Universul între vis şi realitate

Bătăneanţ Ligia, Bora Emma, Ciuşcă Mihaela

Universul este constituit din toate materiile, lumina şi alte forme de

radiaţii şi energie. El este constituit din tot ceea ce există oriunde în

spaţiu şi timp.Universul include Pământul şi tot ceea ce este pe el. De asemenea,

include tot ceea ce este în Sistemul Solar. Toate stelele, dintre care Soarele sunt părţi din Univers.

• Soarele este una dintre cele 100 bilioane de stele grupate într-o galaxie gigantică spirală, numită Calea Lactee.

• Calea Lactee se întinde pe o distanţă de 100.000 ani-lumină. Studiile spaţiului distant cu ajutorul telescoapelor optice şi radio indică existenţa a peste 100 bilioane de galaxii. Galaxiile se grupează în clustere, iar unele clustere par să se grupeze în superclustere.

• Ştiinţa care studiază structura, dinamica, dezvoltarea Universului, se numeşte cosmologie. Ea încearcă să explice cum s-a format Universul, ce s-a întâmplat în trecut, ce se poate întâmpla în viitor.

• Majoritatea teoriilor cosmologice se bazează pe o idee, numită principiul cosmologic. După această teorie, în orice moment, orice parte a Universului este ca oricare alta, având aceeaşi vârstă. Teoria relativităţii generale a lui Albert Einstein pune baze comportamentului Universului. Teoria se bazează pe două principii:

• (1) nici un semnal nu poate călători mai repede decât viteza luminii

• (2) legile fizicii sunt la fel oriunde în Univers

• . Steaua este un corp cosmic format din gaze inerte reţinute de atracţia gravitaţională proprie, care emite radiaţii elecromagnetice, mai ales lumină care este produsul direct al reacţiilor termonucleare interne. Aproximativ 8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. Astronomii au calculat că în Calea Lactee sunt sute de miliarde de stele. Calea Lactee, la rândul ei, este una din sutele de milioane de galaxii care pot fi văzute cu ajutorul telescoapelor.

La steaua de Mihai Eminescu Comparaţia alegorică a sentimentului de dragoste cu un fenomen al mecanicii cosmice produce nostalgia contemplării spaţiilor stelare “La steaua care a răsărit/E-o cale atât de lungă/Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne ajungă ”. Poetul figurează marile translaţii din spaţiul cosmic, în contratimp cu percepţia umană limitată, care poate înţelege numai consecinţele vizibile, nu cauzalitatea deplină a fenomenelor, inclusiv ale trăirilor umane “Poate de mult s-a stins în drum/În depărtări albastre/ Dar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre.”

În scara cosmică, poate trimite în lumea de jos, numai reflectarea târzie a unei amintiri “Lumina stinsului amor”. Sugestia universului identic se bazează în primul rând pe motivul “stelei” şi al “luminii” care semnifică acel corp ceresc supus la meditaţie în pofida problemelor existenţiale.

Măreţia unei iubiri trecute , neînţelese are durerea tulburătoare a unui spectacol cosmic aşezat sub semnul “paradoxal “ “Icoana, stelei ce-a murit /Încet pe cer se suie/ Era pe când nu s-a zărit / Azi o vedem şi nu e”.

Culoarea luminii pe care o emit variază de la una la alta.. În anumite cazuri se poate vedea uşor diferenţa. De exemplu, în constelaţia Orion, care este mai vizibilă în serile de iarnă, cele două stele mai strălucitoare au culori diferite: Betelgeuse, în colţul nord-estic este roşie; în timp ce Rigel, în colţul sud-vestic, emite o lumină alb-albăstruie..

Stelele strălucesc pentru că sunt fierbinţi. Dar de unde ia o stea energia care o face fierbinte? Răspunsul la această întrebare a fost găsit de fizicianul Albert Einstein (1879-1955), la începutul secolului trecut. El a descoperit ca masa poate fi transformată într-o mare cantitate de energie. Stelele sunt făcute în principal din hidrogen, elementul natural cel mai simplu şi mai răspândit din Univers. Un atom de hidrogen este constituit dintr-un nucleu, ce conţine un proton, şi un electron