Iubiti credinciosi si credincioase, Dupa cum am promis mai demult, in aceasta Duminica voi vorbi pe scurt despre Sfanta Liturghie, despre originile si istoricul ei. Cuvantul liturghie provine dintr-un cuvant grecesc (leitourgia) care este la randul lui un cuvant compus (leitos + ergo); leitos provine din laos (adica popor) iar ergo este o forma arhaica a lui erxo si inseamna a face. Pe scurt, intelesul initial al cuvantului era: serviciu public. In Grecia Antica, cand cineva sponsora un spectacol sau o serbare, se spunea ca a facut leitourgia. Mai tarziu, crestinismul a preluat acest termen pe care l-a folosit pentru a denumi o slujba religioasa publica. Trebuie spus inca de la inceput, ca in Biserica de Rasarit, Liturghia este considerata strict slujba euharistica, pe care o savarsim si noi aici in fiecare Duminica, pe cand Biserica de Apus numeste slujbe liturgice, toate slujbele religioase oficiale. Despre forma si felul in care se savarsea liturghia in perioada crestinismului timpuriu avem destul de putine informatii, dintre care cele mai importante sunt epistolele Sfantului Apostol Pavel, precum si o epistola a Sf. Iustin Martirul care dateaza de la sfarsitul primului secol. Parerea generala este ca in acea perioda, desi textele rugaciunilor liturghiei erau lasate la alegerea episcopilor locului, exista totusi o structura comuna in toate bisericile. Fara indoiala ca atunci, ca si acum, rolul central in cadrul slujbei il constituia re-crearea Cinei cea de Taina: ceea ce facuse Mantuitorul in acea seara, cele ce le spusese apostolilor sa faca in amintirea Lui, iar toate acestea se savarseau probabil in mod similar in toate bisericile. Se pare ca la acea vreme, Jertfa cea fara de sange se facea la sfarsitul slujbei, dupa cuvintele de invatatura, cantarea psalmilor, rugaciunile comune si dupa predica. Liturghia crestina mai cuprindea insa la asa data si doua elemente care au disparut total astazi: Agapa (ospatul dragostei) si asa numitele "exercitii spirituale", cand Duhul Sfant se pogora asupra unora dintre crestini si acestia faceau proorociri, vorbeau in alte limbi, sau tamaduiau pe cei bolnavi. Aceste "exercitii", despre care vorbeste si Sf. Pavel (Cor. XIV, 1-14), si se pare ca au disparut incepand din secolul II sau III. Aceasta structura a Liturghiei reiese foarte clar din epistolele Sf. Pavel: - citirile din Sfanta Scriptura sunt mentionate in Timotei IV, 13, in I Tess. V, 27, si in Col. IV, 16 - predicile in Fapte XX, 7 - psalmii si imnurile in I Cor. XIV, 26; Col. III, 16; Efes. V, 19 - rugaciunile comune si ridicarea mainilor spre cer in I Tim., II, 8 - barbatii avand capul desoperit iar femeile acoperite (I Cor, XI,4,5) - Sarutul Pacii in I Cor. XVI, 20, II Cor. XIII, 12, I Tess. V, 26 - daruri pentru saraci in Rom. XV, 26 si II Cor. IX, 13 - explicarea Euharistiei este data in binecunoscutul capitol XI din I Corinteni Despre rugaciunile care se spuneau in timpul Liturghiei in acea vreme, putem afla dintr-o epistola a Sf. Clement, care dateaza din jurul anului 100 si din care putem vedea ca inca de atunci se canta "Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea Sa"...(din Isaia VI, 3), pe care adauga Sf. Clement "noi toti o strigam ca dintr-o singura gura".

Tot din aceasta epistola, putem vedea ca formula liturgica "acum si pururea si in vecilor, Amin." era folosita inca de la acea data. Iubiti credinciosi, desi asa cum am mai spus, in acele vremuri Liturghia se pare ca avea o structura comuna, totusi existau diferente destul de importante de la o biserica la alta, iar cercetatorii au identificat patru tipuri de Liturghii care au existat in primele trei secole si care sunt: liturghia Antiohiana, cea Alexandrina, cea a Romei si cea Galica. Liturghia Antiohiana se regaseste in forma nealterata in Constitutiile Apostolice dar ea a fost mai apoi modificata la Ierusalim de catre Sf. Iacov. Variante siriace au aparut mai tarziu si au fost modificate si preluate de Maroniti, Nestorieni si Armeni. Liturghiile Sf. Ioan Gura de Aur si cea a Sf. Vasile cel Mare, provin amandoua din Liturghia Antiohiana. Liturghia Alexandrina a fost cunoscuta si sub numele de Liturghia Sf. Marcu (nu se mai foloseste astazi) si variante ale ei au aparut mai tarziu in Bisericile Coptice si in cele Abisiniene. Din secolul IV insa, dupa ce Crestinismul a devenit religia oficiala a Imperiului Roman, avem informatii si documente mult mai precise despre evolutia Sfintei Liturghii, dar despre aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom vorbi Duminica viitoare. In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin (Dupa o predica a Pr. Alecsandru)