2

© Gheorghe Doran

ISBN 978-973-631-554-1

3

Pr. Gheorghe Cotoşman

Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad

(Monografie istorică)

EdiŃia a II-a îngrijită de prof. Gheorghe Doran

Editura Marineasa Timişoara, 2009

4

5

PrefaŃă la ediŃia întâi

Părintele Gheorghe P. Cotoşman, preot slujitor în Jimbolia, a studiat Teologia la Facultatea din Bucureşti. După îndemnul meu, sfinŃia sa a cercetat, conştiincios şi amănunŃit, istoria satelor şi bisericilor din jurul Sânnicolaului Mare. Rezul-tatele acestor cercetări autorul le publică în volume separate, ajungând cu acesta la al patrulea volum.

Neamul românesc a dus viaŃă frământată în aceste părŃi. Statul maghiar a căutat să-l maghiarizeze prin biserică, prin şcoală şi prin administraŃie. Stăpânirea turcească l-a împilat atâta vreme. Prietenii sârbi i-au adăogat câte un -vici în coada numelui, făcând din Popa, Popo-vici, din Barbu, Barbulo-vici, din Grozea, Grozo-vici şi din Şerban, Şerbano-vici. FraŃii uniŃi au sămănat zizanii în holda bisericii lui. Din aceste frământări neamul românesc a ieşit biruitor, păstrându-şi ortodoxia şi naŃionalitatea.

Ci lupta aceasta de deznaŃionalizare dintr-o parte şi de menŃinere din alta, se simte şi în cercetările istorice: Ungurii şi Sârbii căutând să dovedească vechimea lor mai adâncă în aceste părŃi, iar Românii străduindu-se să arate „că-s aici acasă“. Lupta aceasta — pentru dovedirea vechimii Românismului — se simte şi în lucrarea părintelui Cotoşman.

Satele studiate au biserici vechi — unele din secolul al XVIII-lea — măreŃe, împodobite, au cimitire îngrijite, au arhive, au biblioteci. CărŃile vechi sânt păstrate şi numeroase, mai toate din tipografiile Principatelor. Se găseşte Cazania lui Varlaam, Pravila Mare, Tipăriturile româneşti ale lui Antim, Mineele lui Chesarie de Râmnic, Mărgăritarul lul Hrisostom. Notele de pe cărŃi dovedesc viaŃă veche românească în aceste părŃi şi legătură puternică cu biserica din Principate. Cu aceste note şi cu ajutorul arhivelor parohiale se pot întocmi, pentru unele sate, şir de preoŃi începând cu secolul al XVII-lea.

Autorul a lucrat conştiincios şi sistematic. Tot ce s-a putut spune despre vechimea satelor şi a bisericilor, sprijinit pe

6

arhive şi pe autori vechi şi noi, străini şi români, a fost pus la contribuŃie. AmănunŃite sânt şi descrierile arhitecturale şi picturale ale bisericilor. Se mândreşte ca şi noi de buna stare materială a sătenilor şi de înaltul lor simŃ naŃional; se întristează ca şi noi de nenorocirea căzută pe aceste sate prin scăderea natalităŃii adusă de avorturile pricinuitoare de moarte şi ameninŃătoare cu pieirea neamului.

Părintele Gheorghe P. Cotoşman face cinste bisericii noastre, atât prin strădania lui pentru ridicarea de lăcaş nou bisericesc în Jimbolia, cât şi prin stăruinŃa lui în cercetarea trecutului Banatului Românesc. Vrednic este de ajutor şi de încurajare.

Preotul Dr. Niculae M. Popescu

profesor universitar

7

Notă la ediŃia a doua Până la apariŃia unei monografii aduse în actualitate,

Primăria comunei Cenad şi Consiliul local au hotărât să re-editeze prezenta monografie scrisă de pr. Gheorghe Cotoşman şi publicată în anul 1935. Gestul este lăudabil şi trebuie apreciat ca atare.

Monografia preotului Gheorghe Cotoşman a devenit, cu timpul, o raritate şi a circulat în mediul intelectual din Cenad sub formă xerografiată, fiind singurul mijloc de informare tipărit.

Fără îndoială, cartea este importantă din punct de vedere al informaŃiilor pe care le aduce în faŃa cititorului, dar, fiind apărută acum mai bine de 64 de ani, a fost depăşită cu mult de realitatea zilelor noastre prin cercetările făcute în acest răstimp. În consecinŃă, în ce priveşte partea istorică putem afirma că multe dintre informaŃiile furnizate sunt cu mult depăşite.

Cercetările arheologice întreprinse ulterior datei de apariŃie a cărŃii (1974-1975; 1986; 1993-1995 şi 2000) au adus noi date epigrafice sau arheologice, iar între timp au fost descoperite prin arhivele şi muzeele din Viena, Budapesta şi Istambul noi date despre trecutul istoric al Cenadului. De asemenea, în acest timp au fost scrise studii competente şi bine documentate (Susana Heitel despre localizarea bisericii lui Ahtum sau studiul scris de Petru Iambor, Şt. Matei şi A. Bejan despre Cercetările arheologice în aşezarea feudal timpurie de la Cenad), aşa că partea istorică trebuie citită de cei interesaŃi prin colaŃionare cu tot ce a apărut între timp. În plus, preotul Cotoşman foloseşte intens izvoare istorice de sorginte maghiară, chiar dacă uneori nu se declară de acord cu ele.

Cât priveşte partea politică se poate observa foarte uşor spiritul exagerat naŃionalist, spirit dominant în epoca de după cel de al doilea Război Mondial. A fost o descătuşare a românilor

8

împotriva oricui şi de oriunde. Apreciem spiritul patriotic al autorului dar nu putem fi de acord cu el peste tot.

Aşadar, este valoroasă sau nu monografia preotului Gheorghe Cotoşman?

Lucrarea este valoroasă prin datele pe care le furnizează în partea de istorie contemporană lui, plină de date statistice, mai mult sau mai puŃin comentate, deoarece ele se bazează pe înscrisuri cercetate de autor la vremea aceea, deci sigur autentice. Pentru cercetătorul de azi, ele pot constitui izvoare incontestabile şi pot fi folosite fără nici o reticenŃă în unele studii economico-sociale. Cine vrea să afle care a fost situaŃia economică a comunei noastre imediat după primul Război Mondial poate apela la cartea preotului Gheorghe Cotoşman.

Apoi, cartea conŃine – în partea sa referitoare la viaŃa culturală – date şi nume despre care astăzi nu se ştie mai nimic. Cine îşi mai aduce aminte de Cornel Minişan, pictor născut în Cenad şi trăitor atunci în Arad sau despre Gh. Demian, publicist în Timişoara, autor al unor cărŃi cu teme istorice?

Recomandăm lectura noii ediŃii, care reproduce fidel prima ediŃie şi aduce la zi lexicul, în mod tacit.

Cenad, august 2009

Prof. Gheorghe Doran

9

1. Descrierea comunei Pe malul stâg al Mureşului, la o depărtare de 2km. de râu, pe o câmpie întinsă şi fructiferă, este situată antica comună românească Cenad (Cenadul Mare şi Cenadul Vechi). Longitudinea de la Greenwitch este de 20º33, iar latitudinea 16º8. Şoseaua naŃională ce vine din Timişoara prin orăşelul Sânnicolaul Mare, trece prin mijlocul comunei, îndreptându-se spre apus, făcând legătura cu oraşul Măcău din Ungaria. FaŃă în faŃă, pe malul drept al Mureşului este aşezată comuna Cenadul-Unguresc, locuită în bună parte de români ortodocşi.

La marginea de răsărit a comunei trece linia ferată Cenad-Sânnicolaul Mare (7 km) – Tmişoara (67 km). Până la 1918, linia făcea legătură peste Mureş cu Apatfalva – Măcău – Szeghedin – Budapesta. Situată în direcŃia de la apus spre răsărit, comuna are străzi largi şi drepte, pietruite cu piatră de munte, iar troturarele sau potecile pavate cu cărămidă arsă şi alte pietre rămase de la străvechea cetate ”Mureşana”. De-a lungul străzilor, perpendicular pe stradă sunt zidite case, mai mici, ori mai mari, din cărămidă arsă sau nearsă, ori din zid de pământ bătut, acoperite cu Ńiglă sau şindrilă, mai puŃin cu trestie, după situaŃia materială a proprietarului. Fiecare casă are: o cameră de locuit, o tindă ce serveşte de cuină, şi încă o cameră numită “casa mare”, mai îngrijit, destinată oaspeŃilor. Casele celor bogaŃi au mai multe camere, frumos împodobite. Toate sunt văruite pe dinafara cu diferite culori, iar pe dinăuntru sunt pictate cu motive ornamentale. Alese cu mult gust. CurŃile, largi şi spaŃioase, sunt îngrădite cu gard de cărămidă ori de scânduri. La capătul curŃilor din dindărătul caselor şi dependinŃelor sunt grădinile, adevărate terenuri de cultură. Până şi ultima palmă de pământ este cultivată cu scumpătate şi pricepere. În grădini, pe lângă tot felul de flori şi zarzavaturi, sunt plantaŃi pomi roditori, iar în curŃi şi de-a lungul străzilor la marginea trotuarelor sunt plantaŃi salcâmi şi pe

10

alocuri duzi şi plopi. Privită din depărtare, comuna pare aşezată în mijlocul unei pădurici.

Edificii mai mari, afară de cele patru biserici, care prin înălŃimea majestoasă a turnurilor lor domină comuna şi împre-jurimile, şi de edificiile şcolilor primare, caselor parohiale, a primăriei comunale, farmaciei medicului comunal şi exceptând cele câteva prăvalii ori dughene alte clădiri mai însemnate nu sunt.

Când ne gândim că odinioară palate şi catedrale măreŃe împodobeau această comună, şi că mulŃi prefecŃi, principi, paşi, conŃi sau grofi şi înaltele feŃe bisericeşti ortodoxe, catolice şi musulmane au rezistat aici trebuie să mărturisim că însem-nătatea acestei comune nu constă în ceea ce este, ci în ceea ce a fost. În comună mai este post de jandarmi şi grăniceri, poştă, telefon şi telegraf. Din punct de vedere administrative comuna este împărŃită în Cenadul Mare şi Cenadul Vechi şi aparŃine plasei Sânnicolaul Mare din judeŃul Timiş – Torontal.

2. Istoricul comunei

MulŃimea obiectelor casnice aflate în cursul vremii în cuprinsul ca şi în apropierea comunei, dovedesc că pe locul Cenadului de azi, în vremurile preistorice, în epoca neolitică, de bronz şi în epocile următoare, au existat aşezări omeneşti. Poporul Agathyrşilor este cel mai vechi popor despre care istoria face pomenire că a locuit pe aceste plaiuri. După Herodot (sec. V a. Cr.), părintele istoriei, numirea râului Mureş, ca şi a judeŃului Torontal ar fi de origine agathyrşă1. La finele celebrei opere “Getica” a nemuritorului Vasile Pârvan, pe harta intitualtă “Expansiunea getică în Europa centrală şi sud-vestică în mileniul I a. Cr.” este însemnată, pe

1 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyhâzmegyei plébániák története Temesvár, vol. I, p. 663

11

locul Cenadului Unguresc de azi, localitatea “Ziridava”. Numirea localităŃii este de origine geto-tracică2. Davea, dava şi deva este toponimie pur getică3. Zura sau ziri în limba getică înseamnă “apă” 4 şi, ca atare, “Ziridava” ar însemna: localitate sau oraş de apă sau lângă apă, sau oraş fluvial. Pe numita hartă, desigur din greşeală, oraşul Ziridava este însemnat pe malul drept al Mureşului. Pârvan, bazat pe relatările lui ptolemeus, precizează că oraşul “Ziridava” era aşezat în Dacia “către Tisa mijlocie, poate pe Mureş, la Cenad, unde s-au găsit şi resturi romane”5. Resturi romane s-au găsit la Cenad, pe malul stâng al Mureşului, din România, şi nu la cel de pe malul drept al Mureşului, din Ungaria. “Ziridava” era, deci, chiar după Pârvan, pe locul Cenadului de azi. În opera sa, Pârvan mai aminteşte de localitatea “Giridava”, despre care spune ca era “un centru înfloritor getic”6. El susŃine că localitatea “Giridava” este identică cu “Zirdava” şi această părere este că “documentată chiar epigrafic”7. Aşadar, comuna Cenad de azi, numită cândva şi “Giridava” sau “Ziridava” era, din vremuri uitate, un centru însemnat al strămoşilor noştri geŃi. Cu timpul localitatea Ziridava ajunge reşedinŃa unui trib dac numit “morasiani”, de la care şi localitatea a primit numele de “Morisena”8. GeŃii şi dacii erau vlăstarele aceluiaşi trunchi tracic şi ca atare trăiau în raporturi de frăŃietate, având aceleaşi obiceiuri şi vorbind aceeaşi limbă.

2 Vasile Pârvan, Getica, p. 253 3 Id., p. 76-77 4 Id. p. 253 5 Id. p. 260. Maiorul Buzincu Emil susŃine – fără temei – că locul cetăŃii “Ziridava s-a stabilit (?) a fi lângă comuna rulci din plasa Birchiş”. Vezi foaia “Vasiova” din OraviŃa, nr. 4-5/1933, p. 6 6 Id. p. 76 7 id. p. 253 8 G. Tocilescu, Dacia înainte de Romani, Bucureşti, 1886, în An. Acad. Rom., vol. X; V. Grozescu, Istoria românilor de la Mureşul de jos, Oradea, 1887, p. 6

12

Romanii, cucerind Dacia, construiesc aici un castru puternic ale cărui ziduri încercuiau o suprafaŃa de mai mulŃi kilometri. După unii, castrul se extindea până la râuleŃul Aranca, ce curgea alene pe la marginea de miazăzi a comunei Sânnicolaul Mare9. Împăratul Traian, aduce aici, din vastul său Imperiu, o numeroasă colonie romană, care, în scurt timp romanizează întreg Ńinutul. Paza cetăŃii şi a oraşului numit de romani “Morisenum”, “urbs Morisena”, împăratul Traian o încredinŃează legionarilor Geminei XIII. Aici rezidează şi guvernatorul sau prefectul roman, a cărui autoritate admi-nistrativă şi politică se extinde asupra întregului Ńinut dintre Dunăre, Tisa şi Mureş, numit: Dacia Ripensis, Banatul timişean de azi. Ca dovadă plauzibilă ne servesc următoarele inscripŃii de pe două monumente de piatră aflate în Cenad:

I. M. Papirio M. F. Pan. Praef. Coh. I. Pan In Dacia Praef. Ripae Tibisci Danu – Bii. Curatori Pon – Tis. Augt. In Moesia Viro. Pop. Plebs Ulpia Traian Sar Part. H. M. P.10

adică “Marco Papirio Marci Filio Cornelio Preafecto Cohortis primae Panoniae în Dacia Praefecto Ripae Tibisci Danubiu Curatori pontis Augusti în Moesia Duumviro Populus Plebsque Ulpiae Trajanne Sarmis Patrono hoc monumentum posuit.”

II. CORNELIAE SALONIAE AUG. CONIVGI

9 Dr. Borovszky Samu, Temes vármegye, p. 233; Schreyer Viktor, Nagyszentmiklós trad. Monografiája, Nagyszentmiklós, 1912, p. 8 10 Ibid.

13

GALLIENI A. CN. ORDO MVNI TIB. DEV. NVM. MAIESTATIQ EIVS

adică: “Cornelia Saloninae Augustae Conjugi Gallieni Augusti Caesarie nostril Ordo municipalis Tibiscanus deveto numini majestatisque ejus”11. După Ptolemeus şi Strabo, municipiul Tibiscum ar fi fost situate în Dacia Ripensis sau Riparia, la confluenŃa Mureşului cu Tisa. Pe acele vremi, Mureşul la revărsarea sa în Tisa forma o deltă mocirloasă, care se întindea până aproape de Cenad. De aceea se spunea că Mureşul se revarsă în Tisa aproape de Morisena-Cenad. După amintiŃii învăŃaŃi greci oraşul Morisena ar fi identic cu Tibiscum12. Mai nou, inspectorul geodezic Adam Cucu emite părerea că municipiul Tibiscum ar fi fost situate pe malul drept al Timişului, pe locul unde azi este comuna Jupa13. În cazul acesta, rămâne de neînŃeles de ce monumentul prefectului Corneliae s-a aflat la Morisena-Cenad şi nu la Jupa ori în altă parte. Griselini spune ca a depus mari sforŃări spre a da cu ochii de acest monument, dar totul a fost zadarnic. El se află, de bună seamă, prin vreun muzeu din Budapesta ori Viena, sau în altă parte14. Cetatea şi oraşul Morisena, pe româneşte Mureşana, stă în legătură cu celelalte cetăŃi şi oraşe romane din Dacia prin vestitele drumuri romane: unul ce venea din Ardeal, pe malul stâng al Mureşului, prin Lipova şi Igriş; altul, ce făcea legătura cu cetăŃile de la sud şi, probabil, cu capitala Daciei: Sarmisegetuza, iar al treilea drum pleca de la Mureşana, peste

11 Ibid., Temişana, Bucureşti, 1848, p. 6; Fr. Griselini, Istoria Banatului Timişan, trad. Bolocan, Bucureşti, 1926, p. 206 12 Fr. Griselini, p. 10 13 Harta comp. a Daciei, în Analele Banat, An. II, Nr. 2, p. 121 14 Griselini, p. 206

14

Mureş, la Seghedin, în Ungaria15. Drumul comercianŃilor Iazygi, din Panonia, spre sudul Dunării, în Sirmiu şi Moesia, trecea prin Canija, Oroszlàmos şi Mureşana16. Sub stăpânirea romană oraşul ajunge la o înflorire nebănuită. Nu numai că era centrul administraŃiei civile şi militare, dar a devenit şi un centru comercial însemnat. Şi după retragerea legiunilor romane în sudul Dunării, oraşul Mureşana continuă să trăiască o viaŃă romană sau mai bine zis românească, căci colonii aduşi de Traian, împreunaŃi prin legături de căsătorie cu băştinaşii geto-daci, au dat naştere unui popor nou, care, până zi, locuieşte Ńinuturile strămoşeşti. Cără-mizile romane cu inscripŃia: Leg. XIII. Gem., ca şi mulŃimea monedelor cu efigia împăraŃilor romani: Traian (†117), Hadrian (117-138), Antoniu Piu (138-161), Marc Aureliu (161-180), Comodus (180-192), Septimiu Sever (192-211), Caracalla (211-217). Alexandru Sever (222-235), Gordianus (238-244), Claudiu (268-270), Aurelian (270-275), Probus şi Constantinus, pe care locuitorii români de azi ai comunei, urmaşii vechilor colonişti romani, le găsesc prin curŃi, grădini şi pe la holde, cu prilejul săpături ori al arăturii – dovedesc cu prisosinŃă că pe aici pe vremea stăpânirii roman, a fost un oraş şi un castru însemnat. Obiectele vechi, de mult preŃ, aflate aici de diferiŃi arheologi şi cercetătoriîmpodobesc azi muzeele de antichităŃi din Viena şi Budapesta. Chiar dintre săteni, până azi, unii17, au strânse într-un mănunchi, frumoase şi bogate colecŃii de monede şi antichităŃi romane.

15 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyhâzmegyei plébániák története Temesvár, vol. I, p. 664; Dr. Borovszky Samu, Temes, p. 33; Ing. Cucu Adam, Harta istorică a Banatului de azi, „Dacia Ripensis” (Ripensia) din trecut, 1928 16 Ibid., şi Szilágyi Sándor, A magyar nemzet története, Budapest, 1915, p. CLXX. 17 De pildă: Ioan Popovici, jun. de 16 ani şi preotul gr.-cat. Victor Deciu din Cenadul Mare.

15

În lunga perioadă a invaziilor barbare, oraşul cu toate că are, fără îndoială, să sufere mult, el, totuşi, rămâne cel mai însemnat centru din aceste părŃi ale Daciei Ripense. Însuşi, biciul lui Dumnezeu, Attila, îşi avea reşedinŃa în acest oraş, căruia i se mai zicea şi: oraşul lui Attila18. În frumosul său palat din Mureşana, construit de cei mai renumiŃi arhitecŃi romani ai timpului, a primit el, cu multă afabilitate, pe retorul Priscus şi pe însoŃitorul său, Maximilian – solii împăratului creştin Teodosie II – cu care a vorbit în limba ausonă, adică în limba populară latină, care era limba strămoşilor noştri de aici19. Puternicul şi temerarul Caran Baian († 602) al Avarilor, care a vorbit tot atât de cutezător cu împăratul Iustin II, ca şi Attila cu Teodosie al Romanilor, de asemenea a rezidat în oraşul Morisena20. Dup alungarea Avarilor, Dacia Ripensis ajungând sub stăpânirea principilor naŃionali21, oraşul Morisena îşi recapătă vechea splendoare. Principele Banatului Temişan: Glad, Vlad sau Claudiu (născ. Între 835-840), în timpul domniei sale de 33 ani, între 874-907, şi nepotul său Optum, de la finele veacului al X-lea şi până la 1030, îşi aveau reşedinŃa tot aici22. Cetatea, în acest timp, purta numele de “Cetatea lui Optum”23. Căderea lui optum atrage după sine schimbarea numelui anticei cetăŃi. Regele Ştefan, vrând să răsplătească actul de trădare, dar şi de curaj, al

18 Dr. Borovszky, Temes, v.l.c.; 19 Basiliu Maniu, DisertaŃie ist. crit. Lit. Timişoara, 1857, p. 237 20 Dr. Borovszky, Temes, p. 238; Griselini, p. 10; Dr. Ghe. Popovici, Istoria Românilor BănăŃeni, Lugoj, 1904, p. 94. 21 Istoriografii maghiari susŃin că după ce Avarii au fost învinşi şi alungaŃi din Panonia şi Dacia de către regele francez Carol cel Mare şi de fiul său Pipin cel Scurt, francezii au Ńinut un timp sub ocupaŃie şi această parte a Daciei, adică Banatul Timişan. Vezi: Dr. Borovszky, Temes, p. 243. 22 Dr. Borovszky, Temes, p. 243-246. 23 Dr. Borovszky Samu, Csanád vármegye története, 1715-ig., Budapest, 1897, vol. II, p. 72.

16

generalului roman Cenad, porunceşte ca cetatea şi oraşul, ca si o mare întindere de pământ din jurul lui – din care formă apoi un nou judeŃ – să poarte pe viitor numele de Cenad. De acum înainte oraşul Morisena sau Mureşana figrează pe hărŃi, acte, diplome etc. sub numele cel nou de “Cenad”24. La diferiŃi scriitori români şi străini, acest nume variază îmbrăcând forme latine sau romane, germane şi maghiare, precum urmează: Chenad (1199), Sunad Sunnad (prin 1200), Chvnad (1217), Chenadium (1219), Chenadu (1220), Chanadium (1242), Chanad (1341), Cenadium (1371), Czanadium (1410), Chandum (1434), Canad (1459), Cinadinum (1550), Chianadinum (1550), Chianad, Cyanad, Chanadinum, Tschanadt (1551), Chanadynum (1562), Cianadum (1595), Tschonat (1599), Csenad (1621), Cenad (1650), apoi: Suanad, Canadiu, Chamad, Choad, Chomad, Cianad, Cinade, Csanadam, Csomad, Cunad, Schanad, Scenad, Tanadium, Tsanad, Tschanad, Zanad şi Csanàd25. Odată cu noua împărŃire administrativă a Banatului Timişan, regele Ştefan al Ungurilor împarte moşiile principelui Octum în trei părŃi: o parte le desemnează ca proprietăŃi regale, având ca centru oraşul Morisena-Cenad; altă parte o face donaŃie nou înfiinŃatei episcopii romano-catolice – înfiinŃată pe ruinele episcopiei ortodoxe-române – cu sediul tot în acest oraş; iar a treia parte şi cea mai importantă – cuprinsă între Tisa, Mureş şi Aranca –, a primit-o generalul Cenad, pe care regele l-a pus prefect peste noul judeŃ Cenad, cu reşedinŃa în oraşul cu acelaşi nume. Moşiile lui Cenad în bună parte le vedem, până prin veacul al XV-lea, în mâinile urmaşilor lui şi ale altor boieri de viŃă românească. Din restul teritoriului ocupat, spre sud de

24 Dr. Borovszky, Torontal vármegye, Budapest, 1908, p. 82. 25 Idem, Orivay T. és Szenekláray T., Törtenelmi Adaltár a Csanád-Egyházm. haj. és ielen., Temesvár, 1878, vol. III, p. 71-73; Juhász Kálmán, Hajdani monostoyok, Budapest, 1922, d. 38-39, P. Drăgulina, Istoria Banat. Severin, partea III, p. 117 etc.

17

Aranca, regele Ştefan cel Sfânt retrocedează o parte însemnată familiei şi nobililor principelui român Octum26.

Chiar şi după noua stare de lucruri – după căderea lui Octum – în Mureşana-Cenad continuă să zvâcnească viaŃa românească, animată şi ocrotită de preoŃimea română-ortodoxă, susŃinută de boierii români, rămaşi credincioşi străbunelor lor tradiŃii şi obiceiuri. Însemnările ungureşti ulterioare neglijează aceste manifestări româneşti, înregistrând şi reliefând numai faptele ce-au stat în strânsă şi directă legătură numai cu interesele catolic-maghiare, fiindcă Mureşana-Cenad, de acum încolo deveni centrul catolicismului unguresc şi al proprietăŃilor regale din aceste părŃi ale Ungariei.

Regii maghiari dădeau o deosebită atenŃie şi cinste Cenadului. Ei se abăteau de mai multe ori pe an la Cenad, cu osebire la sărbători mari. Astfel, la 1043, regele Samuil Aba petrece sărbătoarea Paştelui în acest oraş27.

Tătarii strecuraŃi în Ardeal şi Banat, pe valea Mureşului, sub conducerea căpitanului lor Büdzsik, în primăvara anului 1241, pustiesc şi devastează cetatea şi oraşul, aprinzând casele şi dărâmând palatele şi bisericile. Episcopul de atunci, Bulchu (Vulcu), care, împreună cu întreaga populaŃie a oraşului, se refugiaseră la timp din calea năvălitorilor, iar după alungarea tătarilor se reîntoarce la reşedinŃa sa şi-n decurs de 10 ani, cât mai păstoreşte, restaurează complet oraşul devastat. Locuitorii rămaşi în viaŃă s-au întors, de asemenea, la vetrele lor.

În 19 iunie 1278, când regele Ladislau al IV-lea a petrecut aici, oraşul încă îşi mai păstra strălucirea şi renumele de odinioară. În palatele lui pompoase sălăşluieşte, în 22 mai 1322, regele Carol Robert – cel care a fost bătut la Posada, lângă Câmpulung, de către oastea voievodului Iancu Basarab, al łării Româneşti; la 9 iulie 1366, regele Ludovic cel Mare, iar la 13 noiembrie 1394 şi la 18 aprilie 1436, regele Sigismund. În 6

26 Dr. Borovszky, Torontal vármegye, p. 519. 27 Dr. Borovszky, Torontal vármegye, p. 82.

18

ianuarie 1443 şi în 7 martie 1444, principele Ioan Huniade-Corvinul, fost prefect al judeŃului Cenad, petrece în Cenad, prezidând aici tribunalul judeŃean. Pe Iancu Corvinul îl mai găsim aici la: 16 aprilie şi la finele lui decembrie 1450 şi la 4 ianuarie 145128. La 23 septembrie 1455 monahul franciscan Ioan Capistran, conducătorul cetelor de cruciaŃi, adunaŃi la ordinul papei Calist III spre a lupta contra turcilor, alături de cel mai mare erou al creştinătăŃii: Ioan Corvinul, trece prin Cenad, unde, cu toată probabilitate, şi-a recrutat şi luptători pentru sfânta Cruce. La 9 decembrie 1456 regele Ladisalu V petrece în acest oraş de glorioasă tradiŃie29.

Ştirile tot mai neliniştitoare provocate de cuceririle turcilor în Ardeal şi Banat, începând cu anul 1447, determină pe episcopul Cenadului, Albert Hangacsi, să ia măsuri prevenitoare pentru apărare oraşului. La 1459, el pune să se sape şanŃuri în jurul oraşului şi să se ridice ziduri din materialul pietros rămas de la vechiul castel roman, distrus de tătari. La 17 august 1462, când marele rege Matei Corvin, pornise cu oaste contra turcilor, care tăbărâseră deja în łara Românească – jungând la Cenad, bastionele şi zidurile împrejmuitoare erau deja ridicate30. De astă dată castrul sau cetatea nu mai avea întinderea colosală de odinioară. Ea s-a redus numai în jurul oraşului Cenad. După calculele inginerilor geodezici, bazate pe măsurători pe teren şi pe săpături arheologice, castrul Morisena cuprindea o suprafaŃă de 14000 stânjini pătraŃi31 sau 50260 metri pătraŃi, aşa încât afirmaŃia32 că zidurile cetăŃii cuprindeau înlăuntrul lor şi

28 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyhâzmegyei plébániák története, p. 669-671 29 Dr. Szenekláray T., Törtenelmi Adaltár a Csanád-Egyházm. haj. és ielen., vol. III, p. 673 30 Dr. Borovszky, Torontal v l. c. 31 Dr. Szenekláray T., Törtenelmi Adaltár a Csanád-Egyházm. haj. és ielen., vol. III, p. 672 32 Pr. Gheorghe Cotoşman, Din trecutul Banatului. Comuna şi Bisericile din Sânnicolaul Mare, Cartea II, p. 130-145

19

orăşelul Sânnicolaul Mare de azi, până la Aranca, este perfect întemeiată.

De la 31 octombrie până la 2 noiembrie 1495, a petrecut în Cenad regele Vladisalv II. În primăvara anului 1514, Gheorge Doja cu răsculaŃii săi, iobagi români şi unguri, ocupă cetatea şi oraşul; pe membrii capitului catolic îi ucide, bisericile le devastează şi dă foc palatelor boiereşti şi regeşti. După prinderea şi arderea sălbatică pe rug, la Timişoara, a eroului Doja – care, prin mişcarea revoluŃionară iniŃiată de el, voia să scuture jugul iobăgiei de pe spinarea încovoiată de munci a Ńăranului roman şi maghiar, obidit şi necăjit –, episcopul Cenadului Francisc Csaholyi, cu preŃul multor jertfe şi cu braŃe româneşti, restaurează cetatea şi oraşul. Din împrejurarea că la 21 mai 1522 se amintesc aici doi portari: Ion Iane şi Petru Horvàth, se deduce că cetatea a avut două porŃi33.

Zilele tulburi ce-au urmat după nenorocirea ungurească de la Mohàcs, din 1526, au fost acoperite tot mai mult de norii plumburii ai îngrijorării şi deznădejdii. Luptele interne pentru succesiunea la tron, care uneori au degenerat în adevărate războaie civile, au pregătit şi favorizat instaurarea stăpânirii semilunii asupra Transilvaniei şi Ungariei.

În anii 1528 şi 1529, Cenadul este vizitat de regele Ioan Zàpolya. Ungurul protestant Balint Török Enyigni, la 27 septembrie 1529, a atacat cetatea şi oraşul lipsit de apărare şi, pătrunzând în catedrala Sf. Gerardi sau Gellért a răpit toate obiectele sfinte de preŃ ce au mai rămas după Doja, şi le-a dus cu sine peste Dunăre, în Szigetvàr.

În 1530 oraşul este ocupat de armata nemŃească a îmăratului Ferdinand, dar, în scurt timp, ajunge din nou în mâinile regelui Ioan, care, la recomandarea lui Gheorghe Frater (Fratici sau FrătuŃi), numeşte pe cumnatul acestuia, pe Gaşparu Perusici, comandant al cetăŃii. Perusici s-a făcut stăpân şi pe

33 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, vol. II, p. 77; Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 675

20

veniturile episcopiei catolice, din care a plătit apoi soldele ostaşilor şi a contribuit la buna întreŃinere a cetăŃii şi a oraşului34.

La 4 septembrie 1541, Cenadul a fost ataşat Ardealului. Conducerea judeŃului şi a întregului teritoriu dintre Mureş şi Dunăre, adică Banatul Timişan, în frunte cu oraşul Timişoara, regina Izabela, care-şi mutase reşedinŃa la Lipova, a încredinŃat-o lui Petru Petrovici. Acesta a adus pe cei dintâi sârbi în Cenad35, aşezându-i printre bătinaşii români.

După ce guvernatorul Ardealului, Gheorghe Frater, a trecut de partea lui Ferdinand, un pretendent la tronul Ungariei – ales de partida contrară lui Ioan Zàpolya, în dieta de la Pozsony, la 30 octombrie 1526, ca rege al Ungariei, în vreme ce Ioan Zàpolya, la 11 noiembrie, în acelaşi an, a fost ales şi încoronat ca rege ungar în Szekesfehervar (Alba Regală, unde se încoronau şi se înmormântau odinioară regii ungari36) – prefectul Timişoarei, Petru Petrovici, rămas fidel familiei Zàpolya, la finele lunii septembrie 1550, ocupă – cu trupele sale, puse sub conducerea căpitanului sârb Nicolae Cserepovici – cu asalt cetatea şi oraşul, dar curând trebuie să se retragă, fiind respins de oastea comandată de căpitanul Oradiei, Toma Varcosci, care supune şi încredinŃează oraşul lui Ferdinand.

În timpul acestor hărŃuieli, multe din clădirile de seamă ale oraşului au fost arse, şi parte din zidurile cetăŃii dărâmate. La începutul anului 1551, Cenadul primeşte un nou comandant în persoana lui Petru Nagy, care cu multe sacrificii a restaurat cetatea şi oraşul. Când însă, beglerbeyul Mehemed, în 28 septembrie s-a apropiat de zidurile cetăŃii cu o armată de 80000 oameni, comandantul Petru Nagy, la sfatul lui Gh. Frater, i-a ieşit întru întâmpinare şi i-a oferit cheile cetăŃii f ără

34 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, vol. II, p. 77-78; Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 676 35 Ibidem. 36 Dr. Ghe. Popovici, Istoria Românilor BănăŃeni, p. 211

21

împotrivire37. În 28 noiembrie, acelaşi an – după ce turcii au fost constrânşi să părăsească Lipova –, cetatea ajunge iarăşi în stăpânirea lui Ferdinand, care o asediază cu mercenari spanioli de castaldo, dar ocupaŃia lui a fost de scurtă durată şi cât se poate de nenorocită pentru Cenad, căci soldaŃii s-au dedat la jafuri şi prădăciuni38.

Ferdinand, la 9 aprilie 1552, se adresează lui Andrei Bàthori, cerându-I să numească aici un comandant destoinic, dar nici măsura aceasta nu foloseşte, căci după căderea Timişorii, la 30 iulie 1552, cetatea şi oraşul trec definitiv, sau mai bine spus pentru o perioadă de lungă durată sub stăpânirea turcilor, care numesc oraşul “Cenadul Turcesc”.

Cetatea, pe vremea turcilor, era păzită câteodată de o garnizoană mai mare, alteori de una mai mică, după împrejurări. Între anii 1590-1591, cetatea era străjuită de 44 călăreŃi simbrieşi, şi 28 corsari, de toŃi 72 oameni sub comanda a doi aga. După reluarea Boroşineului, la sfârşitul anului 1595, a fost eliberat şi Cenadul de sub domnia turcilor, dar în anul următor, cu ajutor de la tătari, turcii reocupă Cenadul. În iulie 1596, Ioan Szeleştei (Selişteanul), comandantul Lipovei, încearcă un atac asupra cetăŃii, dar fără rezultat, căci trupele turceşti, cărora le-a venit într-ajutor şi paşa Timişoarei, i-a pricinuit o grea înfrângere.

În toamna anului 1597, Gheorghe Borbely, banul Caransebeşului, şi generalul Sigismund Bàthori, au reocupat Cenadul şi l-au pus sub comanda împuternicitului împărătesc Francisc Lugosi (Lugojanul), dar în vara anului 1598, când trupele lui Mehemet s-au apropiat, a părăsit cetatea în care din nou s-au cuibărit turcii. În 13 august 1613, sârbii, lipovenii şi boroşinenii au reocupat cetatea şi, prinzând pe beiul de acolo l-au dus lui Gabor Bethlen, care, aşa se vede, a dat de bună voie cetatea turcilor, în stăpânirea cărora a rămas neîntrerupt până la finele secolului al XVII-lea. 37 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, l. c.; Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 677 38 Ibidem.

22

În 1685, trupele împărăteşti au ocupat Szolnokul, Szarvaşul şi Aradul. La vestirea căderii cetăŃii Aradului, trupele turceşti din Cenad au părăsit cetatea, care a fost ocupată îndată de haiduci unguri şi de soldaŃi sârbi. Aceştia, ca la 800 inşi, în primăvara anului 1687, în vreme ce turcii din Lipova pândeau momentul epuizării alimentelor aduse de unguri în Seghedin cu carele de provizii, au năvălit asupra lor măcelărind ca la 400 dintrânşii 39.

În 1693, cu tot ajutorul primit de la tătari, turcii n-au putut reocupa Cenadul până la 1697, când în drumul lor nebun din Timişoara spre Seghedin, au luat Cenadul cu asalt, trecând întreaga garnizoană germano-maghiaro-sârbă aflată acolo prin ascuŃişul sabiei40.

Încăpând pe mâna turcilor, toate insitituŃiile religioase catolice din Cenad încetează de a mai exista. Averile episcopului şi ale capitlului catolic au trecut în folosinŃa Sultanului, în mod formal şi fictiv ele însă au aparŃinut regelui Ferdinand. Membrii capitlului catolic au părăsit oraşul încă din 1550, episcopul şi ceilalŃi clerici numai în 155241. În tot decursul stăpânirii turceşti, în întreaga dieceză a Cenadului n-a existat nici un preot romano-catolic. Serviciile divine pentru catolici le oficiau din când în când anumiŃi călugări ambulanŃi, cu permisiunea specială a Sultanului42. Nu aceeaşi soartă a avut-o şi clerul ortodox-român, căruia turcii i-au acordat mai multă toleranŃă din pricină că el nu prezenta un pericol atât de iminent pentru siguranŃa imperiului ca şi catolicismul unguresc şi german, cu pronunŃate tendinŃe de imperialism pământesc.

La venirea turcilor populaŃia Cenadului era compusă din români, sârbi şi maghiari. Szentkláray scrie43 că pe vremea ocupaŃiei turceşti, ungurii şi sârbii au părăsit cu toŃii Cenadul,

39 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, vol. II, p. 78-79 40 P. Drăgulina, Istoria Banatului Severin, partea III, p. 54 41 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 678 42 Idem., p. 679; Dr. Borovszky, Csanad vármegye, p. 86 43 op. cit., p. 698

23

aşezându-se în satul Bucova, azi pustă, la câŃiva kilometri depărtare de cetate. În defterul de la 1557 erau impuse la impozit 45 de case cu coş, dintre care 40 vechi şi 5 noi, şi tot atâŃia capi de familie, proprietari de pământ. Numele lor copiate exact dupa originalul turcesc sunt acestea: Judele sau primarul Blaj, Pavel şi Ştefan Cevaş, Coloman Likas, Ion Suciu, Fogas Imre, Martin Caşu, Mihail Santol, Francisc Tot, Dimitrie Lucaci, Gligorie Marta, Mihai Tar, Francisc Tot, Gligorie Boroş, Mihai Cenad, Mihai Hodor, Ambruş Mureş, Ştefan Fösus, Lörintz Ioan, Ladisalu Tot, Nicolae Monariu, Blaju Dacu, Gligorie şi Ioan Micu, Ion Sebeşan, Mihai Varga, Gheorghe Kocsis, Matei Călaz, Gligorie Husariu, Andrei Sitar, Balint Tur, Matei Tot, Iacob Vameş, Carol Iacob, Blaj Galu, Varga Martin, Andrei Bencec, Gligorie Tot, Mihai Nagy, Gligorie Giorgeş, Lucaci Nemeş, Ion Sion, Gligorie Kovacs şi Andrei şi Albert Păciu.

În defterdar erau trecuŃi aşadar, numai proprietarii de casă şi pământ, în majoritatea lor români, puŃini unguri şi nici un sârb. Restul populaŃiei române, despuiată de drepturi şi moşii, de către regii maghiari, nu era luată în considerare. Cu toate că sub turci dispar privilegiile de mai înainte, iobagii români, despre care nu amintesc documentele şi defterele turceşti, au rămas şi pe mai departe în aceiaşi situaŃie umilitoare de a fi robii şi slugile tuturor veneticilor. S-au schimbat doar nemeşii şi grofii unguri cu spăilugii şi paşii turci, atâta tot.

Privite din acest unghi defterele, listele de daruri făcute de turci, este explicabil că numărul celor trecuŃi în ele să fie cât se poate de redus. Căci şi sultanii au procedat la fel ca regii unguri: au făcut donaŃie pământurile cucerite oamenilor lor de curte şi soldaŃilor merituoşi. Proprietari băştinaşi au rămas prea puŃini, şi numai ei sunt cuprinşi în aceste deftere; grosul populaŃiei muncitoare de pământ, în folosul spăilugilor, nu se număra. Ea era o cantitate neglijabilă – din punct de vedere al drepturilor –, bună numai de exploatat. Căci altfel rămâne de neînŃeles faptul că sediul Sanjacatului şi al Nahiei, al unui paşă

24

şi al unui Cadiu sau Muftiu (un fel de vlădică turc) a putut fi aşezat într-un oraş cu numai 45 capi de familie. AdmiŃând că de fapt au mai fost numai 45 de bărbaŃi în întregul oraş, se naşte întrebarea: moşiile întinse ale paşilor şi ale spăiugilor cine le-a lucrat? Turcii, care nu se pricepeau decât la mânuirea armelor? Ungurii sau sârbii? Aceştia – precum înşişi istoricii maghiar susŃin – au părăsit Cenadul încă de la începutul domniei turceşti. Atunci cine să fi locuit în Cenad, căci aceiaşi istorici maghiar scriu că nu numai ca a fost continuu locuit, dar că a fost unul dintre centrele cele mai importante ale Banatului Timişan, în tot decursul stăpânirii turceşti?44

Documentele scrise, care, probabil, ne-ar fi putut da răspunsuri precise şi concludente la întrebările de mai sus, au dispărut fără urmă în aceste vremuri de bejanie şi jaf. În schimb au rămas românii, locuitorii dintotdeauna ai oraşului, documentul cel mai sigur şi mai autentic, busola de orientare prin bezna şi vicisitudinile vecurilor, lucrătorii şi cultivatorii pământului, crescătorii vitelor necesare la nutrimentul trupelor şi la tracŃiunea carelor de provizii şi muniŃie, rezervorul uman din care turcul şi-a recrutat ienicerii şi ostaşii pentru cucerirea de noi teritorii şi pentru păzirea hotarelor deja cucerite. Românul – a cărui existenŃă pe aceste plaiuri în acele timpuri este contestată de aceiaşi istorici maghiari, care, orbiŃi de şovinism, nu-şi dau seama de paradoxul şi bizareria afirmaŃiilor lor – era, aşadar, factorul indispensabil din economia vieŃii imperiului semilunii. Aşa se explică de ce turcii nu numai ca au acordat o largă toleranŃă religioasă şi politică ghiaurilor, adică românilor, dar i-a şi ajutat îm mod oficial să-şi repare bisericile, precum se aminteşte în defterul de la 1590, că pentru repararea bisericii ortodoxe-române din suburbia Lipovei s-au încasat de către autorităŃile statului 400 groşiŃe45. Am văzut că nu aceeaşi a fost atitudinea turcilor faŃă de unguri şi faŃă de sârbi, care erau 44 Traian Birăescu, Banatul sub turci, Timişoara, 1934, p. 45-46; Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 678 (toate numele sunt maghiarizate). 45 Traian Birăescu, op. cit., p. 44

25

consideraŃi ca cei mai mari duşmani ai imperiului, şi care numai de groaza turcilor au părăsit Balcanii căutându-şi refugiu în Banat şi Ungaria, unde încă nu se instaurase domnia semilunii.

Şi încă un fapt dovedeşte necesitatea de a exista a elementului rural românesc din această parte a Banatului, pe vremea stăpânirii turceşti. Anume, diferiŃii demnitari ai Sublimei PorŃi nu primeau salariu de la stat, ci echivalentul salariului îl primeau în natură, în moşii şi domenii, pe care le exploatau în folosul propriu. Ei erau numai uzul fructurarii, proprietarul adevărat fiind Padişahul, Sultanul. În defterul de la 1619 s-a fixat leafa beiului sandjacului Cenad la 207000 groşiŃe anual. Or ca să poată scoate această sumă din roadele pământului, pământul trebuia lucrat, cultivat. Şi, cine să-l cultive după ce ungurii şi sârbii din Cenad au plecat, dacă nu românii, care au rămas mai departe lângă glia străbună?

Afară de munca ce trebuiau să o presteze în favoarea beilor, spahiilor sau spăiugilor, românii au fost supuşi şi la plata a fel de fel de biruri grele. Unul din aceste biruri era şi aspura fumurilor, numit „resmiduhan”. De teama acestui impozit, mai multe familii de români se concentrau la un loc, formând comunităŃi familiale, de câte 4-5 familii, sub un singur fum46; iar alŃii, şi cei mai mulŃi, locuiau prin colibi şi bordeie fără fum şi coş.

Nu numai turcii ci şi toŃi stăpânitorii vremelnici ai Cenadului, unguri şi germani, storceau dări grele de la biata populaŃie românească de aici. Astfel, d.p. a 1559 – când Cenadul este reocupat de unguri –, Benedict Bornemisa, pe lângă impozitul ordinar aruncă pe cap de locuitor un nou impozit de 95 de florinŃi, câte un covor în valoare de 25 fl. şi o pereche de frâne, în valoare de 2 fl. Afară de dările acestea, ofiŃerul Ştefan Kendi supune locuitorii la o nouă dare de cap de

46 Traian Birăescu, op. cit., p. 37-38; p. 40

26

60 fl. şi o cu forŃa rechiziŃionează câte un scaun cu spătar, o saltea şi o plapumă de la fiecare cap de familie47.

Numai conştiinŃa indestructibilei sale legături cu glia străbună l-a determinat pe Ńăranul român să îndure potopul de mizerii pe care barbarii şi veneticii le revărsau cu nemiluita asupra lui. Desluşind zările unui viitor fericit, românul, cu credinŃă nestrămutată în biruinŃa finală a dreptăŃii veşnice, a înfruntat cu resemnare toate urgiile barbare. Şi dreptatea şi adevărul au învins, târziu, dar au învins definitiv, dând satisfacŃie postumă sângelui vărsat cu prisosinŃă de un întreg şir de generaŃii de martiri geto-daco-romani.

În anul 1698, Cenadul se eliberează definitiv de sub dominaŃia turcească. Prin tratatul de pace încheiat la 26 ianuarie 1699 între Austria şi Turcia, cea dintâi se obligă a dărâma zidurile cetăŃii Cenadului, ceea ce în 1701 s-a şi dus la îndeplinire prin gen. Oettinger Farcaş, cameral împărătesc şi preşedinte al senatului locot. imperial. Aşa se sfârşi cetatea ale cărei temeli le-au pus strămoşii noştri geto-daco-romani48.

Dintre comandanŃii cetăŃii Cenad se cunosc următorii: Ioan Sáfár Ardeleanu, student, 1522; Gasparu Perusici 1537-1550; Petru Nagy 1551; Paşa Ulma 1551; Kaszim 1552; Beiul Ferhad 1581; Aga Hasszan, Francisc Lugosi1598; Abdulah 1630 şi Mehemed la 169149.

La plecarea turcilor din Cenad, populaŃia oraşului număra numai 225 suflete50, aşa încât afirmaŃia referitoare la defectuozitatea defterelor este perfect întemeiată şi adevărată.

În cursul celor 146 ani de stăpânire turcească s-au făcut, precum era şi firesc, unele încrucişări familiale între români şi turci. Familia Rejep (Reziepu, Reziep sau Reszep, cum o află scrisă în actele vechi de la Primărie), atât de numeroasă în Cenadul Mare, este o dovadă palpabilă în această rivinŃă. Rejep, 47 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, vol. II, p. 80 48 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 663, 680 49 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, vol. II, p. 79 50 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 663, 678

27

după tradiŃia familiei, ar fi fost un paşă turcesc, care a împroprietărit cu pământ mult pe toŃi fl ăcăii români care au consimŃit să se căsătoreacă cu fete turce şi să adopte numele de Rejep. Acest fapt se va fi întâmpat prin anii 1690, când Poarta Otomană a publicat Iradeia (legea agrară) imperială prin care „ Ńăranul bănăŃean se declară bun proprietar pe pământul stăpânit de el, recunoscându-i-se în acelaşi timp şi dreptul de moştenire din tată-n fiu, dreptul de înstrăinare a pământului stăpânit de el, al cărui proprietar absolut a devenit în baza acestei iradeie”51. Că aceste încuscriri cu turcii s-au petrecut numai spre finalul domniei lor în Banat, ne serveşte ca dovadă tot familia Rejep, care nu s-a turcit, rămânând o familie românească cu nume turcesc.

În cuprinsul comunei până azi se mai află monede turceşti. Preotul gr.-catolic Victor Deciu are o întreagă colecŃie de monede romane, turceşti, austriece şi ungureşti.

Sub clădirea mare a „hambarului” cum se numea moara cu aburi, mistuită de flăcările unui puternic incendiu în anul 1928, se spune că ar fi un coridor subteran, care se prelungeşte pe sub Mureş, până la închisoarea in Seghedin, din Ungaria. Se crede că subterana aceasta stă în legătură cu coridorul ce pleacă de la basilica antică romană pe ruinele căreia s-a ridicat şi biserica catolică de azi. Bătrânii comunei spun, bazaŃi pe tradiŃie, că acest coridor sevea pe vremea turcilor ca închisoare pentru făcătorii de rele. De teamă că acolo ar sălăşlui spirite necurate nimeni nu îndrăzneşte să intre în el52.

La 1717 – după ce turcii au fost definitiv scoşi din Banat, prin eroismul genialului prinŃ italian Eugeniu de Savoya – în conscripŃia făcută de contele Mercy, guvernatorul Banatului, s-au aflat, zice-se, la Cenad numai 40 case locuite. Şi, conscripŃiile acestea, cuprinzând multe lacune, erau în aşa fel întocmite ca să justifice planul infernal al Vienei de a coloniza Banatul cu 51 Traian Birăescu, op. cit., p. 51 52 Comunicarea înv. pensionar D. Bozianu şi a Ńăranului Mia Popovici de 75 ani († 1933), din Cenadul Mare.

28

germani. Dupa 1717 se aşază în Cenad mai multe familii sârbe, din cele venite din Ungaria, la 1690, sub conducerea patriarhului Cernojevici. Istoriograful sârb Dimitrie RuvaraŃ53, scrie că la 1727 în Cenad erau abia 55 case sârbeşti. După noua împărŃire administrativă din 1717, Cenadul devine, pentru scurt timp, centrul plasei. La 1758 – precum scrie tot istoricul RuvaraŃ – primar al comunei Cenad era Avram Românul, dovadă eclatantă că şi în acel timp românii formau majoritatea populaŃiei, şi deci şi a alegătorilor primarului.

Urmărind persistent posesiunea faptică şi vecinică a Banatului românesc, Curtea de la Viena şi-a pus în aplicare cu multă dibăcie planul de colonizare cu germani a acestui teritoriu, pe care-l considera pământ cucerit cu arma de la turci, şi ca atare se complăcea în credinŃa că poate dispune asupra lui după bunul său plac. Cenadul nu putea rămâne nici el necontaminat de epidemică a pan-germanismului. Unde românii n-au fost ridicaŃi în masă şi aruncaŃi în partea muntoasă şi mlăştinoasă a Banatului – cum, de pildă, s-a întâmplat cu românii din comunele româneşti de odinioară: Tomnatic, Teremia, Lovrin, Jimbolia, Cărpiniş, Biled, Săcălaz54 etc. – ei au fost răriŃi binişor şi apoi împestriŃaŃi – ca să fie inofensivi – cu elemente germanice aduse din diferitele părŃi ale imperiului habsburgic şi prusiac-german, pentru a fi avanposturile expansiunii germane în Orient.

Primele familii germane care s-au aşezat în Cenad, la 1745, au făcut parte din rândurile coloniştilor germani aduşi în plasa Palanca Nouă, în scop de a întări graniŃa sudică a Banatului. Coloniştii au fost aşezaŃi în casele românilor, forŃaŃi de stăpânirea vitregă să-şi câştige adăpost şi existenŃă aiurea, în altă parte a Ńării. Szentkláray55, mistificând adevărul istoric în favoarea ungurilor şi a sârbilor (el fiind sârb maghiarizat, cu numele adevărat de Nedics), scrie că germanii de la 1745 au fost aşezaŃi în casele sârbilor emigraŃi în Rusia. Or, este bine 53 Opis temisvarske eparhije 1721 godine, Sr. Karlovici, 1923, p. 10 54 Vezi: Pr. Gh. Cotoşman, Din trecutul Banatului, c.l., p. 95-99 55 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 685

29

stabilit că sârbii au emigrat în Rusia, nu la 1745, ci la 1751, şi atunci nu sârbii din Cenad-Mureşana, ci cei din Cenadul Unguresc, din Ungaria56.

Adevărata colonizare cu germani a Cenadului a avut loc la 1765, când baronul Laffert sau Laff colonizează aici 139 familii germane – între care şi câteva franceze – din Alsacia-Lorena şi din alte părŃi ale imperiului german. Noilor colonişti, Erariul (Statul) le-a zidit, în mod absolut gratuit, case confortabile de cărămidă, în partea de miazăzi a comunei, ridicând deodată trei străzi lungi şi drepte de-a lungul şoselei naŃionale Timişoara-Sânnicolaul Mare-Cenad-Seghedin. Coloniştii au primit apoi, de asemenea în mod gratuit, pământul cel mai bun din hotarul comunei, toate uneltele economice şi vitele necesare cultivării raŃionale a pământului. Nu este nici o mirare şi nu constituie pentru nimeni nici un secret faptul că veneticii (forŃaŃi la început să lucreze pâmântul) în scurt timp ajung la o stare economică şi culturală atât de înfloritoare. Tot în vederea colonizării cu germani a Cenadului, scrie Szentkláray57, la 1762 au fost ridicate din comună şi cele 19 familii maghiare (imigrate aici după 1717) şi aşezate în Zombor. După 1762 şi până la începutul veac. XX, precum dovedesc statisticile, n-a mai existat nici o familie ungurească în Cenad. Ungurii de azi, puŃini câŃi sunt, în raport cu populaŃia comunei, provin din servitorii de la domeniul renegatei şi apostatei ducese Mileva de San Marco, numărul lor crescând mult după război, în era românească; acest fapt servind revizioniştilor de la Budapesta ca un avertisment, şi ca o nouă şi nedesmiŃită dovadă despre larga toleranŃă românească, ca şi despre toate drepturile şi libertăŃile de care se bucură toate minorităŃile etnice, deci şi ungurii, în România Mare, drepturi pe care românii, elementul etnic majoritar în Transilvania, nu le-au cunoscut niciodată în Austro-Ungaria dinainte de anul prăbuşirii ei: 1918.

56 Pr. Ghe. Cotoşman, c.l., p. 112-113 57 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád..., p. 685

30

În 20 aprilie 1768, Cenadul a fost vizitat de Împăratul Iosif II, însoŃit de cumnatul său, Principele Albert de Saxen, şi de secretarul său, contele Nostitz. De la Cenad, Împăratul şi-a continuat călătoria călare prin Sânnicolaul Mare spre Arad58.

În a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, Cenadul încetează de a mai fi comună erarială, trecând în stăpânirea domnilor de pământ. Potrivit politicii de stat a împăratului Iosif II, la 1768 s-a hotărât vinderea domeniilor erariale din Banat, particularilor, indiferent de poziŃia socială, naŃionalitatea şi religia acestora. Astfel, la 1 august 1781, s-a publicat licitaŃie pentru toate domeniile erarului din Banat, printre care figurau domeniile de la Sânnicolaul Mare şi Marienfeld sau Teremia. De domeniul Sânnicolaul Mare aparŃineau comunele: Sânnicolaul Mare, Cenadul German, Alberchtsflur şi Pusta Pordeanu; pădurile mari: Ver şi Telec, şi pădurea mică numită Zăbran; iar de domeniul Marinefeld: Teremia, Vizejdia, Comloşul Mare, ConstanŃia Lunga, Nakofalva, Cenadul Sârbesc şi pusta Gerolam, cu pădure cu tot. Cele două domenii mari au fost licitate împreună de fraŃii români macedoneni: Cristofor şi Ciril Nacu. PreŃul de strigare era, pentru domeniul Sânnicolaul Mare, 405732 florinŃi şi 10 2/3 creiŃari; iar pentru domeniul Marienfeld: 218561 fl. şi 53 8/9 cr. Ambele domenii au fost cumpărate cu suma rotundă de 700000 florinŃi, deci 75705 florinŃi peste preŃul de strigare al licitaŃiei.

Familia Nacu, originară din Macedonia, după tată se trage din boierul român Ciprian Nacu, iar după mamă din familia nobilă grecească Kalenzi. Despre familia nobilă a lui Ciprian Nacu se face amintire în istoria Macedoniei deja la 1382, iar despre familia Kalenzi la 1410, când primeşte diploma nobiliară. Arborele genealogic cunoscut al familiei Nacu ar fi următorul: Ciprian, Ciril, (trăiesc în veacu al XIV-lea), Constantin, Critofor, Grigorie, Teodor, Avram I, Avram II, Avram III, Cristofor şi Ciril. Cristofor a venit din Macedonia în Austria

58 Ibidem.

31

prin anii 1760, iar fratele său Ciril cu 10 ani mai târziu. Ambii erau mari comercianŃi. Venind în Banat au început să organizeze, în judeŃul Sânnicolaului Mare şi al Beşenovei Vechi, spălatul lânei, pe care o furnizau pe seama armatei. Tot pe seama armatei furnizau mari cantităŃi de cereale şi vite multe. Împăratul Iosif II îi apreciază în mod deosebit pe cei doi fraŃi şi are multe întrevederi cordiale cu dânşii. Când domeniile statului din Banat s-au vândut, Împăratul a dat tot concursul său fraŃilor Nacu să cumpere locurile unde ei se îndeletniciseră cu spălatul lânei şi astfel au ajuns să cumpere domeniile Sânnicolaul Mare şi Marinefeld59.

Ajungând stăpânii comunei Cenad, fraŃii Nacu au căutat să îmbuntăŃească viaŃa iobagilor ortodocşi, români şi sârbi, ca unii care şi ei aparŃineau aceleiaşi religii ortodoxe. Spre a-i ridica din starea de plâns în care i-a aruncat politica nesfârşitelor şi grelelor biruri ale Vienei catolice, fraŃii Nacu au hotărât divizarea comunei Cenad în două comune independente cu administraŃie separată: prima s-a numit Cenadul Sârbesc, iar a doua Cenadul German. Sârbii, deşi mult mai puŃini la număr decât românii, graŃie puternicei influenŃe pe care o exercitau prin oamenii lor la Curtea din Viena, au reuşit să impună comunei atributul de „sârbesc”, atunci când, de fapt, trebuia să i se recunoască caracterul românesc şi să se numească „Cenadul Românesc”. Dar în urma scindării comunei Cenad şi comuna germană s-a întărit considerabil, atât din punctul de vedere al numărului populaŃiei, cât şi din punct de vedere economic şi cultural. Anume Iosif II, la 1786, mai colonizează aici, din germanii aşezaŃi mai înainte, de către Maria Tereza, în părŃile Savei, în Bacica, încă vreo 50-60 familii consolidând astfel elementul german din Cenad. Noii colonişti mult timp n-au voit să se împrietenească cu coloniştii vechi60.

59 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyház, p. 688 60 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyház, p. 689

32

În timpul vieŃii celor doi fraŃi Nacu, domeniile erau comune. După moartea lor, Alexandru, fiul lui Cristofor, şi Iosif, fiul lui Ciril, au împărŃit domeniile între ei: domeniul Sânnicolaul Mare l-a luat Alexandru, iar cel al Marienfeldului l-a luat Iosif. Împăratul Iosif II ridică la 27 februarie 1784 pe Cristofor la rangul de „nemeş”, iar Francisc I, acordă fiului său, Alexandru, rangul de „grof”61. Alexandru, la vârsta de şaispre-zece ani rămânând orfan de tată, a fost crescut, sub îngrijirea împăratului Francisc, de către călugări catolici, care au influenŃat asa de mult asupra lui încât a părăsit după anul 1816, odată cu religia ortodoxă şi naŃionalitatea română.

Odată cu catolicizarea şi, implicit, germanizarea şi maghiarizarea familiei Nacu, care în noua ipostază se numea „Nako”, românii şi sârbii sunt abandonaŃi în favoarea germanilor catolici, care s-au împărtăşit din plin de toate favorurile şi bunătăŃile acestei familii nobile. Familia Nacu le-a zidit casă parohială, şcoală şi biserică, le-a plătit preoŃii şi învăŃătorii62, în vreme ce românii au rămas avizaŃi la puterile proprii ca singuri să-şi ducă greul vieŃii, într-o epocă în care nimic nu era favorabil dezvoltării lor, nici din punct de vedere economic, nici religios-cultural.

Cu prilejul conscripŃiei din 10 decembrie 1781, când Cenadul a trecut în posesia familiei Nacu, care în noua ipostază se numea „Nako” s-au aflat în Cenadul Sârbesc 51 proprietari cu sesiune întreagă (32 jughere cadastrale) de pământ, 87 cu jumătate de sesiune, 78 cu o pătrime, 107 cu o optime (şineag) de sesiune şi 48 zilieri, de toŃi 161 capi de familie63. Românii, cu ocazia împărŃirii pământului sub Maria Tereza, au primit pământ în partea apuseană a hotarului comunei, numită „Palatul”, unde în evul mediu era localitatea românească cu acelaşi nume. Restul pământului, „cel mai fertil”, a fost împărŃit germanilor şi sârbilor, privilegiaŃii împărăŃiei. 61 Ibid.; vezi Pr. Ghe. Cotoşman, cartea II, p. 152 62 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyház, p. 690 63 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, p. 81

33

Din vremea regelui Ştefan cel Sfânt al ungurilor (anul 1030), comuna a făcut parte din judeŃul Cenad. La anul 1779, procedându-se la o nouă împărŃire administrativă a Banatului, şi deci la o nouă arondare a judeŃelor, comuna Cenad a fost anexată judeŃului Torontal. După războiul mondial, partea Torontalului românesc, din care făcea parte şi Cenadul, a fost anexată judeŃului Timiş, formând judeŃul Timiş-Torontal, în fruntea căruia azi este prefectul Dr. Dimitrie Nistor.

La 1788, sârbii din Cenad s-au înmulŃit cu încă 16 familii de imigranŃi64. În Cenad exista din străvechime piaŃă săptămânală. Prima dată se face amintire despre acest fapt la anul 1332. La 1860, Cenadul Sârbesc şi cel German au obŃinut dreptul de piaŃă săptămânală şi de târg mare de patru ori pe an.

Canonicul Ştefan Oltványi scrie, în cronica latină a parohiei catolice din Cenad, că din splendoarea de odinioară a vechiului oraş roman au rămas doar vestigiile preŃioase, şi că oraşul s-a convertit în sat65. La 30 iulie 1858, comunele Cenadul Sârbesc şi Cenadul German au fost ridicate la rangul de orăşele de câmpie „mezövaros”, iar la 1 noiembrie, în acelaşi an, au fost contopite (pentru scurt timp însă) într-o singură comună mare sau orăşel66.

În anii 1848-1849, Cenadul a fost teatrul unor lungi şi sângeroase lupte desfăşurate între revoluŃionarii unguri, kosuth-işti, şi regimentele grănicereşti sârbeşti, al căror cartier general era oraşul Chichinda. Sârbii, urmărind realizarea şi întemeierea Vivodinei, au declarat război de exterminare revoluŃionarilor unguri şi ungurilor în general, care, în decembrie 1848 şi în primele luni ale anului 1849, profitând de împrejurarea că Mureşul era îngheŃat, au trecut de mai multe ori de la Apatfalva la Cenad semănând groaza şi moartea între locuitorii paşnici ai comunei. 64 Ibidem. 65 Ştefan Oltványi, Annales Ven. Capit. Cathedralis Ecclesiae Csanadiensis (manuscris), 1838, p. 11 66 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, l.c.

34

Sârbii, sub coducerea căpitanilor lor: Atanasie Teodorovici, Alex. Antonovici şi Jivko Dobernyat au luptat şi s-au apărat vitejeşte, reuşind în cele din urmă să măture ultimele rămăşiŃe ungureşti din Cenad. Dovadă că luptele dintre beligeranŃii unguri şi sârbi au fost acerbe şi că populaŃia românească a comunei, pe care ungurii o credeau în slujba sârbilor şi a intereselor lor, şi-a dat tributul de sânge, sunt matricolele bisericii ortodoxe româno-sârbe, din care se poate vedea că, dacă până la 1848 mortalitatea ortodocşilor din Cenad nu depăşea numărul de 169, în anul 1848 numărul morŃilor este de 341, ceea ce înseamnă că în acest an au căzut jertfă vreo 200 de români şi sârbi. Însuşi primarul comunei a fost împuşcat de către unguri. Cel puŃin sârbii îşi văzură la 1850 realizată Voivodina lor, pe când românii, chiar şi după atâta martiraj au rămas în aceeaşi situaŃie umilitoare ca în trecut.

Bătrânii comunei spun că în anii revoluŃiei 1848-1849, germanii din Banat s-au ataşat revoluŃionarilor maghiari dându-se împreună la vandalisme şi la acte de prigoană şi cruzimi contra românilor şi sârbilor, care de groaza lor s-au refugiat în pădurea din apropiere. Rămaşi singuri în comună, conlocuitorii germani şi revoluŃionarii unguri au dat foc caselor româneşti şi sârbeşti, le-au luat vitele şi tot avutul, aşa că după potolirea răzmeriŃei, românii şi sârbii întorcându-se la casele lor, au aflat numai pereŃii, cenuşă şi sărăcie lucie67.

Înainte de războiul mondial şi până la 1920 cea mai mare proprietară din Cenad era ducesa Mileva de San Marco, născută Nacu. Odată cu desfiinŃarea iobăgiei, la 1848, precum şi în urma exproprierii şi împroprietăririi din 1920, românii au ajuns din nou stăpâni pe o parte a pământului strămoşesc. Altcum, prin reforma agrară, îndreptăŃiŃii la împroprietărire, indiferent de originea lor etnică, au fost împroprietăriŃi din pământul expropriat de la numita ducesă, cu o suprafaŃă de 2 jug. cadastrale.

67 Comunicarea înv. pensionar D. Bozianu, Cenadul Mare

35

Din noiembrie 1918, până la 13-26 iulie 1919, comuna Cenad, ca şi celelalte comune din această parte a Banatului, a stat sub ocupaŃia armatei sârbeşti. După plecarea sârbilor, în ziua următoare comuna a fost ocupată de armata colonială franceză. În ziua de 9/21 august 1919 îşi fac apariŃia falnicii legionari ai regelui Ferdinand I, şi punând stăpânire pe această comună de la graniŃă o anexează pentru vecie la trupul sfânt al patriei mume: România Mare. Nu se pot descrie în cuvinte cutremurătoarele momente de bucurie ce au zguduit până în adâncimi sufletele româneşti din Cenad la vederea dorobanŃilor români, dezrobitori de fraŃi şi glie străbună. Plângeau de bucurie cu toŃii, plângeau bătrânii şi nepoŃii, şi din gura tuturora, ca fumul de tămâie se înălŃau rugi fierbinŃi la Tronul ceresc, mulŃumind Dumnezeului strămoşior că le-a hărăzit suprema fericire de a vedea cu ochii trupeşti realizarea idealului naŃional de veacuri şi a visului strămoşesc: Unirea pe vecie a tuturor românilor într-un stat naŃional românesc.

Până la anul 1919, comunele Cenad au păstrat numirile primite în anul 1781. În baza deciziei nr. 122568/1909 a Ministerului de Interne de la Budapesta, începând cu data de 22 aprilie 1911, comuna Cenadul Sârbesc s-a numit „Nagycsenad”, adică Cenadul Mare, iar Cenadul German s-a numit „İscsanad”, adică Cenadul Vechi, numiri care se menŃin până azi. Numirea din urmă este însă improprie pentru că Cenadul Vechi s-a extins şi asupra teritoriului Cenadului Mare de azi, ba chiar acolo era centrul oraşului Cenad. Nimerit era dacă, după Unire, comunei Cenad i s-ar fi dat anticul nume românesc „Mureşana”.

Cel mai vechi document aflat în arhiva primăriei din Cenadul Mare este un registru pentru plata impozitelor comunale – după casă şi pământ – scris în latineşte, datând din anii 1322-1326. numărul cel mai mare la rubrica „Inquilini” (inquilinus: locuitor, chiriaş, colocatar) este 621, iar la rubrica „Hortulani” (Hortulus: grădină, casă cu grădină) numărul 62. Primul însumează, probabil, numărul proprietarilor de pământ.

36

De la 1853 încoace în arhiva primăriei se află mai multe acte de o reală şi netăgăduită valoare cu privire la trecutul politico-administrativ şi social-economic al comunei. Până la 19 octombrie 1918, protocolul şedinŃelor Consiliului Comunal a fost redactat în ungureşte; de la 10 decembrie 1918, până la 5 martie 1919 – pe vremea ocupaŃiei sârbeşti – a fost redactat în sârbeşte; apoi iarăşi în ungureşte până în anul 1921, cu toate că din august 1919 comuna făcea parte din Regatul României Mari. Din 22 martie 1922 procesele verbale se redactează în limbile română şi maghiară, şi abia din 26 aprilie 1922 numai în româneşte. Matricolele nou născuŃilor, morŃior şi cununaŃilor încep de la 1 octombrie 1895; până atunci ele se întocmeau numai de către parohiile confesiunilor respective.

Pe baza actelor din arhiva primăriei, şi a altor documente vechi, seria primarilor şi a notarilor comunali se poate reconstitui după cum urmează:

a. Primari : Ştefan, primar la anul 1417, Andrei Micu 1440, Galu NeguŃătoriu 1456, Blaj 155868, Avram Românul 175869, între anii 1853-1874 au fost primari: Mihai sau Meilă Radu, Lazăr Târziu, Gheorghe Valscici, Ioan Minişan, Petru Perian. Apoi, Ioan Târziu de la 1874 până la 1886, Teodor Nicolaş 1886-1888, Marinco Jivanov 1889, Gheorghe Suciu 1890, Ioan Sfetcu 1891, Vichentie Popovici 189470, Dimitrie Muntean 1897, Petru Kurth 1900, Gheorghe Damian 1903, Nova Vlascici 1906, Mircu Nicolaş 1908, Pavel Socol 1910, Ioan Târziu 1912, Tănăsie Suciu 1914, Miladin łvetcov 1916, Ioan Pimel 10 decembrie 1918, Preot Dr. Constantin Giurici 26 februarie 1919, Hugo Nenich 9 mai 1919, Nicolas Huhn 28 mai 1920, Mihai Vingan 1 mai 1923, Teodor Perian 27 octombrie 1923, Dimitrie Jivu 19 iunie 1926, Petru Soceriu (actualmente primarul comunei Voiteg) 30 iulie 1927, Ioan Blagoe 31 decembrie 1928, Ştefan Damianov 13 aprilie 1929, Vasilie 68 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, p. 31-32 69 D. RuvaraŃ, Temisvarsk Eparhija… 758, p. 35 70 Străbunicul, după mamă, al autorului cărŃii

37

Crăciun 25 iunie 1929, Mihai Blagoe 16 mai 1930, Milan Vuicin 10 septembrie 1932, Antonie Vingan 18 ianuarie 1933, Petru Koreck 13 decembrie 1933, iar de atunci şi până azi fruntaşul Ńăran Sava Stanciu.

Rezultă clar din înşiruirea acestor nume că majoritatea absolută a primarilor cumunei Cenadul Mare au fost români, fapt care dovedeşte că şi alegătorii primarului, adică populaŃia comunei, în toate timpurile a fost în număr covârşitor românească. Spre a se pune la adăpostul oricărei influenŃe politice de germanizare sau maghiarizare, românii şi sârbii mergeau alături la alegerile comunale, şi astfel se explică de ce în fruntea comunei n-au putut răzbate – în era ungurească – afară de români şi sârbi, nici un ungur şi numai un german. Politica mai puŃin naŃionalistă a guvernelor noastre de după război a favorizat accesul elementului majoritar german la conducerea primăriei.

b. Notari cunoscuŃi: N. Ifcovici (1852-1875), Ferdinand Tötössy 1888, Ioan Martin 1905, Gheorghe Faszel 1912, Iuliu Strauss 1918, Ioan Kindl 1920, Ioan Faszel 1920, Ioan Nagy 1921, Melchior Werner 1922, iar din 15 iulie 1922 şi până în prezent vrednicul român bănăŃean de viŃă preoŃească, Victor Giurgiu.

În anul scindării comunei Cenad, 1873, în fruntea primăriei Cenadului German, azi Cenadul Vechi, au fost Ioan Richter, primar, Antonie Koreck şi Ioan Wolf, juraŃi71. Din actele aflate în arhiva primăriei, seria primarilor şi a notarilor comunali cunoscuŃi în Cenadul Vechi este următoarea:

a. Primari: de la 1849 la 1935: Anton Franck, Petru Jung, Anton Jung, Petru Aubermann, Emeric Koreck, Nicolae Blau, Petru Krauser, Ioan Jung, Anton Franck, Ioan Gilot, Ioan Waltrich, Nicolae Aubermann, Nicoale Klemez, Petru Balthazar, Emerich Balthazar, Nicolae Jung, Anton Balthazar,

71 Dr. Borovszky, Csanad vármegye, p. 82

38

Nicolae Aubermann, Mihai Schulde, Ioan Pauli, Ioan Jung, Ioan Hunyar, Petru Huller şi Petru Balthazar, actualul primar.

b. Notari: Ioan Banhidy 1826-1852, Valentin Klobass 1866, Ferdinand Tötössy 1876, Ioan Martin 1888, Iosif Vörös 1918, Ioan Kindl 1926, iar de la 1 ianuarie 1926 până în prezent Vasile Constantinescu, născut la 27 august 1899 în Bucureşti, unde a făcut studiile primare şi secundare, absolvind apoi şcoala de notari de la Făgăraş. Notarul Constantinescu prin activitatea sa merituoasă în domeniul administraŃiei publice, desfăşurată cu zel şi pricepere, s-a afirmat ca un element de o reală valoare. Activează cu acelaşi succes şi în publicistica românească, tratând cu multă competenŃă subiecte de ordin bisericesc ortodox şi naŃional românesc.

Ambii notari – Giurgiu şi Constantinescu – conştienŃi de dificila misiune ce le revine aici, la graniŃă, depun eforturi deosebite pentru ridicarea cumunelor Cenad în toate domeniile vieŃii. AcŃiunea lor constructivă este îndrumată şi secondată cu nobilă pasiune de către prim-pretorul plasei Sânnicolaul Mare, Ionel Deacu, unul dintre cei mai valoroşi pioni ai românismului la graniŃa de apus a Ńării. Dacă şi în viitor se va putea da dovada de perseverenŃă din partea conducătorilor în acŃiunea de promovare a intereselor economice, culturale religioase şi naŃionale ale locuitorilor comunei, Cenadul va putea să devină ceea ce a fost şi în trecut: un fort de rezistenŃă a conştiinŃei naŃionale şi religioase, a românismului şi a ortodocsismului la graniŃa de vest a României.

Hotarul comunei Cenadul Mare are o întindere de 141457 jughere, iar al comunei Cenadul Vechi de 4015 jughere, teren de cultură şi pădure. Primăria comunei Cenadul Mare în 1922 a cumpărat, în 1922, de la ducesa Mileva de San Marco, 356 jug. cad. Pădure şi 235 jug. pământ arabil cu suma de 11500 lei jugherul. Comuna exploatează pădurea şi lucrează pâmântul în regie proprie, beneficiind anual de un venit de 100000 lei.

39

PărŃile comunei Cenad poartă următoarele numiri: Polat, CiucovăŃ, Măhala, Hibl şi Fabric.

Comunei Cenad îi aparŃin cătunele: Seceani şi Tarnac; odăile: Iulia şi Ioan, precum şi pustele: Anastasia, Begova, Bucova, Cicichet şi Slatina72. Cătunele Secea şi Taronoc, locuite în bună parte de unguri, au aparŃinut, în era ungurească, comunei politice Apatfalva, de pe malul drept al Mureşului, azi în Ungaria. După război, rămânând pe teritoriul României, cele două cătune au fost anexate comunei politice Cenadul Mare.

Prin exodul ungurilor din aceste cătune s-a dublat populaŃia maghiară a Cenadului. În evul mediu, pe locul pustei Cicichet exisa o comună locuită de români, care, după căderea lui Optum, a ajuns în posesiunea lui Cenad şi a urmaşilor lui. Referitor la aceasta avem date scrise din anii 1247 şi 1450, când proprietarii comunei erau familiile boiereşti Novac, Călacea şi Săbău, iar mai târziu prin veacul al XVI-lea, familia Bălaşa. În timpul năvălirii turceşti comuna dispare. Locul ei ajuge proprietatea episcopiei romano-catolice de Cenad73.

Spre răsărit, în faŃa pustei de azi, numită a racului (béka-puszta), pe malul Mureşului, exista, încă din evul mediu, comuna Chemeche. Numele vechi nu-l cunoaştem. Cel de Chemeche probabil că a fost împrumutat în decursul timpului de la vreun urmaş al generalului Cenad, căruia îî aparŃinea această comună. Aici era şi o mănăstire ortodoxă-română a cărei origine trebuie căutată pe vremea principilor naŃionali: Claudiu şi Optum. În documente mănăstirea figurează cu numele de Kemenche, Kemeche, Kemechye, Kemech, Cemethe74 etc. La 1333 era în comună şi o parohie organizată. În 1529, turcii pustiesc comuna şi mănăstirea, iar pe locuitori îi

72 A scris în rev. Sf. Sinod, „Biserica Ortodoxă Română”, precum şi în ziarele „Universul” şi „Dreptatea”, despre Raporturile dintre Stat şi Biserică, Despre Ierarhia bisericească, Despre locurile sfinte de la Ierusalim etc. 73 Ibid. 74 Juházs Kálmán: Hajdoni monostorok, p. 140

40

împrăştie prin comunele dimprejur. Ruinele mănăstirii se mai vedeau încă la 185975.

În hotarul comunei mai fiinŃa comuna „Satul Nou”, pe locul unde odinioară erau viile oraşului Mureşana. La începutul veacului al XIV-lea, comuna era proprietatea boierului român Ciorbă. Pusta din apropierea comunei Cenad era, de asemenea, la 1305, în proprietatea acestui nobil Ciorbă. Spre răsărit, pe malul Mureşului, exista încă din evul mediu localitatea Sân-Mihai, care la 1333-1334 avea parohie organizată. Aici era şi o parohie, zidită probabl prin veacurile IX-X. După harta „Lazarus”, comuna era situată la 1528 pe malul stâng al Mureşului, între Cenad şi Igriş, aproape de Chemeha. Arhiepiscopul Strigoniului Nic. Olahul (Românul) aminteşte de ea, la 1356, ca fiind o localitate însemnată. În veacul al XVI-lea, odată cu năvalirea turcilor, dispare complet. Ruinele mănăstirii se mai vedeau până înainte cu câŃiva ani76.

În partea păduroasă, de la nord-vestul comunei Cenad, lângă o huncă, era pe vremuri localitatea Palatul. Dispare după anul 1552. La 1662 este doar pustă, proprietarul ei fiind Irimie Bălaşa77.

3. Locuitorii

Locuitorii comunei Cenadu Mare după originea etnică sunt: români, sârbi, germani, unguri, Ńigani şi evrei, iar după religie: ortodocşi, greco-catolici sau uniŃi, romano-catolici, reformaŃi şi mozaici. Locuitorii Cenadului Vechi sunt în marea lor majoritate germani de confesiune romano-catolică. Îndeletnicirea principală a locuitorilor ambelor comune este cultivarea raŃională a pământului şi prăsirea vitelor de rasă. Pe

75 Dr. Borovszky, Torontal vármegye, p. 8 76 Ibid. 77 Ibid

41

lângă cereale şi plante industriale mai cultivă tot felul de legume, de preferiŃă cartofi, ardei şi varză, pe care le valorifică singuri pe pieŃele oraşelor şi comunelor din împrejurimi. Cultura ardeiului roşu a luat în ultimul timp o dezvoltare atât de mare şi de rentabilă încât am putea spune că Cenadul se situează în această privinŃă în fruntea comunelor cultivatoare de ardei din Ńară. De la intrarea în comunitate te izbeşte un lucru nevăzut în această parte a Ńării: pereŃii tuturor caselor şi dependinŃelor căptuşiŃi pe din afară cu un covor roşu de ardei înşiruiŃi pe sfoară. Măcinarea şi rafinarea ardeiului se face în cele 4 mori din cumună, care apoi îl şi pun în comerŃ.

În aceeşi măsură a luat avânt floricultura şi pomi-cultura. Cele două mari sere, prevăzute cu toate utilajele moderne, una a lui Nicolae Vetier, alias Vitye (al cărui strămoş, Jean Baptist Vetier, a venit din FranŃa, de la Rosier au Saligne, de lângă Verdun, pe timpul colonizării), din Cenadul Vechi, sunt o dovadă palpabilă în această privinŃă. Nu mai puŃin au luat avânt viticultura şi albinăritul, acesta din urmă prin strădaniile preotului Victor Deciu.

În ce priveşte meseriile, comerŃul şi industria, trei pătrimi (78) sunt în mâinile străinilor (germani, unguri, sârbi şi evrei) şi numai o pătrime (26) în ale românilor, elementul etnic majoritar al comunei. Diferitele bresele sunt repartizate astfel: zidari: 1 român (Ion Miculescu) şi 5 minoritari; pantofari: 1 român (Gh. Luchei) 4 minoritari; croitori: 5 minoritari; bărbieri: 5 români (Ion Boldovici, Ion Radu, Teodor VinŃan, Ion Socol şi Ion Suvac), 11 minoritari; fauri: 4 români (Ion IvănuŃ, Gh. Socol, Pavel Soceriu şi Pavel Suciu), 7 minoritari; măcelari: 1 român (Teodor Grozav); cârnăŃari: 1 minoritar; brutari: 1 minoritar; lăcătuşi: 1 român (Aurel Şuştrean), un minoritar; mecanici: 1 român (Marcu łonea), 2 minoritari; tăbăcari: 3 români (Gheorghe Blaj, Nicolae Galetar şi Traian Munteanu); tâmplari: 6 minoritari; cojocari: 1 minoritar; rotari: 3 minoritari; fotograf: 1 minoritar; hornar: 1 român (Traian Tomi); dogari: 1 minoritar; zugravi: 2 minoritari; tinichigii: 1 minoritar; curelari:

42

1 minoritar; ComercianŃi: băcani: 3 români (Maria Lipovan, Elena Rejep şi Ghe. Soceriu), 11 minoritari; cârciumari: 2 români (Petru Anuichi şi Teodor Perian); valorificatori de seminŃe selecŃionate: 1 român (Al. Giurcan); comercianŃi cu turte şi zaharicale: 1 român (Maria Tripşa); ComercianŃi de zarzavaturi: 1 minoritar; Industriaşi: fabrică de sifon: 1 minoritar; moară Ńărănească: 1 minoritar; moară cilindrică cu aburi: 1 minoritar; moară pentru ardei: 1 român (Ion Jivu) şi 3 minoritari.

Aceată situaŃie de vădită inferioritate a elementului etnic majoritar, în acest domeniu al economiei, trebuie să înceteze cât mai curând posbil prin încurajarea elementului românesc şi prin introducerea acelei proporŃionalităŃi numerice, în sensul că numărul meşteşugarilor, comercianŃilor şi al industriaşilor să fie în raport proporŃional cu numărul sufletelor diferitelor grupări etnice din curpinsul comunei, judeŃului, statului. În Cenadul Vechi toate sursele de câştig sunt în mâinile nemŃilor, favoriŃii stăpânirii apuse.

ÎnzestraŃi cu multe virtuŃi – sufelteşti şi trupeşti – românii cenăzeni sunt capabili a se urca pe scara progresului în toate domeniile vieŃii. În prezent, ca şi în trecut – cu toate vitregiile şi vicisitudinile vremurilor – s-au manifestat cu un element demn de numele pe care-l poartă, preŃuind în egală măsură glia străbună şi toate comorile sufleteşti ale neamului din care, cu mândrie, fac parte. Sub impulsul şi sub protecŃia conducătorilor lor spirituali – preoŃi şi învăŃători – românii cenăzeni, prin elementele valoroase pe care le-au lăsat să se ridice din sânul lor, au adus o reală contribuŃie la patrimoniul cultural şi moral al neamului. Dintre intelectualii români născuŃi în casele Ńărăneşti din Cenad îi amintim pe cei mai cunoscuŃi. PreoŃi: Suetoniu Popovici, absolvă Teologia din Arad la 185478 şi Dionisie LuŃaiu la 1873. ÎnvăŃători, absolvenŃi ai Preparandiei din Arad79: Vlad Ghodoşovici 1840, Gh. Achimaş 1843, Mihail 78 Dr. Teodor Botiş, Istoria şcoalei normale (Preparandiei) şi a Insitutului teologic ortodox român din Arad, Arad, 1922, p. 694 şi 705 79 Idem, p. 434-500

43

Orest 1849, Lazr Isac 1853, Savu Drăgan 1857, Sofronie Popovici 1857, At. LuŃaiu 1861, Uroş Achimaş, Terentie LuŃaiu şi Vasilie Radu la 1861, Uroş LuŃaiu 1875, Gh. Hidişan 1876, Antonie Minişan 1879 (fost învăŃător în Sânnicolaul Mare80, unde a şi murit în 1933), Gh. Minişan 1880, Gh. Codrean 1882, Gh. Grozav 1892, Mihai Stanciu 1892, Traian Telescu 1897 (funcŃionar superior la C.F.R. Timişoara), Antonie Blagoe 1903, Lazăr Ignea 1906, Gh. Perian 1909, Pavel Soceriu 1911 (azi căpitan la Centrul de InstrucŃie al Jandarmeriei Timişoara), Pavel Anuichi 1919 (profesor la Şcoala Inferioară de Agricultură din Sânnicolaul Mare); absolvenŃi ai altor şcoli normale după război: Ioan Munteanu (înv. Sânnicolaul Mare), Traian Pescariu (înv. Beba Veche), Teodor IovănuŃi (înv. Igriş), Ioan Munteanu şi Gavril Regep (înv. Aradu Nou).

Medici: Dr. Ioan Radu, specialist în boli de nas, gât şi urechi (fost asistent la Facultatea de Medicină din Cluj) – Arad, Dr. Valeriu Târziu (medic secundar de spital) – CernăuŃi. AvocaŃi: Dr. Ioan Munteanu – Timişoara şi Dr. Ioan Târziu – Lugoj. LicenŃiaŃi ai Academiei Comerciale: Nicolae Vingan (decedat în vara anului 1931, în tipul serviciul militar la Turnu-Severin, înmormântat în Cenad) şi Ghe. Demian, publicist – Timişoara. Notari: Petru Soceriu-Voiteni, Gheorghe Micleu (absolvă şcoala de notari, funcŃionar superior la Primăria municipiului Timişoara), Atanasie Crăciun – Banloc şi Mihai Rejep – Cenad. Pictori: Cornel Minişan – Arad. FuncŃionari:

80 Ghe. Demian face parte din elita scriitorilor tineri bănăŃeni. Vigurosul său talent scriitoricesc îl manifestă şi-l risipeşte cu dărnicie zi de zi prin coloanele celor mai de seamă ziare şi reviste din Timişoara şi Banat. Ceea ce îl consacră definitv ca scriitor de profunzime şi ca istoriograf cu largi orizonturi ştiinŃifice este monumentala sa opera istorică. „Politica externă a Principatelor Române”, vol. I, tip. Timişoara, 1933. A mai scris cu aceeaşi erudiŃie şi un tratat istoric despre românii din Iugoslavia: „Pentru Banatul robit”. În prezent pregăteşte al II-lea volum din prima sa operă şi redactează revista „Santinela”.

44

Ioan Târziu – C.F.R. Timişoara, Ioan Perian – Sânnicolaul Mare, Gh. Perian – P.T.T. Cenadul Mare, Ghe. Cornut – C.F.R. Timişoara, Vasile Rusu – C.A.M. Sat-Chinez, Ioan Rusu – C.F.R. Bucureşti, Aurel Jivu – CFR GalaŃi, Gh. Lipovan – CFR Jimbolia, Meilă Târziu (absolvă Şcoala de Agricultură din Alexandria) – Timişoara, Ioan Ivaşcu (absolvă Şcoala Superioară de ComerŃ) – Timişoara. StudenŃi: Ioan Perian (teolog) – Arad, Ana Târziu (studentă la ŞtinŃe) – Cluj, Paia Soceriu a murit în 1922, ca elev al Preparandiei din Arad şi Ioan Munteanu, elev la Şcoala Normală din Timişoara, decedat în 1933.

Sârbii cenăzni au dat următorii intelectuali: Dr. Dragoliub Popovici (medic) – Belgrad, Dr. Arcadie Popovici (medic) – Becicherecul Mare, Milan Galetin (director de bancă) – Belgrad, Uroş Oberknez (căpitan în rezervă) – Belgrad şi Ilie Dişici (învăŃător) – Denta.

Din sânul germanilor cenăzeni au ieşit următorii intelectuali: ÎnvăŃători: Antonie Richter (director şcolar) – Cenadul Vechi, Maria Szekely (născută Grébeldinger), Iloanda Grébeldinger şi Irina Schmidt (născută Heinz) învăŃători de Stat în Cenadul Vechi. Profesori: Ioan Frank (Şcoala Normală) – Seghedin şi Anton Frank (Şcoala Normală) – Budapesta. AvocaŃi: Dr. Ioan Volf – Cenad. OfiŃeri: Ioan Rausch (căpitan Regimentul 92 Infanterie) şi Anton Wolf (căpitan pensionar) – Cenad. Medici: Dr. Anton Kopp – Cenad, Dr. Geza Jung (chirurg) – Gyula, Dr. Alexandru Jung – Seghedin şi Dr. Petru Wambach – Gyula. Farmacist: Arthur Dermla – Cenad. AlŃii: Carol Vetier alias Vitye (absolvă Şcoala de Agronomie de la Budapesta), Ioan Krauser (absolvă Şcoala Superioară de ComerŃ din Timişoara), Ştefan Jung (absolvă Şcoala Superioară de ComerŃ din Timişoara), Petru Hinckel (student la Facultatea de Medicină din Seghedin).

SocietăŃi culturale şi biblioteci : A. în Cenadul Mare: Reuniunea română de lectură (înfiinŃată în 1927), cu bibliotecă de 400 volume; Clubul Economic Sârbesc (1924) cu bibliotecă de 150 volume; Casa NaŃională de lectură sârbească (1926), cu

45

o bibliotecă de 250 vol; Societatea tinerilor ortodocşi români „Sfântul Gheorghe”, Cercul Social (casina intelectualilor din ambele comune). B. în Cenadul Vechi: Reuniunea Agricolă Svăbească, cu bibliotecă de 171 vol.; Reuniunea generală poporală, cu 95 vol; Societatea de vânătoare „Cerbul” şi AsociaŃia pompierilor voluntari, cu 34 membri. Biblioteca comunală numără 131 volume, iar cea a şcolii primare 212 volume.

În Cenad mai sunt: Casă de păstrare, Bancă populară şi Cooperativă agricolă.

Diferitele instituŃii comunale şi de stat din Cenad au următoarea conducere: Primăria Cenadul Mare: Sava Stanciu, – preşedintele comisiei interimare, Bogdan Dişici, Gavrilă Jianu, N. Wolf şi Ioan Socol – membri, Victor Giurgiu – notar, Al. Drăghici şi Iuliu Ioanovici – s. notari, Iosif Cocioabă, Terezia Nagy şi Ecaterina MarineuŃ – impiegaŃi, Gh. Suciu – casier, Paia Jivu – economist. Primăria Cenadul Vechi: Petre Balthazar – primar; Petru Waltrich – ajutor de primar; Ioan Koreck, Petre Schulde, Petre Wolf, Emeric Aubermann, Anton Balthazar, Petre Fassbinder şi Ioan Webber – consilieri aleşi; Petru Iacob Mauss, Anton Richter – directorul şcolii; Dr. Ferdinand Egri – medic veterinar (consilieri de drept); Vasile Constantinescu – notar, Ioan Krauser – casier, Ioan Schmidt şi Maria Vörös – impiegaŃi; Ioan Lupu – agent fiscal; Nicolae Kopp şi Nicolae Waltrich – economi;

PercepŃia: Vasile Spătariu – perceptor şi Nicolae OstrovăŃ – agent de urmărire; Poşta: Livia Perian – magistrată P.T.T. şi Ghe. Perian – directorul oficiului telefonic; Vama: Grigorie Timoftescu – şef, Ioan Perju – taxator şi Petru Bogdan – impiegat; PoliŃia de frontieră: Cornel Grozescu – poliŃai şef; Ioan Cazilă – comisar; Gara: Ghe. Bozianu – şef; Medici: Dr. Virgil Popovici – medic uman de circumscripŃie; Dr. Anton Kopp şi Dr. Ferdinand Egri – doctori veterinari comunali; Farmacist: Arthur Dermla; Avocat: Dr. Ioan Wolf.

46

Făcând o sumară caracterizare a românilor cenăzeni am putea spune despre ei că sunt oameni bine formaŃi, frumoşi la înfăŃişare, cu moravuri blânde, docili, îngăduitori, economisitori, inteligenŃi, religioşi, dar şi superstiŃioşi, mai cu seamă femeile. Vorbesc destul de curat româneşte, cu tot mozaicul de neamuri conlocuitoare. Îmbrăcămintea lor, în timpul din urmă, este influenŃată de curentul modernist. BărbaŃii imit ă straiele nemŃeşti, iar femeile, îndeosebi cele tinere şi fetele, au adoptat portul orăşenesc. Portul vechi naŃional nu mai există. Luxul n-a cuprins atât teren ca în alte comune băbăŃene.

Spiritul materialist şi de îmbogăŃire rapidă şi ieftină, precum şi dorinŃa de cât mai multă comoditate şi confort, s-a transplantat de la nemŃi şi sârbi şi între românii cenăzeni cu toate consecinŃele lor funeste. Căminul familial, ca pretutindeni în Banat, devine tot mai sterp şi mai rece, lipsit de bucurie prin adoptarea nefericitului sistem cu unul sau doi copii.

Veacul nostru, aşa-zis la „luminii” a adus atâta întuneric în conştiinŃele oamenilor! Lumina Evangheliei lui Hristos care „luminează tututor”, singură va putea risipi din conştiinŃe negura păcatului, întronând pe Creatorul în centrul făpturilor umane – spirituale. O exilare a credinŃei, nădejdei şi dragostei creştine, o confruntare a conştiinŃei cu preceptele moralei creştine şi o urmare în Duh a Evangheliei lui Hristos vor alunga iarna şi moartea ce vor să se sălăşluiască în acest străvechi cuib românesc.

Din rândurile familiilor române din Cenad: Simedriu, Slatină, Târziu, Pescar, MihuŃi, Lipovan, Miulescu, Stanciu, Cornutu, Fluieraş, Socol, Scrum, Munteanu, VinŃan, IonvănuŃi, Suciu, Iorghin, łonea, Miclău, Codrean, Papeş, Albu, Radu Şuştrean, Vingan etc. Până în prezent au dispărut fără urmă familiile: Colariu, Temişan, Stanciul, Năgel, Cătălina etc. Cifrele de mai jos vorbesc îndeajuns de pericolul ce paşte pe românii cenăzeni şi în general pe românii bănăŃeni prin scăderea vertiginoasă a natalităŃii. Din cuprinsul lor constatăm cu durere şi îngrijorare că numai în ultimii patru ani deficitul populaŃiei

47

româneşti din Cenad se cifrează la 20. Dacă şi în viitor se va menŃine acelaşi raport de prolificitate sau natalitate şi morta-litate se prevede că în decurs de 104 ani nu va mai rămâne nici un singur român în Cenad. Tablou îngrozitor, dar adevărat.

Dacă cei chemaŃi – conducătorii Bisericii şi ai Statului – să vegheze la căpătâiul destinelor neamului nu vor lua măsuri urgente şi radicale prin pedepsirea cu cea mai mare severitate a vinovaŃilor, mai bine zis a vinovatelor care nu vor să aibă copii (mai ales femeile înstărite se eschivează de la maternitate pentru a nu viza averea) şi a complicelor lor: a moaşelor şi uneori a medicilor fără scupule de conştiinŃă, provocatori de avorturi criminale, vom asista la prăvalirea în neant a unui neam care nu merită soarta atâtor neamuri ieşite de pe arena istoriei.

Natalitatea şi mortalitatea la populaŃia ortodoxă româno-sârbă din Cenadul Mare, până la anul despărŃirii ierarhice, 1876, este următoarea81:

81 Vezi Matricolele botezaŃilor şi morŃilor de la biserica ortodoxă-sârbă.

48

82 Idem de la biserica ortodoxă-română. 83 Idem de la biserica ortodoxă-sârbă.

49

¹Recensământul populaŃiei aflat în arhiva Primăriei Cenadul Vechi; ²A magyar korona ország. 1900-évi népszám, Budapest, 1902; ³Ibid; 4Ibid; 5Dr. Diaconovich, Enciclopedia Română, p.773; 6A magyar korona ország. 1900-évi … l.c. şi Dr. Borovszky, Toronatál, v. p.82; 7Mata KosovaŃ, Srpska Pravoslavna Mitropolia Karlovacika po podacima od 1905 god. p.687; 8Dr. Borovszky, Toronatál, v. p.82; 8Statistica primăriei comunale Cenadul Mare; 9Ibid.; 10Ibid.

50

¹Aloysium Reesch de Lewald, Universalis Schematismus eccl. et. lit. gr. eci. non uniti ritus, Budae, 1846-1847 p. 134; ²A magyar korona ország. 1900-évi népszám, Budapest, 1902; ³Dieceza Lugojului, Şematism istoric, Lugoj, 1903, p.292-293; 4Schematismus cleri Diocesis Csenadiensis, 1916, Timişoara, p.61; 5Statistica primăriei Cenadul Mare; 6Vezi Statistica primăriei Cenadul Vechi din anul 1850; 7Dr. Borovszky, Csanád vármegye, p.81; 8 A magyar korona ország. 1900-évi népszám, Budapest, 1902; 9Ibidem; 10Ibidem; 11Statistica primăriei comunale Cenadul Vechi; 12 A magyar korona ország. 1900-évi népszám, Budapest, 1902; 13Statistica primăriei comunale Cenadul Vechi; 14Ibidem;

La 1916 erau în Cenadul Vechi: ortodocşi 37, romano-catolici 1529, greco-catolici 7, protestanŃi 6, evrei 6 (Vezi Schematismus cleri Diocesis Csenadiensis, 1916, Timişoara)

51

4. Parohia, protopopiatul şi episcopia ortodoxă română

Parohia ortodoxă-română din Cenad este una din cele mai vechi parohii din Ńară. În „Universalis Schematismus” din 1846-1847, tipărit la Buda, parohia de aici este trecută ca parohie antică, străveche: „Parochiam Antiquam”82. Originea ei trebuie căutată cu multe vecuri înapoi, până pe vremea stăpânirii romane. „CredinŃa voastră – scrie Sf. Ap. Pavel, creştinilor din Roma – se vesteşte la toată lumea”83. CredinŃa creştină a fopst vestită şi-n oraşul Mureşana-Cenad odată cu colonizarea lui cu colonişti romani. PuŃini la început, prin veacul al III-lea se înmuŃesc, covârşind cu numărul pe cei rămaşi în păgânism, adoratori ai zeului persan Mithras şi al zeiŃei egiptene Isis84. FaŃă de creştinii din Dacia Traiană, ÎmpăraŃii romani aveau o atitudine mai conciliantă, tolerându-i. PersecuŃiile crâncene, dezlănŃuite cu furie nebună în cuprinsul Imperiului Roman, contra adoratorilor lui Iisus Hristos, nu atingeau, sau prea puŃin, pe creştinii din Dacia. Era şi aceasta o politică a împăraŃilor de a-şi aporpia şi înnoda raporturi mai prieteneşti cu războinicii şi neînfricaŃii geto-daci, a căror romanizare şi asimilare o urmăreau. Într-o asemenea atmosferă de toleranŃă, şi având în vedere religia geto-dacilor, în esenŃa ei atât de apropiată şi asemănătoare religiei creştine85 – nu este mirare că credinŃa creştină prinde tot mai mult teren şi rădăcini cât mai adânci în sufletele geto-daco-romanilor. Ei încep să se organizeze în episcopii şi parohii sau enorii de Ńară. Nici creştinii din Mureşana

82 Aloysium Reesch de Lewald, Universalis Schematismus…, p. 47 83 Rom. I. 8. 84 Dr. Anton. D. Velcu, ContribuŃii la studiul creştinismului daco-roman, sec. I-IV, d. Hr., p. 44 85 Ibidem

52

nu puteau rămâne turmă fără păstor. Ucenicii apostolilor, gata de a-şi sacrifica viaŃa pentru evanghelia lui Iisus, vor fi primii episcopi şi preoŃi care au organizat comunităŃile creştine în această parte a Daciei Ripensis. Oraş de însemnătatea Mureşanei nu ne putem închipui că a putut rămâne fără un nucleu cât mic, fără o organizaŃie parohială cât de primitivă şi neînsemnată chiar de pe timpul stăpânirii romane în Dacia. Că în acest oraş credinŃa creştină luase un avânt deosebit, martoră ne este basilica antică romană şi cristelniŃa din faŃa ei, zidită cu toată probabilitatea încă înainte de retragerea lui Aurelian în suul Dunării.

Nu numai că a existat de fapt o cumunitate creştină organizată pe baze canonice în acest oraş, dar a trebuit să fie aici, alături de preoŃi şi diaconi şi un episcop creştin al cărui rol era sa supravegheze comunităŃile creştine din această parte a Daciei Ripensis. Istoria bisericească ne este martoră că în primele zece veacuri ale erei creştine chiar şi la sate rezidau aşa-numiŃii „horepiscopi”, adică episcopi de Ńară, nemaivorbind de ceilalŃi episcopi care întodeauna rezidau în acelaşi oraş cu prefectul provinciei86. Prefectul Daciei Ripensis, adică al Banatului Timişan, rezidând în Mureşana, trebuia neapărat ca în acest oraş să fi fost şi reşedinŃa unui episcop.

Episcopia daco-romană fiin Ńează de-a lungul veacurilor întunecoase până pe vremea principelui român Optum. Epoca năvălirii popoarelor barbare eclipsează vaza acestei episcopii, dar n-o desfiinŃează. Sub goŃi, creştinismul daco-roman face progrese uimitoare. Sub huni, de asemeanea. Attila, regele hunilor, care rezida la Mureşana, era pătruns de sentimente profund religoase după mărturia unor scriitori el însuşi oficia slujbele divine alături de preoŃii săi87. Sub influenŃa binefăcătoare

86 Dr. Nicolae Popovici, Manual de drept bisericesc oriental, Arad, 1925, v. I, part. I-II, p. 135-196. 87 Dr. Borovszky, Temes vármegye, p. 24

53

a creştinismului, înşişi hunii se convertesc la Hristos88. La această acŃiune de conversiune va fi contribuit de bună seamă şi misionarismul episcopului daco-roman din Mureşana, ajutat de preoŃii săi. Sub gepizi şi avari, care au ocupat Dacia ca federaŃi ai Imperiului roman, creştinismul, luat sub protecŃia împăraŃilor creştini bizantini, îşi urma cursul său ascendent. Sublimitatea învăŃăturilor propovăduite de biserica românească din Dacia Traiană a înmuiat cele mai cerbicoase inimi ale celor mai mari barbari. Despre Baian (†602), Caganul avarilor, ce-şi avea reşedinŃa tot în Mureşana se spune că într-atât a fost de influneŃat şi cucerit de învăŃătura creştină încât se prosterna în ghenunchi înaintea Bibliei, jurând credinŃă acelui Dumnezeu care a inspirat cuvintele acestei cărŃi sfinte89.

Nu este deci nici o mirare dacă pe vremea stăpânirii acestui cagan, episcopul român din Mureşana, prin veacul al VI-lea, ridică în acest oraş o nouă biserică în stilul bizantin pe seama credincioşilor săi. Pe vremea principilor naŃionali ai Banatului Timişan: Builă, Vătavul, Claudiu şi până la Optum, viaŃa bisericească din Mureşana se organizează şi se consolidează şi mai bine având de astă dată concursul preŃios al domnitorilor Ńării. Al ături de organizaŃia episcopală şi parohială, în acest timp înfloreşte şi viaŃa mănăstirească. Biserica şi mânăstirea Sf. Ioan Botezătorul, precum şi alte biserici şi mănăstiri ridicate de Optum în Mureşana şi împrejur, sunt o dovadă nemincinoasă până în ziua de azi.

Nu numai în trecut s-au aflat cronicari şi istorici maghiari (ex: Chronicon Anonymi Balae Regis Notarii, Vila Sancti Gerardi, Thurotz, Katona, L. Thallocy, Oltványi etc.) care să spună răspicat adevărul referitor la existenŃa şi vechimea bisericii şi a Episcopiei Ortodoxe din Mureşana, ci chiar şi în zilele noastre, când spiritul revanşard şi revizionist maghiar 88 Ştefan Oltványi, Annales Ven. Capit. Cathedralis Ecclesiae Csanadiensis (manuscris), 1838, p. 13 89 Dr. Borovszky, Temes vármegye, p. 211; Pr. Cotoşman, Din trecutul Banatului, c. I., p. 29-30.

54

întunecă minŃile multor istorici se află oameni de ştiinŃă cu spirit clarvăzător şi obiectiv, gata să desfăşoare steagul adevărului.

Printre aceştia se poate număra şi profesorul Richard Huss de la DebreŃin (Ungaria), care în revista „Siebenbuergische Vierteljahrschrift” (numărul pe ianuarie-martie 1934) se străduieşte a aduna toate documentele vechi spre a putea răspunde la întrebarea dacă pe vremea colonizării saşilor în Transilvania, la 1150 sub regele Geza, a existat sau nu în Ardeal episcopie ortodoxă. Sprijinit pe mărturia cronicarilor bizantini Skylitzes, Kendrenos (secolul XI) şi Zonaras (secolul XII), profesorul Huss susŃine că la anul 950, când prinŃul ungur Gyula s-a dus la Constantinopol să se boteze în legea creştină, a luat cu sine dintr-o mănăstire pe ieromonahul Ierotei, pe care patriarhul Teofilact la hirotonit episcop pe seama creştinilor din Transilvania90. ReşedinŃa episcopului Ierotei, opinează profesorul Huss, a fost oraşul Alba Iulia. După părerea unora, ieromonahul Ierotei ar fi fost luat din mănăstirea românească Mureşana91. Prof. Huss recunoaşte şi el existenŃa unei puternice comunităŃi, şi indirect a unei episcopii ortodoxe în Mureşana când scrie: ”Puternică trebuie să fi fost însă episcopia ortoxă din Alba Iulia precum şi biserica ortodoxă din cetatea Mureşului (Urbs Morisena) a cărei existenŃă anterioară secolului XI este atestată prin textul latin al biografiei sfântului Gerard (Vita sancti Gerardi)92.

În urma desfiinŃării şi strămutării la Timişoara a episcopiei ortodoxe Române sau de rit grecesc, cum de preferinŃă îi spun istoricii maghiari cu gândul perfid de ai şterge caracterul naŃional românesc, şi în urma înlocuirii ei cu cea romano-catolică, româniii ortodocşi din Mureşana-Cenad rămân până azi numai cu organizaŃia parohială. După acceptarea pe

90 Pr. Gh. Cotoşman, Din trecutul Banatului, cartea I, p. 5 91 V. Mangra, Ierarhia şi mitropolia bisericii române din Transilvania şi Ungaria, 1918, p. 17;Gh. Enceanu, Creştinismul în Dacii, Bucureşti 1878, p. 135 92 Vezi I. Lupaş, Vechimea organizaŃiei bisericii ortodoxe din Transilvania în „Universul” din 21 iulie 1934, p. 1-2

55

căile cunoscute a bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe de către catolicii hrăpăreŃi, românii de aici îşi vor fi ridicat biserici mai modeste, din cărămidă ori din lemn, spre a se ruga în mod demn lui Dumnezeu. Când însă vremurile erau de aşa natură că nu se puteau închina deschis, se retrăgeau în catacombele sau cori-doarele subterane, existente de pe vremea romanilor.

Este prea probabil, însă că în urma desfiinŃării episcopiei ortodoxe să fi rămas în Cenad un protopop dependent de epis-copul, iar mai apoi de mitropolitul din Timişoara. Protopopul a rezidat aici până după eliberarea Banatului de sub turci, când şi-a mutat sediul în oraşul Sânnicolaul Mare, unde la anul 1727 aflăm deja pe protopopul Mihail, intitulându-se „protopopul Cenadului”. Lui îi succed, tot în Sânnicolaul Mare o serie de protopopi ortodocşi români şi sârbi până la anul 1922, când prin moartea protopopului român sârbizat Petru Agrima se desfiinŃează protopopiatul Cenadului93.

În lipsă de documente scrise nu putem preciza cum s-a desfăşurat mai departe între veacurile al XI-lea şi al XVII-lea viaŃa parohială bisericească din această comună. Un lucru este cert, că în toate timpurile Românii de aici şi-au avut preoŃii lor care cu toate prigoanele catolicilor au ştiut să îşi apere turma încredinŃată lor spre păstorire.

Dovadă că după atâtea secole de cumplite prigoane şi suferinŃe, românii din Cenad au rămas consecvenŃi cu ei înşişi şi cu credinŃa moştenită din strămoşi.

Parohia mixtă româno-sârbească

După anul 1717, sârbii nou veniŃi în Cenad formează împreună cu românii băştinaşi o singură comunitate bisericească, alcătuită din 2-4 parohii, condusă de tot atâŃia preoŃi români şi

93 Despre protopopiatul Cenadului, vezi Pr. Gh. Cotoşman, Din trecutul Banatului, cartea II, p. 21

56

sârbi. ToŃi se închinau la altarul aceleaşi biserici, ridicată de români îndată după alungarea turcilor, la sfârşitul secolului al XVII-lea, ori la începutul secolului al XVIII-lea. Şi cu şcoala erau împreună. Şcoala fiinŃează de la începutul veacului al XVIII-lea sau chiar mai înnainte. La 1758 şcoala era frecventată de 16 elevi. ÎnvăŃătorul era „Magistrul Ioan”94. Epitropii bisericii la anul 1758 erau: protopopul Maxim Miladinovici din Sânnicolaul Mare, subprefectul MoŃică Obercneazul Coia, comerciantul Rista Stoici şi Avram Românul, primarul Cenadului95.

În biserica românească, la începutul comuniunii în cele sfinte cu sârbii, slujbele dumnezeieşti se săvârşeau în limba română, mai apoi alternativ, în ambele limbi. Asemenea şi în şcoală se preda în ambele limbi, română şi slavă. Cu timpul prin anii 1777-1779, sârbii având concursul nelimitat al ierarhiei superioare au înlăturat cu totul din buserică şi şcoală limba română, înlocuind-o cu cea slavo-sârbească, vrând astfel să exercite hegemonie asupra românilor şi să îi sârbizeze96. Indignarea şi nemulŃumirea românilor n-avea margini. Au trebuit însă să se resemneze şi să rabde, nutrind speranŃa în venirea unor vremuri mai bune. Se pare că o dată cu venirea în scaunul episcopal din Timişoara a românului Maxim Manuilovici, a început prin anul 1835 să răsune din nou în biserică dulcea limbă românescă, amuŃită vreme de 30-40 de ani.

La 1838 românii de aici aduc pe tânărul învăŃător Simeon Andron, originar din Sânnicolaul Mare, care separă şcoala românescă de cea sârbească. La 1841 românii au cumpărat intravilanul, iar la 1853 au construit şcoala mare, care există şi azi. Acest fapt a avut loc în timpul absolutismului, primar al comunei fiind românul Meilă Radu. Cu şcoala românii s-au despărŃit de sârbi, dar au rămas şi pe mai departe împreună la aceeaşi biserică, pe care cu toŃii au zidit-o la anul 1773 şi au mai mărit-o la 1833. 94 D. RuvaraŃ, Temesvarska eparhija, 1758, p. 35 95 D. RuvaraŃ, Temesvarska eparhija, 1758, l.c. 96 Nicolae Tincu Velea, Istoria bisericească…, ibid 1865, p.270-272

57

Pentru a pune capăt neînŃelegerilor şi certurilor care aveau loc în toate parohiile mixte româno-sârbe, chiar înlăuntrul bisericii pe chestiunea limbii liturgice, episcopul Timişoarei, Pantelimon Jivcovici a tipărit la 26 aprilie 1846 o „Îndrumare pentru serviciile dumnezeieşti”. Potrivit acestor „îndrumări” sârbii au să cânte în strana deraptă, iar românii în cea stângă. Corul bisericesc va da răspunsurile bisericeşti în limba în care cântă preotul liturghisitor (partea I-II), Evanghelia şi Crezul se citesc totdeauna în limba slavă, iar Apastolul şi Tatăl nostru în cea română (partea III). La sărbătorile domneşti: Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Învirea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, în ziua I slujbele se oficiază în întregime în limba slavă iar în ziua a doua în limba română (partea V). La ieşirea cu Litia, Evanghelia se citeşte în ambele limbi; rugăciunile însă, numai în limba slavă (partea VI). PreoŃii slujesc sfeştanii, molitve şi alte slujbe: în casele sârbilor, sârbeşte-slavoneşte, iar în casele românilor, româneşte (partea VII). Episcopul este obligat să dea pastoralele în ambele limbi (partea VIII). S-a mai stabilit ca în parohiile mixte româno-sârbe să fie preot român pentru români, şi sârb pentru sârbi. Capelanul protopopesc să fie sârb dar să cunoască bine ambele limbi.

Se vede deci, că sârbilor li s-a acordat întâietatea în toate. Nici nu se putea concepe altfel câtă vreme oamenii lor erau la conducere. Procedura aceasta neegalitară a lezat adânc amorul propriu al românilor care se vedeau totdeauna puşi în rândul şi pe planul al doilea. Să mai adăugăm la aceasta şicanele şi batjocurile pe care trebuiau să le suporte din partea co-religionarilor lor sârbi şi vom avea înainte icoana completă a suferinŃelor şi amărăciunilor îndurate de români sub protec-toratul sârbesc, la care, din pricina trădătorilor uniŃi, singuri au recurs.

58

UniaŃia, teatru de sminteală religioasă şi naŃională Profitând de această stare de strâmtorare şi de veşnică

umilinŃă a românilor ortodocşi, agenŃii dizolvanŃi ai uniaŃiei, ieşise din lagărul celuilalt duşman mai mare şi mai periculos, îşi fac pe neaşteptate apariŃia în comună dându-se drept salvatorii românismului şi îndreptătorii legii străbune. Trebuie să amintim în acest loc că atât românii cât şi sârbii erau supuşi la dări culturale şi biruri parohiale spre a-şi susŃine biserica şi şcola, preoŃii şi învăŃătorii nesubvenŃionaŃi de nimeni.

AcoliŃii episcopului unit Dobra, din Lugoj, care mişunau pretutindeni să facă prozeliŃi, au ştiut să atingă, cu diabolic meşteşug, şi acest punct nevralgic al dărilor de cult. Pe lângă faprtul că se dădeau vestitorii credinŃei cele drepte şi sfinte, defăimând ortodoxia cu hulă urâtă şi cu cuvinte de ruşine, fluturau vorbe răsunătoare şi ademenitoare înaintea ochilor Ńăranilor români necăji Ńi din Cenad, făgăduind bunătăŃi pământeşti deşarte, precum bani şi pământ, celor ce vor trece la legea sfântă a Împăratului catolic de la Viena, care într-atâta îi iubeşte încât îi va scuti de dările şi birurile grele, trecând asupra statului sarcina de a le întreŃine preoŃii şi învăŃătorii, ba le va zidi chiar şi biserica şi şcoala tot pe spezele statului. Propaganda deşănŃată a demagogilor credinŃei n-a rămas fără ecou. Jumătate din românii ortodocşi, ameŃiŃi şi seduşi de făgăduieli, dezertează în 1855 de la legea strămoşească şi trec la uniaŃie. Cealaltă jumătate rămâne mai departe cu sârbii.

DefecŃiunea în rândurile credincioşilor din parohia Cenadului a umplut de legitimă îngrijorare autorităŃile superioare bisericeşti din Timişoare care au luat măsuri ca sârbii să nu mai dea românilor coreligionari motive pentru nemulŃumiri şi supă-rări. Armonie deplină nu s-a putut instaura între români şi sârbi nici de acum înainte, pentru că românii rămânând în inferioaritate ca număr nu mai erau în situaŃia de a pretinde drepturi care li se cuvenea de fapt atunci când ei formau majoritatea.

59

Nici în rândurile rătăciŃilor schismatici uniaŃi nu a sălăşluit mulŃumirea după care însetau. De unde până atunci aveau cel puŃin biserică, în care se puteau închina în mod demn, de acum încolo erau sortiŃi să se închine lui Dumnezeu pe unde ajungeau: prin case sărăcăcioase, închiriate pe banii proprii, căci stăpânirea vitregă nu se prea gândea să îşi respecte făgăduinŃele luate. În scurtă vreme şi-au venit în fire, dându-şi seama că au făcut jocul duşmanilor neamului, care acum din umbră şi ascunzişuri, triumfau de bucurie că nu au putut arunca dihonia şi vrajba între copii şi părinŃi, între fraŃi şi fraŃi etc. Membrii aceleiaşi familii erau împărŃiŃi în tabere vrăjmaşe gata de luptă pe tema credinŃei religioase.

Aceasta este situaŃia la anul 1869 cînd episcopia unită din Lugoj trimite ca paroh la uniŃii de aici pe preotul Ilie Telescu. Om cu judecată şi viziune clară, pătruns de sentimente curat româneşti nu putea rămâne indiferent în faŃa spectacolului sinistru ce se desfăşura înaintea ochilor săi. Dintru început preotul Telescu şi-a pus în gând să adune ceea ce inconştienŃii, cot la cot cu duşmanii au reuşit să risipească; să vindece rana pricinuită corpului spiritual al bisericii din Cenad de racila uniaŃiei. Metodic şi prudent, îşi pregăteşte credincioşii uniŃi în mod tacit ca într-o zi să poată întinde o mână de înfrăŃire fraŃilor rămaşi în comuniune religioasă cu sârbii şi astfel să refacă frontul ortodoxiei şi al românismului din Cenad. Românii ortodocşi faŃă de care manifestau o grijă părintească, curând îşi exprimară dorinŃa de a-l avea păstor sufletesc.

În vreme ce acŃiunile românilor ortodocşi şi uniŃi sub imperiul legii sângelui şi sub înŃeleapta conducere a preotului Telescu convergeau spre acelaşi Ńel înalt şi sublim, duşmanii apropierii fac denunŃ la Consistoriul din Lugoj, pe motiv că Telescu prejudiciază şi prilejuieşte „sfânta unire” din Cenad. La 4 noiembrie 1875, o comisie de anchetă, trimisă de Consistoriul unit se prezintă la Primăria comunei Cenadul Mare spre a cerceta acuzaŃiile formulate contra preotului. Fiind Vinere tânără (una din cele 12), preotul Telescu era prin comună la sfinŃirea de

60

case. Nu s-a arătat deloc surprins de vestea ce i se aducea, ştiindu-şi sufletul neprihănit. Dimpotrivă, a crezut că este momentul bine ales spre a-şi aduce la îndeplinire planul pe care îl preconizase cu atâta fermitate încă de la păşirea sa în parohie. De aceea întorcându-se acasă se dezbrăcă de reverendă şi se îmbrăcă în haine civile, luă apoi cheile capelei şi ale şcolii, precum şi matricolele bisericeşti şi se îndreptă spre Primărie. Aici era adunată multă lume pentru plata impozitelor. Intrând în sala mare a Primăriei, unde era comisia anchetatoare, fără să aştepte să fie interogat, aruncă cu dispreŃ cheile şi matricolele pe masa din faŃa comisiei, adăugând: „De azi în acolo nu mai sunt unit!” – şi îndată a părăsit sala. Comisia care, fireşte, nu se aştepta la aşa ceva a rămas complet deziluzionată, încremenită şi trăznită. Poporul, martor al acestei scene, unică în felul ei, s-a asociat cu marre însufleŃire hotărârii eroice a preotului Telescu. Întâmplarea a avut un răsunet formidabil în întreaga comună. În aceeaşi zi 801 suflete fac declaraŃia de trecere sau mai bine zis de revenire la ortodoxie, spunând: ”A trecut popa Telescu şi noi suntem de azi Teleşti”, rămânând la uniaŃie numai Ńiganii şi vreo câŃiva români uitaŃi de sine. Comisia anchetatoare, hulită şi urmărită de popor, părăseşte comuna cu ruşine mare97.

Despăr Ńirea ierarhică de sârbi

Regimul şi tratamentul vitreg de care s-au bucurat românii sub protectorul sârbesc a făcut să zămisleasă în sufletul lor dorinŃa de o completă şi neîntârziată emancipare, de o totală independenŃă şi autonomie religioasă-naŃională. De altfel, însuşi sârbii au ajuns la convingerea că menŃinerea acestui „statu quo” al lucrurilor nu poate dura fără ca interesele superioare bisericeşti şi naŃionale ale ambelor naŃiuni coreligionare să nu

97 InformaŃii primite de la D. Bozianu, învăŃător pensionar, ginerele preotului Ilie Telescu

61

fie serios periclitate. Congresul naŃional bisericesc sârbesc Ńinut în CarloveŃ la 19 iunie – 1 iulie 1871 sesizat de aceste mişcări de separaŃiune ierarhică, elaborează toate normele de urmat pentru despărŃirea ierarhică. În parohiile mixte româno-sârbe din cuprinsul mitropoliei CarloveŃul, a numit totodată o comisie mixtă, cu însărcinarea de a se pune în legătură pe teren cu reprezentaŃii autorizaŃi ai ambelor naŃiuni din parohiile mixte, pentru a proceda pe cale paşnică la despărŃirea ierarhică. Din comisia delegată de congres făceau parte: români: Andrei Papp, protosingel şi Petru Petrovici, asesor consistorial din Arad; sârbi: Gh. Nicolici, protopopul din Sânnicolaul Mare şi Costa Sabo, proprietar din Bătania. Referindu-se la dispoziŃiile acestui congres, românii cenazeni în anul 1872 s-au adresat episcopiilor din Arad şi Timişoara cerând trimiterea de delegaŃi spre a începe tratativele de despărŃire. Episcopia Aradului a delegat pe Vichentie Şerban protopopul român al Banat-Comloşului, iar episcopia Timişorii pe Petru Davidovici preot sârb din Sirig. Din partea autorităŃii civile a fost delegat Ion Bucoz primpretorul din Sânnicolaul Mare. La cererea românilor ortodocşi, în zilele de 10-22 octombrie 1873, comisia delegată de Congresul din CarloveŃ, reprezentanŃii eparhiilor şi al Statului s-au întrunit în Biserica din Cenad, fiind de faŃă toŃi credincioşii români şi sârbi de la 20 de ani în sus. Românii şi-au exprimat pe faŃă dorinŃa lor de a se despărŃi cu parohia de sârbi, potrivit art. XIV al convenŃiei de la CarloveŃ. Din cuprinsul procesului verbal (Zapisnik) dresat cu această ocaziune, în limba sârbă, se constată că ambele partide au convenit ca în conŃelegere ca reprezentanŃii lor, 20 din fiecare parte, Comisia să purceadă la formularea punctelor de bază pentru despărŃirea ierarhică. Şi mai apoi la împărŃirea frăŃească a averii comune. Ca reprezentanŃi, din partea românilor au fost aleşi următorii: Gh. Nicolaş, Teodor Suciu, Ion Minişanu, Pavel Socol, Ioan Regep, Teodor Vingan, Petru Muntean, Teodor Niculaş, Lazăr Târziu, Pavel Dămian, Sava Perian, Ioan Lipovan, Pavel Crăciun, Sava Oprean, Atanasie

62

Suciu, Axentie Iliu, Ştefan Radu, Gh. Perian, Ion Siclovan şi Iova Târziu. Din partea sârbilor: Stoian Dişici, Nestor Jivici, Andrei Purici, Arcadie Putici, GiuriŃa Matici, Gh. Marianov, Jiva Oberknejevici, Milici Vuicin, Steva Vlaşcici, Steva Zarici, Cristofor Brancovan, Milici Marcucin, Nova Milicici, Vichentie Tomici, Iaşa Bugarski, Pera Vuicin, Svora ZombrovaŃ, Nicola Arsenovici, Sava Achimovici. Pentru a smulge o hotărâre favorabilă lor sârbii nu au ezitat să înşele atât buna credinŃă a comisiei cât şi a reprezen-tanŃilor poporului român prezentând ca punct de plecare în rezolvarea chestiunilor materiale o conscripŃie de la 1841, după care sârbii ar fi fost atunci în majoritate numerică în Cenadul Mare, ca atare, lor li se cuvine o mai mare parte din averea comună bisericească. Nu trebuie să se uite faptul, îndeajuns dovedit, că în parohiile mixte majoritatea uneori absolută, a preoŃilor erau sârbi sau sârbizaŃi; preoŃii români cu rare excepŃii, nu au putut răzbate în asemenea parohii, şi dacă totuşi acelaşi lucru s-ar fi întâmplat atunci au fost siliŃi sa-şi sârbizeze numele adăugând la numele de familie terminaŃiunea sârbească caracteristică – „ici” sau „vici”. Cum intenŃia acestori preoŃi era sârbizarea păstoriŃilor lor ne putem imagina felul în care au fost concepute conscripŃiile credincioşilor din parohie, urmărindu-se întotdeauna majorarea elementului sârbesc în dauna celui româ-nesc, realmente întotdeauna majoritar. Matricolele parohiale cercetate amănunŃit vorbesc peremptoriu despre veridicitatea celor afirmate mai sus. Tot aşa şi diferitele recensăminte de la Primăria comunală. Stratagema coreligionarilor sârbi şi-a atins Ńelul urmărit, căci românii, în dorinŃa lor de a se vedea cât mai curând eliberaŃi de cătuşele străine, cu toate că au fost sesizaŃi de apucăturile sârbilor, au consimŃit, cu sacrificiul părŃii materiale, actului de separare ierarhică. Pentru ei principalul lucru era separarea ierarhică; averea bisericească materială căzând pe ultimul plan. Poate că românii ar fi căutat pe cale civilă, prin proces, frăŃeasca împărŃire a bunurilor comune, dar cunoscând puternica şi

63

indiscutabila influenŃă sârbească în viaŃa statului – decedat – au renunŃat la această cale, preferând unei împărŃiri drepte cu proces, una strâmbă, pe cale paşnică. La această benevolă renunŃare a contribuit în largă măsură şi defecŃiunea cauzată de trecerea unui însemnat număr de români la uniaŃie, aşa încât în momentul despărŃirii, cu drept cuvânt, românii ortodocşi erau în minoritate faŃă de sârbi. Aşa se explică faptul că la împărŃirea averii, românii au lasat cu mărinimie să încline balanŃa în favoarea sârbilor.

Comisia, împreună cu reprezentanŃii au constatat că parohia mixtă ortodoxă româno-sârbă din Cenadul Mare poseda următoarea avere:

a. Biserica cu toate dependinŃele şi instalaŃiile ei, în valoare aproximativă de 17000 florinŃi austrieci.

b. Un edificiu şcolar sub nr. 814, întrebuinŃat numai de sârbi, cu 2 jug. de pământ.

c. Un edificiu şcolar sub nr. 817, utilizat numai de români, cu 2 jug. de pământ.

d. Trei sesiuni parohilae de câte 32 jug. pământ. e. Capital bisericesc în efecte şi numerar: 2422 florinŃi

austrieci şi 62 noi. ReprezentanŃii celor două naŃiuni în faŃa comisiei au

încheiat următorul acord: 1. Românii se despart de ierarhia, respectiv Mitopolia

actuală sârbă şi se încorporează Mitropoliei şi ierarhiei lor naŃionale din Arad.

2. Biserica rămâne în proprietatea exclusivă a credin-cioşoilor sârbi, care în numele întregii comunităŃi bisericeşti se obligă să despăgubească pe credincioşii români cu suma de 6000 florinŃi austrieci, sumă stabilită de comun acord şi în înŃelegere cu 6 sârbi care vor elibera garanŃii materiale pentru achitarea acestei sume bisericeşti şi parohiei române în următoarele 5 rate anuale:

a. Prima rată în sumă de 1200 fl. austr. La 1 noiembrie 1874 b. A doua rată în sumă de 1200 fl. austr. La 1 noiembrie 1874

64

c. A treia rată în sumă de 1200 fl. austr. La 1 noiembrie 1874 d. A patra rată în sumă de 1200 fl. austr. La 1 noiembrie 1874 e. A cincia rată în sumă de 1200 fl. austr. La 1 noiembrie 1874

cei 6 lăsându-se întabulaŃi pe întreaga lor avere mobilă şi imobilă. 3. Până la executarea despăgubirii românii se vor folosi

de biserică la fel ca şi până acum, conform art. IX din convenŃia de la KarloveŃ şi, îndată ce prezentul acord va fi sancŃionat de ambele episcopii, românii vor putea înfiinŃa comunitatea lor bisericească, separată de cea a sârbilor, conform art. XI şi XII din convenŃie şi pe baza legii şi a statutului de organizare a bisericii ortodoxe române, care va şi dispune asupra averii ce-i revine, deoarece românii primesc, conform art. XIII din convenŃie, despăgubirea arătată în punctul precedent ca legală, despăgubire a prersoanei lor juridice, care este pe deplin garantată de garanŃiile amintite.

4. Din cele 3 sesii parohiale, una, cuprinsă în c.f. sub nr. top. 3295-3912-4339-4722, în prezent folosită de parohul român, rămâne proprietatea exclusivă a românilor, iar celelalte două, cu nr. top. 3293-3910-4337-4720 şi 3924-3911-4338-4721, folosite de parohii sârbi, având în vedere că sârbii au două parohii organizate, rămân în proprietatea exclusivă a sârbilor.

5. Sesiunea parohială rămasă exclusiv în proprietatea românilor, imediat după aprobarea prezentului acord se va transcrie pe numele comunitaŃii bisercii ortodoxe române; de asemenea, şi sârbii îşi vor transcrie celelalte două sesiuni pe numele comunităŃii lor bisericeşti.

6. Şcolile, respectiv edificiile şcolare, rămân aşa cum se folosesc în prezent, adică cea cu nr. 814 le rămâne sârbilor, iar cea cu nr. 817 românilor, rămânând a fi transcrise şi ele ca proprietate exclusivă a acelor comunităŃi bisericeşti imediat după aprobarea prezentei, întrucât aceasta nu s-a făcut deodată cu transcrierea pământurilor şcoalare.

7. Capitalul bisericesc, atât în efecte cât şi în numerar menŃionat în punctul 4.d. din prezentul proces verbal, compus din 2422 fl. şi 62 fl. austr. noi, imediat după aprobarea prezentului

65

acord şi după ce se va înfiinŃa şi constitui comunitatea biseri-cească ortodoxă română separată, urmează a se da românilor cote ce li se cuvine. De asemenea, se vor împărŃii obiectele bisericeşti recunoscute ca avere comună, însă numai după ce sârbii vor fi achitat şi ultima rată din despăgubire şi când românii nu vor mai întrebuinŃa biserica comună cu sârbii, iar cu ocazia despărŃirii definitive se vor preda românilor cărŃile lor liturgice româneşti, conform art. VIII din convenŃia de la KarloveŃ.

8. Cimitirul se va folosi şi în viitor ca şi până în prezent, atât de sârbi, cât şi de români. Matricolele botezaŃilor, căsăto-riŃilor şi morŃilor vor fi păstrate în biserica sârbilor, având însă dreptul şi parohul român să se folosească de ele şi să elibereze extrase credincioşilor săi oricând va fi nevoie.

Procesul verbal, după ce a fost citit şi explicat reprezentanŃilor celor două naŃiuni şi chiar poporului adunat în acest scop, a fost semnat de cei 40 de reprezentanŃi şi de către toŃi membrii comisiei congresuale şi consistoriale, la 11/23 octombrie 1873. La 8/20 aprilie 1874, acordul este aprobat şi semnat de către Nicanor Gruici, episcop de PakraŃ, administrator la mitropoliei KaroveŃului şi al patriarhiei sârbeşti.

Lichidarea totală a avut loc – precum se poate vedea din procesul verbal redactat în limba germană la sfârşitul „zapisnik”-ului – la 17 noiembrie 1878, în prezenŃa preoŃilor Ilie Telescu, Andrei Putici şi a 18 credincioşi români şi sârbi, fiind de faŃă, ca martori, F. Tötösy, notar şi Ludwig Mayer98.

După trecerea la ortodoxie a preotului Ilie Telescu şi după revenirea la sânul bisericii strămoşeşti a celor 801 suflete, prinse la 1855 în mrejele uiaŃiei nefaste, românii ortodocşi – ajunşi iarăşi în majoritate faŃă de sârbi – au crezut că sunt în dreptul lor firesc şi pe lina de tradiŃie religioasă moştenită din strămoşi când pretind să li se permită a oficia în biserică, tot la a treia duminică, toate slujbele, în întregime în româneşte. Adresa

98 Vezi „Zapisnik”-ul din arhiva parohiei sârbe din Cenad, primit prin bunăvoinŃa Pr. S. Popovici.

66

răspuns a Consistoriului din Arad către preotul Ilie Telescu, pe ca o reproducem mai jos, va pune în adevărata lumină şovimismul ca şi intoleranŃa sârbească:

Ad. Nr. 2884. î. / 1875. Onorate domnule parohu! La epistola Domniei Tale din 6 ianuarie łi se rescrie că

PreasfinŃia Sa, Domnul nostru Episcopu diecezanu a recercatu precum pe Episcopulu din Tmişoara aşia şi pe Patriarhulu din CarloveŃiu pentru ca se conceda românilor din Cianadulu serbescu a se folosi de utensiile bisericii de acolo şi a Ńiene totu a treia săptămâna rugaŃiunile în limba romana, de la Patriarhulu a sositu inse respunsu negativu, ée dela Episcopulu din Timişoara nimicu.

Onorat Dta vei midloci dara ca se vi faceŃi o capela acolo pentru care de aici vi se tramite de locu Antimisulu cerutu. Aradu în 9 ianuarie 1876

ss, VicenŃiu Schelegianu, asesoru, referinte consistor.

În urma acestei atitudini, lipsite de cel mai elementar bun

simŃ creştinesc, românii nu mai aşteaptă expirarea celor 5 ani prevăzuŃi de acord, ci hotărăsc să iasă mai înainte din Biserica comună, spre a nu mai constitui piedică în calea coreligionarilor sârbi. Deşi conform stipulaŃiilor acordului aveau dreptul să se folosească de biserică până la plata ultimei rate din despăgubire, adică până la 1 noiembrie 1878, românii, amărâŃi de purtarea sârbilor, părăsesc definitiv biserica şi comunitatea la anul 1876 organizându-se cu cei reveniŃi de la uniaŃie într-o parohie aparte, alegându-l ca paroh pe preotul Ilie Telescu. Prin străduinŃele acestui preot, parohia ortodoxă română din Cenad se reorganizează pe baza Statutului şagunian şi-şi câştigă definitiv independenŃa avută înainte de venirea sârbilor în comună. Din suma de 6000 florinŃi s-au cheltuit 4000 pentru

67

amenajarea şi înfrumuseŃarea capelei de rugăciune, în sala cea mare a şcolii române ortodoxe, transformându-se apoi locuinŃa învăŃătorească în sală de învăŃământ. După 12 ani de muncă neşovăilenică, având concursul învăŃătorilor şi al enoriaşior săi, preotul Telescu a zidit în 1888 biserica actuală a ortodocşilor români, a cumpărat o casă mare pe care a transformat-o în şcoală, iar din capelă – după sfinŃirea noii biserici – a făcut a doua şcoală. În 1923, sub păstorirea actualului paroh, preotul Gheorghe Ionescu, a transformat vechea şcoală confesională de lângă biserică în casă parohială.

Până la 1876 parohia ortodoxă româno-sârbească din Cenad depindea de eparhia Timişorii şi de protopopiatul Cenadului cu sediul la Sânnicolaul Mare. Din acest an stă până azi sub jurisdicŃia episcopiei naŃionale din Arad, protopresbiteratul Banat-Comloş.

În Cenadul Mare este o singură parohie ortodoxă română sistemizată. După noua Lege şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, din 1925, preotul paroh este preşedintele de drept al corporaŃiunilor parohiale: Adunarea (Sinodul) şi Consiliul (Comitetul) parohial. De la 1876 până în 1925 preşedinŃii Consiliului, aleşi în baza normelor Statutului Organic şagunian din 1869, au fost: Toşa Nicolaş, Preot Ilie Telescu, Mircu Crăciun, preot Terentie Oprean, Paia Socol şi Pr. Gheorghe Ionescu. Actualmente, Consiliul parohial, ales pentru o nouă perioadă de 6 ani (1932-1937), are următoarea componenŃă: Preşedinte: Pr. Gh. Ionescu; Membri: Gavril Târziu, Paia Socol, Mircu Grozav, Ghe. Isac, Nicolae Vingan, Ioan Rejep, Teodor Perian, Ilie Oprean, Paia Radu, Paia Crăciun şi Ghe. Dămian; Epitropi: Ioan Nicolaş şi Ghe. Miculescu.

CântăreŃi bisericeşti oficiali remuneraŃi cu sesiunea cantorală (8 jughere): Ion Boldovici şi Teodor Vingan. CântăreŃi neremuneraŃi: Gavril Vingan, Terentie Grozav, Ioan Blaj, Mircu Crăciun, Ghe. Dogojie, Toma Muntean, Mita Blagoie, Paia Jivu şi Vasilie Socol.

Corul bisericesc al plugarilor din Cendaul Mare compus din 60 membri, înfiinŃat imediat după despărŃirea de sârbi, a fost

68

dirijat de învăŃătorul Dimitrie Bozianu, până în 1933, iar de atunci stă sub conducerea măiastră a tânărului învăŃător Teodor IovănuŃi.

Schimbarea calendarului din parohia Cenad, ca şi în restul parohiilor din eparhia Aradului, n-a întâmpinat nici o împotrivire din partea credincioşilor, crescuŃi în respectul de cele sfinte.

Sectarii În ultimul timp s-au ivit în parohie câteva cazuri de

trecere la secta nazarinenilor şi a baptiştilor. Românii ortodocşi, destul de inteligenŃi şi înaintaŃi în cele culturale şi religioase, nu se lasă uşor influenŃaŃi de aceşti propagandişti de modă nouă, semănători de zâzanie şi anarhie. Exemplul Rusiei, minată de sectele bolşevizante, îi înfioară şi-i face să înconjoare mreaja acestor înainte mergători şi pregătitori ai comunismului şi dezastrului economic şi moral din această Ńară închegată de atâtea sublime jertfe.

5. Bisericile ortodoxe române

Cu prilejul demolării vechii biserici romano-catolice din Cenadul Mare, în anul 1868, în urma săpăturilor făcute de diferiŃi arheologi (Römer, Henszlmann etc.) s-a dat de fundamentul a trei biserici străvechi, zidite pe acelaşi loc, dar în stiluri şi dimensiuni diferite: cea mai nouă, în stil gotic, a doua în romanic ori bizantin, iar a treia, cea mai mică şi totodată cea mai veche, în stilul bazilicelor antice romane99. Le voi descrie în ordinea vechimii lor.

99 Dr. Karácsonyi Iános, Szent Gellert Csanádi Püspök élete és müvei, Budapesta, 1857, p. 107; Ortvay és Szentkláray, Történelmi Adattár a Csanád Egyház hajd. és jelen. Timişoara, 1873, vol. III, p. 19

69

a. Basilia antică romană

În cetatea şi oraşul Mureşana-Cenad, centrul administraŃei civile şi militare de la extremitatea Imperiului roman dinspre Nord-Vest, sămânŃa creştinismului a fost aruncată odată cu păşirea primilor legionari şi colonişti romani aduşi de împăratul Traian. În veacurile II-IV şi-n cele următoare, Mureşana devine „cel mai însemnat centru al creştinismului vechi”100.

Cea mai elocventă dovadă că aici creştinismul a fost înfloritor, luând un avânt deosebit încă din veacurile primare, o constituie această basilică antică ce aparŃine epocii de aur a creştinismului101. Basilica a fost edificată din cărămidă arsă veche romană, cu inscripŃia: „Leg. XIII G.” şi din piatră cioplită tot de origine romană. Materialul ca şi consistenŃa fundamentului basilicei indică timpul clădirii ei, care, după părerea istoriografilor şi arheologilor maghiari şi germani ar trebui să fi fost epoca romană sau imediat următoarea celei romane, prin veacurile III-IV 102.

Luând însă în considerare timpurile tulburi ca şi furtunile ce s-au abătut asupra Daciei după retragerea romanilor, construirea acestei basilici cu pietre şi cărămizi, după o tehnică veritabil romană, trebuie să o punem necondiŃionat la o dată anterioară retragerii aureliene, aşadar pe la jumătatea secolului al III-lea.

La temelia zidurilor basilicii s-a dat, pe alocuri, şi de urmele pardoselii, care consta din cărămizi arse romane, în formă pătrată, având lungimea şi lăŃimea de 15 cm, iar grosimea de 3 cm. Sub pardoseală, cam la 4 cm adâncime, s-au aflat două cripte construite din cărămizi romane. Prima avea lungimea de

100 Ortvay és Szentkláray, Történelmi Adattár a Csanád Egyház hajd. és jelen. Timişoara, 1873, vol. III, p. 22 101 Dr. Badea Cireşeanu, Tezaurul liturgic, tom. II, Bucureşti, 1911, p.99. 102 Ortvay és Szentkláray, Történelmi Adattár a Csanád Egyház hajd. és jelen. Timişoara, 1873, vol. III, p. 19; Henszlmann, Arheologiai Közlemények VIII, 29-30; Magyarország okeresztény római müemlékcinek ismertetése 41, la Iuhász K., A Csanádi Püspök, p. 63;

70

2,24 m, lăŃimea de 1,28 m, adâncimea de 1,60 m şi era acoperită de 4 lespezi de gresie romană. Cripta a doua avea lungimea de de 1,96 m, lăŃimea de 1,28 m, adâncimea de 160 m şi era acoperită cu o lespede de gresie romană groasă de 12 cm. Într-una din cirpte se afla scheletul unui om care se odihnea tot pe cărămizi romane. Zidul pricipal al basilicii avea un jgheab contruit din cărămizi arse romane. Sub dărâmăturile basilicei s-au aflat mai multe monede vechi romane. O monedă de argin avea pe avers încrustată faŃa unei împărătese cu inscripŃia: „Faustina Augusa”, iar pe revers avea numai inscripŃia „Iunoni Reginae”103.

Tot cu acazia săpăturilor s-a aflat înaintea basilicii şi baptisteriul sau cristelniŃa vechilor creştini daco-romani104. Această cristelniŃă a fost aşezată cam la 4 paşi de la uşa dinsre apus a bisericii şi deasupra ei era ridicată o capelă. În latura dinspre sud avea un canal, care conducea apa în bazin şi aici se puteau coborî pe câteva trepte cei ce trebuiau botezaŃi. De cealalta latură, în faŃa acestor trepte, era o ridicătură scundă, unde avea să-şi ocupe locul preotul botezător105. Este de remarcat faptul că şi azi încă se văd treptele, în număr de 7, ce duc în bazin, bazinul propriu-zis cu partea superioară radical restaurată şi conducta de apă. Bazinul era construit din material

103 Ortvay és Szentkláray, Történelmi Adattár a Csanád Egyház hajd. és jelen. Timişoara, 1873, vol. III, p. 9; Patzner István; Történelmi és regeszeti ertesito a Delmagarosrzagi történelmi és regeszeti muzeum tarsulat, Timişoara, 1892, p. 104-105. (Am văzut în colecŃia de antichităŃi a preotului unit Victor Deciu o cărămidă provenind de la temelia basilicii purtând inscripŃia: „Leg. XIII. G. Aur. ENT”. Dacă „Aur” înseamnă Aurelian împăratul, atunci basilica a putut fi zidită prin anii 270-274, puŃin timp înainte de retagerea legiunilor romane în sudul Dunării.) 104 Ortvay és Szentkláray, Történelmi Adattár a Csanád Egyház hajd. és jelen. Timişoara, 1873, vol. III, p. 21 105 Dr. Ion Lupaş, Istoria bisericească a românilor ardeleni, Sibiu, 1918, p. 13

71

impermeabil, un fel de beton armat ce nu lăsa să străbată apa106. Azi, baptisteriul, acoperit cu două lespezi de marmură, prevăzute cu câteva verigi de fier este în interiorul actualei biserici romano-catolice, în faŃa altarului pricipal, pe solium, de partea dreaptă, fiind privit ca cea mai scumpă şi preŃioasă relicvă a Cenadului antic şi a creştinismului nostru ortodox.

Dar să cercetăm şi să vedem care este originea baptiste-riului în biserica creştină. La începutul creştinismului se urma practica apostolică de a se boteza prin râuri şi ape; mai apoi, în timpul persecuŃiilor creştinii, respectiv catehumenii şi copiii mici, ascunşi în catacombe „se botezau acolo în apa pregătită pentru acest scop”107. Începând cu veacul al IV-lea, când şi pentru creştinism răsare soarele libertăŃii, găsim zidindu-se în apropierea bisericii şi câte un edificiu numit „baptisteriu”, în care se păstra apa pentru botezul catehumenilor108.

Până în veacul al VI-lea baptisteriul era un edificiu deosebit de corpul bisericii, cum de fapt a fost şi cel de la Mureşana, unde, deasupra cristelniŃei era zidită o capelă. Despre aceasta avem mărturia scriitorilor bisericeşti: Eusebiu, Paulin de Nola, Sf. Chiril al Ierusalimului, Sidoniu (sec. V) etc. În mijlocul baptisteriului era fântâna ori colimvitra săpată în piatră, în formă rotundă, la o adâncime până la pieptul omului; alte fântâni aveau forma crucii, catehumenii pogorându-se pe câteva trepte în scăldătoarea aceasta, aici preotul îl afunda în apă, iar noul botezat ieşea din colimvitră pe alte trepte109.

În răsărit, în locul baptisteriului, pe care nu-l mai vedem din secolul VI, găsim un vas numit „colimvitra”, iar în apus baptisteriile sunt înlocuite, tot din veacul al VI-lea, cu vasul numit „fons baptismalis”, introdus, ca si colimvitra, în nartica

106 Ortvay és Szentkláray, l.c., Autorul acestor rânduri, în vara anului 1954, plin de sfială a intrat înăuntrul acestei sfinte cristelniŃe evocatoare de amintiri scumpe pentru românii ortodocşi, urmaşii daco-romanilor. 107 Dr. Badea Cireşeanu, Tezaurul liturgic, II, p.151. 108 Ibid. 109 Ibid, p. 151

72

interioară110 sau în pronaosul bisericii, aşa precum le găsim până în ziua de azi, atât la catolici, cât şi la ortodocşi. PrezenŃa baptisteriului cât şi a cărămizilor romane cu inscriptia „Leg. XIII G.” atât de frecvente la Cenad, ne îndreptăŃesc să punem data edificării acestei basilici înainte de veacul al VI-lea, deci în veacurile III-V, precum suŃin cei mai vechi şi mai cu autoritate istorici maghiari. Şi dacă nu am avea alte dovezi – precum vom vedea ca mai avem – singur acest baptisteriu constituie cel mai puternic şi irefutabil document despre autenticitatea organizaŃiei bisericeşti la români şi, implicit, despre continuitatea neîntre-ruptă a elementului geto-daco-roman în Bantul timişan.

Basilica era zidită – precum dovedesc scheletele omeneşti aflate la 1868 – în cimitirul de la marginea cetăŃii Mureşana, aproape de malul stâng al Mureşului, care, pe acea vreme, îşi rostogolea apele şerpuitoare nu departe de zidul cetăŃii. Până azi se mai vede, la vale de biserica sârbească, albia moartă a Mureşului vechi. Scheletele aflate în jurul bisericii aveau picioarele îndreptate spre răsărit, cum obişnuiesc până azi să se înmormânteze creştinii ortodocşi. Multe din aceste schelete aparŃin soldaŃilor lui Ahtum sau Optum, pe care generalul Cenad, după încetarea ostilităŃilor, i-a înmormântat cu pietate, în jurul bisericii.

b. Biserica principelui Optum

Puternicul şi înŃeleptul duce sau principe al Banatului, Optum, vrând să dea mai multă strălucire oraşului Mureşana, capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopului ortodox român ce rezida în acel oraş şi, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos de a intensifica viaŃa bisericească şi monahală în Banatul timişan. În acest scop, el aduce din Grecia meşteri care ridică, pe ruinele basilicii antice, o biserică cu dimeniuni mărite,

110 Ibid, p. 178-179

73

în stilul roman-bizantin, şi alături de ea o mănăstire, ambele închinate Sf. Ioan Botezătorul111.

După Vita Sf. Gerardi, Optum ar fi adus în mănăstirea din Mureşana, egumen şi călugări de lege grecească din Vidin. Întrucât noi, românii, încă de la venirea ungurilor, pe timpul principelui Claudiu, contemporan cu Árpàd, aveam mănăstiri, ca de pildă mănăstirea Glad, din Banatul jugoslav, cea de la Pordean112, Igriş, Saravale şi altele, şi poate chiar şi în Mureşana vor mai fi existat şi alte mănăstiri, credem că Optum intenŃionând să dea o mai bună organizare mănăstirilor din principatul său, a dus câŃiva călugări învăŃaŃi dn oraşul Vidin, un însemnat centru bisericesc unde pulsa – pe lângă o viaŃă românească – şi o viaŃă spirituală mai intensă, şi unde organizarea mănăstirească şi bisericească luase un avânt deosebit, mai ales pe vremea împăratului Vasilie II Bulgaroctonul, cu care Optum era în strânsă legătură de prietenei. Istoriograful maghiar Katona scrie că egrumenul mănăstirii din Mureşana era totodată şi episcop ortodox113. Întrucât nu se spune că pe timpul lui Optum s-a înfiinŃat episcopia, rămâne definitiv stabilit că românii bănăŃeni îşi aveau ierarhia lor bisericească naŃională anterior veacului al X-lea.

Căderea şi decapitarea lui Optum a avut repercusiuni nenorocite asupra vieŃii bisericeşti ca si asupra celei naŃionale a românilor din Banat. Generalul trădător Cenad, strămută în mănăstirea zidită de dânsul la Oroslamoş (Oroszlàn; leu), pe locul unde a avut viziunea miraculoasă cu leul, în onoarea Sfântului Martir Gheorghe, pe egumenul şi o parte din călugării de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Mureşana-Cenad, iar mănăstirea şi Biserica din Mureşana rămân înca puŃin timp (1030-1036), în grija episcopului român din acest oraş114.

111 Ortvay és Szentkláray, III, p. 19 112 Iuhász K., Hajdani monostorok, p. 119 şi 135 113 Katona, Hist. Crit. Reg. Hung., t. I, P. 131 114 Ortvay és Szentkláray, III, p. 74; Iuhász K., A Csanádi Püspök, p. 62;

74

Episcopul Gellért a încredinŃat mănăstirea şi biserica Sf. Ioan Botezătorul călugărilor benedictini, în frunte cu abatele Filip, aduşi din Italia. Primind de la regele Ştefan 500 mărci şi alte însemnate ajutoare de la regina Gizela şi de la curtenii şi boierii maghiari. Episcopul Gellért, cu meşteri aduşi din Italia, a ridicat, între anii 1037-1042, o catedrală în onoarea Sf. Gheorghe. După părerea lui Karàcsonyi115, catedrala Sf. Gheorghe era zidită spre miază-noapte şi în imediata vecinătate a bisericii Sf. Ioan Botezătorul, pe locul unde azi stă biserica sârbească.

Transofrmarea vechii biserici şi mănăstiri a lui Optum a avut loc numai după edificarea catedralei Sf. Gheorghe, deci după anul 1042. Vechea biserică Sf. Ioan Botezătorul, episcopul Gellért o pune sub patronajul Sf. Fecioare Maria, nume sub care figurează de acum încolo în diferite documente, iar catedrala Sf. Gheorghe este cunoscută în documentele de mai târziu, sub numele întemeietorului ei: Gellért.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul, mai apoi a Sf. Fecioare Maria, cuprindea în nartica interioară, cristelniŃa basilicii vechi. În ea boteza episcopul Gellért pe ungurii păgâni, care prin predica sa se convertiseră, o parte la credinŃa creştină116. Încreştinarea ungurilor s-a făcut cu multă greutate şi într-un timp îndelungat. Cu toată predica şi misionarismului episcopului Gellért şi a preoŃilor lui, majoritatea poporului maghiar continuă să trăiască în păgânism, arătându-se refractari învăŃăturilor creştini. Dovadă concludentă ne serveşte sfârşitul tragic al acestui episcop care a trebuit să sufere, la 1046, moarte de martir din însăşi mânile criminale ale coreligionarilor lui, care, în decursul revoluŃiei iscate cu prilejul succesiunii la tronul Ungariei de către diferiŃi prinŃi competitori din Casa arpadiană, l-au aruncat de pe vârful unui munte înalt din Buda – numit azi „Muntele Gellért” –, şi ajungând jos, capul i-a fost

115 l.c. 116 Iuhász K., A Csanádi Püspök, p. 63;

75

zdrobit cu o piatră mare, iar corpul i-a fost străpuns cu suliŃele şi aruncat într-un lac de la marginea Budei. A doua zi, câŃiva credincioşi cucernici l-au scos din lac şi l-au transportat pe malul stâng al Dunării înmormântându-l într-o criptă. Timpurile tulburi n-au permis transportarea lui la Cenad. Abia pe timpul domniei regelul Andrei I, prin anii 1053-1054, deci după 7-8 ani de la moartea sa, a fost înmormântat de către urmaşul său în scaun, episcopul MauriŃiu, şi abatele Filip şi călugării lui, cu mare pompă, în biserica Sfintei Fecioare Maria, fosta Sf. Ioan Botezătorul, din Cenad. Sicriul de lemn, care închidea rămăşiŃele lui pământeşti, a fost aşezat într-un sicriu de piatră deasupra căruia erau puse camilafca călugărească, gulerul din păr de cămilă, piatra cu care i-a fost strivit capul şi un vas care conŃinea sângele acestui episcop martir, trecut de biserica romano-catolică în rândul sfinŃilor.

În biserica aceasta s-a odihnit Sf. Gellért până la năvălirea tătarilor. La sfârşitul lunii mai a anului 1247, Buedzsik, hanul tătarilor, pradă oraşul şi arde bisericile din Cenad. A ars şi biserica zidită de Optum, însă osemintele lui Gellért fiind închise în sicriul de piatră, pe care episcopul Bulchu (Vulcu) şi preoŃii, înainte de a fugi din calea furiei tătare, a avut grijă să-l pună la loc mai puŃin văzut –, au rămas neatinse. Acesta a fost sfârşitul bisericii Sf. Ioan Botezătorul, zidită de principele român Optum şi transformată de episcopul Gellért. După retragerea tătarilor, episcopul Bulchu (Vulcu), reîntorcându-se la reşedinŃă, reclădeşte pe temelia bisericii vechi o altă biserică în stilul gotic117. Aceasta a fost a treia biserică ale cărei temelii s-au aflat la 1868118.

Regina Elisabeta, mama regelui Ludovic cel Mare, după reînsănătoşirea sa, în semn de mulŃumire reclădeşte şi împodobeşte biserica între anii 1340-1345. În mijlocul bisericii

117 Id. p. 161, şi Hajdani monostorok, p. 24; Dr. Borovszky, Torontál vármegye, p. 82; Dr. Karàcsonyi, l.c. 118 Dr. Karàcsonyi, l.c.

76

clădeşte un altar de marmură în care aşază o parte din moştele episcopului martir. Catedrala aceasta avea 11 altare. În 1514, biserica este din nou dărâmată de către revoluŃionarii lui Gheorghe Doja. Episcopul Francisc Csaholyi, cu preŃul multor sacrificii o reclădeşte119. Biserica Sf. Ioan Botezătorul, zidită pe ruinele basilicii antice, până la 1868 ar fi fost reclădită de 6 ori120.

În cursul veacurilor, din moaştele episcopului Gellért, o parte au fost luate de regele ceh Venczel, o alta a fost donată de regina Elisabeta unei catedrale din VeneŃia, iar restul au fost aşezate în biserica Sf. Gellért din Buda, zidită pe locul martiriului121. Coşciugul de piatră şi crucea bizantină se păstrează până azi, ca relicve preŃioase, în biserica romano-catolică din Cenad, fiind aşezate lângă peretele de apus, în naos, pentru a putea fi privite de toŃi. Pe altarul principal al bisericii, o icoană veche înfăŃişează scena lapidării episcopului, iar pe altarul din dreapta se păstrează, în cadru aurit, o părticică din moştele lui, pe care credincioşii le sărută cu evlavie în ziua prăznuirii morŃii martirului.

De la basilica antică ne-a rămas ca marturie sigură cristelniŃa sau baptisteriul din interiorul bisericii romano-catolice. Afară în curte, lângă absida altarului aceleiaşi biserici, în partea dinspe nord-est, se mai pot vedea până azi resturi de piatră şi cărămidă provenite de la biserica Sf. Ioan Botezătorul sau, poate, chiar de la basilica antică. În mormanul de pietre, parte răzimate de zidul bisericii catolice, parte răsifirate şi aruncate de-a valma, unele peste altele, se mai pot încă distinge unele bucăŃi de capitele şi columne ionice si corintice-romane, părŃi de pilaştri cu baze şi capitele ionice, dorice şi romane; frânturi de cornişe; pietre funerare romane, pietre cioplite, cărămizi romane, o cruce mare de piatră în formă de piramidă cu vârful retezat, având inscripŃi, desigur valoroase, pe care însă 119 Dr. Borovszky, Torontál vármegye, p. 82; Csanád vármegye, p. 88; 120 Preotul romano-catolic Iuliu Ferenczy din Ceand. Comunicare. 121 Iuhász K., Hajdani monostorok, p. 25-30

77

dintele necruŃător al vremii le-a mâncat şi le-a şters într-atât încât au devenit indescifrabile. Pe una din pietre (80x50 cm) se mai pot descifra următoarele cuvinte: „PONONAE ET PIORAE SACRA BUKOVYS”.

Tot aici este construit în formă de arc, din cărămizi romane, puse în mortar de ciment, un fel de coridor subteran, cu deschizătura spre răsărit. După felul în care este construit, şi după consistenŃa şi tăria zidului, originea acestui coridor cred că trebuie căutată până pe vremea romanilor. De aceeaşi părere este şi parohul romano-catolic din Ceand, Iuliu Ferenczy. Mă întreb dacă nu cumva avem de-a face cu un fel de catacombă sau biserică subterană din veacurile primare ale creştinismului, a cărei deschizătură sau intrare încă se mai vede? De bună seamă că acest coridor a stat în legătură cu basilica mică şi va fi servit ca criptă, ori poate a stat în legătură cu basilica antică şi va fi servit ca criptă, ori poate a stat în directă legătură cu baptisteriul. Sunt atâtea ipoteze şi întrebări ce se cer dezlegate şi lămurite de specialişti şi arheologi.

Unii pretind a şti precis că acest coridor sau poate tunel subteran, construit din cărămidă, boltit, în semicilindru, înălŃimea şi lăŃimea variind între 1½ - 2 metri, se ramifiă în trei părŃi: un coridor ia direcŃia spre răsărit, până la actuala casă romano-catolică, situată la vreo 20-30 m de biserica romano-catolică, unde pe vremuri ar fi fost reşedinŃa episcopilor Ceandului şi Seminarul teologic; al doilea duce spre biserica sârbească, până la nişte ruine ale unor clădiri, probabil ale unor biserici străvechi, poate chiar ale catedralei Sf. Gheorghe, zidită de Gellért, al căror fundament este mai adânc de 6 metri; iar al treilea coridor, mai bine zis, a treia ramură a coridorului, ia direcŃia spre apus, trece spre actuala şcoală confesională ortodoxă, acum de Stat, pe sub drumul de Ńară, şi se termină în pivniŃa lui Uncianski Sava, din strada Mureşului, nr. 250. Este interesant şi nu lipsit de noimă, că două din aceste coridoare subterane leagă biserica centrală de alte două biserici sau mănăstiri din apropiere. S-a crezut mult timp că ele ar fi fost

78

contruite de turci, dar tehnica precum şi materialul întrebuinŃat la ele indică un timp mult mai vechi, care se prelungeşte până pe vremea romanilor, singurii care au durat şi lăsat astfel de construcŃii rezistente122. Şi-n alte părŃi ale lumii romane găsim astfel de coridoare catacombate. La Napoli, de pildă, coridorul ar avea o lungime de 67 km. Dedesbtul Parisului sunt o mulŃime de asemenea catacombe romane123. Conclud deci, că aceste coridoare subterane au fost construite de legionarii Geminei în scop strategico-militar; iar mai târziu, după retragerea legiunilor romane, în vremurile tulburi, în ele se refugiau strămoşii noştri spre a se închina lui Dumnezeu124.

Toate aceste mărturii scumpe ale unui strălucit trecut bisericesc ortodox român, ar trebui să formeze obiectul unui studiu deosebit de aprofundat, care, desigur, nu va fi lipsit de surprize, şi care ar aduce serioase contribuŃii, nu numai la istoria vieŃii bisericeti româneşti, ci şi la cea naŃională, culturală şi artistică. Ar mai trebui ca cei în drept să se sesizeze şi să nu lase să se risipească aceste pietre, comori nepreŃuite, acoperite acum de bălăriile nepăsării ci să le aşeze, cu pietate, în vreun muzeu, unde ar putea fi văzute de toŃi aceia care se interesează şi doresc să cunoască trecutul acestui popor, care şi-a împletit viaŃa religioasă cu cea naŃională, şi şi-a pus şi durat sufletul la temelia lăcaşurilor dumnezeieşti. Pietrele – de la biserica antică – aceste moaşte sfinte, puse la locul de cinste care li se cuvine, vor primi grai, după însuşi cuvântul Domnului Iisus, şi vor vorbi de-a lungul veacurilor ce vor urma, despre trecutul glorios al acestui popor, care de la originea lui, prin vicisitudinile şi vijelia tuturor timpurilor, n-a părăsit nici un singur moment plaiurile pe care locuieşte de aproape două milenii. 122 InformaŃii primite de la D. Bozianu, înv. dir. pensionar. 123 Dr. Badea Cireşeanu, Tezaurul liturgic, II, p.90, nota. 124 Ibid. p. 92, note.

79

c. Biserica bizantină veche

La vreo 30 m depărtare spre sud-vest de biserica ortodoxă română din Cenadul Mare, în grădina casei parohiale ortodoxe române, s-a dat de vestigiile unei biserici vechi, zidită din piatră de munte şi din cărămidă romană, în stilul bizantin, având formă de cruce greacă125. Până azi, parohul român Gheorghe Ionescu scoate din când în când, cu prilejul săpăturii prin grădină, cărămizi şi blocuri de piatră de la fundamentul acestei biserici. Însumi am vazut aceste pietre ca şi locul unde era odinioară biserica.

Se pune întrebarea: când s-a pus temelia acestei biserici? Se ştie că biserica românească s-a organizat încă din veacurile primare ale creştinismului sub influenŃa bisericii răsăritene bizantine. În orient, din veacul al V-lea până în al X-lea a înflorit stilul bizantin, care era un fel de „combinaŃie a stilului roman cu toate elementele alese din arhitectura orientală” 126. Nu ne putem imagina că edificarea acestei biserici s-ar fi putut face după căderea principelui Optum, ce coincide de altfel cu decadenŃa crescândă a Imperiului Bizantin – hărŃuit de cruciaŃi şi turci – şi, odată cu el, a tuturor artelor bizantine, greceşti. Şi iarăşi, întrucât în apus, începând cu secolul al V-lea şi până în veacul al XIII-lea, bisericile se construiesc în stilul roman-bizantin, şi mai apoi, din veacul al XIII-lea, în cel gotic – iar Episcopia Cenadului ajungând în veacul al XI-lea pe mâinile catolicilor – este exclus ca biserica să se fi ridicat după acest veac.

InfluenŃa apusului în arhitectura bisericească se resimte şi în Banat, căci vedem pe însuşi principele Optum zidind biserica Sf. Ioan Botezătorul, la sfârşitul secolului al X-lea, în stilul roman-bizantin. Biserica în chestiune are forma de cruce greacă, cu braŃele egale. După timpul lui Iustinian, deci după veacul al VI-lea, stilul bizantin suferă anumite schimbări între care cea

125 D. Bozianu, înv. dir. pensionar; Comunicare 126 Dr. Badea Cireşscanu, II, p. 176

80

mai importantă era aceea că „planul a luat forma crucii cu braŃul din vest prelungit”127.

Aşadar, originea acestei biserici trebuie să o căutăm prin veacul al VI-lea sau poate şi mai înainte. IzbiŃi de antichitatea acestei biserici, istoricii maghiari o trec sub tăcere, nevoind să mai scormonească un trecut care n-ar aduce nici un serviciu istoriei lor. Dr. Karàcsonyi afirmă cu emfază că afară de biserica Sf. Ioan Botezătorul nici o altă biserică nu era în întreg Banatul timişan pe vremea lui Optum128. Fundamentul acestei biserici bizantine îl face de minciună, pe el şi pe toŃi cei ce ca şi el îndrăznesc să ne conteste drepturile asupra acestui pământ.

d. Biserica veche

Biserica „veche” cu hramul „Sfântul Nicolae” era construită din bârne şi nuiele, tencuită şi văruită. Avea două uşi şi trei ferestre. Bolta era obişnuită, din scânduri. Acoperişul era din lemn şi trestie. Turnul obişnuit, din patru stâlpi, cu un clopot. Curtea şi cimintirul erau îngrădite, la 1758.

Altarul obişnuit, iar Sf. Prestol era din cărămidă. Pe el erau trei epitafe, 1 antimis sfinŃit la 3 noiembrie 1733 de către episcopul Timişoarei, Nicolae Dimitrievici, 3 sfeşnice de metal şi o Evanghelie.

La proscomidiarul zidit în perete erau: 1 icoană veche a Născătoarei de Dumnezeu, potir şi disc de alamă, steluŃă de metal, linguriŃă de zinc, copia un cuŃit obişnuit, aerul şi celelalte acoperăminte de mătase roşie. CădelniŃa din metal.

Odăjdii: 2 feloane de pânză cu chenar, stihar de venar, epitrahil de mătase verde, mânecările de damast, un brâu Ńesut.

Iconostasul era obişnuit, din lemn, având următoarele icoane: Trimorphon (Răstignirea), 12 Apostoli avându-l în mijloc pe Hrisots, ; 4 icoane împărăteşti. Uşile erau obişnuite.

127 Dr. Mitrofanovici, Liturgica Bis. drept răs., rev. de Dr. Tarnavschi, CernăuŃi, 1909, p. 192 128 Dr. Karàcsonyi, p. 91

81

În faŃa iconostastului erau aşezate două sfeşnice de fier şi două de lemn. În pronaos erau două icoane mari.

CărŃi: Sbornic, Obştiac, Octoih, Osmoglasnic (Octoih tipărit în Râmnic la 1706), N. Testament, Psaltirea mică, Triod, Ciasoslov129.

D. RuvaraŃ nu arată anul contruirii bisericii. Se mulŃumeşte să menŃioneze că biserica era deja „veche” la 1758. Ea a fost ridicată, probabil, îndată după alungarea turcilor, prin anul 1699. Putea însă să fi existat şi pe timpul stăpânirii turceşti, căci doar un locaş cât de modest trebuiau să fi avut românii de aici şi pe vremea turcilor. Şi biserica aceasta era cât se poate de modestă, fiind acomodată legilor turceşti care nu îngăduiau creştinilor să-şi ridice locaşuri de închinare prea pompoase.

e. Biserica veche româno-sârbească

Pe ruinele vechii biserici, la 1773, s-a ridicat o altă biserică mai mare, tot cu hramul „Sf. Nicolae”. Ctitorii bisericii au fost toŃi românii şi sârbii din Cenadul Mare. A fost sfinŃită la 1774 de episcopul Timişorii, Vichentie Ioanovici-Vidac. După despărŃirea de la 1876, biserica a rămas sârbilor, care au despăgubit pe români cu suma de 6000 florinŃi.

Biserica este construită din cărămidă arsă, în stilul baroc, tipul obişnuit. Dimensiunile în exterior: lungimea – 33,20 m, lăŃimea la apus – 10,15 m. La început biserica era mai scurtă. Găsindu-se insuficientă, la anul 1833, a mai fost lungită spre apus, adăugându-i-se o parte din pronaos şi turnul, care face corp cu restul construcŃiei. Are 10 ferestre – dintre care 2 sunt oarbe – şi 3 uşi. Firide nu sunt. Desupra portalului de la vest este însemnat în tencuială anul „1833”. Până la 1928 a fost acoperită cu şindrilă, iar de atunci cu Ńiglă. Biserica este mai înaltă şi turnul este elansat şi cu forme mai elevate ca cel al bisericii ortodoxe române noi.

129 Dr. RuvaraŃ, Temisvarska eparhija…, 1758, p. 34-35

82

Bolta, aproape plană, cu marginile încovoiate, este întărită cu 5 dublouri ce cad pe o serie de console etajate. Pictura murală şi cea ornamentală datează de la 1833, probabil că şi iconostasul a fos pictat tot atunci. Iconostastul sau tâmpla a fost restaurat în timpul din urmă. Icoanele iconostastului, aproape aceleaşi ca şi la biserica ortodoxă română, sunt despărŃite de 2 rânduri de coloane cu capiteluri corintic-compozit. Pardoseala este din pătrate de marmură gălbuie „Kahlheim”. Absidele laterale, luate în grosimea zidului, dau bisericii, dar numai în interior, forma de cruce latină. Absida altarului, poligonală, cu 5 laturi obişnuite. Prestolul este din cărămidă arsă. La proscomidiar este un potir de argint aurit cu inscripŃia: „Donat de Ioan Naco din Sânmiclăuşul-mare 1834”.

În naos, pe peretele de la miazănoapte, atârnă un tablou mare (3x1,80 m) ce reprezintă Botezul Domnului, pictat în ulei pe pânză, în stilul baroc, la 1862. Este donaŃia contelui Ioan Nacu. Icoana de la tronul Născătoarei de Dumnezeu este pictată în stilul neo-bizantin, la 1837. Pronaosul este la fel ca la cel din noua biserică ortodoxă română. Pe clopotul din turn, care a rămas nerechiziŃionat de către unguri, este următoarea inscripŃie: „Donat de Perin Nicolae pentru sfânta biserică cu hramul Sf. Nicolae din Cianadul serbesc 1869”. Între cărŃile rituale sloveno-sârbeşti am aflat şi două Octihuri româneşti: I. „Octoichos” adică „Osmoglasnic”, tipărit în zilele voievodului „Moldaviei” Ioan Mihaiu RacoviŃă „cu binecuvântarea Mitropolitului Moldaviei Kir Grigorie”, în Mitropolia din Iaşi, la anul de la zidirea lumii: 7234, iar de la Cristos: 1726. Textul cărŃii este tipărit pe două coloane: una în limba română şi alta în cea slavonă. II . Exemplarului al doilea îi lipseşte titlul. La sfârşitul cărŃii se scrie: „Tipăritusau în anul dela spesenia lumii 1726, de Ieremia Tipograful”. Pe Evanghelia slavonă din Joia Mare, tipărită la Moscova în anul 1759, este următoarea inscripŃie, în sârbeşte: „Această Sf. Evanghelie a Patimilor Domnului este a preotului Andrei Petrovici, parohul oraşului”. Alta: „Această Sf. Evanghelie este a mea a păcătosului

83

protopresbiter Ioan Petrovici, protopopul Hisiaşului, noul protopopiat al eparhiei Timişoara, 22 martie 1776”.

Cu toată probabilitatea, preotul Andrei Petrovici, paroh în Cenad, a fost tatăl lui Ioan Petrovici, devenit protopop al Hisiaşului. Protopresbiteriatul acesta, numit sârbeşte „Haşojaski”, exista la 1764130.

Biserica veche româno-sârbească

130 Vezi: Srpski Sion br. 16, strana 466 god. 1965, Temisvarska eparhija 1761.

84

f. Noua biserică ortodoxă română. Planul şi stilul.

Noua biserică ortodoxă română din Cenadul Mare, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” se aseamănă ca stil, plan şi elevaŃie cu biserica ortodoxă română din Sânnicolaul Mare. Dimensiunile bisericii sunt însă mai reduse, iar formele arhitectonice mai puŃin zvelte ca la aceea. Cu toate acestea biserica este frumoasă şi elansată. S-a edificat între anii 1888-1889, din suma primită de la sârbi, ca parte din biserica veche, precum şi din contribuŃiile benevole ale credincioşilor, prin vrednicia şi stăruinŃa preotului Ilie Telescu, sub conducerea antreprenorului Rozvan.

Crucea din vârful turnului a fost sfinŃită şi ridicată în duminica de 16/28 octombrie 1888, naşul Sf. Cruci fiind marele proprietar de pământ, contele Ioan Nacu, reprezentat prin Pavel Brancovan cu soŃia. Actul sfinŃirii şi ridicării Sf. Cruci este relatat astfel de înv. G. Ştefanovici, în revista „Biserica şi Şcoala”.

După finirea S. liturgii o deputaŃiune de 4 fruntaşi cu judele comunalu şi epitropii în frunte, au mersu la representantul mărinimosului patronu şi nanaşiu a ilustrului mare proprietariu de pamentu Ioan de Nacu, la dnulu Pavel Brancoveanu, invitandulu a participa la actulu santirei şi aredicarei cruci, la care a fostu delegatu din partea susnumitului ilustrulu domnu. Acestei însărcinări şi invitări urmându dnulu delegatu Brancoveanu alăturia cu prea stimat’a s,a soŃia, conduşi de acésta deputaŃiune şi de 4 fetiŃe înbrăcate în haine albeşi între sunetele musicei au venitu la capel’a improvisata, de unde apoi totu poporulu au mersu cu lithi’a, în mijloculu conductulu mergeau cele 4 fetiŃe ducendu sant’a cruce pe mâinim până la noua biserică. După finirea actului sântirei parintele Elia Telescu în cuvinte alese, aretandu însemnătatea aredicari santei cruci, au multiamitu stimatului dnu delegatu P. Brancoveanu, rogandulu a impartasi şi Ilustrului patronu şi nanasiu Ioan de Nacu, vi’a multiamita a credinciosiloru romani gr. ort. pentru primirea patronatului la acest’a festivitate.

85

În decursulu acestei vorbiri, şi cand se aredica sant’a cruce în susu spre turnu intre sunetele musicei, care intona imnulu între urările de bucurie, pana sau asiezatu crucea pe turnu vede-ai pre oamenii crestini stergendu-şi lacrimile şi cum nu? candu multi crestini buni şi evlaviosi au muritu, dorindu-se védia odata acest’a di solemna.

După asiedierea santei cruci pe turnu, unu maestru a tienutu usuatele inchinatiui in sanatatea, Maestatii Sale regelui, a Excelentiei Sale Dlui Metropolitu M. Romanulu, a Ilustritatii Sale Dlui episcopu diecezanu I. Metianu, par. admin. protopop. Paul Tempea, şi altele, dupa care poporulu érasi s’ai reintorsu cu procesiune la capela inprovisata, de unde, deputatiunea, fetitele şi multime de credinciosi au petrecut pe reprezentantele nanasiului… etc.131

Terminându-se complet, biserica a fost sfinŃită în ziua de Rusalii, 9 iunie 1889, de către episcopul Aradului Ioan MeŃianu (1875-1898), în cadrul unor înălŃătoare serbări religioase, culturale şi naŃionale. În seara zilei, Corul plugarilor ortodocşi români din Cenad, în colaborare cu corul clericilor din Arad, au aranjat – fiind de faŃă şi episcopul MeŃianu – o serată muzical-literară, urmată de dans, în sala casinei locale, cu venitul destinat ajutorării noii biserici132.

Planul bisericii este cel cruciform treflat, obŃinut prin adăugirea transeptului cunoscut între absida altarului şi naos, dând naştere absidelor laterale, în formă dreptunghiulară obişnuită.

131 “Biserica şi Şcoala”, Anul XII, p. 346 132 Inivtare. Corul plugarilor din Cianadul Serbesc, sprijinit fiind de un fragment al corului clericilor din Aradu ve invita cu onóre la SERATA LITERARE, MUSICALA, URMATA DE JOC, ce se va aranja la 9 junie nou 1889 adeca la „Rosalii”, in sala (eventual gradina) casinei locale, cu ocaziunea festivei zile a sfintirei Bisericii gr. or. rom. din locu. cu scop filantropicu in favórea acesteia. Începutul precis la 8 óre séra. Pretiul intrarii: Pentru persóna: 50 cr., iar familia 1 fl.

86

Descrierea externă a bisericii

Dimensiunile în exterior: lungimea – 29,5 m; lăŃimea la apus – 10,35 m; înălŃimea zidurilor – 8 m; grosimea zidurilor – 0,8 m. Zidăria din cărămidă arsă şi mortar de ciment şi tencuită cu var şi văruită. Soclul, proeminent şi frumos profilat, are înălŃimea de 1,5 m, faŃadele de la miazăzi şi miazănoapte sunt brăzdate, vertical, de câte 5 firide sau arcade oarbe (adâncimea în zid 17 cm) dreptunghiulare, în partea superioară, în semicerc. Numai arcaturele au chenar format din toruri etajate ce cad pe nişte console reliefate. Asemenea firide sunt câte una la absidele laterale şi în fiecare din cele 5 laturi ale absidei altarului. În fiecare din ele, în partea de sus este aşezată câte-o fereastră, având forma firidei, însă fără chenar. Ultima fereastră de la cele două faŃade către apus, şi trei de la absida altarului sunt oarbe, zidite. Ferestrele sunt împărŃite în geamuri pătrate, pe trei rânduri, cu sticlă albă, obişnuită. Pervazurile şi cercevelele sunt din fier. În firidele mediene, de la cele două faŃade, sub ferestre, sunt uşile dreptunghiulare cu două canate, din lemn, fără chenar, cu două trepte de beton la intrare.

Între firide este câte un pilastru angajat de zidărie, cu baza similară soclului bisericii, cu fus necanelat şi cu capitel doric, a cărui înălŃime este la nivelul cheii chenarului firidelor. Un nou pilastru, mai scurt, i se suprapune, atingând cu capitelul său cornişa. O friză de muluri asemănătoare capitelurilor dar mai puŃin pronunŃate, leagă între ele capitelurile tuturor pilaştrilor de la toate faŃadele bisericii. Zidăria o închie cornişa, foarte poemi-nentă, dar cu un profil destul de simplu. Deasupra cornişei se înalŃă acoperişul bisericii, învelit cu tablă de eternit.

La faŃada vestică, făcând corp cu ea, este turnul cu bază pătrată, al cărui zid, în exterior, este mai ieşit ca zidul bisericii. La marginea acestei faŃade sunt două ferestre similare celorlalte. În axa bisericii, deci în zidul turnului, este uşa dreptunghiulară, în partea de sus în segment de cerc, cu două canate din lemn. La marginea uşii, doi pilaştri tari, cu baze şi capiteluri profilate, care se leagă între ele printr-o arcadă plin-cintru, susŃine un

87

timpanon cu marginile profilate, având în vârf o cruce de metal. Sub timpanon sau fronton se formează, la intrare, o mică boltitură. În faŃa acestui exonartex – daca l-am putea numi aşa – sunt două trepte de beton sclivizit. Deasupra portalului este o fereastră cercuală, cu chenar la fel. Tencuiala faŃadei vestice este brăzdată orizontal de 11 canelure paralele, care se prelungesc până la ferestrele oarbe de la capătul faŃadelor mărginaşe. Sub cornişa care încheie zidăria este o firidă din dreptunghiuri etajate în relief. Deasupra cornişei se înalŃă elevat şi zvelt, turnul dreptun-ghiular, având la marginea bazei degajate zidul de încheiere, în formă de acoladă, al acoperişului bisericii dinspre vest, zid care Ńine loc şi de contrafort. Ca la toate turnurile baroce avem şi aici 2 cornişe: una de bază şi alta de încheiere, ambele proeminente şi frumos profilate. În axele turnului sunt 4 ferestre similare ca formă celor de la corpul bisericii, însă ceva mai mari, cu chenar simplu, având menajat în timpanul lor, ceasul, care, de altfel, nu funŃionează. Ferestrele se închid prin table de lemn obişnuite. La marginile turnului sunt pilaştri angajaŃi, cu capiteluri. Între cornişa de baze a turnului şi cea a bisericii este o fereastră care luminează scara care urcă la clopote. Deasupra zidăriei turnului se înalŃă elansat acoperământul bulbucat, având la bază, în cele 4 colŃuri, câte o figură în forma unei volute, învelit cu tablă de eternit, terminându-se în vârf cu crucea de metal, aşezată pe un glob tot de metal. Asemenea cruci sunt şi în vârful frotoanelor de la absidele laterale şi deasupra acoperişului absidei altarului. Până la 1925 biserica a fost acoperită cu şindrilă, iar turnul cu tinichea. În acest an s-a remaniat exteriorul întregului edificiu prin maestrul zidar Petru Ambroziu din Cenad şi au fost învelite, atât biserica, cât şi turnul, cu tablă de eternit.

Descrierea internă a bisericii: pictura, icoane, vase

În interior ca şi în exterior biserica are forma dreptun-ghiulară, cu absida altarului cu 5 laturi, şi cu absidele laterale dreptunghiulare. Bolta semicilindrică „berceaux” este întărită de şase arcuri dublouri ale căror împingeri cad de-a dreptul pe zid.

88

Locul de întâlnire este însemnat prin mici console, simplu profilate. Sub console, încadrat într-o mulură cu două volute laterale şi una mediană, stă bustul unui înger în relief. – un cap de copil între două aripi desfăcute pentru zbor. Şi aceasta, ca multe altele, este o influenŃă catolică. Evazarea interioară a ferestrelor este ogivală, cu vârful retezat, iarăşi de influenŃă catolică.

Altarul în interior are lungimea de 5 m, iar lăŃimea de 8 m. Forma pentagonală se observă şi la boltă. Pe latura din faŃă are o nişă pentru scaunul de sus. În nişă este zugrăvit, în ulei, chipul SfinŃilor Trei Ierarhi, iar deasupra, pe perete, tabloul „Spălarea picioarelor la Cina cea de taină”. Pe laturile unde de obicei ar trebui să fie pastoforiile sau veşmântariile, care aici lipsesc de tot, atârnă de perete icoanele Mântuitorului şi a Sfintei Fecioare; lângă ele icoanele prăznicare, iar în faŃa lor se postează 2 antologhioane sau tetrapoade, ce servesc pentru aşezarea veş-mintelor preoŃeşti şi ale ministranŃilor – substituind pastoforiile.

Firida proscomidiei, care aici este mai mult o nişă mărită, se închide în partea de sus, ca de obicei, printr-o uşă cu geam de sticlă, iar jos printr-un canat de lemn. În partea de sus, pe zid, este zugrăvit chipul Mântuitorului binecuvântând paharul şi pâinea. La proscomidiar se găsesc: un potir de argint aurit, disc, steluŃă, copie şi linguriŃă din acelaşi metal, împreună cu toate acoperămintele necesare. Pe perete atâră „Diptihul Arhiereilor” vii şi morŃi, aceştia din urmă începând cu Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ioanichie, de la anul 1479 şi până la Teofil, al anul 1699. În partea de jos a proscomidiarului se păstrează cărŃile rituale şi alte obiecte sfinte. În zidul din dreapta al altarului este o vatră pentru foc. Deasupra ei atârnă pe perete trei cădelniŃe de metal.

În mijlocul altarului se află Prestolul din beton armat, în formă pătrată, cu tablă de lemn deasupra. Pe prestol sunt: un chivot mic de lemn, un alt chivot de lemn cu suprafaŃa sculptată şi aurită, are pe latura din dos următoarea inscripŃie: „Întru mărirea lui Dumnezeu şi pentru iertarea păcatelor părinŃilor noştri, donat de D. Bozian înv. şi soŃia sa LucreŃia, născută Telescu. 1911, XII, 25.”; două sfeşnice de lemn, 2 cu trei braŃe de metal argintat şi 2

89

mici de metal; 2 cruci de lemn lucrate artistic, încadrate în argint şi o altă cruce mică de lemn; antimisul de mătase, remaniat, sfinŃit de episcopul Ioan I. Papp la 1903. în jurul prestolului sunt înşiruite: 3 cruci mari, 8 ripizi şi 8 sfeşnice mari, toate din lemn, pe seama ministranŃilor sau ghiecilor, dăruite de Mircea Grozav şi soŃia sa Sofia, precum şi de alŃi credincioşi. Pe cruci este zugrăvită Răstignirea Domnului, iar pe ripizi un Heruvim zburând.

Iconostasul din lemn atinge atât zidurile cât şi bolta bisericii, sprijinindu-se pe dubloul altarului. Se aseamănă mult cu cel de la biserica ortodoxă română din Pesac. Două rânduri de coloane suprapuse, cu baza dreptunghiulară sculptată (înălŃimea de 80 cm), fus canelat cu 10 canelure şi cu capitel compozit, con-stituie podoaba necontestată a iconostasului. Cele două coloane ce flanchează uşile împărăteşti susŃin un timpanon somptuos, iar cele de deasupra, din rândul al doilea, o arcadă bogată în sculpturi. Asemenea arcade susŃin şi coloanele din acelaşi rând, de la margine. Iconostasul este bogat în sculpturi cu modele vegetale (frunze, flori, viŃă de vie) sau figuri geometrice, iar pe uşile împărăteşti sunt sculptate în basorelief două capete omeneşti. Sculptura este opera vestitului maestru Nistor Busuioc şi a fiului său Iosif din Berlişte. Icoanele, încadrate în rame aurite, sunt aşezate pe trei rânduri, exceptând pe cele de dedesubtul icoanelor împărăteşti. Ordinea icoanelor este următoarea:

Rândul I. Pe aripile uşilor împărăteşti: Bunavestire, cu inscripŃia: „Întru veşnica pomenire a părinŃilor mei Ioan şi Eva, Toşia Nicolae şi soŃia sa Soca 1893”; la dreapta: Iisus binecu-vântând cu dreapta şi Ńinând cu stânga globul terestru, uşa cu arhidiaconul Ştefan, Ioan Botezătorul; la stânga: Fecioara Maria cu pruncul Iisus în braŃe, uşa cu M. Gheorghe, Ierarhul Nicolae. Deasupra uşilor împărăteşti: Cina cea de taină, după Leonardo da Vinci (1452-1519), Apostolii fiind despărŃiŃi în grupuri de câte trei, iar în mijloc Iisus, singur133. Deasupra uşii drepte diaconeşti:

133 Marin Simionesc-Râmniceanu, Istoria Artelor, Cultura NaŃională, p. 102

90

păstorul cel bun purtând pe umeri oaia cea rătăcită; la cea stângă: Intrarea în biserică. Sub icoanele împărăteşti, de la dreapta spre stânga: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Iisus şi samarineanca, Fuga în Egipt şi Învierea lui Lazăr.

Rândul II. De la stânga spre dreapta: Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Intrarea în Ierusalim, Sf. Treime, în mijloc: Învierea Domnului, ÎnălŃarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt. Deasupra Sfintei Treimi este Coborârea de pe Cruce.

Rândul III. Cei 12 Apostoli. Sus în vârf: Trimorphon. Pictura realist-portretistică a iconostastului, executată la

1893, în ulei, pe pânză fixată pe tablă de lemn, este de o frumoasă calitate şi de o reală valoare artistică. Ea scoate în relief spiritul pătrunzător şi natura fecundă, înclinată spre cugetare filozofică a pictorului Filip Matei, din Bocşa, originar din comuna Igriş.

La iconostas atârnă trei candele de metal. Pe solee sunt 2 sfeşnice de lemn cu trei braŃe, donate de Mircea Grozav şi soŃia sa, Sofia, la 1930; 2 tetrapoade cu icoana praznicului având în faŃa lor 2 sfeşnice de lemn, donate de învăŃătorul D. Bozianu şi soŃia sa, LucreŃia.La absidele laterale, deasupra stranelor şi a celor patru scaune, se formează o mică boltitură semicirculară. Absidele fiind destul de lungi permit să stea lângă scaunele cântăreŃilor şi cele două tronuri: cel arhieresc şi cel al Născătoarei de Dumnezeu, ridicate cu 2 trepte, asemănătoare cu cele din biserica ortodoxă română din Sânnicolaul Mare. La tronul episcopal este zugrăvit, sus: Iisus între copii; iar jos: Iisus la 12 ani în templu. La cel al Născătoarei: Fecioara Maria cu pruncul Iisus în braŃe, iar sub ea: Întâlnirea Mariei cu Elisabeta. În faŃă este suspendată o candelă de metal. Lângă tronuri sunt 2 prapori de mătase cu ciucuri auriŃi. Unul are inscripŃia: „Steagul corului bis. al Plugarilor români ort. Cenad 1902-1930. Sub cond. înv. dir. D. Bozian”. La strana dreaptă un prapore de damast cu inscripŃia: „Donat de femeile rom. gr. ort. din Szerb Csanàd 1902”.

Solea, mai joasă cu o treaptă ca altarul şi mai înălŃată cu o treaptă ca naosul, este de acelaşi nivel cu pronaosul.

91

Naosul, sau naia bărbaŃilor, este luminat de 6 ferestre, dintre care cele 3 de la miazăzi au perdele. Pe lângă pereŃi sunt înşirate 30 scaune (jilŃuri) şi 6 prapori, dintre care 4 de mătase şi 2 de factură casnică, din lână, cu motive naŃionale, dăruiŃi de Ghe. Târziu şi soŃia, Vilă Târziu, Toma Grozav, Mia Boldovici şi alŃii. Pe pereŃi, deasupra spatelui jilŃurilor, sunt atârnate mai multe icoane vechi, unele provenind, probabil, de la biserica veche. Astfel, pe peretele drept sunt: Cuviasa Parascheva, pictată în ulei, pe pânză, cu inscripŃia: „Donată de Roxa Iovănutz”; Ioan Botezătorul, Ierarh Nicolae şi Mântuitorul Cristos; pe peretele stâng: Învierea Domnului, pictată în ulei pe tinichea, în stil bizantin, cu inscripŃia: „Această sfântă icoană este donată de Gavrilă Radu şi fiicele sale Lenca şi Veta anul 1879”; Ierarh Nicolae, pictat pe lemn, M. Gheorghe şi Maica Domnului – toate având cadre de lemn, împodobite pe deasupra cu năframe cusute cu diferite motive de femeile evlavioase din Cenad. De bolta naosului atârnă 2 candelabre: unul de metal şi altul de sticlă. Naosul este despărŃit de pronaos printr-un rând de 12 scaune. În faŃa lor sunt scaunele epitropilor, iar între strane, la intrarea în pronaos, stă baldachinul sau cerimea, cusută cu motive naŃionale. Pardoseala naosului ca şi a întregii biserici este de piatră pătrată de culoare roşiatică, cu figuri geometrice circulare, de culoare gălbuie. Treptele din beton de ciment, sunt mozaicate şi şlefuite.

Pronaosul, sau naia femeilor, are multe asemănări cu cele ale celorlalte biserici ortodoxe construite în stil baroc. Aici sunt cei doi pilaştri de la baza turnului legaŃi de cele trei ziduri ale bisericii şi între ei prin puternice arcade plin-cintru, care susŃin corul de cărămidă, dedesubtul căruia, la intrare, se for-mează o mică calotă semiseferică. În vreme ce, la alte biserici, balustrada corului se aliniază perfect cu pilaştrii turnului, aici corul este mai ieşit cu 2 metri, fiind susŃinut de 2 coloane de fier aşezate în faŃa pilaştrilor turnului. Intrarea în pronaos se face prin portalul de la vest. La dreapta intrării este o mică încăpere în care se păstrează Mormântul Domnului şi alte obiecte sfinte,

92

iar la stânga o scară de lemn cu 20 trepte, aşezată pe lângă zid, arcă la cor. Lângă pilastrul de dreapta este colimvitra de cără-midă, care aici, şi peste tot la bisericile noastre din Banat, serveşte exclusiv pentru scurgerea apei de la botez.

Pe lângă pereŃi ca şi în faŃa pilaştrilor sunt aşezate cele 32 scaune sau jilŃuri pentru femei. Deasupra scaunelor atârnă următoarele icoane: pe peretele din dreapta: Sf. M. Mc. Gherorghe, Coborârea de pe Cruce, Sf. Trei Ierarhi şi Mântuitorul Cristos; pe cel din stânga: Sfânta Treime şi Fecioara Maria, cu inscripŃia: „Această icoană este donată de credinciosulu Mia Rezsep şi familia lui”. Toate aceste icoane sunt încadrate în lemn şi împodobite cu năframe cusute cu chenar. În faŃa pronaosului se posteză 3 sfeşnice de fier, 4 rizipi şi o cruce mare de lemn, 2 prapori mici şi unul mare de mătase, donat de mai mulŃi credincioşi la anul 1892. De asemenea, pe laturi sunt 2 prapori vechi. De boltă atârnă un candelabru de cristal.

Cele şase arcuri dublouri împart bolta naousului şi a pro-naosului în 6 travee egale între ele, boltite puŃin la mijloc. Bolta altarului aproape piramidală este mai scundă. De ambele părŃi ale fiecărei travee sunt zugrăvite diferite scene biblice şi anume:

Traveea I, la naos, deasupra soleei: Pantocrator, în mijloc, cu cei 4 Evanghelişti şi simbolurile lor în cele 4 colŃuri. Evanghelistul Ioan este imberb ca la catolici, contrar prescripŃiunilor iconografiei orientale, după care ar trebui să fie înfăŃişat cu barbă mare şi alb de bătrâneŃe134.

Traveea II, naos, dreapta; Samarineanul milostiv; stânga: Vindecarea slăbănogului de la Vitezda.

Traveea III, naos, dreapta: Iisus şi sutaşul; stânga: Săturarea mulŃimii în pustie.

Traveea IV, naos, dreapta: Vindecarea orbului din naştere; stânga: Potolirea mării.

Traveea V, pronaos, dreapta: Dreptul Iov cu cei trei prie-teni ai săi: Elifaz, Valdad şi Sofar; stânga: Jertfa lui Noe după potop.

134 Dr. Elie Miron Cristea, Iconografia, Sibiu, 1905, p. 53

93

Traveea VI, pronaos, dreapta: Jertfa lui Avraam; stânga: Dumnezeu se arată lui Moise în rugul ce ardea şi nu se mistuia, lângă muntele Horeb din Madian.

Pe peretele de apus, la cor, este zugrăvit tabloul: Iisus alungă vânzătorii din templu. Fiecare travee este încadrată cu motive ornamentale. Pictura boltei este executată în ulei însă este actualmente puŃin cam afumată şi cam spălăcită. Figurile, cu o înfăŃişare blândă, sunt lipsite de viaŃă. Artistul a fost inspirat mai mult de arta iconografică a stilului bizantin în redarea feŃelor sfinŃilor precum şi în detaliile îmbrcămintei, decât de curentul realist-modernist al veacului trecut.

La cor se formează, între pilaştrii turnului, trei uşi de intrare, Uşa mediană duce în turnul clopotniŃă, unde sunt aşezate cele 4 clopote de bronz.

Clopotul I şi cel mai mare, precum şi clopotele III şi IV, mai mici, poartă următoarea inscripŃie: „Aceste clopote s’au făcut pe spesele credincioşilor Bisericii ortodxă română din Cenadul mare la anul Domnului 1924, funcŃionâd ca paroh părintele Gheorghe Ionescu.”

Clopotul II, numit „al treilea”, are inscripŃia „Acesta campană s’a făcutu din contribuirile benevole ale credincioşilor Români greco-orientali din comuna Cianadului Serbescu la anul Domnului 1876, prin stăruinŃa comitetului parohial”. Singur clopotul acesta a putut fi cruŃat de furia diabolică distrugătoare ungurească din timpul crâncenului război (1914-1918), care şi-a rostit aşa cum se cuvine sentinŃa sa veridică, inapelabilă şi eternă asupra profanatorilor de cele sfinte. Cele două clopote luate de la unguri purtau inscripŃiile:

clopotul mare – „Această campană a bisericei gr. or. române din Opidulu Serb-Cianadu séu făcutu din capitalulu esistinte alu bisericei menŃionate ce are hramulu Pogorîrei Duhului Sântu în anulu 1876, fiind episcopu diecezanu Ioan MeŃianu., protopop. V. Sierbanu şi preotu gr. or. romanu Elia Telescu.”

94

clopotul mic – „Acésta campana séu facutu din spesele credinciosului gr. or. romanu Georgiu Micolasiu la an. 1876 in memoria reposatului seu fiu Georgiu”. Pe acest clopot era încrustat chipul Sf. M. Gheorghe.

Curtea bisericii

Curtea bisericii, altfel destul de strâmtă, este îngrădită pe lângă stradă cu grilaj de fier aşezat pe un soclu de cărămidă. Are două intrări, iar lângă uşa de la faŃada de miazănoapte este o cruce mare de lemn. În jurul bisericii sunt plantaŃi pomi, mai ales castani.

Noua biserică ortodoxă română

95

6. Titlurile căr Ńilor vechi şi noi: notele de pe ele

Evanghelie tipărită în zilele regelui Mihai I al României, sub păstorirea Î.P.S. Sale Patriarh Miron, cu aprobarea şi binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ediŃia VI, Bucureşti, Tipografia CărŃilor Bisericeşti, 1928.

Evanghelie tipărită la Sibiu, la 1859. Evanghelie tipărită la Buda, la 1812. Sfintele şi Dumnezeieştile liturgii tipăriă întru întâia

domnie a łării Româneşti a prealuminatului Domn Io: Scarlat Grigorie Gika Voevod, cu blagoslovenia lui Kir Grigorie, Episcopul Râmnicului, în Râmnic, anul 7267 (1759). Însemnare: „Acest liturgieriu este alu bisericei gr. or. din Cianadul Serbescu. Baserica (capela) aceasta gr. or. română sau sântitu prin Reverendiis Domn protopresbiter alu Banat Comloşului V. Sierbanu cu datulu 15-28 faur 1876”.

Apostol tipărit în Tipografia bisericească din Sfânta Mînăstire Cernica, la 1924. Însemnare: „Donat de elevul cl. V primară Ioan Popovici din Cenadul mare a. 1930 Aprilie 23. Acest Apostol s’a donat sfintei biserici ortodox române din Cenadul mare întru mărirea lui Dumnezeu, pentru sănătatea părinŃilor lui şi fericirea sa, pentru a da exemplu de jertfă colegilor săi, la îndemnul învăŃătorului său şi povăŃuitorului D. Bozianu înv. dir., de către elevul de clasa V cincea primară, bunul şi înŃeleptul băiat, cu credinŃă în Dumnezeu şi păstrător de datini strămoşeşti Ioan Popovici, fiu a lui Ioan Ştefan Popovici şi Ana Boita din Cenadul mare, la ziua Paştilor în 20 Aprilie 1930. Dumnezeu să-i răsplătească înmiit fapta cea bună. Ss. D. Bozianu înv. dir. şi cantor bisericesc I”.

Cantorul şi Apostolul creştin întocmit de Cornel FoltuŃiu, presbiter or. rom. tipărit în Detroit, Mich., N. America anul 1918.

Paraklitiki. „Cu Dumnezeu sfântul adecă mângáitoarea ce cuprinde întru sine slujba a opt glasuri. Acum întâiu tălmăcită după elinie în limba românească. Şi sau tipărit de

96

Duce Sotiriovici tipograful dela Tasos întru a sa tipografie în Iaşi. Leat 7257 August 13” (1749)

Note: „Acest Octoich sa adus dela sârbi când s’a despărŃit de către ei la 1876, că până atunci, o parte din români erau cu sârbii la o biserică ce este în dosul bisericii nemŃeşti, o parte erau gr. catolici şi nu aveau biserică numai capelă. Ear la anul 1875 în 4 Noemvrie Preotul Elia Telescu a trecut dela gr. catolici cu toŃi credincioşii şi cei ce erau cu sârbii încă au intentat proces de despărŃire şi aşa laolaltă au format parohia ortodoxă română din Cenadul sârbesc având de preot pe Ilie Telescu şi capelă de rugăciune a făcut din şcoala mare iar clopotele le-a pus în piaŃ; la 6 Ianuarie 1876 au fost cel dintâiu serviciu dumnezeesc la parohie. La 1888 s’a pus temelie acestui locaş unde este aceasta carte. Am scris eu învăŃătorul ort. rom. Dimitrie Bozian, venit aici la 1891. Cenadul mare, la 1925 luna Iunie 29 ss. D. Bozianu.”

Octoih cu catavasieriu, Buda, 1826. Octoih mare, Bucureşti, Tipografia CărŃilor Bisericeşti,

1916. Ceaslovul. Titlul lipseşte. Orariu cu acatist, cu o prefaŃă de P. Brănescu, tipărit în

zilele episcopului de Râmnic D. Atanasie. Titlul lipseşte. Elxologion adică molitvelnic, tipărit întru a doua domnie

a Voievodului łării Româneşti, Io: Ştefan Mihaiu RacoviŃă, cu blagoslovenia şi cheltuiala Mitropolitului Ungro-Vlachiei Grigorie, în sfânta Mitropolie a Bucureştilor la anul 1764.

Evhologhiu, Bucureşti, Tipografia CărŃilor Bisericeşti, 1888. InscripŃie: „În memoria reposatului Gheorghe C. Telescu, fostul paroh gr. or. român în Cenadul Serbesc R. 15/IX. 1898, 10 ore a.m.”.

Triodion tipărit în zilele împăratului Francisc I, cu blagoslovenia episcopului Ioani Bobb, vlădicul Făgăraşului în Blaj, la Mitropolie, anul 1813.

Triodion, Sibiu, 1860. Note: „Acest Triod Strajnic este proprietatea stei Biserici gr. or. rom. din Cenadul-serbesc,

97

procurat prin preotul Gheorghe Telescu, în a. 1894 luna Februarie 3. În a. 1891 Martie 9 a reposat gr. or. Elia Telescu servind din 1875 ca preot gr. or. în etate de 51 ani. În 1898 Sept. a rep. Preotul Gh. Telescu, în etate de 31 ani. În a. 1912 a rep. Preotul Terentie Oprean în etate de 48 ani.”

Antologion. Lipseşte titlul. Însemnare: „Acest mineiusa aflat la 1891 aici în biserica care s’a zidit la 1888 şi 1889 s’a sfinŃit de Episcopul Ioan MeŃianu. Parohia aceasta s’a întemeiat la anul 1876 (?) fiind preot Elia Telescu care a trecut dela uniŃi cu 801 suflete de odată la gr. or. 1875 luna nov. 4 ss. Bozianu D.”

Analogion sau mineiu, tipărit cu binecuvântarea episcopului unit al Făgăraşului. Ioan Lemeni, în Blaj, la 1838.

Penticostarion. Titlul lipseşte. La sfârşitul cărŃii, după un epilog, semnează: „Moise Fulea Directorul şcoalelor neunite din Ardeal, protopop al doilea a Sibiului şi Consistorial Assesor”.

Penticostar, Bucureşti, Tipografia CărŃilor Bisericeşti 1889 şi 1924.

7. Şirul preo Ńilor ortodocşi româno-sârbi cunoscuŃi

Popa Cristea, 1727135. Naum Bojici s-a născut în Cenad la anul 1706. A învăŃat

carte la Popa Petru Matici, probabil tot din Cenad. S-a căsătorit la 20 ani. Avea 2 feciori şi 2 fete. A fost hirotonit la 13 noiembrie 1732, de către episcopul Nicolae Dimitrievici, pentru parohia din Cenad. Ştia Sf. Taine. Avea pravila şi alte 6 cărŃi. Sidoxie plătea: 12 fl 36 cr.136. În Cenad păstoreşte, precum dovedesc matriolele, până la 1783.

Teodor Laborski, originar din Rusia, serveşte le început ca paroh în Sânnicolaul Mare, de unde apoi, în anul 1752, trece

135 D. RuvaraŃ, Opis Temisvar. eparh., 1727, p. 10 136 D. RuvaraŃ, Opis Temisvar. eparh., 1758, p. 35

98

la parohia din Cenad137. Moare înainte de anul 1779, căci nu-l vedem figurând în matricolele bisericii.

Andrei Petrovici138, 1769. Moare înainte de anul 1779. Ioan Savici s-a născut în Cenad la 1728. a învăŃat carte la

dascălul Ioan CiongradŃa. La 1775 se căsătoreşte şi are 2 fete. Este sfinŃit ca preot de episcopul Timişorii Gheorghe Popovici, la 3 februarie 1755. Avea 4 cărŃi. Plătea sidoxie: 12 fl. 36 cr.139. Păstoreşte în Cenad de la hirotonie până în anul morŃii, 1779.

Ştefan Ştefanovici s-a născut în Cenad la 1731. a învăŃat carte la magistrul Ioan. Se căsătoreşte la 1754 şi are 1 copil. Este hirotonit preot pentru parohia din Cenad la 2 februarie 1755 de către episcopul Gheorghe Popovici. Avea 4 cărŃi. Plătea sidoxie: 12 fl. 36 cr.140. Păstoreşte în Cenad de la hirotonie până în anul morŃii, 1797.

Gavrilu Marcovici 1779-1789. A fost contemporan cu preoŃii Savici, Bojici, Ştefanovici şi probabil cu Petrovici şi Laborski. În acest timp, în Cemad au fost deodată 4-5 preoŃi.

Iacob Popovici, 1784-1819 Mihai Popovici, 1791-1804 Mihai Naumovici , 1792-1799 Petru Marcovici , 1797-1798 Aron Popovici, 1798-1808 Ioan Popovici, 1800-1815 Ioan Ugleşin, 1801-1811 Aron Ştefanovici, 1805-1810 Sava Diacovici, 1810-1843 Andrei Protici , 1811-1836 Petru Diacovici, 1819-1854 Constantin Vancea, 1836-1851

137 Ibid. vezi şi PreoŃii ort. rom. din Sânnicolaul Mare, la Pr. Gh. Cotoşman, Din trecutul Banatului, c. II, p. 223 138 Vezi inscripŃia din Evanghelia tipărită la Moscova, 1759, din biserica sârbă. 139 D. RuvaraŃ, Opis Temisvar. eparh., l.c. 140 D. RuvaraŃ, Opis Temisvar. eparh., l.c.

99

Teodor Petrovici, 1840-1860 Nestor Jivici, capelan, 1842-1866, paroh: 1866-1872 Mihai Molnar , 1852-1870 Andrei Putici , 1863-1905. Trăieşte ca pensionar până în 1918. De la anul 1876 atât sârbii cât şi românii îşi au preoŃii lor

aparte.

PreoŃi ortodocşi sârbi

Andrei Putici , 1863-1905 Jivan JankahidaŃi, 1907-1912 Dr. Costa Gyurici, 1913-1919. Se retrage în Jugoslavia

odată cu armata sârbească. Ieromonah Gherman Ioici, 1919-1922. Serghie Ivanovici, 1922-1924 Iovan Dragoevici, 1925-1929 Ştefan Popovici, 1929 – până în prezent.

PreoŃi ortodocşi sârbi

Ilie Telescu s-a născut dintr-o familie de mineri români uniŃi în Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, la anul 1839. Şcoala primară a urmat-o în comuna natală. Studiază apoi gimnaziul inferior şi preparandia greco-catolică din Oradea, obŃinând în 1859 diploma de învăŃător. În acelaşi an se căsătoreşte. A avut 7 copii. Între anii 1859-1863 funcŃionează ca învăŃător confesional în comuna Comloşul Mare141. Ca elev extraordinar, între 1860-1863, studiază Teologia gr. cat. din Oradea. La 19 decembrie 1863 este hirotonit preot de episcopul Alexandru Dobra al Lugojului, pentru parohia din Arad, unde serveşte ca preot unit din 1863 până la 1868, când este transferat în aceeaşi calitate la parohia gr. cat. din Cenad, funcŃionând în acelaşi timp şi ca învăŃător confesional unit. Spre a reface frontul românesc şi ortodox, spart de duşmanii

141 Vezi Pr. Ghe. Cotoşman, Din trecutul Banatului, c.III, p. 380

100

neamului prin meteahna străină a uniaŃiei, preotul Telescu se leapădă de uniaŃie la 4 noiembrie 1875, revenind la legea străbună cu majoritatea enoriaşilor săi.

Telescu n-a fost un apostat ci un mare şi înflăcărat român, care, ascultând vocea conştiinŃei, şi-a dat seama la timp că dânsul nu poate fi utilizat ca unealtă în mâna inconştienŃilor înstrăinaŃi şi a duşmanilor naŃiunii şi bisericii, şi, deci, revenirea la dreapta credinŃă în care i-au murit moşii şi strămoşii, îi face cinste şi-l înalŃă în ochii posterităŃii.

Adăugând grupului revenit la matca ortodoxiei pe românii ortodocşi despărŃiŃi de sârbi, preotul Telescu a restaurat şi reactivat străvechea parohie ortodoxă română din Cenad, redându-i independeŃa din trecut. La 21 noiembrie 1875, episcopul Aradului, Ioan MeŃianu, îl numeşte administrator parohial ortodox român în Cenad, iar anul următor 1876, fiind ales paroh, este învestit şi cu singhelie.

Om de o rară energie şi spirit de abil organizator, preotul Telescu a adus reale şi nepreŃuite servicii bisericii noastre din această comună, care numai mulŃumită priceperii, devotamentului şi zelului său apostolic a putut ajunge la starea de înflorire în care se găseşte azi. De numele lui sunt legate cele mai frumoase opere ce constituie podoaba sufletului unui neam: Biserica şi Şcoala. Poporul dreptcredincios, condus cu înŃeleciune de acest păstor evlavios – blând, dar autoritar – a jerftfit cu drag pentru aceste cetăŃi, anghire tari şi neclintite ale sufletului românesc. Distins slujitor şi mare cântăreŃ, preotul Telescu a lăsat în urma lui o pleiadă de cântăreŃi de strană care au imprimat acel timbru sublim slujbelor dumnezeieşti oficiate de el numai în limba română. Şi în afara bisericii, în viaŃa obştească, comunal administrativă, a ştiut să-şi impună autoritatea sa necontestată de nimeni. Era respectat pentru conduita sa ireproşabilă, pentru caracterul său ferm şi pentru capacitatea şi voinŃa sa de muncă nu numai de către români, ci şi de restul locuitorilor comunei Cenad. Moare la 9 martie 1891, fiind în etate de 51 ani. Este înmormântat în cimitirul ortodox român din comună.

101

Gheorghe Telescu, fiul preotului Ilie Telescu, s-a născut în Arad, la 1867. Şcoala primară a urmat-o în Cenadul Mare, liceul în Szarvas, între anii 1879-1887, iar Teologia în Arad, între 1887-1890. În anul şcolar 1890-1891, funcŃionează ca învăŃător în Ceand. La 1891 se căsătoreşte. În 6 august, acelaşi an, primeşte darul preoŃiei de la episcopul Aradului Andrei MeŃianu, pentru parohia Cenad, rămasă vacantă în urma decedării tatălui său. Este instituit ca paroh şi investit cu singhelie la 25 aprilie 1892. în scurta-i păstorire de 7 ani a realizat o seamă de lucruri care-i perpetuează numele. Demn urmaş al vrednicului său părinte, el a continuat şi întregit opera acestuia. Încă de când era învăŃător, a înfiinŃat primul cor mixt pe patru voci, cu care a debutat – cu mult succes – la diferite concerte, serbări şi şezători cuturale. A dat de s-a pictat şi aurit interiorul bisericii. În urma lui a rămas biserica împodobită frumos, cum se găseşte azi, de asemenea au rămas două şcoli confesionale bine îngrijite şi suma de 10000 fl. A fost un bun cântăreŃ şi un mare orator. După o boală grea de 3 ani, la 14 septembrie 1898, s-a stins acest blând şi cucernic slujitor, lăsând în urmă-i 5 orfani. Este înmormântat în cimitirul din comună.

Terentie Oprean s-a născut la 1864 în comuna Nerău, unde tatăl său, Ştefan, era paroh. A studiat liceul la Chicinda, Beiuş şi Hodmezövasarhely, unde şi-a luat maturitatea la 1883. Teologia a studiat-o între anii 1883-1886 la Insitutul teologic ort. rom. din Arad. S-a căsătorit la 1888 şi a avut 9 copii. În acelaşi an este hirotonit preot de către episcopul Ioan MeŃianu al Aradului, pentru parohia din Lipova. Fiind ales la Cenad, în martie 1899 este insituit ca paroh în noua parohie şi învestit cu singhelie de episcopul Iosif Goldiş al Aradului.

Pătruns de sublimitatea misiunii sale, preotul Terentie Oprean s-a pus cu râvnă şi devotament în slujba evanghelizării credincioşilor săi. Amvonul răsuna de predicile şi învăŃăturile sale. Catedra şcolii era al doilea amvon şi, deopotrivă, mijlocul eficient de a îndruma tinerele odrasle pe calea vieŃii creştine. La şezătorile culturale şi religioase, la şcoala de adulŃi şi la alte manifetări publice cu caracter religios-moral şi cultural-naŃional,

102

cuvântul său era ascultat şi respectat. A stăruit să se pună cât mai multe semne ale biruinŃei creştine: cruci la răspântia drumurilor, atât în comună cât şi în afara ei. A îngrădit curtea bisericii aşa precum este azi. Era cunoscut ca mare luptător naŃionalist. În alegerile pentru parlamentul ungar ştia să apere cu îndrăzneală drepturile şi interesele românismului. A primit un policandru pentru biserică de la deputatul Ronai.

În anul 1912 este ales protopop al tractului Buteni. După hirotesie, dar înainte de instalare, s-a îmbolnăvit şi moare în luna aprilie a aceluiaşi an, fiind înmormântat în cimitirul din Cenad.

Ştefan Oprean, fiul preotului Terentie, s-a născut în Lipova, la 1889. urmează şcoala primară în oraşul natal, liceul în Hodmezövasarhely, Seghedin şi Arad, iar Teologia în Arad, între anii 1907-1910. S-a căsătorit la 1911 şi a avut 2 copii. În 1912 este hirotonit preot de către episcopul Aradului Ioan I. Papp. La început serveşte aici ca administrator parohial. În 1914, fiind ales prin concurs este instituit paroh şi investit cu singhelie eliberată de episcopul hirotonisitor.

Preotul Ştefan Oprean s-a remarcat ca orator şi bun cântăreŃ. A donat bisericii un rând de odăjdii şi mai multe icoane. După război, în 1919, părăseşte parohia din Cenad, emigrând în Statele Unite ale Americii, unde serveşte ca paroh până în prezent.

Andrei Blaga, din Beba Veche, administrează parohia din Cenad din 6 decembrie 1919 până în 1 septembrie 1921. de aici trece la Oradea, ca profesor de religie. În prezent serveşte ca preot în comuna natală, Beba Veche.

Petru Fleşeriu, paroh în Sânnicolaul Mare, a administrat parohia vacantă din Cenad între anii 1921-1922.

Gheorghe Ionescu s-a născut la 21 mai 1872, în comuna Iaz, jud. Severin, din familie preoŃească. Absolvă în 1892 liceul de la Braşov, iar în 1895, Institutul teologic ortodox român din Caransebeş. Se căsătoreşte în 1895 şi are patru copii142. În 142 Dr. Gh. Ionescu, avocat, Teregova; Liviu, magistrat, Salonta Mare; Zeno, licenŃiat al Academiei Comerciale Bucureşti şi Coriolan, student în drept la Bucureşti.

103

acelaşi ani, la11 iulie, este hirotonit preot de episcopul Nicolae Popea al Caransebeşului. Până la 1911 serveşte ca paroh în comuna Veredin, jud. Severin, administrând şi parohia DobriŃa, unde a făcut despărŃirea de sârbi, înfiinŃând parohie românească independentă, iar în şcoala luată tot de la sârbi a mijlocit numirea unui ortodox român. Între 1911-1922 serveşte ca paroh ales în comuna Obad, protopopiatul Ciacovei. Aici a renovat şcoala şi a zugrăvit interiorul bisericii; iar din banii adunaŃi prin colecte şi de la mecenatele Stroescu a cumpărat pământ pentru susŃinerea bisericii. Pentru meritele sale necontestate, P.S. Sa episcopul Caransebeşului Dr. Miron Cristea, actualul Patriarh al Romniei, l-a distins cu brâu roşu.

Din 1 mai 1922 serveşte ca paroh ales, învestit cu singhelie, în parohia Cenad. În noua parohie, prin străduiŃele sale s-a renovat biserica, s-au cumpărat clopotele şi s-a schimbat sesiunea parohială cu un teren fructifer din pădure. Preotul Ionescu este membru la scaunul şi adunarea protopopească, preşedintele cercului cultural preoŃesc şi preşedintele comitetului şcolar din Cenadul Mare.

8. Arhiva bisericească

Cele mai vechi acte ce s-au păstrat în Oficiul parohial româno-sârbesc din Cenad datează din anul 1779. Matricola morŃilor începe la 1779, a născuŃilor la 1800, a cununaŃilor la 1819. Protocolul circularelor consistoriale şi protopopeşti de la 1800. După despărŃirea de la 1876, întreaga arhivă, cu matricolele vechi, a rămas la Oficiul parohial ortodox sârb. Actele şi matricolele româneşti datează de la 1876 şi se păstrează – împreună cu protocoalele Comitetului şi ale Adunării parohiale, precum şi cu socoŃile bisericeşti şi şcolare – la Oficiul parohial ortodox român, care, de la despărŃire, funcŃionează separat şi independent de cel sârbesc. La acelaşi oficiu se păstrează şi biblioteca parohială, care, afară de broşurile apărute în biblioteca Sămănătorul, numără 169 volume.

104

9. Cimitirul ortodox român

Cel mai vechi cimitir ortodox român din Cenad, afară de cel din jurul bisericii Sf. Ioan Botezătorul, ar fi fost lângă casa parohială ortodoxă romănă, probabil în jurul bisericii vechi bizantine, pe locul hambarului din faŃa Primăriei comunale. Locuitorii au aflat aici multe schelete omeneşti având picioarele îndreptate spre răsărit. S-a descoperit chiar şi un sicriu cu o femeie învelită cu cârpă de mătase, destul de bine conservată. Lângă cimitir, în curtea hambarului, a fost o fântână în care – după tradiŃia moştenită din bătrâni – au fost aruncate clopotele de argint (care împrăştiau norii aducători de furtună) de la biserica Sf. Ioan Botezătorul, zidită de principele Optum. În cronica latină a parohiei romano-catolice din Cenadul Vechi se scrie că preotul Eremie Bukovits (1799-1829) a săpat mult după aceste clopote. Clopotele nu le-a aflat, în schimb a aflat o seamă de antichităŃi romane, care până azi se văd în curtea casei parohiale romano-catolice. Lângă fântână s-au aflat bani de argint care saltă, joacă, la anumite timpuri şi sărbători. Actualul casier comunal Gheorghe Suciu (născut 1889) spune că bunica lui (născută 1849) i-a dat astfel de bani minunaŃi, aflaŃi de dânsa lângă fântâna fermecată.

Alt cimitir vechi este în partea comunei numită „Morile de vânt”. Azi locul lui este însemnat numai printr-o cruce mare de piatră.

Cimitirul utilizat actualmente, in mărime de 4 jugăre cadastrale, este situat în partea apuseană, numită Cicichet, la o dăpărtare apreciabilă de comună, pentru că domnul pământului, contesa de San-Marco, născută Nacu, o româncă renegată şi ortodoxă apostată, n-a voit să pună la dispoziŃia românilor ortodocşi un teren mai apropiat. Cimitirul este îngrădit. Are casă pentru paznic. În mijlocul cimitirului sunt 2 cruci mari şi un clopot dăruit de Vasilie Suciu şi soŃia. Criptele familiei Soceriu, Rejep, Suciu, Miclău, Isac etc şi mulŃimea de cruci de marmură, între care şi cele ale preoŃilor Ilie şi Gheorghe

105

Telescu, constituie cu adevărat podoaba acestui cimitir bine îngrijit. Cea mai veche cruce din cimitirul vechi româno-sârbesc datează de la anul 1838143. Restul s-au nimicit.

Crucea de drum

Pe „uliŃa lungă” din centrul părŃii româneşti este o cruce din piatră, pe soculul căreia se află următoarea pisanie: „Aceasta sânta cruce s’a rădicat cu cheltuiala mai multor creşcini greco-orientali români din Cenadul sebesc la Anul Domnului 1905. Pomenesce-mă Doamne când vei veni întru imperaŃia Ta”.

10. Şcoala confesională ortodoxă română

Date precise despre înfiinŃarea şcolii românşti din Cenad nu avem. După tradiŃie, şcoala s-ar fi înfiinŃat după plecarea turcilor, la începutul secolului al XVIII-lea. La 1758, şcoala de aici era condusă de magistrul Ioan. La început limba de predare era cea românească, apoi sârbii au înlăturat-o înlocuind-o cu cea sloveno-sârbească. La 1838, românii – în sufletul cărora zămislise ideea libertăŃii naŃionale – ascultând glasul sângelui, se smulg de sub tutuela deznaŃionalizatoare sârbească şi întemeiază o şcoală aparte, cu limba de predare românească. Până la 1864, şcoala funcŃionează cu un singur învăŃător, de atunci şi până la 1922 cu 2 învăŃători, iar din acest an cu 3 învăŃători. În 1846, la ambele şcoli ortodoxe din Cenad erau 98 elevi care frecventau cursurile regulat144. Până la 1853 când românii constrsuiesc edificiul şcolii mari, cursurile s-au Ńinut în casa Ńăranului frutaş Gh. Suciu-Cârpilă. Cel dintâi şcolar la reînfinŃata şcoală românească a fost Teodor Suciu-Cârpilă, agricultor fruntaş, cantor vestit şi epitrop bisericesc, mort în

143 Mata KosovaŃ, Srpska Pravos. Mitropolia Karlovacika, pp. 686-687 144 Universalis Schematismus 1846/47, p.134

106

etate de 88 ani. În şcoala de lângă biserică, între alte icoane sfinte vechi, este şi un tablou de la 1848, înfăŃişând pe eroul Avram Iancu, cu inscripŃia că la 1853 era primar la Cenadului Meilă Radu şi că şcoala (aceasta) s-a ridicat la 1898.

Seria învăŃătorilor confesionali cunoscuŃi

Magistrul Ioan (1758145), Simeon Andron (1838-1846), Antoniu Minişan146 (1851), Savu Oprean din Văleni (1878), Vasile Radu147 din Cenad (1881), Ion IonuŃaşi din Şemlac (1882), Dimitrie Talpoş din Socodor (1884), Ioan Zaslo din Arad (1885), Liviu Papp din CovăsinŃi (1890), Ion Filip (suplinitor, 1884-1885), Ioan Lugojan (suplinitor 1885-1886), Terentie LuŃaiu (suplinitor 1886-1887), Gh. Ştefanovici (suplinitor 1887-1888), Gh. Minişan din Cenad (1885-1890), Gh. Telescu din Ceand (1890-1891), Iuliu ToŃia din ParŃa (1891-1892; a murit în Buda.)

Dimitrie Bozianu, 1891-1934. a fost unul dintre cei mai vrednici învăŃăori confesionali dintre cei pe care i-a avut comuna Cenad. Nu numai ca s-a distins pe terenul şcolar, ci a fost şi un preŃios colaborator al preoŃimii şi un stâlp al Bisericii. Timp de aproape jumătate de veac a instruit şi condus coruri bisericeşti şi de elevi, participând cu mult succes nu numai la diferitele festivităŃi şi serbări religioase, culturale şi naŃionale, ci a cântat regulat şi în biserică, ridicând fastul serviciilor divine. Ca nimeni altul, s-a interesat de trecutul istoric al acestei comune, scoŃând la lumină o seamă de documente preŃioase pentru istoria neamului. Programul distinsului preot Ilie Telescu l-a realizat întocmai înŃeleptul său ginere, D. Bozianu, fost director şcolar, azi pensioar.

Petru Oltean din Ghiriş - Bihor, 1910-1911.

145 D. RuvaraŃ, Temisvarska eparhija, p.55 146 Acesta nu este identic cu Antoniu Minişan, fost învăŃător în Sânnicolaul Mare, care abia la 1849 s-a născut şi a murit la 1930. 147 Vezi Jokly Lipot, op. cit., p.295

107

Gheorghe Perianu din Cenad, 1912-1925, a murit într-un accident de vânătoare148.

La 1922, şcolile confesionale ortodoxe române se etatizează, ieşind astfel de sub patronajul Bisericii care le-a dat fiin Ńă, le-a susŃinut cu jertfele ei şi le-a îndrumat în spiritul Marelui Dascăl Iisus Cristos. Dacălii confesionali au călit, la lumina Evangheliei, în focul dragostei de neam, şirul generaŃiilor care ne-au pregătit marele praznic al unirii tuturor românilor.

Azi la şcoala primară de stat din Cenadul Mare funcŃionează următorii învăŃători: 1. Vasile Ardeleanu, născut la 1899 în Sânnicolaul Mare, funcŃionează ca învăŃător de la 1922 până la 1930, iar de atunci ca director şcolar; 2. Alexandra Stănescu, născută în 1904 în Boldureni – Severin, deŃine postul al II-lea de la 1925; 3. Ch. Gheorghiade, născut în 1904 în Roman - Moldova, deŃine postul al III-lea din 1934.

11. Parohia şi biserica greco-catolică română

Parohia greco-catolică sau unită s-a înfiinŃat la 1855, în urma trecerii la uniaŃie, prin mijloacele cunosute, a aproape 1200 suflete ortodoxe române. În anul 1875 revin la ortodoxie, odată cu preotul Ilie Telescu, 801 suflete. În decursul timpului, preoŃii uniŃi, exploatând orice neînŃelegere dintre preotul şi învăŃătorii ortodocşi sau dintre aceştia şi credincioşii ortodocşi, mai ales pe tema taxelor de cult şi a birului preoŃesc, şi-au înmulŃit numărul adepŃilor. Parohia s-a sistematizat la 1856 cu salariul de 300 fl. pentru preot, 250 fl. pentru chiria capelei, a casei parohiale şi a şcolii confesionale şi 739 fl. pentru amenajarea internă a capelei. Toate sumele au fost date de către „Fondul religionar catolic”149, a cărui menire era să încurajeze

148 Cele mai multe date privitoare la şcoala confesională le-am primit de la învăŃătorul pensionar D. Bozianu. 149 Dieceza Lugojului, Şematism istoric, Lugoj, 1903, p.292-293

108

propaganda catolicismului unguresc printre români cu scopul de a-i maghiariza150. Salariul preotului unit, la 1875, s-a ridicat la 472 fl. 50 cr., iar chiria capelei la 350 fl., sume plătite din acelaşi faimos fond religionar. „La 1863 pentru edificarea bisericii s’a aplacidat din Fondul religiunei 30.390 fl., dară edificarea s’a împiedecat din cauză că poporul n’a voit să presteze operele jugale şi manuale” – scrie autorul unit al Şematismului151. Ei înşişi recunosc astfel că au anarhizat, înrăutăŃit şi otrăvit, prin propaganda lor deşănŃată, sufletul poporului român unit din Cenad, care n-a voit să jertfească nimic, şi căuia într-atât i s-a împietrit inima că nici măcar mână de ajutor nu s-a îndurat să dea la clădirea propriei sale biserici. Biserica, cu hramul „SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel”, din cărămidă arsă, în stilul baroc, s-a edificat abia la 1911. până la război a stat sub patronajul fondului religionar care a plătit preotul, cantorul şi învăŃătorul. În 1936 s-a zugrăvit interiorul bisericii prin pictorul Meczner din Timişoara şi, de asemenea, s-a renovat exteriorul. În noiembrie 1930, biserica a fost sfinŃită de episcopul Lugojului A. Niculescu. Prin reforma agrară parohia a fost împroprietărită cu 50 jur. pământ arabil. Casa parohială, din cărămidă nearsă, a fost cumpărată la 1901. cimitirul este în partea numită „Capătu satului”, unde pe locurile parcelate pentru case se înfiripează „satul nou”.

Seria preoŃilor: Adm. Ioan Murgu, paroh în Sânnicolaul Mare (1855), Ghe. Oros (1855-1867), Ilie Telescu (1868-1875), Simeon Tămaş (1876), Petru Văleanu (1899), Mihai Jivanca (1900), Dr. Epaminonda Lucaciu (1901-1905), Ioan Madincea (1906), Victor Deciu (actualul paroh din ianuarie 1907).

Şcoala unită s-a deshis în anul unirii 1855, cu 87 elevi obigaŃi s-o frecventeze. Până la 1891 când s-a zidit de către fondul religionar, local propriu pentru şcoală, cursurile s-au Ńinut prin case particulare închiriate. Seria învăŃătorilor: Ilie

150 Dr. Gh. Ciuhandu, Patronatul eclesiastic ungar, Arad, 1928, p.103 151 Dieceza Lugojului, Şematism istoric, l.c.

109

Lazăr (1855-1865), Iosif Muntean (capelan învăŃător - 1867), Nicoale Vulpe (1868), Ion Başiu (1871), Nicolae Gropşorean (1873), Gheorghe Codreau (1877-1881), Ioan Stănescu (1885), Lazăr Cosma (1886), Pr. Petru Vălean (1886), Vasilie Cioară (student teolog - 1890), Gheorghe Mihalca (absolvent teolog - 1891), Pr. Petru Vălean (1894-1897), Gh. Căiman (1897), Dumitru Faur (1906), Romul LuŃaiu (1921) şi Vasilie Ardelean, care la început (1921) a funcŃionat ca învăŃător confesoinal, iar în urma etatizării şcolii a devenit învăŃător de stat.

Parohia şi biserica greco-catolică română

110

12. Episcopia, parohia, biserica şi şcoala romao-catolică

Episcopia romano-catolică a Cenadului, înfiinŃată de regele Ştefan cel Sfânt al ungurilor prin anii 1036, şi-a avut reşedinŃa în oraşul Cenad până în 1552, când episcopul Ioan al VIII-lea Barlabás de Hédergája, împreună cu preoŃii lui au părăsit oraşul refugiindu-se în părŃile Ungariei neocupate de turci. Membrii capitlului au părăsit Cenadul încă la 1550152. La 1762 reşedinŃa episcopilor din Cenad era la Seghedin, unde a rămas până la 5 martie 1724 când s-a mutat definitiv la Timişoara153. După alungarea turcilor, eparhia Cenadului, în fruntea căreia se afla episcopul conte Ladislau Nàdasdy (1710-1729), abia avea 5 parohii şi anume: la Măcău din 1700, Aradul Vechi şi Boroşineu din 1702, OraviŃa din 1703 şi Arad-Cetate din 1705154.

Seria episcopilor care au avut reşedinŃa în Cenad: Sf. Gerardus (1036-1046), Maurus (1053), Laurentius (1083-1113), Besterdus (1138), Paulus I (1142), Ioannes I (1148), Stephanus I (1156-1174), Saulus de Genere Geur (1188-1192), Crispinus (1193); Ioannes II (1198-1201), Desiderius (1202-1229), Bulchu de genere Lád (1254), Briccius (1259-1275), Gregorius I (1291), Antonius I (1298-1307), Benedictus (1332), Iacobus de Placentia, dictus Longobardus (1333-1343), Stephanus II de Büki. (1344), Gebhardus, alias Galhardus de Carceribus (1345), Gregorius II (1350), Thomas I Telegdi (1358), Gregorius III (1359-1360), Dominicus Bebek de Pelseöcz (1373), Nicolaus I (1375), Paulus II (1377-1379), Thomas II (1380), Ioannes III (1386), Ioannes IV (1395), Lucas I de Orev (1397), Gregorius IV (1402), Dozsa Merczaly (1404-1423), Ladislaus I Merczaly (1434), Petrus I

152 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyházmegyei, p. 677; Koloman Juhász und Adám Schicht, Das Bistum Timişoara – Temesvar, Vergangenheit und Gegenwart, 1934, p.55-63; Fr. Griselini, Istoria Banatului timişan, trad. Bolocan, p.64. 153 Juhász und Adám Schicht, Das Bistum Timişoara, p.80; A franklini kézi lexikona, Budapest, 1911, vol. I, p.566. 154 Dr. Gh. Popovici, Istoria românilor bănăŃeni, p.306

111

(1438-1457), Albertus de Hangács (1466), Ioannes V de Socol (1493), Lucas II (1500), Nicolaus II de Chak (1514), Franciscus I de Csahol (1526), Ioannes VI Gervan de Musina (1529), Ioannes VII de Bonzagno (1532-1537), Franciscus II Ugodi (1540-1550 şi Ioannes VIII Barlabási de Hédergája155.

Parohia, desfiinŃată şi ea la 1552, s-a reactivat la 1 septembrie 1741, cu următoarele filii: Sânnicolaul Mare, Zombor, Cenadul unguresc, Canija, Apatfalva, Nădlac, Comloşul Mare şi Zomborul Mic. Matricolele de la 1741 şi 1752. Primii credincioşi au fost unguri. Că numărul lor a fost foarte redus ne-o dovedeşte matricola botezaŃilor din care se constată că în primii zece ani, 1741-1751, numărul botezaŃilor era abia de 49. Iar cu cei din cele opt filii, numărul botezaŃilor romano-catolici era, într-un deceniu, de 332156, semn că populaŃia de origine romano-catolică, unguri, germani, slovaci etc., era cât se poate de rară în acest timp şi în această parte a Banatului. Parohia se măreşte între anii 1763-1765 prin colonizarea elementului german. Ea stă sub jurisdicŃia episcopiei de Timişoara, arhidiaconatul Torontalului şi vicearhidiaconatul Cenadului. Casa aprohială de azi a fost pe vremuri locuinŃa Paşei157. Prin reforma agrară, parohia a fost împroprietărită cu 36 jughere.

Seria preoŃilor parohi: Albert Zalavari (1038), Petru (1333), Balint (1335), Francisc Bessenyey şi Ioan Vasarhelyi (1552), Pavel Sandor (1741-1752), Iacob Sorgenfrey (1753-1761), Iosif Elsek (1767), Fabian Roginchitz (1795), Amadeus Rosenfeld (1796), Andrei drappe (1796), Matei Nadl (1799), Eremie Bukovits (1829), Iosif Arleth (1861), Fr. Killer (1892), Gustav Farkas158 (1910), Iuliu Ferenczy (pensionar - 1934) şi, din 1934, actualul paroh, Iacob Mauss.

155 Schematismus elexi Diocesis Csanadiensis pro anno Domini MCMXVVI, p.5-6 156 Dr. Szentkláray Jenö, A Csanád Egyházmegyei, p. 685 157 Ibidem, p.684 158 Ibidem, p.701

112

Pe vremea stăpânirii turceşti, biserica romano-catolică a fost transformată în moschee, iar după plecarea turcilor n-au rămas din ea decât ruinele. La 1743, biserica a fost reclădită, pentru ca apoi, la 1868, să fie complet demolată159, descoperindu-se, cu prilejul săpării fundamentului pentru noua biserică, temeliile vechilor biserici ortodoxe, cu toate comorile lor nepreŃuite. Actuala biserică, cu hramul „Sf. Gellert”, din cărămidă arsă, în stilul gotic „renaissance”, s-a edificat între anii 1868-1872, de către antreprenorul Brandeis. Biserica are 3 naosuri boltite, despărŃite prin columne puternice, şi, de asemenea, trei altare. În naosul din stânga se păstrează sicriul de piatră al episcopului Gellert. Pe solium sunt cele două lespezi de marmură ce acoperă intrarea în cristelniŃa basilicei antice romane. Interiorul bisericii nu este pictat şi nici nu are sculpturi. Pe pereŃi sunt două icoane vechi, zugrăvite în ulei, de provenienŃă ne-cunoscută. Statuile, reprezentând diferiŃi sfinŃi, datează din 1905. cărŃi şi obiecte vechi nu sunt. Turnul, împreunat cu biserica, cu înălŃimea de 60,4 m, domină împrejurimile până la mari depărtări. La 30 m înălŃime, de jur-împrejur, are terasă de observaŃie, împrejmuită cu grilaj de fier. În turn sunt 4 clopote şi orologiul.

În faŃa portalului este statueta episcopului Gellert, având pe soclu următoarea inscripŃie: „Honori S. Gerardi Episcopi et M. hoc monumentum, sub glorioso augusti, Francisci I Austriae imperatoris el apostolici Hungariae regis regimine, evitae soli proprietatis perenni documento futurum, comes Alexander Nako de Nagy-Szentmiklos, gentiliciis quoque juribus provide prospectum haberi cupiens, exurgere jussit”. Biserica este pe teritoriul comunei Cenadul Vechi, servind catolicilor din ambele comune.

Şi în Cenadul Vechi este un cimitir romano-catolic bine întreŃinut, având multe cripte şi pietre funerare de marmură şi granit. În mijlocul cimitirului, în 1926, s-a ridicat, prin colectă publică şi cu aprobarea societăŃii „Mormintele eroilor”, un Monument al Eroilor.

159 Ibidem, p.684, 696

113

Şcoala primară confesională romano-catolică germană din Cenadul Vechi s-a înfiinŃat la sfârşitul veacului al XVIII-lea. La 1870 s-a transformat în şcoală comunală susŃinută de Primăriile amblelor comune. La 1900 şcoala se etatizează. Sunt 3 edificii şcolare: 1. la nr. 9, cu 4 clase şi 2 locuinŃe învăŃătoreşti, zidit la 1903-1904; 2. la nr. 5, cu o clasă şi o lucuinŃă învăŃătorească, zidit la 1913; şi 3. la nr. 25, cu 2 clase şi o lucuinŃă învăŃătorească, zidire veche, transformată în 1904. În anul şcolar 1934-1935 sunt înscrişi 355 elevi, dintre care: 344 germani, 4 români, 4 unguri şi 3 sârbi. Şcoala este frecventată de germanii ambelor comune.

Seria învăŃătorilor: Höltzer, notar, cantor şi învăŃător la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea; Nic. Roczler (până la 1809), Adam Burger (prin 1832), Petru Frank, Balint Weber, Petru Dolencz (1842-1850), Anton Grosz (1851-1869), Anton Girch (1850-1883), Gaspar Eisenkolb (1850-1883), Iacob Osztie (1852-1862), Iosif Pingert (1862-1869), Iosif Zinser (1866-1867), Lenard Erling (1867), Iosif Dörner (1868), N. Lichtfusz, N. Krachtus, Ion Koradini (1869-1870), Aurel Eisenkolb (1870-1876), Gh. Iech (1869-1873), Iosif Unterheiner (1870-1901), Ion Andres (1873-1874), Mihai Haupt (1874), Mihai Wenner (1874-1875), Nic. Schmelzer (1870-1879), Iacob Schenk (1876-1882), Otilia Grunwald (1875-1882), Mihai Wellinger (1979-1892), Adam Martin (1883-1909), Ioan Korek (1888-1921), Rozalia Aranyossy, măritată Korek (1888-1925), Henrik Frank (1892-1904), Etelca Mezey160 (1849-1901), Ludovic Malatinsky (1901-1902), Ştefan Talkes (1902-1907), Adam Wolf (1902-1904), Margareta Kiss (1904-1908), Adalbert Gyuranna (1904), Iosif Saskeöi (1907-1909), Maria Székely, născută Grébeldinger (1909 până azi), Antoniu Richter (cantor bisericesc până azi), Ioan Lessi (1909-1925), Ladislau Kompanyik (1914-1915), Nic. Swobodnik (1919 până azi), Francisc Wenner (1921-1928), Irina Schmidt, născută Hienz (1925 până azi), Simeon Kreppel (1929-1932), Petru Giess (1932 până azi) şi Ana Ghirogiade, născută Vitye,

160 Ibidem.

114

alias Vetier, de origine franceză, din Rosier au Saligne-FranŃa (1934 până azi). ÎnvăŃători suplinitori au fost: Petru Schmelzer, Petru Lammesfeld, I. Bogdanffy şi Elisabeta Hilger.

În Cenadul Vechi, la 1903, s-a înfiinŃat o grădiniŃă pentru copii mici, în localul donat pentru acest scop de către Ioan şi Antonie Telbis. În anul şcolar 1934-1935, frecventează grădiniŃa 108 copii germani din ambele comune. Până la 1918, conducă-toarea grădiniŃei a fost Wilhelmina Gyuranna, născută Schiller, iar de atunci şi până azi, Iolanda Grébeldinger161.

Atât şcoala primară cu şapte clase, cât şi grădiniŃa sunt instituŃii de stat, având în fruntea lor ca director pe învăŃătorul A. Richter.

Biserica şi şcoala romao-catolică

161 Ibidem, p.701. Datele mai noi privitoare la şcoala din Cenadul Vechi le-am primit prin bunăvoinŃa d. Constantinescu, notar comunal, şi a lui A. Richter, director şcolar.

115

Cuprins PrefaŃă la ediŃia întâi / 5 / Notă la ediŃia a doua / 7 / 1. Descrierea comunei / 9 / 2. Istoricul comunei / 10 / 3. Locuitorii / 40 / 4. Parohia, protopopiatul şi

episcopia ortodoxă-română / 51 / 5. Bisericile ortodoxe române / 68 / 6. Titlurile căr Ńilor vechi

şi noi: notele de pe ele / 95 / 8. Arhiva bisericească / 103 / 9. Cimitirul ortodox român / 104 / 10. Şcoala confesională ortodoxă română / 105 / 11. Parohia şi biserica greco-catolică română / 107 / 12. Episcopia, parohia, biserica şi

şcoala romao-catolică / 110 /