MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

DREPT POLITENESC

(Ciclul I)

AUTORI:

Cerba Valeriu

dr. în drept, lector superior

Grigore Pîrţac

dr. în șt.politice, conf. univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

TEMA 1: Obiectul si sistemul dreptului politenesc

1. Dreptul politenesc ca stinta

Stiinta dreptului politenesc da raspuns preocuparilor specifice, ambiantei de

pregatire pentru o specialitate atit de profund necesara si umana, cum este cea

politeneasca, ea ofera citeva instrumente fundamentale de cunoastere a domeniului

politienesc. Acestea sunt: conceptele, categoriile, pricipiile si notiunile generale in

baza carora dreptul politienesc poate fi gindit si explicat .

Dreptul politienesc se gaseste scris in legi, decrete, hotariri si ordonante ale

guvernului si alte acte normative, emise de catre institutiile statului , pe cind stiinta

dreptului politienesc se regaseste in monografii, carti, cursuri, manuale, studii si

articole. Obiectul de studiu al stiintei dreptului politienesc este insasi aceasta

disciplina cu totalitate normelor juridice ce o compun. De cele mai multe ori se

foloseste insa o singura denumire atit pentu ansamblul de norme juridice, cit si

pentru stiinta despre aceste norme si anume denumirea de Drept politienesc .

Partea generala a stiintei dreptului politienesc studiaza esenta, notiunile , formele,

metodele si principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor

politienesti , locul si rolul acestor organe in cadrul puterii executive , componentele

si competentele acestor orgaene .

Partea speciala are un character mai dynamic , supunind studiului activitatea

propriu-zisa, desfasurata de organelle statului cu atributii politienesti, in practica sa

curenta, cotidiana de prevenire si combatere a fenomenului infractional.

Dispozitiile cuprinse in partea speciala a dreptului politionesc constituie obiectul

de studio al diferitor discipline de specialitate se se aplica si explica la nivel

concret, casuistic aproape , reglementarii cuprinse in parte generala . De aici

rezulta necesitatea cunoasterii corelate si indivizibil legate a ambelor parti ale

stiintei dreptului politienesc .

2.Definitia si obiectul de studiul al dreptului politienesc

Ca si pentru orice ramura de drept , dreptului pilitienesc ii sunt caracteristice

trasaturile de baza ale acesteea. In special , este vorba despre obiectul

reglementarilor juridice , cu alte cuvinte raporturile juridice reglementate de

normele de drept , metoda reglementarii juridice privita ca ansamblul procedeelor

de influenta asupra acestor relatii (conduita oamenilor) , sistemul de dpret si

existenta bazei normative . Totodata , retinem ca obiectul reglementarii juridice

este recunoscut ca fiind caracterizarea prioritara a unei ramuri de drept .

Relatiile sociale reglementate de normele de drept politienesc , potrivit domeniilor

de manifestare , pot fi grupate in : relatii politienesti de ordin organizatoric, de

supraveghere ori tutela politieneasca , de stopare administrative si relatii

politienesti intre cetateni .

Definind dreptul politienesc , putem afirma ca aceasta ramura de drept reprezinta

ansamblul normelor juridice , referitoare la organizarea , functionarea si

competentele politiei . Asadar , aceasta ramura de drept cuprinde acele dispozitii

legale care se refera la activitatea politiei si care reglementeaza raporturile sociaale

ce formeaza obiectul activitatii politienesti .

3. Elementele constitutive ale dreptului politienesc .

Dreptul politienesc are urmatoarele elemente constitutive:

- dreptul politienesc de siguranta

- dreptul politienesc administrative

- dreptul politienesc judiciar

- dreptul politienesc contraventional

- dreptul de procedura politieneasca

Aceste parti componente ale dreptului politienesc se deosebesc din punct de vedere

al ratiunii juridice , al obiectului si chiar al izvorelor de drept.

a) Dreptul politienesc de siguranta este deptul statului de a-si apara la nevoie ,

cu forta , existenta legala si materiala, contra oricaror primejdii interne si

externe.

b) Dreptul politienesc administrative sau de ordine , este dreptul statului de a

veghea in mod permanent la buna functionare a organizarii statale si a vietii

sociale .

c) Dreptul politienesc judiciar este dreptul statului de a asigura prevenirea si

combaterea infractiunilor prin intermediul organelor politienesti,

imputernicite prin lege de a descoperi infractiuni .

d) Dreptul politiemesc al contraventiilor este dreptul sttaului si al organelor

sale cu drept de politie de a constata si de a aplica contraventiilor sanctiuni

legale ce se comit in diferite domenii de activitate .

e) Dreptul de procedura politieneasca este dreptul statului de a fixa normele si

mijloacele legale pentru organizarea si functionarea politiei , cit si conditiile,

atributiile si drepturile legale pentru exercitiul functiilor politienesti .

TEMA 2 : ASPECTE PRIVIND ORDINEA PUBLICA SI SECURITATEA

PUBLICA .

1. Suprematia principiului de ordine in stat

Asigurarea legalitatii si ordinii in stat constituie functii prioritare ale unui stat de

drept, conform carora trebuie sa se ordoneze activitatea tuturor organelor de stat ,

obstesti si a cetatenilor Republicii Moldova , in particular .

Dezvoltarea continua a societatii presupune aparitia noilor relatii sociale, fapt care

determina in mod indubitabil intelegerea esentei si definirea notiunii de ordine

publica .

In acest sens, vom remarca ca in literature juridical de specialitate nu exista o

opinie unica referitare la esenta si definirea notiunii de ordine publica . Aici gasim

reflectate o serie de viziuni pornite de la aspectul de relatii sociale cuprinse in

continutul notiunii examinate, cu toate acestea, formal ar putea fi divizate in doua

directii, si anume :

- ordinea publica in sens larg

- ordinea publica in sens restrins ( ingust )

Sensul gramatical am cuvintului “ ordine “ , provenit din limba Latina , de la “

ordo , inis “ , evoca ideea de dispozitie sau de succesiune regulata cu caracter

spatial , temporar , logic, moral , estetic: organizare , insusire, rind , rinduire ,

orinduiala ori organizare, orinduire sociala , politica, economica ; regim ;

stabilitate sociala ,respectful intitutiilor sociale stabilite .

Ordine publica , ordine politica, economica si sociala dintr-un stat , care se asigura

printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o orinduire sociala la alta si

se traduce prin functionarea normala a aparatului de stat , mentinerea linistii

cetatenilor si a respectarii drepturilor acestora , iar in asociere cu alte expresii (de

exemplu : juridic ,public, drept , stat,constitutie etc.) a dobindit o semnificatie

juridical , vorbindu-se ulterior despre astfel de notiuni ca: ordine constitutionala ,

ordine de drept , ordine publica , ordine de procedure etc.

In viziunea noastra, dar si cu referire la opiniile savantilor in domeniul , ordinea

publica , in sens larg , poate fi definite ca fiind ansamblul, totalitatea , cumulul ,

sistemul tuturor relatiilor sociale , economice si politice , care se formeaza intr-o

anumita comunitate si sunt determinate de epoca istorica de dezvoltare a

comunitatii, forma de guvernare , interesele generale si individuale ale societatii,

care sunt reglementate de intreg sistemul de norme sociale ( norme morale , etice ,

de drept , de producere , tehnice etc) , in scopul asigurarii linistii publice ,

regimului politic , organizarii si functionarii serviciilor publice , sigurantei

personelor si a bunurilor , salubritatii publice etc.

2. Securitatea publica

Securitatea publica este strins legata de ordinea sociala , fiind constituita nu doar

din ansamblul regulilor de conduita cuprinse in legislata unui stat , ci si din relatiile

sociale caracterizate prin desfasurarea raporturilor juridice , in stricta conformitate

cu normele juridice .

Securitatea publica mai este denumita si ordine de stat si presupune respectarea

legilor, si celorlalte acte normative de catre toate categoriile sociale , respect impus

si asigurat de insasi autoritatea de stat , investita cu acesta prerogativa . Securitatea

publica nu este spontana si automata ca ordine sociala, in literature juridical au fost

avansate mai multe acceptiuni ale ordinii de stat( drept) . Astfel, securitatea publica

este un aangajament regulat, normal , durabil si combinat de asa maniera ca fiecare

urmareste respectarea drepturilor esentiale si cresterea securitatii tuturor

facultatilor atit fizice , cit , si psihice . Securitatea publica este asezarea intitutiilor

si rinduirea regulilor neaparat necesare functionarii statului.

Intr-o alta acceptiune, securitatea publica se refera la totalitatea relatiilor

caracteristice pentru o stare si o functionare stabile a tuturor elementelor orinduirii

de stat( relatiile dintre stat , societatet si individ , sistemul institutiilor puterii si

administratiei publice , structura administrativ-teritoriala etc.)

O alta opinie considera ca acest concept cuprinde totalitatea regulilor prin care se

defineste statutul juridic al conducatorilor si mentine aceasta distinctie cu toate

efectele sale asigurindu-se pentru toti existenta armonioasa si progresul potrivit

necesitatilor societatii.

Securitatea publica presupune cooperarea tuturor factorilor , a tuturor indivizilor si

a categoriilor sociale , a structurilor si a intitutiilor din stat , pentru atingerea

scopului comun care este binele general.

TEMA:3.SISTEMUL ORGANELOR POLITIENESTI

1.Evolutia organelor politienesti

La 13 septembrie 1990, Guvernul Republicii Moldova adopta Hotararea nr.321j

“Cu privire la reforma organelor si Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S.

Moldova”, care prevedea crearea Departamentului Politiei si a sectiilor de politie

rationale si se aproba Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne al RSS

Moldova. Conform Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldova

din 13 septembrie 1990, pct.. 24, MAI al RM colaboreaza cu MAI al URSS in baza

de contract. Astfel, locul militiei este ocupat de noile organe ale afacerilor interne-

Politia. La 18 decembrie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea

cu privire la politie.

Procesul de reformare a organelor a afacerilor interne a continuat pe parcursul

ultimilor ani. In present Politia Republicii Moldova, de rand cu celelalte organe cu

atributii politienest, reprezinta o institutie democratica in slujba cetateanului,

institutie menita sa apere valorile fundamentale ale societatii: drepturile si

libertatile cetatenesti, proprietate privata si publica, ordinea si linistea publica.

2. Clasificarea institutiilor cu atributii politienesti.

Republica Moldova dispune de urmatoarele institutii cu atributii politienesti:

a. Consiliu Suprem de securitate ( C.S.S ) – coordoneaza activitatea de

aparare a tarii si securitate nationala;

b. Ministru Afacerilor Interne ( M.A.I ) – principala institutie

politieneasca care asigura mentinerea ordinii si a securitatii publice,

apararea drepturilor si intereselor fundamentale ale cetatenilor, paza

avutului public si privat, protectiea altor valori sociale;

c. Serviciul Informatii si Securitate ( S.I.S ) – avand ca atributie de

baza asigurarea securitatii nationale, obtinerea datelor referitoare la

actiunilor teroriste, la spionaj, acte de diversiune subminare a

economiei nationale etc. ;

d. Serviciul Protectie Paza de Stat ( S.P.P.S ) – realizarea protectiea

demnitorilor tarii si straini, precum si a membrilor familiilor acestora,

pe timpul sederii lor in Republica Moldova, cit si asigurarea pazei

sediilor si resedintelor acestora;

e. Departamentul Trupelor de Graniceri ( D.T.D ) – exercitata paza

frontierei de stat pe uscat sip e apele de frontiera;

f. Ministru Apararii ( M.Ap ) – asigura unitatea, integritatea,

suveranitatea si teritoriul Republicii Moldova, in cazul unor atacuri

interne sau externe;

g. Centrul National Anticoruptie ( C.N.A ) – asigura combaterea

infractiunilor economice, infractiunile de falsificare a banilor si altor

hartii de valoare, a fraudelor si a coruptiei.

TEMA :4 PARTICULARITATILE RASPUNDERII POLITISTULUI.

RASPUNDEREA JURIDICA, DISCIPLINARA, ADMINISTRATIVA,

PENALA.

1.Consideratii generale privind raspunderea juridical a fuctionarului de politie.

Problema raspunderii juridice a fuctionarilor de politie se pune numai in legatura

cu incalcarea de catre acesta a normelor juridice,in calitatea lor de functionare

publici sau in legatura cu fuctia politieneasca pe care o detin.

Daca incalcarea normelor nu are nici o legatura cu fuctia ce o detine

politistului, raspunderea lui va fi o raspundere de drept comun,adica identica cu

raspunderea oricarui alt cetatean,care nu are calitatea de fuctionar al politiei.

In al doilea rind, raspunderea se impune numai daca s-a savarsit o abatere si

daca nu exista o cauza care, potrivit legii, ar inlatura raspunderea.

In al treilea rind, raspunderea si implicit, sanctiunea care i se aplica

fuctionarului de politie are atit un scop preventiv-educativ, cit si unul sanctionat si

reparator al prejudiciului care s-a produs prin fata (abaterea ) savarsita.

Incalcarea dispozitiilor legale, prin savirsirea unei fapte ilicite, de catre

politest in legatura cu serviciul poate atrage, dupa caz, raspundere penala sau

disciplinara. Totodata, daca prin fapta s-a produs o paguba materiala unitatii de

care face parte politistul sau tertelor personae, poate interveni raspunderea

materiala a politistului.

2.Raspunderea disciplinara a politistului.

Pentru savirsirea abaterilor disciplinare,fuctionarilor de politie le poate fi aplicate

urmatoarele sanctiuni disciplinare;

- observatie;

- mustrare;

- mustrare aspra;

- retrogradarea in gradul de calificare;

- retrogradarea in fuctie;

- retrogradarea in gradul special cu o treapta;

- avertizarea asupra corespunderii lor partiale cu serviciul;

- concedierea din organelor afacerilor interne;

Ministrul Afacerilor Interne este in drept sa aplice orce sanctiune disciplinara

tuturor fuctionarilor de politie,cu exceptiea:

-retrogradarii in fuctie a viceministrilor;

-retrogradarii in grad si concedierii din organelle afacerilor interne a persoanelor

din corpul de comanda suprema.

Daca seful considera ca,in legatura cu gravitatea abaterii savirsite de catre

subordonate, drepturile disciplinare cu care investit sun insuficiente,el face un

demers sefului superior direct, ca aceasta din urma sa aplice sanctiune cuvenita.

Seful poarta raspundere pentru depasirea drepturilor de aplicare a sanctiunilor

disciplinare cu care este investit; pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare care

nu este prevazuta de Statul disciplinar al organelor afacerilor interne sau pentru

incalcarea procedurii de aplicare a acestora. Sanctiunile disciplinare, aplicate cu

depasirea drepturilor sau cu incalcarea procedurii urmeaza sa fie anulate.

Sanctiunile disciplinare – observatia, mustrarea, numirea in serviciu peste

rind, privarea de invoire din resedinta institutiei de invatamint sau a

subdiviziunilor – se anunta verbal sau in scris prin ordin. Celelalte sanctiuni se

aduc la cunostinta in scris prin ordin.

Ordinul de aplicare a sanctiunii disciplinare i se aduce fuctionarului de politie

la cunostinta contra semnatura in termen de 15 zile din data emiterii. Ordinul poate

fi anuntat, de asemenea, in fata fortiei in linie sau in cadru adunarii efectivului.

Sanctiunea disciplinara se executa imedeat, iar in cazurile exceptionale, cind

aceasta e cu neputinta, se executa in termen de 30 de zile de cind a fost aplicata.

Dupa exercitarea acestui termen, sanctiunea disciplinara nu se executa, daca

urmeaza a fi luata la evidenta.

3. Raspunderea penala a politistului.

Raspunderea penala este cea mai severa forma raspunderii juridice si consta:

a) pe de o parte, in dreptul care il are societatea, exercitat prin organelle

competente de aplica masuri de constringere impotriva persoanei

vinovate in comiterea infractiunii si de a-i aplica o pedeapsa;

b) iar pe de alta parte,consta in obligarea faptasului de a se supune

acestor masuri si de a executa pedeapsa pronuntata de instanta de

judecata.

Politia raspunde penal ori de cite ori actiunea sa, savirsita cu vinovatie pune in

pericol orce vatama valorile sociale, ocrotite de legea penala.

Ca persoana fizica, politistul poate fi subiect al oricarei infractiuni prevazute

de Codul penal al Republicii Moldova. Ceea ce ne intereseaza pe noi insa este

problema raspunderii penale a politistului pentru infractiunile comise in calitatea

ce o are si in legatura cu functia ce o indeplineste.

4.Raspunderea materiala a politistului.

Politistul poarta raspundere materiala pentru pagubele cauzate potrimoniului

unitatii in baza Legii Republicii Moldova cu privire la politie, Codul Civil al

Republicii Moldova si a actelor departamentale a Ministrului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova.

Politistii raspund material pentru pagubele in legatura cu formarea,

administrarea si gestionarea resurselor financiare si materiale ale unitatii in care isi

desfasoara activitatea.

Raspunderea materiala se fundamenteaza pe ideia repararii prejudiciului cauzat

prin savirsirea de catre politist a unei fapte ilicite, de aici rezulta doua fapte ale

acesteia :

- fuctia de aparare a patrimoniului ministrului si a proprietatii publice;

- fuctia de ocrotire a intereselor legiteme ale persoaneleor incadrate in

minister, prin care se asigura garantarea veniturilor cuvenite salariatilor

ministerului, impotriva consecintelor nefavorabile ale faptelor ilicite cauzate

de prejudicii.

Spre deosebire de raspunderea civila, cea materiala are o serie de trasaturi

caracteristice care definesc continutul, ea derivind din raporturi juridice de

munca, disticte de raporturile patrimoniale ce formeaza dreptului civil,fiind o

institutie specifica dreptului muncii.

TEMA:5 PRINCIPIILE DREPTULUI POLITIENESC. ETICA SI

DEONTOLOGIA POLITIENEASCA.

1.Clasificarea principiilor dreptului politienesc.

Principiile dreptului politienesc sunt acele idei si orentari generale, postulate

democratice sau precepte directorii care stau la baza intregului sistem

politienesc dintr-un stat, in vedere indeplinirii sarcinilor cu care sunt investite

organelle de politie,orientind astfel, reglementarile juridice si aplicarea

dreptului in procesul activitatii sale executive si de dispozitie. Ele sunt reguli de

conduita de maxima generalitate, care stau la baza organizarii si fuctionarii

organelor si institutiilor de profil politienesc si activitatile fuctionarilor de

politie,in special.

Caracterul lor de reguli de baza rezulta din faptul ca aceste principii isi

gasesc reglementarea expresa sau tacita in legea fundamentala a statului si in

celelalte legi, hotariri, ordine, instructiuni, regulamente, ce dirijeaza activitatea

organelor cu profil politienesc.

Avand in vedere multitudinea aspectelor ce ni le prezinta, principiile

dreptului politienesc le vom clasifica in felul urmator:

A. din puct de vedere a continutului:

1. principiile politico-juridice, consfintite, de regula, in Constitutia

Republicii Moldova si alte acte normative, care-si gasesc o aplicare active si

oportuna in activitatea organelor politienesti. La aceasta categorie se refera:

- principiul legalitatii;

- principiul umanismului si echitatii sociale;

- principiul conlucrarii si participarii cetatenilor in activitatea politieneasca;

- principiul realizarii activitatii politienesti din numele poporului.

2.principiile juridico-organizationale:

- principiul realizarii mentinerii ordinii publice ca un organism sistem ;

- principiu de distribuire optimala si manevrare operativa cu fortele si mijloacele

subordonate;

- principiul combinarii particularitatilor teritoriale cu cele fuctionale ale activitatii

politienesti:

- principiul combinarii cu dibacie a conducerii unice,a conducerii colegiale si a

responsabilitatii particulare a fiecarui fuctionar de politie;

- principiul orientarii profilactice activitatii politienesti;

- principiul planificarii;

- principiul imbinarii armonioase a cunostintelor teoretice si aptitudinilor practice.

B. din puct de vedere al sferei de actiune:

1.principii generale:

- principiul legalitatii;

- principiul egalitatii si impartialitatii;

- principiul protectiei drepturilor omului;

- principiul prevenirii faptelor antisociale.

2. principii speciale:

- principiul pastrarii sau respectarii secretului professional;

- principiul cooperarii in munca;

- principiul echidistantei politice;

- principiul oportunitatii si operativitatii;

- principiul conlucrarii cu cetatenii;

- principiul oficialitatii.

Aceste principii definesc activitatea politiei.

2.Etica si deontologia politienesti.

Adoptarea “ Codului de conduita a fuctionarilor responsabili de aplicarea legii “

elaborate de Adunarea Generala a O.N.U. in 1979, a fost precedata de 4

instrumente internationale:

1.Declararea Universala a Dreptului Omului ( 10.12.1948 )

2.Pactele internationale privind drepturile omului ( 16.12.1966 )

3.Declaratia privind protectia persoanei impotriva torturii si altor tratamente sau

pedepse crude,inumane si degradante ( 9.12.1975 )

4. Congresul V al O.N.U. privind Prevenirea crimei si Tratamentul delecventului

(Geneva 1975).

“ Declaratia cu privire la politie “ adoptata de catre Adunarea parlamentara a

Consiliului Europei in 1979 a marcat o prima tentative de stabilirea normelor etice

pentru politia europeana. Ea a fost, in numeroase State membre, o sursa de

inspiratie in cautarea raspunsurilor la chestiuni privind optiunile politice. Desi

impartind puctul de vedere al Adunarii asupra necesitatii pentru societatile

democratice, de a aplica norme etice deosebit de exigente pentru politie. Comitetul

de Ministri nu a sustinut, in masa, Declararea care, de fapt, nu s-a transformat

intr-un instrument juridic a Consiliului Europei.

Traditionala activitate normative interguvernamentala a Consiliului Europei,

aflata sub autoritatea Comitetului de Ministri s-a axat pe politie in cadrul politicii

in materie de justitie penala, drept penal si in criminology ( procedura penala,

prevenirea criminalitatii, protectia victemilor si martorilor, delecventa juvenila,

crima organizata, coruptia, minister public, detentia, etc. ) cit si dreptul public

(integritatea personala,si protectia datelor). Instrumentele juridice – conventii si

recomandari- care intereseaza politia a fost elaborate in acest cadru.

TEMA:6 STATUTUL JURIDIC AL FUNCTIONARULUI DE POLITIE

1.Statutul juridic al politistului

Totalitatea normelor, referitoare la regimul ocuparii si exercitarii fuctiei publice, a

drepturilor si obligatiilor care privesc aceiasi categorie de fuctionari publici,

formeaza statutul juridic al fuctionarilor publici respectvi. De aici insa nu trebue

trasata concluzia ca ar fi necesara adoptarea unei multimi de statute, cu atit mai

mult ca fuctionarii publici pot fi unificati in anumite categorii asemanatoare,

categorii care se interpatrund, avind unele zone de interferente.

O alta evidentiere a fuctionarului de politie se manifesta prin statutul special care

este conferit politistului de indatoririle si riscurile deosebite, de portul si folosirea

armei, de uniforma, legitematiei si celelalte diferentieri prevazute de lege.

Exercitarea profesiei de politist inplica indatoriri si riscuri deosebite fata de alte

profesii.

Inafara de aceasta, pe linga statutul si regulamentele institutiei din care fac

parte,politistul se conformeaza unor legi nescrise, dar bine definite, pe care trebue

sa le respecte neconditionat. Avem in vedere faptul ca, prin comportamentul si

actiunile sale, politistul confera in ochii cetatenilor prestigiul institutiei din care

face parte. Astfel, actiunile sale trebue sa se bucure, deci de credibilitatea si

sustinerea opiniei publice. Este important ca toti membrii comunitatii sa aiba

dovezi ca li se aplica un tratament echitabil, iar drepturile si interesele sale sunt

aparate efectiv. In aceasta ordine de idei nu trebue de uitat faptul ca masurile

respective nu intotdeauna duc la eradicarea criminalitatii sau a comportamentelor

deviate, de aceea, politistul, prin tactul si modalitatile specifice muncii sale, trebue

sa previna aceste fapte, si nu prin intermediul fortei coercitive.

2.Atributiile politistului:

Pentru a realiza cu succes obiectivele puse in fata fuctionarilor de politie, disciplina

in organele afacerilor interne impune fiecarui politist anumite obligatii care se

refera mai mult la statutul si calitatea acestuia si anume:

a) sa respecte cu strictete Constitutia Republicii Moldova, legislatiea in vigoare

si tratatele internationale la care Republica Moldova este parte, sa execute

intocmai si in termenul oportun juramintului, prevederile statutelor,

regulamentelor,instructiunilor,ordinelor, si dispozitiilor primate;

b) sa suporte cu dirzenile toate greutatile si privatiunile de serviciu, pentru

mentinerea ordinii publice,apararea drepturilor si intereselor cetatenilor,

inteprinderilor, institutiilor si organizatiilor de atentatele criminale si alte

actiuni inlegale,iar pentru indeplinirea indatoriilor de serviciu ,in caz de

necesitate sa nu-ti crute nici chear viata;

c) sa pastreze cu strictete secretele de stat si de serviciu, arma si munitiile din

dotare, bunurile materiale si tehnica incredintata;

d) sa-si perfectioneze in permanenta calificarea, sa-si ridice nivelul de cultura

profesionala;

e) sa fie onest si obectiv;

f) sa se stimeze reciproc;

g) sa respecte sefii,superiorii in fuctie si in grad;sa le acorde ajutor in

inlaturarea disciplinii si asigurarea ordinii regulamentare, sa dea onoarea si

sa respecte regulile de politie;

h) sa aiba o conduita demna de serviciu si inafara acestuia,sa fie echipat

regulamentar si aiba o tinuta corecta;

i) sa fie sobru si exigent fata de sine insusi, sa-i opreasca pe cei din jur de la

incalcarea ordinii de drept sis a contribuie activ la mentinerea prestigiului

fuctionarilor organelor afacerilor interne si a demnitatii cetatenilor.

TEMA:7 PARTICULARITATILE DEZVOLTARII DREPTULUI

POLITIENESC IN REPUBLICA MOLDOVA.STATUTUL POLITISTULUI

IN TARA NOASTRA.

1.Dreptul politienesc in Republica Moldova

Dreptul de politie in sens larg,imprima autoritatea statului privind asigurarea

convietuirii sociale, ordinii si linistii publice, ocrotirea valorilor fundamentale

fiecarui om in parte si intregii colectivitati umane: intr-un sens mai restrins dreptul

de politie exprima realizarea fortei de constringere – ca element a puterii publice si

fuctie a statutului – izvorind din nevoia de aparare a existentei materiale si

spirituale a societatii.

In conditiile consolidarii statutului de drept organelle politienesti- toti fuctionarii

si structurile statale care exercita puteri politienesti- trebue sa afirme ca un veritabil

factor de stabilitate si echilibru,de protectie al comunitatii si garant al drepturilor

si libertatilor cetatenilor.

Dreptul de politie a statului se realizeaza atit prin activitatile de supraveghere si

prevenire pentru a nu admite abateri, incalcari ale a legilor, cit si prin puterea de

comanda si constringere.

Ideia promovarii si dezvoltarii dreptului politienesc in sistemul de drept

autohton in mare masura este determinat de sporirea rolului organelor de ocrotire a

normelor de drept in societate,de necesitatea unui cadru institutional adecvat care

sa garanteze drepturile fundamentale si libertatile cetatenilor si respectarea ordinii

de drept – domenii care implica studii si cercetari privind raporturile sociale care se

inscriu in perimetru activitatii organelor politienesti.

Un rol deosebit de important il are Politia Republicii Moldova, ea fiind

institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor

si libertatilor fundamentale ale personae, a proprietetii private si publice,prevenirea

si descoperire infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice,in conditiile legii.

Activitatea acestei institutii constitue serviciul public specializat si se realizeaza in

interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului,

exclusive pe baza si in executarea legii.

2.Statutul politistului

In legislatia noastra urmatoarea notiune: colaborator al politiei este persoana care

se afla in fuctie in organele politiei,este investitacu imputerniciri pentru exercitarea

atributiilor si drepturilor politiei si are un grad special.

Notiunea de coolaborator a politiei trebuie substituita cu cea de fuctionar

public al politiei. Aceasta necessitate reiese in primul rind din trasaturile specifice

care sunt comune tuturor fuctionarilor publici si, specific fuctionarilor de politie:

a) Calitatea de fuctionar public nu poate fi detinuta de cite o persoana

fzica.Subiectul raportului de fuctie publica nu poate fi un subiect

colectiv,deoarece drepturile si obligatiile ce-i constitue continutul, inclusiv

sanctiunile ce pot fi aplicate,au invedere o singura persoana, pe titularul lor

si nu mai multe personae, adica pe toate cele ce alcatuiesc o persoana

juridica.

b) A doua trasatura a fuctionarului public se refera la investirea sa in fuctie in

conditiile legii.Aceasta investitie se face in baza unor reguli procedurale

anume prevazute, care se deosebesc, dupa cum este vorba,de un fuctionar

public ales sau de unul numit de un alt functionar public de conducere.

c) Fuctionarul public este numit in fuctie, de obicei pe o perioada

nedeterminata de timp. Cu toate ca exista fuctionari publici care sunt numiti

pe o perioada prestabilita in timp.

d) Fuctionarii publici au anumite drepturi si obligatii expres prevazute prin

norme juridice, care constitue continutul raportului de serviciu. Numai

exercitarea acestor drepturi si obligatii asigura realizarea interesului public,

in considerarea caruia a fost create fuctia publica respective.

BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE

a) Acte internaţionale şi regionale

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

2. Legea Republicii Moldova nr.416-XII din 18.12.1990 |Cu privire la

poliţie", republicată în M.O.nr. 17-19 din 31.09.2002.

3. Codul Penal al Republicii Moldova,adoptat prin Legea Republicii

Moldova nr.985-XV din 18.04.2002,publicat în Monitorul Oficial nr.128-

129/1012 din 13.09.02.

4. Codul de procedură penală al Republicii Moldova,adoptat prin Legea

Republicii Moldova nr.122-XV din 14.03.2003, publicat în Monitorul

Oficial nr.104-110 (1197-1203) din 7 iunie 2003.

5. Codul Civil al Republicii Moldova, Legea nr.1107-XV din 06.06.02,

publicat în Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.02.

6. Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova,

adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările pînă la 1 mai

2003.

7. Declaraţia Universală a drepturilor omului din 10 decembrie

1948,adoptată şi proclamată de adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia

nr.217 A (III) din 10 decembrie 1948.Republica Moldova a aderat la

Declaraţia prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990,

publicată în ediţia oficială |Tratate internaţionale" , 1998, volumul 1, pag.11.

8. Codul de conduită pentru poliţişti adoptat prin Rezoluţia Adunării

Generale nr.14169 din 17.12.1979.

9. Declaraţia cu privire la poliţie elaborată în 1979 de către Adunarea

Parlamentară a Consiliului Europei.

10. Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din

27.12.2012.

b) Literatură teoretică

1. Boesteanu C. s.a. Drept Politienesc. Chisinau 2006

2. Baltag D"Teoria generală a dreptului şi statului şi statului,Cimişlia.1996.

3. Barbu V."Introducere în dreptul poliţienesc român unificat, Oradea,1927.

4. Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizînd activitatea

poliţienească.Vol.I.,Chişinău,2004.

5. Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizînd activitatea

poliţienească.Vol.II.,Chişinău,2004,2004.

6. Popa N."Teoria generală a dreptului, Universitatea Bucureşti,Facultatea de

drept, Ediţia 1992.

7. Stelan I., Tudor I., Drept poliţienesc, Bucureşti, 1993.

8.Бельский К.С. Полицейское права: Лекционный курс/Под

ред.канд.юрид.наук А.В. Куракина.- М.: Изд-во "Дело и сервис",2004.- 816 с.

9.Бержель Ж., Общая теория права.М.,2000.

10.Молъ Р., Наука полиции по началам юридического государства.

СПб.,1990.

11.Алеxеев С.С., проблемы теории право.Свердловск, 1972.

12.Костаки Г.И., Игнатьев В.Г., Кушмир В.Т., Административное право,

Книга 1 - Общая частъ, Кишинев, 2002.

13.Boiestean C. Grati V. Custic V. I Dogotari, Drept poliţienesc, Chiţinău 2011.