Dragos Popescu

11
* Academia Română: Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” FIIN ŢĂ Ş I EXISTEN ŢĂ ÎN CURSUL DE METAFIZIC Ă DIN 1936–1937 AL LUI NAE IONESCU DRAGOŞ POPESCU* B EING AND EXISTENCE IN N AE I ONESCU S L ECTURES ON METAPHYSICS , 1936–1937 A BSTRACT: The paper sets forth the main features of the metaphysics of Nae Ionescu (1890–1940), Romanian philosopher, professor at the Faculty of Letters and Philosophy of the University of Bucharest, as formulated in his last completed series of lectures on metaphysics (1936–1937). All Nae Ionescu’s lectures – not only on meta- physics, but also on logic, philosophy of religion etc. – had a profound influence on the development of figures such as Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica or Emil Cioran. For Nae Ionescu, existence is lived experience, and being is subject. The self is a special kind of subject, able to establish a communication relationship with the object, by which experience is continually enriched. The limit of this expe- rience is precisely the field of interest of metaphysics. K EYWORDS : metaphysics; subject; object; self; virtuality; actuality. În concepţia lui Nae Ionescu, preocupările religioase, filosofice şi ştiinţifice se datorează unor scopuri distincte, ireductibile. Cu toate că rezultatele acestor preocu- pări, adică soluţiile date de oameni şi de colectivităţile omene şti, în desfăşurare isto- rică, problemelor religioase, filosofice ori ştiinţifice, apar uneori ca asemănătoare, ele nu se pot substitui unele altora. Filosofia nu înlocuieşte ştiinţa, nici religia, iar fiecare dintre acestea, la rândul lor, nu face din filosofie şi religie, respectiv filosofie şi ştiinţă, ceva superfluu, transpozabil în termeni ştiinţifici sau religioşi. Această teză, susţinută într-o epocă care nu ducea lipsă de tentaţiile substitui- rilor, se justifică prin faptul că religia, filosofia şi, în limite mai înguste, chiar şti- inţa sunt considerate de Nae Ionescu nu ca doctrine, edificii sistematice sau colecţii de enunţuri adevărate, faţă de care fiecare generaţie are datoria de a le consolida fundamentele puse deja şi a le extinde perimetrele, ci ca acte de viaţă, de trăire. Filosofii, oamenii de ştiinţă sau adepţii unei religii se pot raporta (şi, de cele mai multe ori, chiar o fac) la filosofia, ştiinţa sau credinţa lor ca la adevărul ultim, dar aceasta nu înseamnă că însăşi raportarea lor la ele nu rămâne tot un act de viaţă. Filosofia, ştiinţa sau religia pe care ei o valorizează absolut este importantă în do- bândirea echilibrului personalităţii care o valorizează. Cât timp filosofia, ştiinţa ori religia rămân importante în dobândirea echilibrului, continuă să joace un rol în

description

Filosofie

Transcript of Dragos Popescu

  • * Academia Romn: Institutul de Filosofie i Psihologie Constantin Rdulescu-Motru

    FIIN I EXISTEN N CURSUL DEMETAFIZIC DIN 19361937 AL LUI

    NAE IONESCU

    DRAGO POPESCU*

    BE I N G AN D E X I S T E N C E I N N AE IO N E S C U S LE C T U R E S O N M E T AP H Y S I C S ,19361937

    ABSTRACT: The paper sets forth the main features of the metaphysics of NaeIonescu (18901940), Romanian philosopher, professor at the Faculty of Letters andPhilosophy of the University of Bucharest, as formulated in his last completed series oflectures on metaphysics (19361937). All Nae Ionescus lectures not only on meta-physics, but also on logic, philosophy of religion etc. had a profound influence on thedevelopment of figures such as Mircea Vulcnescu, Mircea Eliade, Constantin Noica orEmil Cioran. For Nae Ionescu, existence is lived experience, and being is subject.

    The self is a special kind of subject, able to establish a communication relationshipwith the object, by which experience is continually enriched. The limit of this expe-rience is precisely the field of interest of metaphysics.KEYWORDS: metaphysics; subject; object; self; virtuality; actuality.

    n concepia lui Nae Ionescu, preocuprile religioase, filosofice i tiinifice sedatoreaz unor scopuri distincte, ireductibile. Cu toate c rezultatele acestor preocu-pri, adic soluiile date de oameni i de colectivitile omeneti, n desfurare isto-ric, problemelor religioase, filosofice ori tiinifice, apar uneori ca asemntoare, elenu se pot substitui unele altora. Filosofia nu nlocuiete tiina, nici religia, iar fiecaredintre acestea, la rndul lor, nu face din filosofie i religie, respectiv filosofie itiin, ceva superfluu, transpozabil n termeni tiinifici sau religioi.

    Aceast tez, susinut ntr-o epoc care nu ducea lips de tentaiile substitui-rilor, se justific prin faptul c religia, filosofia i, n limite mai nguste, chiar ti-ina sunt considerate de Nae Ionescu nu ca doctrine, edificii sistematice sau coleciide enunuri adevrate, fa de care fiecare generaie are datoria de a le consolidafundamentele puse deja i a le extinde perimetrele, ci ca acte de via, de trire.Filosofii, oamenii de tiin sau adepii unei religii se pot raporta (i, de cele maimulte ori, chiar o fac) la filosofia, tiina sau credina lor ca la adevrul ultim, daraceasta nu nseamn c nsi raportarea lor la ele nu rmne tot un act de via.Filosofia, tiina sau religia pe care ei o valorizeaz absolut este important n do-bndirea echilibrului personalitii care o valorizeaz. Ct timp filosofia, tiina orireligia rmn importante n dobndirea echilibrului, continu s joace un rol n

  • Studii de istorie a filosofiei romneti, X62

    pstrarea acestuia, continu s rmn vii. O filosofie (religie, tiin) vie este cumult mai valoroas pentru personalitatea care se echilibreaz prin ea dect o sumde adevruri moarte, bine structurate, permanent purificate de eroare.

    Contiina raporturilor dintre individualitatea gnditoare i realitate este, nviziunea lui Nae Ionescu, metafizica 1. Cnd se nate aceast contiin, se dezv-luie totodat i mecanismul ei specific de propulsare a personalitii ctre echilibru.Metafizica este, prin urmare, cronica procesului prin care individualitatea i-a do-bndit echilibrul, recapitularea procesului. Metafizica se constituie ca atare dup ceacesta s-a ncheiat, este o mrturie a unui proces care nu mai continu (o ofrandliric, cum o denumete Nae Ionescu).

    Desigur, reducerile religiei, filosofiei sau tiinei la doctrine, sisteme, adev-ruri nu pot fi mpiedicate. Efortul de a te mpotrivi atitudinilor reducioniste este,de cele mai multe ori, inutil, cu att mai mult cu ct chiar n formarea culturii filo-sofice, n nvmntul filosofic universitar, se procedeaz la transmiterea cuno-tinelor tocmai prin structurarea lor n doctrine, sisteme de enunuri adevrate, nvederea asimilrii acestor cunotine. Formarea oamenilor de tiin sau a teologi-lor se petrece dup reguli asemntoare. Critica doctrinelor i sistemelor nu poatemerge deci niciodat pn la capt o critic absolut ar nsemna demolarea totala oricrei cunoateri, ceea ce este o atitudine contrar filosofiei, tiinei sau religiei,contrar omului ca fiin cultural, contrar vieii n general.

    Dar constatarea insuficienei atitudinii critice fa de sistemele, doctrinele sauadevrurile rezultate din simplificarea a priori a realitii (prin introducerea eintr-o schem doctrinar) nu constituie baza unui scepticism, ci reorienteaz reflec-ia filosofic ctre individualitatea gnditoare. Aceasta i devine ea nsi scop,refuznd, prin aderena la certitudini deja constituite, s se modeleze dup tipareexterioare. Momentul dobndirii certitudinii este pentru cercettor, dup NaeIonescu, simptomul unei scleroze (n sens etimologic mpietrire), o diminuare avitalitii exprimat, aparent paradoxal, de consolidarea individualitii 2.

    Toate cursurile de metafizic inute de Nae Ionescu, cu excepia celui dinurm curs pe care a apucat s-l in integral (19361937), se prezint, n chip de-clarat, ca expuneri asupra unor probleme de metafizic, nu ns ca o viziune siste-matic asupra existenei. Confereniarul cntrete n ele soluii date deja proble-melor metafizice, adic le examineaz din perspective diferite, uneori opuse. Fade auditoriul su, el pornete de la premisa unei bune cunoateri a concepiiloranalizate, nu de la necesitatea de a familiariza acest auditoriu cu ele. Nu se etaleaz

    1 Nae Ionescu, Curs de metafizic. Teoria cunotinei metafizice, 1. Cunoaterea imediat; 2. Cu-noaterea mediat, 19281929; 19291930, ed. ngrijit de M. Diaconu, Bucureti, Humanitas, 1995, p. 11.

    2 Ei bine, n momentul n care se ivete aceast indiferen spiritual pentru produsele culturii, pois ataci problemele de metafizic pentru c dovedeti c unitatea ta spiritual s-a nchegat i are o formulareorganic. Pn atunci, nu; pn atunci poi s faci cel mult dialectic, poi s faci construcii de interesestetic () sau de interes logic, dar nu poi s faci construcii cu semnificaie metafizic pur i simplu, adicnu poi s-i caui tu calea nspre anumite adevruri fundamentale ibidem, p. 13.

  • Drago Popescu Fiin i Existen n Cursul de metafizic din 19361937 63o puzderie de informaii despre autori i opere, din care studentul s poat reine cei se pare mai relevant pentru formarea unei culturi generale de specialitate, se n-cearc o judecare, o valorificare critic a soluiilor metafizice. Deja, din acestecursuri, Nae Ionescu nu mai utilizeaz tradiionala abordare istorico-filosofic ceea ce a produs multe nedumeriri ntr-o epoc n care problemele filosofice erauprezentate, de la catedrele universitilor romneti, n veminte istorico-filosoficegata croite dar, trebuie subliniat, el nu pune explicit n joc o viziune proprie asu-pra subiectelor tratate, refuznd prin aceasta, deliberat, instalarea ferm ntr-o stareechilibru a propriei personaliti. n cursul din anul universitar 19361937 pot fintlnite unele declaraii care sugereaz o schimbare a poziiei profesorului fa demateria sa, n sensul apariiei unei viziuni sistematice asupra ei. Se poate vorbi decidespre o evoluie a ideilor lui Nae Ionescu, dar nu n sensul abandonrii punctuluide plecare, ci n sensul realizrii, n timp, a unui proiect.

    Atitudinea fa de o anumit problem metafizic a personalitii care o cer-ceteaz poate aadar suferi modificri ct vreme personalitatea respectiv, omulpreocupat de gsirea soluiei, nu a cuprins deja n experiena lui toat experienaposibil3. Consemnarea succesiunii diverselor atitudini fa de problema metafi-zic ale unei personaliti aflate n micare nu este lipsit de valoare, dar valoareaei este mai mult negativ, fiindc cuprinderea n experien a totalitii experieneireprezint, de fapt, ratarea mntuirii, a trecerii n eternitate a personalitii respec-tive. Apariia unei viziuni sistematice asupra existenei, a metafizicii, este con-solarea oferit, de totalizarea experienei, personalitii care s-a dovedit inapt demntuire, este reversul depirii integrale a limitelor condiiei umane, de-limitareaabsolut a existenei n cadrul personalitii, echivalent cu identificarea lor 4.

    Experiena totalizrii experienei, al crei rezultat palpabil l constituie meta-fizica, teoria asupra ntregului existenei, este supus unor condiii de drept (logice)i unor condiii de fapt (istorice), pentru a fi recunoscut ca atare. Nesatisfacereacondiiilor de drept (coeren, unitate, armonie) submineaz direct adevrul expe-rienei; nesatisfacerea condiiilor de fapt afecteaz doar certitudinea pe care o oferexperiena, adic disponibilitatea ca teoria s fie recunoscut ca adevrat. naceast distincie dintre adevrul i certitudinea experienei zace explicaia tezei luiNae Ionescu privind relativitatea soluiilor metafizice . Dac adevrul este absolut,certitudinea depinde de structura spiritual a unui moment istoric anumit5. Condi-iile de drept ale metafizicii sunt, aadar, de natur logic, cele de fapt, de naturistoric. ndeplinirea exclusiv a condiiilor de drept (logice) nu garanteaz vala-

    3 Curs de Metafizic (19361937), n Nae Ionescu, Opere, II, Cursuri de metafizic, 2, ed.ngrijit de M. Diaconu i Dora Mezdrea, Bucureti, Roza Vnturilor, 2005, p. 306, subl. n original.

    4 Aceast distincie dintre mplinire (prin mntuire, pe care numai religia o poate oferi) i mpcare(pe care o ofer filosofia, n spe metafizica) ne evoc distincia asemntoare a unuia dintre pseudonimelekierkegaardiene, Johannes de Silentio care, n Fric i cutremurare, face portretele reprezentanilor fiecruitermen al distinciei (Cavalerul Credinei i, respectiv, Cavalerul Resemnrii infinite).

    5 Curs de Metafizic (19361937), ed. cit., p. 312.

  • Studii de istorie a filosofiei romneti, X64bilitatea universal a unei metafizici: metafizicile trecutului nu au fost abandonatepentru c au fost incoerente, lipsite de unitate sau dizarmonice (n acest caz ele n-arfi ajuns niciodat metafizici), ci pentru c structura spiritual nuntrul creia ausurvenit s-a schimbat, experiena totalizrii experienei, care sttea la baza lor la unanumit moment istoric, s-a dovedit insuficient pentru un alt moment istoric.

    Schimbarea structurii spirituale nu indic neaprat, pentru Nae Ionescu, unprogres al experienei totalizrii experienei. Exist momente istorice care nregis-treaz culmi ale acestei experiene, urmate de momente istorice n care experienatotalizrii experienei este mai puin reprezentativ, metafizica nregistrnd, dreptconsecin, un regres. Cerina ca metafizica s se dezvolte dup schemele constru-ite de secolul al XIX-lea pentru dezvoltarea tiinific dovedete o confuzie a natu-rii metafizicii, dar reveleaz, totodat, i structura spiritual a veacului care a for-mulat cerina, un veac prin excelen ne-metafizic.

    Una dintre expresiile caracteristice ale structurii spirituale pomenite, care asubminat de altfel, metafizica, este transformarea cunoaterii nsei n obiect al ex-perienei. Experiena, se sper prin aceast operaie, va cpta o justificare anti-cipat prin critica cunoaterii, ceea ce, finalmente, o va elibera de dependena eifa de structura spiritual a momentului istoric 6. Este o strategie greit, susineNae Ionescu, cci ea separ, nejustificat din punct de vedere metafizic, dou cate-gorii de fapte: faptele propriu-zise i faptele de cunoatere. Cele dinti se justificprin celelalte, dar i acestea vor avea nevoie de o justificare i aa mai departe. nrealitate, consider Nae Ionescu, din punct de vedere metafizic, nu exist fapte pro-priu-zise i fapte de cunoatere, ci doar fapte de experien .

    Faptele de experien alctuiesc existena. Totalitatea experienei brute, nedi-fereniate, luat n aspectul ei cel mai general, este existena, sau, mai precis imai pe romnete, problema fiinei ca atare7.

    Existena ca experien nu este acelai lucru cu fiina n genere. Experienaeste o condiie de fapt, cum am vzut; genul ns este o determinaie logic. Deaceea, ntre fiina n genere (adic: fiina ca gen) i existen trebuie fcut neaprato distincie: ceea ce este n genere (adic ndeplinete condiii de drept) nu existobligatoriu (adic nu ndeplinete necesar condiia de a fi fapt de experien). nmsura n care a fost vzut, n anumite metafizici, ca o unitate pur logic, fiinei ngenere i s-a contestat, pe bun dreptate, determinaia existenei (este cazul luiKant). Alte metafizici au considerat existena nu ca totalitate a experienei, ci caceva independent, exterior fa de cunoatere; pentru ele, existena i fiina n ge-nere nu se disting la fel de strict (cazul filosofiei antice), ba chiar existena, nsensul ei cel mai deplin, este fiina ca fiin (cazul filosofiei medievale).

    Existena, adugat unitii logice (care este o noiune), d fiinei n genere unstatut diferit de cel pe care fiina n genere l-ar avea n absena acestei determinaii.

    6 Ibidem, pp. 313314.7 Ibidem, p. 317.

  • Drago Popescu Fiin i Existen n Cursul de metafizic din 19361937 65Fiina n genere nu mai este, n acest caz, o noiune, supus exclusiv condiiilor dedrept (logice) ale metafizicii. mpreun cu determinaia existenei, ea se supune attcondiiilor de drept, ct i celor de fapt. Pentru aceast situaie, Nae Ionescuutilizeaz expresia fiin ca atare (ceva)8. Fiina ca atare (ceva) este subiect.

    Fiina n genere a fost ipostaziat uneori, a fost postulat ca Fiin Suprem;fiina ca atare (ceva) nu este o variant a acestui mod de a vedea fiina. Chestiuneadac fiinei ca atare i revine sau nu determinaia existenei este lipsit de senspentru Nae Ionescu: nu exist Ceva ca atare, abstract, ci exist doar diferite ceva,nu ca existene n sine supuse exclusiv condiiilor logice (dup modelul ideilor pla-toniciene), reglementate de aceste condiii, ci ca fapte aflate n relaie, adic cevacare st sub altceva, ceva la care altceva se raporteaz 9. Nu este necesar s demon-strm existena acestei multipliciti de ceva, ea este o eviden, una dintre cele maicomune experiene ale noastre.

    n locul demonstraiei existenei, se impune un altfel de demers cu privire lafiina ca atare (ceva) neleas ca subiect. Este vorba despre un demers descriptiv, adicde analiza i descrierea tipurilor lui ceva ca subiect. Aceste tipuri de subiect nu contra-vin condiiilor logice, desigur, dar nu aceasta este cea mai important trstur a lor.Ceva este n primul rnd fapt, face parte din domeniul experienei, nu este numai oconstrucie logic (produs al gndirii), un produs al imaginaiei sau un produs allimbajului. Ceva poate fi i doar un produs al gndirii, imaginaiei sau limbajului, oridoar al uneia dintre cele trei; ns, n acest caz, existena lui este problematic.

    Avem, aadar, dou tipuri primordiale de ceva (fiine ca atare):a. ceva ca subiect al unei propoziii i, simultan, suport (purttor) al unui

    eveniment (ntmplare) (= SUBIECT a);b. ceva ca subiect al unei propoziii (= SUBIECT 0).n cazul b, ceva este, obligatoriu, i rmne permanent subiect; ncetnd s

    fie subiect, nceteaz totodat s fie, nu mai este ceva, nu mai este fiin ca atare.Din punct de vedere logic, este o noiune a crei extensiune este nul, din punct devedere al imaginaiei este o pur fantasm, iar din punct de vedere al limbajuluieste un termen fr corelaie real (de genul caprei-cerb a lui Aristotel).

    n cazul a, ceva i pstreaz statutul de fiin chiar dac nu (mai) este subiect.Nu a fost nc n experien sau nu mai este: aceste dou situaii mpiediccircumstanial poziionarea sa ca subiect, dar fiina ca atare (ceva) nu este afectat desituaia sa momentan. Ceva este, n acest caz, mai mult dect subiect, este obiect.

    Obiectul, pentru Nae Ionescu, este fiina care poate deveni subiect pentru unsubiect10. Subiectele pentru care obiectul se poate transforma ntr-un subiect alctu-iesc o categorie aparte de subiecte. Ele sunt determinate pornind de la subiectulcare st ca obiect: De ndat ce este obiect, el este obiect pentru cineva, pentru

    8 Ibidem, p. 319.9 Ibidem.10 Exprimarea este neobinuit doar la prima vedere: subiectul/suport al unui eveniment

    stabilete o relaie cu alt subiect, fa de care st ca subiect. Acest subiect este obiectul.

  • Studii de istorie a filosofiei romneti, X66ceva; i, fiind obiect pentru cineva, acel cineva sau ceva este, iari, subiect 11.Listei celor dou tipuri primordiale de fiine ca atare de mai sus li se poate faceacum o completare. Astfel, pentru cazul a (numai pentru el) se disting:

    a. ceva ca subiect al unei propoziii i, simultan, suport (purttor) al unuieveniment (ntmplare)

    a1. ceva ca subiect/suport pentru un subiect (= OBIECT a);a2. cineva12 ca suport/subiect pentru obiect (= SUBIECT a).n continuare, la nivelul a2 se petrece un alt eveniment, formulat de Nae Io-

    nescu: orice fiin poate s fie obiect 13, ceea ce nseamn c:a2. cineva ca subiect/suport pentru un obiect (= SUBIECT a)se identific cua2. cineva ca subiect/suport pentru ceva (= OBIECT b).Identitatea cu care avem de-a face aici merit puin atenie. Ea este un produs al

    unei deveniri de fapt, nu este identitatea logic, principiul identitii formale A = A.Anumite metafizici i-au ales acest principiu formal drept baz, stabilind prin diverseprocedee c un termen al egalitii este obiect, cellalt, subiect. Identitatea dintreobiect i subiect era, n unele, punct de plecare, n altele, punct final al dezvoltrii.La Nae Ionescu, identitatea dintre obiect i subiect este doar funcional, depindede rolul subiectului n relaie, nefiind nici premis, nici concluzie a unei dezvoltrilogice, ci un fapt, indiferent din punct de vedere logic. Funcia de obiect a subiectului iconfer totui un statut aparte acestuia; subiectul care nu va avea/nu are/nu a avutfuncia de obiect nu este identic cu cel care o va avea/o are/a avut-o. De aceea, fiina, nnelesul lui Nae Ionescu, este o structur ireversibil.

    Aceast descriere, completnd observaiile anterioare, sugereaz i prezenaunui proces dialectic, cu toate c Nae Ionescu nu era un adept al dialecticii. Proce-sul, integrat n ntregul structurii ontologice dezvoltate de Nae Ionescu, care e mailarg dect el, ar putea fi reprezentat astfel:

    NON-SUBIECT (NEFIINA)

    NON-SUBIECTUL nu respect cerinele de drept ale experienei.11 Ibidem, p. 321.12 Aceast apariie a lui cineva, prezent chiar n textul cursului lui Nae Ionescu, se explic

    prin faptul c, n limba romn, subiectul care este suport pentru un obiect se determin cu interoga-tivul cine?, spre deosebire de suportul unui subiect, care se determin prin interogativul ce?

    13 Ibidem, subl. n ed. cit.

    ceva cineva

    SUBIECT0

    SUBIECTa OBIECTa SUBIECTa OBIECTb

  • Drago Popescu Fiin i Existen n Cursul de metafizic din 19361937 67Despre NON-SUBIECT (NEFIIN) nu se poate spune nimic.SUBIECT0 este ceva, nu e identic NEFIINEI, dar acest ceva poate s fie,

    pur i simplu, nimic.SUBIECTa OBIECTa SUBIECTa OBIECTb este ceva propriu-zis,

    adic i fapt, nu doar posibilitate a faptului; ceva care devine cineva (subiect cunos-ctor, subiect-obiect).

    n cuvintele lui Nae Ionescu, structura de mai sus este enunat astfel:Orice fiin se definete prin aceea c este subiect, orice subiect poate deveni obiectpentru un alt subiect, care, la rndul lui, devine i el obiect pentru un alt subiect14.Este o definiie funcional, nu o definiie clasic, de tip genus proximus,

    differentia specifica. Structura fiinei ca atare induce deja o anumit ordine, pe careNae Ionescu o consider decriptabil n experiena fiinei. Ordinea, degajat dinstructura nsi, are o consecin deosebit de important: elimin noiunea de obiectn sine. Aceast consecin d o justificare teoretic a tezei naeionesciene privindcuprinderea, metafizic vorbind, n experien a totalitii experienei 15.

    O alt consecin privete sub-structura SUBIECT a OBIECTb sau, sub oexpresie aproape echivalent, eul. Aceasta se poate aborda dintr-o perspectiv du-bl: ca subiect i ca obiect. n ambele cazuri ns, interpretarea nu este substania-list, Nae Ionescu punnd ntreaga problematic exclusiv n termeni de relaie. Casubiect, este ntruct rmne subiect; ca obiect ns, este suport pentru ceva aparte,care i este i suport. Nu avem de-a face cu un obiect n sine, dar obiectul acestaeste totui independent ntr-o msur deloc neglijabil (nu complet independent) desuportul su. n cuvintele lui Nae Ionescu:

    sunt fiine care, independent de originea lor, exist n ele nsele, au o anumitstructur a lor, creia eu nu pot s-i fac niciun fel de modificare fr ca s numodific nsi fiina respectiv16.Spre deosebire de OBIECTUL a (care este total independent de eu, dei nu

    este independent de subiect n genere), acest obiect, care exist doar n relaie cuSUBIECTULa, este un obiect ideal, permanent, indestructibil, dar nu total indepen-dent de subiectul su. Obiectele ideale (ntre care se numr i cele matematice) nusunt o lume de sine stttoare, un univers, ci sunt n funcie de subiect, instrumenteale subiectului. Sunt permanente i indestructibile dar, spre deosebire de ideile pla-toniciene, nu sunt nenscute, ci sunt invenii ale subiectului, eului.

    O categorie aparte de relaie este cea dintre euri: Eu sunt obiect pentru minensumi, nu pot s fiu obiect pentru altcineva 17.

    14 Ibidem, p. 322.15 Justificarea, pentru Nae Ionescu, nu este o demonstraie, o susinere a unor enunuri cu ajutorul

    altora (ceea ce ar limita, de altminteri, orice justificare la contextul dat de SUBIECT0), ci crearea unuicadru de existen, n care evenimentul se ncadreaz n chip normal ibidem, p. 339, subl. n ed. cit.

    16 Ibidem, p. 326, subl. n ed. cit.17 Ibidem, p. 329.

  • Studii de istorie a filosofiei romneti, X68

    Chestiunea eului n relaie cu alte euri se dezbate la nivelul sub-structuriifiinei, pe care, n schema de mai sus, am marcat-o prin expresia cineva. Eul nueste, pur i simplu, ceva pentru un alt eu, fiindc eul nu se confund, din perspecti-v metafizic, cu omul. Eul totalizeaz, nchide n el tot ceea ce exist 18, iareurile care sunt incluse prin aceast totalizare n eu se reduc prin ea la experienaeului totalizator, care rmne n continuare unic, fix. Acest tip de experien seaseamn, dup Nae Ionescu, mai mult experienei animalului, care este i ea ototalizare, ns una care nu devine mai departe obiect de cunoatere, se ncheie caproces i rmne ncheiat (OBIECT a). Tocmai fiindc aceast totalizare este fix,imobil, odat ce s-a realizat, animalul nu este eu, dei totalizeaz i el experien.

    n fapt, n SUBIECTa OBIECTb se manifest calitatea de om, ceea ce estemai mult dect simplul eu. Eul ar putea fi neles ca expresia formal, logic, caaspectul de drept al unei scheme care deine i un aspect de fapt, cum s-a artat maisus. O anumit metafizic, ntr-un moment istoric oarecare, poate reduce eul, bachiar i omul, la expresie formal. Omul ns, omul real, nu cel al metafizicii, nueste niciodat o form, chiar dac eul se poate reduce la aa ceva. Dubla relaie aacestei sub-structuri este comunicare , o relaie orientat i de la unul dintre termenila cellalt i invers. Limbajul exteriorizeaz aceast dubl relaie. nuntrul eului,dar i n afara lui, funcioneaz continuu aceast relaie comunicativ, limbajulfiind doar un aspect al ei. Chestiunea prioritii gndirii sau limbajului este secun-dar, soluionarea ei ntr-un sens sau altul nu schimb cu nimic datele problemei;primordial este dubla relaie surprins aici. La nivelul eului, ea este contiin desine, transformarea eului n obiect de cunoatere pentru sine; la nivelul relaieidintre euri, dintre oameni, o uimitoare sporire n sfera fiinei:

    Punerea n prezen a doi oameni, a doi oameni vii, care triesc ntr-un felpunerea n prezen, creeaz o mulime de realiti noi, i aceste realiti noise rsfrng asupra oamenilor i i mbogesc 19.Pentru a fi complet, omul trebuie s existe ca totalitate a oamenilor; aceast

    totalitate nu este omenirea sau umanitatea, denumiri ale unor obiecte ideale,invenii ale subiectului (eului), ci totalitatea real a oamenilor, oamenii ca indivizilaolalt, colectivul oamenilor. Doar n aceast totalitate real noile realiti care secreeaz i se rsfrng asupra oamenilor sporesc incomensurabil, tinznd la maxi-mum, cum vom vedea, s se actualizeze.

    Aadar, la Nae Ionescu, umanitatea, omenirea, nu este o noiune abstract,ci o totalitate real. Ca totalitate real, colectivul oamenilor este o existen cu istorie.Ca noiune abstract, umanitatea este o invenie a eului, un obiect ideal, permanent,fix, dar lipsit de istorie20. Noiunea abstract de umanitate face parte din tipulSUBIECT0, ceva care are existen atta vreme ct este subiect de enun, fr s fie

    18 Ibidem, p. 330.19 Ibidem, p. 333, subl. n ed. cit.20 Ibidem, p. 336.

  • Drago Popescu Fiin i Existen n Cursul de metafizic din 19361937 69

    ns vreodat suport. Meninerea acestui tip de subiect, persistena lui ca subiect deenun produce un fel de pseudo-istorie, care contravine experienei obiective.

    Relaia primordial de comunicare este, aa cum am vzut, creatoare de rea-liti noi, care se rsfrng asupra membrilor relaiei. Aceast relaie, potrivit expu-nerii naeionesciene, actualizeaz posibiliti 21. Posibilitile care s-au actualizatdeja constituie absolutul experienei: ele nu mai pot fi influenate real de ctre eu,fac parte din tipul OBIECT a. Posibilitile neactualizate, virtualitile, sunt proba-biliti, n dou sensuri: probabiliti de cunoatere (care depind de dubla relaieSUBIECTa OBIECT b, fiind, ca atare, susceptibile s mbogeasc i experienafa de tipul OBIECT a, prin acumularea de date, informaii despre acest obiectindependent de eu) i probabiliti propriu-zise, matematice, care rmn incertitu-dini ct vreme nu se actualizeaz, devenind ulterior OBIECT a. n ambele sensuri,probabilitile presupun ndeplinite condiii de posibilitate. Nu este probabil ceeace este imposibil. Probabilitatea crete pe msur ce condiiile de posibilitate sendeplinesc; cnd toate condiiile de posibilitate s-au realizat, are loc actualizarea.Actualizarea este neleas ca trecere n ceea ce noi numim realitate, n experienanoastr, n realitatea experienei noastre22.

    Posibilitatea actualizat i posibilitatea neactualizat (virtualitatea), n ambeleei sensuri, sunt limitele experienei. Furind cadre de existen pentru cuprinderean ele a experienei sale, eul deschide experiena sa ctre posibilitate, ctre procesulde transformare a virtualului n realitate. Nu-i st n putere s mai intervin asupraposibilitii actualizate, s-o dez-actualizeze, dar o poate cunoate. Nu creeaz niciposibilitate ca atare, ci doar anticipeaz unele actualizri sau influeneaz probabi-litatea actualizrilor, mai precis a unor actualizri care, prin condiiile lor de posi-bilitate, se afl deja n sfera experienei sale23. Influena eului asupra posibilitiiactualizrilor deschide, la Nae Ionescu, problema libertii.

    n metafizica lui Nae Ionescu, ca o consecin a celor de mai sus, problematimpului capt o importan major. Transformarea virtualului n real este un pro-ces ireversibil. Timpul, separat de procesul nsui de trecere de la virtual la real,este un simplu instrument de msur, o scal deosebit de fenomenul la care seaplic. Timpul istoric (cronologie, nu istorie propriu-zis), psihologic sau fizic nusunt echivalente timpului, fiindc Orice unitate de msur este arbitrar24. Tim-pul separat de procesul trecerii de la virtual la real este OBIECT a, ceva ca su-port/subiect pentru un subiect, ns timpul ca atare, timpul evenimentului, a virtu-alului actualizat, nu face parte din acelai tip. El se ncadreaz n tipul SUBIECT a OBIECTb. Ptruns n sfera experienei, indisociabil de eveniment, acest timp numai este ceva, fiin ca atare, este existen. Acest timp este, pentru Nae Ionescu,

    21 Ibidem, p. 340.22 Ibidem, p. 361.23 Ibidem, p. 376: Cunoaterea posibilitilor nsemneaz putina de a interveni n

    desfurarea ntmplrii subl. n ed. cit..24 Ibidem, p. 369, subl. n ed. cit.

  • Studii de istorie a filosofiei romneti, X70

    timp metafizic, timpul evenimentelor (ntmplrilor) absolute fa de eu, n sensulc eul nu le mai poate influena, nu absolut n sensul c este independent de eveni-mente, posibilitate abstract a evenimentelor, ca la Kant.

    Concepia naeionescian asupra timpului are o consecin imediat asupra li-bertii umane. Omul este liber ntruct se raporteaz, n cunoatere i aciune, latimpul metafizic, influeneaz evenimentele (ntmplrile) care, ntrunind condiiilede posibilitate, se afl n iminena actualizrii. Orice tentativ de a interveni nntmplri n afara acestei situaii este o libertate abstract, o libertate irosit. Tim-pul metafizic este un timp kairotic. Timpul psihologic (durata) i timpul fizic (tran-spunere n spaiu, cu ajutorul instrumentelor de msur, a timpului) sunt numaiposibilitate a evenimentelor, nu pot interveni cu nimic n actualizarea evenimente-lor. Nu creeaz posibiliti i nu influeneaz probabilitatea evenimentelor. Dinpunctul de vedere al eului, raportarea la eveniment prin durat sau timp fizic este oraportare la eveniment din exteriorul evenimentului. Eul creeaz n scopul raport-rii la eveniment, n cazul duratei sau timpului fizic, instrumente prin care timpulnsui apare ca direcie i continuitate (se spaializeaz).

    Timpul metafizic nu este continuu. nainte i dup aparin unor niveluride realitate diferite. nainte de nivelul virtualitii; dup a absolutului, aceea ce este deja actualizat. Timpul metafizic aparine intervalului dintre naintei dup, momentului care nu este nici nc nu, nici deja. Eul poate face partedin acest timp sau poate s nu in de el. Apartenena eului la timpul metafizic esteo chestiune de alegere. Pentru eu, timpul este o existen obiectiv 25, arat NaeIonescu; dar obiectiv nu conform cu OBIECT a, ci cu OBIECTb. n acest sens tre-buie neles c timpul este nsi existena i c Existena este fiina n timp26.Obiectivitatea timpului n sens kantian, timpul ca durat (psihologic), sau timpulrelativist sunt, toate, ceva ca subiect sau suport pentru subiect. Obiectivitatea tim-pului metafizic vizeaz ns un dublu raport ntre subiectul-suport i subiect, princare ieim din domeniul experienei. Eul plasat n acest interval nu se afl n timpdect sub aspectul su obiectiv kantian, psihologic sau relativist, ca ceva oarecare,nscris n cadru temporal, finit. Sub aspectul timpului metafizic, eul este proiectatla limita experienei sale, la limita existenei, n pragul eternitii, care nu este n-scris ntr-un cadru, nu are nainte i dup, ci creeaz nainte i dup.

    Nae Ionescu a numit trire aceast plasare a eului la limita experienei sale.Ceea ce a prilejuit nenumrate confuzii, mai mult sau mai puin intenionate, toateprilejuite de conotaia intens psihologic a cuvntului. Trirea nu este ns o puter-nic stare emoional (dei emoia poate nsoi trirea, nu este o stare constitutiv aei, ci un produs secundar, un efect), ci ncercarea eului de a se menine n echilibrufa de timpul metafizic. Trirea implic alegere (deci judecare, examinare a posi-bilitilor, adic activitate a gndirii), raportare emoional fa de virtualitatea pe

    25 Ibidem, p. 372.26 Ibidem, p. 372, subl. n ed. cit.

  • Drago Popescu Fiin i Existen n Cursul de metafizic din 19361937 71

    cale de actualizare, memorie (conservare a eului n momentul, intervalul dintrenainte i dup), nu n ultimul rnd aciune, tentativ de a influena evenimen-tul (ntmplarea) pe care s se produc. Deci, pe scurt, mult mai mult dect o atitu-dine liric, receptiv sau exaltat, mistic, trsturi ale tririi n sensul obinuit.

    Toate trsturile tririi se regsesc chiar n cea mai banal form concret detrire. Toi oamenii triesc faptul primar al propriei lor existene 27, fr ca acestlucru s nsemne c trire este doar raportare primar la faptul propriei existene.Trirea este i sursa, adic izvorul, originea raportrii la existen ca ceva, opusunui altceva diferit, nimicul. n absena tririi, nimicul rmne doar un produs algndirii, o condiie de drept a existenei, fa de care putem s rmnem, pe bundreptate, indifereni. n prezena tririi, prin intermediul lui altceva (nimicul),existena este experimentabil. Trirea este, deopotriv, strduina de a dezlegaprobleme ale universului fizic, chimic sau biologic, crearea de instrumente mate-matice, dizolvarea mistic a eului n divinitate, ba chiar i o dispoziie poetic oare-care, precum cea din strofa eminescian de mai jos, care exprim att de bine in-tenia lui Nae Ionescu, n felul ei poetic: Nu e pcat/ Ca s se lepede/ Clipa cearepede/ Ce ni s-a dat?

    *

    Cursul de metafizic din 19361937 al lui Nae Ionescu n-a mai ajuns, din p-cate, s mai vad lumina tiparului sub ngrijirea Comitetului pentru editarea opereiProfesorului, care a publicat, dup moartea lui, cteva cursuri de logic i metafi-zic anterioare anului 1936. El a rmas ns n contiina asculttorilor ca unuldintre cele mai bine realizate cursuri naeionesciene. Pstrat mult vreme numai nform litografiat de ctre unul dintre auditorii Profesorului, Dumitru Neacu, aaprut ntia oar n 1999.

    Influena gndirii metafizice a lui Nae Ionescu asupra discipolilor lui (MirceaVulcnescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran), chiar i dup o su-mar prezentare precum cea de mai sus, poate fi decelat cu uurin. Astfel, in-vestigaiile lui Vulcnescu asupra viziunii romneti a existenei, n special asuprainsului, temele eliadiene ale creaiei, ieirii din timp, terorii istoriei, filosofia noici-an a devenirii ntru fiin, poziia filosofic cioranian n ntregul ei pot fi recu-noscute fr eforturi deosebire, ca posibiliti, n leciile naeionesciene.

    27 Ibidem, p. 351.