Ioan

MOARA CU NOROC

SLAVICI

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Coperta: Isai C`rmu

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE:

Magdalena Popescu,G. Top`rceanu, Mihai Eminescu,

Dumitru Micu, George Munteanu,Nicolae Iorga, M. Dragomirescu,

Mircea Zaciu, Ion Negoi\escu,G. C[linescu, Marian Popa,

Ovidiu Papadima,Tudor Vianu

Editura „Litera Interna\ional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactori: Tudor Palladi, Petru Ghencea

Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11330

CZU 821.1351.-3N 34

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Slavici, IoanMoara cu noroc/ Ioan Slavici; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu;

conc. gr. a col. / Vladimir Zmeev; coperta: Isai C`rmu.— Ch., Litera, B., LiteraInt., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 312 [p]. — (Bibl. =colarului, serienou[, nr. 240)

ISBN 973-8358-19-1. — ISBN 9975-74-365-X

821.135.1.-3

ISBN 973-8358-19-1 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001ISBN 9975-74-365-X © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

NUVELE

Popa Tanda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Scormon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Gura satului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Budulea taichii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Moara cu noroc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

POVE+TI

Doi fe\i cu stea în frunte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255P[cal[ în satul lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265Spaima zmeilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281Rodul tainic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299

6

Ioan Slavici

TABEL CRONOLOGIC

1848 18 ianuarie. La +iria, lâng[ Arad, se na=te Ioan Slavici, fiu al luiSavu Slavici, „maiestru“ cojocar, =i al Elenei, n[scut[ Borlea.

1854–1858 Urmeaz[ =coala primar[ ]n satul natal, având ca dasc[l peDimitrie Vo=tinari, figur[ luminoas[ de c[rturar, evocat ]n Amintirilescriitorului. Un bun pov[\uitor ]i este bunicul s[u, Mihai Fercu,de asemenea evocat ]n Amintiri.

1859–1860 Pentru a se putea ]nscrie la liceu, frecventeaz[ ]nc[ o dat[clasa a IV-a la o =coal[ primar[ din Arad.

1860–1865 Elev la liceul din Arad, clasele I–V. Cu mai mul\i colegi st[]n „cortela=“ (gazd[), primind s[pt[mânal merinde de acas[,aidoma ca ]n Budulea Taichii.

1865–1867 Urmeaz[ la Liceul piarist din Timi=oara clasele VI–VII.1867–1868 Ca „privatist“, urmeaz[ clasa a VIII-a la Liceul maghiar

din Arad.1868 August. Trece examenul de bacalaureat la Satu Mare.

Octombrie Se ]nscrie la Facultatea de Drept =i +tiin\e a Universit[\iidin Budapesta. Particip[ la =edin\ele Societ[\ii „Petru Maior“(]ntemeiat[ de studen\ii români ]n 1862).

1869 Aprilie. Se ]nscrie la Facultatea de Drept din Viena.Septembrie. Este ]ncorporat ca „voluntar“ (cu termen redus) laun regiment din Viena. Paralel cu stagiul militar ]=i continu[studiile universitare. La Viena cunoa=te pe Eminescu, cel care ]i var[mâne toat[ via\a „prieten =i sf[tuitor“. Amândoi sunt proclama\i„membri definitivi“ ai Societ[\ii literare „România“, ]ntemeiat[ ]n1864 de studen\ii români din Viena.

1870 Mai. Sus\ine examenul de stat, obligatoriu pentru to\i studen\iidup[ frecventarea a patru semestre.

1871 Martie. Debuteaz[ ]n „Convorbiri literare“ cu Fata de bir[u (comedie).La constituirea societ[\ii studen\e=ti „România jun[“ (8 aprilie)

CUPRINS

7

Moara cu noroc

Slavici este ales pre=edinte, iar M. Eminescu – bibliotecar. }mpreun[cu Eminescu desf[=oar[ o ampl[ activitate pentru organizareaSerb[rii de la Putna =i a Congresului studen\esc care fixeaz[programul luptei pentru „unitatea cultural[“ =i na\ional[ aromânilor de pretutindeni.Termin[ =coala militar[ din Viena, devenind ofi\er.

1872 1 iunie. }n „Convorbiri literare“ public[ povestea Zâna Zorilor.Iulie. P[r[se=te Viena, via\a sa de student ]ncheindu-se aici. }n var[face practic[ avoca\ial[ la Arad, ]n cancelaria lui Mircea B. St[nescu,care conducea =i foaia umoristic[ „Gura satului“, unde colaboreaz[=i Slavici.Public[ ]n „Convorbiri literare“ pove=tile Ileana cea =ireat[ =iFlori\a din codru.

1873 Februarie. Este martor la r[zvr[tirea din P[uli=, izbucnit[ caurmare a m[surilor abuzive ale oficialit[\ilor maghiare de ainterzice folosirea limbii române la prim[rie.Iulie. Intr[ ca „archivariu“ la Consistoriul din Oradea Mare; ]nvizitele pe care le ]ntreprinde ]n satele bihorene ]ntâlne=teprototipul eroului din Popa Tanda, nuvel[ pe care o va publicadoi ani mai târziu ]n „Convorbiri literare“.

1874 Popose=te la Ia=i pentru un scurt timp (octombrie–noiembrie). Esteg[zduit ]mpreun[ cu Eminescu =i Miron Pompiliu de c[tre SamsonBodn[rescu, directorul +colii Normale. Prin Eminescu, ]l cunoa=tepe Ion Creang[.La cea de a XI-a aniversare a Junimii, prilej de a-l cunoa=te peTitu Maiorescu, cite=te nuvela Popa Tanda.Este numit secretar al Comisiunii pentru publicarea manuscriselorr[mase de la Eudoxiu Hurmuzaki.}n decembrie se stabile=te la Bucure=ti.

1875 Este numit profesor de filozofie la Liceul „Matei Basarab“, undepred[ =i ore de român[, logic[ =i psihologie.}n „Convorbiri literare“ public[ nuvelele Popa Tanda (iunie) =iScormon (noiembrie).

1876 }n ziarul „Timpul“ public[ nuvela O via\[ pierdut[.1877 }n ianuarie intr[ ]n redac\ia ziarului „Timpul“, unde va lucra

]mpreun[ cu Eminescu =i I. L. Caragiale. }ntre cei trei scriitori seleag[ o prietenie unic[ ]n literatura român[.

8

Ioan Slavici

}n articolele publicate ]n „Timpul“ sus\ine c[ România este centrulcultural =i politic al tuturor românilor din \ar[ =i al celor afla\ivremelnic sub st[pânire str[in[.

1878 La cea de a XV-a aniversare a Junimii, la care particip[ Eminescu=i Maiorescu, Slavici cite=te nuvela Gura satului, iar I. L. Caragiale– prima sa pies[: O noapte furtunoas[.

1879 }n „Convorbiri literare“ public[ nuvela Gura satului.

1880 }ntreprinde o c[l[torie de studii ]n Transilvania; la Blaj ]l viziteaz[pe b[trânul Timofei Cipariu. Se ]ntoarce la Bucure=ti prin Banat,pe la Or=ova.}n „Convorbiri literare“ (iunie–iulie) public[ nuvela BuduleaTaichii, citit[ mai ]ntâi la =edin\ele Junimii, Maiorescu notând ]nJurnalul s[u „splendidul Budulea“.Este numit profesor la +coala Normal[ a Societ[\ii pentru ]nv[\[turapoporului român, unde pred[ româna =i geografia.

1881 }n august =i septembrie ]ntreprinde o c[l[torie ]n Oltenia =iMuntenia pentru a vizita monumentele istorice, bisericile =i mân[stirile.I se confer[ medalia „Bene merenti“ pentru munca depus[ laComisia documentelor istorice.}n decembrie public[ Novele din popor, care include scrieri literareap[rute mai ]nainte ]n presa literar[ (Popa Tanda, Gura satului,La crucea din sat, Scormon, Budulea Taichii) =i Moara cu noroc(inedit[). Volumul, recenzat elogios de M. Eminescu =i N. Xenopol,marcheaz[ o piatr[ de hotar ]n evolu\ia prozei române=ti, ]ndeosebia nuvelisticii.

1882 24 ianuarie. De ziua Unirii se constituie la Bucure=ti societatea„Carpa\ii“, care ]=i propune s[ realizeze hot[rârile Congresului dela Putna pentru „unitatea“ românilor; Slavici =i Eminescu suntale=i membri activi ai societ[\ii.}n martie este ales membru corespondent al Academiei Române laSec\ia Istorie.}ntreprinde o c[l[torie ]n Italia, fiind fascinat de sculptura luiMichelangelo =i picturile lui Rafael.Este numit profesor la azilul „Elena Doamna“, unde pred[ româna=i filozofia.

1883 }mboln[virea lui Eminescu (iunie) ]l ]ndurereaz[ profund; ]ntreprindenumeroase ac\iuni pentru a-l ajuta.

9

Moara cu noroc

1884 La Sibiu, sub conducerea lui Slavici, apare „Tribuna“ care ]=i vadesf[=ura activitatea sub deviza: „Soarele pentru to\i românii laBucure=ti r[sare!“, iar ]n domeniul artei propag[ „realismulpoporal“. }n nr.1 al Bibliotecii poporale a „Tribunei“ Slavici public[P[dureanca, ampl[ nuvel[ cu subiect de roman.

1886 18 martie. La Sibiu se oficiaz[ c[s[toria lui Ioan Slavici cuprofesoara Eleonora T[n[sescu, directoarea +colii de fete dinlocalitate.

1887 Este ales secretar al Partidului Na\ional Român, pre=edinte fiindG. Bari\.}l aduce pe G. Co=buc redactor la „Tribuna“.

1888 Este ]ntemni\at pentru un an la Va\, ]n Ungaria, unele articolepentru cauza na\ional[ a românilor publicate ]n „Tribuna“ fiindconsiderate „delict de agita\iune“.

1889 15 iunie. La Bucure=ti se stinge din via\[ Eminescu; „Tribuna“]ndoliat[ consemneaz[: „Cea mai glorioas[ ]ntruchipare a geniuluiromânesc =i-a sfâr=it via\a de mizerii ]n modul cel mai trist. Cu els-a stins cea mai m[rea\[ figur[ a literaturii române=ti“.

1890 }n martie se re]ntoarce la Bucure=ti, fiind numit director de studii=i profesor la azilul „Elena Doamna“, func\ii ]n care r[mâne pân[]n 1894.Public[ +colile noastre s[te=ti. Localurile.

1891 La 24 ianuarie ia fiin\[ la Bucure=ti Liga pentru unitatea cultural[a tuturor românilor, ]n care activeaz[ =i Slavici.

1892 La Sibiu se semneaz[ Memorandumul românilor din Transilvania=i Ungaria, ]ntocmit pe baza unui proiect schi\at de Slavici ]nc[din 1887, când fusese ales secretar al Partidului Na\ional Român.Public[ Novele, I (cele mai multe reedit[ri).Public[ volumul Românii din regatul ungar =i politica maghiar[.

1893 }nfiin\eaz[ la Bucure=ti ziarul „Coresponden\a român[“, ]n caresprijin[ ac\iunile memorandi=tilor.Public[ Ardealul. Studiu istoric.

1894 1 ianuarie. Sub conducerea lui Slavici, Caragiale =i Co=buc, aparela Bucure=ti revista ilustrat[ „Vatra“. }n primele 24 numere alerevistei Slavici public[ intregral romanul Mara (tip[rit ]n volumde-abia ]n 1906).

10

Ioan Slavici

}n iunie este numit director al Institutului „Ioan Ottetele=anu“din M[gurele (lâng[ Bucure=ti), iar so\ia sa este director adjunct.

1896 Public[ Novele, II, ]n care include =i Comoara (inedit[).

1897 La Arad (]n ianuarie) ]ncepe s[ apar[ „Tribuna poporului“, ]ncare Slavici public[ sute de articole, fiind =i membru fondator alziarului.}i apare volumul Pove\e pentru buna cre=tere a copiilor.

1902 Public[ romanul Din b[trâni, distins ]n anul urm[tor cu premiulAcademiei „I. Heliade-R[dulescu“.

1907 C[l[tore=te ]n Elve\ia, unde se afl[ la studii fiul s[u cel mai mare,Titu-Liviu.

1908 }=i reediteaz[ nuvelistica sub titlul Nuvele, I, II. Public[ ]n volumulPove=ti cele mai valoroase basme =i pove=ti ale sale.

Demisioneaz[ de la azilul „Elena Doamna“ =i ia conducerea ziarului„Minerva“.

1909 Cu prilejul comemor[rii a 20 de ani de la moartea lui Eminescu,Slavici public[ ]n revistele literare ale timpului unele dintre celemai valoroase pagini de memorialistic[ dedicate poetului nostruna\ional.

1910 Public[ volumul Românii din Ardeal =i trei scrieri pedagogice:Educa\iunea na\ional[, Educa\iunea fizic[, Educa\iunea moral[.Este angajat profesor de limba român[ =i geografie la +coalaevanghelic[ din Bucure=ti.

1911 }i apar volumele Românii de peste Carpa\i =i Zbucium[rilepolitice la românii din Ungaria.

1914 Conduce ziarul „Ziua“, care prin politica pacifist[ =i de neutralitatea fost considerat progerman.}i apare Gramatica limbii române.

1916–1917 Colaboreaz[ la „Gazeta Bucure=tilor“ =i „Scena“.

1918 Colaboreaz[ la „Biblioteca copiilor =i a tinerimii“, publica\ies[pt[mânal[ ilustrat[.

1919 Ianuarie–februarie. Pentru activitatea gazet[reasc[ din timpulr[zboiului este implicat ]mpreun[ cu T. Arghezi ]n „procesulziari=tilor“. Este achitat la sfâr=itul anului ca urmare a campanieide pres[ ini\iat[ de scriitori.

11

Moara cu noroc

1920 }i apare romanul Din dou[ lumi.

1921 Public[ volumul de memorialistic[ }nchisorile mele. Reediteaz[Pove=tile (vol. I) =i Nuvele, I, II.

1923 }i apare romanul Cel din urm[ arma=.Public[ Pove=ti, vol. II, cu basme =i pove=ti incluse pentru primadat[ ]n volum.}i apare volumul III din Nuvele.

1924 Apare volumul Amintiri, ]n care evoc[ pe marii s[i contemporani=i prieteni: Eminescu, Creang[, Caragiale, Co=buc, Maiorescu.

1925 }n iunie se ]ncheie, f[r[ succes, campania de pres[ pentru a i seacorda lui Slavici Premiul Na\ional pentru proz[. (Premiul seacord[ lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.)17 august. Se stinge din via\[, la ora 18.30, ]n casa fiicei saleLavinia, la Crucea de Jos (Panciu). Este ]nmormântat la schitulBrazi (Panciu), ]nso\it pe ultimul drum de numeroasa-i familie,s[teni din ]mprejurimi, iar din partea Societ[\ii Scriitorilor Românide Liviu Rebreanu, Gala Galaction =i Mihai Sorbul. Cuvântul dinurm[ ]l roste=te Gala Galaction: „}nvelim pe unul dintre principiiCuvântului Românesc cu faldurii adânci ai gliei str[bune... }l vedemdeasupra noastr[, mare ]n literatur[, frunta= al condeiului,premerg[tor =i explorator al frumuse\ii graiului =i al sufletuluipoporului nostru... }l vedem deasupra noastr[ – printre nouri =iprintre culmi, care se numesc Eminescu, Alecsandri, Maiorescu,Co=buc, Caragiale... Vârf de stânc[, ]n diademul Carpa\ilor no=trisuflete=ti“.

Constantin MOHANU

N U V E L E

13

Moara cu noroc

POPA TANDA

I

Ierte-l Dumnezeu pe dasc[lul Pintilie! Era c`nt[re\ vestit.+i mur[turile foarte ]i pl[ceau. Mai ales dac[ era cam r[gu=it,le bea cu g[lbenu= de ou =i i se dregea organul, ]nc`t r[sunauferestrele c`nd c`nta M`ntuie=te, Doamne, norodul t[u! Eradasc[l ]n Butucani, bun sat =i mare, oameni cu stare =isocoteal[, pomeni =i ospe\e de bogat. Iar[ copii n-aveadasc[lul Pintilie dec`t doi: o fat[, pe care a m[ritat-o dup[Petrea |apului, =i pe Trandafir, p[rintele Trandafir, popa dinS[r[ceni.

Pe p[rintele Trandafir s[-l \in[ Dumnezeu! Este om bun;a ]nv[\at mult[ carte =i c`nt[ mai frumos dec`t chiar =ir[posatul tat[l s[u, Dumnezeu s[-l ierte! +i totdeauna vor-be=te drept =i cump[nit, ca =i c`nd ar citi din carte. +i harnic=i grijitor om este p[rintele Trandafir. Adun[ din multe =i facedin nimica ceva. Str`nge, drege =i culege, ca s[ aib[ pentrusine =i pentru al\ii.

Mult s-a ostenit p[rintele Trandafir ]n tinere\ea lui. +colilecele mari nu se fac numai iac-a=a, merg`nd =i venind. Omuls[rac =i mai are, =i mai rabd[. Iar[ cu capul se lucreaz[ maigreu dec`t cu sapa =i cu furca. Dar toate s-au f[cut =i nici n-aur[mas lucru zadarnic. Trandafiric[ a ajuns pop[ ]n satul t[t`ne-s[u, ]n Butucani, bun sat =i mare, oameni cu stare =i cusocoteal[, dar la pomeni =i la ospe\e p[rintele Trandafir numergea bucuros.

Minunat om ar fi p[rintele Trandafir dac[ nu l-ar strica unlucru. Este cam greu la vorb[, cam aspru la judecat[: preade-a dreptul, prea verde-f[\i=. El nu mai suce=te vorba, ci spunedrept ]n fa\[, dac[ i s-a pus ceva pe inim[. Nu e bine s[ fieomul a=a. Oamenii se prea sup[r[ c`nd le lu[m c[ciula din

CUPRINS

14

Ioan Slavici

cap. +i e bine s[ tr[im bine cu lumea. Aceasta s-a v[zut =icu alde p[rintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a pututs[ stea ]n Butucani. C`nd una, c`nd alta: odat[ da cu vorba-ns[teni, alt[ dat[-n protopop. +i este =tiut c[, mai ales cuprotopopul, preo\ii trebuie s[ nu fac[ mult[ vorb[. Dec`tvorbele, la protopopi, darurile au mai mult ]n\eles. Iar astap[rintele Trandafir nu voia s-o priceap[.

Nu-i vorb[! drept avea p[rintele Trandafir. Este numai c[dreptul e treaba celor mai mari ]n putere. Cei mai slabi trebuies[ =i-l arate pe-ncetul. Furnica nu r[stoarn[ muntele, dar ]lpoate muta din loc: ]ncet ]ns[, ]ncet, buc[\ic[ dup[ buc[\ic[.Poate c[ =tia =i p[rintele c[ este a=a ]n lume; dar el avea legealui: „Ce-i drept =i adev[rat, nici la dracul nu-i minciun[!“Acesta era cuv`ntul lui; cu acest cuv`nt =i-a f[cut =i caleadin Butucani... Adic[ nu tocmai el a f[cut-o, ci s[tenii. Ovorb[ =i ]nc[ ceva, pentru mai bun[ ]n\elegere, la protopop,o cale la episcopie, =i aici o vorb[ bun[ de la protopop:lucrurile se fac, numai dac[ le =tim face. Cu mult, cu pu\in,p[rintele Trandafir fu trimis de la Butucani la S[r[ceni – pentrubuna ]n\elegere ]ntre credincio=i.

Pop[-n S[r[ceni? Cine =tie ce vrea s[ zic[ pop[-n S[r[ceni!Dar a=a-i trebuie p[rintelui Trandafir! Cine vrea s[ sar[ pestegroap[, arunce-=i mai-nainte desagii peste ea. P[rinteleTrandafir n-avea ]ns[ dec`t nevast[ =i doi copii: desagii ]i eraude=er\i. Pentru aceea ]i era at`t de greu s[ sar[ din Butucanila S[r[ceni.

* * *Pe Valea-Seac[ este un sat pe care oamenii ]l numesc

S[r[ceni. Un sat „S[r[ceni“ pe o vale „seac[“: mai r[u nupoate s[ sune ]nsemnarea unui loc.

Valea-Seac[!„Vale“, pentru c[ este un loc ]nchis ]ntre mun\i; „seac[“,

pentru c[ p`r`ul ce =i-a f[cut cale pe mijlocul v[ii este secaproape ]ntregul an.

15

Moara cu noroc

Iat[ cum st[ valea.}n dreapta este un deal numit R`poasa. }n st`nga sunt alte

trei dealuri numite: Fa\a, Gropni\a =i Aluni=.Pe R`poasa cresc st`nci; pe Fa\a sunt holde; pe Gropni\a

este satul, iar[ pe Aluni= sunt mormintele satului ]ntre aluni=i mesteac[ni.

A=a-n dreapta =i a=a-n st`nga: dar lucrul de c[petenie estetocmai ]n fund. Aici sunt mun\ii; de aici vine ce vine.

Dincolo, peste R`poasa, este Valea-R[pi\ii, o vale maiad`nc[ dec`t Valea-Seac[ =i numit[ a=a pentru c[ prin eacurge R[pi\a. R[pi\a este sup[r[cioas[, mai ales ]n timp deprim[var[, iar p`r`ul de pe Valea-Seac[ este un crac alR[pi\ii. Prim[vara, c`nd se tope=te neaua pe mun\i, R[pi\ase sup[r[, vars[ o parte din m`nia ei ]n cracul de pe Valea-Seac[, =i asta ]nceteaz[ de a mai fi „seac[“. }n c`teva ceasuriS[r[cenii sunt numai prea boga\i ]n ap[. A=a o pat aproape]n fiecare an. C`nd sem[n[turile din vale par mai frumoase,Valea-Seac[ minte cu numele =i spal[ tot ce-i pic[ ]n cale.

Ar fi ]nc[ bine dac[ aceast[ n[p[dire ar \inea numai scurt[vreme. Apa r[m`ne ]ns[ pe vale, form`nd multe locuri dead[post pentru neamul brosc[resc.

Iar[ ]n locul gr`nelor, pe l`ng[ b[l\i, cresc r[chite =i se]mbuib[ s[lci=ul.

Este oare minune dac[ ]n urma acestora s[r[cenenii s-auf[cut cu vremea cei mai lene=i oameni!? Este nebun acelacare seam[n[ unde nu poate secera ori unde nu =tie dac[ vaputea ori nu s[ secere. Pe Fa\a locul este nisipos, gr`ul cre=tec`t palma =i p[pu=oiul c`t cotul; pe R`poasa nici murele nuse fac, iar ]n vale apa m[n`nc[ rodul. Unde nu e n[dejde dedob`nd[ lipse=te =i ]ndemnul de lucru. Cine lucreaz[ vrea s[c`=tige, iar[ s[r[cenenii =i-au fost scos g`ndul de c`=tig; pentruaceea nici nu se aflau ]ndemna\i s[ lucreze. C`t puteau,petreceau vremea ]ntin=i la r[coare; nu puteau, ]=i m`ncauzilele lucr`nd prin alte sate ]nvecinate. C`nd venea apoiiarna... vai =i amar!

16

Ioan Slavici

Iar cine e deprins cu r[ul, la mai bine nici nu g`nde=te;s[r[cenenilor le p[rea c[, dec`t a=a, mai bine nici nu poatefi. Pe=tele-n ap[, pas[rea-n aer, c`rti\a ]n p[m`nt =i s[r[cenenii]n s[r[cie!

S[r[cenii? Un sat cum S[r[cenii trebuie s[ fie. Ici o cas[,colo o cas[... tot una c`te una... Gardurile sunt de prisos,fiindc[ n-au ce ]ngr[di; uli\[ este satul ]ntreg. Ar fi prost lucruun horn la cas[: fumul afl[ cale =i prin acoperi=. Nici muruialape pere\ii de lemn n-are ]n\eles, fiindc[ tot cade cu vremeade pe d`n=ii. C`teva lemne cl[dite laolalt[, un acoperi= dinpaie amestecate cu f`n, un cuptor de imal[ cu prispa b[tr`neasc[,un pat alc[tuit din patru \api b[tu\i ]n p[m`nt, o u=[ f[cut[din trei sc`nduri ]n\epenite c-un par cruci= =i cu altulcurmezi=... lucru scurt, lucru bun. Cui nu-i place s[-=i fac[altul mai pe plac.

}n v`rful satului, adic[ la cel mai ]n[l\at loc, este oalc[tuial[ pe care s[r[cenenii o numesc „biseric[“. Ce s[ fieasta? Este o gr[mad[ de gro=i b[tr`ni, pu=i unii peste al\ii ]nchip de pere\i. }n vremile b[tr`ne, c`ndva, nu se =tie c`nd,acest fel de pere\i se aflau cu partea de din sus privind tocmaispre cer; acum ]ns[, nici asta nu se =tie de c`nd, ei se afl[ ]nsupus[ plecare spre acea parte, care avea s[ \in[ locul unuiturn. Asta pentru c[ st`lpii din fa\[, fiind putrezi\i de c`nd ab[tut v`ntul cel mare, s-au plecat spre r[bd[torul p[m`nt,tr[g`nd cu sine ]ntreaga alc[tuial[. A=a a =i r[mas apoi, fiindbiserica, cel pu\in ]n S[r[ceni, un lucru de prisos.

Pop[? Se zice c[ nu e sat f[r[ de pop[. Pesemne cine-af[cut zicala asta n-a =tiut de S[r[ceni. S[r[cenii erau un satf[r[ pop[. Adic[ era sat cu pop[, numai c[ popa lor totdeaunaera pop[ f[r[ sat. Un lucru singur ]n felul lui cu S[r[cenii [=tia.Mai c[ n-a fost ]nc[ pop[ care s[ fi stat mai mult dec`t treizile ]n S[r[ceni; =i care a stat mai mult[ vreme aici s-a cur[\itde p[cate.

Iar acum p[rintele Trandafir ajunsese la acest canon depoc[in\[. El nu mai putea s[ a=tepte c[ va face ca al\ii, s[

17

Moara cu noroc

vin[ o zi, s[ stea alta =i s[ se duc[ ]n a treia. +tia c[ s-a pusprea r[u la protopop pentru ca s[ poat[ crede c[-l va trimite]n alt sat. Iar[ f[r’ de sat nu putea s[ r[m`n[. Pop[ f[r’ desat; roat[ f[r’ de car, jug f[r’ de boi, c[ciul[ pus[ ]ntr-un v`rfde par. }=i puse dar de g`nd ca s-o ieie precum i se face, s[fac[ din nevoie drag =i s[ stea bucuros ]n S[r[ceni. Era unsat cel pu\in de nume: nimeni nu putea zice „c[ e pop[ f[r’de sat“. +i ]ntr-adev[r, mai potrivit sat nici cu bobii nu s-ar fiputut g[si. Traista popii se potrivea cu pragul poporenilor.

Chiar de la ]nceput, p[rintele Trandafir a ]n\eles un lucru:cum c[ ]n Butucani era mai bine dec`t ]n S[r[ceni. Oameniiaveau c`te ceva; iar[ de unde este po\i lua. }n S[r[ceni ]ns[toate ]ncuietorile erau de lemn. +i apoi p[rintele judeca: popaface treaba satului, iar satul s[ ]ngrijeasc[ de traista popii.

Mult[ vreme n-a trecut p`n[ ce p[rintele a ]nceput s[prind[ ]ncredin\area c[ cu des[v`r=ire pro=ti n-au fost oameniicare au ]nceput cu pomenile =i cu ospe\ele. „Este un lucrufolositor, zicea el, c`nd oamenii se adun[ spre a se m`ng`ia=i veseli ]mpreun[. Chiar M`ntuitorul a ]nceput cu pomenile=i cu nunta de la Cana Galileii.“ A=a g`ndea acum p[rinteleTrandafir: dar ]n S[r[ceni nu erau nici pomeni, nici ospe\e.

„Un lucru! ]=i zise p[rintele mai ]n urm[. }n satul s[racpopa nici spice n-are de unde culege. C`t[ vreme vor fis[r[cenii lene=i, ei vor r[m`nea s[raci =i eu fl[m`nd!“ }=i pusedar de g`nd ca s[ fac[ din poporenii s[i oameni harnici.

Omul harnic m[n`nc[ piatr[, scoate ca= din ap[ de balt[=i secer[ fir de gr`u unde au crescut cucute.

„Apoi, sf`r=i popa, c`nd are vaca hran[, ea nu r[m`nestearp[!“

A=a a zis; a=a s-a pus s[ =i fac[.Un om care n-are ce s[ m[n`nce ]=i face treab[ din treaba

altora. Nici acum nu face bine! Orbul n-ajut[ pe olog; fl[m`nziinu-ndreapt[ treaba satului; c`nd g`=tele p[zesc stratul, pu\in ]ir[m`ne gr[dinarului. Ei, dar p[rintele Trandafir e v`rtos la cap:unde pleac[, merge =i ajunge, ori moare pe drum.

18

Ioan Slavici

* * *}n cea dint`i duminic[, p[rintele Trandafir \ine o predic[

]naintea oamenilor ce s-au adunat ]n num[r mare ca s[ vad[pe popa cel nou. Nu este mai mare mul\umire pentru omulce dore=te binele altora dec`t aceea c`nd vede c[ esteascultat de c[tre al\ii =i c[ vorbele lui prind r[d[cini. G`ndulbun se-nmul\e=te, cuprinz`nd loc ]n mai multe suflete, =i cine]l are =i poart[, mai ales atunci dac[ ]l pre\uie=te, se bucur[c`nd vede c[-=i face cale-n lume. P[rintele Trandafir se sim\eanorocit ]ntr-acea zi. Niciodat[ el n-a fost ascultat cu at`taluare-aminte ca ast[ dat[. P[rea c[ oamenii aceia ascult[ceea ce =tiu, dar nu =tiu bine, =i-i sorbeau vorbele cu at`tasete, ]nc`t p[rea c[ ar voi s[-i scoat[ sufletul, ca mai u=or s[culeag[ din el ]nv[\[tura.

S-a citit ]n ziua aceea evanghelia asupra fiului r[t[cit.P[rintele Trandafir a ar[tat cum Dumnezeu, ]n nesf`r=ita luiiubire de oameni, l-a f[cut pe om spre fericire. Fiind omul ]nlume, Dumnezeu voie=te ca el s[ simt[ toate pl[cerile curateale vie\ii, pentru c[ numai a=a poate s[ o iubeasc[ =i s[ fac[bine ]ntr-]nsa. Omul care din vina sa ori ]n urma altor ]nt`mpl[risimte numai amar =i necazuri ]ntr-ast[ lume nu poate iubi via\a=i, neiubind-o, dispre\uie=te ]n chip p[c[tos acest ]nalt dardumnezeiesc.

Ce fac ]ns[ oamenii lene=i, oamenii care nu-=i dau nici osilin\[, care nici m`na nu =i-o ]ntind ca s[ ia darul? Suntp[c[to=i! c[ci nu numai dorin\e avem, ci =i pofte trupe=ti.Poftele cele curate sunt date omului ca s[ le ast`mpere prinrodul muncii; dorin\e ]i sunt date ]n suflet ca s[ cuprind[ lume=i Dumnezeu ]n sine =i, fericit, s[ le priveasc[. Lucrarea estedar legea firii omene=ti, =i cine nu lucreaz[ greu p[c[tuie=te.

Dup[ aceste, p[rintele a ar[tat cu vorbe care dau g`ndurilorchip vie\uitor c`t este de tic[loas[ via\a unui pieritor defoame, =i a dat credincio=ilor s[i sfaturi, z[mislite ]n mintealui ]n\eleapt[, cum ei ar trebui s[ lucreze ]n prim[var[, ]nvar[, ]n toamn[ =i ]n iarn[.

19

Moara cu noroc

Oamenii au ascultat; ]n fe\ele lor era scris[ vorba p[rintelui,iar[ merg`nd spre cas[, ei vorbeau numai despre ceea ceauziser[ ]n biseric[ =i fiecare se sim\ea cu un om mai multdec`t p`n[ acuma. Erau poate mul\i =i de aceea a=teptaunumai s[ treac[ sf`nta duminic[ pentru ca ]n cea dint`i zide lucru s[ ]nceap[.

– A=a pop[ n-a mai fost ]n S[r[ceni! gr[i Marcu FloriiCucului, desp[r\indu-se de vecinul s[u Mitru.

– Pop[, chiar pop[, ca la un sat cinstit, r[spunse Mitru; ca=i c`nd ar fi sim\it c[ cinstit satul s[u, tocmai cinstit nu este.

Au venit apoi alte duminici. P[rintele Trandafir a mai dat]ns[ ]nd[r[t cu predicile. Chiar ]n a doua duminic[ n-aveacui s[ vorbeasc[. Era vremea cam ploioas[ =i oamenii aur[mas pe acas[. Alte duminici ]ns[ era vreme frumoas[:pesemne atunci nu se ]ndurau oamenii de vreme; le veneagreu a se desp[r\i de cerul lui Dumnezeu. A=a c`te o bab[b[tr`n[, c`te un mo=neag slab la auz mai avea p[rintele prinbiseric[. Adeseori r[m`nea numai cu Cozonac, clopotarul. A=anu se face treab[.

Dac[ ar fi fost altfel de om, s-ar fi oprit aci. P[rinteleTrandafir e ]ns[ ca =i capra ]n gr[dina cu curechi. C`nd ]l sco\ipe u=[, ]\i intr[ prin gard; c`nd astupi gardul, dai c[ sare pestegard =i ]\i face mai mult[ pagub[, stric`nd =i strea=ina gardului.Dar \in[-l Dumnezeu! – e numai vorb[! – tot bun om r[m`nep[rintele Trandafir.

– A=tepta\i! gr[i el. Dac[ nu veni\i voi la mine, m[ duceu la voi!

+i apoi porni popa la colind[. C`t e ziua de mare, guralui nu se mai oprea. Unde prindea oamenii, acolo ]i \inea lasfaturi. La c`mp dai de pop[; la deal d[ popa de tine; mergila vale, te ]nt`lne=ti cu popa; intri-n p[dure, tot pe popa ]lafli. Popa la biseric[, popa la mort, popa la nunt[, popa lavecin: trebuie s[ fugi din sat dac[ voie=ti s[ scapi de popa.+i unde te prinde te omoar[ cu sfatul.

Vrun an de zile a dus-o p[rintele Trandafir cu sfatul.Oamenii ascultau bucuros; le pl[cea s[ stea de vorb[ cu popa

20

Ioan Slavici

=i chiar se prindeau de sfaturi. At`ta ]ns[, =i mai departe totpovestea cea veche: =tiau oamenii cum s[ fac[, dar nu f[ceau.P[rintele se cam nec[jea. De la o vreme a fost sf`r=it cusfaturile. Nu era om ]n sat asupra c[ruia s[ nu fi desc[rcat]ntreaga sa ]nv[\[tur[: nu mai avea ce s[ spun[.

„Ei! c[ nu e bine a=a! gr[i iar[=i preotul. Nu merge cusfatul. S[-ncep cu ceva mai aspru.“

Se ]ncepu batjocura. Unde afla un om, p[rintele Trandafir]ncepea a-l face de r`s =i a-=i bate joc de el ]n tot chipul.Trece pe l`ng-o cas[, care nu e tocmai de ieri acoperit[: „M[i!dar iste\ om mai e=ti tu! gr[ie=te c[tre st[p`n, =i prin v`rfulcasei ai ferestre. Tare iube=ti lumina =i sf`ntul soare!“

Afl[ o femeie cu c[ma=a nesp[lat[: „Uite m[i! dar de c`nda\i ]nceput voi s[ purta\i rochii de postav?“

Se ]nt`lne=te cu un copil nesp[lat: „Auzi, nevast[, multlictar ave\i voi de se m`njesc copiii at`t de tare.“

D[ de un om culcat la umbr[ =i-i zice: „... Bun lucru! bunlucru!“ Iar dac[ omul se scoal[, ]l roag[ s[ nu se lase de lucru,c[ are copii.

A=a ]ncepe =i o duce mai departe tot a=a. A ajuns treaba]ntr-at`t, ]nc`t oamenii cale de-o po=t[ se feresc din drumulpopii. A ajuns ca =i ciuma. Dar mai r[u dec`t toate este una:dup[ at`ta t`nd[litur[, oamenii i-au pus numele „Popa Tanda“.Apoi Popa Tanda a =i r[mas.

Vorbind drept, s[tenilor numai ]ntr-un chip nu le pl[cea felulpopii. Fie=tecare r`dea bucuros cu popa de al\ii; nici unuianu-i pl[cea, ]ns[, c`nd al\ii r`deau de d`nsul. A=a e fireaomului: fiecare pune bucuros =aua pe iapa vecinului. +i de astale pl[cea p[rintele Trandafir poporenilor s[i; cu at`ta ]ns[ popanu se mul\umea. Nici n-a trecut anul, p`n[ ce to\i oamenii dinsat erau batjocori\i; n-a mai r[mas de cine s[-=i bat[ joc, c[cide la o vreme =i cei batjocori\i ]ncepeau s[ r`d[. Aici apoi s-asf`r=it. A r[mas numai una: ca satul s[-=i bat[ joc de popa.

Doi ani de zile au trecut f[r[ ca p[rintele Trandafir s[ fimi=cat satul ]nainte, m[car numai at`ta c`t e de la vorb[ p`n[la sup[rare. Oamenii ajunseser[ at`ta de sf[to=i =i at`ta de

21

Moara cu noroc

batjocoritori, ]nc`t ziua ]ntreag[ stau gr[mezi, c`teodat[ lasfat, c`teodat[ la batjocur[. Era lucru minunat: oameniicuno=teau binele, r`deau de r[u, dar nu se urneau din loc.

Ei! spun[ om cu suflet: s[ nu se supere p[rintele Trandafir?Ba s[ se m`nie, greu s[ se m`nie!

El s-a =i m`niat. A ]nceput s[ oc[rasc[ oamenii. Cum apurces la sfaturi, la batjocuri, a=a acum la oc[ri. Unde prindeaomul, acolo-l oc[ra.

Dar acum n-a dus-o departe. La ]nceput oamenii se l[sauoc[r`\i. Mai t`rziu, mai r[spundeau =i ei c`te ceva, a=a, pesub c[ciul[. }n sf`r=it, ]ns[, v[z`nd c[ merge prea gros,]ncepur[ =i ei s[ oc[rasc[ pe popa.

De aici ]nainte trebile se ]nc`lcir[. Mergea c`nd cruci=,c`nd curmezi=. Oamenii ]ncepur[ s[ spun[ popii vorba c[ nuse vor l[sa de r`s =i de ocar[, ci vor merge la episcopie =i-lvor scoate din sat.

Numai asta ]i trebuia popii. Au nimerit-o poporenii! S[-lscoat[ din S[r[ceni: acuma ]ncepu popa cu adev[rata ocar[.

A=a a =i mers; poporenii s-au pus ]n car. La protopop, =i deacolo la episcopie.

* * *Este ]n cartea ]nv[\[turilor despre via\a lumeasc[ o scurt[

]nv[\[tur[: binevoitorii de multe ori ne sunt spre stricare =ir[uvoitorii spre folos.

P[rintele Trandafir ast[ dat[ n-a avut noroc s[ trag[ folosdin r[uvoitorii s[i. Episcopul era un suflet bun, vrednic ca s[fie pus ]n toate pomelnicele de pe fa\a p[m`ntului. I s-a f[cutmil[ de bietul pop[ =i i-a dat dreptate, oc[r`nd pe poporeni.

Adic[ tot ]n S[r[ceni a r[mas Popa Tanda.

* * *}ndeob=te, nenorocirile se gr[m[desc asupra omului. Una

na=te pe cealalt[; sau c[ ele sunt surori de cruce. Destul c[le afl[m totdeauna ca umbra =i lumina, una l`ng[ alta.

22

Ioan Slavici

P[rintele Trandafir avea acum trei copii. C`nd sosi acas[de la episcopie, g[si pe preoteasa ]n pat. Era a patra bucuriela cas[.

O so\ie bolnav[, trei copii mici, al patrulea de lapte, ocas[ numai h`rb: prin pere\i se furi=a neaua, cuptorul afuma=i acoperi=ul era tovar[= cu v`nturile, iar hambarele goale,punga de=art[ =i sufletul nec[jit.

P[rintele Trandafir nu era omul care s[ fi putut afla caleape care s[ ias[ din aceast[ ]ncurc[tur[. De ar fi fost al\ii ]nstarea lui, el le putea da ajutor; pe sine ]nsu=i nu se puteam`ng`ia. El stete mult[ vreme g`nditor la opai\ul ce aruncalumin[ somnoroas[; ]mprejurul lui dormeau to\i. +i bolnavadormea. Apoi nimic nu ]ndeamn[ mai mult spre ]ntristare dec`ttocmai privegherea ]ntre cei ce dorm. Iar ace=ti dormitori erauiubi\ii lui, iubi\i de a c[ror fericire el avea s[ r[spund[, iubi\iprin care el vie\uia =i a c[ror iubire da pre\ vie\ii sale. G`ndse ]n=ir[ cu g`ndul ]n capul lui. Sufletul ]i trecea ]n trecut =i]n viitor, =i viitorul, ]n starea ]n care se afla, nu putea s[ =i-l]nf[\i=eze dec`t cu cele mai triste culori. Copiii lui! so\ia lui!ce va fi de d`n=ii!? Inima ]i era grea, dar nu afla un singurg`nd m`ntuitor, un singur chip de sc[pare; ]n lume nu aflanimic de unde ar fi putut prinde speran\[.

A doua zi de diminea\[ era duminic[; p[rintele se duse labiserica cea ]nchinat[ spre p[m`nt, ca s[ citeasc[ utrenia.

Ca ]ndeob=te oamenii, p[rintele Trandafir niciodat[ nu =i-adat seam[ despre cele ce f[cea. Era preot =i era bucuros. }ipl[cea s[ c`nte, s[ citeasc[ evanghelia, s[ ]nve\e cre=tinii,s[ m`ng`ie =i s[ dea ajutor sufletesc celor r[t[ci\i. Mai departenu se g`ndea. De s-ar fi ]ntrebat, c`ndva, dac[ cuprinde el =i]nalta sfin\enie, tainicul ]n\eles al chem[rii sale, ar fi r`s poate]n t[cere de toate acele pe care omul numai ]n momentelegrele le pricepe. Este ]n firea omului c[ dup[ ce minteapricepe un =ir de lucruri mai ascunse, ea pune aceea=i m[sur[pe lumea ]ntreag[ =i nu mai crede ceea ce nu poate ]n\elege.Nu totdeauna ]ns[ omul g`nde=te. Sunt ]nt`mpl[ri ]n fa\a

23

Moara cu noroc

c[rora mintea st[ locului: ]n primejdie, c`nd sufletul nu maiafl[ ajutor, ]n bucurie, c`nd el nu afl[ izvorul din care ]i curgenorocul, =i ]n ]n=irarea g`ndurilor sale, c`nd el nu le mai afl[leg[tura. Atunci c`nd omul ]n orice chip a ajuns la locul undeputin\a ]ncepe s[ se ating[ cu neputin\ele sale, ]nceat[ a maig`ndi, g`ndind ]n locul s[u firea omeneasc[.

P[rintele Trandafir intr[ ]n biseric[. Dar totdeauna precumintr[ f[urarul ]n f[ur[rie. Acuma ]ns[ ]l prinse o fric[ ne]n\eleas[,merse c`\iva pa=i ]nainte, se opri, ]=i ascunse fa\a ]n am`ndou[m`inile =i ]ncepu s[ pl`ng[ greu =i cu suspin ]n[bu=it =i fioros.De ce pl`ngea el? }naintea cui pl`ngea? Din gura lui numaitrei cuvinte au ie=it: „Puternice Doamne! Ajut[-m[!...“ +i oarecredea el c[ acest g`nd, cuprins cu at`ta ]nfocare ]n despe-rarea lui, ]i va putea da ajutor? El nu credea nimic, nu g`ndeanimic: era purtat.

II

Sf`nta Scriptur[ ne ]nva\[ c[ ]ntocmai precum plugarultr[ie=te din rodul muncii sale, =i p[storul sufletesc, care sluje=tealtarului, din slujba sa, de pe altar, s[ tr[iasc[. +i p[rinteleTrandafir =i ]ntr-asta era credincios c[tre sf`nta ]nv[\[tur[; eltotdeauna a lucrat numai pentru pov[\uirea sufleteasc[ apoporenilor s[i, a=tept`nd ca ace=tia, drept r[splat[, s[ se]ngrijeasc[ de traiul lui zilnic. Nu ]ns[ totdeauna lumea este]ntocmit[ dup[ cum este scris =i este porunc[; a=a era numaipopa, iar[ nu =i poporenii. Din slujba sa p[rintele tr[gea foartepu\in folos, at`t c`t nu era destul, adic[: patru buc[\i dep[m`nt la \arin[, birul de la poporeni =i folosul de la cein[scu\i =i cei mor\i. Toate la un loc – nimic, fiindc[ pe p[m`ntnu r[sare aproape nimic, birul nu este dec`t de nume, cein[scu\i se boteaz[ de mil[ =i celor mor\i li se face poman[de c[tre popa.

}n apropierea bisericii se afl[ o cas[ pustie, numai dup[nume cas[. St[p`nul casei ar fi \inut vitele ]ntr-]nsa, dar n-avea

24

Ioan Slavici

vite. L`ng[ cas[ era un loc de gr[din[, gr[dina ]ns[ nu era,fiindc[ zis a fost cum c[ garduri ]n S[r[ceni nu sunt. P[rinteleTrandafir cump[rase casa cu loc cu tot =i locuia ]n ea. Dec`nd casa era a popii, prea multe ]ndrept[ri nu i se f[cuser[,=i acum era tot h`rb, pere\ii ciur =i acoperi=ul mrej[. P[rintelenumai de ale altor case purta grij[.

Masa popii nu era mai bun[ dec`t casa. Vorba cu lumeaghebo=ilor: omul se ]ndreapt[ dup[ oameni, chiar =i c`nd arvoi s[-ndrepteze oamenii dup[ sine; popa tr[ia ]n felulsatului. Noroc avea numai cu zestrea preotesei; dar de undenumai se ia, mult[ vreme nu se ia; =i asta se apropia depostul cel mare.

* * *„Nu merge! gr[i p[rintele Trandafir. A=a nu merge!“ }ncepu

a se face =i el om ca lumea, a se ]ngriji mai-nainte de toatede binele casei sale.

Numaidec`t ]n prim[var[ lu[ un \igan, ]l puse s[ fr[m`nteimal[ =i-=i lipi casa. }n c`teva zile to\i patru pere\ii erau lipi\i=i murui\i. Acum p[rintele =edea mai bucuros afar[ dec`t ]ncas[, fiindc[ din cas[ nu se vedea at`t de bine muruiala casei;=i era frumos lucru o cas[ muruit[ ]n S[r[ceni, mai ales c`ndomul ]=i putea zice: „Asta e a mea!“ Era ]ns[ un lucru caredefel nu se potrivea. De c`te ori ochii p[rintelui sc[p[tau pestepere\i =i acoperi=, el intra ]n cas[; ]i p[rea c-a v[zut acumadestul. Nu privea bucuros la acoperi=ul stricat =i, totu=i, dec`te ori voia s[ vad[ pere\ii, vedea tot acoperi=ul. Afurisitulde acoperi=! Nu mai era chip s[-l lase precum era.

Colo jos ]n vale, pe unde sunt b[l\ile cele multe, nu crescnumai s[lcii =i r[chite; pe ici, pe colea este =i =ovar, pipirig,papur[, ba chiar =i c`te un fir de trestie. „A=a voi s[ fac!“g`ndi popa. Lu[ un om, ]l puse la =ovar, la pipirig, la papur[=i trestie. S`mb[t[ era plin ]mprejurul casei, tot snopi lega\icu nuiele de r[chit[; iar[ ]n cealalt[ s`mb[t[ acoperi=ul erac`rpit =i tivit pe v`rf cu snopi de trestie, peste care erau ]ntinse

25

Moara cu noroc

dou[ pr[jini legate cu furci. Acuma lucrul era chiar bun, =inu scump. Oamenii treceau pe l`ng[ casa popii, cl[tinau dincap =i ziceau c`teodat[: „Popa e omul dracului!“ Iar[ popapetrecea bucuros pe afar[.

Dar nici ast[ bucurie n-a \inut mult[ vreme. Tot se maiafla un lucru care nu se potrivea. Popa se sim\ea prea ]n c`mp.Ca =i a lui cas[ nu mai era nici una ]n sat; s-ar fi potrivit caea s[ fie cumva desp[r\it[ de sat. P[rintele se cam sfia a zice„la mine acas[“, fiindc[ vedea c[ „la el“ este „]n sat“. Ungard trebuia ]nc[ =i o porti\[, pe care s[ intre oamenii c`ndvin la popa; s[ fie gard numai de nume, s[ fie porti\a numaip`rleaz, dar s[ se =tie c[, mai-nainte de a intra ]n casa popii,trebuie s[ intri ]n curtea lui.

Popa iar[=i lu[ om, ]l trimise s[ taie spini =i pari, b[tu parii]n p[m`nt, puse spinii printre pari =i gardul fu gata. }nainteacasei, ]nspre biseric[, loc de vreo 400 de st`njeni, locul fu]ngr[dit: iar[ porti\a se f[cu din patru pari ]n\epeni\i cu al\idoi, care erau pu=i cruci=.

Mai ales preoteasa se bucura foarte c`nd se v[zu a=a]ngr[dit[; mai ales popa se bucura c`nd vedea c[ se bucur[preoteasa. Nu era zi ]n care popa ori preoteasa s[ nu le zic[copiilor de vreo zece ori: „Auzi\i? s[ nu ie=i\i afar[ din curte!Juca\i-v[ frumos aici, acas[!“

C`nd omul a f[cut ]nceputul, el nu mai ajunge la cap[t.O dorin\[ na=te pe cealalt[. Acuma preotesei i-a intrat unlucru ]n cap.

– +tii tu ce, pop[? zise ea ]ntr-o diminea\[. Eu a= g`ndi c[ar fi bine s[ fac c`teva straturi colo de-a lungul gardului.

– Straturi?– Da! s[ sem[n[m ceap[, morcovi, fasole, barabule =i

curechi.P[rintele r[mase uimit. }i p[rea c[ asta ar fi peste putin\[.

Straturi ]n S[r[ceni!... Dar c`teva zile capul ]i era plin destraturi, de barabule, de curechi =i fasole; a=a, peste iarc`teva zile locul era s[pat, straturile erau f[cute. Nu era ziu[

26

Ioan Slavici

]n care at`t popa, c`t =i preoteasa s[ nu fi mers m[car dezece ori la straturi, pentru ca s[ vad[ dac[ nu erau r[s[ritesemin\ele. Mare a fost bucuria ]ntr-o zi. Popa s-a sculat maide diminea\[.

– Muiere, scoal[!– Ce-i?– Au r[s[rit!Toat[ ziua aceea popa =i preoteasa cu copii cu tot au

petrecut vremea =ez`nd pup ]ntre straturi. Care vedea maimulte semin\e ]ncol\ite, acela era mai norocos.

Iar[ s[tenii treceau pe l`ng[ casa popii, priveau printrespini la straturile popii =i-=i ziceau =i ast[ dat[: „Popa e omuldracului!“

– Auzi tu, preoteas[, gr[i acum popa. Oare n-ar fi bine s[s[m[n[m p[pu=oi pe l`ng[ gard =i ]mprejurul straturilor?

– Ba bine, z[u a=a! Mie-mi place p[pu=oiul verde!– +i mie, mai ales copt pe j[ratic!Lucru nou! popa se-nconjur[ cu p[pu=oi. }i r`dea inima

c`nd g`ndea c`t se va face de frumoas[ treaba, c`nd jur]mprejur p[pu=oiul va cre=te =i va acoperi spinii din gard, care]ncepeau a nu-i mai pl[cea p[rintelui. Dar tot vorba ceaveche: un necaz na=te pe cel[lalt. }n dosul casei era ]nc[ obucat[ de loc, de vreo cinci ori mai mare dec`t acea ]ngr[dit[.Asta nu mai ie=ea din mintea popii. Pentru ce s[ stea goal[?Oare n-ar putea el pune p[pu=oi =i ]n dosul casei?

}n \arinile de pe Fa\[ oamenii arau =i sem[nau, ]n sat ]ns[neatins era p[m`ntul, pentru c[ aici era sat.

Marcul Florii Cucului, vecinul popii, avea un plug camstricat... dar plug, iar Mitru C[t[na=, vecinul lui Marcu, aveadoi boi slabi =i un cal spetit. Popa, Marcu, Mitru, boii =i calul]mpreun[ muncir[ o zi de diminea\[ p`n[ seara; locul fu arat=i sem[nat cu p[pu=oi.

Popa de aci ]nainte sta mai bucuros ]n dosul casei. Era lucruminunat =i frumos – a=a brazde =i printre brazde, pe ici pecolea, c`te un fir de p[pu=oi abia ]ncol\it. Cu toate acestea,

27

Moara cu noroc

popa se sc[rpina c`teodat[, ba foarte adeseori, dup[ ureche.P[rea c[ tot ]i mai apas[ ceva pe inim[. Era lucru greu, decare nu cuteza a se prinde: p[m`nturile din \arin[. P`n[ acumle-a fost dat ]n parte; acum nu =tia ce s[ fac[ cu ele. I-ar fipl[cut ca s[ le lucreze ]nsu=i. S[-=i vad[ el sem[n[turile lui,s[ mearg[ la ele cu preoteasa, apoi la toamn[... Era lucrufoarte ademenitor!

S-a f[cut mult[ vorb[ cu preoteasa asupra acestui lucru.Trebuiau cai, tr[sur[, plug, slug[, grajd. O mul\ime de lucruritrebuiau. Iar[ popa nu se prea pricepea la plug[rie... +i totu=i,straturile erau verzi, p[pu=oiul ]ncol\ea. Popa ]=i ]nt[ri g`ndul;lu[ r[m[=i\a din zestrea preotesei, care sta ]nc[ ]ncuiat[ ]nlad[, =i se apuc[ de munc[.

Plugul Marcului era bun pentru ]nceput. Un cal cump[r[popa de la Mitru; alt cal se afla la un om din Valea-R[pi\ii;Stan +chiopul avea un car cu trei roate, popa ]l cump[r[,fiindc[ a c`=tigat o roat[ de la Mitru, ca adaos la calul spetit.

Cozonac Clopotarul se prinse s[ fie slug[ la popa,fiindc[ casa lui era numai la o s[ritur[ de aici. Popa b[tuapoi patru st`lpi la cap[tul casei, doi mai ]nal\i, doi maiscur\i, alc[tui trei pere\i de nuiele, f[cu acoperi= de =ovar,=i grajdul fu gata.

}n vremea asta, p[rintele Trandafir a ]mb[tr`nit cu zeceani; dar ]ntinerea c`nd ]nc[rca preoteasa =i copiii ]n tr[sur[,da bici la cai =i mergea ca s[-=i vad[ holdele.

S[tenii ]l vedeau, cl[tinau din cap =i iar[=i ziceau: „Popae omul dracului!“

Preoteasa avea ]ns[ necazurile ei muiere=ti. Ea avea oicoan[ frumoas[, pe care a fost c[p[tat-o ]n cinste de lafeciorul popii din Vezura. +i acum icoana z[cea pus[ ]n fundull[zii, ]nvelit[ ]n h`rtie. Ar fi dorit mult s-o pun[ ]ntre fere=ti,s[ pun[ =i flori de busuioc ]mprejurul ei, s-o vad[ mai adeseori,fiindc[ icoana era chipul Sfintei Maria, Maica Domnului, =ipe fiica preotesei o chema Maria. Era =i un alt lucru ce o sup[rape preoteasa: o fereastr[ era astupat[ cu b[=ic[ de porc, iar

28

Ioan Slavici

]n celelalte dou[ erau trei ochi spar\i =i c`rpi\i cu h`rtie. Eracam ]ntuneric ]n cas[.

Pa=tile se apropiau. Nu mai erau dec`t cinci zile p`n[-nS[pt[m`na cea Mare. Dac[ popa voia s[ petreac[ Pa=tile cupreoteasa ]mpreun[, nu-i r[menea dec`t s[ c`=tige trei lucruride c[petenie: var pentru pere\i, ferestre pentru cas[ =i privazpentru icoana Sfintei Mariei, Maicii Preacurate – tot lucruricare numai ]n ora= se pot c[p[ta. La t`rg dar[!

Avea popa cai, avea =i tr[sur[. }l cam sup[rau ]ns[ lesele,din care n-au fost r[mas dec`t spinarea cu coastele. }l prindeaapoi ru=inea, ca pop[ ce era, s[ mearg[ f[r[ de lese la t`rg.}n ]mprumut nu putea lua, fiindc[ se afla ]n S[r[ceni, undenici popa n-avea lese cumsecade.

Nevoia este cel mai bun ]nv[\[tor. P[rintele trimise peCozonac ]n vale, dup[ nuiele, b[tu doi pari ]n p[m`nt, ]ntrepari, tot la dep[rtare de o palm[, b[tu be\iga=e mai sub\irele=i apoi popa, preoteasa, copiii =i Cozonac se puser[ la]mpletit. Mult[ vreme nu trecu p`n[ ce lesele fur[ gata. Deminune nu era lucrul: erau ]ns[ cele mai bune lese ]n S[r[ceni,bune, ]nc`t Cozonac nu se putu r[bda s[ nu-=i zic[: „Popa eomul dracului!“

La t`rg =i de la t`rg acas[, p[rintele se f[li cu lesele sale;afl[ c[ al\ii au, ba chiar cump[r[ mai rele lese dec`t aceleape care le f[cuse el.

– Ce faci, pop[?– Lese.– Dac[ doar ai!– Fac pentru cei ce n-au.Dup[ Pa=ti, Cozonac ]ncepu s[ cure\e b[l\ile de nuiele,

iar[ popa s[ ]mpleteasc[ lese. Cu c`t mergea lucrul mai-nainte,cu at`t mai bine mergea; cea din urm[ leas[ era totdeaunacea mai bun[.

Marcu Florii Cucului era om sf[tos. }i pl[cea s[ stea devorb[ cu popa. Cozonac cur[\[ nuiele, popa ]mplete=te, iar[Marcu zace ]ntins pe burt[ cu capul pe pumni =i prive=te ]ndrag[ voie.

29

Moara cu noroc

– Nuiaua asta e cam lung[, zise p[rintele, m[sur`nd o nuiacu privirea. M[i Marcule! ia d[-mi toporul cela, ca s-o facmai scurt[!

Toporul era la picioarele lui Marcu; Marcu ridic[ parteade dinainte a trupului, se reazem[ pe cot, ]ntinde piciorul =imo=cote=te, voind s[ trag[ toporul cu piciorul.

– Tare \i-e degrab[! ]i gr[ie=te popa, =i-i trage una cu nuiaua.Marcu sare =i se ]ncredin\eaz[ c[ el este cu mult mai

sprinten dec`t credea. }n urm[, ast[ ]ncredin\are i-a fost demare folos. }nainte de Rusalii, p[rintele a g[tit un car de lese,cu care avea s[ mearg[ la t`rg, =i Marcu =tia foarte bine c[,dac[ popa vinde lesele, =i el va s[ aib[ s[rb[tori bune. I-afost ajutat popii c`teva s[pt[m`ni, =i lucrul totdeauna ]i aducefolos celui ce-l face.

}nainte de Rusalii ]ncepur[ ]ns[ ni=te ploi, care p[rea c[nu vor mai ]nceta.

– Nu =tiu, z[u, eu ce voi face, zise popa. Parc[ m-oi l[sacu t`rgul p`n[ dup[ Rusalii. Mi-e groaz[ s[ plec pe ploaiaasta. Dac[ n-o sta ploaia p`n[ joi, apoi eu, unul, nu m[ duc!

Marcu se sc[rpin[ dup[ urechi, dar nu zise nimic. Vedea=i el c[ popa nu se cade s[ fie plouat. }l sup[ra ]ns[ lucrul =i-lf[cea s[ se g`ndeasc[.

– Oare, gr[i el ]ntr-un t`rziu, ]ncet`nd a ]mpleti, oaren-am putea noi ]mpleti o rogojin[? +ovar, rogoz =i pipirigeste ]n vale!

– M[i, poate c[ ai dreptate, ]i r[spunse popa. +i aceea totcam a=a trebuie s[ fie ca =i asta ce facem noi.

D`ndu-i ajutor popii, Marcu a ]nceput s[ fac[ mai bunelese dec`t popa. Rogojina a ie=it ]n cinstea lui; iar[ popa n-avenit plouat, ci cu punga plin[ de la t`rg.

Ziua sfintelor Rusalii ast[ dat[ a fost zi bun[. Preoteasaavea rochie nou[, cei trei mai m[ri=ori aveau papuca=i dinora=, M[riuca cea mai micu\[ avea o p[l[rie de paie cu dou[flori ro=ii, iar[ pere\ii erau albi chiar =i pe din afar[, ferestreleerau ]ntregi, casa era luminoas[ =i icoana Sfintei Mariei Maicii

30

Ioan Slavici

Preacurate se vedea bine cum era pus[ sus, ]ntre ferestre, =i]mpodobit[ cu florile crescute pe marginea straturilor. F[in[alb[, carne, unt, ba chiar =i zah[r a adus popa de la ora=.P[rintele o iubea pe preoteasa; ei ]ns[ niciodat[ nu s-aus[rutat. Preoteasa a ]nceput s[ pl`ng[ – nu =tie de ce –, iar[p[rintele Trandafir era s[ pl`ng[ c`nd a sosit ]n biseric[; av[zut ]ns[ oamenii pe la icoane =i a intrat ]n altar cu lacrimile]n ochi. Zic oamenii c[ el niciodat[ n-a c`ntat mai frumosdec`t ]ntr-ast[ zi. A r[mas vorba: „C`nt[ ca popa la Rusalii!“

* * *Vremurile vin; vremile se duc: lumea merge ]nainte, iar[

omul, c`nd cu lumea, c`nd ]mpotriva ei.

III

Drumul de \ar[ vine din ora=, trece pe l`ng[ Valea-Seac[=i merge mai departe pe la Valea-R[pi\ii. Unde se ]nt`lnescdrumurile, la ]mpreunarea celor dou[ v[i, pe R[pi\a, este omoar[, l`ng[ R[pi\a este o rug[, l`ng[ rug[ este o f`nt`n[,iar l`ng[ f`nt`n[ sunt opt paltini frumo=i. Locul acesta se zice:„La rug[ la S[r[ceni!“ De aici p`n[ la S[r[ceni nu este dec`tcale de un ceas. Cu toate aceste, de c`te ori vine din ora=,s[r[ceneanul se opre=te aici, adap[ caii =i mai st[ pu\in[vreme, a=tept`nd ca s[ vie vreun drume\ care s[ ]ntrebe: „Cesat e acela unde se vede biserica cea frumoas[ cu pere\i albi=i cu turn sclipitor?“ Fiind ]ntrebat astfel, el ]=i neteze=temust[\ile =i r[spunde privind f[los spre acel loc: „Acolo suspe Gropni\a? Acela e satul nostru, S[r[cenii. Dar clopoteles[ le auzi; ce clopote sunt ]n turnul acela!... S-aude cale detrei ceasuri!“

Unde se despart drumurile este un st`lp cu dou[ bra\e: peun bra\ st[ scris: „Spre Valea-R[pi\ii“, pe cel[lalt: „Spre Valea-Seac[“. Drum ca acela care trece prin Valea-Seac[ ]nspreS[r[ceni jur-]mprejur nu este. Neted ca masa =i v`rtos ca

31

Moara cu noroc

s`mburele de cirea=[. Se vede c[ s[r[cenenii l-au f[cut dedragul lor. }n dreapta =i ]n st`nga, tot zece-cincisprezece pa=iunul de altul, sunt ni=te nuci stufo=i, la care omul prive=te cudrag. Albia p`r`ului r[m`ne la dreapta: drumul trece pecoaste, mai pe sus, ca s[ nu-l ating[ n[p[direa apei. S[r[ceneniiau trebuit s[ sfarme st`nci ]n calea lor; dar au f[cut-o bucuros,fiindc[ din st`nci =i-au f[cut drumul.

Pe aicea s[r[ceneanul se simte acas[, pentru aceea m`n[numai ]n pa=i. De altminterea, nici nu i se ur[=te. Aproape latot pasul ]nt`lne=te c`te un cunoscut, cu care mai schimb[vorba „de unde =i p`n[ unde“. {sta duce un car de var,cel[lalt un car de poame; mai apoi vine unul cu ]mpletituri,altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat. Iar[ pemarginea drumului, din c`nd ]n c`nd, d[ de pietrarii carecioc[nesc din zori de zi p`n[ la apusul soarelui. Ast[ calenu e pustie!

Unde cote=te valea =i drumul, acolo sunt v[r[riile. Aiciapoi e t`rg ]ntreg. Unii ]ncarc[ var, al\ii descarc[ piatr[ =ilemne; pietrarii fac tocot; v[rarii arunc[ lemne ]n foc; st[p`niifac larm[ unul pentru cinci.

De la acest loc =i satul se vede mai bine. Gr[dinile sunt]ns[ prea ]ndesate cu pomi; numai printre crengi ori peste pomivedem pe ici, pe colea, c`te o bucat[ din pere\ii =i acoper[-mintele caselor. Casa popii este tocmai l`ng[ biseric[: nicidin asta nu vedem ]ns[ dec`t cinci ferestre =i un acoper[m`ntro=u cu dou[ hornuri. }n fa\[ cu biserica e =coala. Casa, dincare nu vedem dec`t o bucat[ de perete cu dou[ ferestre mari=i acoper[m`ntul, este a lui Marcu Florii Cucului. Iar[ zidireacea mare, care se vede mai ]n vale, este prim[ria. Dac[ satulnu ar fi at`t de ]ndesat, ar trebui s[ ni se ]nf[\i=eze foartefrumos. A=a ]ns[ r[m`ne ]nveli=ul, din care trebuie=te s[ urm[mla cele ce nu vedem.

Toate s-au schimbat; numai p[rintele Trandafir a r[masprecum a fost: verde, vesel =i harnic. Dac[ p[rul c[runt =i barbac[runt[ nu ar vesti vremea lui, am crede c[ copila=ii cu care

32

Ioan Slavici

se joac[ ]nspre sear[ la lai\a cea de dinaintea casei suntcopila=ii lui. Unul dintre copila=i, pe care l-a ridicat ca s[-ls[rute, ]i fur[ p[l[ria din cap =i fuge cu ea n[sta=nic. M[riucadeschide fereastra =i strig[: „Trandafiric[ al mamei, nu l[sape mo=-t[tuca cu capul gol“. Apoi fuge de la fereastr[, pentruca s[ prind[ pe Ileana, care a furat ceap\a bunichii, s-a]mpodobit cu ea =i vine s[ se f[leasc[ la mo=-t[tuca. Mo=-t[tucar`de din toat[ inima; ]i place gluma. Tocmai vine de lavecernie =i p[rintele Coste, =i prinde at`t pe Ileana c`t =i peMariuca, le s[rut[ =i apoi se pune pe lai\[ l`ng[ socrul s[u.Marcu, vecinul, vechiul prieten, socrul M[riuc[i, om de cas[,vede alaiul =i vine =i el s[ stea de vorb[. „B[tr`nule! na-\ic[ciula, nu sta cu capul gol!“ gr[ie=te bunica, ]ntinz`ndc[ciula pe fereastr[.

Un om din sat trece, le pofte=te „bun[ odihn[“ =i-=i zice:„|ine-l, Doamne, la mul\i ani, c[ este omul lui Dumnezeu!“

33

Moara cu noroc

SCORMON

I

C`t e de lung gardul, de la porti\[ p`n[ la cotitura uli\ei,Sanda l-a m[surat, nici ea singur[ nu =tie de c`te ori, cu firul]n m`n[. Jos, l`ng[ porti\[, e v`rtelni\a cu jirebia de tort. Sandaia cap[tul firului, ]l suce=te pe l`ng[ cel dint`i par din gard,apoi merge l[s`nd firul printre degete, din par ]n par, p`n[ last`lpul din cotitur[; acolo suce=te firul ]nc[ o dat[ =i iar[=i se]ntoarce ]napoi. V`rtelni\a se mi=c[ alene, sc`r\`ind ]ndelungat,=i las[ firul a se dezveli. Din c`nd ]n c`nd, sc`r\`itura]nceteaz[ =i firul nu mai curge. Sanda fuge la v`rtelni\[,descurc[ firele =i iar[=i p[r`nd[ parii. A=a se urze=te p`nza.+i gardul e cel mai bun urzitor: pari b[tu\i unul l`ng[ altul =ilega\i ]ntre d`n=ii, loc de =ase palme de la p[m`nt, cu o]mpletitur[ de nuiele. L`ng[ gard locul e neted; dincologr[dina cu legume =i cu flori. Cucurb[ta se ]ntinde de-a lungul,se ridic[ =i pe alocurea se r[suce=te p`n[ ]n v`rful parilor,]nc`t firul Sandei se ascunde ]n verdea\a frunzelor ori scutur[albine din florile galbene. A=a de a ]ndem`n[ nu e urzitorulcu craci lungi ca p[ianjenul. E bun ]n vreme de iarn[. Acum]ns[ naica Marta s-a dus cu copiii la st`n[, badea Stan aplecat cu un car de sc`nduri: Sanda e singur[-singuric[. }i maiplace afar[ la uli\[. Nu pentru c[ ar fi trec[tori, dar afar[c`ntecul vine mai bine. E cald, dar deprins[ e fata la ger =ila ar=i\[. Cu bra\ele goale, cu poalele aninate ]n br`u =i cu=tergarul ]n cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor; c`nt[,]ntinde firul, descurc[ jirebia =i se pierde ]n tinere\ile ei.

Din vale vine, abia t`r`ndu-se, un c`ine flocan, pe mijlocululi\ei. C`teva sute de pa=i de la cotitur[, el z[re=te o clip[pe Sanda, se opre=te, ridic[ capul, ciule=te =i ]ncepe a scheuna

CUPRINS

34

Ioan Slavici

]ncet. Sanda se ]ntoarce cu firul =i iar[=i se arat[ la cotitur[.C`inele tresare, prinde via\[ =i, cu ochii a\inti\i la Sanda, serepede ]n sus.

Pentru o fat[ care urze=te p`nz[ de-a lungul gardului, unc`ine flocan, mai ales c`nd nu vine, ci se repede, totdeaunaeste o ivire mai mult dec`t sup[r[cioas[. Sanda \ip[, apoir[mase ]ncremenit[ de spaim[, cu fa\a alb[ ca fagurele =i cuochii a\inti\i la c`ine.

Ca o =op`rl[ ]ns[, cu labele ]ntinse, colb[ind cu coada =ischeun`nd, se t`r`ie c`inele p`n[ ]n apropierea ei. Acolo apoir[mase turtit la p[m`nt, privind fata speriat[, scheun`nd iarcu fric[ =i mu=c`ndu-=i coada ne]ncetat.

Sanda ]=i veni ]n fire. }i p[rea c-a mai v[zut adeseori acestc`ine, dar unde =i cum nu-=i aducea aminte.

Deodat[, fa\a ei se ]nsenin[.– Scormon! strig[ ea cu bucurie, ca =i c`nd ar ]nt`lni un

vechi prieten.C`nd auzi c`inele acest cuv`nt, s[ri uite la picioarele ei,

apoi se ridic[ cu labele pe ea =i iar[=i ]i cuprinse picioarele,s[ri ]mprejur vesel, ]ncepu s[ latre, s[ scheaune =i iar[=i s[-iling[ m`inile.

– Scormon! drag[ Scormon! zise ea, plec`ndu-se spre c`ine=i netezindu-l. C`t e de slab, s[rmanul! Unde e Pascu?

La auzul acestui nume, c`inele ]ncepu s[ scheaune ]ncet,mai tare, tot mai tare, ]n sf`r=it el ]=i ridic[ capul ]n sus =i]ncepu s[ urle.

Sanda ]l privi c`t[va vreme cu mi=care.– Bietul c`ine! cum url[! zise ea ]nduio=at[. Scormon, nu

urla! urm[ apoi, sim\ind c[ lacrimile ]i vin ]n ochi. Cine =tie,poate a =i murit ]n c[t[nie. Bietul c`ine! Apoi ]ncepe a sesterge la ochi, a=ez`ndu-se pe piatra de l`ng[ porti\[. Cine=tie, poate a =i murit! Trei ani vor fi la toamn[ de c`nd l-audus ]n c[t[nie. +i mul\i mor ]n c[t[nie. Se zice c[-i bate =i-i\in cu m`nc[ri rele. Vai =-amar! Nu se mai aude nimic de el.Despre al\ii tot mai vine c`te-o veste. Dar el n-are pe nimenidec`t pe bietul acesta de c`ine, care piere de foame.

35

Moara cu noroc

La acest g`nd, Sanda privi ]mprejur. Scormon era tupilitla picioarele ei. Ea ]ncepu s[-l netezeasc[.

– Scormon! tu n-ai st[p`n!Scormon se ridic[ =i-=i puse labele pe genunchii ei, pri-

vindu-i ]n fa\[.Sanda ]ncepu a-=i face mustr[ri. De trei ani, de c`nd s-a

dus Pascu, ea abia c`teodat[ =i-a adus aminte de el. M[carnumai s[ se fi g`ndit la el. +i a=a nu se mai g`nde=te nimenialtul ]n lume. Dar atunci c`nd ]l luase ]n c[tane Sanda era]nc[ t`n[r[, de tot t`n[r[ =i nepriceput[. Iar el totdeauna afost bun cu d`nsa. C`nd mergea la st`n[, iarna, c`nd =edeauseara la sf[r`mat de porumb, =i prim[vara, c`nd oile ]ncepeaus[ fete, totdeauna el ]i aducea pe cel mai frumos dintre mieiipriori. Cine =tie? poate el... Da! de dragul ei el ar fi fost gatas[ fac[ ori=ice. Ar fi dorit s[ =tie unde-i =i ce face, =i cum e,=i ce g`nde=te, ar fi dorit s[-l vad[ =i numai s[-l vad[.

Scormon se ridic[ cu labele pe umerii ei.– Scormon! strig[ ea ]nduio=at[, apoi ]i cuprinse capul =i

]l s[rut[, privind speriat[ ]mprejur, ca s[ vad[ dac[ nu o va fiz[rit cineva. Dup[ aceea se ridic[ repede, intr[ ]n curte, ]ncas[ =i ie=i cu o bucat[ de m[lai proasp[t.

– Scormon, ia, m[n`nc[! gr[i ea, ]ntinz`ndu-i bucata.C`inele ]ncepu s[ mu=ine m[laiul.– M[n`nc[, Scormon, m[n`nc[! S[rmanul, c`t e de slab:

abia a mai r[mas p[r pe el! M[n`nc[, Scormon!Scormon apuc[ bucata cu sfial[ =i o puse ]ntre labe, iar

fata se a=ez[ l`ng[ el =i r[mase privind cu mul\umire cumc`inele din ce ]n ce se ]ndemna mai tare la m`ncare.

– Unde e Pascu, Scormon?C`inele las[ bucata =i iar[=i ]ncepe a scheuna.– A murit, =tiu c-a murit! c`inele simte mai bine dec`t omul!Naica Marta se opri la porti\[ =i stete uimit[: Sanda =edea

jos =i netezea un c`ine str[in.– Ce faci tu, fat[?– A murit, mam[! =tiu c-a murit! Url[ c`inele.

36

Ioan Slavici

– Cine-a murit?– Pascu! Ia, acesta e c`inele lui.– Care Pascu?– Pascu, care era cioban.– Aha, ]mi aduc aminte, b[lanul! r[spunse naica Marta.

Dar de unde =tii tu?– Url[ c`inele, mam[. S[ vezi. Scormon! Unde e Pascu?C`inele, la intrarea naic[i Martei, se retrase =i f[cu un cerc

]mprejurul femeilor. Acum se opri =i ridic[ capul ]n sus.– Unde e Pascu? ]ntreb[ Sanda ]nc[ o dat[.C`inele ]ncepu iar[=i s[ urle.Muma =i fata st[teau privind cu ]nduio=are la c`inele ce

]n limba lui se pl`ngea de singur[tate.– Da, nu e a bine! gr[i naica Marta ]ntr-un t`rziu. Dumnezeu

s[-i ierte p[catele! Era b[iat bun. Nu mai =tie nimeni s[ fac[br`nza cum o f[cea el. Bietul c`ine, cum url[!

Acum, c`nd =i naica Marta zisese c[ Pascu a murit, Sandaar fi dorit s[-i arate c[ e cu putin\[ ca el s[ nu fi murit. C`inelepoate urla =i numai de dor s[ vad[ pe st[p`nul s[u. V[z`nd]ns[ c[ =i mam[-sa ]=i =terge lacrimile, ea o urm[ ]n cas[,f[r[ s[-i vin[ a zice vrun cuv`nt.

Ceva mai t`rziu, Sanda iar[=i m[sura lungimea garduluicu firul ]n m`n[, ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Scormonera culcat la v`rtelni\[, purt`nd capul ]n urma fetei, pe care=i-o alesese st[p`n[. Ea se apleca totdeauna c`nd sosea lav`rtelni\[ =i-l netezea, iar c`inele se t[v[lea dezmierdat]naintea ei.

– Bietul c`ine! Cum se bucur[!Numai ]n cealalt[ zi diminea\[ se sim\i urma zilei acesteia.– Ce \i-e, fat[? o ]ntreb[ mam[-sa ]ngrijat[.– Nimic, mam[.– E=ti galben[ ca ceara!– Nu =tiu! zise Sanda, merg`nd s[ dea m[lai la c`ine.+i din zi ]n zi Sanda se f[cea tot mai t[cut[, mai galben[

=i mai g`nditoare. }i pl[cea s[ ias[ seara afar[, numai cu

37

Moara cu noroc

Scormon. Acesta, peste c`teva zile, ]ncet[ a mai urla c`nd ]l]ntreba unde e Pascu, ci scheuna numai privind ]mprejur, ca=i c`nd l-ar a=tepta.

„Cine =tie? poate c[ nici n-a murit“, ]=i zise Sanda. Parc[-ispunea un glas tainic c[ el tr[ie=te; iar c`nd auzea acest glas,parc[ se temea de ceva.

+i de c`te ori vedea pe Scormon, glasul r[suna ]n sufletulei =i ]n r[sunetul glasului se ivea frica.

Peste c`teva s[pt[m`ni, naica Marta ie=i cu o bucat[de m[lai.

– Scormon!Nimic.– Scormon!Nimic.– Tu, fat[! ia vin[, cheam[ c`inele cela.Cheam[ fata, cheam[ muma, cheam[ to\i, dar e zadarnic.

Ast[zi, m`ine =i poim`ine: s-a dus Scormon. Cine =tie unde?– P[cat de c`inele acela! Era bun la cas[, gr[i naica Marta.Sanda s-ar fi bucurat c[ a sc[pat de el, ]ns[ ]i p[rea c-a

r[mas satul pustiu.

II

Trei v[i =i trei dealuri: cale scurt[-n tinere\e: cine o face]n voie bun[ a sosit la M[cini= f[r[ chiar s[ bea ap[ dinizvoarele din cale.

Jos, ]n vale, curge r`ul; mai sus, pe coaste, r[sfirat, se]ntinde satul prin holde =i gr[dini. Sus, pe culme, pa=te turma]n iarb[ verde =i ]ndesat[. St`na e a=ezat[ tocmai cruce, deunde ochiul cuprinde am`ndou[ v[ile. Un nuc b[tr`n =i stufosd[ umbr[ p[storului.

Berbecii sunt b[t[u=i, mioarele sunt grase =i mieii zburdal-nici, dar p[storul totu=i e t[cut. Zadarnic ia fluierul ]n m`n[;doina nu mai are farmecul pe care-l avea odinoar[.

– Scormon, \ine!

38

Ioan Slavici

Scormon sare =i se repede ]ntre berbecii care se bat ]ncapete, desp[r\indu-i pe =apte ]n =apte p[r\i, apoi r[m`ne st`ndcu capul ridicat, ca s[ vad[ dac[ lupta e sf`r=it[. Iar c`ndvede c[ to\i pasc, latr[ ]nc[ de c`teva ori, ca semn alprivegherii sale, =i se ]ntoarce ]ncet l`ng[ st[p`nul s[u. Acise ]ntinde, ]=i pune capul pe labele dinainte =i r[m`ne urm`ndcu ochii s[i mi=c[rile lui Pascu. Din c`nd ]n c`nd, ciule=te,tresare, ridic[ capul ori morm[ie, parc-ar fi sim\it cevanepriincios.

Pascu nu-l vede. El se simte singur. C`t[ vreme a fost ]nc[t[nie, adeseori =i-a adus aminte de el. Muntele, turma =iScormon au fost prietenii din rev[rsatul tinere\ilor lui. Acuma]ns[, de c`nd a sosit acas[, parc[ e s[tul de traiul de mainainte. De patru s[pt[m`ni ]=i pa=te turma =i ]nc[ nu =i-abotezat chiar nici pe berbecul ce poart[ clopotul cel mare.Poate cu vremea, cu zilele, lucrurile iar[=i vor intra ]n firealor de mai nainte.

Scormon ridic[ capul, se ridic[ de tot, prive=te ciulind]n vale, apoi, ca l[sat din pu=c[, se duce peste gropi =itufi=uri ]n jos.

– Unde, p[cate, se duce c`inele a=a? Scormon, Scormon!Scormon n-are vreme s[ stea de vorb[.Pascu se ridic[ =i prive=te ]n urma lui.Din vale =erpuie=te, alb[ =i neted[, poteca ]ngust[. Jos,

unde se pierde ]n dosul spini=ului ]ndesat, Pascu vede o femeievenind gr[bit[ ]n sus. Scormon merge drept la ea, apoi joac[]mprejurul ei, se t[v[le=te, latr[, sare la ea =i iar[=i ia calea]napoi p`n[ la Pascu.

– Ce-i, Scormon? Cine e aceea?El ar spune dac-ar =ti vorbi. Dar scheaun[, sare, latr[ =i iar[=i

fuge la Sanda, =i de la Sanda la Pascu, =i de la Pascu la Sanda,cale tot mai scurt[, p`n[ ce nu ]i poate vedea fa\[ ]n fa\[.

Sanda se opre=te cu obrajii aprin=i ]naintea lui Pascu.O, dac[ n-ar fi plecat, dac[ n-ar fi venit, dac[ n-ar fi aici!Pascu o vede =i-=i aduce aminte de ea. Sanda lui badea

Stan. Parc-o vede acum tot cum era ]nainte de trei ani, dar

39

Moara cu noroc

totu=i parc[ tot nu e cum a fost atunci. Parc[ e – fereasc[Dumnezeu – cum! Ar voi s[-i spuie o vorb[, dar nu o g[se=te,tocmai de aceea.

– Mi-a spus Florea lui Butuc c-ai venit acas[! gr[i Sanda]n[bu=it[.

Pascu abia putu s[ o aud[.– Da! am venit acas[. +i Florea a venit acas[, r[spunse el

c[ut`nd vorbele. Am turm[ frumoas[. Patruzeci =i =ase de ber-beci, o sut[ =aizeci =i dou[ de mioare =i optzeci de miei.

– Frumoas[ turm[!– +i iarba e foarte bun[, s[ zici c[-i pagub[ s[ pasc[ oile

]n ea. Ia! berbecele cela e al meu: simbrie. S[ \i-l ar[t.El pleac[ ]nspre turm[ =i Sanda ]n urma lui, iar Scormon,

adun`nd turma, ]naintea lor.– E gras[ turma.– Foarte gras[. A=a turm[ n-am avut ]nc[. Vezi aceea =i

aceea, =i berbecul cela, =i cel[lalt, urm[ el, ar[t`nd oiler[sfirate. Am tot de la zece una.

Sanda umbla ]n urma lui, privindu-l furi=, iar c`nd el stetelocului =i se ]ntoarse la ea, am`ndoi r[maser[ ca ]n cea dint`iclip[ a ]nt`lnirii lor.

– Eu m[ duc acas[! zise Sanda cu glas tremur[tor.– Te duci acas[?– Da! m[ duc! r[spunse ea, plec`nd.Pascu plec[ ]n urma ei.Acuma se opri Sanda.– Dar unde ai plecat? o ]ntreb[ Pascu.– Am fost numai iac-a=a!– Ce duci ]n c`rp[?Sanda privi la c`rp[, apoi la Pascu. Ochii ]ncepur[ s[ i

se ]mp[ienjeneasc[. Scormon v[zu cum o lacrim[ se strecur[]n jos pe obrazul ei =i ]ncepu s[ scheaune, v[z`nd c-acumanu e bine.

– |i-am adus ni=te struguri! zise ea, f[r[ ca s[-=i =tearg[lacrima. S[rmanul, a venit la noi.

40

Ioan Slavici

Mai departe nu putu vorbi.Nu =tiu ce =i nu =tiu cum... Pascu se sim\i c[ nu se mai

=tie... F[r[ de a putea s[-=i dea seam[ ]n ce chip, el se trezic[ ]mbr[\i=eaz[ pe Sanda.

Scormon privea neclintit la ei.

* * *}n toamna viitoare, peste trei dealuri =i trei v[i, ]n umbra

unui tei era o trochi\[. Scormon e culcat l`ng[ ea =i prive=te]n t[cere cum copilul se joac[ cu m`nu\ele lui bomb[nindvorbe de tainic ]n\eles.

41

Moara cu noroc

GURA SATULUI

I

Nu-i vorb[, r[i sunt oamenii, ]nc`t mai r[i nici n-ar puteas[ fie. Chiar =i acela pe care toat[ lumea ]l =tie de bun ]=iare ceasurile de r[utate, =i nu avem dec`t s[-l atingem unde-ldoare pentru ca s[-l facem mai d`rz dec`t al\ii. Dar neneaMihu tot om bun r[m`ne.

Se =i cuvine ]ns[ unui om din oameni, ca d`nsul, s[ fiede bun[ chibzuial[, s[ cump[neasc[ vorbele =i s[ umble maimult c[lare dec`t pe jos.

Acas[, asta-i alt[ vorb[!Oamenii s-au obi=nuit a zice mai bucuros „La Mihu Saftei“

dec`t la „Safta Mihului“ fiindc[... a=a-i lumea! C`nd oameniinu au ce face, ei scormonesc o vorb[ =i ]=i petrec vremea cuea. S[ te fereasc[ Dumnezeu s[ nu cazi pe gura satului.

Pentru aceea, c`nd Safta ]ncepe s[ fac[ gur[, nenea Mihu]=i pune m`inile ]n cap =i-i zice:

– Nevast[! nu m[ da pe gura golanilor.Iar apoi caut[ s[-i fac[ pe plac, numai s[ scape de urechile

vecinilor. Astfel, cam ]ntr-un chip =i cam ]ntr-altul, Safta faces[ treac[ de st[p`n[ ]n cas[.

Dar se zice c[ nu-i st[p`n f[r[ st[p`n.E cineva =i mai presus de Safta.Nenea Mihu are doi feciori voinici =i o fiic[ frumoas[.Feciorii, fiindc[ sunt doi =i feciorii, oric`t de voinici ar fi,

stau sub porunca p[rinteasc[; Marta ]ns[ e una singur[, adic[nu mai are ]n cas[ pe nimeni deopotriv[ cu d`nsa.

}nc[ pe c`nd era ]n fa=e, Marta avea obiceiul de a punetoat[ casa ]n mi=care.

Nenea Mihu, auzind-o pl`ng`nd, alerga plin de ]ngrijaredin gr[din[ ori din curte ]n cas[.

CUPRINS

42

Ioan Slavici

+i cu c`t cre=tea, cu at`t i se l[\ea st[p`nirea, c[ci – vorbalui nenea Mihu – fata mare-i cinstea casei.

Dar tot nu e st[p`n f[r[ st[p`n.Ce-i drept, c`t \ine preajma casei, nu se g[sea nimeni

mai presus de Marta; dar lumea e mare =i multe lucruri seg[sesc ]ntr-]nsa.

C`nd Marta iese la joc =i trece de-a lungul uli\elor, nevestele=i babele pizma=e de tinere\e gr[besc la porti\[ =i privesc ]nurma ei. E frumos cum ]=i \ine capul, cum ]=i poart[ trupul =icum se ml[die la tot pasul; =i frumos ]i =ade p[rul cre\ pefrunte, frumos i se lipe=te bogata salb[ pe s`n, frumos ]i cadalti\ele pe bra\e =i catrin\a b[tut[ ]n fir frumos i se rotunje=tepe pulpe. Chiar bab[ s[ fii, o prive=ti =i ai dori s-o tot vezi.

– Oare cine, soro? zice una.– Cine altul dec`t Toderic[, ]i r[spunde alta.– Toderic[?A=a umbl[ gura satului. Nici s[ visezi din ce scorne=te

o poveste.Pentru ca s[ vorbim drept, Toderic[ e Toader, ba chiar Tudo-

roiu. Las[ c[ avea din cine s[ ias[ fiindc[ =i tat[l s[u, CosmaFlorii Cazacului, seam[n[ cu d`nsul. Fecior =i tat[, c`ndcalc[, puntea le sc`r\`ie sub picioare.

La joc, Tudoroiu se face mai mult Toderic[ dec`t Toader=i \i-o duce =i fr[m`nt[, ]nc`t s[ pui r[m[=ag c[ \i-ar puteajuca pe urzeal[ f[r[ ca s[-\i ]ncurce firele.

E bun la veselie, deschis cu fl[c[ii, darnic unde-i vorbas[ se arate =i prea mult ]i place s[ =uguiasc[ la joc =i la=ez[tori cu fetele.

C`nd, la joc, Marta se ive=te ]n preajma vederii lui, Toaderscutur[ din cap, ]=i neteze=te p[rul pe frunte, ridic[ din umeri,]=i potrive=te pieptarul pe trup. Iar dac[ ea se apropie, dac[este aproape de d`nsul, Toader ]i zice:

– Ce mai faci, Marto?Ea r[spunde:– Mul\umesc de ]ntrebare, bine!

43

Moara cu noroc

El apoi ]ntreab[:– Nenea Mihu ce mai face?Ea r[spunde:– Mul\umesc, face bine c[-i s[n[tos.El iar[=i ]ntreab[:– Leica Safta ce mai face?Ea atunci r[spunde:– +ade, Toderic[.Dup[ aceste, ea ]=i adun[ buzele =i ]ntreab[:– Ce mai fac ai vo=tri?– Ei! Ce s[ fac[? r[spunde el, iac[! mai una, mai alta...De aci ]nainte vorba trece la lucruri mai dep[rtate. Toader

spune c[ a vorbit cu cumnatul, cu v[rul, cu finul, ]n sf`r=it,cu cutare =i cutare dintre oamenii vrednici de a fi stat de vorb[cu d`nsul; iar Marta ]i spune cine a fost =i cine nu a fost decur`nd la d`n=ii, cu cine a vorbit =i cu cine nu, cine ce a zis=i cine nu a zis.

}n sf`r=it, Toader prive=te ]ndelung ]n ochii mari ai Martei,Marta ]i z`mbe=te cu o r[coroas[ bun[-cuviin\[ =i, v[z`ndacest z`mbet, el ]i apuc[ m`na =i zice:

– S[ juc[m una, Marto.Ea r[spunde vesel[:– Dac[ vrei, Toderic[.Toader atunci bag[ m`na st`ng[ ]n =erpar, scoate un pumn

de bani, ]i arunc[ l[utarului =i strig[:– Acum, una pe pofta mea!Iar c`nd Toderic[ se prinde la joc cu Marta Mihului Saftei,

babele =i mo=negii se ridic[ din umbr[, sparg sfatul =i gr[bescs[ mai vad[ =i ei o dat[.

A=a se petrec lucrurile. Dar gura satului prea face dintr-un\`n\ar un arm[sar. Pe c`nd Marta =i Toader vorbesc numai a=a,ca s[ nu tac[, cei ce n-au ce face le pun floare la ureche.

Cu totul f[r[ nici un temei nu sunt ]ns[ nici vorbele babelor.Prea se potrivesc tinerii la stare =i la f[ptur[, prea suntdeopotriv[ ]n sat =i-n =apte sate!

44

Ioan Slavici

E vorba, cine-a fost Cazacul, cine Florea Cazacului =i cineeste Cosma Florii Cazacului? Un copil nev`rstnic o =tie pe derost. Om s[-i pui al[turea =i s[-l cau\i ]n =apte sate, nu g[se=tiunul mai bun dec`t Mihu, care nu-=i mai =tie rubedeniile =icuscrii =i finii =i care nu-=i num[r[ averea pe boi, ci pe juguri.

A=a judec[ satul =i, dac[ e vorba s[ spunem drept, nici Mihu,nici Cosma nu sunt sco=i din sat. Prea se sim\eau str[ini ]n acela=isat =i le pl[cea s[ se m`ng`ie cu n[dejdea de ]nrudire.

Marta =i Toader? Ei s-au trezit ]nc[ de mici ]n gura satului,=i nici c[-=i mai d[deau bine seam[ despre cele ce se vorbeauzi de zi. Ar fi trebuit s[ vie cineva =i s[ le spuie c[ nu-i a=a,pentru ca s[-i puie pe g`nduri =i s[-i fac[ a se ]ntreba cumadic[ este.

Cineva! Dar cine? Dintre to\i unul singur era care ar fidorit s[ se puie ]mpotriva gurii satului, dar acesta era t[cut=i g`nditor.

}n toate duminicile =i zilele de s[rb[tori, dis-de-diminea\[,cobora despre munte =i intra ]n sat un voinic cur[\el. Nimeninu se ]ntreba de unde vine =i unde descalec[; toat[ lumea=tia c[ este Miron oierul =i nimeni mai mult nu dorea s[ =tie.

Trecuse un an de zile de c`nd Miron venea mereu la joc;fl[c[ii ]i erau prieteni, iar fetele se adunau bucuros ]mprejurullui ca s[-i asculte pove=tile, vorbele =[galnice =i c`ntecelefrumoase. Din c`nd ]n c`nd, dar foarte arareori, Miron scoteadin =erpar un fluiera=, pe care c`nta c`te o doin[ plin[ deduio=ie, ]nc`t oprea r[suflarea celor ce-l ascultau.

Din c`nd ]n c`nd, numai arareori, scotea Miron fluiera=uls[u; ]l scotea ]ns[ totdeauna c`nd Marta ]l ruga; ba era chiardestul ca ea s[ priveasc[ la =erpar, pentru ca Miron s[ puiem`na pe piept, gata de a-i face pe plac.

Acesta e lucru =tiut de to\i, ba chiar un lucru care de sinese ]n\elegea. Cine nu ar fi dorit s[ asculte c`ntecele lui Miron=i care fat[ nu ar fi dorit s[-i fie ]n apropiere =i s[-i aud[ graiullimpede? Marta era fiica Mihului Saftei, =i era un lucru firescca atunci c`nd ea roag[, s[ nu zic[ ba, mai ales =tiind s[-l

45

Moara cu noroc

roage at`t de frumos cum avea obiceiul. Fetele dar, c`nd voiaus[ asculte, rugau pe Marta; Marta ]ns[ mai totdeauna ler[spundea c[ Miron nu voie=te, fiindc[ nu e tocmai ]n voialui cea bun[. Numai din c`nd ]n c`nd, foarte arareori, Martaruga pe Miron s[ c`nte.

}n hor[ Miron totdeauna e cump[tat, ]nc`t parc[ numai=uguie=te cu jocul. Dar ochii tuturora se opresc asupra lui. }nalt=i ml[dios, cu umerii la\i =i cu pieptul ie=it, el calc[ lat =i pe]ntreaga talp[, ]nc`t la fiecare pas ]ntregul trup i se scutur[ =ise leag[n[ c`nd la dreapta, c`nd la st`nga. C`nd st[ ]ns[ =i-=iridic[ fruntea ie=it[ din fa\[, fetele tresar sub privirea lui. Uncap b[lan cu p[rul lung p`n[ pe umeri, cu o fa\[ alb[ =istr[b[tut[ ca de-o r[suflare de rumeneal[, cu doi ochi mari =ialba=tri ca fa\a cerului privit[ de pe culmea muntelui. Totdeaunae ]n aceast[ fa\[ ceva ce nu se mai g[se=te ]n alte fe\e, unfel de triste\e, un v[l de g`nduri, iar[ ]n sur`sul de pe buzelelui ascu\ite totdeauna e ceva ce-\i deschide sufletul.

E minunat fl[c[u Miron =i nu e minune c[ to\i ]l caut[=i doresc.

}nspre amurgul serii, c`nd jocul se sparge, Marta pleac[spre cas[.

Unii merg ]ntr-o parte, al\ii ]ntr-alta.Toderic[ merge cu Marta p`n[ la r[sp`ntie, ]i dore=te de

bine, apoi cote=te la st`nga =i o las[ s[ mearg[ cu ceilal\imai departe.

P`n[ acas[ ea merge ]nso\it[ de fete =i de fl[c[i. }ntrefl[c[i este =i Miron, care, precum de la sine se ]n\elege,totdeauna merge al[turea cu d`nsa.

Peste pu\in, ei las[ apoi uli\a, trec un p`rleaz de la dreapta=i merg pe o cale mai scurt[, pe poteca dintre vii, pe laF`nt`na Corbului, unde izvor[=te apa cea bun[.

P`n[ aci merge Miron. Mai departe nu. Aici apoi, c`teodat[,fetele =i fl[c[ii se opresc =i Marta roag[ pe Miron s[ c`nte.

+i adeseori casele din satul apropiat abia se mai v[d,c`nd fetele =i fl[c[ii pleac[ =i las[ pe Miron singur laF`nt`na Corbului.

46

Ioan Slavici

Odat[, de mult acum, c`ntase at`t de frumos, ]nc`tvremea se ]nt`rzia =i singur[ Marta mai cuteza s[ r[m`ie=ez`nd pe iarb[.

– S-au dus to\i! gr[i Miron ]ngrijat, c`nd se v[zu singurcu Marta.

– Nu-mi pas[! ]i r[spunse Marta ]nc[lzit[. C`nt[ maideparte.

– Dar e t`rziu!– C`nt[! ]i zise ea ]nc[ o dat[.Miron se sim\i cuprins de un fel de be\ie, se a=ez[ pe doaga

f`nt`nii =i ]ncepu s[-=i verse sufletul ]ntr-o doin[ ce se pierdea]n lini=tea serii.

Marta ascult[ c`tva timp dus[, apoi se ridic[, se apropie]ncet de f`nt`n[, se a=ez[ l`ng[ Miron =i ]=i rezem[ capulde um[rul lui. Miron, sim\ind r[suflarea ei cald[ =i undoiareas`nului mi=cat de b[taia inimii, tres[ri cuprins de o ]ngro-zitoare uimire.

– C`nt[ mai departe, c[ci grozav de frumoas[ e doina! ]izise ea cu st[ruin\[, ap[s`nd m`na pe um[rul lui.

– Nu mai pot, ]i zise el, r[sufl`nd din greu, apoi se ridic[.– Bine, zise ea. O s[ c`n\i alt[ dat[.Miron privi c`tva timp ]n fa\a ei, ]i apuc[ dup[ aceea

m`na =i gr[i:– Marto! Dac[ tu ai =ti c`t de bine m[ simt c`nd te v[d,

c`nd ]\i aud glasul, c`nd m[ prive=ti, dac-ai =ti c`t de binem[ simt c`nd m[ g`ndesc la tine, nu =tiu cum, dar parc[ artrebui s[ pl`ngi.

– +tiu, Miroane! ]i r[spunse ea, fiindc[ =i eu m[ simt binec`nd sunt aproape de tine.

Dup[ aceste ei ]=i mai steter[ c`tva timp t[cu\i ]n fa\[, apoiMarta plec[ spre cas[, iar[ Miron r[mase privind ]n urma ei.

E de mult de atunci, =i de atunci Marta n-a mai fost singur[cu Miron.

Sosind acas[ ]n acea sear[, nu-i vorbea mamei sale dec`tdespre Miron, spun`ndu-i mereu c`t de frumos c`nt[, c`t dedulce e la vorb[ =i c`t de pl[cut[ ]i este toat[ ]nf[\i=area.

47

Moara cu noroc

Safta asculta cu privirea a\intit[ la buzele fiicei sale, carevorbea cu at`ta c[ldur[ =i at`ta de frumos, ]nc`t ar fi dorit cazi =i noapte s-o asculte. Iar[ c`nd ]i spunea c[ Miron ]n toate]i face pe plac, era m`ndr[ de ]nt`ietatea ce i se da fiiceisale pretutindeni =i de c[tre to\i.

+i de aici ]nainte Marta foarte adeseori ]i vorbea mamei saledespre Miron =i foarte adeseori ]=i aducea aminte de d`nsul.

Gura satului?La lucru =i pe la =ez[tori fetele c`ntau doinele pe care le

]nv[\aser[ de la Miron, ]=i aduceau aminte de fa\a lui dr[-g[stoas[, se m`ndreau cu vorbele dulci primite de la d`nsul=i fericeau pe Marta, care ]i era drag[.

At`t ]ns[ =i numai at`t; mai departe nimeni nu cuteza s[duc[ vorba: ba fetele mai fericeau pe Marta =i pentru c[ ]ncur`nd avea s[ fie mireasa unui june at`t de voinic =i de bogatca Toderic[.

II

Ce s[-i faci? A=a s-a deprins lumea! Dup[ ce vinul a statde fiert =i ]ncepe a se deosebi de drojdii =i a se limpezi, fl[c[iivor s[ se ]nsoare, iar[ pe fete le apuc[ dorul de m[riti=.

Dar Cosma ]nc[ din prim[var[ pusese temelia preg[tirilorde nunt[, c[ci Toader trecuse de dou[zeci de ani =i nu se maicuvenea s[-=i piard[ anii b[t`nd c[ile =ez[torilor, iar[ Simina,so\ia lui Cosma, ardea de dorin\a de-a se vedea soacr[ mare,maic[ nurorii din cas[ =i c`t mai cur`nd bunic[.

Pe c`nd dar vinul fierbea prin butoaie, Simina ]=i f[ceamereu de lucru prin =opron =i mereu ]=i zicea: „Vinul [sta nuse mai ast`mp[r[“. O zi ]ns[, alta =i iar[=i alta, =i ]n urm[apoi una de s[rb[toare, aceea ]n care arga\ii slobozir[ butoaielepe p[l[m[ri groase ]n pivni\[, ]ntreb`ndu-se ]n =ag[ cine oare,=i c`nd, =i de dragul cui va sparge butoiul cel mare =i cudeosebire pe cel mai mic, ]n care se p[stra cel mai bun vindin anul ]n care s-a n[scut Toderic[.

48

Ioan Slavici

}n sf`r=it, dup[ ce toate erau puse la cale, Cosma se a=ez[la mas[ =i privi ]ndelungat la so\ia sa.

Ea dete din umeri.– Ei! ce zici, nevast[? o ]ntreb[ el.– Ce s[ zic? ]i r[spunse ea. Cum vei crede tu mai bine.}n\elegerea era deplin[ =i nu mai r[m`nea dec`t un lucru

pe care trebuiau s[-l pun[ la cale, dar acesta era greu =itrebuia s[ fie f[cut cu mult[ b[gare de seam[.

Nu-i vorb[! Mihu =i Safta =tiau de mult c`nd anume voravea s[ primeasc[ oameni buni la casa lor; dar ei o =tiaudup[ spuse, din c`te o glum[ sc[pat[ la timp potrivit, o =tiaudin gura satului; acum trebuiau s[ li se spuie dup[ cum secuvine, cu toat[ cinstea =i omenia =i f[r[ ca s[ mai r[m`ie]ndoial[ dintr-o parte ori dintr-alta.

}ntrebarea era dar cine s[ dea cinstea, cine s[ duc[ vorba=i s[ primeasc[ r[spunsul. Trebuiau s[ fie oameni de frunte,oameni din oameni, oameni care =tiu s[ zic[ „bun[ diminea\a“,=tiu s[ potriveasc[ ]ntrebarea =i, mai ales, care =tiu s[primeasc[ r[spunsul, oameni trebuiau s[ fie, care fac cinstecaselor ]ntre care se pun.

Cosma dorea ca, trec`nd oamenii lui de-a lungul uli\ei,satul s[ priveasc[ ]n urma lor =i s[ zic[: „Ace=tia sunt oameniilui Cosma Florii Cazacului“ =i ca Mihu, dup[ ce vor fi ie=itdin cas[, mul\umit, s[ le poat[ gr[i vecinilor: „Am avut pecutare =i pe cutare la casa mea“.

+i lucrul nu e cu totul lesne de pus la cale, c[ci ogre=eal[, fie ori=ic`t de mic[, ar putea s[ strice toat[ ]n\ele-gerea =i buna ]nvoial[.

Oamenii cumsecade, mai ales dup[ judecata Cosmii FloriiCazacului, sunt pu\ini =i, dintre ace=tia, unul ar fi cum fi, are]ns[ obiceiul de a striga prea tare c`nd vorbe=te, altul eminunat, dar e deprins a face glume proaste, =i iar[=i altul,care ar fi cel mai bun dintre to\i, e cumnat cu Stan, numitGur[-Spart[. Astfel, mai ales Simina nu-=i g[sea ]n tot satuloameni pe plac, =i a trebuit s[ treac[ mult[ vreme p`n[ ce

49

Moara cu noroc

so\ =i so\ie s-au ]n\eles s[ roage pe Simion al Anei Popii =ipe Mitrea Podarul, am`ndoi oameni nici prea b[tr`ni, niciprea tineri, cump[ta\i la veselie =i bine chibzui\i ]n potrivireavorbelor, cu deosebire ]ns[ oameni de neam bun =i binev[zu\i ]n sat.

F[c`ndu-se ]n\elegerea, Cosma ]=i ]mbr[c[ sucmanul =iporunci s[ cheme pe Toderic[, iar c`nd feciorul intr[, tat[l]=i lu[ p[l[ria, o puse ]n cap =i se a=ez[.

– Toadere! zise el peste pu\in, ap[s`nd asupra vorbelor. Amsocotit c-ar fi vremea s[ te ]nsori.

– De, taic[! r[spunse Toader. Cum vei socoti d-ta.– Prea bine! gr[i b[tr`nul. Ce zici? ]\i place Marta, Marta

Mihului, a Mihului Saftei?– De, taic[! r[spunse Toader =i dete din um[r.– Adic[, astfel, ne-am ]n\eles, ]ncheie Cosma, apoi se

ridic[, ]=i lu[ b[\ul =i ie=i cu pa=i la\i.Dac[ ]ns[ Cosma era preg[tit pentru nunt[, nici Safta nu

r[mase cu m`inile ]n s`n.Marta era aproape de =aptesprezece ani, adic[ ]ncepuse

s[ fie cam-cam fat[ b[tr`n[, c[ci Safta se m[ritase la v`rstade cincisprezece ani. S[ nu ne prind[ dar mirarea c[ ea, ]nc[de mai mul\i ani, era gata s[-=i primeasc[ pe\itorii. Nu]mplinise ]nc[ cincisprezece ani, c`nd troanele de zestre,]mpodobite cu flori t[iate ]n sc`ndur[ de tei, erau pline dealti\e, de catrin\e, de tr`mbe de p`nz[ =i de albituri cusutegata, pline erau =i acoperite cu fel de fel de velin\e lucratecu mult me=te=ug; iar[ de atunci Marta lucreaz[ mereu, \ese,alege, coase =i arunc[ flori pe gerghef, ]nc`t zestrea s-a adunatpentru =apte mirese. Prea mult ]ns[ niciodat[ nu se poateaduna, fiindc[ cinstea nevestei tinere este de a le face mireselordaruri de nunt[ din zestrea sa bogat[ =i, cu c`t mai multedaruri poate face, cu at`t mai mare cinste i se cuvine.

Acum b[tuse v`ntul din partea aceea, =i anume Siminatrimisese pe Stanca lui C`rcioc, a=a din ]nt`mplare, la Tudora,vecina Saftei, =i Stanca ]i =optise leic[i Saftei c-a auzit de la

50

Ioan Slavici

cineva c[ are s[ vie cineva, de undeva, cu un g`nd bunoarecare. Safta, ]ndat[ ce auzi, puse m`inile ]n =olduri =i ]=izise nedumerit[: „Vai de mine, dar de ce s[ m[ apuc!“

Era vremea frumoas[ =i se g`ndi c[ ar fi bine s[ puiealbiturile s[ se azv`nte. Porunci dar s[ scoat[ troanele ]mpodo-bite cu flori t[iate ]n lemnul de tei =i s[ le a=eze ]nainteacasei pe dou[ sc`nduri puse pe ni=te polobocele.

Dup[ ce troanele fur[ a=ezate, leica Safta le deschise petoate =i ]ncepu, dimpreun[ cu Marta, s[ scoat[, bucat[ cubucat[, velin\ele, catrin\ele, alti\ele, tr`mbele de p`nz[ =ialbiturile cusute, s[ le scoat[, s[ le scuture =i s[ le ]ntind[ pesfoara legat[ de st`lpii pe care z[cea lungul foi=or =i cerdaculcel mare.

Era frumos =i pl[cut la vedere cum, ]n sf`r=it, toat[ aceast[bog[\ie a lucrurilor de m`n[ sta dezvelit[ ]n vederea tuturora,=i leica Safta privea din c`nd ]n c`nd pe furi= la uli\[, pentruca s[ vad[ cine trece =i cine st[ s[ priveasc[.

}n urm[ sosir[ =i carele de la c`mp, =i patru pluguri cu c`tepatru boi intrar[ ]n curtea larg[, iar ]n urma lor venea c[lare,pe un murg buiestra=, Vasile, feciorul mai mare al st[p`nului.

C`nd argatul voi s[ ]nchid[ poarta ]n urma carelor, Mihu,care sta ]n mijlocul cur\ii, ridic[ dreapta =i-i zise ]ncet: „Las[!“

Poarta r[mase deschis[.Arga\ii voir[ s[ trag[ carele ]n =opron =i s[ duc[ boii la

grajd, Mihu iar[=i ridic[ m`na =i le zise:– Las[! Pune\i plugurile la o parte, ]ntoarce\i boii la car =i

le arunca\i c`te un bra\ de f`n.A=a f[cur[ arga\ii.– M`ine ducem la moar[! le zise apoi Mihu, plimb`ndu-se

cu pa=i mari prin curte. Scoate\i gr`ul din hambar =i-lpune\i ]n saci.

Vasile privea, asculta =i ]n\elegea; desc[lec`nd dar, el ]=ileg[ calul de loitra unui car, lu[ c[ciula din cap, ]=i netezip[rul de pe frunte =i iar[=i puse c[ciula ]n cap.

– M[i Mitre, ]i zise apoi fr[\`ne-s[u, scoate caii la ap[.

51

Moara cu noroc

Peste pu\in Mitrea scoase din grajd doi cai ]nal\i =i trupe=i=i-i duse de c[p[stru la f`nt`na din fundul cur\ii.

Sosir[ apoi vacile l[ptoase, porcii lacomi, caprele neast`mp[-rate =i oile blajine.

Pe c`nd, ]nspre sear[, Simion =i Mitrea intrar[ cu pa=im[sura\i pe poarta deschis[, curtea era plin[: slugile a=ezau]n gr[mad[ sacii cu gr`u, boii rumegau la carele puse ]n =ir,slujnicele mulgeau vacile, porcii sf[r`mau zgomoto=i gr[mezilede p[pu=oi, caprele se obr[zniceau ]n toate p[r\ile, oile stau]nghesuite ]ntr-un unghi al cur\ii, iar[ Mitrea se lupta cu caiin[r[va=i.

Mihu, st[p`nul, se plimba mereu prin curte, iar[ Marta,fiica st[p`nului, ]=i f[cea de lucru, ]mp[r\ind porunci ]ntoate p[r\ile.

Afar[, ]naintea por\ii, sta un copil =i privea, oprindu-=i r[su-flarea la cele ce se desf[=urau sub ochii lui.

C`nd Mihu v[zu pe Simion =i pe Mitrea intr`nd pe poart[,el plec[ spre d`n=ii cu capul ridicat =i leg[n`ndu-=i alene trupulla fiecare pas.

– Bine te-am g[sit! Bine te-am g[sit! gr[i Mitrea cu fa\adeschis[.

– Bine s[ fi\i primi\i la casa noastr[! le r[spunse Mihu,]ntinz`ndu-le m`inile. Dar cum =i unde =i ]n ce treab[?

– Umbl[m =i noi, r[spunse Simion, mai ]ncoa, mai ]ncolo...– Iar treaba ne este mare =i binecuv`ntat[, numai noroc

s[ avem la d`nsa, adause Mitrea, privind cu mare b[gare deseam[ ]n ochii lui Mihu.

– Norocul, zise Mihu, vine de la Dumnezeu.– Amin! r[spund am`ndoi.Dup[ ce-=i f[cuse astfel bine\ele cuvenite, to\i trei ]naintar[

spre sc[rile casei. Mitrea ]ns[, ca om cu mult[ chibzuial[,peste pu\in se opri =i arunc[ privirea peste curte.

– Precum v[d, a\i fost ast[zi la plug, zise el ca din ]nt`mplare.Unde a\i arat?

– Nici n-a= =ti s[-\i spun bine, r[spunse Mihu, ]ntorc`ndu-sespre curte. +ti\i cum e omul c`nd ]i cresc feciorii. Abia-i

52

Ioan Slavici

cuno=ti mustea\a, =i te scoate din gospod[rie. M[i Vasile! urm[el, chem`nd pe fiul s[u. Unde a\i arat ast[zi?

– }n Dosul Plopului, r[spunse fl[c[ul, apropiindu-se.– Bune p[m`nturi! zise Mitrea, =i, dac[ nu m[ ]n=el, erau

ogoare.– Da, sunt bune! gr[i Mihu, d`nd din umeri. Dar sunt mai

slabe dec`t cele de la Vadul-T[tarului.Pentru ca s[-i l[mureasc[, Mihu le spuse apoi c`te =i unde-i

sunt p[m`nturile, care sunt mo=tenite de la bunicul s[u, caresunt c`=tigate de tat[l s[u =i care sunt agonisite de d`nsul, =ile spune c`t rod a adunat estimp, c`t an =i c`t an\[r\.

Pe c`nd s[ sf`r=easc[, Simion prive=te la boi =i zicec[ sunt frumo=i, apoi pleac[ to\i trei, ca s[-i vad[ mai deaproape.

De la boi trec ]n urm[ la vaci, la porci, la oi =i la cai.Pretutindenea Mihu le f[cu ]mp[rt[=ire despre cum =i c`nd =i]n ce chip, le spune pre\ul =i vremea cump[r[rii, laud[ soiul=i scoate la iveal[ buna pr[sil[ ie=it[ din gospod[ria sa.

Sosind la vraful de saci, el dezleag[ gura unui sac, pentruca fiecare dintre cei de fa\[ s[ poat[ lua un pumn =i s[ laudebobul plin. El ]nsu=i ia un pumn, ]l scutur[, ]l prive=te, zicec-a ie=it bine, ]l arunc[ jos, apoi leag[ gura sacului.

Simion \ine pumnul plin la gura unui bou apropiat, iarMitrea ia c`teva boabe ]ntre din\i =i arunc[ prisosul ]ntre saci,ca s[ g[seasc[ =i p[s[rile ceva.

– R[u ai brodit-o, zise Simion, c[ci aici ele g[sesc ]nde prisos.

C`nd se ]ndreptar[ din nou spre cas[, Safta se ive=te, cadin ]nt`mplare, la capul sc[rilor.

– Vai de mine! cum ne-a\i g[sit! le zise ea. Dar s[ ierta\i.A=a-i omul cu gospod[ria! Oric`t te trude=ti, n-o sco\i la cap[t.

– Las[ c[ te =tim c`t e=ti de harnic[, ]i zise Mitrea.– Dar uite ce velin\e! Unde le-ai cump[rat, de-\i sunt at`t

de frumoase?

53

Moara cu noroc

– Vai de mine! Eu s[ cump[r? strig[ Safta. M-a feritDumnezeu! Tot din casa mea!

– Nu te cred, gr[i Mitrea cu r[utate. Prea sunt de-adegete tinere.

– +i oare nu am fat[ mare? zise leica Safta.– Ei, gr[i acum Simion. Ai brodit-o, vere Mitrea. Ai

brodit-o!– A=a mai ]n\eleg =i eu, glumi acesta. Dac[ e vorba de

fat[ mare, apoi noroc s[ aib[!– Norocul vine de la Dumnezeu! le r[spunse leica Safta.– Amin! ziser[ am`ndoi, schimb`nd o privire plin[ de

]n\eles.Dup[ aceste, plecar[ de-a lungul foi=orului, iar[ Safta

]ncepu s[ le spuie care, c`nd =i cum =i ]n ce chip. Cele maimulte erau lucrate ]n cas[; pe ici, pe colo erau ]ntinse c`te ovelin\[ mare, c`te o catrin\[ bogat[ ori c`te o pereche dealti\e, lucruri primite ]n dar de la cutare dintre rudeniile dinsatele mai dep[rtate ori lucruri mo=tenite de la bunica ori chiarde la mama bunicii.

Pe c`nd ajunser[ s[ intre ]n casa cea mare, unde pere\iisunt acoperi\i cu zaveze =i ]mpodobi\i jur ]mprejur cu fel defel de vase, ]ncepu a se ]ntuneca, =i Marta intr[ s[ pun[ dou[lum`n[ri pe mas[ =i s[ le zic[ oaspe\ilor „bun[ seara“.

– Noroc s[ ai, nepoat[! ]i ziser[ oaspe\ii.– Norocul, r[spunse Marta ro=ind, vine de la Dumnezeu!– Amin!