01 SOTRON ED SPECIALA NOU coperta1 - ovid.ro filecopii, un adult, un animal sau doar umbra ta. Am...

Un Șotronși 10 Picături

Această carte-caiet este a mea

apa

Legendalipește

decupează

îndoaie

unește

Dragi copii şi picături de ploaie,

Acest joc este foarte simplu şi poţi alege ca parteneri alţicopii, un adult, un animal sau doar umbra ta.

Am adunat aceste idei din cărţi, de la mulţi copii, de la dascăli, iar unele le-am creat pentru a juca Şotron împreună.

Sunt exerciţii pe care ne-ar fi plăcut să le lucrăm şi noi, exerciţii create pentru a descoperi, pentru a înţelege mai bine dansul culorilor, formelor, numerelor, literelor şi al întregului univers.

Pe parcurs veţi călători şi veţi explora lumi minunate. Unii dintre voi poate vor şovăi, dar numai mergând pe drumuri noi, veţi reuşi să învăţaţi despre voi, despre ceea ce ne înconjoară, despre zbor, vis, curaj și succes.

Ideile fiecăruia dintre voi sunt preţioase pentru că sunt unice şi aşternute pe hârtie pot constitui un portofoliu individual. Hârtia acestei cărţi-caiet provine dintr-un copac sau dintr-o copacă printre crengile cărora s-au jucat nenumărate picături de ploaie, păsări şi poate chiar mulţi copii. Acum nu se mai poate juca decât cu voi şi vă rugăm să aveţi multă grijă de el sau de ea.

Vă urăm o călătorie minunată în care să vă descoperiţi pe voi înșivă și pe ceilalţi ,,locuitori” ai planetei noastre.

Maria Gheorghiu și Daniela Stoicescu

1

2

A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...

Au fost odată 10 surori. Erau una mai frumoasă ca cealaltă, rotunde, transparente, jucăuşe și curioase. Casa lor era un lighean mare, aflat în curtea a doi fraţi: Ana şi Ovidiu. Într-o zi călduroasă de vară, pe când se bălăceau copiii, cele 10 picături surori au simţit că li se întâmplă ceva neobişnuit... Din cauza căldurii, au devenit foarte uşoare şi încet, încet, s-au ridicat spre cer. S-au transformat într-un abur transparent şi au început să plutească într-un nor mic deasupra caselor, deasupra copacilor, deasupra oameni-lor, deasupra mărilor, deasupra munţilor... Vântul a purtat norul sus, sus în înaltul cerului. Oamenii păreau mici, ca nişte furnici. Deodată, însă, norul cald a întâlnit un curent de aer rece. De frig, cele zece surori s-au transformat iar în picături de apă şi au revenit pe pământ. Nu au mai reușit să se ţină de mână şi fiecare a ajuns în alt loc. Prima picătură s-a întors pe fereastra casei, în satul de unde se evaporase. Era seară şi i-a văzut pe cei doi fraţi cum se pregăteau de culcare: și-au pus jucăriile în ordine, şi-au aşezat hăinuţele pe scaun şi s-au spălat pe dinţi. Copiii au zărit pe geam picătura transparentă, s-au bucurat de sosirea ei şi i-au urat „Noapte bună!”.

Picătura incoloră era foarte, foarte, foarte fericită că ajunsese din nou acasă, dar era şi foarte, foarte, foarte îngrijorată pentru că nu ştia ce se întâmplase cu surorile ei.

Cine sunt eu?

Picătura incoloră

Oare unde erau ele acum?

3 2 0 0 8nume pagina data

Câte pahare sunt?

Fișa 1

4

A doua picătură a aterizat pe o zebră. De frică s-a făcut albă ca varul. Trecătorii păşeau grăbiţi în jurul ei. La un moment dat, oamenii au dispărut şi picătura a văzut semaforul. Zgomotul motoarelor s-a pornit precum o furtună. S-a retras într-o crăpătură şi a aşteptat să treacă autobuzele, tramvaiele, autoturismele şi motocicletele. După două minute au apărut iar pietonii şi picătura a observat în intersecţie un cărucior dublu, în care erau doi bebeluşi adormiţi. S-a strecurat lângă ei şi a început să se minuneze de cât de mult semănau unul cu celalalt. Când au ajuns în parc, picătura albă s-a gândit că poate îi găseşte acolo pe Ana şi pe Ovidiu. Deşi era numai ochi şi urechi, nu a reuşit decât să afle că era într-un oraş numit Bucureşti. La plecare au trecut pe o alee unde se jucau doi câini şi i-a plăcut în mod special cel dalmaţian. Forfota oraşului o fascina. Nu văzuse niciodată atâţia oameni, magazine, maşini, clădiri care pe lângă ea păreau nişte zgârie nori, atâtea statui, fântâni arteziene şi străzi întortocheate. Şi-a luat inima în dinţi şi a sărit pe un motociclist care transporta pizza. Şoferul a intrat într-o clădire de sticlă şi picătura s-a speriat de liftul în care a urcat până la etajul 22. A reuşit să se aşeze pe pervaz, lângă o orhidee albă, de unde a admirat soarele la asfinţit.

Totul devenea şi mai frumos seara. Nu-şi închipuise că oraşul este atât de luminat şi ar fi dorit să fie aici cu surorile ei.

Unde locuiesc eu?

Picătura alb-negru2

Oare unde erau ele acum ?


ALB Fişa 2 NEGRU

Uneşte obiectul cu umbra sa

6

A treia picătură a fost purtată de vânt până s-a agăţat de o bucată de pânză. După ce şi-a revenit puţin din ameţeală, a observat că se afla pe partea roşie a unui steag. Celelalte două părţi erau galbenă şi albastră. Lângă tricolor se mai aflau un drapel cu steluţe galbene, altul alb cu un cerc roșu în mijloc, altul cu toate culorile curcubeului şi multe, multe altele. Toate fluturau în adierea vântului de seară şi fiecare dintre ele vorbea cu mândrie despre oameni, obiceiuri şi locuri dragi. Vorbeau în limbi diferite, cântau imnuri diferite şi totuşi comunicau de minune.

Picătura roșie nu înţelegea de ce sunt atât de multe și de diferite steagurile. De ce nu erau toate la fel? Cine le pictase oare? Surorile ei sigur ar fi ştiut să îi răspundă.


Ce știu despre ţara mea?

Picătura roşie

r

r

r r

r r

r

r

rr

r

RRR

R

R R

R

RR

R

R

R

R


Colorează spaţiile marcate cu roşu

Fişa 3Uneşte punctele

1

0

0

1 2

2 3

3

8

A patra picătură s-a transformat în rouă, într-o grădină. Parfumul florilor a învăluit-o şi a rămas mută de uimire. Deși obosită, admira minunata lume a plantelor, când auzi nişte şoapte. Patru umbre stăteau la sfat în zori de zi. Ascultând cu atenţie, picătura află că erau trei zâne şi un zân. Zâna Zânelor dorea să afle ce fapte bune au făcut Zâna Florilor, Zânul Copacilor şi Zâna Ierburilor.

- Eu am adus bucurie în sufletele oamenilor, cu dulceaţa trandafirilor, cu parfumul crinilor şi cu hainele multicolore ale florilor de câmp, şoptea Zâna Florilor.

- Eu am inspirat în plămânul meu verde aerul plin de fum şi praf şi le-am dăruit oamenilor aer curat, numai bun de respirat, se lăuda Zânul Copacilor. La umbra mea te poţi adăposti de razele fierbinţi ale soarelui, a adăugat el.

- Eu am hrănit animalele, am aplaudat greierii şi am mângâiat tălpile copiilor care se jucau în poieniţe, povestea Zâna Ierburilor.

Conversaţia continuă, dar picătura deja adormise pe o petală oranj. Visa că dansa cu surorile ei în Noaptea de Sânziene.


Care este planta mea preferată?

Picătura oranj4

A

1

2

3

4

B C D


De ce îşi desfac florile petalele?

Fişa 4

Picătura oranj a hașurat A1, B4 și C1.

Hașurează și tu cu roșu C3.

Hașurează cu culoarea ta preferată B2.

Desenează fructul tău preferat în D4.

10

A cincea picătură ,,a nins” pe o mănuşă galbenă uriaşă. La început s-a speriat. Ea era obişnuită cu mâinile mici ale Anei şi ale lui Ovidiu. După primele momente de teamă a observat că această mână aparţinea tot unui copil. Era un băieţel de clasa I care nu încăpea nici în clasă, nici în şcoală, din cauza înălţimii. Capul îi ajungea până la streaşină, iar într-o bancă obişnuită i-ar fi încăput doar un picior. Pentru că îşi dorea atât de mult să înveţe, stătea în curtea şcolii şi urmărea lecţiile pe fereastră. Prietena lui cea mai bună era o fetiţă cu faţa rotundă şi nasul mic, cu ochii verzi şi părul negru. Cei doi petreceau mult timp împreună. El putea să privească dincolo de acoperişuri şi îi povestea fetiţei cum trăiesc copiii de pe alte meleaguri. Atunci când jucau fotbal cu toţi copiii, întindea o mână şi acoperea jumătate din poartă. Dacă o întindea şi pe cealaltă, acoperea poarta în întregime. Când mergeau în pădure, culegea conurile chiar din vârful bradului. I-ar fi plăcut mult să se joace şi de-a v-aţi ascunselea, dar nu putea. Oricine îl vedea, oriunde s-ar fi ascuns.

Picătura galbenă era foarte fericită că ajunsese la un copil special, dar era şi foarte îngrijorată pentru surorile ei.


(idee după „Elevul de clasa I“ de M. Durickova)

Cum descoperim ceea ce ne înconjoară?

Picătura galbenă5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

51 52 53 54 55 56 57 58 59 60

61 62 63 64 65 66 67 68 69 70

71 72 73 74 75 76 77 78 79 80

81 82 83 84 85 86 87 88 89 90

91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

11

Câte urechi au 5 iepuri?

Fişa 5 tort

bomboane prăjitură îngheţată hotdog

măr pară banană strugure morcov

Colorează cu galben toate numerele care conţin cifra 5

Câte colţuri au 3 stele?

2 0 0 8nume pagina data

A şasea picătură a ajuns pe o creanguţă de stejar. Alături, pe o frunzuliţă, un fluturaş ud leoarcă, tremura ca vai de el. Se îmbolnăvise, sărăcuţul! Tocmai când se pregătea să intre în vorbă cu el, picătura verde văzu o albinuţă ce se apropia în grabă. Aducea cu ea o cănuţă de ceai de muşeţel. Văzând că febra nu scade nici după ceai, albinuţa plecă degrabă la stup şi se întoarse cu un strop de miere. Auzise de la bunicuţa ei că mierea multifloră făcută în familia lor e miraculoasă, vindecând multe boli. Era momentul să verifice această informaţie. Într-adevăr! În scurt timp fluturaşul începu să-şi recapete puterile. Culoarea i-a revenit pe aripioare, iar în ochişori i se citea recunoştinţa pentru micuţa lui prietenă.

,,Ce bine e să ai prieteni care te ajută la nevoie!” gândi picătura verde. Şi-ar fi dorit şi ea un prieten care să o ajute să-şi găsească surioarele.


Câte picioruşe au insectele?

Picătura verde6

12

347

13

Fişa 6

Câte are floarea?

Un cub are 6 feţe

Desenează feţele zarului în ordine descrescătoare

primulzar

al doileazar

suma


14

A şaptea picătură s-a scufundat lângă o corabie în mijlocul oceanului. A înotat alături de o sirenă care a condus-o spre adâncuri să-i arate minunile acestei lumi acvatice: peşti mari, peştișori mici,peşti coloraţi, creaturi cu dungi, cu buline, căluţi de mare, crabi, steluţe de mare, melci, scoici, arici de mare, caracatiţe, delfini, rechini, balene... În timp ce...


De ce Terra se numeşte planeta albastră?

Picătura albastră7

15

Fişa 7

1. Găseşte cele şapte steluţe ascunse în prima imagine

2. Descoperă deosebirile dintre cele două imagini


A opta picătură a picat chiar în Dumbrava Minunată.„Voi ştiţi ce este o pădure... Mergi între copaci, în sus şi în jos, înainte şi înapoi, la stânga şi la dreapta, şi pretutindeni numai între copaci... Şi copacii sunt înfipţi în pământ, de rădăcini...” (Tudor Arghezi- Pădurea Copiilor) Aşa era şi codrul în care ajunsese picătura indigo. Doar că de jur împrejur se auzeau o mulţime de sunete şi zgomote: - Trosc! Fâşşşşşşşş! - Cip- cirip, cip-cirip, cip- cirip! - Cra, cra, cra! - Mor, mor! - Ham, ham, ham, ham, ham! - Au-uuuuuuuuuuuuuuuuuu! - Cu- cu, cu-cu! - Aici, aici! - Bâzzzzz-zzzzzzzzzzzzz! - Sssssssssssss! Când se uită mai bine, nu-i veni să-şi creadă ochilor! Lizuca şi Patrocle, Scufiţa Roşie şi Lupul, Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, Capra cu trei iezi, Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, Micul Prinţ, Ursul şi Vulpea şi multe alte personaje din poveşti şi basme alergau cu toţii spre râu să-l ajute pe pădurar să stingă focul ce îi ameninţa. Oare cine se jucase cu focul?

Picătura indigo nu stătu deloc pe gânduri şi sări în ajutor. Îi părea atât de rău că surorile ei nu sunt cu ea să stingă focul mult mai repede!

Ce animale trăiesc în pădure?

16


Picătura indigo8

6 + 1 =

5 + 1 =

3 + 1 =

4 + 1 =

1 + 4 =

1 + 5 =

1 + 7 =

1 + 1 =

17

Uneşte urmele cu capetele

Fişa 8


18

Oricât de mult se antrenau, niciodată nu se atingeau.

Şi-ar fi dorit şi picătura violet să aleagă un sport dar nu ştia pe care, căci toate erau atrăgătoare.Ar fi dorit să se sfătuiască cu surorile ei.


A noua picătură a nimerit într-o maşinărie ciudată. Acolo, şapte tineri, cu nume ciudate, alergau unul după altul, fără să se oprească nici un minut şi nici măcar o secundă. Făceau sport fie iarnă, fie vară, fie primăvară, fie toamnă.

Luni alerga cu mingea de fotbal,

Marţi era pasionată de baschet,

Miercuri juca handbal,

Joi lovea cu racheta mingea de tenis,

Vineri se antrena pentru volei,

Sâmbătă schia,

Duminică înota.

Când e ziua mea de naştere?

Picătura violet9

kg

m cm

zi an

2 0 0 8nume pagina data19

Câţi ani vei împlini?

Care este data nașterii tale?

Ce greutate ai?

Ce înălţime ai?

Ce oră e?

lună

Fișa 9

20

„Păcat... fiindcă se poate juca peste tot: acasă, la grădiniţă, la şcoală, pe stradă, în tramvai etc. Când cineva spune o culoare, tu arăţi foarte rapid, cât numără până la cinci, un obiect în care se găseşte acea culoare. Altfel, pierzi jocul...” (Mircea Sântimbreanu- Jocul culorilor)

- Roşu!- Uite! În tricolor...

- Oranj!- Portocala.

- Galben!- Mierea.

- Verde!- Frunza din copac.

- Albastru!- În apa oceanului, cerul...

- Indigo...Indigo o dată, indigo de două ori, indigo de trei ori... - În curcubeu! Uf! De-abia l-am găsit!

- Violet!- Limba ceasului! Tiii, ce-a mai trecut timpul! Jucăm acest joc de zece zile.

Oare unde sunt acum cele 10 picături?

Te-ai plictisit?

Picătura curcubeu10

Africa

Am

erica

Am

erica

Australia

Asia

Europa

21

Antarctica


Fişa 10

deN

ord

deSud

Oceanul P

acific

Oceanul A

rctic

Oceanul P

acific

Oceanul A

ntarctic

Oceanul

Indian

Oceanul

Atlantic

22

Planeta

Continent

OrașStrada

ŢaraJudeţ

Data nașterii

Prenume Nume

E-mail@șotron.ro

Telefon mobil

Telefon fix

23

Zece picături bombate,Transparente şi curateCa zece surori frumoase,Jucăuşe, zgomotoaseSe distrau într-un lighean.

În lighean, picături droaie,Adunate de la ploaieSe-ncălzeau c-o rază finăChiar la soare, la lumină.

-Ce se-ntâmplă? a-ntrebatPicătura cea mai mare,Mă transform în abur, care,Se ridică ne-ncetat.

Şi, ţinându-se de mână,Cele zece surioareSe ridică înspre soare.

Pentru că erau doar zece,Au format un nor micuţ.Dar plimbate mult de vântAu trecut prin aer receŞi-au căzut iar pe pământ.

Şi, în zarva cea mai mare,Ameţite de plimbarePicăturile drăguţeAu dat drumul la mânuţe.

Şi pentru că-i norocoasă,Picătura cea mai micăS-a-ntâmplat să se întoarcăPe fereastra de la casă.

Odihnită de acum,Se gândea la surioare:-Unde oare?Unde oare au picat?Aş fi vrut să fiu cu ele...Ce păcat....

Pe o stradă-aglomerată,Pe la semafor se pare,A cazut apoi speriatăPicătura cea mai mare.Alb în stânga, negru-n dreaptaSe-arata asfaltul tare;De teamă şi de mirareIată, a-devenit dungată.

- Ce se-ntâmplă?a-ntrebatUnde oare am picat?Semaforul îmi aratăCă sunt chiar la trecere.Dacă-ar fi surorileAş fi dat petrecere.

-Văd un verde pâlpâind,Pietoni pasul grăbind.Nu e timp să meditezCât e verde, traversez!

Odihnită de acum, Se gândea la surioare.-Unde oare?Unde oare au picat?Aş fi vrut să fiu cu ele...Ce păcat....

O a treia picăturăSe află-n-încurcătură.-Ce se-întâmplă? s-a-ntrebat,Unde oare am picat???

Roşu am sub picioruşe,Galben e la dreapta meaŞi albastru dupa ea.Cred că norul călătorM-a adus pe tricolor.

Odihnită de acum, Se gândea la surioare-Unde oare? Unde oare?Au picat?Aş fi vrut să fiu cu ele...Ce păcat....

Printre flori, într-o grădină,Tot pe-o rază de luminăA-mbrăcat o haină nouăCea de-a patra picătură,Ce s-a transformat în rouă.

Odihnită de acum, Fascinată de culoare,Se gândea la surioare.-Unde oare?Unde oare au picat?Aş fi vrut să fiu cu ele...Ce păcat....

Cele 10 picături

24

Cea de-a cincea picătură,Transformată-n fulg poznaş,A fost prinsă într-o doarăDe-o mână de uriaş.

Fericită de-ntâmplare,Se gândea la surioare:-Să fii optimist nu-i greu!Sigur au norocul meu!

Picătura cea mai caldăHoinărea cu pasul rar.Şi s-a întâmplat să cadăChiar pe-o frunză de stejar,Unde-un fluture cu febră,De la o albină cere(Să se facă iarăşi bine)Ceai de plante, cald, cu miere.

Arătând îngrijorareŞi strigând după-ajutoareSe-ntreba:-Ale mele surioareOr fi sănătoase, oare?

A tunat şi-a fulgerat,În ocean s-a scufundat, Cu viteză a picatCea de-a şaptea picătură.

-Uite, un căluţ de mareŞi un peşte mai dungat!Crabi, steluţe, scoici, delfini,Caracatiţe, rechiniToate sunt vieţuitoareCe-n apă s-au adunat!Cred c-aici îmi place mieC-am surori, peste o mie.

În Dumbrava Minunată,Plăpândă şi resemnată,A opta picăturicăA căzut pe-o rămurică.

Doi arici, dintr-un tufiş,Se uitau mai pe furişGrijulii cu picătura.

N-au putut să-şi ţină guraŞi aşa, cam înţepaţi,Au strigat, făcând pe durii:-Ai grijă că sunt aiciAnimalele pădurii!

Curioasă, chiar de-i mică,A opta picăturicăFăr’ de frică a răspuns:-Eu nu mă tem nici de urs!

Despre-a noua picăturăPot să spun că s-a mirat Când în săptămâna mareA picat.Doar că săptămâna mareNu era o sărbătoare.

Vrând să facă cunoştinţă,A văzut că-n ordineSe perindă zilele.Zilele, voinici de soi,Erau sprinteni şi vioi.

Luni e primul din tabel,Marţi urmează după el,Miercuri vine mai greoi,După el, urmează Joi.Vineri e mai bulversat,Sâmbătă, mai răsfăţat.Cu Duminică în urmă,S-a-ncheiat o săptămână.

După-atâta umblătură,Cea de-a zecea picăturăSe juca şi întrebaPe oricine întâlnea,Dacă e asemănareÎntre galben şi o floare,Între verde şi-o tulpină,Între alb şi o găină,Între negru şi-o furnicăÎntre mov şi-o levănţică.

De credeţi că nu-i greoi,Puteţi să-l jucaţi şi voi!

Compusă de Daniela Muntean

Ediţie specială 2008

Copyright © 2008 Asociaţia Ovidiu Rom

Autori: Maria Gheorghiu & Daniela Stoicescu

Materialele nu pot fi reproduse integral sau parţial fără acordul autorilor.

“Lucrare tipărită în 5000 de exemplare cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România

cu fonduri oferite de Comitetul Naţional pentru UNICEF din Germania.”

01 SOTRON ED SPECIALA NOU coperta1 - ovid.ro filecopii, un adult, un animal sau doar umbra ta. Am...

Documents

Transcript of 01 SOTRON ED SPECIALA NOU coperta1 - ovid.ro filecopii, un adult, un animal sau doar umbra ta. Am...