Nr. 206. Anul LXXIV Braşov, Mercuri în 21 Septemvrie (4 Octomvrie) 1911

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul: pentru Austro-Ungarla pe an 24 cor., pe 7a *n 12 cor., pe 74 an 6 cor. Pentru România şl strelnătate pe an 40 franci, pe 7a in 20 franci., pe V* an 10 franci; Număr de Duminecă 8 franci pe an.

R e d a o ţ ie ;T i p o g r a f i a şi A d m i n i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 226.

flgr— .............. ■ ' " " " "

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe 7j *n 10 cor., pe 7* an 6 cor. Un număr 10 bani. in­serate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şl învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

| Sburătorul.1 O clipă, de splendidă inspiraţie 1 a avut bardul dela Mirceşti când a

IJ cântat în aplauzele jubilare ale rassei m noastre: „Latina gintă e regină în- 1 tr’ale luraei gin te mari“ .

Da, ginta latină este steaua lu- I minoasă şi vecinie strălucitoare, ce 1 călăuzeşte de veacuri civilizaţia ome- 1 nească apropiind-o tot mai mult de a ţinta din urmă: fericirea şi pacea I fiilor neodihniţi ai acestui astru pri- 1 beag.I Cu mândrie cată viţa latină îns- m pre trecutul ei plin şi bogat în roade m de tot soiul. In galeria gloriilor artis- m tice, literare şi ştiinţifice, nici o altă f l rassă nu poate număra atâţia genii I de primul rang, nu se poate mări cu 1 atâtea minţi nemuritoare, cari au I muncit muncă de titani pe toate tă- 1 ramurile activităţii umane.I Cine i-ar putea înşira pe toţi 1 proslăvindu-i în toată podoaba cuvân- 1 tului, căci sunt fără de număr perso- 1 nalităţile uriaşe, cari vor vorbi tuturor ■ vremii or despre forţa şi gigantica pu- 1 tere de plăsmuire a acestei neisto- 1 vite rasse.1 Ginta latină a dat omenirei pe »p a r , pe Virgil, Oraţ,Marc Aurel, pe ■ihelangelo, Raffael, Lionardo, pe Co-

lnmb, Calderon, Cervantes, pe Galilei, Dante, Paganini, Giordano Bruno, Schiaparelli, Marconi, pe Napoleon, Lamarc, Pascal, Moliere, Voltaire, Labruyâre şi Pasteur, pe Ştefan cel mare, Cantemir, Eminescu, Grigorescu şi câţi alţi luceferi ai cugetărei şi artei, al căror nume ilustre, în acest minut nu se strecoară în vârful penei mele.

cimea noastră sufletească, pentru ca să se poată desfăşura în toată am­ploarea lor calităţile latine, pe cari le-au moştenit din străbuni —• nea­mului nostru românesc i-s’a rânduit de pronia cerească să-şi tacă văleatul supt felurite cârmuiri străine, grele, neîndurate.

Veacuri multe şi amare au ţinut încătuşată puterea asta adânc ascunsă în cutele sufletului românesc, ce trăia tânjind, în dreapta şi stânga Dunării. Fost’au vremuri când deabia mai li­cărea flacăra geniului latin în viaţa trudnică a acestui popor dărăburit de-o zodie nenorocoasă şi aşezat supt stăpâniri umilitoare.

Ce ridicolă, ce scundă i-se pare gândului meu chiar şi eghemonia obs­cură a aristocraţilor noştri de obâr­şie finnugorică, cari vreau cu ori-ce chip să ne lumineze pe noi Românii şi să ne cultive cu stropul lor de minte opacă.

Dar vă întreb, cum ar putea lu­mina felinarul în faţa soarelui? Cum, nu văd ei puterea cu care străluceşte alături de meciul lor astrul lucitor al geniului nostru latin şi cum ţâşneşte în ciuda zăgazurilor artificiale ridicate de un piticot cocoţat în fruntea cutărui mi­nister, — isvorul vijelos de munte, care rupe opreliştele purtând pe va­lurile sale grăitoare faima noastră de neam creator, ce merge mereu înainte, mereu spre mai bine?

Căci uite,... acest popor de robi, care la patru-zeci şi opt gemea în lanţurile ruginite ale sclăviei, a dat abia în câte-va decenii, civilizaţiei umane un şir de oameni iluştri, iar ştiinţei tehnice moderne, doi oameni de geniu, pe Vuia şi pe Vlaicu.

Ce viţă de oameni bogată, min­toasă, mare şi în veci roditoare!

Da, rassa latină e trainică, tare, mândră, plină de sine însa-şi... ea este invincibilă!

*

Poate tocmai pentru ca să se poată revela şi dovedi înc’odata adân­

FOILETONUL «GAZ. TRANS.>

Rânduri.— Momente. —

Lui Neculai S. Popescu.

A murit, Neculai dragă, a murit un bun, fiinţa cea mai dragă mie, a

murit lumina mea, Lavinia mea... Tu n’o eanoşti. Pe tine nu te poate durea lovi­tura asta, ca pe mine... Tu n-ai văzut-o niciodată, tu n-ai putut vedea nici odată câtă bogăţie de frumuseţă, câtă bogăţie de inteligenţă se ascundea în micuţa mea Lavinie, în plăpânda mea Lavinie... 0 1 dar e prea dureros. Nu pot, mă doare, plâng necontenit de două zile şi tot nu mai contenesc, plâng şi totuşi liniştirea sufletului mieu zdrobit nu mi-o pot găsi de loc...

...laca-tă prietene, sunt trei zile de- atuoci. Era pe seară. Acelaşi amurg de toamnă ca şi în clipa când îţi scriu, se

I lisa visător pe valea aurie, acelaşi orizont însângerat stăvilea în depărtări ochii mei.

|Nu ştiu cum, dar ca niciodată, amurgul acela m-a impresionat mult, mult de tot.

Din sânul acestui neam oropsit de „opincari proşti“ întâmplarea nu­mai a scos la suprafaţă şi la lumină pe aceşti doi pioneri ai aviaticei. In ciuda sărăciei şi nevoilor de tot nea­mul, flacăra neastâmpărată a latini­tăţii ce dormitează încă în massele neştiutoare de carte, însă cu suflet

Am rămas mult cu ochii pierduţi în zare, în vreme ce amurgul se lăsa tot mai greu peste valea aurie, peste dealul înalt din coasta dreaptă a caselor, peste pomii cu frunza’ngălbenită... Câtă durere pre­tutindeni ! Şi par-că în tăcerea serii au- ziam plânsul încet, aproape neauzit al copacilor ce se despoiau îndureraţi de podoaba lor. De pe-aproape se-auzia su­surul de-abia lămurit al unui părăiaş ce şerpueşte de-atâta vreme, cu aceiaşi veş­nică cântare, pe subt ierburile arse de soare şi papura îngălbenită... Din depăr­tări se auziau pocnituri de bice, cântece din fluer, scârţiieturi de cumpene de la fântâni... şi amurgul se lăsa tot mai mult, tot mai de nepătruns...

Când am coborât jos, în curtea noastră, cuprinsă în întunerec, m-aştepta vestea, trista veste ce-avea să mă zdro- biască cu totul, vestea ce-avea să-mi tul­bure din nou gândurile de-abia strânse...

«Lavinia, buna mea Lavinie, bolnavă, bolnavă rău şi mă chema...»

Nici nu ştiu ce-am făcut, cum am plecat de-acasă buimăcit de durere... M-am trezit apoi în treo, în trenul ce mi se paria că merge aşa de încet, cu mo­notonele lui sdruncinături. Lângă mine, pe canapeaua coperita cu postav roş,

atât de bogat, ale poporului nostru, a izbucnit rupând scoarţa pseudoci- vilizaţiei impusă nouă de şcoala şi cartea streină de mintea şi inima noastră, octroiată de vitregia unei stă­pâniri nenorocite. Ţi-ar trebui un vo­lum întreg, pentruca să poţi povesti toată orânduiala stearpă în rezultate a acestei ocârmuiri ce reţine în pro­gresul lor real milioanele din fii ei maşteri ai ţării— toate greutăţile şi îm­prejurările neprielnice, cu cari are să lupte la noi un talent ştiinţific. Doar nicăiri în lume, ca la noi, în ţara modernă în forme însă medievală în fond, nu se potrivesc mai bine vor­bele marelui Eminescu: „geniul e o nenorocire“ ...

*

Sărac, neajutorat în deajuns de ai săi, bănăţeanul Vuia răsbeşte în sfârşit să atragă atenţia lumei teh­nice asupra sa, înscriindu-şi numele în cartea întraurită a celor ce au dus aviatica cu un pas mai aproape de realizare şi deapururi, mintea asta superioară va însemna o glorie a noastră, glorie, pe care mai bine au ştiut-o aprecia Francezii şi Germanii, decât noi Românii.

Cine nu-şi aduce aminte de vâlva, de beţia sufletească ce stăpâ­nea omenirea întreagă în ziua, când nemuritorul BlSriot a trecut în zbor canalul Mânecei?

Dar câţi dintre noi ştiu oare, că cu mulţi ani înaintea acestui mare eveniment „nebunul de Vlaicu“ con­struise în miniatură maşina sa de zburat, lipsindu-i doar „motorul uşor“ pentruca să-şi poată înfăptui con­strucţia, iar dânsul să devină întâiul aviator al lumei? Şi poate se întâm­pla şi minunea asta, dacă nu-i lipsea încă ceva: câţiva oameni cuminţi cari să-l înţeleagă ş-un singur om bogat şi cu suflet mare, care să-l ajute în­tru întruparea ideei care-1 muncea.

Au trebuit să treacă ani mulţi de zbucium zadarnic şi chinuri sufle­teşti, până ca să-l întâlnească însfâr-

şit pe prietinul Victor Bontescu, ca dânsul să-l aducă la Braşov dimpre­ună cu „comedia“ , care zbura acum doi ani, prin curtea încăpătoare a gimnaziului românesc.

Fără să reducem câtuşi de pu­ţin din meritele, pe cari prietinul Goga le are în jurul izbândei defini­tive a aviatorului nostru, trebue să se însemne, că Bontescu a fost întâiul, care a recunoscut mintea asta clară şi superioară, scânteia dumnezeească ce licărea în acest creer, el l-a îm­brăţişat pe Vlaicu scoţându-1 din lu­mea necunoscutului şi având încre­dere oarbă în opera sa temeinică, l-a lansat pe acest om de geniu, care este azi o glorie a năcăjitului neam din ţara Ardealului.

♦

Hotărât lucru, nenorocu-1 urmă­reşte de câteva săptămâni pe Vlaicu şi bine-a făcut că, de-ocamdatăf a ab- zis de-a mai zbura pe la noi.

Când Duminecă seara, aeropla­nul balansa în dreapta şi stânga şi vântul năpraznic vâjâia ameninţându-1 cu moartea,... am avut câteva clipe de groază. Răsplata acestui eroism putea fi aşa de uşor o catastrofă. Şi cine mai putea repara dezastrul ? Mulţi piloţi au murit moarte vite­jească şi e păcat. Dar paguba asta poate fi substituită în curând. Nici decât însă pierderea pe care o îndură un neam, murindu-i un inventator, un geniu constructor, ca bietul Nieu- port, pe care de sigur l-au de­plâns toţi Francezii. Dar Franţa mai are oameni, pe câtă vreme noi ar­delenii n-avem decât unul. Pierzând pe Vlaicu astăzi, am pierde totul, căci e singurul. Să nu mai sboare! Am dori să-l revedem însă la primă­vară, prin toate oraşele noastre mai de seamă, organizând o serie de zboruri sistematice, bine plănuite, cuminte aranjate, nelipsind nici spi­ritul mai comercial, fără de care, ce e dreptul, se poate câştiga glorie, dar nicidecât parale. Şi fără de pa-

două chipuri nelămurite îu întunerecul compartimentului, dormiau liniştite, cu suflări cadenţate...

...Pe acelaşi drum dela gară, străjuit de castanii învăluiţi acuma în întunerec, ce-aruncau umbre lungi pe asfaltul străzii, pe-acelaşi drum cunoscut, am pornit apeţit de durere şi de drum, am pornit spre casa Laviniei mele...

Când am ajuns în faţa caselor pi­tite în dosul perdelelor de iederă verde, cu scăunaşul sprijinit de gardul micuţ, pe care amândoi, Lavinia şi cu mine, stăm până târziu noaptea, — mi-am simţit pi­cioarele ca rupte, capul înfierbântat şi ochii învieştmântaţi în lacrimi... Mi*a tre­buit mult până să mă hotărăsc să întru. In sfârşit am împins uşa, scârţâietura-i prelungă m-a trezit...

Iu curtea largă, cu grădiniţa veşnic înflorată, cu măsuţa rotundă ia care am stat cu Lavinia atâta vreme, ea croind iar eu cetindu-i şi spunându i de toate, oh 1 măsuţa era singură acuma, florile n-avea cine să le mai mângâie în seara aceea, Lavinia era bolnavă, bolnavă rău...

Norma, căţeluşa, cu-acelaşi clopoţel legat de gât, cu panglicuţa roşă, mi*a ie­şit par-că tristă înainte, ştergându*şi pie­lea pătată cu galben, de picioarele mele.

!Am (uat-o îu braţe ca pe ud cunoscut vechiu, drag, pe care nu l-am văzut de atâta vreme, şi n-am lăsat-o până ce n-a început să sebilălăie dureros...

La ferestrele camerei Laviniei lumină, perdelele înflorate, lucrate de mâna ei, ascundiau interiorul...

Am sunat...Ţiăitul acela prelung mi s-a părut

sunet de clopot de ’ngropare.. M-am în­florat şi mi-a venit o clipă în gând s-alerg departe, departe de aici unde aveam să tulbur pacea asta, să fug ca dinaintea unei vedenii hidoase...

Bătrâna Mariţă mi-a ieşit în pragul uşii mirată... Nu s-aştepta să vin aşa de grabnic, sărmana! A rămas cu şorţul strâns la gură, cu ochii plânşi, lucitori în întu­nerec. A trebuit s-o ’ntreb eu întâiu un- de-i mama, mama mea şi a Laviniei mele. De ea, o de ea n-am întrebat. Ştiam doar că-i bolnavă şi Lavinia, buna mea prie­tenă, iubirea mea de ani de zile, ea cunoştea paşii mei de departe, ea mi-ar fi ieşit de mult în cale ca şi până aci, dar Lavinia era bolnavă...

In antreul luminat slab de lampa în­chisă ce-atârna de tavanul cu tapete bo­gate, am întâinit-o... I-am căzut sdrobit în braţe...

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 2

rale, Vlaicu nu va putea să lucreze perfecţionându-şi din ce în ce mai mult, sistemul său ingenios.

*

„Naif comme un genie“ zice francezul şi zisa asta i-se potriveşte aşa de bine băiatului ăstuia cu ochi | adânci, melancolici şi vecinie pierduţi j în zare.

Lipsit total de duhni practicită- ţii, de energia trebuitoare unei în­treprinderi de natura asta, el ar tre­bui să se întovărăşască cu capitalul, fără de care, în ziua de azi nu este înaintare.

Scutit cu desăvârşire de grija zilei de mâne, retribuit cu un fix înafară de câştigul ca părtaş, — o societate pe acţiuni, al cărei şef teh­nic ar fi, ar putea înjgheba o fabrică de aeroplane sistem Vlaicu, cari ar putea face concurenţă celor din stră­inătate, egalându-le în puterea de prestaţiune şi intrecându-le în uşu­rinţă şi formă.

La toată întâmplarea pilotajul ar trebui să-l abandoneze, dresându-şi un pilot, el însuşi sburând cu multă precauţiune numai în zile frumoase şi absolut liniştite

Mă gândesc acum la cele din urmă 5— 6 bănci nouă, cari se înfi­inţează de obiceiu din motive pur personale şi nici decât din lipsa re­ală a populaţiunei. Unde e omul cu­minte, energic şi naţionalist înfocat, care pricepând socotelile, să pună baza unei societăţi pe acţiuni, numită „Fabrica de aeroplane Vlaicu?“

+

Camera. Obstrucţia se continuă. In şedinţa de eri ministrul Lukács a răspuns la interpelaţia lui Kállay cu privire la de­claraţiile Iui Auffenberg apărute prin ziare- Lukács le comentează în favorul lui Auf- fenbarg. Se fac 7 votări nominale. La or­dinea zilei, asupra proiectelor militare, a vorbit deputatul Ivanka Imre.

Procesele »Tribunii«, se înţelege de »agitaţie«, 15 la număr, se vor pertracta la curtea cu juraţi din Orade în 7 Oct. n. c.

De la ordinea zilei.— Preoţi rătăciţi. — Misiunea rusă la

Sinaia. — Aeroplane la manevre. —

«Kel. Ert.» anunţă, că preoţi no ea din cele şase protoprezbiterate ortodoxe ale vicariatului Orăzii, a prezentat iui Man- gra o adresă de aderenţă, iscălită de vre-o 220 de preoţi. In adresă preoţii ră­tăciţi resping «atacurile nevrednice» ale presei române faţă de Mangra, apoi spun,

că «indignarea noastră este cu atât mai mare, cu cât D-Ta ai tălmăcit în vorbirea din cameră, cu sinceritate bărbătească gravaminele biaericei şi ale credincioşilor,

I aşa că mibistru de culte a făcut decla­raţii liniştitoare cu privire ia susţinerea şcoalelor confesionale« — etc. In fine Mangra e rugat să lupte şi pe mai de­parte in interesul bisericii şi al poporu­lui său.

In adresa aceasta e de remarcat to­nul obraznic, în care e compusă, căci au­torul ei nu se mulţumeşte a aduce elogii fără nici o bază lui Mangra, ci atacă şi comitetul naţional, zicând, că acesta nu se îngrijeşte de şcoalele confesionale.

Scopul adresei e vădit. Mangra are lipsă să arete lui Khuen şi Tisza, ca pu- litica lui are aderenţi şi spre acest scop a compus adresa şi a trimis-o preoţimii, cu porunca să o iscălească.

E regretabil însă, că preoţimea noa­stră din Bihor e atât de slugarnică şi in- conştie de demnitatea sa cetăţenească, încât îşi dă subscrierea la o astfel de adresă-pamflet.

*

Sosind, cum am anunţat, escadra rusă la Constanţa, comandantul escadrei însoţit de 30 ofiţeri de toate gradele, a mers alaltăieri la Sinaia pentru a saluta pe Majestăţile Lor regele şi regina. La gară a fost întâmpinat de un aghiotant regal, care l-a condus la Castelul Peleş. Comandantul a fost primit în audienţă de Suveran, căruia i-a prezentat pe dni i ofi­ţeri cari îl însoţeau.

La ora 1 p. m. a avut loc un dejun de 64 tacâmuri, cu care prilej M. S. Re­gele a rostit următorul toast :

«Sosirea escadrei ruseşti la Con­stanţa şi prezenţa ofiţerilor marinei im­periale în mijlocul nostru, îmi dă pentru a doua oară anul acesta fericitul prilej de a închina în sănătatea Majestăţei Sale împăratului, augustul vostru Suversn. Viu mişcat prin graţioasa atenţiune ce a avut binevoind a trimite escadra Mărei Negre în apele române spre a mă saluta, mul­ţumesc Majestăţei Sale din fundul inimei pentru această nouă dovadă de prietenia ce are un atât de mare preţ pentru mine. Făcând urările cele mai călduroase pen­tru fericirea sa precum şi pentru gloria marinei imperiale, ridic paharul în sănă­tatea augustului vostru Suveran, care îmi este cu deosebire scumpă. Trăiască Majestatea Sa împăratul Nicolae.»

Ultimele cuvinte ale Majestăţei Sale au fost acoperite cu prelungite uraîe, iar muzica a cântat Imnul imperial rus.

După dejun Majestăţile Lor au ţinut cerc până la oarele 3 p. m,, când Exce­lenţa Sa viceamiralul Bostroem, prezen- tându-se pentru plecare a mulţumit căl­duros Msjestăţilor Lor pentru bunăvo­inţă cu care l-au onorat.

— » O h ! Viorel, copilul meu, Lavi- nia-i bolnavă, Lavinia ta-i bolnavă rău şi te chiamă într-una...

O h ! Neculai dragă, prietenul meu, bunul meu prieten, ce pot face? Mă simt mai singur ca nici odată.. Mângăerea mea, zâmbetul acela veşnic în colţul buzelor mici, ochii aceia plini de taine, părui acela, fuioare mătăsoase de aur, Lavinia mea s-a dus...

...Tu n-ai iubit, n-ai cunoscut o ade­vărată iubire, tu n-ai simţit acea adevă­rată iubire, ca să ştii durerea unei pier­deri, a unei fiinţe dragă, bună; pe tine nu te poate durea. Şi cu toate astea m-am gândit la tine, să-ţi scriu, să mă plâng ţie, că iubirea mea dintâi, iubirea copilării mele, viaţa mea întreagă s-a dus...

...E noapte... Sunt singur în odăiţa mea, odăiţa mea încărcată de aceiaşi ve­che mireazmă: a cărţilor mele legate în piele, cu dungi aurii, odăiţa mea cu ace- laş greer tovarăş, ce mi a cântat vara ’n- treagă. Să mă plâng lui? N-are să m-as- culte, poate că şi el are multe pe suflet, poate că şi el acolo în căldura crăpăturii zidului îşi cântă frânturi din poema lui de dragoste... Doar tu mi-ai mai rămas, ţie am să mă plâng, dela tine aştept'un cuvânt de mângâiere. Ce să fac? încotro

s-alerg?....... Par-că şi acuma în tăcereaodăii mele aud glas de clopot, cântări de îngropare, ruga preotului gârbov...

Mă ’nfior... Un cimitir larg, larg de tot... morminte multe, cruci nouă cu co­roane de flori naturale, cruci gârbove îne- grite de vremuri... miros de tămâie... Plân- sete... chemări jalnice...

O groapă... o tristă groapă lângă un salcâm cu frunze palizi... Lavinia mea...

E tăcere... Lampa sfârâie încet... aier închis..., un flutur se loveşte cu sgomot în zbor în lung şi latul odăii de pereţi, de fereastră... se ’nvârteşte o vreme în preajma lămpii«, iar zboară... s-a oprit pe tavan... De unde-va prin noapte porneşte o chemare dureroasă... Un cocoş îşi trâm­biţează cutcurigul iui în depărtări... Un câne hămâie de câteva ori somnuros...

De pe masa plină de hârtii şi cărţi împrăştiate, acelaş portret încadrat acuma în negru, portretul Lavinei mele, mă pri­veşte zâmbitor, amintindu-mi de vremuri de altă-datâ... Iarăş aud chemarea dure­roasă !... Plâng... Plâng...

E miez de noapte...

(Slatina) C. Georgescu-Munteanul.

Regele a decorat pe oficerii misiunii cu diferite grade ale ordinelor «Steaua» şi «Coroana României». Misiunea a pără­sit Sinaia în aceeaşi zi la oarele 5'30, în a- poindu-se cu un tren special la Constanţa.

*

După cum scriu ziarele din Româ­nia, în vederea manevrelor au sosit în Bacău două aparate «Farman», cari vor fi ataşate pe lângă divizia I.

Ele au fost instalate pe câmpul din faţa cazarmei reg. 12 de artilerie, unde s-a început montarea lor şi construirea unui hangar.

Ambele aparate vor fi întrebuinţate la manevre şi vor fi conduse de d-nii sub.-it. Negrescu şi Protopopescu.

Sborul lui Vlaicu la Braşov.Voci de pressă.

Ziarele maghiare şi germane din lo­calitate înregistrează pe larg şi în mod elogios sborul îndrăsneţ de Duminecă al d-lui inginer A. Vlaicu. In nrul de Dumi­necă ziarul »Brassói Hirlap« publică chiar un primarticol, sub titlul »Vlaicu repül«, din care reproducem următoarele pasage:

„Şi Românii îşi au geniul lor pa te­renul avîaţiunei, care îşi va arăta mâne în Braşov, priceperea sa în arta sborului.

»In emularea culturală, în desvoltarea tebnicei, păreţii despărţitori se dărâmă având în vedere scopurile mai înalte ale omenirii şi încetează gloria de rassă, dis­pare egoismul rigid ai singuraticilor şi al claselor. Că Vlaicu e Român, e o întâm­plare şi de această întâmplare se pot bu­cura mai cu seamă Românii, cari respiră acelaş aier, vorbesc aceiaşi limbă şi poate au aceleaşi aspiraţiuni, dar Viaicu e tot­odată şi unul din promovătorii progresu­lui internaţional, un om care munceşte în serviciul viitoruiui mistic ai omenirii, el e eroul mare şi îndrăzneţ al unei întreprin­deri, care se ridică până la limitele mar­tirului şi astfel stă mai presus şi sboara mai presus de orice diferinţe de rassă, di­vergenţe mărunte şi frecări naţionale.

»Pionerul îndrăzneţ al ştiinţei şi cu'- turei şi-a câştigat simpatiile tuturor şi precum Francezii desinteresaţi au sărbă­torit pe exploratorul african Stanley, când acesta în faţa stindardului exploratorului francez Brazza a văzut succesul stindar­dului englez, tot astfel şi noi, fără nici o preocupare, salutăm pe Românul Vlaicu cu prilejul sborului său demâneşi-i dorim deplin succes în nobila lui întreprindere !«

iKronstádter Zeitung« publică un ra­port foarte interesant de o coloană şi ju ­mătate descriind pregătirile sboruiui şi sborul pe care îl numeşte «elegant«. Reţi­nem din acest raport următoarele rânduri:

„...De sine înţeles, că unui nespecia- list îi este imposibil să-şi dea o părere for­mală despre sborul lui Vlaicu. Ceea-ee însă poate să spună cu conştiinţa liniştită scriitorul acestor rânduri, care înainte cu doi ani a văzut numeroase sboruri în Io- hannistal lângă Berlin, este, că stabilitatea aeroplanului lui Vlaicu este escepţional de mare. La sborurilo din lobanaistal, când era vânt, aveam sentimentul, că e numai o întâmplare norocoasă, că nu se întâm­plă un accident. La Vlaicu e invers: tre­buie să fie o întâmplare proastă, ca să sa îutâmple ceva ! Şi aeroplanul lui Vlaicu — ce-i drept — oscila câte-o data puter­nic. Dar oscilaţiunea era ritmic măsurată, o mişcare liniştită în sus şi jos, cum se poate vedea aceasta la smeii cei buni. Un smeu rău construit se sbate şi se agită nervos încoace şi în colo şi tot aşa de nervoase erau şi aeroplanele din lohan- n is tal.

»Vlaicu a ajuns o înălţime de vre-o 90 metri şi a sburat un chilometru. Vă­zând însă că nu se poate lupta cu succes contra vântului, a cărui direcţiune se schimba necontenit, a aterisit neted.«

In nrul viitor vom reproduce părţi din criticele ziarelor »Brassói Lapok« şi »Brassói Hírlap«.

Scrisori din Bucureşti.Teatrul naţional! — Rea Sylvia, Eeidel-

bergul de altă dată. —- Punctul negru.

Cea mai de seamă, cea mai desăvâr­şită manifestare artistică a capitalei este în vremea de faţă fără îndoiaiă teatru), teatrul nu poezia dramatică. Vreau să ac­centuez această deosebire, pentruca ori cât de remarcabile sunt lucrările originale

' din anii din urmă şi ori câtă admiraţie

JNr. 206 —1911.'

aşi avea pentru autorii lor, tot mai multă admiraţie am pentru teatrul, pentru mu­zica, pentru arta de a interpreta a actori­lor noştri celor buni. Cine a cunoscut cât de puţin scenele celor mai reputate teatre din străinătate, poate să-şi dea uşor seama că ceea ce afirm, nu e nici măgulire, nici exagerare. — Cu elementele, pe care le are azi Teatrul Naţional şi in parte şi Teatrul modern al d-lui Davila e de mi­rare cum a putut fi o vreme, nu de mult» când publicul se plângea pe de-o parte, direcţia teatrului şi artiştii pe de altă. Era un viţiu de organizare, un viţiu de con­ducere şi trebue să aducem prinosul nos­tru de recunoaştere — care-i şi cea mai bună Jaudă — domnului Pompiliu Eliade, fostul director, care a lecuit acest viţiu şi a făcut din Teatru aceea ce trebue să fie: o şcoală a bunului gust, a înăîţărei este­tice pentru public, un altar şi pentru a- cesta şi pentru artişti.

Domnul Bacalbaşa, care va spori prin simpatia personală, de care se bucură, iu­birea publicului pentru instituţia ce con­duce, n-are nevoie sa fie un răsturnător, ci un continuător şi desăvârşitor al operei predecesorului său. — Intr-o lume, în care ambiţiile personale sunt hipertrofiate, în- tr o societate care sufere de mania prefa­cerilor repezi, continuatorii desinteresaţi sunt de două ori necesari şi de două ori meritoşi.

Continuator deci al îndrumărei înce­pută de domnul Pompiliu Eliade, d-1 Ba­calbaşa a inaugurat stagiunea de anul a- cesta printr-uii omagiu, adus artei noastre dramatice originale, jucând o piesă scrisă acuma treizeci de ani, pe nedrept neluată în seamă atunci şi uitată în urma.

Rea Sylvia de Scurtescu reînvie le­genda, de toţi cunoscută a întemeierii Ro­mei. — Legenda aceasta are foarte mult element dramatic şi e de mirare cum nici unul din marii clasici ai literaturei fran­ceze, în special, n-au utilizat acest subiect. Lupta duşmănoasă dintre Numitor şi Amu- liu, cruzimea de tiran a acestuia din urmă> misterul pasionant al naşterii şi creştini lui Romulus şi Remus, măreţia deştepta- rei în ei a conştiinţei datoriei şi chemărei lor, vivacitatea conflictului, logica desno- dământului puteau face din această le­gendă o op8iă extraordinară. — Pentru aceasta trebuia însă un talent mult mai mara şi o mult mai desăvârşită stăpânire a necesităţilor scenei, decât cum le-a a- vufc regretatul Scurtescu. — Iu vremea noastră de cultură pozitivă, când avântul romantic nu ne mai răpeşte, şi declama­ţia unor versuri cât de frumoase nu ne mai este de ajuns; cetitorul ori spectato­rul cere dela o operă de arta mult mai m ult: cere o problemă sufletească, cere o tălmăcire a celor mai adânci, mai nedifi- nite şi mai variate frământări omeneşti. — Legenda redată în linii generale, opera istorică de abia conturată, ori artificial închegată nu ne mai place. — Vrem si vedem pulzând în faţa noastră viaţa, vrem o refacere a epocei — şi nu o refacere a vieţii numai decât în amănuntele ei: în fapte, ci o reînviere a coloritului, a spirv- f tului, a atmosferei dintr-o epocă. — Pen­tru asta e nevoe de o genială intuiţie ar­tistică, sprijinită de o muncă răbdătoare şi lungă de cercetător. Un Flaubert, un Sienkievicz s-au putut încumeta şi — au izbutit.

Scurtescu a fost un talent vrednic de luat în seama, dar nu un mare talent.El n-a avut nici cultura profundă, nici po­sibilitatea de a şi-o câştiga. — A fost ua institutor sărac şi bolnav, care n-a putut nici măcar călători şi ceti în deajuns pen­tru a pune stăpânire pe o frumoasă limbi literară, cum a făcut în chip aşa de stră­lucit Eminescu de pildă.

De aceea critica a primit cu un en­tuziasm foarte moderat reprezentarea ace­stei piese, atrăgătoare prin subiect, meri- toasă prin unele calităţi literare, meniţi însă mai mult să eduse gustul şi drago­stea de teatru a unui public începător, de­cât să satisfacă pretenţiunile rafinate ale ■ unui public format.

G A Z E T A T R A K ö I L V A N I S I . Pagina 3,Nr. 206.— 1911

1 Heidelbergul de altădată, piesa aşa populară a lui Meyer Förster, promite iacă şi anul acesta serie. Artiştii noştri avut destulă intuiţie a reda, aşa ciîm Ibue, această vioae zugrăvire a vieţii Idenţimei germane, in partea ei cea mai ipatică. Sala e plină şl publicul gustă ba, a-şi putea zice o »savurează«. ü lő ­iül acesta real şi susţinut se datoreşte bşirilor mai mult exterioare ale dramei: iitatea subiectului, mişcarea, exuberanţa iereţei care birue, care răzbate dela în- tyt până la sfârşit ca un strigăt de en- siasm întreaga piesă. Poate că această ii va avea asupra vieţii studenţimei

fere mai multă înrîurire decât toate •ântările, toate consfătuirile şi toate coa­ie le . Ü >viaţa studenţească«, o originală Baracteristică viaţă vstudenţească, noi Bem în Regat. Avem două mari cate- m da studenţi — clasificaţia priveşte

jd caracterul şi temperamentul: de-o- -Á declasaţii şi leneşii, scepticii şi d i­l i partidelor politice ; de aita naţiona- I , lormaţi la şcoala d-lui lorga. Nu mai

mm de cei dintâi, aşi vrea însă să schi- «tipul celor din urmă: critic acerb, gri- S f şi sumbru, precoce în marea lui grijă I ru neam, întunecat şi amărît de relele ■rede, el e precoce, el nu mai vrea să B tinta1 — sau chiar când tinereţea îl bi­l e i vrea să fie «conţinut», stăpânit, cu- I din nou preocupat de marile pro- l e, Acestora aşi vrea să le spun: fiţi Analişti, însă fiţi tineri. Priviţi această Ä exuberantă a vechiului şi ’n parte şi Boului Heidelberg, cu cântecile, cu vé­l i , cu prietinia trainică şi îăsaţi-vă in- Bişţi de ceea ce are ea omenesc, mare ■ i i i Îd ea.

I Succesul neaşteptat al Heidelbergului Biltădată se datoreşte, trebue s’o accen- l i şi distribuţiei foarte potrivite a ro­ilo r : d-nul Bulandra e un prinţ adora- I k a Giurgea, o Käthe plină de far­i t , redă bine amestecul de naivitate şi Irtaneală a unei adevărate nepoate de la ş ; Mihalescu în Lutz, Niculescu în I/M rer sunt ireproşabili. O menţiune w ldă merită d-nul Livescu în Detler, Id e Asterberg. El e un preşedinte Iprporaţie studenţiască desăvârşit. In- lirea, glasul, siguranţa în mişcări şi

P prestanţa aproape sfidătoare dau ii lui o verosimilitate, un realism ne- irecut.A treia piesă jucată de la deschide-

iltagiunei este o comedie: Punctul ne- ide Kadelburg şi Presber, tradusă de Susti. Asupra ei nu voi stărui mult: Iriga e o variantă a unei teme ce se Kă des în teatre. Are scene de o mare Hone, la care sala râde din toată ini- lComedia aceasta pune într’o vie lu- ú marele talent al d-lor Liciu, Soreanu liculescu. Rolul lui Liciu este ce-i drept piesa aceasta ingrat, încă odată am pu- Sinsă vedea puterea lui de a se adapta, itilateralitatea artei sale. Travestirea ia negru a fost de o exactitate, care

I ttrnit senzaţie, jocul lui sigur şi fin \ totdeauna.

18 Septembre.

G. lonescu-Şişeşti.

lubileul de 100 de ani\bknariului » Andreian« din Sibiiw

\ — Raport special. —

S i b i i u , 1 Oct. n. 1911.

Intre multele momente istorice din b culturală a neamului românesc, ce

i B sărbătorit cu multă pompă în timpul 1 mnnâ şi se vor mai sărbători, de bună fel uni un loc de frunte îl ocupă şi tre-

ie să-l ocupe împlinirea a 100 de ani a sinariului Andreian, acest »locaş prea nt<, »cămin de lumină«.

Însemnat moment acesta, când unul eede mai vechi foculare de lumină ale şlui românesc împlineşte un cente-

: 'in viată şi păşeşte mândru de vred- a sa pentru neam, peste pragul cente- ndni al doilea!

0 sută de aoi, de când acest institut bpirţit ostaşi înarmaţi cu puterea lu-: m neamului preoţi, cârmacii is­

teţi şi-ai legii străjeri şi dascăli strădal- nici, ai slovei cuminte cinstiţi p ioneriU

împrejurările poate ca au voit ca tocmai acest moment atât de însemnat pentru neamul românesc din Ardeal, să nu fie sărbătorit cu pompa, cu care de un timp încoace se obişnueşts a se sărbători momente şi de mai puţină însemnătate.

Dar nu numărul participanţilor — au fost şi aici destui — este dătător de ton ia sărbătorirea momentelor sfinte. Caracterul festiv al serbărei îl dă însu-şi momentul şi felul, în care cei chemaţi îl ştiu serba.

Corpul profesoral seminariaî, un grup frumos de tinere forţe, în frunte cu P. C. Sa vrednicul şi neobositul director Dr. E. R. Roşea au făcut, ca serbarea acestui moment mare şi sfânt, serbare lipsită de sgomotul asurzitor al reclamelor, să nu lase nimic de dorit.

Serbarea jubilară s’a ţinut Joi în 15/28 Sept. a. c. în ziua marelui mucenic Nichita Romanul.

Punctul prim al serbării a fost ser­viciul divin, ţinut în biserica catedrală dela 9 oare dimineaţa, împreunat cu rugăciune de mulţămită şi cu parastas pentru ar- hiereii şi profesorii răposaţi. A oficiat Esc. Sa I. P. S. arhiepiscop împreună cu II. Sa d-1 vicar arhiepiscopesc Dr. II. Puşcariu,P. p. Sa protosincel directorul sem. Dr. E. Roşea, protopopul Sibiiului Dr. I. Stroia, prOtop. Galacteon Şagău, asesorul conzist. Mateiu Voileanu şi Lazar Triteanu, diaco­nii Dr. V. Stan profesor, Demetriu Câm­pean şi Aurel Rău, care cu această oca- ziune a fost sfinţit întru diacon.

După serviciul divin la 11 oare s’a început Matineu! în sala muzeului Aso- ciaţiunii.

Cuvântul de deschidere s’a rostit cald şi simţit de cătrâ P. C. Sa directorul Dr. E. Roşea, relevând însemnătatea aces­tui moment, rolul ce l’a avut pentru se­minar fericitul arhiereu Andreiu şi actua­lul neobosit şi înţelept cârmaciu al bise­ricii răsăritene Mitropolitul I. Meţianu.

S’a executat apoi din partea foştilor şi actualilor elevi ai seminariului „Imnul* solemn, text de I. Teculescu, muzică de T. Popovici; solist părintele Oct. Mureşianu.

Dizertaţia profesorului sem. Dr. A. Crăciunescu despre „însemnătatea cultu­rală a seminariului „Andreian“, a fost de toată splendoarea.

Ca încheiere s’a executat d8 corul seminariaî „Mănăstirea Putna“, legendă deD. Bolintineanu, muzică de I. Vorobehieviei.

Sfârşit programul, Esc. Sa a adresat numărosului public câte-va cuvinte calde, sfaturi părinteşti. Era duios momentul, când încărunţitul cârmaci al bisericei noas­tre, adresându-se publicului, îi roagă să-l mai asculte odată, căci: „anii sunt mulţi şi grei şi... bunul B-zeu ştie, când voi mai avea ocazia să vă vorbesc la aţâţi“...

După prânz la oarele 1 s’a ţinut ban­chetul la restaurantul Brote. Au fost de faţă II. Sa arhim. Dr. I). Puşcariu, directo­rul Albinei Part. Cozma, dir. sem. P. C. Sa Dr. E. Roşea, profesorii seminariali, protopresbiteri, preoţi, învăţători şi alţii în număr de peste 80 de persoane. S’au ţinut frumoase toaste, vre-o 20.

Seara a urmat în sala dela „Unicum“ petrecerea împreunată cu dans.

E de însemnat momentul, că tocmai în timpul, când seminarul „Andreian“ îm­plineşte un veac de luptă grea şi tocmai când începe al doilea centenar, i-se anga­jează forţe nouă, tinere şi dornice de luptă.

Avem nădejdea, că sărbătoritul ins­titut, — condus atât de înţelepţeşte de actualul director, — puternic în forţele ti­nere ale entuziaştilor săi profesori, va şti şi de acum înainte să plămădească în su­fletele tinere, chemate să conducă neamul românesc, aceeaşi dragoste de neam şi de lege, care a dat-o conducătorilor din tre­cut; va şti acest institut să trimeată şi în viitor în toate unghiurile, înflăcăraţi pi- oneri ai slovei cuminte şi icteţi cârmaci, străjeri ai legii străbune !

P. C. B.

Războiul tureo-italian.Primele trei zile dela declararea

stării de războia între Italia şi Tur­cia, n-au adus vărsări de sânge mai de samă. Atât din atitudinea Italiei cât şi din cea a Turciei rezultă, că pe ambele părţi este dorinţa de a se evita lupte sângeroase şi de a se găsi o platformă pentru tratativele în vederea aplanării războiului.

Actualmente decurge un viu schimb de note între puterile mari, căutâudu-se baza potrivită pentru o

intervenţie comună în afacerea aces­tui conflict.

Telegramele sosite în decursul zilei de eri ne aduc următoarele a- mănunte:

Tripolis, 2 Oct. Focurile trase asu­pra forturilor din Tripolis au încetat în curând. Trupele turceşti au evacuat ora­şul şi s-au retras în interiorul ţării.

Berlin , 2 Oct. »Lokalanzeiger« află din Constantinopol, că la ministerul de războiu în toată noaptea s-a simţit o miş­care febrilă. Se crede că s-au luat primele măsuri pentru mobilizarea întregei armate. Turcia aşteaptă ca Germania să intervină, eri noapte însă a sosit ştirea din Berlin, că Germania nu poate face nimic în inte­resul Turciei. Populaţia este foarte depri­mată. In toate cereurile se vorbeşte des­pre o eventuală schimbare la tronul Tur­ciei. Din provincie sosesc ştiri nelinişti­toare şi sunt temeri că autorităţile nu sunt în stare să menţină ordinea.

Tripolis, 2 Oct. Restul coloniei ita­liene şi consulul italian de aci se află sub protectoratul consulului german. Sunt te­meri, că Arabii vor provoca o răscoală generală. Comandantul garnizoanei de aci a primit ordin din Constantinopol, să nu se opună atacului trupelor italiene.

Constantinopol, 2 Oct. O depeşe a valiului din Yanina, spune că două cuira- sate italiene au bombardat de departe tor- piloarele turceşti ce se aflau în portul Re- chedie şi au provocat mari avarii unui torpilor care a debarcat echipagiuL Vasele italiene au intrat în port şi au tras focuri de tun contra oraşului, pricinuind uşoare stricăciuni câtorva clădiri. Vasele italiene s-au apropiat apoi de torpiloare şi le-au cufundat părăsind apoi portul. Flota ita­liană a intrat în portul Murto şi a făcut prizonier pe căpitanul portului şi trei ma­rinari.

Roma, 2 Oct. Ziarul »Tribuna« re ­levă, că depeşile din câteva capitale euro­pene exprimă bănueli despre operaţiunile flotei italiene pe coastele golfului Ambra şi despre alte operaţiuni eventuale pe coasta mărei Egee exprimând temerea, că să nu fie provocate în scopul de a întinde terenul conflictului italo-turc. »Tribuna« spune: putem să dovedim că aceste ope­raţiuni nu au decât un singur scop : acela de a elibera marea de vasele turceşti, pen­tru ca navigaţia să fie sigură. Este o ac­ţiune războinică logică fără nici un gând ascuns. »Tribuna« invită ziarele tu­turor ţărilor să nu uite de nota d-nului San Giuiiano cu privire la peninsula bal­canică, care precizează clar termenele con­flictului determînându-i limpede limitele.

ran g Ti

20 Septemvrie v.Hirotoniri. Ex. Sa P. Mitropolit Dr.

Victor Mihályi a conferit Duminecă în 24 Septemvrie 1911 ordurile: lectoratului, subdiaconatului şi diaconatului, iar Mier­curi în 27 Septemvrie, sărbătoarea Inălţă- rei sf. Cruci a hirotonit de preoţi pe cle­ricii abs. din dieceza Gherlei: Dr. Alex. Cziple din Biserica-albă, Mihail Erdőss din Trip, Corneliu Gavriş din Odeşti, Livin Greab din Borgo Tiha, George Neamţu din Mintbiul Gherlei, Mihail Someşan din Du­mitri ta si Octavian Băşti din Érkisfalu.

Serbările untversităţei din Iaşi. DinIaşi se anunţă, că d-1 Greceanu primarul oraşului a fost înştiinţat, că după ultimile dispoziţii, Familia Regală va sosi în loca­litate Duminecă 25 Septemvrie v. la oarele 4 după amiazi. Familia Regală va fi înso­ţită de toţi d-nii miniştri, afară de d-1 Lahovary, care a telegrafiat, că urmând să plece în străinătate nu va putea asista la serbările dela Iaşi.

Guvernatorul Basarabiei a anunţat, ca va sosi Sâmbătă 24 Septemvrie prin Ungheni. Joi a avut Joc la Mitropolie o consfătuire, la care au luat parte repre­zentanţii autorităţilor luându-se ultimele măsuri în vederea primirei Familiei Re­gale. Mitropolitul va invita la serbări pe toţi membrii Sinodului precum şi pe şefii bisericei româneşti de peste hotare.

S’a hotărât ca repaosul Dumineca! în timpul serbărilor jubilare să fie suprimat. Pentru reprezentaţia de gală la Teatrul Naţional s’a fixat următorul program : »Iranul Regal«, Poema română de Enescu, executate de orchestra ministerului de instrucţie. Versuri de Carmen Sylva şi A. Naum zise de State Dragomir, Ursita piesă de d-1 Găvănescu acompaniată de orchestra Conservatorului. Partea a Il-a e rezervată concertului dat de corul Mitro­poliei. Spectacolul se va termina cu »Can­

tata Festivala« compusă in acest scop do j d-1 E. Mezetti.

Ministerul instrucţiei a pus la dispo- siţia studenţilor din Bucureşti şi de peste munţi 2000 lei. Fie-care facultate din Bu­cureşti va fi reprezentată de câte 50 studenţi.

Serbările Ligii culturale. în Giurgiua avut loc Joi o frumoasă serbare orga­nizată de comitetul secţiei locale a Ligii culturale, din produsul căreia urmează să se înfiinţeze, în Giurgiu o bibliotecă a Li­gii. Graţie neobositei activităţi a comite­tului secţiunei, serbarea a avut un deose­bit succes moral şi material. S-a remarcat în deosebi concursul pe care societatea giurgiuveană l-a dat Ligii. Serbarea a con­tinuat până la oarele 12 noaptea.

Pedepsirea unui preot român — agent pentru emigrări. Cetim în »Siebenbiirgisch D. Tageblatt«, că preotul gr. or. român P.M. dîntr-o comună de pe ţara Oltului a fost pedepsit de poliţia de graniţă din Si­biiu cu 60 zile arest şi 600 cor. amendă în bani fiind prins în momentul, în care voia să treacă peste graniţa Ungariei pe un parohian al său, care avea să ia dru­mul Americei. Luându-se însă în conside­rare revereanda, care o poartă, pedeapsa de 60 zile arest îi s-a schimbat într-o a- mendă de 1200 cor.

Părinte P. M ! Vezi unde duce lăco­mia după bani?

Mare nenorocire în America. DinAustin (Arkansas) se comunică, că zăga­zul unei mori rupându-se, apele, în mase mari, au năvălit la vale distrugând 300 case din oraş şi înecând peste 200 oameni.

Gomplot anarhist în Portugalia, inPorto s’a descoperit un complot anarhist. S’au făcut 155 arestări la Porto printre cari 11 militari. S’au luat de-asemenea măsuri ca să se împiedece fuga persoane­lor compromise. Percheziţiuni au fost fă­cute şi la Lisabona. S-au operat acolo 7 arestări şi confiscări de arme şi drapele monarhiste.

Măiestrul croitor. D. M irean a stră­mutat atelierul de croitorie în Strada or­fanilor nr. 4.

Bibliografie.A eşit de sub tipar:Contabilitatea la societăţi colective,

comandite şi la societăţile pe acţiuni, de1. C. Panţu, profesor la şcoala superioară de comerciu din Braşov. O broşură de 79 de pagini, octav mare.

Cuprinsul este următorul: Introdu- cere. I. Societăţile colective cu exemple practice pentru esplicări asupra împărţirii profitului. II. Societăţile în comandită. III. Societăţile anonime sau pe acţiuni. 1. Consideraţii generale. înfiinţarea societăţii şi amănunte despre acţiuni. înfiinţarea de fonduri. Spese de fondare. împrumuturi.2. Contabilizarea la înfiinţarea societăţilor pe acţiuni. Contabilizarea pentru încassa- rea capitalului de-odată şi în rate. înche­ierea anuală a registrelor, cu exemple. Dis­tribuirea profitului şi contabilizarea hotă­rârilor adunării generale. împărţirea divi­dendelor, a tantiemelor şi trecerea aces­tora în registre. Contabilizarea fondului de rezervă. Investiţiunea fondului de re­zervă şi înfiinţarea altor fonduri. Contabi­lizarea la o nouă emisiune de acţiuni a- pari şi peste pari. Emisiunea obligaţiunii lor cu prioritate şi contabilizarea acestora. Emisiunea scrisurilor fonciare. IV. Socie­tăţile comandite pe acţiuni.

Se recomandă băncilor noastre, func­ţionarilor şi tuturora, cari au legături cu băncile: preoţilor şi învăţătorilor pentru a-şi procura această broşură folositoare cu preţul de cor. 1*20, dela librăria I. I. Ciurcu, Braşov.

ULTIME ŞTIR1Constantinopol, 3 Oct. o teie-

gr a mă oficială *nunţă, că italienii au bombardat oraşul timp îndelun­gat, iar după aceia au debarcat trupe. Forturile au fost nevoite să înceteze focul asupra vaselor italiene, de oare-ce proectilele tunurilor din forturi nu ajungeau până la vasele italiene.

Proprietară :Văd. E len a Dr. Aurel Mureşianu.

Redactor resp. loan Spuderea.

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E L Nr. 206— 1911.

în. g'li.ete anatomice pentru copil.

C o r o a n e

Preţuri unitare fise.

4.50. 6.50 7.50 8.50

Moskovits Farkas A CieFabrică de ghete şi cisme. Societate pe acţiis

Filiala Braşov, Strada Porţii Nr. 59.

G a z k o k sescelent liber de pucioasă, foarte bun pentru încălzirea cen­

trală a odăilor, Ia făurărie, motoare etc. se capătă în

Biroul orăşenesc al fabricei de gaz aerian a oraşuluiBraşov, Strada porţii 60.

Tot acolo să află o expoziţie permanentă cu sticle de gaz, sobe pentru încălzit baia, automate pentru apă caldă etc.

care se pot vedea în toate zilele.

a X X IV reg. ung.

Loterie de binefacere a Statuluipentru scopuri de binefacere.

Aceasta loterie conţine 14885 câştiguri cu suma totalăcare se plătesc nnmerar.

de 475.000 cor.

Câştig principal 200.000 numerarMai departe

Câştig principal

1000500

Cor 80.00020.00010.0005.0006.0002500

10 Câşti. a 250 Cor.20 40 »100 »200 » 2500 > 12.000»

200150100502010

2500400060001000

10.00050.000

120.000

Convocare.

Sunt cele mai

perfecte maşini de cusutp e n t r u C a s ă .

Se pot cumpăra numai la magazi­nele firmei noastre sau cu mijlocirea

agenturilor noastre.

societate pe acţii de cusut.Singer & Go.

•SQQEÎI3EH3GE3

# M T *

h

I48 »5 Câşt la o laltă 475.500.T ra g e re a u rm ează necondiţionat în 14 D ecem vrie 1911.U n lo s c o s t ă A c o r o a n e .

Losuri se capătă la direcţia loterii ung. în Budapest, (Vama princi­pală) la direcţia loteriei Viena, ia toate oficiile poştale, de dare, vamă, sare, staţiuni căi ferate, trafici, şi zarafii, atât în Ungaria cât şi în ţările de coroane austriacă. — La cerere se trimit planuri gratis şi îranco.

Direcţiunea reg. ung. J

Ori şi cui se trimite gratuit o bro­şură Jîn care se arată modul cum a

se folosi maşina la albituri

Anunţ de strămutare.«

în 1 Octomvrie a. c. îmi stră­mut prăvălia şi atelierul meu din Strada Mihail Weiss Nr. 23 în S trad a porţii Nr. 41. Colţul deia S U a d a S f. Ioan

Georg Barthelmie,mecanic.

Telefon 380 .Negoţ special pentru mecanică fină şi articole de birou. 1593,1—10.

Conform §-lui 154 din le comercială prin aceasta invităm domnii acţionari ai înfiintândului io titut de credit şi economii „Romi nul“ din Zârnesti la adunarea constituire ce se va ţinea în l\ neşti la 20 Octombre 1911 st, la oarele 2 p. m. în cancelaria si vocaţialâ a d-lui Dr. Ilariu Hoadra Zârnesti la 2 Octombre 191 1607.1 - 3 Fondatorii.

A b o n a m en te la

Gazeta Transilvaniei“se pot face ori şi când pe timp mai

îndelungat sau Lunare.Admiiiistr. «Gazetei Trsns“ .

LIGETI,zugrav de firme.

Execută tot felul de lucrări de ş cialitatea sa, anume:

Firme de table de stk| lemn şi tinichea.

Embleme, monograme,!executare frumoasă.

Lucrări durabile. Serviciu pronş Preţuri co n v e n a b ile . 1597,w

Esclusiv interesează pe pani cu sosiriea timpului de şcoală api piat să cumpere ghete anatomia de fabricaţiunea cea mai bună rea noscută din patrie, din punct < dere sanitar şi de economie. Esd siv se pot căpăta Ia filiala noasii Sffioskovits Farkas & Con; Braşov Stada porţii Nr. 59.

s^5

IMPRIMATE, CÂRTI,ştientiiice, didactice şi 1 ite- rare. — STATUTE, — foi periodice, Preţuim curente Protocoale tabelarice, tot fel iul de Invitări la petre­ceri, logodnă, cununie, în colori şi simple, lucrări artistice esecutate modern. Toâţe comandele vor i i pun ctual, grabnic efeptuite cu preţurile cele mai con-

. veniabile. n n z nAtelier de arte grafices ta b ilim en t n ou a ra n g ia tcu cele mai frumoase litere

Târgul Inului nr. 30.Biroul Tipografiei în curte et. I.

3

Telefon inter. nr. 226»Aci se efeptuiesc toate comandele.

Acest stabiliment este arangiat din nou cu un bogat asortiment de material, cu cele mai frumoase şi mai moderne corpuri de litere, pro văzut cu toate mijloacele technicei tipariului, astfeliu încât ne-a flăm în plăcuta poziţie de a putea satisface pe terenul artelor grafice, şi celor mai rafinate dorinţe. Fără concurenţă, la nivoul recerut de timpul prezent s’a avântat Tipografia A. Murăşian, prin noaua arangiare. Muncitori experţi, puteri de primul rang. De acea ne este posibil a pregăti urgent şi cu acurateţă ori ce lucrare cât de extinse, opuri, Istorii, volume, monografii, şi tot feliul de lucrări cât de complicate la noi se ~— efeptuesc prompt, cu febrilă iuţeală, gust şi frumseţe artistică, Preţuri modarate. ..am~ Ne rugăm pentru spriginirea binevoitoare prin dese comande,T o a t e com andele,scrisorile, m andatele şi b a n i i , sunt a se adresa d i r e c t la

^Direcţiunea Tipografiei A. Mureşian Braşov

LUCRĂRI PENTRUb^nci, Bilanţe, Libele de (jep uneri esecutate artis­tic n toate culorile după dorin^â. Corupturi, adrese Circulare. Scrisori, Firme,d ip l o m e , g a la n te r ii,

Bilete de vizită, Logodnă, Cununie, Necroloage. Tot soiul de tabele şi anunţe preţuri foarte moderate Cele mai moderne tipări-

— t.nrî comerciale.zzzStabiliment d e nouasorta t ş arangiat cucele mai bogate garnituri

TIPAR U L TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU, BRAŞOV.