06 Laicii - e. Popescu

8/10/2019 06 Laicii - e. Popescu

1/22

31TEOLOGIE {I MISIUNE

Laicii (mirenii) `n

Biserica Ortodox\ Romn\

- Schi]\ istoric\ -

Prof. Emilian POPESCU

Laicii b\rba]i [i femei sunt un element constitutiv esen]ial al Bisericii, f\r\de care nu se poate concepe via]a bisericeasc\. Dac\ este adev\rat c\ unde este epis-copul, acolo este [i biserica, tot at=t de adev\rat este c\ episcopul f\r\ credincio[inu reprezint\ biserica1. Prin urmare, ierarhii, clerul [i poporul (laicii) formeaz\`ntreaga biseric\, ale c\rei elemente nu pot fi concepute separat, pentru ca orga-nismul bisericesc s\ poat\ exista [i func]iona normal.

A aborda acum cu prec\dere problema laicatului rom=nesc, `n starea [i mi-siunea sa `n cursul istoriei noastre biserice[ti [i na]ionale, pentru a scoate `nv\]\-

minte [i `ndemnuri pentru prezent, nu este un lucru u[or, deoarece spre deosebire decler, ierarhi, despre care se scrie mult `n c\r]ile de specialitate, celelalte m\dulareale Bisericii sunt men]ionate sporadic [i nu `n toate perioadele istorice. Cu toateacestea, multe documente con]in informa]ii [i despre poporul de r=nd, de acceaistoria Bisericii trebuie s\-[i `ndrepte aten]ia [i asupra lui. ~ncercarea de a g\si `nlucr\rile de p=n\ acum [tiri despre laicat n-a avut succes [i de aceea m-am [i g=ndits\ propun unui doctorand ca tem\ pentru o tez\ de doctorat:Laicatul (mirenii) `n

Biserica Ortodox\ Rom=n\ (B.O.R.) n trecut [i ast\zi. Cartea lui Liviu Stan,Mirenii`n Biseric\, este un studiu canonico-istoric privitor la Biserica Universal\ (Orto-dox\, Romano-Catolic\ [i Protestant\) `n care se folose[te mult bibliografie slav\,dar nu se cerceteaz\ documentele rom=ne[ti. Neexist=nd cercet\ri asupra Bise-ricii rom=ne[ti, ele n-au putut fi folosite aici. Presupunem totu[i c\ realit\]ilerom=ne[ti nu s-au deosebit esen]ial de cele ale Bisericii ortodoxe r\s\ritene, cu

care au fost `n permanent contact timp de milenii.Am spus laiciisau mirenii, pentru c\ trebuie g\sit termenul cel mai potrivit

pentru a denumi m\dularele, poporul credincios din Biseric\.~n aceast\ privin]\, sunt de f\cut c=teva observa]ii. Termenul laicatori laicii

deriv\ de la cuv=ntul grecesc lao,j # popor, care a dat adjectivul lai?ko,j, folosit `naceast\ calitate, dar [i substantivizat. ~n izvoare `i g\sim pe laici form=nd o

1 Liviu Stan, Mirenii `n Biseric\. Importan]a elementului mirean `n Biseric\ [iparticiparea lui la exercitarea puterii biserice[ti. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939, p. 24.


2/22

32 TEOLOGIE {I VIA}|

categorie aparte, deosebit\ de ierarhie [i cler, at=t `n lumea Vechiului Testament,c=t [i `n cea cre[tin\. Referindu-se la perioada vechi-testamentar\, Sf=ntul ClementRomanul sintetizeaz\ `n felul urm\tor categoriile constitutive ale poporului: Arhi-ereului ì sunt date slujiri proprii, preo]ilor li s-a or=nduit loc propriu, levi]ilor lesunt puse diaconii proprii, iar laicului ì sunt date porunci pentru laici (olai?ko.ja;nqrwpoj toi/j lai?koi/j prosta,gmasin de,detai)2.

~n cre[tinism, laicii sunt ar\ta]i de Sfin]ii P\rin]i ca o stare, categorie (ta,gma)inferioar\ clerului. Sf=ntul Vasile cel Mare (Scris. 188, can. 3) zice: Diaconulcare a desfr=nat dup\ ce a fost hirotonit, va fi `ndep\rtat din diaconie, dar o dat\cobor=t `n r=ndul laicilor(eivj de.tw/n lai?kw/n avposqei.j to,pon),nu va fi scos dincomuniune(th/j koinwni,aj ouvk eivrcqh,stai). Comuniunea este `n]eleas\ de sf=ntul

Vasile, dup\ cele spuse mai departe, ca p\rt\[iela masa credincio[ilor (pistoi,).Diaconul adulter `[i pierde deci doar harul diaconiei, el r\m=n=nd mai departemembru al comunit\]ii credincio[ilor. Sf=ntul Vasile mai adaug\: Cei ce sunt `ntagma laicilor (oime.n evn tw/|lai?kw/|o;ntej ta,gmati), dup\ ce au fost sco[i din r=ndulcredincio[ilor (pistoi,), pot fi primi]i din nou `n locul de unde au fost alunga]i, iardiaconului ì ajunge o dat\ os=nda caterisirii3. Laicii reprezint\ a[adar masacredincio[ilor. Dac\ ei gre[esc, atunci ei `[i pierd p\rt\[ia (koinwni,a) cu cre-dincio[ii, lucru `nt=mplat `n perioada marilor persecu]ii (lapsi), dar denumirea loreste tot de laic. Avem deci lai?koi.pistoi. [ilai?koi.a;pistoi, ie[i]i din comunitate.

Constitu]iile apostolice[i alte izvoare arat\ func]iile pe care le pot ocupa laicii(de catehet, de administrator), dar `n nici un caz de natur\ sacramental\, precum[i locul ocupat de ei `n cadrul loca[ului de cult [i anume separat de femei, de

episcop, de preo]i [i de diaconi4

. Cu toate c\ laicatul formeaz\ ultima treapt\ ast\rilor biserice[ti, el are o menire [i o apreciere din cele mai `nalte. Sf. ApostolPetru vorbe[te despre laici, zic=nd: Voi sunte]i semin]ie aleas\, preo]ie `mp\-r\teasc\, neam sf=nt, popor agonisit de Dumnezeu, ca s\ vesti]i `n lume bun\t\]ileCelui ce v-a chemat din `ntuneric la lumina Sa cea minunat\ (I Petru 2, 9).Aprecieri asem\n\toare g\sim [i `n Constitu]iile apostolice II, 26, 1 [i `n alte iz-voare biserice[ti5.

2 Sf. Clement Romanul, Epistola c\tre Corinteni, 40, 5, `n vol. 1, P.S.B., ScrierileP\rin]ilor Apostolici, trad. de D. Fecioru, Bucure[ti, 1978, p. 67.

3 Sf. Vasile cel Mare, Scrisori, traducere, studiu introductiv, comentariu [i indici deTeodor Bodogae, n vol. 12, P.S.B., pp. 376-377, Migne, P.G. 32, 672B.

4Les constitutions apostoliques, tome I, Livres I et II. Introduction, texte critique,traduction et notes par Marcel Metzger, Paris, 1985 (Sources chrtiennes, 320), cartea a II-a,57, 4, p. 313: ~n mijloc va fi a[ezat tronul episcopului; de o parte [i de alta se va a[eza

presbiteriul; diaconii vor fi al\turi, gata [i `n `mbr\c\minte simpl\, c\ci ei suntcorespunz\tori matelo]ilor [i [efilor de echipaj. Ei vor veghea ca laicii s\ se a[eze `n partealor, `n mare ordine [i calm, femeile de alt\ parte; [i ele trebuie s\ p\streze lini[tea.

5 Constitutions apostoliques, II, 26, 1: Asculta]i aceasta [i voi laicii, Biseric\ aleas\ alui Dumnezeu. C\ci poporul de odinioar\ era deja numit poporul lui Dumnezeu [i neamsf=nt. Dar voi sunte]i Biserica lui Dumnezeu sf=nt\ [i sfin]it\ `nscris\ `n cer, preo]ieregeasc\, neam sf=nt, popor dob=ndit (r\scump\rat), mireas\ `mpodobit\ pentru DomnulDumnezeu, marea Biseric\, Biseric\ credincios\ (fidel\).


3/22


Cealalt\ denumire de mirenideriv\ dup\Dic]ionarul Limbii Rom=ne Moderne,Bucure[ti, 1958, s.v. de la cuv=ntul slav mireasm\, mirisma (gr.) [i ar desemna pecredinciosul care nu apar]ine clerului. Etimologia mi se pare `ns\ gre[it\ [i credc\ ea trebuie c\utat\ `n cuv=ntul grecesc myron (to. mu,ron), care `nseamn\

parfum, unguent, ulei sfin]it, Darul Duhului Sf=nt, folosit la ungerea credin-cio[ilor dup\ serviciul divin, la botez, la reprimirea ereticilor `n Biseric\ [i `n alte`mprejur\ri. Preo]ii din afara m\n\stirilor, care s\v=r[esc ungerea, sunt numi]ipreo]i de mir [i `n aceast\ privin]\ amintesc frumoasa carte intitulat\Preo]i demir adormi]i `n Domnula pr. prof. Nicolae M. Popescu, ap\rut\ `n prima edi]ie`n anul 1942. Trebuie f\cut\ `ns\ deosebirea `ntre Sf=ntul [i Marele Mir, folositdoar la botez6, `n `mprejur\ri mai rare, [i uleiul sfin]it la Maslu ori din candelele

care ard la icoanele din biserici. I.P.S. Mitropolit Daniel a propus, `ntr-o [edin]\public\ (30 august 2004, la Dur\u), `n care acest text a fost prezentat, ca eti-mologia cuv=ntului mireans\ fie pus\ `n leg\tur\ cu termenul slavon , care`nseamn\: 1. lume, univers; 2. pace, tihn\; 3. comunitate, ori , mir, cu sens

bisericesc.Nu cunosc s\ se fi f\cut la noi vreo cercetare asupra mirungeriidin zilele de

duminic\ [i alte s\rb\tori. Singura `ncercare `n acest domeniu a f\cut-o mitro-politul Neofit Cretanul al Ungrovlahiei (1738-1753), cu 250 de ani `n urm\, exact`n anul 1747, `ntr-un scurt memoriu adresat domnitorului Constantin Mavrocordat.~nv\]atul mitropolit arat\ c\ mirungerea este o datin\ str\veche, cunoscut\ din

primele veacuri cre[tine, at=t `n R\s\rit, c=t [i `n Apus. Originea ar constitui-oobiceiul cre[tinilor de a se unge cu uleiul din candelele care ardeau pe mormin-

tele martirilor, spre a-[i c\p\ta ori men]ine s\n\tatea. Tot a[a se `nt=mpla [i `ntimpul lui Tertulian (Ad Scapulam, cap. IV), care men]ioneaz\ pe cre[tinul Proclu,cunosc\tor al acestui obicei7. Istoricii Rufin [i Sozomen vorbesc [i ei de c\lug\riidin Egipt, care `ntrebuin]au ulei pentru vindecarea bolnavilor. Neofit citeaz\ un

pasagiu din Evlogionul cel Mare greco-latin, ap\rut la Vene]ia `n 1740, `n care sespune c\ potrivit unui obiceiu foarte vechi la praznicile `mp\r\te[ti sau la

6 Taina Mirungerii este instituit\ de M=ntuitorul Hristos [i promis\ `nv\luit princuvintele de la Luca 24, 49: {i iat\, Eu trimit peste voi f\g\duin]a Tat\lui Meu; voi `ns\[ede]i `n cetate p=n\ ce v\ ve]i `mbr\ca cu putere de sus [i apoi ar\tat\ str\lucit la Rusalii.A[ezarea Tainei Mirungerii este adeverit\ de Pogor=rea Sf=ntului Duh [i apoi de sfin]iiapostoli (II Cor. 1, 21-22; Ef. 4, 30; II In. 2, 20, 27). Primii care au s\v=r[it aceast\ Tain\ aufost apostolii dup\ Cincizecime (FA 8, 16-17; 19, 6). La `nceput, sfin]ii apostoli s\v=r[eau

aceast\ Sf=nt\ Tain\ prin punerea m=inilor (FA 8, 17), apoi au `nlocuit punerea m=inilorprin ungere, lucru petrecut destul de timpuriu. S-a generalizat ungerea, fiindc\ apostolii nuputeau fi `n toate locurile, unde credin]a cre[tin\ se r\sp=ndea; v. ~nv\]\tura de credin]\ortodox\, edi]ia a II-a, tip\rit\ de Arhiepiscopia Ortodox\ Rom=n\ a Vadului, Feleacului [iClujului, Cluj, 2001, pp. 163-164.

7 Tertulian scrie apologia sa `n favoarea cre[tinilor `n anul 213 [i o adreseaz\ pro-consulului Scapula. ~n aceast\ lucrare el spune c\ `mp\ratul Septimius Severus, tat\l luiCaracalla, a fost binevoitor fa]\ de cre[tini, tocmai pentru faptul c\ fusese vindecat de o

boal\ prin ungere cu ulei sfin]it de c\tre cre[tinul Proculus, supranumit [i Torpation, peatunci administrator al averii unei mari bog\ta[e, Evodia. A devenit apoi prietenul `mp\-ratului [i a avut intrare liber\ la palat p=n\ la moartea acestuia.


4/22


pomenirile unor sfin]i mari se adunau preo]ii n jurul icoanelor de nchinat, se c=nta,se t\m=ia icoana de c\tre diacon, apoi preo]ii `ncep=nd cu proiestosul, urm=nd caunul dintre preo]i s\ ung\ pe cei de fa]\ pe frunte [i s\-i binecuv=nteze8.

Pu]inele cuno[tin]e de care dispunem ast\zi despre mirungere ne `ndeamn\ s\ne m\rim ostenelile `n cercetarea documentelor scrise [i Tradi]iei biserice[ti pentrua `n]elege ce termen trebuie folosit cu prec\dere mireni ori laici atunci c=ndne referim la marea mas\ a credincio[ilor.

*Laicatul rom=nesc are bazele puse de doi apostoli ai M=ntuitorului Hristos,

sfin]iiAndrei[iFilip. Porunca M=ntuitorului de a se vesti Evanghelia la toate nea-murile, la toat\ f\ptura, p=n\ la marginile lumii, prin cuv=nt [i fapt\, s-a aplicat [ispa]iului rom=nesc. Cei doi termeni, cuv=nt [i fapt\, indic\ dou\ aspecte ale

propov\duirii: vestirea propriu-zis\ a Evangheliei [i apoi organizarea practic\ avie]ii, prin instituirea episcopilor, preo]ilor [i diaconilor. Un document de la`nceputul Evului Mediu ne relateaz\ c\ sf=ntul Filip a convertit la credin]a `nHristos aproape `ntreaga Sci]ie (Dobrogea) [i a a[ezat acolo episcopi, preo]i [idiaconi9. ~n aceast\ structur\ a Bisericii instituit\ de sfin]ii apostoli trebuie s\-iincludem [i pe laici.

Organizarea bisericeasc\ dat\ de apostoli s-a l\rgit `n cursul timpului prinactivitatea misionarilor locali [i mai ales a celor veni]i din regiuni mai intenscre[tinate, cum au fost, de pild\, Orientul Apropiat [i Asia Mic\. Primii misionaridespre a c\ror via]\ [i activitate avem am\nunte au venit la noi c\tre sf=r[itul sec.al III-lea din Asia Mic\, iar numele lor esteEpictet, preot, [iAstion, monah. Ei au

propov\duit cuv=ntul Evangheliei, `nso]indu-l desemne [i minuni, apoi au suferitmoarte martiric\ prin anul 292 la Halmyris, localitate `n nord-estul Dobrogei,c\tre Gurile Dun\rii. Actul lor martiric arat\ c\ num\rul converti]ilor la religiacre[tin\ a fost de peste 100010.

Al]i misionari dup\ ei au adus la credin]\ numero[i locuitori ai Dobrogei ro-mane, iar Actele martirice consemneaz\ numele a circa 200, mor]i `n persecu]iiledezl\n]uite de `mp\ra]ii Diocle]ian, colegii [i succesorii s\i, apoi de Licinius, la`nceputul secolului al IV-lea ori `n alte `mprejur\ri11.

8 Memoriul mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei a fost tradus dup\ originalul grecesc,aflat `n condica de cas\ a acestuia, de c\tre Ghenadie En\ceanu, episcopul R=mnicului [i

publicat `n B.O.R., 14, 1890-1891, pp. 654-656.9

A se vedea studiile noastre: Cre[tinismul timpuriu pe teritoriul Rom=niei. 1. Originileapostolice; 2 Bizan]ul sau Roma, `n vol.Priveghind [i lucr=nd pentru m=ntuire, editat laaniversarea a 10 ani de arhip\storire a ~nalt Prea Sfin]itului Mitropolit Daniel al Moldovei[i Bucovinei, Ed. Trinitas, Ia[i, 2001, pp. 194-214; Sf=ntul Apostol Filip, misionar pe

p\m=ntul rom=nesc, `n vol. Logos Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la `mplinireav=rstei de 80 de ani, Cluj-Napoca, Ed. Rena[terea, 2001, pp. 386-398.

10 Em. Popescu, Saints Epitte et Astion, martyrs Halmyris, `n vol. ChristianitasDaco-Romana. Florilegium studiorum, Bucure[ti, 1994, pp. 92-99.

11 Idem,Martiri [i sfin]i `n Dobrogea, S.T., 41, 1989, 3, pp. 39-68; 4, pp. 64-77; idem,Christliche Mrtyrer in den griechischen Inschriften Klein-Skythiens (Dobrudscha), `nChristianitas Daco-Romana, pp. 107-110.


5/22


Celor mai mul]i dintre ei nu le cunoa[tem profesia ori starea social\, darcredem c\ majoritatea `i reprezint\ pe laici. Cei patru martiri de la Niculi]el eraulaici [i vorbitori de limb\ greac\, c\ci l=ng\ numele lor grecesc nu se afl\ nici oalt\ precizare. Credem c\ unii din numero[ii martiri erau meseria[i, comercian]iori militari. ~n dou\ cazuri se men]ioneaz\ episcopi martiri. Preciz\ri mai multe`n leg\tur\ cu starea social\ ori profesional\ a cre[tinilor din perioada timpurie [imai ales a martirilor nu trebuie s\ a[tept\m, c\ci ei considerau c\ cel mai pre]ioslucru era numele de cre[tin: Dac\ m\ `ntrebi care este numele meu obi[nuit, atunciacesta esteEmilian, iar dac\, dimpotriv\, vrei s\ [tii numele meu cel des\v=r[itatunci socote[te-m\ a m\ numi cre[tin, r\spundea sf=ntul Emilian vicaruluidiocezei Traciei, care-l judeca [i apoi l-a condamnat la moarte12. Pe o lespede de

calcar, care astupa cripta a doi martiri c\zu]i `n timpul lui Decius [i `nmorm=nta]ila Niculi]el, se spune doar: Aici [i acolo a curs s=ngele martirilor, iar pe pere]iicriptei de deasupra lor doar: Martirii lui Hristos: Zotikos, Attalos, Philippos [iKamasis13. Ceea ce conta pentru to]i era m\rturisirea leg\turii cu Hristos.

A[adar, pentru etapa anterioar\ dob=ndirii libert\]ii Bisericii, acordat\ `n anul313 de `mp\ratul Constantin cel Mare, nu exist\ alte m\rturii despre laicatulcre[tin rom=nesc. ~n schimb, pentru perioada urm\toare, p=n\ c\tre `nceputul sec.al VII-lea, c=nd n\v\lirile barbare provoac\ o criz\ puternic\ `n sud-estul euro-

pean, [tirile despre laici sunt numeroase.Biserica dobrogean\ se organizeaz\ `n episcopate puternice, apoi chiar `n mi-

tropolie cu 14 sufragani14, [i drept urmare poporul credincios este numeros, lupt=nd`mpreun\ cu episcopatul pentru ap\rarea ortodoxiei. C=nd `n catedrala ora[ului

Tomis (sec. al IV-lea) s-a adunat mult popor, fiindc\ sosise aici `mp\ratul arianValens cu g=ndul de a-l determina pe episcopul Bretanion s\ treac\ la arianism,acesta a ap\rat cu curaj dreapta credin]\ [i a plecat din catedrala ora[ului `n alt\

biseric\, iar poporul l-a urmat, gest care a reprezentat o ofens\ pentru `mp\rat. {iprinz=ndu-l pe Bretanion, a poruncit s\-l duc\ `n exil, iar nu mult dup\ aceea a datordin s\ fie adus din nou (la locul s\u)15. S-a `nt=mplat la Tomis ceea ce se cu-noa[te [i `n alte p\r]i ale lumii de atunci, c=nd laicii au fost al\turi de episcopul lor

pentru ap\rarea credin]ei.Nu [tim dac\ `n afar\ de episcopul Bretanion a mai vorbit `n fa]a `mp\ratului

[i cineva din popor. Oricum, se cunosc destule cazuri c=nd laicii au ap\ratdreapta credin]\ `n adun\ri publice ori `n sinoade. La Sinodul I ecumenic au fost

12 Ion R\mureanu,Actele martirice, studiu introductiv, traducere, note [i comentariu (`nP.S.B. 11), Bucure[ti, 1982, pp. 305-306.

13 Em. Popescu,La plus importante dcouverte archologique concernant le christia-nisme primitif en Roumanie: les martyrs de Niculi]el, `n vol. Christianitas..., pp. 100-108.

14 Idem, Die kirchliche Organisation der Provinz Scythia Minor vom vierten bis inssechste Jahrhundert, ibidem, pp. 124-138.

15 Idem, Brtanion, ibidem, pp. 111-116; Sozomenus, Kirchengeschichte, hrsg. vonJoseph Bidez und Christian Hansen, Berlin, 1960, VI, 21, 5-6. Theodoretos, Kirchen-

geschichte, hrsg. von Lon Parmentier und Felix Scheidweiler, Berlin, 1954, IV, 35, 1,FHDR, II, pp. 225, 235.


6/22


de fa]\ laici mul]i, exper]i `n dialectic\ [i care au discutat de ambele p\r]i(sumparh,san de. lai?koi.polloi. dialektikh/j e;mperroi evn e`kate,rw|me,rei sunergei/n proqumou,menoi)16. Discu]iile la care au luat parte sunt trecute [i `n actele sinodale,iar contribu]ia lor la precizarea `nv\]\turii ortodoxe [i la combaterea erezieiariene n-a fost mic\. Istoricul Gelasius ne spune [i el c\ m\rturisirea de credin]\,formulat\ de sfin]ii P\rin]i, `mpreun\ cu mul]imea clericilor [i m\rturisitorilor, `n

prezen]a `mp\ratului la Sinodul I ecumenic, a fost primit\ [i de numero[ii cre-dincio[i(Mansi II, 908)17.

{i la sinoadele ecumenice urm\toare, II-V, sunt men]iona]i laici, ca speciali[ti`n problemele teologice ori ca demnitari reprezent=nd palatul imperial. Rolul lornu era `ns\ dec=t consultativ, f\r\ drept de vot, de care beneficiau doar ierarhii18.

Credin]a locuitorilor Dobrogei se manifest\ `n multe feluri. Ei `[i `mpodo-besc pietrele funerare, monumentele cu caracter public ori obiectele de uz casnic,cu simboluri cre[tine: crucea simpl\, crucea monogramatic\, chrisma, porumbelulca simbol al Duhului Sf=nt, ancora, Bunul P\stor etc. Textele inscrip]iilor cu-

prind formule pline de semnifica]ie teologic\. Decedatul esteservus Dei, doulosHristou, makarios (fericitul) ori chiar martir(martys), iar dorin]a exprimat\ `nacestea afirm\: odihne[te, Doamne, cu drep]ii pe robul (roaba) Ta; (am murit)`ntru n\dejdea ~nvierii [i gust\rii vie]ii ve[nice, ori, ai mil\ de mine, Doamne. Cre[-tinii dobrogeni erau convin[i c\, prin moartea pe cruce [i ~nvierea Sa, M=ntui-torul Hristos a biruit moartea [i de aceea pe unele cruci ei scriu:prin moarte spre`nviere (in morte resurrectio), aceasta este crucea mor]ii [i `nvierii(Crux mortiset resurrectionis). Un sens apropiat trebuie s\ fi dat [i cuvintelor Lumin\-Via]\

(Fw/j&Zwh,), cu rol apotropaic, s\pate pe c=teva cruci. Pe unele obiecte de uzcasnic, vase, capace de vas, sunt scrise cuvinte cu ad=nc sens teologic:Qeou/Fw/j(Qeou/Lo,goj( Qeou/Ca,rij( Mh,thr Qeou/, [i chiar fragmente din psalmi, cum estecazul cu Psalmul 26, 1: Domnul este luminarea mea [i M=ntuitorul meu, de cinem\ voi teme?19.

Din structura Bisericii cunoa[tem nume, `n afar\ de cele ale mitropoli]ilor,episcopilor, preo]ilor [i de laici, `n calitatea lor de catehumeni, cite]i, economi20,iar din societate oameni boga]i care refac pe contul lor por]iuni din zidul cet\]ii

16 Socrate, Hist. eccl., I, 8; Sozomne, Hist. eccl. (S. Chrt. 306), p. 195: Il y avaitaussi, comme il est naturel, une grande foule des prtres et diacres qui les accompagnaient.Etaient prsents galement avec eux des hommes experts en lart dialectique tout prts

porter secours ces discussions (sumparh/san de.auvtoi/j a;ndrej diale,xewj e;mpeiroi evkei,noijbohqei/n lo,goij spouda,zontej).

17 Gelasius,Hist. eccl., p. 102, lib. II, 25, 4:h[ntina pi,stin pa,ntej oievn th/|Nikae,wnsunaqroisqe,ntej a[gioi evpi,skpoi evbebai,wsan to,te tw/n i`eratikw/n kai. omologhtw/n agi,wnplh/qoj( auvto,j te o basileu.j kai. a[pan to. evkei/se tw/n pistw/n sunelhluqo.j cai,rontejavpede,xanto th.n omologi,an th/j pi,stewj)

18 Liviu Stan, op. cit., pp. 120-124.19 Despre toate acestea, v. Em. Popescu, Inscrip]iile grece[ti [i latine din secolele IV-

XIII descoperite `n Rom=nia, Bucure[ti, 1976 (prescurtat: IGLR), pp. 31-32.20 Idem,La hirarchie ecclsiastique sur le territoire de la Roumanie. Sa structure et

son volution jusquau VIIesicle, `n vol. Christianitas, pp. 200-216.


7/22


Tomis21, ctitori de biserici ori alte cl\diri publice22, negustori23, avoca]i24etc. Uniicre[tini au villae[i propriet\]i `n afara ora[ului, unde sunt `nmorm=nta]i martiri25.

Documentele care-i men]ioneaz\ pe credincio[ii sec. IV-VI `i arat\, deci, cabuni cunosc\tori ai religiei cre[tine [i totodat\ tr\itori ai ei26. Aceasta presupune opreg\tire catehetic\ destul de bun\, ale c\rei `nceputuri fuseser\ puse `n secoleleanterioare. Catehizarea viza atunci pe oricine vroia s\ devin\ cre[tin [i se pre-g\tea pentru botez, dar [i pe cei deja boteza]i; ea se f\cea `n biseric\, `n cadrulsfintei liturghii ori `n adun\rile cre[tine pentru `nv\]\tur\ de c\tre clerici, dar [i delaici `n str=ns\ leg\tur\ cu cultul. Exemplul vie]ii fiec\rui cre[tin [i al comunit\]ii`ntregi contribuia mult la formarea spiritual\ a novicilor. Se dob=ndea, astfel, oini]iere general\ `n `nv\]\tura cre[tin\ [i `n istoria m=ntuirii, dar o explicare

ad=ncit\ a doctrinei [i moralei se f\cea de c\tre didascali, care erau laici [i`nv\]\tori califica]i27.Dup\ dob=ndirea p\cii Bisericii `n secolul al IV-lea, posibilit\]ile de `nv\]\-

tur\ [i educa]ie ale cre[tinilor au crescut, at=t `n loca[urile de cult, c=t [i `n [colipublice [i particulare. Didascalii tradi]ionali `[i pierd treptat din importan]\ `nfavoarea teologilor specializa]i, iar libertatea de manifestare favorizeaz\ con-vertiri `n num\r mare [i `mproprierea de c\tre ei a valorilor cre[tine. Dobrogea,ca parte integrant\ a imperiului bizantin, beneficiaz\ de toate aceste condi]ii [ia[a constat\m `n cadrul ei o via]\ cre[tin\ vie, cu laici care-i cunosc `nv\]\tura, cumonahi care ating performan]e teologice28[i cu ierarhi recunoscu]i pe plan ge-neral prin cuno[tin]e teologice, sfin]enie [i implicare `n ap\rarea dreptei credin]e29.

P=n\ `n secolul al XIV-lea, c=nd se reorganizeaz\ Biserica rom=neasc\ [i esterecunoscut\ ca mitropolie dependent\ de Patriarhia Constantinopolului, exist\

foarte pu]ine [tiri despre laicat. Sunt de amintit totu[i pe la 1234 episcopiior-todoc[i (dup\ catolici,pseudoepiscopi) din regiunea de sud a Moldovei, care aveauautoritate asupra unor credincio[i tari `n credin]\, `nc=t ei converteau pe pro-zelitorii catolici din zona episcopiei Milcoviei30. ~n Oltenia, pe la 1237, documente

21 IGLR, nr. 9.22Ibidem, nr. 11, 12, 13, 14, 15.23Ibidem, nr. 12, 24, 39, 44, 169.24Ibidem, nr. 92.25 ASS, I, pp. 134-135; FHDR, II, pp. 706-707; cf.Em. Popescu, Satul `n Scythia Minor

(Dobrogea) `n epoca proto-bizantin\, `n Omagiu Virgil C=ndea la 75 de ani, Bucure[ti,2002, pp. 144-145.

26 Em. Popescu, Aspekte des Alltagslebens in den byzantinischen Stdten Klein-

Skythiens, `n vol. Christianitas, pp. 240-253.27 Teodor M. Popescu,Primii didascali cre[tini, Bucure[ti, 1932 (extr. din ST 3, 1937,2), 78 p.

28 Em. Popescu,Frhes Mnchtums in Rumnien, `n Christianitas, pp. 217-237; Ionu]Hulubeanu,Monahismul n Dobrogea de la origini p=n\ ast\zi, tez\ de doctorat sus]inut\ la27 ianuarie 2004 la Facultatea de Teologie din Ia[i.

29 Em. Popescu,Brtanion, Gronte (Gerontius-Terentius) et Thotime Ier. Trois grandsfigures de Tomi aux IVe-Vesicles, `n vol. Christianitas, pp. 111-123.

30 Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom=ne, I, Bucure[ti, 1952, pp. 242-244;Documenta Romaniae Historica(#D.R.H.), D.Rela]ii `ntre \rile Rom=ne, I, Bucu-re[ti, 1977, pp. 20-21, doc. nr. 9 (vezi pp. 22, 25).


8/22


catolice men]ioneaz\ o mul]ime mare de rom=ni, care urma s\ primeasc\ `nv\-]\turile credin]ei catolice31, iar acoper\mintele altarelor, ve[mintele preo]e[ti [icimitirele s\ fie binecuv=ntate [i ele de c\lug\rii dominicani, `n cadrul misiunii

prozelitiste pe care o desf\[urau32. Zece ani mai t=rziu, Diploma CavalerilorIoani]i (1247) vorbe[te pentru aceea[i zon\ de arhiepiscopi[i episcopi, deci, de oierarhie superioar\, care nu putea fi dec=t a rom=nilor33.

~ntr-o hot\r=re a Sinodului Bisericii din Constantinopol din mai 135934, pro-vocat\ de cererea domnitorului \rii Rom=ne[ti, Nicolae Alexandru Basarab, dea i se permite mitropolitului Iachint de Vicina s\-[i mute sediul la Arge[ (ori laC=mpulung), precum [i `n alte acte ale Patriarhiei g\sim am\nunte cu privire lastarea Bisericii [i a poporului credincios rom=n, importante [i pentru tema pe

care o dezbatem aici. Sinodul aprob\ cererea domnitorului, g\sind-o justificat\pentru faptul c\ vine spre folosul [i statornicirea multor suflete (eivj pollw/n yucw/novfe,leian kai.kata,stasin) `ntru p\strarea ferm\ a credin]ei noastre (eivj th,rhsinth/j avsfalou/j h`mw/n pi,stewj)... spre marele lor folos sufletesc. Mai departedocumentul patriarhal precizeaz\ [i ce se `n]elege prin aceste suflete multe [ianume este vorba de to]i clericii din aceast\ ]ar\ [i to]i ceilal]i care fac parte dincinul bisericesc, fie ca monahiori de mir. Dup\ exprimarea aceasta, prin clerici(klhrikoi,) trebuie `n]ele[i preo]ii [i diaconii, iar cinul bisericesc este format dinmonahi (monacoi,) [i mireni (lai?koi,). To]i ace[tia formeaz\ la un loc poporulcre[tin (oi` evkei/se cristianoi,). Tot poporul acesta credincios trebuia, potrivit

preciz\rii Sinodului patriarhal, s\-i dea ascultare mitropolitului [i s\ i se

supun\. Interesant\ este aluzia la p\strarea ferm\ a credin]ei de c\tre popor, pecare el o avea deci `n momentul venirii mitropolitului, dar era amenin]at\ deprozelitism, la vremea aceea de cel catolic, iar ierarhul avea menirea s\ veghezeca lucrul acesta s\ nu se `nt=mple. Nu este doar o presupunere, ci lucrul estear\tat l\murit `n textul Hot\r=rii, c=nd se spune c\ toat\ lumea (pa/j o`ko,smoj) nu

pre]uie[te c=t un suflet pierdut, f\c=ndu-se aluzie la cuv=ntul Evangheliei de laMatei 16, 26.

31Documente privind istoria Rom=niei. C. Transilvania, I (1075-1250), Bucure[ti,1951, p. 301, nr. 252.

32Ibidem, nr. 253. v. N. D\nil\, Teritoriul Olteniei `n secolele VII-XIII `n luminadocumentelor bizantine, `n M.O. 36, 1984, 7-8, pp. 466-467.

33 Diploma Cavalerilor Ioani]i din 2 iunie 1247, dat\ de regele Ungariei Bela al IV-lea,prevede ca o parte din veniturile teritoriilor oltene cedate (cavalerilor) s\ se `mpart\ `ntrerege [i cavaleri, iar altele s\ r\m=n\ `n `ntregime acestora. Se exceptau totu[i bisericilecl\dite [i cele ce se vor cl\di `n toate ]\rile sus-zise, din veniturile c\rora nu p\str\m nimic

pe seama noastr\, r\m=n=nd totu[i neatinse cinstea [i drepturile arhiepiscopilor [i epis-copilor, pe care se [tie c\ le au (exceptis ecclesiis constructis et construendis in omnibusterris supradictis, de quarum redditibus nichil nobis reservamus, salvis tamen reverentiis etiuribus arhiepiscoporum et episcoporum, que habere dinoscuntur); D.R.H., D. I, pp. 22, 25.doc. nr. 10.

34 FHDR, IV, Bucure[ti, 1982, pp. 198-199, 200-201.


9/22


Peste numai 10 ani, un alt document sinodal de la Constantinopol, din oc-tombrie 1370, arat\ c\ neamul acelui loc a devenit numeros [i aproape nem\rginit(tou/e;qnouj evkei,nou tou/to,pou polou/tugca,nontoj kai.avpei,rou scedo,n) [i c\ unsingur arhiereu nu mai este de ajuns la at=ta popor (pro.j to.tosou/ton e;qnoj)35.

~n cadrul Bisericii bizantine func]ionau la vremea aceea Sinoadele mixte, lacare participau nu numai ierarhii, membrii clerului, ci [i numero[i laici: `mp\-ratul, demnitari, teologi. Aceste sinoade erau `nalte foruri consultative ale epis-copatului, `n care se tratau probleme biserice[ti [i na]ionale.

Dup\ c\derea Bizan]ului, Biserica pierde tutela `mp\ratului [i trece `n schimbsub autoritatea sultanului. Sinoadele mixte devin acum un fel deAdun\ri na]ionalesau Congrese na]ionale biserice[ti, la care participarea mirenilor este mai mare [icu drept de vot, situa]ie explicabil\ [i prin aceea c\ patriarhul de Constantinopoldevine ethnarch al tuturor cre[tinilor de religie ortodox\ din imperiul turcesc.~ncep=nd cu secolul al XIV-lea, mitropoli]ii Bisericii rom=ne intr\ `n sfatulvoievodal al ]\rii ca membri de drept [i acest sfat poate fi considerat nu numai for

politic, ci [i bisericesc36. Pe l=ng\ acest Sfat voievodal au existat [i Soboarebiserice[ti pe ]ar\, cum a fost acela convocat `n anii 1502-1503 de fostul patriarhal Constantinopolului Nifon, devenit mitropolit al Ungrovlahiei `n timpul luiRadu cel Mare. Din acest Sobor f\ceau parte to]i egumenii din m\n\stirileUngrovlahiei, tot clirosul Bisericii, cu Domnul, cu to]i boierii, cu preo]ii [i cumirenii37. Soboarele acestea mari se convocau periodic, iar `n cadrul lor repre-zentan]ii Bisericii, `mpreun\ cu boierii din Sfatul domnesc [i al]i `mputernici]i ai

mirenilor luau m\surile cuvenite; uneori se mergea p=n\ la scoaterea vl\dicilordin scaun, cum s-a `nt=mplat la 15 aprilie 1679, `n timpul lui {erban Cantacuzino,cu Varlaam, mitropolitul de atunci38. Un caz asem\n\tor a avut loc `n timpul luiConstantin Br=ncoveanu, c=nd Soborul alc\tuit din Mitropolitul UngrovlahieiTeodosie Ve[temeanul, al]i c=]iva arhierei, cinstite fe]e dintre clerici [i laici (kai.ete,rwn pollw/n timi,wn proso,pwn i`erome,nwn kai.lai?kw/n) au judecat reclama]iaegumenului {tefan al M\n\stirii Govora `mpotriva episcopului Ilarion (1693-1705) al R=mnicului, dar aceasta a fost respins\39.

~n Moldova, lucrurile trebuie s\ se fi petrecut la fel, de vreme ce mitropoliadepindea de aceea[i Patriarhie a Constantinopolului, iar domnitorii aveau camembri de drept `n Sfatul }\rii pe titularii ei.

35Ibidem, pp. 208-209.36 L. Stan, op. cit., pp. 139-141.37Nicolae M. Popescu,Nifon II Patriarhul Constantinopolului, `n Analele Acad. Rom.

Mem. Sec]. Ist., Ser. II, t. XXXV, Bucure[ti, 1914, p. 783 (53). Nifon convoac\ un sinodlocal la care luar\ parte to]i egumenii m\n\stirilor, to]i preo]ii bisericilor, domnitorul,

boierii [i mirenii kai. oi a;rcontej me. to.n auvqe,nthn; v. [i Tit Simedrea, Via]a [i traiulSf=ntului Nifon Patriarhul Constantinopolului, Introducere [i Text, Bucure[ti, 1937.

38Nicolae Iorga,Istoria Bisericii Rom=ne[ti [i a vie]ii religioase a Rom=nilor, ed. a II-a,vol. I, Bucure[ti, 1929, pp. 385-386; L. Stan, op. cit., p. 165.

39Ibidem.


10/22


Chiar [i `n Transilvania [i Maramure[, provincii aflate sub asuprire politic\ [ireligioas\ str\in\, au existat [i func]ionat soboarele mixte, ca form\ de lupt\

pentru conservarea etnic\ [i religioas\. ~n cadrul lor se discuta [i se `ncercasolu]ionarea celor mai importante probleme biserice[ti [i totodat\ na]ionale. O

prim\ confirmare a func]ion\rii acestor soboare mixte o avem `n anul 1391, c=ndpatriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolului hot\r\[te ca `ntr-o asemeneaadunare s\ se aleag\ un quasi-vl\dic\, egumen al m\n\stirii-stavropighie PeriiMaramure[ului, recunosc=nd [i consfin]ind astfel o datin\ veche a Bisericii de pe

p\m=ntul rom=nesc40. Atunci c=nd pe teritoriile rom=ne[ti aflate `n calea tuturorr\ut\]ilor nu s-a putut constitui [i men]ine un stat puternic, forma de voievodat [isoborul mixt au supravie]uit [i au asigurat p\strarea fiin]ei na]ionale [i religioase.

~n perioada marilor persecu]ii religioase din Transilvania, rezisten]a ortodox\a fost ap\rat\ nu numai de clerici, care erau mai cu str\[nicie urm\ri]i, ci mai cuseam\ de laici; a[a s-au ob]inut biruin]e ale credincio[ilor mireni, comparabile cuale clericilor, dac\ nu chiar mai mari. S\ ne amintim de Sofronie de la Cioara,care a ]inut la Zlatna, `ntre 10-11 august 1760, un mare sobor al tuturor orto-doc[ilor din acel ]inut al Mun]ilor Apuseni, la care au luat parte locuitori dinmulte p\r]i ale Ardealului, din fiecare sat preotul ori c=nt\re]ul cu c=te 2-3 ]\ranifrunta[i. La glasul lui Sofronie pornir\ spre Zlatna nesf=r[ite valuri de popor.Clerul singur ar fi fost neputincios s\ demonstreze asupritorilor o rezisten]\ at=tde puternic\41.

Av=nd `n vedere condi]iile grele politico-economice [i religioase din Transil-vania, laicatul ortodox a fost mai prezent dec=t `n alte p\r]i al\turi de ierarhie [i

cler `n lupta comun\ pentru libertate. Lucrul s-a datorat [i faptului c\ [colileprimare [i secundare erau sub controlul Bisericii, care urm\rea `n procesul edu-ca]ional nu numai simpla `nsu[ire de cuno[tin]e [i preg\tirea pentru o carier\, ciformarea global\ a unei mentalit\]i cre[tin-ortodoxe rom=ne[ti, `n stare s\ impul-sioneze la lupt\ `mpotriva asupritorilor.

Cel care `n Transilvania a sesizat cel mai bine importan]a laicatului [i i-adefinit rolul s\u `n Biseric\ prin Statutul organic a fost marele mitropolit Andrei{aguna, c\tre mijlocul [i a doua jum\tate a secolului al XIX-lea. Biserica [i lai-catul `mpreun\ au putut ob]ine drepturi na]ionale [i biserice[ti de la statul abso-lutist austro-ungar, pentru care se luptaser\ cu jertfe mari genera]iile anterioare,dar f\r\ succes42.

Se pune `ntrebarea: cum s-a format con[tiin]a religioas\ a laicilor rom=ni `nEvul Mediu de vreme ce [colile erau o raritate, ele func]ion=nd doar `n m=n\s-tirile mai mari, pe la mitropolii ori episcopii, pentru preg\tirea monahilor [i

preo]ilor, preg\tire limitat\ de regul\ la citit, scris, c=ntat [i ini]iere sumar\ `ntipicul bisericesc. Al]i dasc\li activau numai pe la familiile boiere[ti pentruinstruirea odraslelor lor, a[a `nc=t marea mas\ a poporului r\m=nea `n afarainstruirii religioase. Nivelul de cuno[tin]e teologice era sc\zut `n aceast\ vreme,

40Ibidem, pp. 166-167, 169.41Ibidem, p. 179.42Ibidem, p. 590.


11/22


sub cel pe care `l avuseser\ cre[tinii din perioada sec. IV-VII43. {i totu[i, cre[tiniinu [i-au p\r\sit credin]a, lucru dovedit [i `n secolul al XIII-lea, dup\ Cruciada aIV-a, eveniment care dusese la c\derea Bizan]ului [i la crearea unor condi]ii favo-rabile pentru prozelitism catolic `n r=ndurile ortodoc[ilor. Am amintit c\ papaGrigorie al IX-lea se pl=ngea, pe la 1234, c\ valahii din regiunea de sud a Mol-dovei nu numai c\ nu primesc tainele de la preo]ii catolici, ci chiar atrag lacredin]a ortodox\ pe unguri [i teutoni44.

~ncerc\m s\ g\sim explica]ii. Mai `nt=i trebuie ]inut seama c\ oric=t de sc\zutva fi fost nivelul de preg\tire al preo]ilor [i nu vor fi putut influen]a poporul prin

preg\tirea lor teologic\, via]a proprie `n parohie constituia un model pentruceilal]i parohieni. Dac\ nu aveau cultur\ teologic\, ei erau, `n schimb, frunta[i aisatelor [i ora[elor. Scutirea de biruri, pe care ceilal]i locuitori trebuiau s\ leachite, le-a permis prin h\rnicie [i bun\ gopod\rire, s\ se ridice la un niveleconomic superior, ceea ce le-a permis acces [i la alte facilit\]i ale vie]ii, r=vnitede mul]i. Se crede, de asemenea, c\ `n perioada folosirii limbii slavone `n cult,

predica [i m\rturisirea se f\ceau `n limba rom=n\, deci dou\ instrumente educa-]ionale importante la `ndem=na preotului. C=nd serviciile divine au `nceput s\ sefac\ `n limba rom=n\ `n secolul al XVII-lea [i, `n afar\ de octoih, minee [i altec\r]i de cult, s\ fie tip\rite c\r]i de zidire sufleteasc\, precum cazanii, Sf=ntaScriptur\, Vie]ile Sfin]ilor etc., atunci accesul la temeiurile credin]ei s-a m\rit, iarcredincio[ii puteau s\ primeasc\ `nv\]\turi nu numai `n biseric\, ci [i pe la caselelor, prin lecturi `n cercuri restr=nse. Desigur, nu trebuie s\ pierdem din vedere c\num\rul [tiutorilor de carte era atunci mic, dar el a crescut cu timpul.

43 {tefan B=rs\nescu, Pagini nescrise din istoria culturii rom=ne[ti, Bucure[ti, 1971;Mircea P\curariu,Istoria `nv\]\m=ntului `n Biserica Ortodox\ Rom=n\, B.O.R., 99, 1981,9-10, pp. 979-1017; Antonie Pl\m\deal\, Dasc\li de cuget [i sim]ire rom=neasc\,Bucure[ti, 1981, p. 111-116;Istoria `nv\]\m=ntului `n Rom=nia, vol. I (de la origini p=n\la 1821), ed. {tefan Pascu et allia, Bucure[ti, 1983, pp. 47-52, 64-94 [i passim. Pentru`nv\]\m=ntul superior, la care aveau acces tinerii din familii bogate din ]ar\, dar [i dinlumea ortodox\ sud-est european\, v. Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domne[tidin Bucure[ti [i Ia[i, Bucure[ti, 1971. ~n aceste academii s-au format intelectuali, care aufost [i `n slujba Bisericii, prin traducerile de c\r]i sfinte, exemplul ilustrativ constituindu-l Biblia lui {erban Cantacuzino de la 1688, unde au lucrat Nicolae Milescu, fra]ii {erban [iRadu Greceanu [i al]ii.

44 Scrisoarea papei Grigorie al IX-lea din 14 noiembrie 1234, `n D.R.H., D, I. Transil-

vania, pp. 20-21, doc. nr. 9: Dup\ cum am aflat, `n episcopatul cumanilor sunt ni[teoameni care se numesc walathi (rom=ni), care, de[i dup\ nume se socot cre[tini, `m-br\]i[=nd diferite rituri [i obiceiuri `ntr-o singur\ credin]\, s\v=r[esc fapte ce sunt potrivniceacestui nume. C\ci nesocotind Biserica roman\, primesc toate tainele biserice[ti, nu de lavenerabilul nostru frate... episcopul cumanilor, care este diecezan al acestui ]inut, ci de lani[te pseudo-episcopi (sed a quibusdam pseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus)care ]in de ritul grecilor, iar unii, at=t unguri c=t [i teutoni (tam Unguri quam Teutonici etalii ortodoxi) `mpreun\ cu al]ii drept-credincio[i din regatul Ungariei trec la ei ca s\locuiasc\ acolo [i astfel, alc\tuind un singur popor cu pomeni]ii walathi (rom=ni),nesocotindu-l pe acesta (pe episcopul cumanilor) primesc sus-numitele taine spre mareaindignare a credin]ei cre[tine.


12/22


~n al doilea r=nd, faptul c\ ei au r\mas ata[a]i de biseric\, unde prin SfinteleTaine [i mai ales Sf=nta Liturghie dob=ndiser\ convingerea `n puterea lor [i `nacela[i timp teama de a nu s\v=r[i ceva `mpotriva lui Dumnezeu, fiindc\ [i-aratrage m=nia Lui, a contribuit la formarea con[tiin]ei religioase. Satul rom=nescera o comunitate `nchis\ [i `n cadrul lui tradi]iile puteau fi p\strate u[or. Normelede comportare comunitar\ obligau pe s\teni s\ respecte valori religioase [imorale [i de convie]uire social\, iar pentru `nc\lcarea lor pravilele prevedeau

pedepse. Ora[ele erau pu]ine, majoritatea la nivel de t=rguri, `nc=t [i ele pot ficonsiderate comunit\]i `nchise. Influen]ele str\ine nu se puteau infiltra, dec=t cugreu [i de fapt nici nu prea aveau de unde veni, fiindc\ Imperiul otoman, de caredepindeau ]\rile rom=ne, avea grani]a la Dun\re [i nu se amesteca `n treburile

interne ale rom=nilor.De asemenea, cred c\ satele care erau `nchinate m\n\stirilor autohtone [i se

aflau aproape de ele, aveau posibilit\]i mai mari de a primi `ndemnuri [i `nv\-]\turi de via]\ cre[tin\ de la monahi. Acela[i lucru se poate admite [i pentru m\-n\stirile, schiturile [i satele `nchinate Muntelui Athos [i altor centre eclesiasticeortodoxe. Leg\turile cu marile m\n\stiri ortodoxe din R\s\rit au prilejuit [ifrecvente pelerinaje ale rom=nilor. ~n aceast\ privin]\ m\ refer la doamna ElenaCantacuzino, mama domnitorului {erban al }\rii Rom=ne[ti, care prin anul 1681

pleac\ n pelerinaj la Ierusalim, Sinai [i alte locuri sfinte, nso]it\ de sp\tarul MihailCantacuzino, mare comandant al armatei [i de o suit\ de 200 c\l\re]i. C\l\toria adurat aproape 4 ani45. Exemplul lor a fost urmat [i de al]ii, iar efectul spiritual alacestor c\l\torii se f\cea sim]it `n via]a lor [i a celor din mijlocul c\rora tr\iau. A

fost `ns\ un pelerinaj [i `n sens invers f\cut de monahi, ierarhi [i `nv\]a]i, careaduceau cu ei moa[te de sfin]i [i experien]e spirituale46. Realit\]ile acesteaexplic\ datinile cre[tine `n care tr\iau rom=nii. Respectarea s\rb\torilor era undintre ele [i c=nd se `nt=mpla altfel, lucrul acesta surprindea pe ceilal]i [i mai alesnemul]umea pe oamenii Bisericii. Amintesc aici o `nt=mplare petrecut\ la Vaslui,c=nd se afla acolo {tefan cel Mare. Vr=nd s\ mearg\ `ntr-o duminec\ la biseric\,voievodul a auzit strig=nd tare de departe un ]\ran, care cerea s\ i se aduc\ boii [i

plugul ca s\ are. Surprins de faptul c\ cineva lucreaz\ `n zi de s\rb\toare, domni-torul a trimis dup\ el s\ vad\ cine este acela [i pentru care motiv face aceasta.Venind de la Movila Purice, ]\ranul i-a spus c\ trebuie s\ lucreze fiindc\ estes\rac, iar fratele lui nu-i d\ boii [i plugul dec=t `n zile de s\rb\toare. Domnitorul aluat atunci boii [i plugul de la fratele bogat [i le-a dar celui s\rac47.

45 Virgil C=ndea, Constantin Simionescu, Prezen]e culturale rom=ne[ti Istanbul,Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep, Bucure[ti, 1982, p. 11. Alte exemple pp. 12, 15, 16.

46 ~n afar\ de exemplele date de Virgil C=ndea, v. altele n teza de doctorat a lui Adrian-Constantin Marinescu, Leg\turile dintre Muntele Sinai [i }\rile Rom=ne, sus]inut\ laFacultatea de Teologie din Ia[i la 27 ianuarie 2004, `n special capitolul Pelerini la Sinai .

47 Ion Neculce, O sam\ de cuvinte, edi]ie critic\ [i studiu introductiv de Gabriel{trempel, Bucure[ti, 1982. Partea referitoare la {tefan cel Mare a fost inclus\ `n vol. {tefancel Mare [i Sf=nt (1504-2004). Portret `n cronic\, Editura M\n\stirii Putna, 2004, `ngrijit\de Maria Magdalena Szkely [i {tefan Gorovei, dup\ care cit\m, [i anume p. 102.


13/22


Pentru }ara Rom=neasc\ g\sim c=teva informa]ii privind via]a cre[tin\ alocuitorilor `n Jurnalul mitropolitului Neofit Cretanul, care `n anii 1746-1747 af\cut dou\ c\l\torii pastorale `n 12 jude]e de c=tre 2-3 luni fiecare48. A trecut prinmulte sate [i c=teva ora[e (Curtea de Arge[, R. V=lcea, T=rgovi[te), slujindSf=nta Liturghie nu numai `n s\rb\tori, ci [i `n zile de lucru. Preo]ii veneau cucredincio[ii din satele vecine, iar mitropolitul f\cea agheasm\, predica, m=n-g=indu-i [i pov\]uindu-i de bine, `ncheind cu rug\ciunea de dezlegare a p\catelor.Pe preo]i `i pov\]uia s\-[i spovedeasc\ enoria[ii, pentru a se putea `mp\rt\[i la`ncheierea posturilor (p. 259). C=nd a poposit trei s\pt\m=ni la mo[ia P\troaia(cca 35 km sud de Pite[ti), cump\rat\ de el [i donat\ mitropoliei, afl=ndu-se `n

postul Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel, aspovedit foarte mul]i cre[tini, b\rba]i [ifemei, a s\v=r[it Sf=nta Liturghie [i i-a `mp\rt\[it (pp. 269-270). Gazdele sale peperioada lungilor c\l\torii erau casele [i mo[iile boiere[ti, ale mitropoliei ori alenegustorilor. Pe to]i `i prezint\ favorabil, ca oameni cu credin]\, unii chiar ctitoride biserici.

Sunt `ns\ [i cazuri negative `n relat\rile sale, f\r\ s\ [tim exact dac\ ele privescpe ]\rani ori boieri: unii `ncalc\ hotarele mo[iilor bisericii (p. 281), al]ii suntlacomi de bani [i de p\m=nt, ceea ce duce la procese, chiar `ntre rude apropiate.Un preot este t=r=t `ntr-un proces de succesiune chiar de cuscra lui, care angaj=nd5 ]\rani martori mincino[i, c=[tig\ procesul. Dar vai de judecata cea dreapt\ aDreptului Dumnezeu, zice `n jurnalul s\u mitropolitul Neofit. La scurt\ vremedup\ proces, unuia dintre martori i-a ars casa, `n\untru arz=nd [i mama unuia

dintre martori, [i aceasta n-a fost destul, c\ci martorul a fost apoi ucis de turci.Altui martor i-au murit la na[tere so]ia [i copilul, altul a c\zut de pe cal [i a murit,[i fiind `ngropat `ntr-o biseric\ n-a putrezit, iar mitropolitul a trebuit s\ fac\ rug\-ciune de dezlegare. {i a[a s-a `nt=mplat [i cu ceilal]i. Am scris toate acestea,`ncheie mitropolitul, spre slava Dreptjudec\torului Dumnezeu [i spre `ndrep-tarea celor care jur\ str=mb (pp. 259-262).

Scopul pastoral al vizitelor f\cute de mitropolit se v\de[te [i prin aceea c\ lamo[ia Obislavele, miercuri 18 iunie, dup\ Sf=nta Liturghie, predic\ [i rug\ciuneade dezlegare, a botezat [i un copil `n fa]a norodului [i a preo]ilor ca s\ vad\

preo]ii [i s\ nve]e r=nduiala Sf=ntului Botez (p. 269). Aceasta indic\ faptul c\ `ns\v=r[irea Sfintelor Taine nu se respectau peste tot regulile obi[nuite, fie dinne[tiin]\, fie din neglijen]\.

De altfel, mitropolitul `n activitatea sa a fost preocupat de ridicarea niveluluide cuno[tin]e al preo]ilor, de aplicarea lor `n practic\ potrivit canoanelor. El a

pedepsit cu severitate, hot\r=nd caterisirea preo]ilor [i diaconilor g\si]i vinova]ide m\rturii mincinoase, de `nc\lcarea r=nduielilor biserice[ti, de luare de plocoane

48Jurnalul c\l\toriilor canonice ale mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit I Cretanul,traducere [i prezentare de Mihail Carata[u, Paul Cernovodeanul [i Nicolae Stoicescu,B.O.R., 98, 1980, 1-2, pp. 243-315. Despre personalitatea lui Neofit, v. Nicolae Turcu,Activi-tatea mitropolitului Neofit I al Ungrovlahiei (1738-1753),B.O.R., 84, 1966, 5-6, pp. 533-551.


14/22


(mit\), de comiterea de falsuri (pl\smuiri de acte, de pece]i), de furturi (odoare,bani, c\r]i), be]ie [i desfr=u, bigamie ori chiar crim\49.

Cele dou\ exemple pe care le-am dat nu sunt singurele; altele sunt convins c\exist\ [i trebuie c\utate `n cronici [i alte documente. Socot, de pild\, c\ Pravilele,

prin m\surile punitive pe care le prev\d, sunt sugestive pentru abaterile de lanormele Bisericii [i ale Statului, iar documentele de hot\rnicie sanc]ionate devoievozi pot fi [i ele luate `n considera]ie. Informa]ii despre religiozitatea

poporului pot oferi [i relat\rile c\l\torilor str\ini prin ]\rile rom=ne, `nc\ necer-cetate sub acest aspect.

Influen]ele externe asupra societ\]ii rurale [i urbane rom=ne[ti au `nceput s\fie sim]ite din sec. XIX, mai puternic dup\ revolu]iile de la 1848. Ra]ionalismul

[i empirismul adoptate de intelectualitate din filosofia iluminist\ au p\truns u[or`n societatea rom=neasc\, mai `nt=i `n Transilvania, favorizate de {coala arde-lean\, apoi [i dincolo de Carpa]i, `ntr-o vreme c=nd ]ara noastr\ se afla la `nceputul

procesului de modernizare [i tocmai de aceea asimilarea s-a f\cut f\r\ rezisten]\,fa]\ de unele caren]e ale g=ndirii apusene, care altfel ar fi avut o influen]\ mairedus\. Intelectualii rom=ni erau preocupa]i de dob=ndirea drepturilor funda-mentale ale omului [i o organizare superioar\ economic\ [i politic\ a statului, deaceea Biserica trece cumva pe plan secund, socotit\ doar un mijloc printre altele,`n nici un caz, ca suport ideologic principal al societ\]ii50. Andrei {aguna sublinia`ns\ necesitatea unei leg\turi str=nse `ntre ortodoxie [i na]ionalitate, destinuluneia fiind str=ns unit de al celeilalte, ca sufletul de trup. Cu toate c\ marelemitropolit socotea c\ laicii gre[esc, el nu i-a exclus din sfera Bisericii, fiind convins

c\ participarea lor la via]a economic\ [i educa]ional\ este util\, iar problemelespirituale [i biserice[ti s\ r\m=n\ `n responsabilitatea ierarhiei [i a clerului51.~n teritoriile rom=ne[ti est [i sud-carpatice, Biserica reac]ioneaz\ la noile

realit\]i politice [i ideologice ale secolului al XIX-lea lu=nd m\suri de reorga-nizare a `nv\]\m=ntului teologic la un nivel superior. Se `nfiin]eaz\ seminariiteologice la Ia[i (1803), Bucure[ti (1836) [i tot atunci, la Buz\u [i Arge[, R.V=lcea (1837), Hu[i (1852), Roman (1858), la `nceput cu o durat\ de 3-4 ani,apoi mai lung\, de 7 ani, dar rezultatele se fac sim]ite abia `n timp. Preg\tirea

preo]ilor avea menirea s\ catehizeze la nivel superior laicatul. Roadele [colilorteologice se v\d `ns\ mai bine c\tre sf=r[itul secolului al XIX-lea, c=nd se m\-re[te durata de studii, iar corpul profesoral `[i `mbun\t\]e[te [i m\re[te num\rulde cadre. Dar secularizarea averilor Bisericii de c\tre Alexandru Ioan Cuza a

49 Arhivele Statului, Bucure[ti, ms. 139, fila 206 (m\rturii mincinoase), f. 202, 205(`nc\lcarea r=nduielilor biserice[ti), f. 145, 230 (luare de mit\), f. 143v, 213, 216v(comitereade falsuri), f. 142, 144-144v, 147, 208-208v, 228, 236v(furturi de odoare [i c\r]i), f. 99, 127,146, 195v, 222-222v (be]ie [i desfr=u), f. 195v (bigamie), f. 109, 212, 226-226v, 314v(crime),dup\Jurnalul c\l\toriilor canonice, p. 245, nota 6; cf. N. Turcu, p. 535.

50 Keith Hitchins,Laic [i eclesiastic n mi[carea na]ional\ rom=neasc\ din Transilvania(1830-1869), `n vol. Cultur\ [i na]ionalitate `n Transilvania, Editura Dacia, Cluj, 1972, pp.40, 49.

51Ibidem, pp. 56-57, 61-67.


15/22


creat o stare material\ grea pentru `nv\]\m=ntul teologic [i pentru preo]ime `ngeneral, tocmai `ntr-o vreme c=nd intelectualitatea ra]ionalist\ format\ `n Fran]a[i Germania era `n plin\ ac]iune. O imagine asupra st\rii `nv\]\m=ntului religios`n secolul al XIX-lea `n }\rile Rom=ne ne-o ofer\ paginile unui memoriu publicatde episcopul Melchisedec {tef\nescu, intitulat Despre posi]iunea Moral\ [i

Material\ a preo]ilor din Rom=nia, publicat `n 188852, din care spicuiesc acester=nduri: Seminariile nu scoteau at=]ia preo]i c=t erau necesari. De aceea [i dup\`nfiin]area seminariilor, droaele de aspiran]i la preo]ie, numite `n Moldova can-dida]i, iar `n Muntenia gr\m\tici, b\teau la por]ile mitropoliilor [i episcopiilorvr=nd preo]ie.

Autorit\]ile au impus acestora, `n vederea hirotoniei, un examen, care trebuia

s\ dovedeasc\ c\ [tiu catihisul, istoria sf=nt\, explicarea r=nduielilor biserice[ti,c=nt\rile, aritmetica, gramatica rom=n\. ~n Moldova, Mihail Sturdza a `nfiin]atun fel de [coli primare numite [coli catihetice, ca treapt\ preliminar\ pentru ceicare vroiau s\ mearg\ la seminar [i candida]ii la preo]ie. Cuza `ns\ le-a desfiin]at.

N-au dat `ns\ rezultatele a[teptate, c\ci unii st\teau pe la [colile catihetice oriseminarii c=te un an, doi sau trei, ca apoi prin merite sau favoruri [i protec]iec\p\tau certificatul trebuitor spre a se putea hirotoni. Cuza Vod\ stabile[te prinLegea 1864 c\ pot deveni preo]i absolven]ii [colilor primare [i apoi ai semina-riilor. Cu toate acestea `n Muntenia gr\m\ticii n-au `ncetat s\ cear\ preo]ia. 100dintre ei vin la Cuza, iar el `i scoate afar\ din Bucure[ti cu poli]ia, escorta]i p=n\la barier\. Mul]i gr\m\tici au renun]at, dar al]ii au folosit mijloace viclene pentrua ajunge la preo]ie: `[i cump\rau atestate de pe la seminari[ti [i `[i schimbau

numele; alteori declarau c\ au `nv\]at cursul seminarial de gradul I `n particular [icereau a fi trimi[i la vreun seminar, spre a fi examina]i [i dac\ cererea li seaproba, pl\teau pe vreun seminarist la[, ca s\ se duc\ [i s\ depun\ pentru el exa-men; al]ii treceau `n Turcia [i c\p\tau acolo hirotonia pe bani [i apoi se `ntorceau,iar prin protec]iuni clandestine erau primi]i la vreo parohie vacant\. Afluen]aspre seminarii a r\mas `ns\ mare chiar [i dac\ nu se putea ob]ine un loc la internat,st\teau pe la gazde, uneori r\u famate; aceasta pentru c\ preo]ia era c\utat\ [i

pentru motivul c\ sc\pa de armat\. S-a ajuns ca unele seminarii s\ aib\ 200, 300[i `n Bucure[ti 400, `nc=t se st\tea `n clas\ `n mare `nghesuial\ [i `n picioare.Aceast\ mul]ime de elevi nu era p\truns\ de dorin]a de a `nv\]a, ci numai de adob=ndi un certificat c=t de slab, pentru a fi preot `n vreun sat ori c\tun. Ceiexterni erau lipsi]i de orice supraveghere pedagogic\ [i educa]ie teologic\, tr\iaude capul lor prin ora[e, pe la gazde foarte ordinare, r\m=neau repeten]i, dar nu se

l\sau p=n\ nu dob=ndeau certificatul.Ace[tia erau ajuta]i la influen]ele de la Ministerul Cultelor, de profesori, pe

care-i serveau [i-i cointeresau, ori de lacr\mile [i rug\min]ile p\rin]ilor, carecheltuiser\ cu ei ani `ndelunga]i. Sf=ntul Sinod a luat unele m\suri, desfiin]=ndexternatele, admi]=nd numai interni, fie bursieri ai statului, fie solven]i pe seama

p\rin]ilor. Pentru a `mbun\t\]i soarta preo]ilor s-a limitat num\rul parohiilor,

52 Melchisedec, Episcopul Romanului,Memoriu despre starea preo]ilor din Rom=nia [idespre posi]iunea lor Moral\ [i Material\, Bucure[ti, 1888, pp. 5-14.


16/22


renun]=ndu-se la cele foarte mici. P=n\ `n epoca modern\ (Cuza) Biserica [iclerul erau subven]ionate de domnitori, boieri, negustori, r\ze[i, don=nd m=n\s-tirilor, schiturilor [i bisericilor particulare: domenii `ntinse, bani [i alte ajutoare...Legea lui Cuza lu=nd averile a l\sat parohiile `n grija prim\riilor care, din motive

politice n-au ajutat pe preo]i. Sunt primari [i notari cu idei anti-religioase, carefac propagand\ printre locuitori s\ nu mearg\ la biseric\. Unii preo]i au fostobliga]i pentru a putea tr\i ei [i familiile lor s\ practice alte func]ii: primari,

perceptori, notari etc., incompatibile cu canoanele. Nici ca `nv\]\tori n-au pututlucra dec=t o perioad\ scurt\, fiindc\ prin [colile normale s-au recrutat `nv\]\toride profesie.

Aceast\ trist\ situa]ie a preo]imii noastre, pe mul]i dintre preo]i i-a `nd\-

r\tnicit [i i-a f\cut a r\p[ti amar asupra soartei lor, `nc=t au ur=t preo]ia, crez=nd-o fatal\ pentru d=n[ii, pentru c\ nu le d\ nici m\car mijloacele traiului ordinar, pec=nd v\d ei amploia]ii publici [i comunali pl\ti]i de stat [i de comun\.

Propaganda str\in\, du[man\ Bisericii noastre a exploatat aceast\ situa]ieasmu]ind pe preo]i `mpotriva Sinodului, compus din c\lug\ri, care nu cunoscgreut\]ile familiale ale preo]ilor. La Bucure[ti [i Ia[i au ap\rut jurnale ad-hoc,care aduceau tot felul de insulte episcopatului, monahismului [i ordinei bise-rice[ti, lu=nd `n r=s Sfintele Canoane.

Iat\, deci, aspectul sumbru al `nv\]\m=ntului teologic [i starea grea material\a preo]imii `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, situa]ie determinat\, pe deo parte, de ideologiile politice ale vremii, pe de alta de reformele agrare ale luiCuza, care au s\r\cit Biserica aduc=nd-o `n starea de cer[etoare.

{i `nv\]\m=ntul universitar s-a putut organiza t=rziu, c\ci prima Facultate deTeologie a fost `nfiin]at\ printr-o hot\r=re a Sf. Sinod abia `n 1881, iar recunoa[-terea ei de c\tre stat a avut loc 10 ani mai t=rziu, adic\ `n 1890. ~nceputurile [idezvoltarea ei au fost grele: cei c=]iva profesori predau mai multe materii f\r\nici un salariu, studen]ii nu aveau condi]ii bune pentru cursuri [i pentru c\min,`nc=t dup\ scurt\ vreme s-a autodizolvat. Abia dup\ 1890 activitatea ei a `nceputs\ intre `n normal53.

O etap\ nou\ `n `nv\]\m=ntul general, inclusiv cel teologic este deschis\ deSpiru Haret (1851-1912)54, celebru ministru al Instruc]iunii, care prin reforma`nv\]\m=ntului din 1898 a creat bazele unei dezvolt\ri f\r\ precedent. Intelec-tualitatea [i preo]imea format\ `n aceast\ vreme au realizat Rom=nia Mare.Atunci cred c\ s-a introdus sau s-a completat ectenia de la ie[irea cu Sfintele

53Niculae {erb\nescu,Facultatea de Teologie a Universit\]ii din Bucure[ti. O sut\ deani de la `nfiin]are 1881-1948-1981, B.O.R., 99, 1981, 9-10, pp. 1018-1093.

54 Ca ministru al Instruc]iunii [i Cultelor a luat m\suri pentru extinderea re]elei [colilorprimare s\te[ti [i a [colilor de meserii. A ini]iat reforma `nv\]\m=ntului seminarial [isuperior `n 1898 [i a `nv\]\m=ntului profesional. A introdus liceul trifurcat: cursul superiorcu sec]ia clasic\, modern\ [i real\. Pentru consecin]ele acestei legi asupra `nv\]\m=ntuluiteologic universitar, v. N. {erb\nescu, op. cit., pp. 1068-1073 [i M. P\curariu, Istoria`nv\]\m=ntului, pp. 989-993 (pentru seminarii), p. 993 [i urm. (pentru `nv\]\m=ntulsuperior).


17/22


Daruri, c=nd se pomenesc eroii, care s-au jertfit pentru `ntregirea neamului [islava Sfintei noastre Biserici. {coala [i Biserica de atunci au modelat laici demare valoare, care au ap\rat credin]a str\mo[easc\ `n perioada interbelic\ decurentele ra]ionalist-atee, ori ideologii politice: a[a au f\cut Nichifor Crainic,

Nae Ionescu, Nicolae Paulescu, Simion Mehedin]i, Ion Petrovici, Sextil Pu[cariu,Victor Barbilian [i al]ii. Facultatea de Teologie din Bucure[ti, prin profesorulTeodor M. Popescu [i al]i colegi [i prieteni, a ini]iat [i prezentat conferin]e cudezbateri publice la Sala Dalles din Bucure[ti, cu teme deosebit de actuale atunci[i ast\zi55.

~n Transilvania, unde problemele religioase erau mai complicate din cauzadiversit\]ii etnice [i confesionare, a luat fiin]\ `n 1933, la Cluj, Fr\]ia Ortodox\Rom=n\ (F.O.R.), condus\ de primul rector al Universit\]ii Rom=ne[ti, savantulSextil Pu[cariu [i de un comitet cu personalit\]i prestigioase. F.O.R. venea cu un

program de rena[tere na]ional\ prin ortodoxie56. Obiectivele principale erau:1. Concentrarea mirenilor `ntr-o mare organiza]ie religioas\, menit\ s\ fie

izvorul `nnoirii morale a intelectualit\]ii rom=ne[ti [i prin ea a ortodoxiei, catemelie de rena[tere sufleteasc\ a Statului `ntregit.

2. ~nv\]\m=ntului religios din [coli s\ i se dea aten]iune mai mare [i el s\ fie`ncredin]at unor catehe]i, capabili s\ fac\ din catedrele lor un apostolat.

3. Membri F.O.R. aveau menirea s\ transpun\ credin]a ortodox\ `n via]a fami-liei [i `n societatea rom=neasc\, impun=ndu-i treptat principiile ei de comportaremoral\. Este marea problem\ a apostolatului laic, care trebuia s\ fie o ac]iune desus]inere a apostolatului preo]esc.

4. Prevenirea [i combaterea ac]iunilor d\un\toare Bisericii Ortodoxe [i Sta-tului Rom=n, provocate de atei, sectari, eterodoc[i, militan]i de prozelitism,comuni[ti, revizioni[ti, care tulbur\ pacea Bisericii [i ordinea de Stat.

5. Asisten]a social\ `n spiritul Evangheliei fa]\ de s\raci, bolnavi, orfani,neputincio[i.

6. Cultivarea cultului eroilor, a mucenicilor ortodoxiei rom=ne[ti [i p\strareatradi]iilor [i datinilor str\mo[e[ti.

Pentru fiecare din aceste obiective Statutul de organizare prevedea metode [imijloace am\nun]ite de realizare a lor.

55 Despre via]a [i activitatea misionar\ a profesorului Teodor M. Popescu, v. Adrian

Gabor, Studia ecclesiastica. Contribu]ii `n domeniul Istoriei Biserice[ti ale profesorilor dela Facultatea de Teologie din Bucure[ti (1881-1989), Bucure[ti, 2003, p. 78 [i urm. Tot aici[i al]i profesori de la aceea[i facultate.

56 (Referent), Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\, `n Apostolul. Curierul ArhiepiscopieiOrtodoxe Rom=ne din Bucure[ti, anul X din 15 martie 1933 [i Cuv=ntarea I.P.S. PatriarhMiron cu ocazia `nfiin]\rii Fr\]iei Ortodoxe Rom=ne `n Cluj din Duminica Ortodoxiei, 5-III-1933, ibidem, pp. 66-67. Dr. I. Matei, secretar general al F.O.R.-ului,Fr\]ia Ortodox\

Rom=n\. Obiective [i Metode, Cluj, 1933, 15 p.; I. Matei [i Sextil Pu[cariu, Mo]iuneavotat\ de Congresul general al Fr\]iei Ortodoxe Rom=ne (F.O.R.),]inut la Sibiu la 28-29octombrie 1934.


18/22


Tot `n Transilvania, `n perioada interbelic\, a luat fiin]\ [i a activat Asocia]iamisionar\ Oastea Domnului. Dispun=nd de o tipografie proprie, ea a reu[it s\tip\reasc\ revista s\pt\m=nal\Iisus Biruitorul, c\r]i [i bro[uri religioase, care auavut un mare ecou `n mediul rural [i urban, `n special `n r=ndurile categoriilorsociale medii [i de jos. Din p\cate, Oastea Domnului, prin programul [iatitudinea pre[edintelui ei, pr. Iosif Trifa, a ie[it de sub autoritatea MitropolieiArdealului, a c\rei binecuv=ntare de func]ionare o primise [i s-a ajuns la con-flicte regretabile.

~n Muntenia a func]ionat cu succes Asocia]ia misionar\ Patriarhul Miron,cu un program care se adresa tuturor categoriilor sociale, dar succesul cel maimare l-a avut la nivel popular. De[i condus\ de arhimandritul Teofil Ionescu, ea

era predominant laic\. Adun\rile aveau loc dumineca dup\ mas\, pe stradaSfin]ii Apostoli din Bucure[ti, `ntr-o cl\dire proprie, cu sal\ de conferin]e, spa]iide cazare pentru tinerii s\raci, o cantin\ cu program zilnic pentru s\rmani [i curte.Bro[urile care au ap\rut [i revista Cuv=nt bunau fost tip\rite de c\tre InstitutulBiblic [i de Misiune al B.O.R. Succesul acestei asocia]ii s-a datorat [i faptului c\

programul de catehizare era dublat de cel filantropic. Mul]i oameni [i-au schim-bat via]a, iar destui evrei [i chiar arabi s-au botezat. Sufletul asocia]iei a fostpre[edintele ei, arhim. Teofil Ionescu, care a putut ob]ine sprijinul patriarhuluiMiron, al vicarilor patriarhali, al Arhiepiscopiei Bucure[tiului [i al unor laicievlavio[i, avoca]i, medici, juri[ti, scriitori. Dup\ plecarea sa `n str\in\tate, c\tresf=r[itul celui de-al II-lea r\zboi mondial, conducerea a fost preluat\ de laici, careau asigurat continuitatea la nivel inferior, dar au reu[it s\-i men]in\ existen]a

p=n\ la sf=r[itul anului 1947, c=nd a luat sf=r[it Regatul Rom=niei [i s-a instauratRepublica Popular\ Rom=n\. Atunci au disp\rut [i celelalte asocia]ii misionare,de care am vorbit [i altele din ]ar\, nemen]ionate aici.

Dup\ 1989 s-a creat `n Rom=nia o situa]ie nou\ politic\ [i economic\ pecare cei mai mul]i dintre noi o cunosc. Noile realit\]i rom=ne[ti au f\cut posibil\apari]ia multor asocia]ii, funda]ii, societ\]i, din care amintesc doar c=teva, consi-derate de mine mai importante, unele fiind de fapt reveniri [i reactualiz\ri alecelor din trecut. ~ntre acestea men]ionez F.O.R., care s-a reorganizat cu centrul laBucure[ti [i [i-a l\rgit activitatea la mai multe provincii rom=ne[ti, fa]\ de cea din

perioada ante-belic\, centrat\ pe Transilvania, [i anume: Muntenia, Dobrogea,Moldova [i mai pu]in Transilvania. Fa]\ de statutul de organizare al F.O.R. dintrecut, care avea `n vedere cu prec\dere pe intelectuali, cea nou\ [i-a extins ariade ac]iune la toate categoriile sociale. Activitatea noii F.O.R. a cunoscut realiz\rifrumoase `n primii 10 ani de dup\ re`nfiin]are (1990), pe plan cultural-artistic,

publicistic [i filantropic57. ~n momentul de fa]\ lucrarea ei stagneaz\, cu excep]iaIa[ului, unde mai e o lic\rire de activitatea datorit\ unor foarte pu]ini entuzia[ti.Cauza principal\ rezid\ `n faptul c\ `n structurile organizatorice centrale [i locale

57 Em. Popescu,Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ rediviva, B.O.R., 1991, 4-6, pp. 30-37; idem,Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ `n anul 1997, G.B., 44, 1998, 1-4, pp. 116-118; 10 ~ntreb\ri [ir\spunsuri despre ce este [i ce vrea Fr\]ia Ortodox\ Rom=n\ [i alte texte ziditoare de

suflet, Bucure[ti, 32 p.


19/22


nu mai sunt oameni entuzia[ti, cu zel pentru misiune. O alt\ cauz\ important\este lipsa de resurse financiare, care `n perioada celor 10 ani trecu]i, mai puteaufi g\site la sponsori, unele biserici, dar binef\c\tori mode[ti. Acum aceste resurseau disp\rut aproape cu des\v=r[ire. Resursele proprii, care ar putea proveni dincotiza]ii, sunt greu de dob=ndit ori chiar imposibil, de aceea s-a [i renun]at la ele.

O a doua asocia]ie misionar\, care a supravie]uit perioadei comuniste, esteOastea Domnului, reorganizat\ la Sibiu, dar cu filiale `n ]ar\. Nu-i cunoscactivitatea, ca s\ pot vorbi de ea. Se pare c\ o parte din grup\rile ei a intrat subautoritatea BOR [i este condus\ de pr. prof. dr. Vasile Mihoc de la Sibiu. Altelesunt autonome.

Dou\ noi asocia]ii dup\ 1989 merit\ s\ fie men]ionate aici: Asocia]ia stu-

den]ilor cre[tini ortodoc[i rom=ni (A.S.C.O.R.) [i Asocia]ia medicilor [i far-maci[tilor ortodoc[i rom=ni (A.M.F.O.R.).~n cca 14 ani de activitate, A.S.C.O.R.-ul a `nregistrat frumoase realiz\ri printre

studen]ii de la diferite facult\]i, iar acum am impresia c\ se afl\ doar pe linia deplutire. ~n toate asocia]iile, rolul deosebit de important pentru viabilitatea lor `lare comitetul restr=ns [i mai ales pre[edintele. Un astfel de comitet trebuie s\ se`ngrijeasc\ din vreme de asigurarea succesiunii, lucru esen]ial pentru mediulstuden]esc, unde schimb\rile sunt obligatorii la 4-6 ani.

{i A.M.F.O.R.-ul este o crea]ie nou\, cu rezultate, se pare, mul]umitoare. Nucunosc activitatea acestei asocia]ii dec=t din relat\ri tangen]iale, deci incomplete.

Mai exist\ o Lig\ a tineretului ortodox rom=n (L.T.O.R.) despre care n-amauzit s\ fi realizat ceva.

Personal cred c\ nu trebuie `nfiin]ate prea multe asocia]ii care s\ aib\ la baz\profesia (medici, juri[ti, militari, economi[ti, agricultori, apicultori, argintari,aurari, fierari, s\punari, m\celari, c\m\tari, sportivi etc.), ci toate aceste categorii[i altele asemenea s\ apar]in\ unei asocia]ii mari, iar credin]a ortodox\ s\-iuneasc\ pe to]i `ntr-o comunitate armonioas\. Diversitatea cuno[tin]elor, a pro-fesiilor poate aduce avantaje reciproce [i chiar frumuse]e ca `ntr-un c=mp cuflori, cu arome [i culori diferite. Se `nt=mpl\ ca unele asocia]ii s\ fie `ntemeiatedin orgolii, din dorin]a de a conduce ori de a-[i face imagine.

~n ce prive[te programul de urm\rit, multe teme din cele pe care le-au avutasocia]iile ante-belice, mai ales F.O.R.-ul, r\m=n valabile, cu toate c\ istoria s-aschimbat mult. ~n plan religios, cel mai important lucru de f\cut este catehizarea`ntregei societ\]i, care din cauza comunismului [i a altor curente, propagate curepeziciune `n [i din orice parte a lumii, are caren]e mari `n cunoa[terea [i tr\irea

vie]ii cu adev\rat cre[tine. Catehizarea trebuie s\ porneasc\ de la parohie, din[coala primar\ [i din familie, apoi s\ se continue `n [colile secundare [i `n cadrulasocia]iilor cre[tine. F.O.R.-ul [i alte asemenea asocia]ii nu pot desf\[ura o activi-tatea sistematic\ de catehizare, ci doar s-o `mbun\t\]easc\. Sarcina catehiz\riir\m=ne `n principal `n seama parohiei, care este, de fapt, prima celul\ vie a Bi-sericii, [i apoi a [colii. Aceast\ catehizare este bine s\ se fac\ s\pt\m=nal, duminicadup\ amiaz\, conform unui program sistematic, teoretic [i practic, cu expuneriale `nv\]\turilor de baz\ ale credin]ei, discu]ii, seminariz\ri, antrenarea credin-cio[ilor `n ac]iuni umanitare [i cultural-artistice. ~nt=lnirile de duminic\ dup\-amiaz\ s\ devin\ un lucru pl\cut [i de aceea dorit de credincio[i, o destindere.


20/22


Desigur, sarcina principal\ a catehiz\rii revine preotului, care `ncepe duminicadiminea]a `n predic\ [i o continu\ `n expunerile de dup\ amiaz\. El poate fi ajutatde colegi predicatori ori teologi laici autoriza]i. Se pot face lunar `ntruniriinterparohiale, mai mari sau mai mici, uneori chiar la nivelul protopiatului, caschimb de experien]\. Predica din biseric\ [i cuv=ntul de `nv\]\tur\ de la catehezaduminecal\ s\ fie urmate de vizite [i pove]e `n familiile credincio[ilor. Mai multca oric=nd laicii au nevoie de o `ndrumare. Niciodat\ `n istoria noastr\ ei n-aufost at=t de neinstrui]i [i debusola]i, iar urm\rile dezastruoase se v\d zilnic `n totceea ce constat\m c\ se `nt=mpl\ `n societatea rom=neasc\. La ignoran]a lorreligios-moral\ se adaug\ propaganda acerb\ ateist-imoral\, care se face f\r\odihn\ prin mass-media [i prin alte mijloace. Laicii devin astfel o prad\ u[oar\,

pentru cel care alearg\ f\r\ odihn\ [i caut\ s\ `nghit\ pe cel nepreg\tit. Nean-corarea lor solid\ `n credin]a ortodox\ `i duce uneori `n situa]ia de a o p\r\si,pentru avantaje materiale, atunci c=nd se afl\ ca emigran]i `n ]\ri str\ine, cre[tinede alt\ confesiune ori chiar islamice. Degradarea la un nivel at=t de sc\zut a

preg\tirii religioase a laicilor rom=ni se datoreaz\ `n primul r=nd perioadei comu-niste, c=nd nu se putea face catehizare, dar [i lipsei de preg\tire [i activitate a

preo]ilor. At=ta timp c=t parohiile se aflau p=n\ la al doilea r\zboi mondial `ntr-osocietate oarecum `nchis\, pericolul sl\birii ori pierderii credin]ei era mic. Lu-crarea preo]ilor se limita atunci la s\v=r[irea slujbelor obi[nuite, iar activitateacatehetic\, rar\, depinz=nd de zelul mai mare ori mai mic al preo]ilor. Preocu-

parea constant\ pentru formarea religios-moral\ a laicilor n-a fost o regul\general\ `n Biserica noastr\, cu at=t mai pu]in pentru intelectuali, care au `nceputs\ se dep\rteze de ea, a[a cum am spus, din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea.

Spre deosebire de Grecia, unde intelectualii sunt aproape de Biseric\ [i activeaz\`n cadrul ei, `n Rom=nia situa]ia este cu totul alta. Acest lucru este regretabil,fiindc\ intelectualitatea joac\ rolul principal `n societate, ori o indiferen]\, poatechiar ostilitate fa]\ de Biseric\, `i pot aduce mari prejudicii. Readucerea intelec-tualilor `n s=nul Bisericii este un obiectiv strategic at=t de important, `nc=t el

poate fi asem\nat cu convertirea de c\tre apostoli mai `nt=i a ora[elor din lumeaveche, dup\ care satele au fost cucerite mai u[or. O preg\tire teologic\ bun\ a

preo]ilor le-ar permite s\ predice la nivel corespunz\tor, care s\ mul]umeasc\ [ipe intelectuali. Chiar dac\ darul oratoriei nu este dat tuturor, consider c\ o predic\bine preg\tit\, consistent\ [i accesibil\ ascult\torilor, `[i atinge scopul. Exist\ [i opredic\ prin ]inut\, adic\ prin comportarea exemplar\ a preotului, ca persoan\`nvestit\ cu putere sacramental\, ca so] [i tat\ de familie, `n fine ca p\rinte al`ntregei comunit\]i. Sf=ntul Ioan Gur\ de Aur, spune despre p\rintele s\u spiri-tual, patriarhul Meletie al Antiohiei, c\ nu era neap\rat necesar s\ vorbeasc\ [i s\`nve]e, ci simpla lui `nf\]i[are `ndemna la s\v=r[irea virtu]ilor.

Dac\ o importan]\ a[a de mare o are catehizarea, aceasta nu `nseamn\ c\ eaeste o c\ma[\bun\ pentru toate v=rstele, categoriile sociale, nivelul intelectual,

pentru ora[ [i sat. Ea trebuie s\ ]in\ seama de puterea de `n]elegere [i receptare aauditoriului.

~n ce prive[te locul unde se poate face catehizarea, cel mai potrivit estebiserica ori casa special construit\ `n acest scop, a[a cum am v\zut `n unele pa-rohii, care [i-au construit biserici dup\ primul r\zboi mondial. ~n Grecia, la bisericile


21/22


noi, am v\zut spa]ii de catehizare pentru copii, adolescen]i [i tineri special des-tinate din construc]ie. Tot acolo sunt [i biblioteci, cu c\r]i de `mprumut ori pentrucitire pe loc. Spa]iile acestea devin pentru tineri un fel de club, unde se adun\ `ntimpul liber. Un `ndrum\tor mai `n v=rst\ sau chiar t=n\r, dar cu experien]\,discut\ cu ei probleme care-i preocup\. Evident c\ aceste condi]ii la noi nu pot fideocamdat\ `ndeplinite dec=t foarte rar, de aceea trebuie s\ ne adapt\m la posibi-lit\]ile noastre.

~n ce prive[te A.S.C.O.R.-ul, trebuie s\ se [tie c\ `n cadrul F.O.R. a existat [iramura ei studen]easc\, denumit\ F.O.R.S. Ascorenii s\ se informeze despre pro-gramul de atunci, care, `n principal, r\m=ne valabil [i ast\zi, a[a cum este cazul [icu F.O.R.-ul. Predecesorii no[tri au intuit cu perspicacitate care erau marile

probleme ale Bisericii [i neamului rom=nesc dup\ primul r\zboi mondial [i audefinit magistral ce [i cum trebuie ele rezolvate `n contextul istoric dat. Chiardac\ de atunci s-au scurs trei sferturi de veac [i peste rom=ni a trecut t\v\lugulcomunismului, cu consecin]e grave `n toate domeniile, totu[i multe din p\catelemari, care trebuiau lecuite `n societatea rom=neasc\ s-au perpetuat [i chiar acutizat.~n multe cazuri, antidotul propus atunci r\m=ne valabil, numai c\ el ast\zi trebuieadministrat la un gramaj mai puternic. S\ citim, deci, bine ce au g=ndit [i dorit s\fac\ str\mo[ii [i s\ ne str\duim cei de ast\zi s\ `mplinim c=t mai mult dinn\zuin]ele lor. De aceea, nu consider necesar s\ prezint aici propuneri metodo-logice am\nun]ite, fiindc\ cele ale predecesorilor sunt u[or adaptabile ast\zi. Celmai important lucru pentru laici consider c\ este credin]a ortodox\, fundamentat\

pe Sf. Scriptur\, Sf. Tradi]ie [i operele Sf. P\rin]i. Aceasta le-ar fi sprijin per-

manent `n via]\, i-ar `nt\ri `n fa]a ademenirilor la p\cat [i ar fi izvor de faptebune, a[a cum este dragostea de Dumnezeu. Un apel al Bisericii la asemenealaici credincio[i n-ar r\m=ne f\r\ r\spuns pozitiv, ba chiar n-ar a[tepta s\ fe soli-cita]i, ci ar ac]iona din propriu `ndemn. Am avea, astfel, `n fa]a noastr\ apostolatullaic, pe care-l preconiza F.O.R. `nc\ de la `nceputurile ei. Str\daniile Bisericii artrebui s\ se `ndrepte spre formarea cu adev\rat cre[tin\ a laicilor, iar dac\ acestlucru s-ar realiza am avea cu adev\rat o institu]ie foarte puternic\.

~n `ncheiere, reiterez c\ laicatul este un component esen]ial al Bisericii [i demodul cum `[i asum\ credin]a cre[tin\ [i o tr\ie[te depinde soarta Bisericii [i a]\rii. Un popor ca [i fiecare om `n parte at=ta pre]uie[te, c=t a luat din `nv\]\turalui Hristos [i c=t a reu[it s\ pun\ `n practic\, a zis un savant rom=n credincios(Simion Mehedin]i).


22/22


Lay people in the Romanian Orthodox Church historical outline

Lay people are together with the clergy the Church of Christ and the term lay

comes etimologically from laos (greek) which means people, nation. The author of this

study, Prof. Dr. Emilian Popescu, offers an historical and theological analysis of the

involvment of lay people in the life of the Church and also the patristic ground for a

better understanding of its role inside the Body of Christ, that is the Church. Great

Fathers of the Church bring their contribution on that as: Saint Basil the Great, Ter-

tulian, Saint Clement of Rome etc. During the Middle Ages the great tradition of

Byzantine society and the importance of the lay people into the life of the Churchdevelopped differently in the countries with Orthodox majority.

06 Laicii - e. Popescu

Documents

Transcript of 06 Laicii - e. Popescu