Educatia pentru sanatate intre necesitate si realitate

“Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime ‘sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic” (Schopenhauer).

Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.

Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fii sanatos).

OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : ‘sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii’

1

Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a asistentei medicale si a diferitelor mijloace de investigatie si tratament.

Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicale preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale.

Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca

2

organismul uman sa devina din ce in ce mai transparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie computerizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.

Educatia pentru sanatate are trei laturi: cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii; motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; comportamental-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.

Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate. Primul este cel al prioritatii : cu cat interventia in « cariera sanatatii » este mai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace. Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la

3

integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, precum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.

Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale educatiei pentru sanatate: functia sanogenica si functia preventionala.

Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica constituind o parte integranta a medicinii omului sanatos.

Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si tertiare.

Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale.

Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :

• Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si

4

munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii

• Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ;

• Imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ;

• Aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ;

• Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.

• Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselor alimentare,, cat si a

5

subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv.

• Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.

O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pentru toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pentru sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregii societati.

Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-sanitare, pentru a deprinde “arta” de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii.

« Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pentru noi insine » si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila.

Bibliografie

Ivan Aurel, “Medicina omului sanatos”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993

6

Referat întocmit de institutor: Pop Mihaela si Ed Jungheatu MariaGradinita Nr. 3 BistritaIn

practică, un echilibru intre alimentele de origine animale şi cele de origine vegetală, se poate obţinedupă următoarea schemă: dimineaţa: ceai sau lapte, eventual cu cafea sau cacao, paine cu unt, biscuiţi; la ora 10 (la şcoală): paine cu branză sau mezel, un corn, un covrig sau o gogoaşă, un fruct etc;36 la amiază: un aliment gătit cu carne, unul cu legume şi un desert, de preferat pe bază de fructe.Se recomandă ca, cel puţin de cateva ori pe săptămană, primul fel să fie o supă sau o ciorbă. La ora 17: o cană de lapte sau iaurt cu biscuiţi.In concluzie, pentru o bună creştere şi dezvoltare a copilului de varstă şcolară, ca şi pentru păstareastării lui de sănătate, trebuie ca alimentaţia acestuia să satisfacă, cantitativ şi calitativ, echilibrul dintreproteine, lipide şi glucide şi să asigure, in acelaşi timp, un aport suficient vitaminic, mineral şi hidric,variabil cu varsta.Hrana zilnică a şcolarului trebuie să conţină cel puţin un reprezentant al celor 9 grupe de alimente:1. lapte şi derivate;2. carne şi peşte;3. ouă;4. unt şi grăsimi animale şi vegetale;5. paine şi făinoase;6. legume şi zarzavaturi proaspete;7. leguminoase uscate;8. fructe proaspete;9. zahăr şi produse zaharoase.

7

Dacă din alimentaţia zilnică a şcolarului lipsesc alimentele dintr-o grupă, acestea vor fi inlocuite cualimente din alte grupe, care să conţină principiile nutritive absente. Alimentele de sezon constituie unaport important de calorii in alimentaţia şcolarului.In cele de mai jos putem să observăm cum sunt compuse cele 3 mese ale şcolarului:Masa de dimineaţă :Iată cateva exemple de alimente ce pot fi servite la masa de dimineaţă, al căror total energetic seplasează de regulă intre 350-500 de calorii, numărul acestora fiind, de altfel, inscris in dreptul fiecăruia.1. ceai-250ml, cu 15g zahăr-60g paine-10g unt-30g telemea desărată = 350 calorii;2. Batoane cu brază de vaci: branză de vaci -100g, făină -100g-unt (margarină) 100g, gălbenuş deou- 1 buc- sare 3-4g = 225calorii/porţie;3. cornuri cu margarină: făină -250g-gălbenuş de ou 2 buc-margarină -250g, apă-120ml, oţet – 20ml, marmeladă -250 g = 254 calorii/porţie;4. pesmeciori: făină -125g, margarină – 75g- zahăr pudră – 75g- gălbenuşuri ou -2 buc = 235calorii/porţie;5. pastă cu ou: ou – 2 buc, unt 6g- sare 2-3g = 255 calorii/porţie.Masa de prânzSe serveşte, ca şi cina, de obicei cu intreaga familie, aşa că nu putem face recomandări speciale,alimentaţia adultului fiind acceptată şi de şcolarii sănătoşi. Această masă constă in 3 feluri de mancare,din care ultimul este un desert.Felul I1. borş de ştevie: lobodă 600g- ceapă 80g-borş 400 ml-verdeaţă 10g – leuştean 10g- smantană(iaurt) 200g – orez 80g = 160 calorii/porţie ( cu smantană) şi 110 calorii/ porţie ( cu iaurt);2. Borş rusesc cu carne: carne de vacă 500g, morcovi 200g, albitură 120g, sfeclă roşie 200g, borş400 ml, leuştean 40g, verdeaţă 40g, smantană 40g, sare 12g = 230 calorii/porţie;

8

3. Ciorbă de crap: crap 600g, morcovi 90g, albitură 90g, ceapă 50g, ulei, 20 ml, roşii 200g, apă 600ml, borş 400 ml, luştean, pătrunjel 20g, sare 5-6g.4. salată de vinete: vinete 600g, ceapă 75g, ulei 200 ml, sare 4-5g, suc de lămaie 10 ml, roşii 200g,facultativ smantană = 280 calorii/porţie;5. Borş rusesc cu legume: cartofi 200g, morcovi 200g, păstarnac 100g, rădăcină pătrunjel 200g,fasole verde 100g, dovlecei 200g, varză albă 100g, roşii 200g, apă 1,6 litri, borş 400ml, orez 40g = 185calorii/porţie.Felul II1. Ardei umpluţi cu orez: ardei gras 200g (4 buc de mărime medie), orez 50g, ulei 20 ml, roşii 200g,morcovi 30g, ţelină 30g, făină 5g, sare 3-4g, pătrunjel 5-10g, smantană 40g.= 270 calorii/porţie.372. Budincă de tăiţei cu carne: ţăiţei cu ou 150g, ou 2 buc, smantană 60g, carne de vită 200g, ulei 20ml, verdeaţă 10g, sare 4-5g, făină 5g = 210 calorii/ porţie;3. Carne friptă la grătar: carne 400g, unt 10g, verdeaţă 10g, sare (cimbru) 1-2g = 260 calorii/porţie;4. Fasole albă cu carnaţi, costiţă sau ciolan afumat: fasole uscată boabe 500g, ceapă 150g, morcovi100g, rădăcină de pătrunjel 100g, ulei 400ml, sare, costiţă fumată, carnaţi ( eventual afumaţi) sau ciolanafumat 400-500g, pastă de tomate 2 linguriţe sau roşii 300g, foi de dafin 2 buc, pătrunjel verde 10g = 300calorii/porţie;5. Pui cu smantană: carne de pui 600g, ulei 400 ml, smantană 300g = 370 calorii/porţie.FELUL IIIFelul III (desertul) la masa de pranz poate consta din fructe crude, compoturi sau alte preparate defructe, creme diverse, prăjituri, rahat, jeleuri etc. Sunt de preferat fructele, care pe langă aportul devitamine asigură şi o digestie mai bună, iar prin conţinutul lor celuloizic, contribuie la formarea şieliminarea bolului fecal.Trebuie menţionat faptul că fructele crude pot fi consumate in cantităţi importante, mai ales daca

9

avem in vedere că valoarea lor calorică este relativ redusă, situandu-se in general, intre 40-70 cal%. Aşacum am procedat şi mai sus, inserăm in acest capitol cateva reţete de pregătire a unor preparate ce potconstitui desertul copiilor de varstă şcolară, reamintind că, in acelaşi scop, pot fi folosite şi deserturileindicate, cu corectivele calorice şi cantitative necesare.1. Tartă cu fructe:Aluat: făină 200g, unt ( margarină) 60g, zahăr pudră 60g, sare 3g, gălbenuşuri de ou 2 buc, gem100g;Umplutură: fructe prospete ( caise, piersici, vişine, zmeură, căpşuni) 250gTotal calorii/ porţie = 280;2. Tort cu biscuiţi: biscuiţi 300g, lapte 50 ml, zahăr pudră 300g, unt 200g, ouă 2 buc, cacao 50g,eventual frişcă 200g = 410 calorii/porţie;3. Chec „ Anca”: ouă 6 buc, zahăr 300g, margarină 150g, făină 150g, bicarbonat 2-3g, coajă rasă delămaie = 295 calorii/porţie;4. Ingheţată cu vanilie: zahăr 250g, lapte 500 ml, gălbenuşuri de ou 4 buc, frişcă 3 linguri, zahărvanilat 1 plic = 215 calorii/ porţie;5. Pandişpan: făină 150g, ouă 6 buc, zahăr vanilat 2 plicuri, coajă de lămaie şi portocală rasă = 225calorii/porţie.Gustarea de după-amiazăGustarea de după-amiază ( ora 17) nu este obligatorie mai ales dacă masa de pranz a fost servită maitarziu de ora 13. Ea constă, in special, din preparate dulci, menite să compenseze hipoglicemia ce apare intimpul siestei, dar şi din sortimente lactate ( lapte bătut, iaurt, kefir etc), care se recomandă să fie şi eleindulcite ( zaharate 5%).1. Bezele: zahăr pudră 250g, albuşuri de ou 6 buc, sare 2g = 200 calorii/ porţie;2. Cremă de ciocolată: lapte 600 ml, cicolată 150g, zahăr 100g, gălbenuşuri de ou 4 buc, zahărvanilat 1 plic = 225 calorii/porţie;3. Ecler cu gem: ouă 3 buc, făină 100g, ulei 50 ml, sare 2g, apă 100ml, gem 300-400g = 200

10

calorii/porţie;4. Ruladă de nuci cu frişcă: miez de nucă 100g, frişcă 200g, ouă 4 buc, zahăr 80g, coajă rasă delămaie = 290 calorii/porţie;5. Şarlotă de nuci: miez de nucă 200g, frişcă nebătută 60g, apă 60ml, gelatină 10g, zăhăr 20g, coajăde lămaie rasă = 385 calorii/porţie.Masa de searăMasa de seară (cina) este a doua masă ca importanţă a zilei şi se compune din două feluri demancare, dintre care primul este mai consistent, iar cel de al doilea este de regulă un desert. In cazuriledestul de frecvente in care şcolarul nu primeşte gustarea de după-amiază, masa de seară trebuie să fie maiabundentă, pentru a acoperii nevoile calorice zilnice ale copilului de această varstă.FELUL I38Dintre preparatele descrise pană acum, pot fi folosite ca felul I la cină următoarele preparateprezentate ca felul II la masa de pranz, astfel:1. Budincă de carne: carne de vită 250g, franzelă 30g ( o felie), lapte 100ml, unt 50g, ou 1 buc, sare4-5g = 310 calorii/ porţie;2. Cartofi umpluţi cu miezul lor, unt şi branză de vaci: cartofi 600g, unt40g, lapte 200ml, branză devaci 100g, sare 4-6g = 260g/porţie;3. Caroline cu carne: apă 200ml, unt 100g, sare 10g, făină 200g, ouă 4-5 buc, carne 500g = 350calorii/porţie;4. Chifteluţe de pasăre: carne de pasăre 500g, paine albă 60g, lapte 200ml, unt 60g, făină (pesmet)30g, sare 10g = 320 calorii/porţie;5. Ochiuri cu smantană: ouă 4 buc, smantană 100g, unt 20g, sare 5g.FELUL IIFelul II la masa de seară constă, de regulă dintr-un desert, putand fi reprezentat şi de multe dintrepreparatele descrise la capitolul „ gustarea de după-amiază”, sau ca felul III la masa de pranz, cu condiţiade a nu se repeta in meniul zilnic.

11

1. Budincă de fructe cu sos de vanilie: căpşuni 1kg, zahăr 160g, lapte 400 ml, griş 120g, ou 1 buc,făină 5g, zahăr vanilat 1 plic = 320 calorii/porţie;2. Cremă de căpşuni: căpşuni 400g, zahăr 40g, albuş de ou 2 buc = 160 calorii/porţie;3. Gelatină cu frişcă: frişcă nebătută 200g, lapte 200ml, zahăr 80g, gelatină 4 foi (80g), zahărvanilat 1 plic = 235 calorii/porţie;4. Griş cu lpate şi ouă: lapte 1,2l, griş 120g, zahăr 40g, unt 20g, sare 4 g, ou 2 buc, zahăr vanilat 1plic = 310calorii/porţie;5. Lapte cu portocale: lapte 300 ml, suc de portocale 150 ml, sucul de la o lămaie, zahăr 80g = 2905calorii/porţie.In tabelul de mai jos am redactat caţiva factori de nutriţie ce sunt conţinuţi in diverse alimente pecare le consumă copilul in fiecare zi, astfel:NrcrtAliment (100g substanţăcomestibilă) Proteine (g) Lipide (g) Glucide (g) Nr calorii1Lapte:Lapte de vacă 5,2 3,7 4,6 64Lapte de oaie 5,6 7,5 4,4 107Lapte degresat 3,5 0,07 4,8 32Nr crt Aliment (100g substanţăcomestibilă) Proteine (g) Lipide (g) Glucide (g) Nr calorii2Produse lactateSmantană 2,2 30,4 2,9 288Iaurt 4,8 3,8 4,5 71Branză de vaci 14,0 14,0 4,0 198Caşcaval 24,0 24,0 - 3123Carne de vităMuşchi 19,2 4,4 - 122Pulpă 19,5 12,5 - 196Ficat 19,7 3,8 5,9 136Inimă 16,8 6,0 0,6 128

12

4 Carne de porcMuşchi 18,6 9,9 - 16839Dezechilibrele Nutritive ale CopiilorDezechilibrele nutritive ale copiilor se observă frecvent in familii sau colectivităţi, datorită eroriloralimentare, ca urmare a ignorării principiilor alimentare, igienei alimentare sau a greşelilorde educaţie.Acestea pot duce la apariţia sindromului dureros abdominal ( prin malalimentaţie), care necesită,de multe ori, investigaţii complexe pentru determinarea adevăratelor cauze.De asemenea, obezitatea infantilă constituie adesea rezultatul erorilor alimentare, fiind favorizatăde complezenţa ( amabilitatea) celor din jur.Subalimentaţia şi carenţele minerale sau avitaminice, au mai ales, cauze sociale şi duc lahipotrofie şi debilitate.Excesul de glucide provoacă tulburări dispeptice, diaree de fermentaţie, meteorism abdominal,hipotonie musculară, carii dentare.Lipsa de proteine şi in special, de proteine animale ( carne, peşte, branză etc) duc la hipotonie şihipotrofie ponderală.Lipsa legumelor verzi şi a fructelor provoacă tulburări dispeptice, constipaţie, uneori tulburări alehematopoiezei.Aceste greşeli alimentare sunt aproape totdeauna uşor de evitat şi de corectat, respectand principiilede alimentaţie, pentru a permite o dezvoltare corespunzătoare şi armonioasă la toate varstele.Raţia alimentară a elevului de gimnaziuReprezintă cantitatea de alimente ingerate, care satisface, calitativ şi cantitativ, toate nevoilenutritive ale copilului, pe o perioadă de timp (24 de ore). Ea se poate exprima in calorii, in principiinutritive ( proteine, lipide, glucide, săruri minerale şi vitamine) sau in alimente, zoţi aceşti factorii fiindraportaţi la unitatea de timp.O raţie alimentară echilibrată trebuie să indeplinească următoarele roluri:# să furnizeze cantitatea de energie necesară activităţii vegetative, fiziologice, activităţii musculare,

13

termogenezei şi creşterii;# să aducă cantitatea de proteine necesară uzurilor celulare şi creşterii organismului;# să acopere, pe langă nevoile cantitative şi pe cele calitative ( aport de acizi aminaţi esenţiali, acizigraşi nesaturaţi etc);# să asigure elementele reglatoare necesare:a) minerale, rol reglator şi plastic – structural;b) vitamine, necesare creşterii şi bunei funcţionări a organismului;412.6. Sfaturi utile pentru alimentaţia copilului în familiealimentaţia este bună cu cat este mai variată;prelucrarea alimentelor va fi igienică şi corectă;un meniu echilibrat va conţine toate grupele de alimente:- carne/ou/proteine vegetalede inaltă valoare biologică;- lapte şi derivate;- fructe şi legume;- cereale, paste făinoase, alte zaharuri;- ulei, unt, margarină;- apa va fi băută după masă, intre mese şi in nici un caz in timpul mesei, intre două feluri demancare ( diluează sucurile digestive). Se va prefera apa, ceaiurile de plante neindulcite, apă minerală cuconţinut mic de săruri minerale; atenţie la sodiu!- amestecul legume-cereale/făinoase creşte valoarea nutriţională ( orez – dovlecel, linte – morcov,orez – boabe de fasole, mazăre – morcov);- legume/fructe nu trebuie să lipsească de la nici o masă. In prezent, se preconizează ca la fiecaremasă şi gustare să existe fructe/legume.Cereale, orez, cartofi, pâine, paste ( de preferinţă din făină integrală)Legume, fructe42Pentru formarea unui comportament alimentar sănătos, se recomandă ca raţia zilnică să fie acoperităde alimente conform unei piramite la baza căreia stau cartofii, orezul, cereale, urmate de legume, fructe,lapte, produse lactate, carne, ou, peşte, leguminoase şi la varf grăsimi, zahăr.Regimul exclusiv vegetarian nu acoperă nevoile nutriţionale şi poate fi nociv pentru copil. Se poateadmite cel lacto – vegetarian, dar foarte bine structurat şi supravegheat. Conservele vor fi evitate, ca şi

14

alimentaţia rapidă („fast-food”), sunt de preferat mancărurile pregătite in casă decat alimenteleindustriale. Produsele congelate, mai ales cand sunt incorect prelucrate, au un conţinut scăzut de-Dimineaţa, copilul nu se satură numai cu lapte ci trebuie să mai primească cereale, paine, unt saumargarină, gem, miere, eventual ou;- la ora 1000 este bine să se dea fructe. Incă de la cea mai mică varstă trebuie stimulată deprindereade a nu manca in exces dulciuri şi făinoase care creează premisele instalării obezităţii. In lipsa fructelorcrude, se pot da fructe din compot.- Masa de prânz este cea principală intrucat copilul işi desfăşoară maximum de activitate in cursuldimineţii. De obicei, primul fel este constituit dintr-o supă, de preferinţă un bulion de carne sau ciorbă cuborş sau lămaie pentru a excita secreţia gastrică; se va da in cantitate mică pentru a nu crea senzaţia desaţietate.Este de dorit ca de 2-3 ori pe săptămană, in locul supelor să se ofere salate de crudităţi, mămăligăcu branză, omletă cu legume. Felul doi va avea o bază de zarzavaturi cu carne şi lipsa lor, făinoase cubranză şi ou. Este recomandat ca zilnic copilul să primească cel puţin 2-3 feluri de zarzavaturi şi 2-3legume diferite.44Legumele sunt necesare copilului pentru că aduc vitamine, minerale şi fibre. In afară de morcovi,cartofi, păstarnac, spanac, urzici, dovlecei, conopidă, roşii, ardei gras, gulii, fasole verde, mazăre finăpisată, fasole boabe, linte. Legumele se dau modificate prin fierbere, cu excepţia morcovului, a roşiei şi aţelinei care se pot da şi crude. Darorită faptului că legume au o valoare calorică mai mică, ele vor fipreparate cu unt, ulei, margarină, smantană.Se va evita ca felul doi să fie constuit din paste făinoase, recomandabil a fi rezervate mesei de seară.Carnea se va da de 4-6 ori pe săptămană, preparată sub formă de rasol, friptură la cuptor, pe grătarsau mancăruri cu carne şi legume. Tocăturile se vor prepara corect, fără ceapă prăjită, de preferinţă sub

15

formă de perişoare. Este primită cu plăcere carnea tocată sub formă de umplutură pentru dovlecei, roşii,ardei. Este de preferat ca in loc de carne se poate şi rasol de peşte de apă dulce. Masa de pranz se incheiecu un desert, de preferinţă fructe, compot.Se vor evita formule de mancare care includ caloriile necesare intr-un volum mare al porţiei, pentrua evita senzaţia neplăcută de prea mare plenitudine şi pentru a nu invăţa copilul să fie lacom. Pentruaceleaşi motiv, porţiile nu trebuie să fie mari, incat copilul să poată manca fără insistenţe ceea ce i se punein farfurie.- După amiaza se poate oferi o prăjitură de casă sau gustarea va fi compusă din fructe, iaurt sau otartină cu caşcaval, caş, urdă, branză telemea ( nu foarte sărată!).- Seara masa va fi constituită din budinci, soteuri, papanaşi, mămăligă, mezeluri de bună calitate,sandvişuri cu unt şi branză. Masa se va incheia cu o cană cu lapte sau făinos cu lapte. Nu se dau dulciurila masa de seara ( favorizează cariile) şi nici alimentele ce pot agita copilul (ciocolată, cacao).Bomboanele ce se oferă „la culcare”, ca şi cele oferite intre mese au multiple consecinţe negative decisunt total inoportune.Apa se dă la sfarşitul meselor, cel mult intre două feluri „solide” de mancare.Educaţia are un rol hotărator in formarea deprinderilor. De aceea se va insista pe modul corect de amanca, se va imprima obiceiul spălării mainilor inainte şi după masă, grija de a nu se murdări in timpulmesei, de a nu vorbi, de a nu se juca, toate acestea prin exemplul personal şi nu prin constrangere.Orarul meselor se adaptează treptat celui al adulţilor. De aceea se recomandă ca masa să fieluată in comun ( pentru copilul care frecventează cel puţin masa de seară). Dacă regimul alimentar aladulţilor este raţional ( in ce priveşte compoziţia şi modul de preparare), el este adecavat şcolarului,simplificand munca, orarul şi viaţa familiei.

16

Masa luată in comun are pentru copil importante implicaţii de ordin educativ şi social. Pe langăperfecţionarea deprinderii de a manca singur, de a se servi corect de tacamuri, de a bea frumos din ceaşcă,va invăţa să stea liniştit la masă, să vorbească politicos ( şi nu cu gura plină).Exemplul părinţilor in această privinţă este covarşitor deoarece şi la această varstă, continuă săimite gesturile şi limbajul adulţilor. Bunele maniere nu se invaţă prin sfaturi, discursuri sau observaţii, cinumai prin exemple.In timpul mesei, va domni o atmosferă calmă, destinsă, evitandu-se factorii de perturbare din afară( televizorul, jocurile) sau stările de tensiune. Astfel desfăşurate, orele de masă in familie constituieprilejuri de schimburi de impresii, de descoperire reciprocă şi de strangere a legăturilor sufleteşti, deasemenea, contribuie la consolidarea bunelor deprinderi.Unele greşeli comise in desfăşurarea „ceremonialului” mesei pot sta la baza lipsei poftei demâncare a copilului. Dintre acestea, mai frecvent se intalnesc:a) starea de tensiune nervoasă;b) graba cu care se serveşte masa;c) oferirea unui alt meniu decat cel al familiei;d) forţarea copilului să mănance mai mult doreşte ( golirea farfurie prea incărcate);e) comentarea nefavorabilă a meniului de către adult;f) lipsa de confort (scaun prea scund sau prea înalt) sau prelungirea excesivă a duratei mesei;g) excluderea copilului din conversaţia generală;h) maltratarea copilului in timpul mesei pentru „greşeli” comise in timpul zilei;45i) regimul de viaţă al copilului trebuie astfel alcătuit incat alimentaţia să nu devină o preocuparecentrală nici pentru copil şi nici pentru familie;j) numai printr-o atitudine plină de afecţiune dar in acelaşi timp fermă, adultul va invăţa copilul sămănance ce şi cum trebuie;k) drepturile nutriţionale, dreptul la sănătate al copiilor nu trebuie să fie prejudiciate de inerţie,

17

trebuie susţinute de profesionişti competenţi, de mame, de părinţi informaţi in problemele de alimentaţie.Particularităţi ale adolescenţilororganismul are nevoie de o cantitate suficientă de lichide in fiecare zi, in medie 2,5 litri ( in jurde 1 l este adus de alimente, 1,5 l prin apă). După circumstanţe (temperatura ambiantă crescută, febră,exerciţiu fizic) acest aport trebuie crescut;in alegerea grăsimilor, se va ţine seama, in mod special la această varstă, de cunoştinţele dindomeniul prevederii bolilor cardio-vasculare şi a unor cancere, recurgandu-se in special la alimentelebogate in acizi graşi nesaturaţi. Ele vor fi, in tot cazul, limitate, dat fiind conţinutul lor energetic crescut;contrat unei idei mult răspandite, nu există un motiv temeinic pentru restrangerea hidranţilorde carbon ( a glucidelor) cu „ardere” lentă, deoarece cerealele aduc nu numai energie, ci şi alte substanţenutritive ( de exemplu vitamine) de care organismul are nevoi;se va creşte cat mai mult posibil raţia zilnică de legume bogate in fibre vegetale. Fără săelibereze multă energie, aceste alimente liniştesc foamea, prin volum lor, contribuie la realizarea unuitranzit intestinal normal şi in general, la fiziologia colonului.2.7B. ObezitateaDefiniţie: este o boală nutriţional-metabolică,cu largă răspandire in epoca actual, se caracterizeazăprintr-un exces ponderal, ce depăşeşte cu peste 20% greutatea ideală şi este produsă printr-un aportalimentar crescut, la indivizi cu o anumită predispoziţie constituţională.Principalii factori etiologici sunt:a) supraalimentaţia (ca factor exogen)- este prezentă la 80-90% din obezi. De obicei este vorba deun exces global pentru toate principiile nutritive. De mare insemnătate este insă conţinutul glucidic alraţiei, in legătură cu care s-a stabilit că influenţează atat lipogeneza, cat şi lipoliza. Numărul meselor arede asemenea importanţă, s-a demonstrat că masa unică favorizează constituirea obezităţii.

18

b) predispoziţia constituţională (ca factor endogen)- este o realitate, a cărei cercetare se află in curs.Este vorba in primul rand, de contribuţia factorului genetic. S-a constatat că, dacă unul din părinţi esteobez, există 50% şanse ca şi copilul să fie obez, cand ambii părinţi sunt obezi, probabilitatea este de 80%.Sedentarismul este prezent la o mare parte din obezi, putand fi atat cauză, cat şi efect al surplusuluiponderal.Stresul şi traumele neuropsihice au de asemenea un rol, demonstrate clinic şi experimental.Cauzele endocrine. Există o serie de boli endocrine, ca sindromul Cushing, sindromuladipozo- genital etc, care se insoţesc de obezitate, aceasta pare la prima vedere independent de excesulalimentar şi sedentarism.Obezitatea comună poate fi insă caracterizată drept o “ falsă boală glandulară”, tulburărileendocrine care apar pe parcurs sunt consecinţă a obezităţii şi nu cauză a ei.TratamentulDeşi pare simplu la prima vedere, tratamentul efficient al obezităţii reprezintă in practica clinică undeziderat greu de obţinut.Tratementul dietetic este tratamentul de bază al obezităţii. In esenţă el constă din negativareabilanţului energetic, prin administrarea unei raţii calorice reduse, dar care pe cat posibil să nu provoace undezechilibru nutritive.2.8. DiferenBoli degenerative la copiiA. Diabetul zaharat.Definiţie: este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, transmisă genetic sau caştigată in cursulvieţii, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic ( hiperglicemie şi glicozurie), insoţită oriurmată de perturbarea celorlalte linii metabolice,se datoreşte unei carenţe absolute sau relative deinsulină.Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce sedezvolta in timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.

19

Aflati in faţa unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului in familie precum side kilogramele in plus existente la unii dintre noi poate aparea intrebarea: pot sa am diabet ?Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic in prezenta celor trei semne majore: setea exagerata,urinare in exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu varsta mai mica de 40 de anisi care nu sunt de obicei obezi, pot fi insotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei in timpulunei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau noninsulino-dependent prin mecanism autoimun). In contrast cu aceasta categorie de pacienti la iniviziisupraponderali simptomele apar gradat in a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoanaasimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacientiau diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispusla a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.Care sunt criteriile pentru diagnosticarea diabetului ?ţelePentru realizarea acestei anchete alimentare, am intocmit un studiu pe un eşantion de 50 de elevi dela şcoala „Aurel Vlaicu” Constanţa, pe durata unei săptămani. Mentionez faptul că elevii au varstacuprinsă intre 10-15 ani şi programul lor şcolar pe durata zilei este cuprins intre orele 1300- 1900.De cele mai multe ori acest program se prelungeşte la 7-8 ore de activitate şcolară, ceea cedetermină un anumit program de alimentaţie şi un tip de alimentaţie cu implicaţii serioase in sănătatea80copilului şi deci in stilul lui de viaţă. Aceste erori cantitative şi calitative in alcătuirea alimentaţieişcolarului pot avea consecinţe nefaste, uneori destul de grave, in funcţie de lipsa sau excesul principiuluinutritiv respectiv.

20

Ancheta alimentară a avut in vedere regimul alimentar al unui elev de gimnaziu, determinat deprogramul şcolar in mod deosebit, dar şi de alţi factori socio- culturali (efortul fizic şi intelectual depus,influenţele familiei, domiciliul - urban, apartenenţa religioasă, gradul de industrializare, posibilităţilemateriale şi financiare de care dispune familia copilului, aspectul corpului masa adipoasă, grija pentruun corp armonios, o preocupare pentru elevii mai mari ).Mai jos putem observa două modele de anchetă alimentară care au fost realizate pentru acest studiu:Elev 1 – varsta: 11 ani;- durata: 7 zile;- sex: femininElev 2 – varsta: 15 ani;- durata: 7 zile;- sex: femininLuni: - mic dejun: fulgi de secară, lapte- pranz: piure de cartofi cu friptură de pui, 3felii paine;- gustare: corn cu ciocolată, iaurt cu gogoşi;- seara: piure de cartofi cu aripioare de pui,paine;Luni: 1130- 2 ceaiuri ( ceai verde);1320 – 1 corn cu ciocolată;1530 – corn cu iaurt;1640 – fructe ( mere, piersici);1700-2000 – 1 corn, 0,5l apăMarţi: - mic dejun: 2 gogoşi cu iaurt;- gustare: prăjituri, paste cu lapte, fructe(căpşuni);- pranz: ciorbă de pui, paine;- seara: o prăjitură, 0,5 l de suc de fructe;Marţi: 1130 – ceai verde1245 – 1 corn cu ciocolată;1530 – fructe ( mere, pere);1830 – 2100 – 2 l apăMiercuri: - mic dejun: cereale cu lapte;- pranz: ostropel cu ficat de pui, ardeimuraţi, paine, căpşuni;

21

- gustare: pizza;- seara: paste cu lapteMiercuri: 1200 – corn cu ciocolată;1335 – fructe ( mere, pere);1830 – iaurt, corn;1900-2300 – 2 l apăJoi: - mic dejun: cereale cu lapte:- gustare: mere, ciocolată, prăjituri;- pranz: cartofi prăjiţi cu friptură de pui, paine;- seara: pizza;Joi: 1130 – 1 sandwici ( paine,caşcaval, salam);1235 – fructe (mere)1420 – 1 corn cu ciocolată;1500 – 2300 – 1 corn, 2 l apăVineri: - mic dejun: cereale cu lapte;- pranz: friptură de pui la grătar, salată delegume, paine;- seara: paine, branză, roşii;- gustare: salată de legume, friptură deporc, ciocolatăVineri: 1235 – 1 corn cu ciocolată;1635 – corn, iaurt;1930 – cartofi nature;2000 – 2200 – 2 l apăSambătă: - mic dejun: cozonac cu lapte;- gustare: banane, ciocolată, biscuiţi cupolen şi mere;- pranz: pizza;- seara: 2 branzoaice, iaurt;Sambătă: 1245 – ceai verde;1325 – 1 sandwici ( paine,salam, caşcaval);1620 – mere, piersici;1800 – 2200 – 1,5 l apăDuminică: - mic dejun: fulgi de secară cu lapte;- pranz: ficat de pui cu sos, paine;- gustare: mere, ciocolată;- seara: mezeluri, paine.Duminică: toată ziua fructe ( mere,

22

pere, piersici, portocale);ceai verde;2 l apă815.1. Motivaţia psihopedagogică a alegerii temei de cercetare si modul de aplicareîn programa de studiuPrin elaborarea unei oferte de curriculum şcolar de “Educaţie pentru sănătate” ca disciplinăopţională, s-a urmărit promovarea cunoştinţelor corecte privind diversele aspecte ale sănătăţii şi formareade atitudini şi deprinderi indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.Cursul opţional de “Educaţie pentru sănătate” vine in intampinarea nevoilor fundamentale deeducaţie ale oricărui copil şi adolescent, iar formarea unui stil de viaţă sănătos, controlul stresului,integrarea sexualităţii in maturizarea emoţională, alimentaţia sănătoasă, dobandirea de repere in orientareaşcolară şi profesională devin condiţii esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului.Astfel, prezenta temă de cercetare poate reprezenta o parte din programa unui curs opţional pentrugimnaziu (o unitate de invăţare pentru un semestru şcolar).Copiii şi adolescenţii işi adaptează regimul alimentar după cel al adulţilor şi/sau in funcţie de maimulţi factori socio-culturali, necunoscand implicaţiile pe care le pot avea asupra sănătăţii.In cadrul unei unităţi de invăţare cu tema “Aspecte calitative privind comportamentului alimentar laelevul de gimnaziu” se pot strudia şi lămuri toate aspectele legate de o alimentaţie sănătoasă la copii şiadolescenţi, pentru a putea avea un stil de viaţă sănătos.5.2

23