Goticul ca isterie a maselor: amenințarea alterității în Lois the Witch

Lucrarea are în vedere felul în care prozatoarea britanică Elizabeth Gaskell înțelege să

revizuiască formula goticului feminin: Răul nu mai vine, în proza sa, din lumea

supranaturală, ci din comportamentul greșit și dezechilibrat al fiinţei umane. Intenția noastră

este să relevăm acuratețea și intuiția lui Elizabeth Gaskell în zugrăvirea tabloului puterii

distructive a isteriei maselor, ca respingere a alterității, implicații și consecințe descrise,

câteva decenii mai târziu, de Gustave Le Bon în Psihologia maselor (1896). Analiza realizată

de Gaskell asupra isteriei în masă poate fi corelată celor trei categorii precizate de Le Bon:

sugestibilitate, contagiune și anonimat. Folosindu-se de o compoziție extrem de încifrată,

valorificând varii forme ale excesului (vizual, lexical sau formalizant), proza gotică scrisă de

Gaskell s-a dovedit a fi modalitatea perfectă de a exprima preocupările și obsesiile reprimate,

pe care scriitoarea nu le-a putut dezvolta complet în romanele sale. Nuvela Lois the

Witch (1859) se dorește a fi, prin urmare, o intervenție (metaforică, deși la fel de puternică)

în discursul social, politic și religios al secolului al XIX-lea.