05. Liviu Rusu, Eseu Despre Creaţia Artistică. Contribuţie La o Estetică Dinamică
3
5. Liviu Rusu, Eseu despre creaţia artistică. contribuţie la o estetică dinamică A apărut în trei ediţii, prima Essai sur la création artistique. Contribution a une esthétique dynamique la Felix Alcan, Paris, în 1935. Cea de a doua ediţie este tot în limba franceză şi a fost tipărită la Editura Univers, Bucureşti, 1972, fiind însoţită de o Postfaţă a autorului (12 p.). Singura ediţie în limba română, până acum, a apărut în 1989, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, în traducerea Cristinei Rusu, cu un extins şi excelent studiu introductiv scris de Marian Papahagi. Cartea a fost prezentată, ca teză de doctorat, la Sorbona, conducător ştiinţific fiind renumitul estetician francez Charles Lalo. Alături de teza secundară, Le sens de l'existence dans la poésie populaire roumaine, publicată tot atunci, la aceeaşi editură, Eseu despre creaţia artistică este, probabil, cea mai cunoscută, în orizont universal, carte de estetică scrisă de un autor român contemporan. Liviu Rusu declară chiar din prima pagină că se află ,,în contradicţie cu întreaga estetică tradiţională". Lui i se pare că mare parte din abordările anterioare au adoptat un punct de vedere ,,static" şi nu ,,dinamic". Totodată, ,,estetica tradiţională" este contestabilă prin centrarea ei aproape exclusivă asupra operei (văzută ca ,,entitate independentă") sau pe descrierea plăcerii şi a contemplaţiei estetice. Neglijarea problematicii creaţiei artistice este ,,păcatul" comun, după el, chiar şi al unei părţi a esteticii contemporane. Prin urmare, propune o cunoaştere temeinică şi sistematică a operei de artă, pornind de la creaţie, de la artist, ,,căci şi acesta nu începe prin contemplare, ci prin a avea o atitudine creatoare". Creaţia artistică este, deci, problema fundamentală a esteticii, din ea derivă atât explicarea, descrierea, cât şi înţelegerea tuturor celorlalte probleme estetice. Creaţia are o dimensiune psihologică, dar aceasta trebuie să fie tratată în aspectul ei major, cel estetic. În fapt, premisa este aceasta: prin analiza sufletului artistului se poate ajunge la înţelegerea deplină şi adecvată a ,,sufletului operei", a structurii estetice a acesteia. Pentru a demonstra valabilitatea unei atari perspective. Liviu Rusu regândeşte fiecare din temele consacrate ale esteticii, precum: geneza esteticului şi artei; originea formelor estetice; elementele implicate în creaţie; natura operei de artă; esenţa procesului de gustare şi receptare estetică. Cartea este, astfel, structurată în patru părţi: I. Datele originare ale creaţiei artistice; II. Factorii inconştienţi sau potenţiali ai creaţiei artistice; III. Factorii conştienţi sau actuali ai creaţiei artistice; IV. Datele transsubiective ale creaţiei artistice. Teza de bază a autorului, în ceea ce priveşte geneza artei, este următoarea: creaţia artistică nu este o atitudine accidentală a omului, după cum nu este nici un lux, ci este o ,,formă de viaţă". ,,Artistul creează pentru că nu poate altfel". Nici una dintre teoriile care fie că explică arta ca fiind izvorâtă din tendinţe practice sau din instinctul sexual, fie că o derivă din joc, nu i se par satisfăcătoare lui Liviu Rusu. Primei ipoteze el îi replică: deşi creaţia artistică îşi are originea într-un conflict cu natura primitivă, ea nu este o simplă prelungire a fondului biologic, ea depăşeşte acest fond prin atitudinea luată împotriva acestuia. Celei de-a doua ipoteze i se răspunde astfel: jocul are şi el la bază un conflict, dar unul uşor, care poate fi stăpânit prin chiar activitatea de joc, în timp ce dezechilibrul profund al sufletului este unul ce revelează problemele esenţiale ale existenţei şi acesta nu poate fi dominat decât printr-o activitate creatoare şi printr-o atitudine globală a personalităţii. Rezultă că activitatea artistică nu poate fi redusă nici la ,,tendinţe izolate ale sufletului", nici la ,,activităţi inferioare"; ea este expresia eului originar, nu a celui empiric, superficial; ea trezeşte ,,impulsurile originare" şi le conferă acestora prin operă ,,valoarea şi tranzacţia fondului primordial al vieţii". Liviu Rusu utilizează pentru această argumentaţie idei cunoscute ale spiritualismului francez (de pildă, natura dinamică a eului ca resort ultim al creaţiei şi al visurilor), dar mai ales sugestii venite dinspre psihologia lui Th. Ribot şi Pierre Janet, cum ar fi ipoteza acestuia din urmă referitoare la dimensiunea inerent conflictuală, plină de dezechilibre a structurii ,,eului profund". Astfel, Liviu Rusu preia explicit ideea asemănării dintre structura psihologică a artistului cu starea patologică de la Pierre Janet şi nu de la Freud, cum se întâmplă în mod curent.
-
Upload
contscribd11 -
Category
Documents
-
view
53 -
download
0
description
Eseu
Transcript of 05. Liviu Rusu, Eseu Despre Creaţia Artistică. Contribuţie La o Estetică Dinamică
5. Liviu Rusu, Eseu despre creaia artistic. contribuie la o estetic dinamicA aprut n trei ediii, primaEssai sur la cration artistique. Contribution a une esthtique dynamiquela Felix Alcan, Paris, n 1935. Cea de a doua ediie este tot n limba francez i a fost tiprit la Editura Univers, Bucureti, 1972, fiind nsoit de oPostfaa autorului (12 p.). Singura ediie n limba romn, pn acum, a aprut n 1989, la Editura tiinific i Enciclopedic, n traducerea Cristinei Rusu, cu un extins i excelent studiu introductiv scris de Marian Papahagi.Cartea a fost prezentat, ca tez de doctorat, la Sorbona, conductor tiinific fiind renumitul estetician francez Charles Lalo. Alturi de teza secundar,Le sens de l'existence dans la posie populaire roumaine, publicat tot atunci, la aceeai editur,Eseu despre creaia artisticeste, probabil, cea mai cunoscut, n orizont universal, carte de estetic scris de un autor romn contemporan.Liviu Rusu declar chiar din prima pagin c se afl ,,n contradicie cu ntreaga estetic tradiional". Lui i se pare c mare parte din abordrile anterioare au adoptat un punct de vedere ,,static" i nu ,,dinamic". Totodat, ,,estetica tradiional" este contestabil prin centrarea ei aproape exclusiv asupra operei (vzut ca ,,entitate independent") sau pe descrierea plcerii i a contemplaiei estetice. Neglijarea problematicii creaiei artistice este ,,pcatul" comun, dup el, chiar i al unei pri a esteticii contemporane. Prin urmare, propune o cunoatere temeinic i sistematic a operei de art, pornind de la creaie, de la artist, ,,cci i acesta nu ncepe prin contemplare, ci prin a avea o atitudine creatoare". Creaia artistic este, deci, problema fundamental a esteticii, din ea deriv att explicarea, descrierea, ct i nelegerea tuturor celorlalte probleme estetice. Creaia are o dimensiune psihologic, dar aceasta trebuie s fie tratat n aspectul ei major, cel estetic. n fapt, premisa este aceasta: prin analiza sufletului artistului se poate ajunge la nelegerea deplin i adecvat a ,,sufletului operei", a structurii estetice a acesteia. Pentru a demonstra valabilitatea unei atari perspective. Liviu Rusu regndete fiecare din temele consacrate ale esteticii, precum: geneza esteticului i artei; originea formelor estetice; elementele implicate n creaie; natura operei de art; esena procesului de gustare i receptare estetic. Cartea este, astfel, structurat n patru pri: I.Datele originare ale creaiei artistice; II.Factorii incontieni sau poteniali ai creaiei artistice; III.Factorii contieni sau actuali ai creaiei artistice; IV.Datele transsubiective ale creaiei artistice.Teza de baz a autorului, n ceea ce privete geneza artei, este urmtoarea: creaia artistic nu este o atitudine accidental a omului, dup cum nu este nici un lux, ci este o ,,form de via". ,,Artistul creeaz pentru c nu poate altfel". Nici una dintre teoriile care fie c explic arta ca fiind izvort din tendine practice sau din instinctul sexual, fie c o deriv din joc, nu i se par satisfctoare lui Liviu Rusu. Primei ipoteze el i replic: dei creaia artistic i are originea ntr-un conflict cu natura primitiv, ea nu este o simpl prelungire a fondului biologic, ea depete acest fond prin atitudinea luat mpotriva acestuia. Celei de-a doua ipoteze i se rspunde astfel: jocul are i el la baz un conflict, dar unul uor, care poate fi stpnit prin chiar activitatea de joc, n timp ce dezechilibrul profund al sufletului este unul ce reveleaz problemele eseniale ale existenei i acesta nu poate fi dominat dect printr-o activitate creatoare i printr-o atitudine global a personalitii. Rezult c activitatea artistic nu poate fi redus nici la ,,tendine izolate ale sufletului", nici la ,,activiti inferioare"; ea este expresia eului originar, nu a celui empiric, superficial; ea trezete ,,impulsurile originare" i le confer acestora prin oper ,,valoarea i tranzacia fondului primordial al vieii". Liviu Rusu utilizeaz pentru aceast argumentaie idei cunoscute ale spiritualismului francez (de pild, natura dinamic a eului ca resort ultim al creaiei i al visurilor), dar mai ales sugestii venite dinspre psihologia lui Th. Ribot i Pierre Janet, cum ar fi ipoteza acestuia din urm referitoare la dimensiunea inerent conflictual, plin de dezechilibre a structurii ,,eului profund". Astfel, Liviu Rusu preia explicit ideea asemnrii dintre structura psihologic a artistului cu starea patologic de la Pierre Janet inude la Freud, cum se ntmpl n mod curent.Creaia artistic propriu-zis are patru momente distincte: faza pregtitoare, inspiraia, elaborarea i execuia. Prima faz este n cea mai mare msur incontient. Att incontientul nnscut, ct i cel dobndit i au cota lor de participare n realizarea conflictului creator i a echilibrului creator. Conflictul ce are loc n strfundurile sufletului nu este dect izvorul creaiilor spirituale, el nsui nu este nc spiritualitate, iar cnd devine, aceasta se petrece doar n anumite condiii. ,,Ordinea", nu cea automat, ci cea spiritual, ,,creat i vie", este o asemenea condiie. n strns legtur cu problema ordinii st nsi problema ,,echilibrului" n creaia artistic: ,,A crea o ordine nseamn a stabili un echilibru". Dup Liviu Rusu, realizarea acestui echilibru nu este posibil dect prin eforturi extrem de mari, iar puterea de a depune eforturi este o caracteristic esenial a creaiei artistice.Dar, dac faza pregtitoare cuprinde ,,izvoarele invizibile ale creaiei", celelalte trei faze se desfoar toate n domeniul contientului. Inspiraia este prin excelen dinamic, ea const n spontaneitatea celor dou tipuri de imaginaie: intuitiv i reflectat. Prima dintre acestea este numit inspiraie-joc, iar cea de a doua inspiraie-efort. La rndul ei, faza elaborrii se distinge dup tipurile inspiraiei n elaborarea-joc i elaborarea-efort. n fapt, ,,elaborarea nu este altceva dect inspiraia coninut, iar inspiraia nu este nimic dect elaborarea continu". Creaia artistic, opera, este o problem de voin, iar artistul creeaz pentru c vrea i vrea s creeze pentru c ,,numai creaia este pentru el singurul mijloc de a-i echilibra sufletul". n faza execuiei, activitate psihic semnificativ este cea de transcendere, de depire a orizontului limitat al eului. Acum materia i forma nu sunt pentru suflet momente eterogene, ele se unesc ntr-o unic oper prin intenia creatorului. Materia nu apare, deci, ,,mai nainte i nici exterioar ideii", iar ,,sentimentul i ideea nu primesc o valoare estetic dect prin lupta cu materia n care ele se realizeaz".Liviu Rusu rezolv ntr-o manier ingenioas problema valabilitii creaiei artistice, prelund explicit de la Jung sugestia existenei unui factor colectiv. Semnificaia acestui termen este mult mai larg dect a celui de incontient colectiv. ,,Factorul colectiv" nEseu despre creaia artisticeste att o instan transindividual, ct i un orizont care ofer criteriul de comunicare i de valoare din opera de art. Prin chiar nsuirile sale individuale, artistul se simte atras spre unitatea vieii sociale, spre ,,leagnul originar comun al tuturor oamenilor". Iar cum ,,punctul de plecare al vieii" este o profund unitate colectiv, i marile creaiuni spirituale ,,tind s realizeze aceast unitate". Opera de art este un rspuns la ntrebrile chinuitoare care-l agit pe artist, ea fiind, totodat, i rezultatul unei atitudini fundamentale n faa lumii. Ea, opera, reveleaz esena primordial a existenei omeneti i exprim o viziune despre lume, una cu valoare simbolic. Spiritualitatea care se reveleaz prin creaia artistic nu este supra-uman, ci intra-uman. Oricum, pentru Liviu Rusu factorul colectiv intrasubiectiv este aspectul cel mai adnc al vieii psihice. El explic - printre altele - i existena diferitelor stiluri n art.n aceeai ordine de idei, trei sunt tipurile prin care se exprim n creaia artistic viziunea despre lume: tipulsimpatetic, tipul demoniac echilibratitipul demoniac expansiv. Ca personaliti reprezentative pentru tipul simpatetic sunt analizai Lamartine, Rafael, Mozart (,,aezat n faa lumii, acest tip gsete c aceasta este frumoas pentru c este plin de armonie ideal"), n timp ce, pentru tipul demoniac echilibrat exemplari sunt considerai Goethe, Leonardo da Vinci, Bach (,,n concepia acestui tip, lumea este plin de contradicii, dar el crede c poate, graie unei lupte vehemente, s-o armonizeze"), iar pentru tipul ultim, reprezentativi sunt Baudelaire, Rodin, Beethoven (,,n acest caz ideal, lumea este frumoas pentru c este nzestrat cu incertitudini i fiindc provoac nenumrate ndoieli"). Oricum, dincolo de aceast tipologie, se pare c modelul artistului este, pentru Liviu Rusu, cel romantic, cel al unei fiine demonice, purtnd amprenta definitiv a unei fataliti ce-l ,,destin creaiei"; n acelai timp ns, produsul artistic apare, dimpotriv, ca o manifestare a unei armonii care, la rndul ei, amintete de modelul clasic-clasicist.Aceste idei sunt dezvoltate nEstetica poeziei lirice(Cluj, 1937) i amendate parial nLogica frumosului(1946). Astfel, fiecrui gen literar i corespunde un anumit tip de frumos: frumosului simpatetic - genul liric, frumosului echilibrat - genul epic, frumosului anarhic - drama. n lucrarea din 1946, nu creaia artistic este n postura de ,,problem fundamental", ci frumosul (sinonim cu valoarea estetic) va fi considerat drept obiect central, universal al esteticii. Lucrarea a avut parte de o excelent primire n presa francez, elveian, iugoslav i romn.REFERINE CRITICE:Dup Marian Papahagi, au scris despre ea, pe lng Lalo, Edgar de Bruyne, nRevue noscholastique de philosophie, vol. 39, deuxieme srie no. 51, august 1936, pp. 384-386; Charles Werner, nJournal de Geneve, jeudi, 24, juin 1937, p. 2; V. Feldman, nRevue de synthese, vol. XII, no. 2, oct. 1936, pp. 229-231; B. Fondane, nCahiers du sud, fvrier 1937, pp. 141-142; Hector Talvart, nLes Nouvelles littraire, nr. 690, 4 janvier 1936, p. 9; Guilaume de Briqueville, nRevue bibliographique et critique, no. 27-28, mars 1936, fiche no. 762; P. Panici, nEtudes Revue catolique d'intret gnral, 20 mai 1937, pp. 555-556; D. Z. Millaci nSraski knizevni glasnik, serie nou, mai-august 1936, pp. 79-80; M. Manca, nAtheneum, An II, nr. 3-4, iulie-decembrie 1936, pp. 512-514; Petru Comanescu, nRevista Fundaiilor Regale, An III, nr. 5, 1 mai 1936, pp. 449-454; Ren Welek, Austin Warren,Theory of Literature, 1942, cap. 8, p. 121 (ed. romneasc, 1967); R. Mller-Freienfels, Henri Focillon, B. Fundoanu, Ion Ianoi, Grigore Smeu .a. Obiecii a formulat n momentul apariiei E. Souriau.
