Secţia Penală - Jurisprudenţă - Selecţii 2004

c.p. 88; c.p.p 195, 3859 Indicarea corectă în minută, precum şi în considerentele hotărârii, a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronunţate timpul arestării preventive, şi menţionarea în dispozitivul hotărârii a aceleiaşi zile şi luni, dar a altui an decât în minută, nu constituie motiv de casare, ci o evidentă eroare materială ce se îndreaptă de instanţa de judecată care a pronunţat hotărârea, potrivit procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 107 din 9 ianuarie 2004

xx Deţinerea şi punerea în circulaţie, fără autorizaţia prevăzută de lege, a unui pistol cu gaze întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen., deoarece, potrivit legii, deţinerea şi efectuarea de operaţiuni cu arme pentru împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare sunt supuse autorizării.

Art. 254 Fapta persoanei având calitatea de director de bancă, de a pretinde sume de bani în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu legate de acordarea unui împrumut, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în forma agravată prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen., directorul de bancă având calitatea de funcţionar cu atribuţii de control. Secţia penală, decizia nr. 744 din 6 februarie 2004

Prescripţie Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă jumătate, potrivit art. 124 C. pen.

La stabilirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, se ţine seama de pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii infracţiunii, dacă această lege este mai favorabilă. Secţia penală, decizia nr. 826 din 11 februarie 2004

Schimbarea încadrării juridice. Obligaţiile instanţei În cazul schimbării încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, indiferent dacă prin schimbarea încadrării juridice se creează o situaţie mai uşoară sau mai grea pentru inculpat. Secţia penală, decizia nr. 1050 din 24 februarie 2004

?? Începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliţie în cazul infracţiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală. Procesul-verbal încheiat potrivit art. 224 şi art. 228 alin. (3) C. proc. pen., prin care se constată

efectuarea unor acte premergătoare şi sesizarea din oficiu, constituie act de începere a urmăririi penale. Secţia penală, decizia nr. 1106 din 25 februarie 2004

Art. 47 Judecătorul care, în considerentele respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, motivează că mituitorul a fost sincer când a denunţat autorităţii fapta inculpatului, este incompatibil de a judeca în continuare cauza, deoarece prin considerentul menţionat şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1164 din 27 februarie 2004

Strămutare În cazul în care, după strămutarea judecării unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad, se dispune restituirea cauzei la procuror, instanţa competentă să judece cauza după trimiterea în judecată în urma restituirii este instanţa la care judecarea cauzei a fost strămutată. Secţia penală, decizia nr. 1211 din 2 martie 2004

Recurs Condamnarea inculpatului în apel pentru o infracţiune nesupusă judecăţii în primă instanţă este nelegală, deoarece inculpatul a fost lipsit atât de dreptul la apărare, cât şi de un grad de jurisdicţie. Secţia penală, decizia nr. 1314 din 5 martie 2004

Plângere la procuror Judecarea plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată se face cu citarea persoanelor faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi, chiar dacă judecata a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003. Secţia penală, decizia nr. 1419 din 12 martie 2004

Omor Fapta inculpatului de a asmuţi câinii asupra victimei, cu consecinţa decesului ca urmare a multiplelor plăgi muşcate, constituie infracţiunea de omor, iar nu de ucidere din culpă. Secţia penală, decizia nr. 1671 din 25 martie 2004

Furt calificat Sustragerea de cabluri electrice de pe stâlpi de susţinere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cablurile constituind componente ale reţelelor electrice. Secţia penală, decizia nr. 1889 din 6 aprilie 2004

Art. 305 Infracţiunea de abandon de familie prevăzută în art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind o infracţiune continuă, data săvârşirii infracţiunii în raport cu care se stabileşte incidenţa legilor de graţiere este cea a epuizării infracţiunii constând fie în plata pensiei de întreţinere, fie în condamnarea inculpatului. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2022 din 15 aprilie 2004

Art. 26, 33, 254 Infracţiunea de luare de mită se caracterizează prin aceea că funcţionarul pretinde, primeşte sau acceptă promisiunea unor foloase care nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face

2

un act contrar acestora; scopul, ca element al laturii subiective, nu presupune realizarea lui pe linia laturii obiective a infracţiunii.

În cazul în care scopul se realizează prin săvârşirea unei fapte ce întruneşte trăsăturile unei infracţiuni, aceasta nu este absorbită în luarea de mită, ci constituie o faptă penală distinctă, cele două infracţiuni aflându-se în concurs real. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2083 din 20 aprilie 2004

Art. 520 Pentru recunoaşterea, pe cale incidentală sau pe cale principală, a hotărârilor penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate, este necesar ca instanţa să examineze hotărârea a cărei autenticitate se certifică de autoritatea competentă străină.

Pentru contopirea pedepselor pronunţate de instanţa română cu o pedeapsă pronunţată de instanţa străină nu este suficientă examinarea hotărârii străine prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului; pentru a stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 520 C. proc. pen., instanţa trebuie să examineze hotărârea prin care s-a dispus condamnarea, certificată şi tradusă în limba română. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2170 din 22 aprilie 2004

Furt; tâlhărie Infracţiunea de tâlhărie se caracterizează, sub raport subiectiv, prin scopul în care făptuitorul întrebuinţează violenţa sau ameninţarea: săvârşirea furtului, înlăturarea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării

În cazul în care prin violenţe sau ameninţări nu se urmăreşte un atare scop, dar după agresarea persoanei vătămate făptuitorul sustrage bunuri ale acesteia, în baza unei rezoluţii distincte, intervenite ulterior agresiunii, faptele constituie infracţiunea de furt în concurs real cu una din infracţiunile contra persoanei prevăzute de lege. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2175 din 22 aprilie 2004

Fals… 1. Falsificarea de borderouri de achiziţie şi de facturi fiscale, de către administratorul unei societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar nu ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, deoarece societăţile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 145 C. pen., iar înscrisurile emise de societăţile comerciale nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) din acelaşi cod.

2. Condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, care îl face nedemn de a exercita această profesie, atrage, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, obligaţia instanţei de a comunica Oficiului registrului comerţului dispozitivul hotărârii de condamnare, iar neîndeplinirea acestei obligaţii constituie motiv de casare a hotărârii. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2412 din 4 mai 2004

3

Art. 275-278 Pot fi atacate cu plângere la instanţă, potrivit art. 2781, C. proc. pen., după parcurgerea procedurii prevăzute în art. 275 – 278, rezoluţiile şi ordonanţele de netrimitere în judecată date de procuror.

Comunicările făcute de parchet în afara cadrului procesual, fără adoptarea unor rezoluţii sau ordonanţe de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, nu pot fi atacate cu plângere conform art. 2781 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2533 din 7 mai 2004

Xx Recrutarea unei minore în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei se încadrează în prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu în prevederile art. 329 alin. (2) C. pen. Ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane sau de trafic de minori, dându-se eficienţă principiului potrivit căruia specialul primează generalului, fapta se încadrează în prevederile art. 12 ori ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, şi nu în prevederile art. 329 C. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2550 din 11 mai 2004

Contestaţie la executare Judecarea contestaţiei la executare întemeiată pe o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, prevăzută în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., revine, potrivit art. 461 alin. (2), instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere fără indicarea organului care va exercita supravegherea şi a datelor la care condamnatul trebuie să se prezinte la acesta, precum dispoziţia generică de a impune condamnatului respectarea obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen. sunt de natură să creeze nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută.

Sub cel din urmă aspect este de observat că instanţa nu poate impune condamnatului respectarea tuturor obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen., ci numai a uneia sau a mai multora dintre ele, acestea urmând să fie precizate în dispozitivul hotărârii, cu concretizarea, după caz, a profilului cursului de învăţământ ori de calificare; a limitei teritoriale ce nu trebuie depăşită; a locurilor a căror frecventare, a persoanelor cu care intrarea în legătură sau a vehiculelor a căror conducere este interzisă, respectiv a măsurilor medicale ce trebuie respectate. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2617 din 15 mai 2004

Art. 6 În cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârşirea faptei, iar altul o recunoaşte, implicându-l şi pe cel dintâi, apărarea lor nu poate fi asigurată, din cauza contrarietăţii de interese procesuale, de acelaşi apărător.

Pentru deplina exercitare a drepturilor procesuale ale inculpaţilor într-un atare caz, dacă aceştia nu angajează, în urma atenţionării lor de către instanţă, un al doilea apărător, se impune desemnarea unui apărător din oficiu pentru unul dintre inculpaţi, care să asigure, alături de apărătorul ales, asistenţa juridică în

4

condiţiile prevederilor art. 6 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2638 din 14 mai 2004

Apel Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal, potrivit art. 369 alin. (2) C. proc. pen. Ca atare, luarea declaraţiei de renunţare la apel de către inculpatul minor, în lipsa părinţilor şi a autorităţii tutelare, atrage casarea hotărârii instanţei de apel.Secţia penală, decizia nr. 2704 din 19 mai 2004

Art. 13, 275-278 Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată la instanţă, potrivit art. 2781, după parcurgerea procedurii prevăzute în art. 275 – 278 C. proc. pen., de către orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Plângerea trebuie să vizeze fondul soluţiei, iar nu temeiul adoptării acesteia. Ca atare, în cazul în care neînceperea urmăririi se dispune ca urmare a lipsei avizului cerut de lege pentru efectuarea cercetărilor, persoana în cauză nu poate cere schimbarea acestui temei cu unul care să confirme nevinovăţia sa, deoarece nu are calitatea de învinuit sau de inculpat cerut de art.13 C. proc. pen. pentru a putea cere continuarea procesului penal spre a se constata existenţa unuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. a - e din acelaşi cod. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2715 din 19 mai 2004

Tâlhărie Tâlhărie. Violenţe. Faptă săvârşită de o persoană având asupra sa o substanţă paralizantă. Furt. Tentativă Fapta de a sustrage bunuri dintr-o locuinţă, făptuitorul fiind surprins în momentul în care încerca să părăsească locul, având asupra sa bunurile părţii vătămate, şi utilizarea de către acesta a unui spray paralizant pentru a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie săvârşită de o persoană având asupra sa o substanţă paralizantă, iar nu ale tentativei la infracţiunea de furt calificat. Secţia penală, decizia nr. 2717 din 19 mai 2004

Art. 20, 174-175, 181 Aruncarea de la mică distanţă a unei pietre de pavaj spre capul unei persoane şi rănirea acesteia, cu urmarea unor leziuni ce necesită 25 de zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă, iar nu infracţiunea de vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2740 din 20 mai 2004

Art. 41, 208-209 Fapta inculpatului care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii, instigă la sustragerea de produse petroliere şi, ulterior, sustrage asemenea produse întruneşte elementele infracţiunii de furt calificat în forma continuată, calitatea de instigator la infracţiunea de furt calificat fiind absorbită de cea de autor. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2745 din 20 mai 2004

Art. 453 În cazul în care cu privire la starea sănătăţii condamnatului, cu ocazia judecării unei cereri anterioare de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei au fost efectuate mai multe expertize medico-legale, dintre care ultima de Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici”, cu

5

ocazia judecării unei noi cereri expertiza nu mai poate fi efectuată de un for medico-legal inferior acestuia. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2781 din 21 mai 2004

Art. 215 … Emiterea de cecuri în numele unor societăţi comerciale, ştiind că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară şi pricinuindu-se astfel o pagubă posesorului cecurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar nu pe cele ale infracţiunii prevăzute în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2839 din 26 mai 2004

Modificare de pedepse Instanţa competentă să dispună contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, indiferent dacă această instanţă este ierarhic inferioară instanţei de executare a primei hotărâri definitive. Secţia penală, decizia nr. 2995 din 2 iunie 2004

Art. 208-211 Agresarea poliţistului în timpul exercitării funcţiunii şi în legătură cu actele îndeplinite de el, urmată de însuşirea unor lucruri aparţinând acestuia, căzute pe jos în timpul agresiunii, nu constituie infracţiunea de tâlhărie, ci aceea de furt, din lipsa intenţiei de folosire a violenţei în scopul săvârşirii sustragerii. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3307 din 16 iunie 2004

Art. 254 Condiţia prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., ca fapta funcţionatului să fie săvârşită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu este realizată şi în situaţia în care îndeplinirea actului cade în atribuţiile altui funcţionar, dar făptuitorul, prin modul în care îşi realizează propriile sarcini de serviciu, poate influenţa îndeplinirea actului de către funcţionarul competent. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3334 din 17 iunie 2004

Art. 383, 385 Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în expunere, potrivit art. 383 alin. (1) C. proc. pen., între altele, temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei. Ca atare, în decizie trebuie analizat fiecare din motivele de apel invocate de procuror şi de părţi, motivându-se temeiurile de fapt şi de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de apel.

Arătarea în decizie, în mod generic, că sentinţa atacată este temeinică, bazată pe o corectă analiză a stării de fapt, fără referire la criticile apelantului privitoare la încadrarea juridică a unei fapte, la achitarea unora dintre inculpaţi şi la modul cum pedepsele au fost individualizate, echivalează cu nearătarea motivelor pe care se întemeiază soluţia, caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3339 din 17 iunie 2004

Art. 33, 41, 211 Sustragerea, prin violenţe, de bunuri de la două părţi vătămate, chiar dacă toate bunurile însuşite aparţineau uneia dintre acestea, în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalităţi şi în locuri diferite, constituie două infracţiuni de tâlhărie în concurs real, iar nu o infracţiune de

6

tâlhărie în forma continuată, deoarece făptuitorul a acţionat pe baza unor rezoluţii distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală, neavând în momentul luării hotărârii reprezentarea activităţii infracţionale pe care urma să o desfăşoare, în ansamblul său. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3389 din 18 iunie 2004

Art. 215, 254 Fapta de a pretinde şi primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins şi primit banii priveşte îndatoririle sale de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar nu pe cele ale infracţiunii de luare de mită. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3622 din 30 iunie 2004

Art. 14, 170, 348 În cazul în care, prin împotrivirea la executarea unei hotărâri civile partea vătămată este lipsită de folosinţa unui teren ce i-a fost atribuit, instanţa trebuie să dispună, din oficiu, potrivit art. 14 alin. (3) lit. a), art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, chiar dacă nu există constituire de parte civilă sau partea civilă constituită nu o cere, cu condiţia ca schimbarea acelei situaţii să rezulte în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea să fie posibilă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3653 din 30 iunie 2004

Art. 152, 175 Barul este un loc accesibil publicului numai în timpul cât este deschis, nu şi după închiderea localului. Nefiind totdeauna accesibil publicului, pentru ca fapta să fie considerată săvârşită în public se cere, potrivit art. 152 lit. b) C. pen., ca localul să fie, în momentul comiterii, accesibil publicului şi să fie de faţă două sau mai multe persoane.

Omorul comis într-un bar după închidere, în prezenţa unei singure persoane, constituie o faptă care nu satisface nici una din cerinţele prevăzute în art. 152 C. pen. pentru a fi socotită ca săvârşită în public. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3665 din 1 iulie 2004

Art. 23, 75 Circumstanţa agravantă prevăzută în art. 75 alin.(1) lit. c) C. pen. presupune săvârşirea infracţiunii de către un infractor major şi unul minor împreună, în condiţiile participaţiei penale prevăzute în art. 23 din acelaşi cod.

Conducerea unui autovehicul, succesiv, de un inculpat major şi de unul minor, ambii fără a avea permis de conducere nu realizează cerinţa ca infracţiunea să fie comisă împreună, fiecare săvârşind o infracţiune distinctă ca autor, prin natura ei fapta nefiind susceptibilă de coautorat. I.C.C.J, secţia penală, decizia nr. 3666 din 1 iulie 2004

Art. 37, 72, 175, 192, 197 1. Uciderea unei persoane după violarea ei constituie, în lipsa altui mobil, infracţiunea de omor calificat comis pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni prevăzută în art. 175 lit. h) C. pen.

2. Violarea de domiciliu prin pătrunderea pe timp de noapte în locuinţa unei femei în vârstă, violarea ei în condiţiile unor acte grave de violenţă şi apoi

7

uciderea victimei prin sugrumare, de către un infractor recidivist cu repetate condamnări anterioare şi comportare nesinceră în cursul procesului nu justifică stabilirea pedepselor în apropierea minimului prevăzut de lege şi neaplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă în urma contopirii. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3762 din 6 iulie 2004

Art. 159, 160 b , 300 1 Potrivit art. 160b alin. (1), art. 3001 alin. (3) şi art. 159 alin. (4) C. proc. pen., în cursul judecăţii, menţinerea arestării preventive poate fi dispusă în lipsa inculpatului, în cazul în care acesta se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3849 din 8 iulie 2004

Art. 160 b , 141 În cazul în care instanţa de apel, prin aceeaşi decizie, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi menţinerea arestării preventive, soluţia de menţinerea a arestării preventive poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 141 şi ale art. 160b alin. (4) C. proc. pen., chiar dacă decizia prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu este supusă recursului. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3964 din 15 iulie 2004

Art. 149 Potrivit art. 149 alin. (2) C. proc. pen., când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Prin urmare, împrejurarea că, iniţial, propunerea de arestare preventivă nu a fost făcută de un procuror din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, deşi cauza era de competenţa acestui parchet, nu afectează valabilitatea mandatului de arestare, care a fost emis de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Secţia penală, decizia nr. 3969 din 19 iulie 2004

Recuzare Potrivit art. 149 alin. (2) C. proc. pen., când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Prin urmare, împrejurarea că, iniţial, propunerea de arestare preventivă nu a fost făcută de un procuror din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, deşi cauza era de competenţa acestui parchet, nu afectează valabilitatea mandatului de arestare, care a fost emis de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Secţia penală, decizia nr. 3969 din 19 iulie 2004

Art. 139, 145 1 Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat motivele care au determinat luarea măsurii.

Admiterea unei căi ordinare de arac, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă, deşi presupune prelungirea duratei procesului, nu constituie un temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dacă motivele care au determinat arestarea subzistă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4141 din 13 august 2004

8

Art. 329 … Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, între altele, prin înşelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate pentru a munci în condiţii avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituţiei în scopul exploatării ei de către făptuitor, constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4158 din 17 august 2004

C. pen ., art. 33 , art. 34, art. 99, art. 109, art. 174, art. 176 lit. a), art. 209 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 334, art. 3859 alin. (3)

În cazul concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă maximă care poate fi aplicată minorului este de 20 de ani închisoare, întrucât Codul penal prevede pentru minorul care răspunde penal un sistem sancţionator special, în cadrul căruia limita maximă a pedepsei închisorii este, potrivit art. 109 alin. (2) C. pen., de 20 de ani. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4316 din 1 septembrie 2004

Competenţă 1. Pentru cauzele aflate în curs de urmărire penală, potrivit art. IX din Legea nr. 281/2003, competenţa după calitatea persoanei de a soluţiona propunerea de arestare preventivă făcută după 1 ianuarie 2004 aparţine curţii de apel, dacă inculpatul a avut înainte de 1 ianuarie 2004 calitatea de ofiţer operativ la Serviciul judiciar din cadrul D.G.P.M.B. şi după 1 ianuarie 2004 calitatea de ofiţer specialist la Serviciul de Investigaţii Criminale cu grad profesional de inspector principal de poliţie şi, deci, de organ de cercetare al poliţiei judiciare.

2. Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., conflictul pozitiv de competenţă există ori de câte ori două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză. Prin urmare, nu există conflict pozitiv de competenţă atunci când instanţa de recurs a admis recursul pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. referitor la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei şi, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a dispus rejudecarea de către instanţa competentă, constatând că îi aparţine competenţa de judecată în primă instanţă.

Art. 122, 215… Potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, date de procuror până la intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, pot fi introduse în termen de un an de la intrarea în vigoare a acesteia, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4455 din 9 septembrie 2004

Art. 221, 264 Fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscând că provine din săvârşirea unei infracţiuni, fără o înţelegere prealabilă cu autorul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, iar nu pe cele ale favorizării infractorului. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4646 din 20 septembrie 2004

9

Art. 160, 385 Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de apărător trebuie să fie însuşită, potrivit art. 1607 alin. (2) C. proc. pen., de către inculpat şi poate fi soluţionată numai după ascultarea inculpatului, conform art. 1608a din acelaşi cod. Nerespectarea acestor dispoziţii constituie caz de casare a hotărârii în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Încheierea prin care se dispune disjungerea cauzei sau se respinge cererea de disjungere nu poate fi atacată separat cu recurs. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4917 din 30 septembrie 2004

art. 52 Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, declarat înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 prin care a fost abrogat art. 52 alin. (7) C. proc. pen., este inadmisibil dacă data soluţionării este ulterioară intrării în vigoare a acestei ordonanţe, normele de procedură penală fiind de imediată aplicare. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4954 din 4 octombrie 2004

art. 174-175, 177 Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere, de către mama care nu se află într-o stare de tulburare patologică pricinuită de naştere constatată pe baza unei expertize medico-legale, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pruncucidere, ci pe cele ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 175 lit. c) C. pen. Stările conflictuale, cum ar fi temerea de reacţia părinţilor sau oprobriul celor din jur, care pot influenţa psihicul inculpatei, constituie mobiluri ale săvârşirii faptei şi nu au semnificaţia juridică a unor tulburări pricinuite de naştere, aşa cum prevede art. 177 C. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4956 din 4 octombrie 2004

art. 198 … Întreţinerea repetată de relaţii sexuale orale cu minori de acelaşi sex determinaţi la aceasta prin darea de bani de către făptuitor, constituie infracţiunea de relaţii sexuale cu minori prevăzută în art. 198 alin. (3) C. pen., iar nu aceea de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001, care presupune o activitate prealabilă de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, în scopul exploatării acesteia. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4981 din 5 octombrie 2004

art. 18 1 , 149 Fapta poliţistului, însărcinat cu evidenţa proceselor verbale de contravenţie şi valorificarea lor prin dare în plată, de a nu-şi îndeplini timp de peste un an această obligaţie, cu urmarea că amenzi contravenţionale de peste 150 de milioane de lei s-au prescris, constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevederile art. 181 C. pen. nefiind incidente într-un atare caz. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5204 din 13 octombrie 2004

art. 215 În cazul cumpărării de la producători a unor cupoane pentru agricultură, cu un preţ inferior valorii lor nominale, fără livrarea în contul acestora de bunuri necesare agriculturii şi fără prestarea unor servicii specifice, valoarea cupoanelor nu poate fi recuperată de la stat prin băncile abilitate; în atare caz cumpărătorul ilicit al cupoanelor trebuie să restituie bugetului de stat valoarea nominală a acestora, cu dobânzile aferente, chiar dacă în urma unor contabilizări

10

fictive în evidenţele firmei proprii a achitat TVA şi impozit pe profit către stat. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5206 din 13 octombrie 2004

art. 197, 291, 314 Orice plângere făcută în faţa instanţei poate fi judecată numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, indiferent dacă plângerea este, chiar în principiu, inadmisibilă. În cazul în care inculpatul se află în stare de deţinere, aducerea lui la judecată este obligatorie. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5256 din 14 octombrie 2004

art. 278 1 , 333 În cazul admiterii plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată instanţa trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, dispoziţiile art. 333 alin. (2) C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Ca atare, instanţa este obligată să indice în hotărâre, pe lângă arătarea motivelor pentru care a dispus măsura, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5337 din 19 octombrie 2004

Art. 453 al. 1 lit. c Starea sănătăţii părintelui paralizat, aflat în îngrijirea exclusivă a celui condamnat, constituie o împrejurare specială ce justifică amânarea executării pedepsei pe timpul necesar demersurilor în vederea internării bolnavului într-o instituţie de asistenţă socială, evitându-se astfel consecinţele grave pe care le-ar avea pentru familie executarea imediată a pedepsei de către condamnat I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5404 din 21 octombrie 2004

Art. 215 Prejudiciul produs bugetului de stat prin fapta de a cumpăra cupoane pentru agricultori sub preţul nominal, fără a se livra bunuri şi a se presta servicii necesare agriculturii, îl constituie valoarea în întregime a cupoanelor cumpărate ilicit, fără a se scădea suma plătită de făptuitor pentru cumpărarea lor. La această valoare nu se adaugă însă comisionul perceput de bancă pentru plată, în contul bugetului, a cupoanelor predate de făptuitor, şi nici penalităţile calculate potrivit H.G. nr. 21/1998, nr. 354/1999, nr. 564/2000, nr. 1043/2001 şi nr. 877/2002, întrucât ele nu se referă la obligaţii derivând din fapte de felul celor săvârşite de inculpat. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5418 din 22 octombrie 2004

Xx Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute în art. 2 – 10 din această lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Prin urmare, dacă denunţul a fost formulat după terminarea urmăririi penale, inculpatul nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri săvârşită.

11

În cazul în care în urma denunţului său tardiv a fost descoperit un traficant de droguri, această împrejurare ar putea fi avută în vedere la individualizarea pedepsei denunţătorului, în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5425 din 22 octombrie 2004

Art. 260 Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă, între altele, fapta martorului care într-o cauză penală nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. Prin urmare, dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmaţii cu privire la o astfel de împrejurare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5430 din 22 octombrie 2004

Art. 20, 175, 182 Aruncarea cu intensitate, de la mică distanţă, a cuţitului în direcţia unei persoane, cu urmarea producerii unei plăgi înţepate toracice cu leziuni cardiace şi primejduirea vieţii victimei constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă, fapta fiind săvârşită cu intenţia de a ucide rezultată din arma folosită, modul de acţionare a făptuitorului şi urmarea produsă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5532 din 27 octombrie 2004

Art. 278 1 Instanţa soluţionează plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale prin încheiere numai în cazul prevăzut în art. art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., când admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, probele existente la dosar fiind suficiente pentru judecarea cauzei, o reţine spre judecare. Atunci când constată că plângerea a fost făcută fără parcurgerea procedurii prevăzute în art. 278 C. proc. pen., instanţa o respinge ca inadmisibilă pronunţând o sentinţă, iar nu încheiere.I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5572 din 28 octombrie 2004

Art. 211 Smulgerea unui lanţ de la gâtul părţii vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie în forma consumată, iar nu tentativă la infracţiunea de tâlhărie, deoarece furtul, care constituie acţiunea principală a infracţiunii de tâlhărie, s-a consumat în momentul în care inculpatul a smuls lanţul de la gâtul părţii vătămate, chiar dacă bunurile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului, ci pe caldarâm, la locul săvârşirii faptei. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5601 din 29 octombrie 2004

Art. 174 Potrivit art. 24 din O. G. nr. 1/2000, Comisia superioară medico-legală de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti este unica instituţie de medicină legală competentă să se pronunţe asupra concluziilor contradictorii ale actelor medico-legale, la cererea organelor în drept. Prin urmare, în cazul săvârşirii infracţiunii de omor, omisiunea instanţei de a trimite comisiei menţionate actele medico-legale din care rezultă concluzii contradictorii cu privire la cauza decesului victimei constituie motiv de casare. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5738 din 4 noiembrie 2004

Art. 96, 98, 100, 213 Potrivit art. 213 C. proc. pen., organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar

12

dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui, iar lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent. Ca atare, ridicarea de obiecte conţinând droguri, dacă acestea au fost descoperite de către lucrătorii de poliţie într-o locuinţă în urma unei sesizări pentru tulburarea liniştii publice, înainte de începerea urmăririi penale, este legală şi nu constituie percheziţie domiciliară în sensul art. 100 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5748 din 4 noiembrie 2004

Art. 385 Potrivit art. 3858 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia. Prin urmare, în recursul declarat de procuror în favoarea inculpatului, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acestuia şi, deci, nu poate înlătura dispoziţiile din hotărârea instanţei de apel prin care s-a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă şi s-a suspendat executarea acesteia sub supraveghere, chiar dacă a constatat graţierea pedepsei aplicate de prima instanţă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5749 din 4 noiembrie 2004

Art. 141 Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune, între altele, înlocuirea unei măsuri preventive sau prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs. Prin urmare, încheierea prin care se dispune respingerea cererii de înlocuire a unei măsuri preventive nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu fondul. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5831 din 8 noiembrie 2004

Art. 6, 137 1 , 209 Neaducerea la cunoştinţa celui reţinut sau arestat, în prezenţa apărătorului, a învinuirii ce i se aduce, este sancţionată cu nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Este, de asemenea, sancţionată cu nulitatea absolută sesizarea instanţei cu un rechizitoriu neconfirmat de prim procuror sau, după caz, de procurorul ierarhic superior, şi atunci când efectuarea urmăririi penale de către procuror nu este obligatorie potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., ci este efectuată de acesta în temeiul prevederilor art. 209 alin. (2) din acelaşi cod. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5845 din 9 noiembrie 2004

Art. 197 … 1. Potrivit art. 44 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, victimele infracţiunilor prevăzute în această lege au dreptul la asistenţă juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege. În cazul în care victima nu şi-a exercitat dreptul la asistenţă juridică, inculpatul nu poate invoca neasigurarea asistenţei juridice a victimei, întrucât, prin aceasta, inculpatului nu i s-a adus nici o vătămare.

2. În cazul infracţiunii de trafic de persoane, consimţământul victimei la recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea sa, prin înşelăciune,

13

în scopul exploatării, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5847 din 9 noiembrie

Art. 208-209 Potrivit art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002, nu beneficiază de prevederile legii de graţiere cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracţiunea de furt de autovehicule. În sensul acestei legi, furtul de autovehicule priveşte atât luarea unui autovehicul din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen., cât şi luarea unui autovehicul din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, cu scopul de a-l folosi pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (4) din acelaşi cod. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5852 din 9 noiembrie 2004

Art. 449 Potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în această lege, se constituie complete specializate, formate din 2 judecători. Prin urmare, atunci când instanţa nu judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, ci soluţionează o cerere de modificare a pedepsei formulată în temeiul art. 449 C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, compunerea completului de judecată fiind cea prevăzută în Legea privind organizarea judiciară, iar nu cea prevăzută în Legea pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5858 din 9 noiembrie 2004

Art. 41, 209, 211 Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea unor bunuri asupra ei şi fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere constituie infracţiunea complexă de tâlhărie, iar nu tentativă de tâlhărie în prima fază şi furt în cea de-a doua, deoarece fapta are caracterul unei infracţiuni unice în raport cu persoana victimei, cu timpul şi locul săvârşirii faptei şi cu scopul urmărit de făptuitor I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5886 din 10 noiembrie 2004

Art. 372 În cazul condamnării inculpatului la 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni unice, în apel nu se poate schimba încadrarea juridică în două infracţiuni concurente, cu pedepse de 2 ani, respectiv de 3 ani închisoare, cu o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare; chiar dacă pedeapsa se menţine aceeaşi, reţinerea concursului de infracţiuni în locul unei infracţiuni unice înseamnă crearea unei situaţii mai grele inculpatului care a declarat apel. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5887 din 10 noiembrie 2004

Art. 394, 395 În cazul în care se invocă de către revizuent că un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire o cere, iar această situaţie nu se poate dovedi prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, ea se constată în procedura de revizuire. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5896 din 10 noiembrie 2004

Art. 461 Actul prin care se face dovada că a existat o cauză temeinică de împiedicare a celui condamnat să exercite recurs în cauză nu poate servi ca

14

temei unei contestaţii la executare pentru cazul prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. a), ci unei cereri de repunere în termen, de competenţa instanţei de recurs.

Prin folosirea acestei proceduri, ca şi în cazul recursului peste termen, nu se înlătură caracterul definitiv al hotărârii neatacate cu recurs în termen, a cărei punere în executare este legală.

În atare caz numai instanţa de recurs, după admiterea cererii de repunere în termen, sau în cazul recursului peste termen, prevăzute în art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., poate suspenda executarea hotărârii atacate.I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5902 din 10 noiembrie 2004

Art. 278 1 , 385 ?? Termenul de declarare a recursului prevăzut în art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. împotriva hotărârii prin care instanţa respinge sau admite, în temeiul art.

Termenul de declarare a recursului prevăzut în art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. împotriva hotărârii prin care instanţa respinge sau admite, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b), plângerea împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată este de 10 zile, potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, conform art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., prevederile generale privind termenul de recurs şi data de la care curge aplicându-se în lipsa unor dispoziţii derogatorii în procedura reglementată în art. 2781 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5948 din 11 noiembrie 2004

Art. 329 1. Spre deosebire de infracţiunea de trafic de persoane, în cazul infracţiunii de proxenetism, recrutarea şi traficul de persoane nu se face în scopul obligării la practicarea prostituţiei, persoana recrutată sau traficată practicând de bună-voie prostituţia, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituţie nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop, fiind reglementat ca o variantă alternativă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (2) C. pen. Prin urmare, ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane s-a realizat prin constrângere, în scopul obligării acesteia la practicarea prostituţiei, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001.

2. Infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în Legea nr. 678/2001 este o infracţiune complexă, absorbind în conţinutul ei infracţiunea de proxenetism în variantele prevăzute în art. 329 al. (2) şi (3) C. pen., precum şi infracţiunile de lovire şi ameninţare. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5999 din 15 noiembrie 2004

Art. 20, 174, 182 Lovirea unei persoane în cap cu o coadă de topor, cu urmarea unei fracturi craniene cu pierdere de substanţă osoasă şi infirmitate fizică permanentă şi invaliditate caracterizează tentativa infracţiunii de omor,

15

existând intenţia de a ucide, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă ce exclude o atare intenţie.I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6002 din 18 noiembrie 2004

Art. 10, 11, 62 … În cazul infracţiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, dacă această concentraţie a fost constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliţiei rutiere certificate de Institutul Naţional de Metrologie din cadrul Biroului Român de Metrologie, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este obligatorie. Numai dacă pe calea analizei probelor de sânge se stabileşte o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existenţa infracţiunii este stabilită legal, pe bază de probe, aşa cum prevede art. 62 C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6116 din 18 noiembrie 2004

Art. 453, 455 Nepredarea bunurilor avute în gestiune la data arestării şi nerezolvarea problemelor de natură financiară cu instituţia în care condamnatul era încadrat, constituie, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împrejurări speciale când executarea pedepsei poate fi amânată sau întreruptă pentru evitarea unor consecinţe grave pentru condamnat şi unitatea la care a lucrat. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6181 din 22 noiembrie 2004

Art. 209, 211 Înţelegerea între două persoane de a sustrage un bun aflat asupra uneia dintre ele, dar aparţinând altuia, prin simularea unei agresiuni asupra acesteia şi luarea bunului de cea de-a doua constituie infracţiunea de furt, iar nu aceea de tâlhărie, însuşirea nefiind săvârşită printr-o agresiune reală asupra unei persoane vătămate. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6236 din 24 noiembrie 2004

Art. 20, 174 Fapta unei persoane de a pătrunde în casa fostei sale concubine, de a insista să reia convieţuirea, trăgând de hainele ei şi rupându-le, urmată de lovirea cu pumnul în faţă a soţului acesteia care a intervenit în apărarea femeii nu constituie un atac de natură a pune în pericol grav persoana acesteia. Riposta soţului femeii de a lovi în cap cu toporişca pe agresor nu îndeplineşte, sub acest aspect, condiţiile unei apărări legitime prin depăşirea limitelor din cauza tulburării sau temerii, prevăzută în art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen., din lipsa gravităţii pericolului cauzat de atacul victimei.

Într-o atare situaţie sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de provocarea persoanei vătămate, produsă prin violenţă. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6279 din 25 noiembrie 2004

Art. 38 Nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în cauzele în care stabilirea vinovăţiei inculpatului, individualizarea pedepsei şi încadrarea juridică se raportează la întinderea pagubei produse prin infracţiune, cum sunt, îndeosebi, cele care au produs consecinţe deosebit de grave.

16

În cazul unor atare infracţiuni, în care soluţia este condiţionată de activitatea infracţională şi în strânsă legătură cu urmările patrimoniale ale faptei, disjungerea trebuie dispusă numai în cazurile în care judecarea ambelor laturi ale procesului, din cauze obiective, nu se poate asigura. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6281 din 25 noiembrie 2004

Art. 145, 147, 254 Persoana care are calitatea de asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale are, în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., calitatea de funcţionar şi, prin urmare, poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6351 din 29 noiembrie 2004

Art. 176 În cazul în care, judecând cauza în apel, instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat în cea de omor deosebit de grav, în speţă cea prevăzută în art. 176 lit. c) C. pen., cu observaţia că şi tentativa de omor amnistiată prezintă pentru această încadrare relevanţă sub aspectul faptei de omor săvârşite ulterior, ea trebuie să pronunţe o nouă hotărâre de condamnare, conformându-se art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

De la această soluţie nu se poate deroga, chiar dacă limitele de pedeapsă, în varianta închisorii, sunt aceleaşi, şi anume de la 15 la 25 de ani iar instanţa de apel a menţinut pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată de prima instanţă, pedeapsă care, în recursul inculpatului, nu putea fi majorată de instanţa de recurs I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6532 din 7 decembrie 2004

Art. 208, 211 Smulgerea unui obiect din mâna persoanei vătămate care, opunându-se, rămâne cu o parte a acestuia în mână, impune concluzia că acţiunea făptuitorului a fost violentă, ceea ce caracterizează fapta ca tâlhărie; este greşită, deci, considerarea faptei drept furt săvârşit printr-o acţiune brutală numai asupra obiectului, iar nu asupra persoanei. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6544 din 7 decembrie 2004

Art. 174-175, 179 Fapta inculpatului care, prin violenţe fizice şi psihice, a constrâns victima să se arunce pe fereastra situată la etajul 4 al unui imobil, decedând, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, iar nu pe cele ale infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii, întrucât în cazul acestei din urmă infracţiuni sinuciderea trebuie să fie rezultatul voinţei libere a victimei, fără a exista constrângere. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004

Art. 290, 483, 486 Când se judecă un major care a săvârşit infracţiunea cu participarea unui minor, instanţa se compune din judecători anume desemnaţi potrivit legii şi judecă după procedura obişnuită.

Aceasta înseamnă că, în atare situaţie, judecata este publică, sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6748 din 14 decembrie 2004

17

Art. 18 1 , 90 În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei art. 91 lit. c) C. pen. se modifică în sensul majorării limitelor amenzii administrative, se aplică legea anterioară, ca lege penală mai favorabilă, în temeiul prevederilor art. 13 din acelaşi cod. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6795 din 15 decembrie 2004

Art. 248, 254 1. Primirea unei sume de bani de către un funcţionar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, chiar dacă această sumă de bani ar fi primită cu titlu de împrumut, întrucât împrumutul constituie un folos în sensul art. 254 C. pen.

2. Directorul general al unei societăţi comerciale are calitatea de funcţionar cu atribuţii de control în sensul art. 254 alin. (2) C. pen. şi, prin urmare, poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită în varianta agravată. Fapta săvârşită de directorul general al unei societăţi comerciale se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 30 din această lege, hotărârea definitivă de condamnare se poate publica în ziarele centrale sau locale menţionate în hotărâre.

3. Fapta directorului general al unei societăţi comerciale având ca acţionar unic consiliul local care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, încheie în numele acestei societăţi contracte, cu nerespectarea prevederilor legale şi a hotărârii adunării generale a acţionarilor, şi prin aceasta cauzează o pagubă patrimoniului societăţii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6860 din 17 decembrie 2004

Art. 275, 278 1 Potrivit art. 2781 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere în faţa instanţei, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, numai rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Prin urmare, este inadmisibilă plângerea adresată instanţei împotriva celorlalte acte ale procurorului, prin care nu s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, cum sunt cele prin care procurorul comunică petiţionarului că plângerile formulate de acesta anterior au fost trimise unui alt parchet pentru soluţionare. I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6879 din 17 decembrie 2004

---

18