blocaje in comunicare

Psihopedagogia comunicarii

Propunator:Ioana Gologus

Educatoare Gradinita cu p.p.Gugesti/Vrancea

BLOCAJE N COMUNICARE

STUDIU DE CAZ

Pentru copil , familia concentreaz primul su univers afectiv i social.

n familie se constituie sentimentul de apartenen social, pentru c familia este un grup social n care membrii sunt legai prin relaiI nu numai biologice ci i psiho-morale,economice i juridice rspunznd unul pentru cellalt n faa societii.

Viaa copilului n familie sintetizeaz ntr-o manier particular relaiile sociale, caracteristicile vieii de familie fiind date de structura relaiilor dintre membrii acesteea precum i de valorile pe care se ntemeiaz aceste relaii.

Dereglarea climatului familial genereaz stri tensionate, blocaje sau disfuncii ale comunicrii dintre prini , dintre copii i prini, stri de insatisfacie, comportamente regresive, timiditate excesiv sau chiar ostilitate.

M.A. este o feti de 6 ani ce provine dintr-o familie legal constituit, fiind singurul copil al familiei. Ambii prini lucreaz ca muncitori calificai. Situaia material a familiei este bun, prinii, dei tineri , reuind s-i achiziioneze o locuin proprie, asigurndu-i un trai decent.

La venirea n grdini , M.A. avea 3 ani i era un copil energic i amuzant ce relaiona cu ceilalti copii i cu adulii din grdini.

Venea zilnic cu jucrii de acas, foarte atrgtoare ce preau i chiar erau foarte scumpe, atrgnd n jurul ei un grup considerabil de copii cu care organiza jocuri.

De regul venea foarte devreme, fiind adus de mama sa care are locul de munc foarte aproape de grdini, la ncheierea programului fiind luat de tatl su care termina programul de lucru naintea mamei.

Dupa o perioad de aproape un an, la plecarea de la grdini venea ntotdeauna altcineva s o ia acas: o vecina, o coleg de serviciu de-a mamei, un alt copil mai mare.De fiecare data, fetia avea reacii de respingere, ntrebnd invariabil de ce nu a venit s o ia mama sau tata.

Observnd reaciile fetiei, mi-am pus ntrebari n legtur cu cauza care le genereaz, propunndu-mi s urmresc i alte aspecte ale comportamentului acesteea.

Dac la nceput am observat c aducea n continuare jucrii, dar nu se mai manifesta ca lider n organizarea jocurilor, abandonndu-le n grija celorlali, ulterior am constatat c era mai tot timpul abtut, rspundea doar cnd era solicitata far s se concentreze s rspund corect, avea o privire nexpresiv, n gol, de multe ori.Fetia manifesta slab interes pentru ce se ntmpla n jurul ei fiind neatent, neinteresat, mobilizandu-se greu ]n activitatea grupei.Devenise superficiala in efectuarea unor sarcini , avand rar impulsul de a se face remarcata, fiind surprinsa uneori de intrebarile adresate personal, ca si cand nu ar fi auzit.Apropiindu-ma de M.A. si vorbind cu ea , am intrebat-o daca se simte bine , daca este cumva bolnava , aceasta mi-a raspuns ca nu este bolnava , ca nu a fost la doctor , ci ca este foarte suparata pe parintii ei.Insistand mai mult , am aflat ca acestia sunt mai mult plecati , ca ea ii vede doar seara tarziu , si atunci se cearta.Credea ca se cearta din cauza ei si ca nu o mai iubesc.

Revolta copilului M.A. ,senzatia ca nu este iubit , a dus la diminuarea comunicarii, la blocaj.

Pentru ca mama avea locul de munca aproape de gradinita , am cautat-o intr-o pauza si am purtat o discutie cu aceasta in legatura cu problemele copilului , aducandu-I la cunostinta ceea ce am observat.

Nu a fost surprinsa de cele auzite motivandu-mi ca si acasa este foarte linistita , punand toate aceste manifestari pe seama cuminteniei.Nu a observat ca fetita sa sufere ,motivand ca ambii parinti s-au straduit sa-I aduca tot ce si-a dorit: jucarii, haine frumoase,dulciuri.

Insistand asupra unor aspecte sesizate de-a lungul observarii comportamentului fetitei, am aflat ca este adevarat ca isi petrec foarte putin timp cu copilul si ca sunt momente in care se cearta , copilul asistand.De ceva timp relatiile in familie sunt tensionate, in certurile lor , parintii aducand tema divortului.

Am discutat si cu tatal fetitei, jenat de faptul ca problemele lor de familie au devenit oarecum publice.I-am explicat ca pe mine ca persoana privata nu ma intereseaza anumite aspecte, dar, ca educatoare ma intereseaza in masura in care acestea afecteaza evolutia copilului.Si acesta mi-a confirmat ca au ceva probleme , dar se vor stradui sa le depaseasca.Odata recunoscute , obtinand si promisiunea ca se vor stradui sa depaseasca problemele din familie le-am sugerat sa colaboreze , cresterea unui copil fiind o munca in echipa, eu aratandu-mi disponibilitatea.

In primul rand i-am rugat pe cei doi parinti sa faca un efort si sa se abtina de la discutii in contradictoriu in fata copilului, care intelege destul de bine ce se intampla si sufera , chiar daca ei nu au timp sa vada.

Apoi i-am rugat sa petreaca mai mult timp cu acesta, renuntand la stimulentele materiale (jucarii scumpe) pe care copilul nu le mai accepta cu usurinta.

Le-am recomandat de asemenea sa fie buni ascultatori, astfel incat sa-l faca pe copil sa inteleaga ca-I preocupa sincer problemele lui, confesiunea creand o atmosfera de simpatie si respect reciproc, sa fie flexibili si sa arate copilului ca sunt dispusi sa faca schimbari pentru ca lucrurile sa intre in normal, sa fie capabili sa zambesca, simtul umorului putand sa-I ajute sa iasa din situatiile dificile.Un zambet,il poate apropia parintelui pe copil chiar si in momente de criza.

Pe parcursul programului de la gradinita , am urmarit in mod special evolutia fetitei , incurajand-o sa comunice, sa participe la jocuri, in care de cele mai multe ori i-am repartizat un rol important, la activitatile comune precum si la cele recreative , stimuland-o, laudand-o.La un moment dat cand am parcurs tema Munca parintilor meiam aflat de la ea cate lucruri stia despre parintii ei si despre munca lor , cat de mult ii aprecia.

La serbarea de 8 Martie , a pregatit pe langa darul pentru mama si un desen pe care a spus ca il va darui tatalui sau cand va ajunge acasa.

Intrebata ulterior cum a primit tatal cadoul, mi-a povestit ca s-a bucurat foarte mult si el i-a citit o poveste ca rasplata.

Era vizibila inbunatatirea relatiilor de comunicare de acasa, pentru ca M.A. incepuse sa redevina copilul tonic si implicat in viata grupei.

CONCLUZII:

Oricat de mult ne-am stradui sa-i oferim copilului nostru compensatii materiale , faptul ca nu poate sa-si impartaseasca sentimentele sau sa primeasca sprijinul necesar atunci cand are nevoie, il doare, il face sa-si piarda increderea in adulti si se inchide intr-o lume a lui.

Parintii sunt primii care trebuie sa stabileasca o buna comunicare cu copilul.In continuare voi adresa tinerilor parinti cateva sfaturi care au dat rezultate si in cazul relatat: Gasiti un loc atat in inima si in casa dvs.,unde nimic si nimeni sa nu va deranjeze atunci cand vreti sa comunicati cu copilul!

Acceptati eforturile lui de a comunica si laudati-le si atunci cand nu reuseste pe deplin!

Acceptati raspunderea pentru mesajele gresite pe care le transmiteti copilului dvs.Mesajele negative conduc de cele mai multe ori la rezultate negative.

Colaborati cu toti cei care va pot sprijini in efortul dvs., sau pe care ii puteti sprijini spre binele copilului:educatoare, medici, psiholog, etc.

Incurajati copilul sa mentina comunicarea deschisa si astfel veti reusi sa fiti cel mai bun prieten al copilului dvs.!

Ascultati intotdeauna si opinia copilului dvs.,mai ales in cazul in care trebuie sa gasiti solutii la unele probleme care il vizeaza in mod direct!

Nu mintiti copiii, deoarece ei vor afla adevarul mai devreme sau mai tarziu si-si vor pierde increderea in dvs.!

Ultimul, dar si cel mai important indemn pe care il fac tinerilor parinti , este de a va iubi copiii neconditionat pentru simplul motiv ca sunt copiii copiii dvs.,nu pentru ceea ce ati dori dvs. sa fie!

Bibliografie:

Ion-Ovidiu Panisoara-Comunicarea eficienta,Editura Polirom-Iasi

Sfaturi pentru parinti-lucrare tiparita de catre Reprezentanta UNICEF in Romania,in cadrul programului Educatie parentala in invatamantul prescolar.

PAGE

1