URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

Langă lacul plin cu peşte,ursul stă …şi se gândeşte.

Tare şi-ar dori el fala să-i întoarcă păcăleala

şmecherei fără pereche,vulpii, care i-a rupt coada,într-o fabulă mai veche…

− Ah, de-aş prinde eu neroada!

Că m-a dus mai treacă – meargă,Dar să umple lumea largă

Cum a fost, ce chip, ce ceartă,Asta, frate , nu se iartă!...

Cănd, deodată, din senin: − Pescuieşti iar, Moş-Martin?

− Deh, cumătră, ce să fac… Dar tu nu-ţi moi coada-n lac?

Râse vulpea: − Fii pe pace,

ce-a scris Creangă nu se-ntoarce!

de HORIA GANE, din volumul “Frageda fire”, editura Ion Creangă, Bucureşti, 1990