ciment între dinții laterali ai arcadelor

artificiale

B. Este pozitivă dacă s-au determinat corect relațiile intermaxilare

C. Este pozitivă dacă montarea dinților artificiali este necorespunzătroare

D. Dacă este pozitivă bilateral se vor redetermina relațiile intermaxilare cu ajutorul

șabloanelor de ocluzie

E. Poate fi pozitivă sau negativă

B(14,195)

357) Retușarea protezelor totale se face după următoarele reguli, cu excepția:

A. Se identifică zona care a produs disconfortul

B. Se marchează cu un creion chimic zonele lezate

C. Se aplică proteza în cavitatea bucală , iar zona marcată cu creionul chimic se imprimă

pe fața mucozală a protezei

D. Retușul se face din exteriorul zonei marcate

E. Retușul se face din exteriorul zonei marcate

D(14,226)

358) Indicațiile pentru purtătorii de proteze totale includ următoarele, cu

excepția:

A. Alimentele se vor tăia în bucățele mici cu cuțitul și se vor introduce în cavitatea bucală

B. Se va mușca cu forță cu protezele

C. Poate să apară senzația de „gură plină”, care va dispărea odată cu purtarea protezelor

D. Se vor evita alimentele lipicioase

E. Nu se mușcă cu protezele

B(14,224)

359) Bascularea transversală a protezei totale maxilare poate avea următoarele

cauze, cu excepția:

A. Existența unor atrofii marcate ale crestei edentate

B. Dinții laterali montați corespunzător

C. Reziliența exagerată amucoasei fixe

D. Dinții laterali montați în afara crestei edentate

E. Lipsa folierii la nivelul torusului palatin

B(14,221-222)

78

360) Bascularea transversală a protezei totale maxilare poate avea următoarele

cauze, cu excepția:

A. Erori în amprentarea funcțională a câmpului protetic

B. Dinții laterali montați în afara crestei edentate

C. Lipsa folierii la nivelul torusului palatin

D. Reziliența foarte redusă a mucoasei fixe

E. Reziliența exagerată amucoasei fixe

D(14,221-222)

361) Controlul extrabucal al protezelor totale include următoarele, cu excepția:

A. Marginile protezei să nu fie ascuțite

B. Dacă fața externă a protezei este lustruită, fără urme de masă de ambalat

C. Fața mucozală trebuie să fie aspră și ascuțită

D. Dinții artificiali să fie corect poziționați

E. Fața mucozală a protezei să nu prezinte urme de masă de ambalat

C(14,219)

362) Indicațiile căptușirii totale a protezelor totale sunt următoarele, cu excepția:

A. Ocluzia stabilă

B. Dinți laterali montați corect pe creastă

C. DVO menținută corect

D. Ocluzia instabilă

E. Protezele totale sunt stabile pe câmp

D(14,228)

363) Indicațiile căptușirii totale a protezelor totale sunt următoarele, cu excepția:

A. Protezele totale sunt stabile pe câmp

B. DVO menținută corect

C. Ocluzia stabilă

D. Dinți laterali montați corect pe creastă

E. Protezele totale nu sunt stabile pe câmp

E(14,228-229)

364) Cauzele fracturării unei proteze totale pot fi următoarele, cu excepția:

A. Bruxismul

B. Un torus palatinal proeminent

C. Atrofia asimetrică a câmpului protetic

D. Masticația puternică

E. Un torus palatinal neproeminent

E(14,227)

79

365) Despre căptușirea marginală a protezei totale sunt adevărate următoarele, cu

excepția:

A. Are ca rol refacerea succiunii

B. Se mai numeste căptușire totală

C. Urmărește refacerea închiderii marginale

D. Îmbunătățește menținerea protezei totale

E. Prelungește marginile protezei până în fundul de sac vestibular

B(14,228)

366) Despre căptușirea marginală a protezei totale sunt adevărate următoarele, cu

excepția:

A. Prelungește marginile protezei până în fundul de sac vestibula

B. Se mai numeste căptușire parțială

C. Are ca rol combaterea succiunii

D. Urmărește refacerea închiderii marginale

E. Îmbunătățește menținerea protezei totale

C(14,228)

367) Stomatopatiile tardive marginale (leziunile de decubit) pot prezenta

următoarele semne clinice, cu excepția:

A. Floră microbiană moderată

B. Absența diskeratozei

C. Halena fetidă

D. Adenopatie moderată

E. Tumefacție eritematoasă

C(14,235)

368) Stomatopatiile tardive marginale (leziunile de decubit) pot prezenta

următoarele semne clinice, cu excepția:

A. Diskeratoză frecventă

B. Floră microbiană moderată

C. Adenopatie moderată

D. Fără miros fetid

E. Localizare frecventă în zona canină la maxilar

A(14,235)

369) Printre factorii locali care pot fi incriminați în apariția stomatopatiilor

protetice se numără următorii, cu excepția:

A. Creșterea temperaturii sub proteza totală

80

B. Lipsa igienei protezei totale

C. Microporozitățile acrilatului

D. Insuficiența renală cronică

E. Instabilitatea ocluzală

D(14,231)

370) Printre factorii locali care pot fi incriminați în apariția stomatopatiilor

protetice se numără următorii, cu excepția:

A. Instabilitatea ocluzală

B. Autocurățirea deficitară

C. Scăderea temperaturii sub proteza totală

D. Microporozitățile acrilatului

E. Lipsa igienei protezei totale

C(14,231)

371) Localizarea stomatopatiilor imediate marginale poate fi, cu excepția:

A. Linia oblică internă

B. În dreptul frenurilor

C. Pe toată suprafața câmpului protetic

D. Zona Ah în cazul unei gravări exagerate

E. Creasta zigomato-alveolară

C(14,232)

372) Durerea este exacerbată la rece în următoarele afecțiuni, mai puțin una:

A. Caria simplă

B. Hiperemia preinflamatorie

C. Pulpita seroasă parţială

D. Pulpita seroasă totală

E. Pulpitele purulente

E (8, 71-81)

373) Pansamentul calmant reprezintă o posibilitate de tratament în următoarele

pulpopatii cu excepția:


B. Pulpita seroasă parţială

C. Pulpita purulentă parţială

D. Pulpita purulentă totală

E. Pulpita seroasă totală

D (8, 131-132)

81

374) Diagnosticul diferential al pulpitei cronice deschise polipoase se face cu:

A. Pulpita cronica inchisa propriu-zisa

B. Parodontita apicala acuta

C. Polipul gingival

D. Abcesul apical cronic

E. Formatiuni chistice

C( 8, 85)

375) Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu

următoarele afecțiuni , mai puțin una :


B. Pulpita acută seroasa totală

C. Pulpita purulentă parţială

D. Pulpita purulentă totală

E. Parodontita apicala acută seroasa

E (8, 74)

376) Tratamentul pulpitei seroase totale este reprezentat de:

A. Se face prin coafaj direct

B. Se face prin extirpare vitală

C. Se face prin coafaj indirect

D. Amputaţie devitala

E. Toate de mai sus

B (8, 134)

377) Factorii generali implicaţi în etiopatogenia necrozei pulpare sunt:

A. Traumatismele dentare

B. Avitaminozele

C. Factori termici

D. Factori chimico-toxici bucali

E. Luxaţiile dentare

B (8, 94)

378) Simptomatologia necrozei pulpare cuprinde:

A. Probe de vitalitate termice pozitive

B. Probe de vitalitate electrice pozitive

C. La diafanoscopie, dintele apare transparent

D.percuția în ax pozitivă

E. Foraj explorator negativ

E (8, 98)

82

379) Printre formele anatomo-clinice a gangrenei pulpare se numără următoarele

, mai puțin una:

A. uscată

B. umedă

C. simplă

D. complicată

E. hiperemica

E(8, 101)

380) Printre complicaţiile gangrenei pulpare simple nu se numără:

A. parodontitele apicale acute

B. fracturi corono-radiculare

C. papilita

D. endocardita

E. glomerulonefrite

C (8, 102)

381) Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune pe următoarele semne ,

mai puțin unul :

A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare

B. Fetiditate

C. Dureri la masticaţie

D. Teste de vitalitate negative

E. Examen bacteriologic pozitiv

C (8, 101)

382) Durerea din parodontita apicală acută seroasă are un mers ascendant, de la

jenă la durere insuportabilă, pe parcursul a:

A. 1 săptămână

B. 12 ore

C. 24 – 48 ore

D. 4 – 5 zile

E. Nu poate fi specificată

C (8, 107)

383) Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută purulentă se face cu

următoarele afecţiuni, mai puţin una:

A. Foliculita dinţilor încluşi

B. Abces parodontal

83

C. Nici unul din răspunsuri

D. Osteomielita

E. Nevralgie de trigemen

E (8, 113)

384) Granulomul simplu conjunctiv prezintă după Fish, următoarele zone mai

puţin una:

A. zona exudativă

B. zona de proliferare

C. zona de stimulare

D. zona de necroză

E. zona de iritaţie

B (8, 118)

385) Următoarea afirmaţie despre parodontita apicală cronică difuză progresivă

Partsch este falsă:

A. Percuţia în ax este pozitivă

B. Prezintă fistulă la nivelul mucoasei

C. Teste de vitalitate positive

D. Constituie un focar de unfecţie în cadrul bolii de focar

E. Poate evolua spre osteomielită

C (8, 123)

386) Următoarea afirmaţie despre parodontita apicală cronică condensată este

falsă:

A. Teste de vitalitate negative

B. Prezintă lărgirea spaţiului apical ca trăsătura esenţială

C. Prezintă simptomatologie săracă

D. Se descoperă întâmplător

E. Diagnosticul diferenţial se face cu condensarea osoasă cicatriceală postterapeutică

B (8, 124)

387) În legătură cu formolul sunt valabile următoarele afirmaţii, mai puțin una:

A. Se utilizează în tratamentul hiperesteziei dentinare

B. Se utilizează în tratamentul hipersensibilităţii

C. Are capacitate mare de difuziune de-a lungul canaliculelor

D. Efect coagulant asupra proteinelor

E. Produce paralizia pereţilor vasculari

E (8, 178)

84

388) Care sunt timpii operatori în tratamentul mecanic al gangrenei pulpare:

A. Crearea accesului la camera pulpara

B. Permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos

C. Stabilirea lungimii canalului

D. Răzuirea dentinei alterate de pe pereţii canalului

E. Toate de mai sus

E(8,160)

389) Hidroxidul de calciu se utilizează ca antiseptic în tratamentul endodontic al

gangrenei pulpare pentru următoarele calităţi , mai puțin una:

A. nu are acţiune antitoxica

B. opreşte secreţiile persistente din canale

C. se resoarbe uşor în caz de depăşire a formaneului apical

D. dizolvă detritusurile organice necrozate

E. puternic bactericid

A (8, 198-199)

390) Tratamentul mecanic în gangrena pulpară cuprinde următorii timpi

operatori, cu excepția:

A. izolarea dintelui înainte de crearea accesului la camera pulpară

B. crearea accesului la camera pulpară

C. evidarea conţinutului gangrenos

D. stabilirea lungimii canalului

E. tratament mecano-chimic pe toată lungimea de lucru

A(8, 160)

391) Hidroxidul de calciu este utilizt în tratamentul canalelor infectate datorită

calităților lui , mai puțin una:

A. este un puternic bactericid

B. are acţiune antitoxica

C. detritusurile organice necrozate şi infectate din canale care servesc ca mediu de cultură

pentrumicroflora endodontică

D.opreşte secreţiile persistente din canale care apar în unele cazuri de parodontită apicală

cronică printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de

regenerare şi remineralizare

E. nu are acţiune citotoxică şi caustică asupra ţesuturilor vii periapicale

E ( 8, 198)

392) Printre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un material ideal de

obturatie de canal NU se numara:

85

A. sa obtureze etans canalul

B. sa nu coloreze dintele

C. sa provoace raspuns imunologic

D. sa nu se dizolve in lichidele bucale

E. sa fie bacteriostatic

C (8, 214)

393) Printre timpii de lucru ai condensarii laterale NU se numara:

A. probarea conului principal

B. alegerea conurilor accesorii

C. introducerea cimentului de sigilare

D. compactarea termomecanica

E. comprimarea verticala

D (8, 223)

394) Tehnica de prepare "Step-back” se mai numeşte:

A. Tehnica standard

B. Tehnica convenţională

C. Tehnica de telescopare regresivă

E. Tehnica prin forţe compensate

C(8, 167)

395) Avantajele fingerspreaderelor faţă de handspreadere sunt următoarele , mai

puțin unul:

A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă

B. permite rotirea cu uşurinţă a spreaderului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri

C. permite îndepărtarea cu uşurinţă din canal

D. nu dislocă gutaperca

E. presiune laterală mare dezvoltată în timpul condensarii gutapercii cu pericolul unei fracturi

radiculare

E (8, 224)

396) Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturaţiei de canal se face după

următoarele criterii, mai puțin unul:

A. Topografia dinţilor

B. Integritatea fizică a acului Lentullo

C. Volumul canalelor radiculare

D. Morfologia canalelor radiculare

E. Lungimea de lucru

D (8, 215)

86

397) Tratamentul conservativ se poate face in principiu la toate formele de

Parodontita apicala cronica cu exceptia:

A. granulomul simplu conjunctiv

B. parodontita apicala cu hipercementoza

C. parodontita apicala cronica fistulizata

D. abcesul apical cronic

E. parodontita apicala cronica fibroasa

D( 8, 249-250)

398) Tratamentul parodontitei apicale cronice fistulizate consta in:

A. Spalaturi cu solutie de hipoclorit 15%

B. Spalaturi cu solutii antiseptice pe traiectul dinte-fistula

C. Extractia de urgenta a dintelui cauzal – aceasta forma de parodontita cronica nu

beneficiaza de tratament conservativ

D. Aplicarea de paste cu antiseptice pentru rezorbtia membranei formatiunii chistice

E. Realizarea obturatiei de canal definitive cu hidroxid de calciu si restaurarea coronara de

durata.

B( 8, 259)

399) Persistenta secretiei pe canal se poate datora urmatoarelor, cu EXCEPTIA:

A. largirea excesiva a foramenului apical

B. tratament endocanalicular incorect prin lezarea parodontiului apical

C. utilizarii substantelor antiseptice cu respectarea lungimii de lucru si a protocolului de

lavaj

D. rizaliza patologica ce largeste foarte mult foramenul apical

E. electrofulguratii ale tesutului de granulatie periapical incorect efectuate

C( 8, 258)

400) Tratamentul Parodontitei apicale acute purulente in stadiul endoosos consta

in:

A. drenaj endodontic si/sau transmaxilar

B. incizie periostala

C. incizie muco-periostala

D. incizie mucozala

E. drenaj prin fistula

A( 8, 254)

401) In cazul unei Parodontite apicale acute purulente, extractia este indicata in

urmatoarele situatii cu EXCEPTIA:

87

A. stare generala alterata

B. varsta inaintata

C. dinte fara valoare protetica

D. dinte pluriradicular cu radacini curbe

E. existenta bolii de focar

D( 8, 254)

402) În categoria gingivitelor putem include următoarele afecțiuni , mai puțin una

A. Gingivitele alergice

B. Tumori benigne cu caracter primar

C. Gingivostomatita acută , herpetică

D. Gingivita profundă cronică

E. Gingivite cronice descuamative

D (8, )

403) Clasificarea Academiei Americane de parodontologie clasifică boala

parodontală astfel, mai puțin una

A. Gingivite

B. Gingivostomatite

C. Parodontite – forme ușoare

D. Parodontita refractară la tratament

E. Parodontita necrotică , ulcerativă

B( 10, 210)

404) Leziunile gingivale neinduse de placa gingivală pot fi următoarele , cu

excepția

A. Leziuni asociate cu Neisseria gonorrhea

B. Leziuni asociate cu Treponema Pallidum

C. Gingivite din deficiența acidului ascorbic

D. Leziuni asociate speciilor streptococice

E. Gingivostomatita primară herpetică

C( 10, 211)

405) Nu pot fi factori locali care predispun la gingivită sau boală parodontală

A. Retracție gingivală

B. Factori anatomici dentari

C. Restaurări dentare

D. Fracturi radiculare

E. Rezorbții radiculare

A( 10, 213 )

88

406) Pot fi leziuni gingivale induse de placa bacteriană pot fi următoarele , mai

puțin una

A. Gingivita asociată sarcinii

B. Gingivostomatita herpetică primară

C. Granulomul piogen asociat cu sarcina

D. Gingivita asociată cu pubertatea

E. Gingivita asociată cu diabetul

B( 10, 214)

407) Sunt semne subiective ale gingivitei cronice mai puțin unul

A. Ușor prurit gingival

B. Senzație de usturime

C. Sîngerări la periaj și masticație

D. Senzație de egresiune dinte

E. Discrete dureri suportabile

D (10)

408) Nu pot fi factori favorizanți în apariția gingivite hiperplazice

A. Obturații în exces în apropierea gingiei

B. Cavități carioase aproximale sau la colet

C. Contacte traumatice cu croșete sau baza protezei

D. Impact alimentar direct asupra papilei

E. Obturații din materiale compozite în zone gingivale

E ( 10 , 226)

409) Nu recunoaștem ca semne clinice ale gingivitei în diabet :

A. Frecvente ulcerații

B. Ușoară mobilitate , prin edem inflamator

C. Consistență fermă a papileleor

D. Frecvente pungi false

E. Mucoasade la roșu deschis la roșu violaceu

C (10,232)

410) Printre factorii favorizanți ai producerii gingivostomatitei nu se numără:

A. Traumatismul direct al gingiei

B. Pericoronaritele

C. Fumatul excesiv

D. Igiena incorectă

E. Absența totală a igienei

89

A (10, 242)

411) Semnele clinice ale pericoronaritei nu includ

A. Hipersalivație

B. Vezicule de dimensiuni mici

C. Prezența tartrului

D. Adenopatie

E. Trismus

B ( 10, 245)

412) Nu sunt complicații locale ale gingivitei

A. Abcesul parodontal

B. Hiperemie dentinară

C. Necroză pulpară

D. Pulpite acute retrograde

E. Parodontite apicale retrograde

B ( 10, 283)

413) Abcesul parodontal nu poate fi generat de

A. Exacerbarea virulanței germenilor

B. Blocuri masive de tartru

C. Periaj abuziv

D. Edemul marginii gingivale

E. Manevre terapeutice incorecte

C ( 10, 283)

414) Mecanismele posibile de producere a hiperesteziei dentinare sunt

următoarele , cu excepția

A. Stimularea directă a unor terminații nervoase

B. Stimularea prelungirilor odontoblastice din tubulii dentinari

C. Stimularea nervoasă prin eliberarea de polipeptide

D. Stimularea producerii de dentină de reacție

E. Stimularea formațiunilor nervoase prin deplasarea lichidului dentinal

D ( 10, 285)

415) Complicații loco-regionale ale gingivitelor nu pot fi

A. Septicemia

B. Celulite

C. Adenite

D. Sinuzită maxilară

90

E. Osteite și osteomielite

A (10, 285)

416) În faza inițială a tratamentului parodontal nu se efectuează

A. Tratamentul complicațiilor acute

B. Corectare morfofuncțională

C. Igienizare

D. Desființarea microulcerațiilor

E. Instruirea pacient pentru iginizare

B ( 10 , 289)

417) Printre instrumentele utilizate la detartraj nu regăsim

A. Sonde de parodontometrie

B. Săpăligi

C. Răzușe

D. Dălti

E. Seceri

D (10, 309)

418) Despre chiuretele Gracey, speciale nu se poate spune

A. Suprafața facială se situează la un unghi de 60 ˚

B. Posedă două margini tăioase

C. Sunt active numai în anumite zone fiind codificate astfel

D. Partea activă se adaptează pe anatomia rădăcinii

E. Setul standard are 7 instrumente

A( 10, 314)

419) Care din următoarele instrumentele nu corespund seriei Gracey

A. 3/4 pentru incisivi

B. 7/9, 9/10 pentru fețele vestibulare și orale ale lateralilor

C. 1/2., 3/4 pentru molarii inferiori

D. 11/12 pentru fețele meziale ale dinților laterali

E. 5/6 pentru frontali superiori și inferiori

C ( 10, 315)

420) Printre contraindicațiile detartrajului cu ultrasunete nu se regăsește

A. Bolnavi cu boli infecțioase , contagioase

B. Pacienți cu pigmentație exogenă

C. Pacienți cu reflexe de vomă

D. Copii mici

E. Hiperestezie dentinară accentuată

91

B( 10, 325)

421) Tratamentul gingivitei de pubertate nu include

A. Indepărtarea și prevenirea acumulării de placă

B. Debridare gingivală

C. Tratamentul hiperesteziei

D. Îndepărtarea tartrului supra și sub gingival

E. Excizia chirurgicală a hiperplaziei gingicvale

C ( 10, 466)

422) Tratamentul local al gingivitei descuamative constă în următoarele etape ,

mai puțin una

A. Igiena locală cu perii moi

B. Atingere cu perhidrol 3%

C. Aplicarea locală de colutorii cu antibiotice și corticosteroizi

D. Aplicare de triamcinolon

E. Prednison 30-40mg /zi

E( 10, 469)

423) Tratamentul de urgență al gingivostomatitei ulceronecrotice constă în

următoarele etape , mai puțin una

A. Spălături bucale largi din 30 în 30 minute cu antiseptice

B. Se tratează cariile existente și se refac obturațiile incorecte

C. Depozitele infectate de fibrină se șterg cu tampoane

D. De dislocă blocurile de tartru cu ultrasunete

E. Se aplică colutorii complexe cu antibiotice

B ( 10, 469)

424) În tratamentul gingivitei herpetice nu este indicat

A. Spălături bucale cu antibiotice

B. Ștergerea cu comprese cu apă oxigenată a ulcerațiilor bucale

C. Clătirea gurii cu Romazulan și Triamcinolon

D. Atingerea ulcerațiilor cu albastru de metilen 2%

E. Aplicarea de unguente cu antibiotice cu tetraciclină

C ( 10, 471)

425) Tratamentul parodontitei marginale agresive, rapid progresive nu include

A. Indepărtarea obturațiilor incorecte

B. Antibioterapie , augmentin și metronidazol

C. Debridare gingivală , detartraj

92

D. Tratament chirurgical

E. Bioterapie de reactivare

A ( 10, 473 )

426) Caria şanţurilor, fisurilor şi foselor are următoarele caracteristici, cu

excepţia:

A. Formează o mică arie de penetrare în smalţ la nivelul fosei şi fisurii

B. Caria nu se extinde decât atunci când a luat contact cu joncţiunea smalţ-dentină

C. Această carie se poate reprezenta sub forma a două conuri bază în bază

D. Această carie se poate reprezenta sub forma unei carii a cărei bază este la suprafaţa

smalţului, iar vârful la nivelul joncţiunii smalţ-dentină

E. Caria începe să penetreze în dentină spre pulpă pe calea canaliculilor dentinari

D ( 6, 170)

427) Regulile care trebuie urmate în stabilirea conturului marginl al unei cavităţi

preparată în fosete şi fisuri nu includ:

A. Extinderea marginilor cavităţii până în structuri dentare sănătoase

B. Când două fose sau fisuri au între ele o structură dentară sănătoasă mai mare de 0,5mm

acestea se vor uni

C. Extinderea marginilor cavităţii astfel încât să includă toate fisurile care nu pot fi eliminate

prin ameloplastie potrivită

D. Extensia marginilor să permită prepararea cavităţii, restaurarea şi finisarea ei

E. Se evită plasarea marginilor cavităţii pe pante cuspidiene sau creste de smalţ

B (6, 175)

428) Referitor la forma de convenienţă a unei cavităţi, unul dintre enunţuri este

fals:

A. Forma de convenienţă permite o observare adecvată a cavităţii şi accesibilitate

B. Pentru a caştiga un acces adecvat la porţiunea cea mai adâncă a cavităţii este necesară

extensia vestibulară sau orală a pereţilor

C. Extensia marginii vestibulare pe dinţii anteriori este indicată din motive estetice.

D. Pentru a caştiga un acces adecvat la porţiunea cea mai adâncă a cavităţii este necesară

extensia mezială a pereţilor

E. Forma de convenienţă permite operarea uşoară în prepararea şi restaurarea cavităţii

C (6, 178)

429) Plaga dentinară hibridizată constituie un material dentar multifuncţional

caracterizat prin următoarele aspecte, cu excepţia:

A. Generare rapidă

B. Structură neomogenă

93

C. Insolubilitate în mediul bucal

D. Rezistenţă scăzută la atacurile acide

E. Mare rezistenţă la enzimele proteolitice

D (6, 322- 323)

430) Sistemele adezive monocomponente au următoarele avantaje, cu excepţia:

A. Sunt simplu de manipulat

B. Prezintă eficienţă similară sistemelor în 3 etape

C. Nu se ştie dacă deţin un grad de umectare şi penetrare a plăgii dentinare similar sistemelor

în 3 etape

D. Sunt mai rapide

E. Produsele mai recente nu necesită decât o singură aplicare

C (6, 341)

431) Unul dintre enunţurile referitoare la insuficienţa tiroidiană este fals:

A. Afecteză creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor dentare

B. Uneori determină reducerea mărimii coronare

C. Creşterea frecvenţei cariilor apare secundar, datorită modificării vâscozităţii salivei

D. Nu influenţează erupţia dentară

E. Influenţează în special erupţia dentară, care este mult întârziată

D (6, 34)

432) Unul dintre enunţurile referitoare la timpul de clearance salivar este

adevărat:

A. Este procesul fiziologic de diluare a substanţelor introduse în cavitatea bucală

B. Constă în măsurarea ritmului secreţiei salivare

C. Pentru secreţia salivară stimulată, valoarea normală este 1-3 ml/min

D. Se exprimă în ml/min

E. Pentru secreţia salivară de repaos, valoarea normală este 0,25-0,35 ml/min

A (6, 36)

433) Despre remineralizarea smalţului cariat nu se poate spune:

A. Mecanismul constă în precipitarea ionilor de calciu şi fosfat din lichidul bucal sub

formă de fosfaţi de calciu insolubili

B. Mucina dă naştere unei pelicule aderente la suprafaţa smalţului cu rol de barieră de

difuziune în calea remineralizării

C. Ionii de fluor facilitează pătrunderea ionilor remineralizanţi cât mai profund în

defectele de demineralizare

D. Fosfaţii de calciu se încorporează în smalţ, desfiinţand defectele incipiente

E. Mucina se încorporează în smalţ, desfiinţand defectele incipiente

94

E (6, 41)

434) Lizozimul are următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. Inhibă aderenţa bacteriilor la hidroxiapatită

B. Se găseşte în salivă, leucocite şi în transudatul şantului gingival

C. Provoacă liza bacteriilor

D. Este mai puţin activ pe microorganismele gram-negative

E. Concentraţia lizozimului în lichidul bucal creşte pe măsura creşterii fluxului salivar

E (6, 41)

435) Brânzeturile acţionează prin următoarele mecanisme carioprotectoare, cu

excepţia:

A. Conţinutul în fosfaţi de calciu

B. Capacitatea antidemineralizantă a cazeinei şi proteinelor

C. Substituirea glucidelor din alimentaţie

D. Efectul cariostatic al fosfopeptidelor

E. Stimularea secreţiei salivare

C (6, 50)

436) Unul dintre enunţurile referitoare la eroziunea dentară este adevărat:

A. Este o pierdere de substanţă dură dentară cauzată de bacterii

B. Nu există pierdere de substanță dură dentară

C. Apariţia eroziunii dentare nu este determinată de factori biologici şi favorizanți

D. Apariţia eroziunii dentare este determinată de factori fizici

E. Este o pierdere de substanţă dură dentară cauzată de un proces chimic şi nu de

bacterii

E (7, 173)

437) La pacienţii cu anorexie şi bulimie, eroziunile sunt localizate pe :

A. Feţele vestibulare ale dinţilor superiori

B. Feţele ocluzale ale molarilor si feţele palatine ale dinţilor superiori

C. Muchiile incizale ale frontalilor inferiori

D. Feţele vestibulare ale dinţilor inferiori

E. Feţele meziale ale dinţilor superiori

B (7, 179)

438) Bruxismul excentric are următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. Frecvenţa nopţilor cu episoade bruxogene depinde de statutul psihoemoţional al

subiectului;

B. Episoadele bruxogene intervin mai frecvent în timpul somnului superficial;

95

C. Episoadele bruxogene durează circa 5 minute;

D. Se manifestă prin strângerea şi sau frecarea involuntară, în timpul somnului, a celor

două arcade;

E. Frecvenţa nopţilor cu episoade bruxogene nu depinde de statutul psihoemoţional al

subiectului;

E (7, 186-187)

439) Printre manifestările dentare ale bruxismului nu se numără:

A. Migrări dentare, mortificări pulpare

B. Mobilitate dentară

C. Fracturi ale smaltului

D. Fisuri ale smaltului

E. Abraziune ocluzală patologică

B (7, 189-190)

440) Fațetele de abraziune ocluzală au următoarele caracteristici, cu excepția:

A. Fațetele corespund unor zone opuse similare când mandibula se mişcă mai mult de 3,5

mm din ocluzie centrică în mişcare de lateralitate

B. Sunt largi

C. Au suprafaţa netedă, lucioasă

D. Prezintă muchii ascuţite

E. Fațetele au suprafața neregulată şi muchii ascuțite

E (7, 189-190)

441) Gutiera ocluzală are următoarele roluri, mai puțin unul:

A. Stabilizeaza funcţional ATM

B. Are rolul de a amenda activitatea muşchilor mobilizatori ai mandibulei

C. Are efect redus asupra mialgiilor ocluzogene

D. Are rolul de a proteja dinţii împotriva abraziunii şi suprasolicitării ocluzale

E. Indeplineste funcţia de sprijinire a poziţionării diagnostice a mandibulei

C (7, 204-205)

442) Reuşita tratamentului restaurator al eroziunilor dentare este asigurată prin:

A. Realizarea unor cavitati de clasa V sau clasa VI

B. Faţetare vestibulara directa

C. Folosirea cimenturile cu ionomeri de sticlă

D. Indepărtarea factorului cauzal

E. Folosirea compozitelor cu microumplutura

D (7, 207)

96

443) Protocolul terapeutic al cimentării fațetelor nu include:

A. Testarea gradului de transparență al fațetei

B. Fațeta se aplică cu presiune mare pe dinte pentru a elimina surplusul

C. Pregătirea dintelui prin periaj, demineralizare, aplicarea bondingului

D. Pregătirea fațetei prin sablarea feţei interne

E. Aplicarea cimentului pe faţa internă a faţetei

B (7, 213-214)

444) Identificaţi atitudinea corectă referitoare la tratamentul abfracţiei dentare:

A. Nu este necesară restaurarea leziunilor de abfracţie

B. Restaurarea leziunilor de abfracţie necesită combinarea tehnicilor de restaurare cu

terapia de echilibrare ocluzală

C. Este suficientă doar restaurarea adezivă

D. Leziunile de abfracţie nu se restaurează, dar se realizează echilibrarea ocluzală

E. Pentru restaurarea abfracţiilor se folosește numai amalgamul

B (7, 214)

445) Tratamentul preventiv al abraziunii dentare constă în următoarele, cu

excepția:

A. Igienă bucală corespunzătoare, cu tehnici corecte de periaj şi paste de dinţi potrivite

B. Îndepărtarea lucrărilor protetice necorespunzătoare de pe dinţii antagonişti

C. Decondiționarea bruxismului, când aceste este cauza abraziunii

D. Evitarea periajului după consumarea alimentelor acide, băuturilor acidulate

E. Îndepărtarea eventualelor contacte sau interferenţe ocluzale

D (7, 203)

446) Coloraţia „ antiseptică „ :

A. Se datorează bacteriei Actinomices

B. Este regăsită după utilizarea de scurtă durată a unui produs de igienă orală

C. Este provocată de pulberile metalice, medicaţiile orale sau agenţii terapeutici aplicaţi

local

D. Apare numai pe fețele orale ale dinților

E. Se datorează clorhexidinei

E (7, 218)

447) Discromiile cauzate de administrarea de tetraciclină au următoarele

caracteristici, cu excepția:

A. Severitatea colorării depinde de perioada de administrare

B. Dinţii sunt susceptibili să fie coloraţi în timpul formării, din al 2-lea trimestru până la

vârsta de 8 ani

97

C. Severitatea colorării depinde de tipul de tetraciclină

D. Dinţii sunt susceptibili să fie coloraţi în timpul formării, din al 2-lea trimestru până la

vârsta de 3 ani

E. Severitatea colorării depinde de dozaj

D (7, 220)

448) Unul dintre enunțurile referitoare la microabrazia smalţului este incorect:

A. Este indicată pentru îndepărtarea discoloraţiilor prin administrarea de fluor

B. Este indicată pentru îndepărtarea discoloraţiilor intrinseci superficiale

C. Este indicată în cazul decalcificărilor secundare bracket-urilor ortodontice

D. Suprafaţa rezultată nu este netedă, cu aspect sticlos

E. Poate fi folosită în asociere cu tehnica de albire a dinţilor

D (7, 225)

449) Pentru albirea dentară se folosesc următoarele substanțe, cu excepția:

A. Peroxid de hidrogen

B. Perborat de sodiu

C. Peroxid de carbamidă

D. Peroxid de carbamidă cu adiție de TiO2

E. Peroxid de hidrogen cu adiție de TiO2

D (7, 226-228)

450) Tulburările şi deficientele nutriționale care produc discromii nu includ:

A. Anemia hemolitica

B. Avitaminoza C

C. Amelogeneza imperfecta

D. Avitaminoza D

E. Icterul hemolitic

C (7, 222)

451) Stabilirea riscului individual de carie se face prin următoarele metode, cu

excepţia:

A. Aprecierea indicelui de placă bacteniană

B. Examen radiologic

C. Aprecierea indicelui D.M.F.

D. Se determină capacitatea tampon a salivei

E. Aprecierea clereance-ul hidraţilor de carbon

B (7, 311)

452) Despre restaurarea preventivă răşinică nu se poate spune că:

98

A. Este indicata pentru defecte mici în şanţuri şi gropiţe

B. Cavitatea va fi obturată cu compozit, iar în toate şanţurile va fi aplicată o răşină de

sigilare

C. Permite protejarea şanţurilor şi fosetelor rămase

D. Are echivalent în clasificarea Black

E. Asigura conservarea structurilor dentare

D (7, 315)

453) Nu reprezintă un avantaj al preparaţiei tunelare:

A. Punctele de contact iniţiale se menţin

B. Dinţii vecini nu sunt lezaţi în timpul preparării

C. Nu este lezata gingia

D. Rezultatul este mult mai estetic

E. Se poate submina creasta marginală, provocând fractura smalţului

E (7, 320)

454) La nivelul locului de impact cu radiaţia laser se produc următoarele

fenomene, cu excepţia:

A. Sterilizarea dentinei expuse radiaţiei laser

B. Volatilizarea ţesuturilor cariate

C. Ceramizarea pereţilor dentinari

D. Scaderea durităţii şi a rezistenţei la demineralizare a structurii dentinare

E. Cresterea durităţii şi a rezistenţei la demineralizare a structurii dentinare

D (7, 338)

455) După utilizarea laserului cu CO2 în tratamentul cariei, cercetările histologice

au evidenţiat următoarele aspecte, cu excepţia:

A. Apar modificări la nivelul pulpei

B. Celulele odontoblastice iniţiale sunt înlocuite cu un strat nou

C. Apare dentina secundara de iritaţie

D. Celulele odontoblastice iniţiale se păstrează

E. Dintele îşi păstreaza vitalitatea şi funcţionalitatea

D (7, 338)

1) · 5 20) Direcţia acului în anestezia la gaura mentonieră este: A. Oblică în jos,...

Documents

Transcript of 1) · 5 20) Direcţia acului în anestezia la gaura mentonieră este: A. Oblică în jos,...