SCRISOARE CĂTRE IVO ANDRIĆ

„Cred că avem cu toțiiundeva ceva cu careputem percepe poezialumii.“

„Suplimentul de cultură“ publicăîn avanpremieră un fragment dinromanul lui Bogdan Suceavă, careva apărea în curând în colecțiaFiction Ltd. a Editurii Polirom.

ANUL XIV w NR. 621 w 27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘIPAGINA 4

PAGINILE 8-9

BOGDAN SUCEAVĂ –AVALON. SECRETELEEMIGRANȚILOR FERICIȚI

INTERVIU CUSCRIITOAREAADELAGRECEANU

LES FILMS DE CANNES À BUCAREST ÎNDOUĂ IPOSTAZE

PAGINILE 2-3

PAGINA 12

n Asghar Farhadi, unul dintre invitațiifestivaluluin Bogdan Mustațădespre noul său filmstereoscopic 3D

2ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

LES FILMS DE CANNES À BUCAREST ÎN DOUĂ IPOSTAZE

Cineastul Iranian Asghar Farhadia fost unul dintre invitații edițieia 9�a a Festivalului Les Films deCannes à Bucarest, eveniment or�ganizat de Cristian Mungiu între19 și 28 octombrie în București,precum și în alte șapte orașe,până pe 11 noiembrie, prinAsociația Cinemascop și VoodooFilms. Alți cineaști invitați au fostregizorul mexican Carlos Reyga�das, directorul de imagine chilianManuel Claro și cineastul francezGaspar Noé, festivalul prezen�tând 60 de filme în aproximativ o sută de proiecții.

IULIA BLAGA

Iată care au fost cele mai impor�tante momente ale masterclassu�lui lui Asghar Farhadi, moderatde jurnalistul și criticul de filmIonuț Mareș:

l Când încep să scriu un sce�nariu am întotdeauna nevoie deceva care să mă atragă, de unmagnet care va căuta toate infor �mațiile de care am nevoie. A Sepa�ration a pornit de la imagineaunui bărbat tânăr care își spalătatăl în baie. Plecând de la ea, m�am întrebat unde e restul fami�liei și de ce trăiesc singuri cei doibărbați. Niciodată nu încep săscriu având subiectul în minte.Scriu câteva pagini pe care le totrecitesc pentru a vedea dacăexistă un mesaj.

l E nevoie de timp ca să con�cep un scenariu, e ca un puzzle lacare de fiecare dată schimbi câte opiesă. Cel mai important e să gă�sesc o situație – nu neapărat plă�cută – care să mă ajute să măghidez, pentru că în situații nor�male nu putem afla nimic inte�resant despre relațiile și senti �mentele personajelor. Trebuie săpui personajele într�o situație

neașteptată care li se poate în�tâmpla tuturor, oricând.

l Toți avem părinți și ne gân�dim cum putem face față mai bineobligațiilor față de ei, de aceea ASeparation atinge spectatorii dinîntreaga lume. Orice familie are unpotențial foarte mare în interiorulei, pentru că e un fel de oglindă asituației sociale. În plus, caracterulunui om e mult mai vizibil în ca�drul familiei decât în societate.

l Avem un capital enormpentru a face filme, care se nu �mește adevăr. Imaginați�vă că văsună un prieten și vă spune că îi edor să vă vadă, dându�vă întâl�nire. Vă vedeți, aveți o discuțienormală, el se interesează dacă nuvă deranjează să stați cu capul însoare, apoi spune că se simte obo�sit și că vrea să plece într�o excur�sie, după care, când se ridică săplece, o mașină�l lovește și moare.Multă vreme de atunci înainte văveți gândi că a vrut să vă vadă pen�tru că avea presentimentul morțiiși pentru că ținea la dumneavoastră,

iar toate detaliile acelei întâlnirivor deveni semne care vă vorarăta că știa că moare. Adevărulare mai multe straturi și e plin desemne mărunte pe care nu le ob�servăm. Îmi place să mă joc cu elecând scriu.

l E important să fiu empatic,nu cinic, și ca aparatul de filmatsă stea la mijloc, adică să fiuimparțial față de personaje. Nu�mipermit să judec caracterul perso�najelor – nu am vreo unitate demăsură, dar vreau ca spectatorulsă le judece singur așa cum do �rește. Nu cred că am scris pânăacum un scenariu fără să nu le fipermis personajelor să se apere.Cine se uită la un film își doreștela început ca un personaj să câș �tige, dar poate că pe parcursdorința lui se schimbă. Asta se în�tâmplă când te uiți la un meci defotbal și ai vrea ca ambele echipesă câștige. Aceasta este o tragediemodernă, unde lupta nu se mai dăîntre bine și rău (ca în tragediaclasică), ci între bine și bine.

l Pentru mine moralitatea efoarte importantă, atât în viațamea, cât și în filme, deși unii inter�pretează filmele mele din punctde vedere social.

l Stabilesc spontan locul apa�ratului de filmat, niciodată îna intede a începe filmarea. Le spun ac�torilor ce au de făcut, ei încep sărepete, iar eu îi privesc din toatepozițiile posibile pentru a găsi celmai bun unghi.

l În toate filmele mele lucrezși cu actori profesioniști, și cuneprofesioniști. Îmi place cumjoacă actorii fără experiență, deșiexistă riscul să nu poată jucafoarte bine momentele mai sensi�bile. Lucrăm câteva luni bune îna �inte de filmare, dar nu repetăm, cimai mult discutăm despre roluri.Unii actori sunt atât de buni, încâtnici nu trebuie să lucrez cu ei,doar să corectez niște lucruri. Emai greu când un personaj are uncaracter diferit de al actorului ca �re�l joacă.

l Pe platou încerc să fiu calmși respectuos. Deși nu sunt calmtot timpul, nu am țipat niciodatăși, chiar dacă m�am supărat, amținut în mine. Dacă vei avearelații bune cu actorii, vor jucamai bine, pentru că sunt persoanefoarte sensibile și au o muncăfoarte grea.

l Când încep să scriu scenariulcam știu cum vor arăta personajele,așa că voi căuta actori care seamănăfizic cu ele. Când am de ales întremai mulți actori, voi alege în funcțiede voce, pentru că în filmele mele

tonalitatea vocii e aproape mai im�portantă decât figura.

l Un actor bun trebuie să fie înprimul rând inteligent. Dacă nu e in�teligent, nu poate ajunge actor bun.

l În Iran există un război as�cuns între pătura religioasă, tra �diționalistă a societății și păturamijlocie, care e modernă. Înăun�trul societății cele două păturisea mănă foarte mult, dar un străinva observa diferența dacă rămânemai mult timp în Iran. Eu fac par �te din pătura mijlocie spre mo�dernă, dar nu vreau să aprob otabără sau alta.

l Cenzura din Iran are întot�deauna efect. Uneori reușești să oeviți, alteori nu. Uneori ești forțatdatorită ei să gândești mai pro�fund sau să găsești alte metode,poate mai bune. Alteori ai senti�mentul că s�a pus un zid în fața ta.

l Cred că femeile sunt mai pu�ternice decât bărbații și aduc schim�bări mai puternice în societate. Dela ele vine mereu ideea de schim�bare, poate pentru că sunt orientatespre viitor datorită copiilor.

l La prima vizionare a filme�lor mele îmi sunt cel mai aspru cri�tic. Când am văzut prima dată ASeparation, mi�am spus că numaipublicul iranian îl va înțelege și cănu va avea niciodată succes pestegraniță. De aceea nici n�am vrutsă�i fac subtitrări în engleză.

l Sfatul meu pentru regizo�rii tineri? Alegeți�vă în echipă oa�meni cu care nu vă e frică sălucrați, față de care nu vă simțițiinferior. SDC

ASGHAR FARHADI, UNUL DINTRE INVITAȚII FESTIVALULUI:

„Nu cred că am scris până acum un scenariu fără să nu le fi permispersonajelor să se apere“

Asghar Farhadi a luat de două ori Oscarul pentru film străin cu A Separation și The Salesman, precum și Ursul de Aur la Berlin șiGlobul de Aur pentru A Separation, Premiul de regie la Berlin pen-tru About Elly, premiul pentru scenariu și premiul de interpretaremasculină la Cannes pentru The Salesman, premiul de interpre -tare feminină la Cannes pentru Le passé. Les Films de Cannes àBucarest i-a organizat o retrospectivă. SDC

Asghar Farhadi și Cristian Mungiu

© Io

nuţ

Do

bre

3ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Lumea s�a înghesuit la filmele ve�nite de la Cannes, în vreme ce laCentrul Internațional de Cerce�tare și Educație în Tehnologii Inovativ Creative – CINETic eraproiectat în premieră un film multmai interesant, Am exersat viațaîntr�un picior/ My Life Rehearsedin One Leg de Bogdan Mustață.

Acest film de 62 de minute e prin�tre primele, dacă nu primul filmstereoscopic 3D românesc. A fostfilmat (de operatorii Zsolt Ma�gyari și Barbu Bălășoiu) cu douăcamere, iar iluzia de profunzime edată de două imagini ușor diferitepercepute simultan de ochiul stângși drept ai spectatorului. Filmul îiare în distribuție pe Bogdan Albu�lescu, Ela Ionescu și Ra du Roma�niuc și e, așa cum explică în in� terviul de mai jos Bogdan Mus tață,parte a unei cercetări mai vastedespre actoria de film în S3D.

Bogdan Mustață a luat în2008 Ursul de Aur pentru scurt �metraj la Festivalul de la Berlin cuO zi bună de plajă și a debutat înlungmetraj în 2013 cu Lupu.

Ce tradiție există în 3D la noi?Din câte știu s-au făcut doaranimații.

S�ar putea să faci o confuzie întreanimația 3D și filmele S3D (S de lastereoscopic). De exemplu, ToyStory este animație 3D, dar nu afost proiectat 3D. Dincolo de asta,din câte știu eu s�a făcut la noi oanimație S3D de lungmetraj, Stra �da Speranței (n.red. de ȘtefanBuzea). Culmea (n�am văzut fil�mul, doar din ce am citit despreel), animația nu este făcută 3D, cisunt doar niște planuri aranjate înprofunzime. Și mai este un scurt �metraj S3D, Dopul scuză mijloa�cele (de Mihai Ionescu). Pe acestal�am văzut, dar miza lui și direcțiaîn care explorează limbajul S3Dsunt cu totul altele decât la mine.

Cum a apărut acest straniu Amexersat viața într-un picior, alcărui titlu rămâne la fel de stra-niu și după ce-l vezi? Era greu de

prevăzut că după un Urs de Aurpentru un scurtmetraj minima-list te vei îndrepta spre zona ex-

perimentală.

Eu n�am perceput nici un momento rupere între O zi bună de plajă șiMy Life Rehearsed in One Leg. M�auinteresat tot timpul prezența acto�rilor, o anumită suspendare a rea �lității, dialogurile artificiale. Pe dealtă parte, întrebările legate de ceeste Filmul (rolul regizorului, al sce�nariului, care sunt instrumentele delucru ale actorului etc.) au devenitpoate mai conștiente, iar răspunsu�rile mai coerente, și asta dă o sen �zație de experimental filmului.

Spune-ne mai multe despre lu-crarea ta de doctorat, din caream înțeles că face parte filmul.

Teza e despre actoria de film înlimbajul cinematografic S3D. Adi �că exact combinația care a făcut săapară My Life Rehearsed in OneLeg. Va avea o parte de cercetarefăcută pe filmul meu constândîntr�o comparație între modulcum percep spectatorii corpul ac�torilor (și nu numai) atunci cândfilmul e proiectat 2D față deproiecția 3D, o suprapunere a re�zultatelor peste cercetările și teo�ria existente și o concluzie desprece ar putea însemna aceste rezul�tate pentru un limbaj cinemato�grafic specific S3D.

Bănuiesc că a fost de la începuto opțiune să filmezi în 3D. Cepresupune asta tehnic? E greude făcut când n-ai un bugetmare?

Faci o alegere în chiar momentulcând spui care e începutul unuiproiect. De obicei spun că nu S3D�ula fost începutul, ci un anumit fel dea lucra cu actorii, bazat pe ac țiunifizice, ceea ce a dus la o căutareconștientă a prezenței corpului ac�torului pe ecran (deși scenariulpropriu�zis a fost scris înainte de aîncepe lucrul cu actorii). S3D�ul aapărut ulterior acestei căutări aprezenței. Sunt, într�adevăr, costurisuplimentare atunci când filmezi3D, și fără ajutorul CINETicului

(printr�un proiect de cercetare șiapoi teza de doctorat) n�aș fi pututsă�l fac. Tehnic vorbind, e vorbadespre o filmare cu două camereidentice puse împreună într�un sis�tem (rig 3D) și multă bătaie de capîn plus la post�producție.

Cel mai fascinant mi s-a părutfelul cum senzația de prezențăpe care o dă S3D-ul intră înrelație cu calitatea de umbră apersonajelor, pentru căînțelegem destul de repede căcele trei personaje sunt spiriteleunor decedați acum mult timpcare continuă să bântuie pă-mântul. Ce surse de inspirație aiavut? Ce ai înțeles mai bine dinputerea de reprezentare a cine-maului?

Și eu am aceeași senzație desprecare vorbești atunci când privescun film S3D. E ca o deconstrucție:exact în momentul în care corpulpe ecran devine prezent prin vo �lum, îți dai seama că este o iluzie.Nu cred că putem lucra cu S3D vor�bind doar despre imersiune, apro�piere de realitate etc. pentru căspectatorul va respinge opera ca peo păcăleală. Și de altfel nici pentrunoi, autorii, nu cred că e nimic in�teresant în imersiune pur și sim�plu, dar devine ofertantă artistictocmai contradicția unei prezențecare accentuează absen ța. Un du �blu sens similar a stat și la baza lu�crului cu actorii. Sunt multe despus aici – de altfel, lucrul cu acto�rul a fost partea cea mai impor�tantă a proiectului. Poate doar săspun că un cercetător german, Hans�Thies Lehmann, spunea într�o cartedespre ceea ce el numea teatrulpost�dramatic, că (citez aproximativ)„pe măsură ce pre zen ța devine mai

importantă, corpul devine mai am�biguu ca semnificant, până ajungela a se transforma într�o adevăratăenigmă“.

Ca sursă de inspirație, poatecea mai importantă a fost regizo�rul de teatru polonez TadeuszKantor (pe care Lehmann îl con�sideră un reprezentant al teatru�lui post�dramatic). De acolo amluat conceptul de obiecte (citate,partituri etc.) cu care am lucrat,modul lor de a se combina, re �petițiile, negarea reprezentării...Iar ultimele lui piese (de exemplu,Clasa moartă) se apropie progra�mat de sfera morții („Trebuie ac �ționat în așa fel încât Lumea Mor� ților să înceapă o a doua viață“,spune Kantor).

Pe lângă felul în care se mișcă,personajele au și un mod apartede a vorbi, ca și cum n-ar vorbiîn ritmul lor. De ce?

Unul dintre scopurile modului delucru cu actorii a fost să folosescinstrumente care nu apelează înnici un fel la psihologia persona�jelor, la relevanța socială saunarațiune. N�am vorbit cu ei ni micdespre moarte, accident, memorieetc. Toate intențiile din dialogurisunt date de serii de acțiuni fizice(partituri) aproape invizibile acumîn film, construite fără nici o legă�tură cu scenariul și care vin dinexperiențele lor personale. Dacăvrei, personajul e mai degrabăcreat de spectator atunci cânddouă obiecte („separate, care nu seexplică reciproc“, spune Kantor)

sunt puse în contact – partitura fi�zică și textul�citat. Întreg dialogulfilmului e construit din citate –relația Ela�Bogdan e construită cucitate din filme, iar relația Ela�Radu cu citate din piese de teatru.Tema principală a actorilor a fost,astfel, să�și facă partiturile avândgrijă ca ele să rămână acțiuni (sănu se transforme în mișcări, ges�turi etc.). Atenția nu a fost nicio�dată pe reprezentarea unui per� sonaj. De altfel, întreg filmul econstruit din astfel de obiecte, nunumai personajele.

Mi-ai spus că dorești ca filmul sănu fie arătat în altă sală decâtcea de la CINETic, din rațiunitehnice etc. Dar n-ai vrea ca fil-mul să poată ajunge la cât mai

multă lume?

Am făcut multe teste de proiecție,în diferite locuri. La CINETic amobținut cele mai bune condițiipentru un anume fel de expe �riență. În principal, o anumită mă�rime și poziție a ecranului, dar șicât de bine se vede și se aude (lu�crurile astea simple nu sunt chiarcel mai ușor de obținut pentruproiecția 3D). Sigur că mă intere�sează să ajung la cât mai mulți oa�meni care ar putea fi interesați deun film mai degrabă experimentalși non�narativ (dacă acolo arputea fi încadrat filmul nostru). Așîncerca totuși pe cât se poate săcontrolez eu condițiile de proiec �ție, așa că nu va fi vorba despre odistribuție clasică de film. Voivedea ce alternative există. SDC

BOGDAN MUSTAȚĂ DESPRE NOUL SĂU FILM STEREOSCOPIC 3D:

„S3D-ul e ca o deconstrucție; exactcând corpul de pe ecran devine prezentprin volum, îți dai seama că e o iluzie“

Bogdan Mustaţă©

Ionu

ţ R

usu

Sunt, într-adevăr,costuri suplimenta reatunci când filmezi3D și fără ajutorulCINETicului n-aș fiputut să-l fac.

4ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018opinii www.suplimentuldecultura.ro

Cartea E un pod pe Drina… (tra�ducere și note de Gellu Naum șiIoana G. Seber) a fost publicatăla editura Polirom în anul 2018.

Scumpe domnule Ivo Andrić, știufoarte bine când anume am auzitprima dată numele dumneavoas�tră, fiindcă mi s�a părut că numeledumneavoastră duce cu sine opoezie. Ivo Andrić, Ivo Andrić, IvoAndrić...

Mi l�a spus un ziarist care re �nunțase la viața în redacție pen�tru libertate, ceea ce, în ochii mei,îl îndumnezeia. Nu i�am spus ceimpresie mi�a lăsat numele dum�neavoastră, l�am notat zadarnicpe un șervețel pe care până la ivi�rea zorilor l�am pierdut – era za�darnic, fiindcă oricum ecoul săuîn inima mea nu mai trecea.

Prietenul meu, ziaristul liber,îmi vorbise înflăcărat despreacest mare scriitor nobelizat, de� spre care eu – cu minima�mi cul�tură literară – habar n�aveam.Îmi spunea că sunteți cel maimare scriitor pe care l�a dat colțulnostru de lume, eu aveam poftă să

îl combat, dar nu mă puteamapăra decât cu numele lui IsmailKadare, care nu vă e străin. Con�siderând că apărarea mea este,totuși, palidă, m�am predat fărăluptă.

Au trecut ani și ani și ani deatunci, și abia în toamna aceastaam reușit să găsesc în librărie ocarte scrisă de dumneavoastră: Eun pod pe Drina... Mi�am socotitparalele și le�am găsit, ca întot�deauna, mai degrabă lipsă. Am sa�crificat, totuși, un prânz și m�amrefugiat în timpul dumneavoastrămagic, cu atât mai magic cu cât afost adevărat.

E un pod pe Drina... m�a făcutatât de fericit încât, nu o dată, amcrezut că am înnebunit.

Istoria – istoria bosniacilor, is�toria sârbilor, istoria turcilor, isto�ria pașalâcurilor, istoria mareluivizir, istoria celor scrântiți întruHristos, istoria ghiaurilor, istoriamusulmanilor, istoria oamenilor! –m�a copleșit și m�a îndurerat. Isto�ria asta blestemată și binecuvân�tată, repetându�se generație dupăgenerație după generație.

Mi�am simțit inima tresărindatunci când v�am citit cuvintele:poporul nu ține minte și nu po �vestește decât întâmplările pecare le poate înțelege și le poatepreschimba în legendă.

Domnule Ivo Andrić, inimami�a tresărit pentru că aici era ceeace căutam de multă vreme: săînțeleg de ce istoria oamenilor eistoria imaginației oamenilor. Iat�o:miturile au fost și sunt și vor maifi mai importante decât adevărul,care este trecător.

Domnule Ivo Andrić, nu credcă e o întâmplare că ați scrisaceastă carte, care e străbătută cade un râu de atâta moarte, tocmaila Belgrad, în timpul celui de�alDoilea Război Mondial, supra �viețuind o zi și încă o zi și pregă�tindu�vă, totodată, nemurirea.

Domnule Ivo Andrić, Balcaniide sângele cărora nu sunt delocstrăin au mai înnebunit o dată pecând eram și eu copil. Locuiam peatunci într�un mic oraș care de�pindea de o fabrică de armamentși adormeam nopțile gândindu�măla oamenii străini uciși cu armele

fabricate de mâinile oamenilormari între care trăiam. DomnuleIvo Andrić, era sfârșitul secolului,era sfârșitul mileniului, dar nuera sfârșitul istoriei. Din păcate,va tot urma.

Domnule Ivo Andrić, de multtimp caut să înțeleg, cu adevărat,Balcanii. Caut, dacă vreți, o expli �cație. Și cred că am găsit�o în douădintre personajele dumneavoas�tră secundare. În Merdgean, în�grozit de fiara care era Abid�aga,dar găsind totuși puterea să ia o ul�timă șpagă înainte să�și piardămințile, și în Hairudin, acel turc deprin părțile Anatoliei, gras șițigănos, cu buzele lui ca de harap,cu fața lui puhavă, pământie, care –așa ne�ați lăsat scris – părea me �reu că zâmbește cu zâmbetulacela al oamenilor binehrăniți șibinedispuși. Și numele său eraHairudin. Și el avea o deosebităîndemânare în meseria sa. Și me�seria sa era să desprindă capeteleghiaurilor de trupurile lor și să leînfigă în pari, întru luare aminte.

Înțelegerea Balcanilor pentrumine rămâne, de acum, pentru

totdeauna în zilele de arșiță cândHairudin zăcea pe pod, trăgându�sela răcoare sub umbra căpățâ nilorpe care le desprinsese de trupuriîn ajun.

Domule Ivo Andrić, încă învățîn fiecare zi cum să trăiesc întreruinele Imperiului Otoman, întreruinele comunismului și capita�lismului, printre sufletele oame�nilor care au mers prea departepână în postumanitate, dar asta eo altă poveste.

Domnule Ivo Andrić, am cău�tat un singur cuvânt să îl adaugcărții dumneavoastră și nu l�amgăsit. Ce vreau să vă spun este căați făcut totul, ați povestit totul, ațiprevestit totul și ne�ați lăsat podulacesta, alb și orbitor, de care să nesprijinim – când și când, în trece�rea timpului, între războaie, re�vărsări de ape și nopți pline demari speranțe – inimile. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Ivo Andrić

Petrică Popescu deschide ochiicu spaimă, așteptând ca în clipaurmătoare să simtă o durere în�grozitoare de șale, care nu�l maislăbise de câțiva ani de zile.

„Să vezi cât de tare o să mă ia cândmă mișc din pat, o să mă fulgerepână și în lobul urechilor“, își spune,arcuindu�și cu grijă degetele de lapicioare. Dar își ridică mâna, se lasăpe o parte, dă din cap, își suceștegâtul, face câteva abdomene, apoisare brusc direct în papuci – șinimic. Absolut nici o durere!

„Să vezi că au întrerupt porciiăștia iar apa, iar e avarie pe stradamea și nu m�a anunțat nimeni. Și osă mă spăl cu apă plată de la sticlăde plastic!“ Însă, mergând în baie,constată cu stupoare că are apă. Șirece, și caldă, și potrivită. Se spală,se îmbracă, mănâncă ceva pe fugă.

„Să vezi ce greață o să măapuce de la ochiurile astea uleioa �se mâncate pe stomacul gol“, își

zice, în timp ce se îndreaptă spremașină. „Și iar o să�mi găsescmașina ori zgâriată, ori măcar cuștergătoarele ridicate, pentru căam parcat�o pe locul pe care altulîl consideră că e al lui, de la mamalui!“ Dar, ajungând la mașină, nui se face deloc greață.

„Să vezi belea când dau sprestrada mare. La ora asta, nici dra�cul, nici Dumnezeu nu o să mălase să ies. Și o să aștept măcarcinci minute, apoi o să merg ca

melcul și iar o să depășesc pe liniacontinuă, iar o să forțez la sema�for, trecând aproape pe roșu, și�osă mă oprească un polițai de�aiu�rea și�o să�mi ia carnetul sau mă �car o să�mi dea o amendă baba� nă.“ Însă imediat ce ajunge lastrada mare cineva îi face semn cufarurile, îi zâmbește și îl lasă sătreacă în față. Iar până la serviciu,găsește ca niciodată toate sema�foarele pe verde.

„Să vezi că șeful nu o să apre�cieze că am ajuns cu un sfert de orămai devreme, nu o să mă bage înseamă, iar vreun șefuleț o să țipe lamine, cerându�mi să rezolv astăzipână în prânz încă vreo trei chestiinoi față de cele rămase de ieri.“ Laserviciu, șeful cel mare îl salută penumele mic (nu credea că i�l știenici pe cel mare), iar șefulețul îilaudă muncă din ultima vreme.„Ești grozav, Petrică. O să�ți mărimsalariul și o să�ți dăm și�o primă“,exact așa îi spun ambii.

„Să vezi ce�o să se mai oftice do�bitocul de coleg�miu când o auziasta și câte bețe în roate o să�mipună de acum înainte ca să mă tragăîn jos.“ Dar când ajunge în biroul,colegul îi face cadou o sticlă dewhisky irlandez – pe care îl primisecadou de ziua lui – și îi povesteștecum a pus el o vorbă bună pe lângășefi, le�a atras aten ția cât de munci�tor este și le�a pro pus să�i dea măcaro primă, dacă nu cumva îi pot șimări salariul, după cum merită.

„Să vezi ce coadă o să fie la su�permarket, acum, când ies toți de lajug și se înfig la shopping, să�și chel�tuiască toți banii și să aibă impresiacă viața lor e frumoasă și îndestulă�toare, iar eu o să pierd alte două oredin viață, stând ca vita la cumpără�turi și nici măcar nu o să găsesc PallMall alb la singura casă deschisădin cele zece, că niciodată nu auțigările mele în hardughiile lor careocupă hectare întregi, cu milioanede produse, mai puțin ce am eu ne�voie.“ Dar la supermarket e lumepu țină, toate casele sunt deschise șifiecare are un raft întreg, extrem devizibil, cu Pall Mall alb.

„Să vezi că iar mi�a luat altullocul de parcare și o să parchez la

mama dracului de scara mea, pespațiul verde, între un tomberonși un copac, după ce mi�am zgâ�riat mașina de crengile lui.“ DarPetrică găsește loc de parcare lascară, ba chiar are de ales întrevreo cinci libere.

„Să vezi că nu o să mă creadănici nevasta, nici copiii când o săle povestesc că mi�au mărit sala�riul și mi�au dat primă de merit, osă spună că mint, că doar am fostslugarnic și am păcălit pe cinevaca să obțin asta. Și nici n�o să măfolosesc de banii în plus, că fie�care o să vrea să profite personal,soția o să vrea uscător de rufe, bă�iatul, schiuri, iar fata, ultimulmodel de iPhone.“ În casă, toatălumea îl laudă, soția îi face ochidulci, copiii stau liniștiți pe cana�pea și citesc Tolstoi și Dostoievskiși îl sfătuiesc să�și cumpere unlaptop nou, pentru că merită.

Ostenit după o asemenea în�tâmplări, Petrică Popescu se culcămai devreme și, chiar înainte de aînchide ochii, realizează că niciuna dintre profețiile lui negre nui s�a împlinit și�și spune în sinealui: „Doamne, ce zi proastă amputut avea azi!“. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Să vezi și să nu crezi

Anul acesta România își serbeazăcentenarul. Poate că știați, fiind �că propoziția asta se tot repetă baprin presă, ba prin discursurileoamenilor politici, ba pe te miriunde. Totuși ați simțit pe undevaaniversarea asta? Ați simțitvreun spirit așa, mai centenar?Ați perceput efluviul de bucuriecare străbate țara, dirijat de lide�rii noștri politici, cei care auajuns să reprezinte, la celălaltcapăt temporal al existențeiromânești, această țară căreia ne�am obișnuit să�i zicem patrie?

Eu n�am simțit mare lucru. Edrept, am citit pe ici, pe colo de �spre diverse manifestări, majori�tatea festiviste, organizate pentrua bifa o agendă politică – și,poate, pentru a cheltui niște banide la buget –, așa cum sunt sigurcă vom mai vedea pe ici, pe colo

ba un festival de muzică populară„Centenarul neamului“, ba o se�siune de comunicări despre felulglorios în care le�am luat noi un�gurilor Ardealul (fiindcă la cele�brarea unirii cu Basarabia șiBucovina s�a cam pus surdină), baun târg de ii și alte produse popu�lare românești, plus o mână decărți la temă, mai bune sau maiproaste, să fie acolo. Altfel, anul2018 a trecut – aproape tot – caoricare altul, ba chiar s�a doveditunul prost pentru națiunea ro�mână sau ce�a mai rămas din ea.

Firesc ar fi fost ca 2018 să fifost un moment de reafirmare acoeziunii naționale, de rememo�rare și, poate, de analiză istorică,în care să ne luăm un răgaz, să neuităm în urmă și să judecăm ce s�aîntâmplat în ultima sută de ani cuțara noastră și cu noi, românii.Poate chiar să ne bucurăm așa,

colectiv, că încă existăm ca stat,spre deosebire, să zicem, de fostaCehoslovacie sau de fosta Iugo�slavie, care n�au mai apucat ani�versarea rotundă din 2018. Ar fitrebuit să ne gândim mai ales laceea ce ne unește, fără excese pro�pagandistice, dacă se poate, fărăpuseuri naționaliste, dacă suntemîn stare de așa ceva, și fără accentede ură maneliste de tipul „sămoară dușmanii mei“. Dar n�amfăcut nimic din toate astea.

Clasa noastră politică are șiea partea ei de vină – una consis�tentă. Conștiința de sine a uneinațiuni e dependentă direct deconducătorii ei, mai ales cândaceștia sunt aleși democratic.

Dar n�am văzut la clasa noas�tră conducătoare cine știe ce inte�res pentru acest moment ani� versar, în ciuda patriotismului defațadă, cu drapele tricolore, ii

kitschos�populare și discursurigăunoase. Din tot ce�mi pot amintiacum, pe loc, în anul nostru ani�versar principala preocupare a li�derilor țării – fie că vor bim deguvern sau de parlament – a fostmodificarea legilor justiției, în așafel încât unii dintre oamenii de laputere să scape de posibile con�damnări penale sau să poatăabuza ne stingheriți de funcțiilelor. Iar de curând guvernul și alteinstituții reprezentative ale Ro�mâniei și�au consumat energiilepentru a organiza un referendumcostisitor și inutil, pe o temă ne�semnificativă și încheiat cu uneșec răsunător. Probabil că, dupămintea celor care reprezintă azistatul român, floarea politiciiromânești – că alta n�avem –,totul se va rezolva cu o paradă de1 Decembrie mare, foarte mare,cea mai mare. Și cu asta am bifatun centenar.

Sau poate clasa noastră poli�tică evită intenționat, cu o jenă ex�plicabilă, să marcheze prea apă� sat acest moment, fiindcă el implică inevitabil o evaluare a

parcursului națiunii din ultimasută de ani, cu judecăți, comenta�rii, comparații și concluzii delocplăcute pentru cei ce ne conduc.Primul guvern al României Mariincludea oameni ca Ion I.C. Bră�tianu, Anghel Saligny, VasileGol diș, Alexandru Vaida�Voie�vod, I.G. Duca, Ștefan Cicio�Pop.Nu e ușor pentru alde Dragnea,Tăriceanu, Orban, Viorica Dăn�cilă sau Ol guța Vasilescu să seplaseze la celălalt capăt al veacu�lui, în postura de continuatori aiacestora. E mai bine să tacă, sămeargă pe burtă, că poate nu seobservă diferența. Un centenardiscret le pică bine. Și, cine știe,poate ne pică bine tuturor. Darasta e altă discuție. SDC

5ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Centenarul discret

Ministrul Justiției Tudorel Toa�der a declanșat procedura de re�vocare a procurorului general,Augustin Lazăr. Cererea nu re�prezintă o surpriză, însă momen�tul ales de ieșeanul Tudorel(chiar în timpul consultărilor peJustiție de la Cotroceni) nu e în�tâmplător.

Se repetă scenariul Kövesi, fiind ur�mată aceeași partitură însăilată pegenunchi. Se știa de ceva vre me căLazăr va fi mazilit, probabil că mulțidin PSD se întreabă de ce propune�rea revocării vine atât de târziu.

Tudorel Toader și�a dat aramape față. Rușinoasă prestație, dupăo carieră de zeci de ani în spate.Toader a fost pe rând procuror,avocat, profesor, decan la Faculta�tea de Drept, apoi judecător laCurtea Constituțională. Oriundeîn lume, un fost magistrat con �stituțional și�ar fi văzut mai de�parte de cariera universitară sauchiar s�ar fi retras din viața pu�blică. Însă Toader al nostru areambiții nemăsurate. Ba chiar, unii

profesori de la Universitatea dinIași șușotesc pe la colțuri că luiTudorel i�ar surâde o posibilăcandidatură la prezidențiale, du �pă ce acum câțiva ani liberalii luiRelu Fenechiu îl vedeau nimeritîn funcția de primar al Iașului.

N�ar fi exclus ca Tudorel Toa�der să plece singur de la Minis�terul Justiției, după ce și�a de �săvârșit opera. Cine își închipuiacă șefa DNA Laura Codruța Kövesiva pleca atât de rapid din funcție?Cu o răbdare incredibilă, Tudorela așteptat momentul, a acționat șii�a ieșit. Iar scenariul se repetă înaceste zile și la Parchetul General.

În ciuda celor două reușite aleministrului Justiției, Liviu Dragnea

nu poate fi pe deplin mulțumit.Sigur că e bucuros că a scăpat deKövesi și probabil de Lazăr, însăproblemele sale cu Justiția n�audispărut. Timpul trece, iar con�damnarea în dosarul angajărilorfictive din Teleorman se apropie.

Posibil ca aici să se încheiemisiunea lui Tudorel Toader laminister. Să reușească demitereacelor doi (Kövesi plus Lazăr), apoisă se retragă în glorie la vatră.Adică să revină în postul de rectorla Iași. Iar un alt personaj, precumEugen Nicolicea sau Șerban Nico�lae, să preia misiunea OUG pe am�nistie și grațiere. Tudorel e su� ficient de înțelept încât să�și deaseama că amnistia dorită de Drag�nea e prea mult. Iar dacă nu pleacăsingur, va fi la rându�i evaluat dePSD, după cum anunță chiar în �țeleptul social�demo cra ților pechestiuni de Justiție, Florin Iorda�che: „Exact ca domnul Lazăr, fărăîndoială și domnul Toader va fievaluat. Cine îl evaluează pe dom�nul Toader? Doam na prim�minis�tru. A făcut și foarte multe lucruri

bune domnul Toader, a făcut și lu�cruri mai puțin bune, cum ar fispre exemplu legislația, care credeu că trebuia asumată întâi de mi�nister și nu de parlament. (…) Eu,dacă eram ministru al Justiției, întrei luni de zile vă asigur că măcardeciziile Curții le implementam.Prin ordonanțe, prin ne�ordo �nanțe, cu lume în stradă, cu lumeîn casă, deciziile Curții trebuiauimplementate“.

Pe de altă parte, întrebareamomentului este ce va face KlausIohannis. Joi, șeful statului s�a în�tâlnit cu partidele la Cotroceni,dar nu e clar care a fost scopulreuniunii. Iohannis nici n�a reușitsă mai ajungă la vreo concluziedupă cele patru ore de consultări,că agenda a fost ocupată de su�biectul revocării procurorului�general. Genială mutarea luiToader, proastă socoteală a loca�tarului de la Cotroceni.

Ce urmează? Președintele numai poate sta pasiv, cum a făcut încazul Kövesi. Deja s�au adunatprea multe (numiri repetate alepremierilor PSD, ieșiri mult preamoi în momente importante, ceda�rea în cazul Kövesi), iar alegătorii

dreptei n�ar mai suporta o nouăcedare. Ar fi prea mult. Pe rețelelede socializare mulți dintre vo �tanții săi din 2016 așteaptă muta�rea dinspre Cotroceni, însă tonulpostărilor nu mai e atât de priete�nos ca altădată.

Iohannis își joacă la acestsfârșit de an viitorul său mandatprezidențial. Dacă va rămânespectator și de data asta, e clarpentru simpatizanții săi că încăun mandat e prea mult și că vatrebui găsită altă soluție.

Președintele poate declanșaîn sfârșit referendumul pe Jus �tiție . Cu orice risc. E drept că mu�tarea prezintă și pericole, pentrucă e complicat să mizezi că la urnese vor prezenta 5,5 milioane dealegători. Iar un eșec al îngropatema luptei anti�corupție. O altăvariantă, mult mai radicală, ar fidemisia președintelui, concomi�tent cu părăsirea Parlamentuluide către opoziție. Ar fi un semnalputernic atât în țară, cât și pe planextern. În această situație, am fifoarte aproape de alegeri antici�pate, atât parlamentare, cât șiprezidențiale. Pisica trebuie rup �tă, altfel ne scufundăm cu toții. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Timpul trece, iar condamnarea în dosarul angajărilor fictive din Teleorman se apropie.

Iohannis își joacăviitorul mandat

Roger Allen – cum am avut prile�jul să o spun în numerele anteri �oare – acordă un spațiu larg pre� zentării și analizei gândirii luiWilhelm Furtwängler, într�o dis �cu ție despre măsura în care dirijorul s�a raliat și a susținutimplicit ideologia nazistă de�alungul anilor de regim hitlerist.Unul din momentele cele mai su�gestive l�a constituit introducerealui An ton Bruckner în panteonulnazist, în Sala eroilor, la Regen�sburg. O ceremonie regizată îndetaliu, în 1939, la care a fost pre�zent Führerul și membrii guver�nului său și care a inclus o seriede concerte, o reuniune specială aSocietății Internaționale Bruc�kner, discursuri ale unor somitățiale regimului, începând cu minis�trul Propagandei, Goebbels.

Politizarea compozitoruluiAnton Bruckner începuse în anulprecedent, când în urma Ans�chlussului din martie 1938 Goeb�bels dizolvase Societatea cu sediulla Viena, îi reorganizase editura,unind�o cu cea de la Leipzig, șiconstituise Societatea GermanăBruckner, al cărui președinte afost numit Furtwängler. În aceas �tă calitate, dirijorul pronunța la

Viena, la 5 iulie 1939, un discurs ceavea să fie tipărit apoi în volum caun eseu în 1942, ce includea re �ferințe la gestul Führerului deonorare a lui Bruckner la Regen�sburg. (Pasajele în cauză aveau săfie eliminate din edițiile postbeliceale scrierilor furtwängleriene…)

În 1939, dirijorul îl prezintăpe Bruckner ca „o parte esențialăa vieții germanilor de astăzi“ și, peun ton asemănător discursului luiGoebbels, laudă caracterul etern

al muzicii lui: „S�a gândit în artalui numai la eternitate și a creatpentru eternitate“. „Bruckner esteunul dintre puținele genii din în�treaga istorie a muzicii a cărui sar�cină căpătată a fost să exprimetranscendentalul în termeni umani,să perpetueze forța lui Dumnezeuîn țesutul vieții umane.“ RogerAllen vorbește de un „subtext an �ti�intelectual, care îl asociază pu�ternic pe Furtwängler cu aspecteale ideologiei naziste“ – „muzica

lui Bruckner ca reprezentare aforței lui Dumnezeu în țesutulexistenței umane, poate fi văzutăca o extensie a conceptului nazistde Gottglaubigkeit, sau credințaîn Dumnezeu ca o forță misticăcreatoare, mai curând decât cumeste el definit de Biserica catolică“.

S�a vorbit mult atât de folosi�rea lui Wilhelm Furtwängler ca„ambasador cultural“ al celui de�alTreilea Reich, cât și despre oportu�nismul dirijorului în rela țiile cudemnitarii naziști. Cartea lui Ro �ger Allen nu insistă pe aceste as�pecte, dar nici nu le trece cu ve� derea. Deplasându�se în frunteaor chestrei sale berlineze în Elveția,apoi la Budapesta, de două ori laCopenhaga și la Praga, dirijorulfăcea, evident, și oficiul de mesagerpolitic al regimului.

Ministrul Propagandei notaîntr�o însemnare în jurnalul său„succesele triumfale de pretutin�deni“ și observa, după ce Furt �wängler îi dăduse personal unraport asupra călătoriilor: „Îl pu �tem utiliza cu mare folos și înacest moment el este și foarte do�ritor. Are intenția să suprave�gheze lumea muzicală din Vienași să meargă la Praga pentru a neridica prestigiul muzical“.

Atât în Elveția, la Winterthur –unde trăia cunoscutul său, diri�jorul anti�nazist Hermann Scher�chen – cât și la Praga, Filarmonicaberlineză avea să înregistreze – așacum se petrecuse în Cehoslovaciași cu cea bucureșteană, condusă deGeorge Georgescu –, du pă expre�sia lui Goebbels în suși, „atitudineaîncă rece a populației locale“. Șiaceasta în ciuda recep țiilor și aconcertelor cu participarea autori �tăților pro�naziste. La 3 octombrie1940, Goebbels îl sfătuise chiar să

nu meargă în El veția, în special laWinterthur, „unde și astăzi emi �gran ții din Germania sunt activi“.Pe de altă parte, în același jurnalal ministrului Propagandei, aparenotația despre Furtwängler: „Estefoarte îndatoritor și se oferă să deaun concert cu Filarmonica dinBerlin în cursul vizitei mele laPraga“. Aici, dirijorul îl însoțea peGoebbels și în martie 1944, dândun concert la ceremoniile de ani�versare a cinci ani de ocupație.

Roger Allen își încheie admi�rabilul său volum despre Arta șipolitica unui apolitic cu câtevaconcluzii, la care este greu să nusubscrii, dacă ești un om onest:„Indiferent de perspectiva ce esteadoptată și de cât de mult estenuanțată problema, faptul de ne�ocolit și indiscutabil rămâne:Furt wängler a stat în Germaniapen tru a proteja cultura germanăși procedând astfel a jucat un rolpublic important și de profil înaltîn clădirea întregului cultural ce afost național�socialismul. […] Furt �wängler va fi pentru totdea una ofigură ce provoacă perplexitate,pentru a nu spune controverse. Sta�tura sa veșnică de artist suprem îninterpretarea canonului austro�german este larg recunoscută șiasigurată. În același timp, rolulsău în slăvirea culturală a unuiregim barbar și criminal nu poatefi negată, scuzată sau ignorată.Dar nici nu trebuie exagerată. Așacum se poate vedea cu claritatedin scrierile sale… el a ajuns să fieprins în pânza propriilor contra �dicții. Acest fapt, mai degrabădecât orice încercare de a�i mă�sura gradul de colaborare saurezistență, vinovăție sau nevino �văție, va arunca permanent o um �bră peste reputația sa istorică“. SDC

6ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

MUZICIENII ȘI PUTEREA

Wilhelm Furtwängler. Arta și politica unui apolitic (III)

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Mult reeditate, mult remasterizate, mult discutate îndeceniile ce au precedat anul 2000, înregistrările luiWilhelm Furtwängler au intrat ulterior într-un con derelativă umbră, chiar dacă nu au dispărut niciodată de pepiața discului compact. În ciuda modei mai recente aedițiilor mamut, „complete“, ale unui muzician, cele ale luiFurtwängler nu au fost reunite toate într-un cofret decât de

japonezi. Pentru generațiile mai tinere, am pe undevasentimentul că marele dirijor german nu se mai bucură nici de aura, nici de fervoarea cu care era ascultat în trecut.Poate reeditările vechilor discuri EMI sub noua etichetăWarner să-l readucă în atenție, așa cum, este de sperat, o va face și volumul pasionant publicat recent de muzi -cologul britanic Roger Allen la editura The Boydel Press.

Wilhelm Furtwängler, Joseph Goebbels și Richard Strauss. Caricatură de Gregor Rabinovitch. Nedatată, probabil sfârșitul lui 1934.

© R

og

er A

llen.

Wilh

elm

Fur

twän

gler

. Art

a și

pol

itica

unu

i apo

litic

Generația boomer�ilor, generațiaX, generația Y (milenialii), gene �rația Z sunt drastic diferite, maiales acestea din urmă, deși nuexistă mari deosebiri de etateîntre cei care le compun. Milenia�lii au între 24 și 40 de ani, au des�coperit internetul pe dial�up șicam jumătate din viață nu au avutacces la internet mobil. GenerațiaZ au între 14 și 23 de ani suntatașați de internetul mobil și, deșifoarte apropiați cronologic de mi�leniali, ca grup se disting. Mile�nialii preferă Facebook (83%), întimp ce generația Z preferă Insta�gram (80%). 63% dintre milenialifolosesc social media în primulrând pentru a distribui materialevideo, iar 73% dintre cei dingenerația Z o folosesc în primulrând pentru relaționare, fiind ceamai conectată la tehnologie dinistorie (Pearson Education).

GENERAȚIILE AZI ÎNFORMARE SE MATURIZEAZĂMAI DEVREME

Dincolo de pura curiozitate, stu �diile antropologice le sunt utile șiproducătorilor ori artiștilor. Eitrebuie să�și acomodeze limbajeleestetice la pasiunile și intereselecelor pe care urmăresc să�i aducăîn sălile de teatru, la transfor �mările survenite în planul recep �tării, al capacității de concentrare,

la evidența că segmentarea gene �raționistă e tot mai compri mată,iar diferențele între eșaloane totmai evidente.

Nu de la interesantele cifre demai sus am plecat în coagulareaacestei noi lucrări colective. Ampornit de la starea de fapt și de laconstatări cu vechime de sezoane.De la dorința și nevoia de a scanao zonă în expansiune, cu impactpe termen lung și de a direcționaatenția către ea. Teatrul pentrupublicul tânăr e, în România, ospecie de dată mai recentă, cueșantioane reprezentative atât îninstituții de stat (misiunea de alucra pentru publicul tânăr eatribuită teatrelor pentru copii șitineret), cât și în companii inde�pendente, cu rezultate remarca�bile. Nevalorizat încă în teatrulromânesc la nivelul la care ar tre�bui și pe care l�ar merita, teatrulpentru publicul tânăr e o realitateautohtonă spre care e cazul săprivim mai insistent, păstrândpasul cu așteptările generației Zși ale celei alfa care îi urmează.

Teatrul pentru publicul tânăre un gen care presupune în pro �porții egale educaționalul și es�teticul și care, de multe ori, estechiar mai dificil decât teatrulpentru „oameni mari“. Să vedemcum stăm la acest capitol scenic.

În România, teatrul pentrupublicul tânăr a intrat în vizorul

practicienilor de curând, ca efectal unei segmentări a categoriilorde spectatori produse aproape dela sine și a importării unor ten �dințe din teatrul internațional, cucare am reintrat în sincronie.Generațiile azi în formare se ma�turizează mai devreme și mai ra �pid decât o făceau cele ale părin� ților și bunicilor. Sub presiuneaunui timp orientat pe „repede în�ainte“ și a unui ritm al viețiiimpus de o pedală a accelerațieisociale continuu apăsate, junioriitrec dintr�o etapă într�alta adeseadestul de abrupt, uneori de la o zila alta. Trăim timpuri când com�ponenta biologică a personalitățiievoluează într�o combustie inten�sificată și de cutumele societățiide consum, ale unei alimentații cese îndepărtează de rădăcinile eieco, la scară globală de un mediunatural tot mai restrâns de invaziaurbană și agresat de comunitățileumane în expansiune.

UN TEATRU CARE VORBEȘTEDESPRE AZI ȘI DESPRE EI

În multe cazuri, maturizarea bio�logică o devansează pe cea psiho�logică și socială, mulți adolescențifiind, o vreme, niște copii în cor�puri adulte, un întreg complicatîntre ale cărui părți pot apăreacontradicții. Companioni de în�credere în pasajul de la copilărie

către maturitate pot fi artele, maiales cele vii precum teatrul, careîși completează dimensiunea defactor de divertisment elevat cuaceea modelatoare, de introdu�cere a adultului de mâine înlumea care încă îi este străină, darîn care va trebui să se integreze.Teatrul pentru adolescenți aredeja o istorie recentă. El s�a con�stituit și dezvoltat cu succes pe„bătrânul continent“ mai ales înspațiile francofone – Franța, Bel�gia –, dar și în Germania și Aus�tria și dincolo de ocean, înCa nada, unde profesioniștii tea�trului s�au specializat în varianteadecvate, cercetarea teoretică șidezbaterile sunt în vogă, iar de

aport și de beneficii nu se maiîndoiește nimeni.

Ce este teatrul pentru publicultânăr în cel mai vast înțeles al său? Eun teatru care vorbește despre azi șidespre ei, care plasează puberul încentrul atenției artistice. E un teatrudedicat, în care adolescenții se recu�nosc pe ei înșiși, un teatru care leoferă măcar răspunsuri parțiale la to�rentele de întrebări, adesea neexpri�mate, cu care se confruntă. Teatrulpentru publicul tânăr e o formulă pecare toți cei conectați cu tânăra ge �nerație e înțelept să�l urmărească. SDC

(Fragment din studiul inclus învolumul colectiv bilingv Teatrulși publicul său tânăr. Realităţiromânești, editat de FestivalulInternaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, ediţia a XI-a)

7ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Teatrul și publicul său tânăr Trăim vremuri unice în istorie, iar una dintre

particularitățile care le definesc e că, pentru prima

oară în cronologia universală, patru generații

împart timpul prezent. Ca în nici o altă perioadă,

aceste patru leaturi înregistrează diferențe nete,

adesea tranșante în profilul generaționist, care le

autentifică, mult mai categorice decât altădată

chiar la indivizi cu vârste apropiate.

8ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA ADELA GRECEANU

„Cred că avem cu toții undeva, maiascuns sau mai la suprafață, ceva cu care putem percepe poezia lumii“Adela Greceanu a intrat furtunosîn poezia românească, scutu�rându�se de numele ei real,creându�și o nouă identitate pecare a tot învelit�o în hârtie și înunde radio, încât astăzi, când seuită la ea, nu o mai recunoaște in�tegral. „Nu mă simt foarte bine înpielea Adelei Greceanu, nu știu dece nu am reușit, după atâta timp,să îmi asum numele ăsta“, spunenonșalant, deși crede că povesteanumelui „nu este una spectacu�loasă“. Prezentă la ediția din 2018a Festivalului Internațional de Li�teratură și Traducere, Adela Gre�ceanu a fost unul dintre cei 11scriitori contemporani care au po�vestit despre autorii de renume aiIașului în seria Scriitori de po�veste. I�a dat viață lui Alecsandri,a vorbit despre rolul său în statulromân, în proză, poezie și drama�turgie, despre marea sa dragosteneîmplinită, sfâșiată dureros întinerețe și care a rămas ascunsăistoricilor literari. Și se vede și eaastăzi mergând la Mircești, scriindpoezie pe un cerdac, unde să nu oderanjeze nimeni decât vocile pecare și le înmagazinează de la ceidin jur și le așterne apoi în ver�suri. Fiindcă „poezia este peste tot,e latentă, e o prezență“.

CĂTĂLIN HOPULELE

Ce s-a întâmplat cu Duțu de s-a transformat în Greceanu?

Ce să se întâmple, nimic spectacu�los cred. Când am vrut să debutezîn revista „Euphorion“, asta se în�tâmpla în 1993 – sunt mai multde 20 de ani, îngrozitor! (râde) –redactorul�șef de atunci, care numai este din păcate printre noi,Iustin Panța, un poet minunat,mi�a zis: „Știi, numele ăsta, Duțu,nu prea sună bine, poate te gân �dești la un pseudonim“. Și mieatât mi�a trebuit! Că nu îmi plăceanumele meu de familie, la școalăera obiceiul pe vremea mea ca

profesorii să ne strige după nu�mele de familie și mi se părea așade rece, mi se părea că prin astapuneau o distanță între ei și noi,categoric. Iar noi între noi, cândvoiam să fim răutăcioși unii cualții, ne strigam pe numele de fa�milie. A rămas așa o umbră înmintea mea de copil, că în 1993,când nu eram eu tocmai adult, citot un fel de copil, am spus „gata,trebuie să îmi găsesc alt nume“.

Și de unde a apărut Greceanu?

Am făcut tot felul de încercări,scriam pe un carnețel diversenume, nu știu dacă mai există peundeva prin casă că ar fi intere�sant să văd ce am mâzgălit euacolo. Până la urmă mi s�a părutinteresant Greceanu, am zis să�l

încerc și Adela Greceanu mi�asunat bine. Asta a fost tot, cred.

Oamenii cum te strigă? Adela,Greceanu, Duțu, după numeledin cărți sau cel din buletin?

Acum mă știu ca Adela Greceanu,chiar se miră că am alt nume înbuletin, altul și decât Duțu, că m�am și căsătorit între timp. Credcă pot spune că am mai multeiden tități și e destul de complicatde gestionat situația. Sunt și rea�lizator de emisiuni la radio, aparzilnic pe post, mă prezint ca AdelaGreceanu și lumea așa mă știe.Dar e foarte curios că au trecutatâția ani de atunci și eu încă num�am obișnuit cu acel nume, numă simt foarte bine în pielea Ade�lei Greceanu, nu știu de ce, am

observat asta de curând și poatecă o să mă gândesc serios și ar fiinteresant să fac niște săpături săînțeleg de ce nu am reușit, dupăatâta timp, să îmi asum numeleăsta. Dar nu m�aș simți bine nicisă mă întorc la numele dinaintede Greceanu. E curios, cred că e oproblemă de relație a mea cumine. E o chestie de identitate.

Și dacă adăugăm peste toateidentitatea scriitorului deja de-vine identitate multiplă. Bachiar există și o pagină de Wiki-pedia despre tine în suedeză. Ai

idee cum a apărut?

Nu! (Râde.) Nu am nici o explicație,am descoperit�o și eu cu stupoare!În română nu există, eu nu mi�amfăcut așa ceva, nici prin cap nu mi�a trecut, dar există în suedeză!Nu știu cine a făcut acea pagină,dar niște explicații ar fi, poate pen�tru că am avut, într�adevăr, câtevalecturi în Suedia acum mai multde zece ani, cred, lecturi de poezieînainte să fie România invitat deonoare la Târgul de carte de la Gö�teborg. Însă în acel an România aavut un stand special, fiindcă ur �ma să devină în câțiva ani invitatde onoare. Poate că de acolo, cum �va, cineva, a făcut acea pagină.

„NU MĂ PRICEP SĂ DAUTITLURI ȘI MI-A FOST MEREUGREU SĂ LE GĂSESC PENTRUCĂRȚILE MELE“

Cel mai greu lucru pentru unjurnalist care e și scriitor îmi în-chipui că este să dea titluri. Vo-lumul de debut în proză al tău senumea Titlul volumului meu,care mă preocupă atât de mult.Ce crezi despre el uitându-te înurmă, ești mulțumită?

Sunt foarte mulțumită de el! Da,da, da, îmi place că am avut aceas �tă idee, pentru că nici eu nu măpricep la dat titluri și mi�a fostmereu greu să găsesc titluri pen�tru cărțile mele, iar la aceasta, laprima, mi�a fost de�a dreptul im�posibil să găsesc un titlu. Atunci

am spus: „Ce ar fi ca în loc de titlusă fie pe copertă primul text dincarte, care vorbește chiar despretitlu, despre cum mă preocupă pemine atât de mult titlul cărții?“.Editorul nu a fost de acord să pu �nem pe copertă în loc de titlu untext și îl înțeleg... ar fi fost greupentru toată lumea să fi vor�bească despre acea carte, nu i�arfi putut spune titlul nimeni, pro�babil nici măcar eu. Și atunci amacceptat această soluție de com�promis – să fie doar începutultextului pe copertă, respectiv „Ti �tlul volumului meu care mă preo�cupă atât de mult“. Deci nu, nusunt bună la dat titluri, dar suntmulțumită că am găsit aceastăsoluție pentru prima carte. De laa doua nu am mai putut să fac lafel, evident. (Râde.)

Care crezi că este astăzi condițiascriitorului în România? Ca sănu mergem pe o discuție prea fi-losofică, mă interesează dacă tucrezi că a început cumva să re-capete din respectul pe care îlavea odată și care în ultimii cam20 de ani s-a erodat ușor-ușor.

Este o discuție complicată; și eu îiîntreb de multe ori pe scriitorii pecare îi invit la Radio RomâniaCultural asta. Înainte de 1989 eraalt context social, nu erau sursede divertisment, aveam două orede program la televizor, aveampuține filme și destul de multecărți și sigur că foarte multă lumecitea. Literatură străină, dar și li�teratură română. Scriitorii ro�mâni erau mult mai puțini decâtastăzi, erau și mai puține edituri,iar selecția era foarte riguroasă.Probabil fiindcă nu aveau preamulte surse de petrecere a timpu�lui liber, oamenii citeau poate maimult decât o fac astăzi. Dar astăziîn schimb, pe lângă faptul căavem nenumărate surse de diver�tisment – dacă putem include șicititul cărților în această catego�rie –, avem și mult mai multeopțiuni în materie de literatură.Se traduce mult mai mult, există

© F

aceb

oo

k A

del

a G

rece

anu

9ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

mult mai mulți scriitori. Poate cănu se citește mai puțin, dar cusiguranță lumea își împarte aten �ția în mai multe părți. Despreprestigiul scriitorului nu știu cesă zic; imediat după 1990 lumea afost însetată, înnebunită să ci�tească presă. Au fost anii aceia ne�buni, anii ’90, când apărea aproa peîn fiecare zi o nouă gazetă, un titlunou, iar toată lumea își cumpăradimineața toate ziarele de pe o ta�rabă, care erau foarte încărcate deziare cotidiene. Dar oamenii nudoar că le cumpărau, ci le și citeaupe toate. Au fost câțiva ani extraor�dinari, chiar dacă se scria ce vreisau ce nu vrei și erau titluri gen „In�fractorul infractoarea“ sau multecu paranormalul și alte nebunii.

Era un pașoptism al presei.

Așa, exact. Dar între timp lucru�rile s�au mai așezat, apoi a venitcriza și le�a așezat de tot; le�a în�gropat. Iar astăzi, ce să zic, uite,avem FILIT, care contribuie foartemult la creșterea prestigiului scrii�torului, dacă tot vorbim despreasta, și face un lucru minunat. Însăse întâmpla asta și pentru că aveadeja aici un public cititor. Nu știuce se întâmplă în Iași, este ceva mi�raculos, dar se citește foarte mult,mai ales în rândul tinerilor dinlicee. I�am văzut pe câțiva, am fostla întâlniri cu ei și citesc enorm, leplace lectura. Nu sunt neapărat laclase de filologie, citesc și cei de lamate�fizică, de la informatică, de lachimie, au cluburi de lectură, știutotul despre scriitori, pun între�bări, sunt în nebuniți după lectură.Contrazic practic toate barome�trele de consum cultural din Ro�mânia. Dacă s�ar putea clonaacești cititori din Iași și echipaFILIT să meargă și în alte orașe dințară, cred că am avea surprize ex�traordinar de frumoase.

„VOCILE OAMENILOR SPUNFOARTE MULTE DESPRE EI;POȚI SĂ CITEȘTI UN OM DUPĂ VOCE“

Spuneai într-un interviu că nu aiimaginație, dar auzi foarte bine.Ai folosit vocile unor personajefeminine din copilărie pentruMireasa cu șosete roșii. Există înscrierile tale o doză mai maredecât de imaginație, de ficțiune,

decât de realitate?

Cred că în literatură imaginația șiadevărul se combină și se comple�tează reciproc, întruna. Da, amspus asta apropo de prima meacarte de proză, că nu am imagi �nație, dar că aud bine. Am vrut săspun cumva că auzul poate

funcționa ca un fel de instrumentdeclanșator al imaginației și, într�a �devăr, eu scriu foarte mult din ceaud. Scriu pe auz, pe ureche. Alțiiscriu pe ce văd, pe vizual, darpoate și fiindcă lucrez la radio deatâția ani asta ar fi explicația: mis�a ascuțit foarte tare auzul. Atâtde tare, încât mă deranjează zgo�motele, oricât de mici ar fi; dacăvecinul de dedesubt scapă pe gre�sie un obiect de metal mă irităfoarte tare. Eu funcționez pe auzși mi se pare că vocile oamenilorspun foarte multe despre ei. Dacăreușești să îți dezvolți atât de taresimțul ăsta, poți să îți dai seamachiar de caracterul unui om nu �mai după vocea lui. Poți să îlcitești după voce.

Am remarcat asta și în cartea pecare ai scris-o despre Alecsandriîn colecția Scriitori de povestelansată la FILIT. Mi se pareaproa pe o lucrare științifică,bine documentată, în careimaginația pare că nici nu exis-tă, totul se leagă șnur. De aceeate întrebam dacă ai aplecareasta în scriitură, mai mult sprepartea concretă a faptelor decâtspre cea romanțată.

Sunt conștientă că dintre toatecărțile din seria asta a mea e ceamai puțin romanțată și cea maipuțin ficțională. Eu am construit�omai degrabă cu instrumentelejurnalistului, mi�a fost mai la în�demână așa, nu știu dacă e bine,nu știu ce a ieșit, ce vor zice citito�rii, am mari emoții. Dar pentrumine a fost o bucurie să citesc șisă recitesc Alecsandri, să citescdespre epoca lui, pentru că m�ainteresat foarte mult să îl pun încontextul în care a trăit și să arătcât de important a fost el în pe�rioada aceea nu numai pentru li�teratura noastră modernă, unde eunul dintre pilonii ei, ci și pentrustatul național român.

Ai spus ceva în carte care mi-aplăcut foarte mult, că Eminescunu ar fi fost posibil fărăînaintașul său Alecsandri, cumnici în dramaturgie Caragiale nuar fi fost posibil fără acelașiAlecsandri. Crezi că nu i s-a datsuficientă atenție și importanță?

Am citit într�adevăr foarte mult.Eu l�am descoperit acum ca pro�zator; este formidabil, are unumor extraordinar, o atenție de�osebită la detalii. Era un prozatorîn toată puterea cuvântului. Exis �tă și un pasaj din textul despreprietenul lui din copilărie, VasilePorojan, copil de rob, rob el în �suși, când povestește primii ani

de viață până pe la vârsta de cinciani, pe care i�a petrecut cu acestVasile Porojan cu care făcea toatenebuniile din lume, zi de vară pâ �nă�n seară. Acolo e un mic Amintiridin copilărie, mi�a amintit de Nicăal lui Ștefan a Petrei și cum făceauei toate nebuniile și îi supărau pecei mari, și cei mari îl pedepseaudoar pe Porojan, că ei erau egali înfața soarelui, dar nu și în fața oa�menilor, unde lua bătaie doar co�pilul de rob. Apoi se întorcea laprietenul lui, conașul, și continuacu năzbâtiile. Nu știu dacă nu i s�aacordat suficientă importanță luiAlecsandri, nu îmi dau seama, nusunt nici istoric și nici critic literar,dar mi�ar plăcea ca prin cărticicaasta să fie redescoperit de copiiicare�l învață la școală.

Ai scos în evidență foarte puter-nic relația cu Elena, în contextulîn care multă lume, inclusiv dinzona criticii literare, l-a judecatpe Alecsandri ca fiind rece, nu l-au văzut ca pe un om al mari-lor iubiri, cum a fost Eminescusau Creangă.

Da, este acolo o poveste de dra�goste teribilă, sfâșietoare, tragică.Elena Negri moare de boala seco�lului, tuberculoză, și a murit chiarîn brațele lui Alecsandri. E o po�veste romantică, dar din neferi�cire este una care s�a întâmplat înrealitate, iar cele două luni ale lorde fericire la Veneția sunt o mi�nune, pe care el le descrie în jur�nalul acestei perioade. E un romande dragoste acolo în romanul luivenețian cât se poate de frumos șipe care îl putem citi acum cu ceamai mare plăcere.

Visezi și tu la tihna lui? Ai vrea săte întorci la un moment dat săstai pe îndelete să scrii poezii,pe un cerdac, să te relaxezi, saucrezi că societatea în care trăimastăzi o să ne împiedice să maiputem visa vreodată la așaceva?

Eu sper că nu o să ne împiedicenimic să mai visăm vreodată la așaceva, că dacă nu mai visăm – șiacum spun o banalitate cât minede mare – nu mai suntem oameni,nu mai avem nici o bucurie. Da,mi�ar plăcea să îmi permit să mă

retrag mai des din lumea asta ne�bună în care suntem bombardațidin toate părțile posibile și impo�sibile cu toate informațiile posi�bile și imposibile. Îmi mai permitsă fac asta vara, să închid totul, sănu intru pe Facebook, reușesc sănu mă conectez două�trei zile,poate chiar o săptămână, și efoarte, foarte bine. Nu citesc nicipresă, nu mă uit nici la televizor.Da, eu am nevoie de asta, foartemult, și cred că toți avem nevoiesă ieșim un pic din tăvălugul ăsta.

„POEZIA ESTE PESTE TOT, E LATENTĂ, E O PREZENȚĂ“

Crezi că în momentul de fațăRomânia are public pentru poezie?

O, da, sunt convinsă că da. În mo�mentul de față și în cele viitoare șicred că a avut și în trecut publicpentru poezie. Există acum câtevafestivaluri de poezie în Româniafoarte bune, organizate de poeți –că lor le pasă cel mai mult –, cumeste de pildă cel de la Bistrița,„Poe zia e la Bistrița“, unde am fostde câteva ori și unde se întâmplăceva similar cu atmosfera FILIT.Desigur că la scară mai mică.

Cel care era să nu fie anul acesta.

Da, exact, dar a fost și ne bucurămpentru asta și sperăm că o să con�tinue, că e foarte important. Acolovin oamenii la Sinagoga de laBistrița, unde se țin lecturile depoezie seara, și e plină întotdeaunasinagoga. E un public tânăr de oa�meni care citesc poezie și apoi seduc și își cumpără cărțile; la in�trare e un stand cu cărți, dar ei vinsă îi audă întâi pe poeți, apoi își iau

și cărțile. Da, există public pentrupoezie. E mai mic decât cel pentruproză, dar întotdeauna a fost așa.

Am făcut un interviu în urmă cudouă luni de zile cu Florin Lăză-rescu în care mi-a spus că, înmomentul de față, după părerealui, poezia contemporană româ-nească e mai bună decât proza.

O, a spus un prozator asta?

Da, doar că nu este la fel de cu-noscută și distribuită cum esteproza. Crezi că are dreptate?

Poeții am mai auzit să spună asta,că poezia română de astăzi e maibună decât proza, dar dacă o spu �ne și un prozator înseamnă că așaeste! Mai rămâne acum s�o spunăși cititorii.

Spuneai într-un interviu că„poezia mea are poveste, iarproza mea are poezie“. Înseam-nă cumva că vezi poezia în oriceși înmagazinezi lucrurile pe care

le vezi?

Poezia este peste tot, ea există, elatentă, e o prezență, dar e foarteimportant să reușești să o simți, săo vezi, să o auzi, să o identifici, săîți trezești organul cu care percepipoezia: că e urechea, că e ochiul,că e mirosul.

Deci nu o vede toată lumea.

Nu o vede pentru că nu are antre�nat mușchiul sau organul ăsta.Cred că avem cu toți undeva, maiascuns sau mai la suprafață, cevacu care putem percepe poezialumii, cum îi zicea Naum. Estepeste tot în jurul nostru, e vie și ebine mersi, trebuie doar să o ob�servăm. SDC

Poezia e pestetot în jurul nostru,e vie și e binemersi, trebuie doarsă o observăm.

© F

aceb

oo

k A

del

a G

rece

anu

10ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018actualitate www.suplimentuldecultura.ro

După 90 de ani – un maraton al valoriiEVENIMENT PE CARE RADIOROMÂNIA CULTURAL ÎL DEDICĂ,PE 1 NOIEMBRIE, CELOR 90 DEANI PE CARE ÎI ÎMPLINEȘTERADIO ROMÂNIA

Pe 1 noiembrie, la 90 de ani de la pri�mul semnal în eter al radioului pu�blic, Radio România Cultural invităpublicul la maratonul După 90 deani. Timp de 24 de ore, singurul postde radio național dedicat culturii faceo călătorie în timp cu ajutorul câtorvadintre cele mai valoroase înregistrăridin fonoteca Radio România.

De la ora 0.00 a zilei de 1 noiem�brie și până la ora 24.00, RRC vaaminti publicului cele mai impor�tante evenimente din ultimii 90 deani, va difuza câteva dintre spectaco�lele emblematice de teatru radiofo�nic, alături de cele mai cunoscutepiese românești, cel mai iubite vociși interviuri – document.

Printre personalitățile interna �ționale care vor fi auzite în maratonulDupă 90 de ani se numără LechWałęsa, una dintre cele mai cunoscute

figuri ale rezistenței anticomuniste,și Václav Havel, scriitor devenitpreședinte, ultimul al Cehoslovacieiși primul al Republicii Cehe. De ase�menea, Zoe Dumitrescu Bușulengava povesti despre întâlnirea sa cuGeorge Enescu, iar muzicologul Vio�rel Cosma va rememora momentulde glorie din 1936, când Radio Ro�mânia transmitea în direct, de laOpera din Paris, premiera capodo�perei enesciene – Œdipe.

Tot în programul zilei de 1 no�iembrie, Radio România Cultural aprogramat cea mai veche înregis�trare păstrată în fonoteca radioului.Este vorba despre vocea Elenei Văcă�rescu, imprimată la Muzeul Cuvân�tului din Paris în 1913.

Publicul RRC va asculta, de ase�menea, vocile unor oameni care audevenit parte a istoriei și culturiinaționale – Iosif Sava, AlexandruPaleologu, Gabriel Țepelea, ZarehBaronian, IPS Bartolomeu Anania,George Emil Palade, I.C. Brătianu,Nicolae Titulescu, Sabin Bălașa șimulți alții.

Cei 90 de ani împliniți de RadioRomânia vor fi marcați și prin emi�siuni muzicale speciale, de la șla �gărele muzicii ușoare, trecând prinmuzica clasică, până la patrimoniullăsat Orchestrelor și Corurilor RadioRomânia.

Maratonul După 90 de ani maicuprinde câteva înregistrări emble�matice ale Teatrului Național Radio�fonic. Acestea sunt Chirița în provincie,de Vasile Alecsandri, înregistraredin 1953, O noapte furtunoasă, de I.L.Caragiale, înregistrare din 1974.Take, Ianke și Cadâr, de Victor IonPopa, unul din întemeietorii Teatru�lui Național Radiofonic, înregistraredin 1960.

În seara zilei de 1 noiembrie, în�cepând cu ora 19,00, Radio RomâniaCultural va transmite, în direct dinstudioul „Mihail Jora“, concertulaniversar al Orchestrei NaționaleRadio.

24 de ore de ore de istorie radio�fonică. Programul zilei de 1 noiem�brie poate fi găsit pe www.radioroma� niacultural.ro. SDC

FEM de Magda Cârneci, în limba franceză

Romanul FEM, tradus în limbafranceză de Florica Ciodaru Cour�riol, a fost publicat de curând laEditura Non Lieu din Paris. LaEditura Polirom, FEM a apărut în2014 în colecția Top 10+ și a fostnominalizat la Premiile UniuniiScriitorilor din România, PremiulAugustin Frățilă, Premiile RadioRomânia Cultural și Premiile re�vistei „Observator cultural“.

În străinătate i�au apărut vo�lumele Psaume (Les Ecrits des

forges, 1997); Art et pouvoir enRoumanie 1945�1989 (2007); Troissaisons poétiques (Phi, 2008) șiChaosmos în olandeză (2004), en�gleză (2006) și franceză (2013).

Într�o lungă scrisoare adre�sată bărbatului care e pe cale săo părăsească, o femeie face o in�cursiune nonconformistă prinmeandrele sale fiziologice și psi�hologice, din copilărie până lavârsta adultă. Ea își propune să�i povestească fostului iubit,

asemenea unei Șeherazade, isto�rii „care să�l țină treaz toatănoaptea“, presărându�le cu mi�cile întâmplări de zi cu zi dinviața lor împreună și cu cele maiintime trăiri legate de creștereaei întru feminitate. Iar toate stă�rile, imaginile fantastice și viziu�nile stranii din poveștile ei nu aualt scop decât să�l deschidă pe elcătre o sensibilitate și o înțe �legere pe care nu le�a avut nicio�dată. SDC

11ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

Pledoarie pentru mișcareMă simt puternică și foarte co�nectată cu tot ceea ce însemn euîn cel mai mic detaliu. Când îțicunoști fiecare mușchi și fibră caun medic la laboratorul de ana�lize devii mai conștient de pre�zent, de fiecare clipă care sescurge în defavoarea ta. E cameditația. Curgi din ce în ce maiadânc înspre tine. Și nu crezi că e genial să recunoști că limitelesunt doar în mintea ta, când tude fapt ești capabil de o grămadăde lucruri extraordinare, cu multpeste ceea ce ți�ai imaginat vreo�dată că ai fi în stare.

DESIRÉE HALASEH

Până la 29 de ani nu am făcut delocsport. Nici măcar o întindere la tre�zire, un jogging în parc, nu știam șinu mă interesa să merg pe bici�cletă, panourile cu reclame pentrusaloanele de fitness nu�mi spu�neau nimic și tot ce îmi doream esă parchez mereu cât mai aproapeposibil de locul în care aveamtreabă, ca nu care cumva să mergpe jos 10 m. La primele tentative dea începe o rutină de alergat ampicat cu succes. După nici 20 de se�cunde îmi pierdeam suflul și inimastătea să�mi sară din piept, mi seîncețoșa privirea și eram convinsăcă urmează să�mi explodeze vreunorgan vital. Asta se întâmpla pevremea când nu trăiam nici unsfert din viața pe care o duc azi.

Azi. Azi mă pregătesc intenspentru Maratonul InternaționalIași organizat de Serviciul Volun�tar de Ambulanță pe 28 octom�brie. În afara bucuriei de a alergaalături de sute de alți entuziaști aimișcării în aer liber prin centrulorașului, maratonul are și un scoppractic, de a strânge fonduri pentru

amplasarea a cinci puncte de primajutor în cele mai aglomerate zo �ne ale Iașului.

Bun, deci se poate și în urbeanoastră, iar mobilitatea urbană numai e de mult un mit sau un dezi�derat de neatins, ci iată că prin derădăcini în conștiința colec tivă. 1�0 pentru noi.

NE BUCURĂM DE AERUL TARE DE MUNTE

Sedentarismul a devenit un prie�ten vechi dintr�un trecut obscur,pe care nu îl mai recunosc pestradă și de care, la drept vorbind,nici nu aș vrea să dau în vreodimineață rece în care mă pregă�tesc de urcat un vârf de munte.Cum nu de mult mi s�a întâmplat.N�am stare. Ultimul pe listă a fostPietrosul din Munții Rodnei, celmai înalt vârf din lanțul CarpațilorOrientali, 2.303 m mai exact.

„Iar cabanierului, care ne în�treba chicotind cum ne�am des�curcat, în timp ce trăgea cu ochiul

la fe țele noastre răvășite, i�amrăspuns cu nerușinare că făcuse�răm o excursie minunată, am plătitnota și am plecat cu demnitate.Asta era carnea ursului: iar acumcând au trecut ani buni de atunci,deplâng faptul că am mâncat preapuțin din ea, deoarece din tot cemi�a dăruit viața mai bun, nimicnu a avut nici pe departe gustulacelei cărni, care e gustul faptuluide a fi puternic și liber, liber inclu�siv să greșești, și stăpân pe destinultău.“ Autobiografia lui Paolo Cog�netti, intitulată Băiatul sălbatic(editura Polirom, 2018) cu care re�zonez întru totul, e despre nevoiade izolare a unui om care la 30 șiun pic de ani și�a pierdut bucuriade a trăi. După zece ani în care astat departe de munte, hotărăștesă închirieze o cabană aflată la1.900 metri altitudine și să trăiascăsimplu, alături de o mână de local�nici. Își petrece zilele urmărindtraseele animalelor sălbatice sauale turmelor de oi venite pestevară la pășunile alpine sau găsind

noi și noi rute peste crestele Alpi�lor italieni deasupra văii Aosta.

NEGOCIEZ MULT FIECARE PAS

Traseul de ascensiune spre vârfulPietrosul începe din Borșa, deunde mai parcurgi câțiva kilo�metri până la Schitul Pietroasa, îțiparchezi frumos mașina și apucila dreapta drumul forestier cumarcaj albastru, care urcă abruptpe Dealul Moșului până la stațiameteo Iezer, la 1.700 m altitudine.

Din când în când, traseul e in�tersectat de câte o potecă nemar�cată care taie serpentinele șiscur tează drumul, mai pieptiș, maisolicitant pentru mușchii și plămâ�nii tăi, dar în fond de ce ai venitpână aici? După 3 ore ajungem lacăldarea Iezer și stația me teo pe opotecă ce trece printre jne peniarțăgoși și se deschide în fața unuiversant înzăpezit pe alocuri care seoglindește în lacul cu apă potabilăIezer, de unde ne și facem plinul

pentru următoarea porțiu ne maiserioasă de urcat către vârf. Neoprim la soare, turiștii își fac sel�fie�uri obligatorii, noi mâncămbatoane proteice și ne bucurăm deaerul tare de munte care ne tre �zește din oboseala aceea ce mi�roase cald și bine, a uitare de sineși alte abandonuri.

În zig�zag, urcușul e cândblând și îndurător, când plin de pie�tre și stânci ascuțite și ne cere ma�ximă concentrare. Fiecare pas eanalizat, nimic nu e lăsat la voia în�tâmplării, bățul pe care mă spri jindevine tot mai necesar și primeleurme de gheață mă fac să reconsi�der utilitatea colțarilor în aventuraasta. Mă despart de Iulian, care res�piră din ce în ce mai greu, și măcațăr pe scurtături, vârful îmi zâm �bește deasupra capului și apropie�rea altor munțo mani, nu știu din cemotiv, mă silește să grăbesc pasul,să măresc distanțele dintre noi. Unom mă ajunge și îi ofer locul dinfață, dar el îmi mulțumește și măurmează tăcut din spate.

Porțiunile de gheață îmi dauîn continuare frisoane, negociezmult fiecare pas, cer permisiunemuntelui să mă accepte pe spina�rea lui bătrână și, tocmai când ci�neva mă anunță că iar am luat�oaiurea pe altă scurtătură pericu�loasă, mai fac un pas și am ajunspe un platou, cu iarbă arsă devânt și un ocean nesfârșit de va�luri stâncoase și creste înlemniteîn timp deasupra satelor răsfirate.

Deși suntem mulți cei ajunșiaici, e o liniște solemnă care nedesparte de ultima ascensiunespre vârf și mai apoi către cer. Doi parapantiși chiuie deasupranoastră, îmi trag sufletul pe o pia�tră la marginea prăpăstii și închidochii. Sunt exact unde trebuie săfiu. SDC

12ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Bogdan Suceavă –Avalon. Secreteleemigranților fericiți

– FRAGMENT –

Totul a început pe un coridor de ae�roport, într�un pasaj de trecere, ne�utru și neimportant, pe data de 9august 1996. Pe aeroportul din Am�sterdam, după ce am coborât dinavionul care mă adusese de la Bu �curești, când căutam pe monitoareinformația despre următorul meuzbor, spre Detroit. Nu aveam ladispoziție foarte mult timp și nu maifusesem pe un aeroport atât demare. Pentru mine, acolo era lumea.Nu purtam grija valizei, va fi trans�ferată de KLM către următorul zbor.Dar pe unde trebuie să merg? Nusunt nicăieri monitoare, sau celpuțin nu în zona de dinaintea filtre�lor de securitate. Aeroportul mi sepărea un labirint și, în absența mo�nitoarelor, nu știam ce am de făcut.M�am îndreptat spre ieșire, cu spe �ranța că acolo voi afla informația decare am nevoie.

Atunci am văzut indicatorul:Pentru zborurile spre Statele Unite,pe aici.

Excelent, asta căutam. Mă în�drept într�acolo și ajung la capătulunei cozi într�un perpetuu proces

de reorganizare și reașezare. Pri�vesc în jurul meu și am sentimen�tul că m�am alăturat unui lung șirde oameni veniți de pe toate conti�nentele. Am nimerit între o familiede orientali cu trei copii și douăfemei originare probabil din Indiasau Pakistan.

În fața noastră, coada se în�dreaptă spre niște pupitre de metalunde funcționarii vamali ai Olandeidiscută cu fiecare dintre călători.Probabil îi întreabă dacă și�au făcutsinguri bagajul și dacă sunt siguri cănu transportă substanțe pericu�loase. Pe atunci, în 1996, genulacesta de interviu era doar formal șiîntrebările erau simple și naive, așacum se cuvenea pentru copiiirăsfățați ai aceleiași planete.

Îmi vine rândul. Ofițerul de lacapătul cozii îmi indică ultimul pu�pitru, cel dinspre fereastră, cel maidin stânga. Nu vreau decât să termincât mai repede și să ajung la poartade îmbarcare către Detroit. N�aravea de ce să mă întârzie. Am toatedocumentele pregătite în mânadreaptă.

Voi fi intervievat de o dom �nișoară simpatică, îmbrăcată în uni�formă militară bleumarin, cu un tende ciocolată și ochi negri, iscoditori.Mi�ar fi tare dragă dacă n�ar aveaprivirea asta. Parcă e supărată de�agata, așa mărunțică și frumoasăcum e, în uniforma ei plină de în�semne pe care nu știu să le descifrez.Mă măsoară din cap până�n pi�cioare și e clar că ochii ei văd untânăr est�european îmbrăcat înblugi, cu o canadiană din acelașimaterial pe braț, cu un tricou albfără nici un alt însemn, o persoanădintre multe alte câteva sute pe careea trebuie să le chestioneze.

Nu zâmbește. E de piatră. E ouniformă, o formă de autoritate, oumbră feminină a unui zeu teatral.

Îmi deschide pașaportul. Com�pară fotografia cu imaginea dinlumea reală. Deschide la pagina cu

viza americană. Mă privește cândîntreabă:

— Care este scopul vizitei taleîn Statele Unite?

Vreau să produc excelență încultură, îmi vine să�i răspund. Darîmi dau seama că n�ar merge delocun asemenea răspuns, care pe�semne ar fi socotit din cale�afară deobraznic, dacă nu de�a dreptul o in�sultă la adresa monarhiei olandeze.Sau să�i spun altfel: sunt angajatîntr�o competiție de mare originali�tate, un spectacol care nu mă aredecât pe mine ca participant și spec�tator – mă interesează să înțelegfoarte multă matematică, în timp cesunt îndrăgostit de literatură. Și maie ceva, vreau să iau pauză de Româ�nia niște ani buni. Neapărat asta,pauza de România este un scop se�cundar. De asemenea, mai sunt în�drăgostit și de fete frumoase ca tine,ar merge să adaug. Cum ar fi să�i zicasta, acum, în acest loc? Mă uit la in�signa ei oficială, în perfectă con �cordanță de metal cu privirea eiscrutătoare. Răspund:

— Merg la studii. Voi studiamatematică la Michigan State Uni�versity.

Deschide formularul pentruviza F1 emis de universitate și, acumfără a mă privi, compară numele depe formular cu numele de pe viză,care ar trebui să fie același ca nu�mele de la pagina doi a pașaportuluiromânesc. Da, eu. Sunt același, petoate cele trei documente. Verificăliteră cu literă.

— Dar de ce mergi la MichiganState University? De ce nu urmeziaceste studii în țara ta?

Ceva nu e în regulă. Ceva nu�iplace. Nu am răspuns bine. Trebuiesă mai explic. Nu sunt convingător.

— Voi urma în Michigan pro�gramul lor de doctorat. Merg acolopentru că în Michigan se află unuldintre cei mai importanți specialiștidin lume în acel domeniu al mate�maticii pe care�l studiez eu.

Cât de clar se poate. Imediat ur�mează întrebarea�cheie:

— Dar nu sunt specialiști la felde buni la tine în țară?

Adevărul imediat:

— Nu, nu sunt. Atunci cândmergi să lucrezi cu cel mai bun, in�diferent cum ai face comparația, toțiceilalți nu sunt la fel de buni.

Închide pașaportul și, în fațapupitrului, ia un fel de poziție dedrepți. Mâneca scurtă a cămășii lasăsă i se vadă brațele. Sub pielea deciocolată, mușchii relaxați se con�tractă. Nu�i place de mine deloc. Nu�iplace ceea ce răspund, mutra mea esuspectă.

— Care este specialitatea ta?— Geometria diferențială.— Și nu există posibilități ca

să�ți urmezi studiile la tine în țară înacest domeniu?

— Ba da, există. Dar e normal să�mi doresc să studiez cu cel mai bun.

Imediat întreabă, cu pașaportulmeu întredeschis:

— De unde știi când cineva estecel mai bun?

[…]Se apropie. Frumoasa apără�

toare a civilizației Vestului îi spuneceva în idiomul lui Van Basten șiGullit, într�un ritm de comentator

de radio. Nu pricep o iotă. Ochiiofițerului�șef mă măsoară pesteochelari. Îmi ia pașaportul și se uităla el. Pagina doi. Numele. Cetățeanromân. Data nașterii. Se uită iar lamine. Da, arăt de parcă aș avea 26 deani. Hârtia cu problema este cea pecare scrie F1 și pe care sunt precizatedatele programului de doctorat dela Michigan State University. Hâr�tiile sunt beton, nu ar trebui să fiuîngrijorat. Dar ea spune altfel.

„Să�l las sau să nu�l las?“, mi separe că l�a întrebat frumoasa peșeful ei în limba lui Ruud Gullit.Deși n�am idee ce�i va fi spus. Eusunt cel ce așteaptă. Ea e cea careține cheile trecerii.

Ofițerul se așază într�o pozițiecrăcănată, un fel de stând de voie,față în față cu mine. În vremeaaceasta, doamnele indiene sau pa�kistaneze au trecut de mult pe par�tea cealaltă, unde se uită uimite pelistele de zboruri afișate pe monitor.E clar, s�au rătăcit. Cuplul de orien�tali cu trei copii s�a dus de mult, eiau găsit calea mult mai ușor, copiiilor îi poartă înainte. Oameni de petoate continentele știu să răspundăcorect întrebărilor de securitate,numai eu nu pot explica cine sunt șice vreau. SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din

romanul Avalon. Secretele emigranților fericiți, de Bogdan Suceavă,

care va apărea în curând în colecția Fiction Ltd. a Editurii Polirom.

CARTEA

În august 1996, un tânăr matema -tician român așteaptă pe aeropor-tul din Otopeni să înceapă lungacălătorie spre o nouă viaţă. A fostadmis la doctorat la MichiganState University, unde urmează sălucreze cu unul dintre cei mai bunigeometri din lume, după care seva întoarce în România și vaîncerca să profite de avantajulexperienţei sale. Acesta e planul,dar, cum se întâmplă de multe ori,viaţa lui își va schimba cursul penesimţite. Romanul Avalon. Se-cretele emigranţilor fericiţi, cu oputernică tentă autobiografică,este un ghid de supravieţuire înmediul universitar american. SDC

Oricât de îngălat, plin de ifose șiautosuficient�caragialesc ni s�arînfățișa cu prilejul execuțiilorpublice de procurori�șefi Tudo�rel Toader, poreclit și Slugărel, elnu este decât vârful aisbergului.

Vârful unei operațiuni de am�ploare începute cu aproape doi aniîn urmă de PSD și ALDE și ale căreirezultate încep să se ițească dedupă vorba moldovenească, cu ac�cente semidocte, a încă ministruluiJustiției „tehnocrat“ (ce bine că maidă și Iașul valori nației, la întrecerecu pepinierele de cadre din secre�tariatele școla re de la Videle!).

PSD, alături de aliatul săuanti�Justiție Călin Anton Constan�tin Popescu Tăriceanu, a dovedit căare și idei și timp să le pună înpractică. Cu excepția câtorva mici

înfrângeri de etapă (întoarcereadin drum a Ordonanței 13), războ�iul de uzură dus pentru castrareaJustiției independente de actualacoaliție de guvernare merge uns. Amizat corect: nimeni din „cealaltătabără“ nu poate rezista la infinit,nu se poate preocupa 24 de ore deacțiunile și la vedere, și mai cu per�dea guvernamentale și parlamen�tare. Aceasta cu atât mai mult cucât, de exemplu, mediul privat estepermanent pus în gardă și la încer�care de noi și noi prefaceri ale Co�dului Fiscal. De�alde Eugen Or� lan do Teodorovici sau Ionuț Mișasunt permanent la treabă pentru ada noi teme pentru acasă antrepre�norilor și angajaților acestora. Nicisectorul ONG nu scapă, aflat subtirul legiferărilor dubioase, perma�nent sub spectrul reducerii la

tăcere sau a scoaterii din legalitate,pe model ungar.

Așadar, poporului îi lipseșteceva ce PSD și ALDE par să deținădin belșug: timp. Guvernarea pânăîn 2020 nu le va putea fi clătinată înlipsa cristalizării unei noi majo �rități parlamentare. Atunci cândprințipurile lipsesc în „politica ma �re“, restul se rezolvă cu sesiunile deshopping (vorba lui CTP) efectuatecu regularitate de către DragneaLiviu Nicolae, inculpat de rang înaltși liderul de facto al României. N�are timp națiunea să combată totce născocesc Nicolicea, Șerban Ni�colae, Florin Iordache, Tudorel Toa�der – ași în prezentarea negruluidrept alb și a albului drept negru.

La capătul a doi ani de stă �ruință, dimpreună cu televiziunileprietene, PSD și ALDE par, în

sfârșit, să conducă dezbaterea însocietate. Și ce dacă protocoalelesecrete sau DNA s�au ocupat de oseamă de reprezentanți ai proti�pendadei politice, o categorie so�cială infimă raportat la populațiaRomâniei? Pentru Dragnea și Tă�riceanu sunt suficienți ca număracești inculpați de rang înalt pen�tru a acuza încălcarea „drepturi�lor și libertăților cetățenești“.Aceasta și pentru că doar politi�cienii unei puteri pot fi con si �derați cetățeni, restul, majoritate,intrând în categorii de rang doi,trei sau patru. Români, dar ne�cetățeni. Cantitate neglijabilă pelângă condamnații și urmărițiipenal: puțini, dar importanți pen�tru pușculițele de partid.

În mod evident, cineva tre�buia să deconteze toată această

stare de fapt. Așa că, doamnelor șidomnilor, vi�l prezentăm pe KlausWerner Iohannis, președinte alRomâniei doar cu titlul, simpluspectator la prăbușirea Românieimoderne. Ori din neștiință, oridin dezinteres, ori din ambelecumulate își erodează în rândulpropriului electorat imaginea pezi ce trece și s�ar putea să ceară laanul voturile pesediștilor sau alepesediștilor vopsiți. Sub privirilesale absente, funcția preziden �țială a început să fie golită deconținut, de parcă România ar fi odemocrație parlamentară, cupreședintele ales prin votul ma �jorității deputaților și senatorilor.Se răsucește nea Nelu în patul luidin Primăverii! SDC

Au tot timpul din lume. Pentru că l-au furat de la noi

13ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Îmi place să mă uit la televizoraproape la fel de mult cât îmiplace să fiu deșteaptă. În general,separ lucrurile. Nu le consideractivități pe care le pot realizaconcomitent. Până ce au coincistimp de 22 de minute, cât un epi�sod din The Good Place, un se�rial care combină improbabilfilosofia cu poantele.

E foarte greu să îți închipui ce maipoate aduce nou un serial de co�medie clasic, de 22 de minute. Știică vei auzi poante din patru înpatru replici. Știi că un personajva fi cel amețit, dar adorabil, altul

va fi al dracului doar la suprafață,iar alt personaj serios și meticulos.Știi că va exista cel puțin o gafă peepisod. Știi că cineva se va îndră�gosti de altcineva. Dar la chestiunide filosofie, sensul vieții și iad nute aștepți. Un serial de comedie,The Good Place, reușește să inte�greze filosofia în pilulele narativesub formă de episoade, fără să fiearogant, fără să fie școlăresc, fărăsă țină morală.

Serialul iese din tipar din pri�mul episod, pentru că începe cupersonajul principal murind. Ast�fel se introduce premisa serialu�lui – o persoană care se recu �noaște și se autodescrie ca avândun caracter oribil pare că ajungeîn Rai dintr�o eroare birocratică.În anturajul ei sunt un călugărbudist care pare cufundat înmeditație, o tânără celebră pen�tru activitățile ei caritabile și unprofesor de filosofie moralist careștie exact ce este corect și ce estegreșit. Grupul este completat deun fel de majordom al Raiului – oființă artificială cu puterea de a

îndeplini orice dorință – și cușeful de sector. Lucrurile și oame�nii nu sunt însă ceea ce par, Raiularată uneori ca o combinație sa�dică de probleme și nu dureazămult până ce personajul principalare o revelație care împinge co�media într�un al doilea sezon, pecare nu vreau să vi�l stric.

The Good Place este însă unloc foarte bun pentru a vorbi de �spre ce înseamnă să fii un om bunși ce înseamnă un om rău. Tânăraajunsă pe nemeritate în Rai vreasă învețe cum să fie mai bună. Tâ�nărul profesor de filosofie estevocea cadrului teoretic – să fiibun înseamnă să te comporți într�o manieră care să aducă maxi�mum de beneficii unui număr ma� xim de oameni sau să fii bun ținemai degrabă de intenția ta? Per�sonajele și situațiile sunt trecereade la manualul de filosofie la rea�litate. Oare personajul care făceadonații doar pentru a�și vedeanumele pe clădire merita să fie înRai? Personajul care este aiurit șiindiferent poate fi suspectat de

generozitate atunci când faceceva bun? Primești mai multe bilealbe dacă nu îți stă în fire să fii ge�neros decât o persoană care estedarnică prin natura ei? În replici,apar nonșalant nume de filosofi.„Cine a murit și l�a făcut pe Aris�totel regele eticii?“ – întreabă unpersonaj. „Platon“, răspunde mo�ralistul, forțându�se să nu își deaochii peste cap. 

Pentru partea filosofică, crea�torii serialului au un consultantacademic, dar reușesc să nu tran �sforme episoadele în cursuri, ceeace are un merit în sine. Cum săvorbești despre etică și morali�tate, într�un mod care să nu fie însine moralist? Cum să scapi dincapcana certăreață a lui „Sandi, săasculți pe mămica“ de la finalul

poveștii? Răspunsul este prinumor, prin a nu te lua prea în se�rios, ba chiar prin a ridiculiza se�riozitatea personajului care oface. 

Celălalt răspuns surprinză�tor? Prin a�ți arăta personajulmasculin la bustul gol, ceea ce s�a întâmplat în chiar cel mai re�cent episod. Un abdomen perfectsculptat are meritul de a rea�minti tuturor că The Good Placeeste totuși un produs, e televi�ziune. Așa că, pentru un episod,dis cuțiile din jurul seria lu lui nuau mai conținut nume de filosofi,ci mai degrabă a fost menționatfoarte des termenul de „pătră� țe le“. Cu siguranță, va exista oabordare filosofică și a lor, maitârziu. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

Kant, râsete și televizor.Combinația posibilă

ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Așteptat de multă vreme, Bohe�mian Rhapsody, filmul despretrupa Queen, intră pe marileecrane la capătul unei producțiiplină de probleme și însoțit de de�zaprobarea criticilor anglo�saxoni.

O primire dezamăgitoare care areadus imediat în memorie dificul �tățile și scandalurile care au însoțit îndelungata realizare a filmului – ple�carea lui Sacha Baron Cohen, inter�pretul inițial al lui Freddie Mercury,după un conflict cu producătorulBrian May, concedierea de anul trecuta regizorului Bryan Singer, precum șizvonurilederanjante care au răz bătutpermanent dinspre platouri.

Rezultatul nu este deloc la înăl �țimea așteptărilor, conform critici�lor. „The New York Post“:„O calamitate

ce dă impresia că a fost turnatăîntr�o saună“; IndieWire; „Jenant“;812filmreviews: „Este o brânză mu�cegăită, uitată pe o etajeră“.

O explicație pentru calitateafilmului ar fi, în opinia revistei „TheHollywood Reporter“, faptul că re�gizorul Dexter Fletcher a fost adusîn mare grabă pentru a termina fil�mările abandonate de Bryan Singer.Dexter nici nu e trecut pe genericulfinal și, spune revista, a trebuit să semulțumească să „lipească între elebucățile deja filmate“.

Punctul forte al filmului:RemiMalek (din Mr. Robot) care îl inter�pretează pe Freddie Mercury șicare reușește „un tur de forță“, aco�perind „problemele de scenariu“, înciuda faptului că „personajul este

prost scris“, iar „dialogurile sunăfals“ (în opinia „The Guardian“). „Ointerpretare impresionantă“, spune„Variety“, iar „Screen Junkies“ credecă „Malek este motivul pentru carefilmul funcțio nează“.

Un alt moment reușit al filmu�lui ar fi, mai ales din punctul de ve�dere al criticilor de pe coasta de vesta SUA, scena „puternică“ a legenda�rului concert Live Aid din 1985.

Concluzia, deocamdată, estereflectată în „consensul“ agrega�torului Rotten Tomatoes: „Bohe�mian Rhapsody atinge o mulțimede note potrivite, dar, ca incur�siune în culisele unei formațiiatât de iubite, este mai mult unpotpuriu decât o co lecție de Grea�test Hits“. SDC

Filmul lui Carpenter este adevă�ratul punct de plecare a subgenu�lui slasher, filmele în care psi �hopați implacabili asasinează șihăcuie armate întregi de ado les �cenți și, mai ales, fete frumoase.Așa cum spune un critic, „nu chiarechivalentul lui 2001 pentrugenul horror, dar foarte aproapede acest statut“. Cum resusciteziHalloween, din nou, în cinemato�grafe? Pur și simplu realizezi ocontinuare, ignorând completcele nouă episoade de slabă cali�tate care au urmat filmului inițial.Și, ca să nu fii acuzat (prea tare) de

oportunism, te asiguri că la pro�iect participă starurile și regizoruloriginal.

Prin urmare, noul Halloween,cel care sperie lumea zilele acesteaîn cinematografe, poartă pe gene�ric numele lui John Carpenter (înrol de producător executiv și decompozitor al coloanei sonore),cel al lui Nick Castle (care l�a jucatpe maniacul Michael Myers în1978) și, nu în ultimul rând, cel allui Jamie Lee Curtis, care s�a lan�sat cu rolul din primul Halloween.„Fă�l simplu și implacabil“ –acestaa fost singurul sfat dat de John

Carpenter lui David GordonGreen, regizorul filmului actual.Dar dacă prezența lui Carpentera fost mai mult decât discretă încursul producției, simplul luinume atașat proiectului a fostun certificat de garanție, dupăani de continuări și reinventăride calitate îndoielnică. „Pur șisimplu l�am convins că un Hal�loween cu participarea noastrăeste de preferat decât un Hallo�ween fără noi“, spune producă�torul Jason Blum.

Aducerea în echipă, chiar șiîntr�un rol limitat, a lui Carpentereste aproape o performanță. Aces �ta, trecut de 70 de ani, pare a fitotal dezinteresat de Hollywood șieste mult mai preocupat de ac�tuala sa carieră de compozitor demuzică electronică. Ani la rând s�a dezis de continuările primuluiHalloween („Halloween II este oabominație“) și vede cu ochi răiîncercările studiourilor de a re�face sau continua filmele sale mai

vechi. Acum aprobă acest nou „aldoilea“ episod pentru că, spu ne el,„povestea este cu adevărat inova�toare și proaspătă“.

„Povestea“ este, atât pentruBlum, cât și pentru Carpenter,ele mentul cel mai important.„Sin gurul lucru care m�a intere�sat cu adevărat este o povestebună. Nu mă interesează ce vorfanii. Vor fi captivați dacă ai o po�veste bună și dacă o spui bine.Asta place tuturor. Esența unuifilm este o poveste bună“, explicăJohn Carpenter.

Cât despre Jason Blum, pro�ducătorul care domnește, practic,asupra actualului val de filmehorror de succes, el își explică

reușita printr�un set de reguli pecare le aplică tuturor filmelor pecare le produce:

l filmul trebuie să funcțio �neze fără nici un element horror.Intriga trebuie „să țină la drum“singură, debarasată de elemen�tele de gen, la fel ca o dramă nor�mală – groaza e un bonus;

l nu trebuie să încerci să spe�rii spectatorii în primele 5�10 mi�nute ale filmului;

l preferă să lucreze cu regi�zori sau actori talentați, dar carenu sunt neapărat specializați înhorror. În ochii săi, un bun reali�zator de filme horror este maipuțin interesant decât un regizorbun pur și simplu. SDC

Un Halloweenpreamultă vreme amânatEste anul 40 după JC. Patru decenii după ce John Carpenter a realizatunul dintre cele mai importante filme horror din toată istoria genului,rău-famatul Halloween. Astăzi, la capătul unei serii cu prea multeepisoade, Halloween mai primește o continuare, una care are un succes de casă demn de un blockbuster.

Filmul despre Queen, salvat de Mr. Robot

ANUL XIV NR. 62127 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Unul dintre locurile comune aleshowbizului este că succesul pro�duce o avalanșă. E suficient ca ungrup, un interpret sau vreo starletăfăcută, nu născută, să aibă ceea cese cheamă hit, că imediat ies dinstudiouri alte o sută de piese cupotențial, care năvălesc pe toatecăile spre urechile îndestulate, darleneșe, ale consumatorilor nepre �tențioși. De cele mai multe ori,abundența este dictată de rațiunistrict comerciale și con trolată deconglomeratul com pus din case deproducție, lanțuri de distribuție șimass�media arondate. Chiar com�pozitorii și in ter preții sunt integrațiacestui me ca nism de (auto)promo�vare, iar orice urmă de inde pen �dență e sancționată cu ex clu derea.Câte glorii n�au stat agățate doar ovară în loja de paradă a sălii despectacol planetare?

Cândva, nu cu prea mult timpîn urmă, succesele autentice țâș �neau din magma underground,acolo unde energia revoltei, ama�rul frustrării și strălucirea talentu�lui se combinau fantastic, dândnaștere miracolelor. Să iasă dinzona respectivă era dorința multordisperați, ființe sensibile crescutede obicei în sărăcie demnă, dacă nude�a dreptul în mizerie. Însă odatăajunși la notorietate, încon jurați deadmiratori, aparent celebri și bo �gați, prea puțini rezistau presiunii,cedând fie conjuncturilor arbitrarimpuse de producători, fie demo�nilor personali, stimulați sau nu detreimea ineluctabilă băutură�dro�guri�sex. Istoria rockului e plină deastfel de pilde, al căror numitorcomun ar putea fi... Care?

Nu vreau să scriu, însă, un textdeștept despre fenomenul prea

cunoscut ca să�i pot releva o laturăinedită. Rândurile (sau gându�rile?) astea, cărora mi�a fost impo�sibil să mă opun, sunt stârnite deaudiția noului album The Pineap�ple Thief – Dissolution (2018,Kscope). În cei aproape douăzecide ani de carieră, Bruce Soord (&Pineapple Thief) n�a reușit să în�lăture complet iluzia că este cópia,fratele mai mic sau imitatorul luiSteven Wilson (& Porcupine Tree).Abordarea în aproximativ acelașistil a discursului sonor, frecventa�rea temelor de inspirație comună,rezolvarea dilemelor existențialeși artistice în manieră asemănă�toare și multe altele conjugă la se�dimentarea impresiei că avemde�a face cu un caz de imitație ver�satilă, căreia îi lipsește chiar...lipsa de originalitate, ca să enunțun paradox. E nevoie să dai dovezicrunte de lipsă de originalitate casă capeți tristul privilegiu declonă, reproducere sau pastișă.Ceea ce, clar, nu�i cazul cu BruceSoord & Pineapple Thief.

În fapt, situația acestui muzi�cian rafinat și a grupului său de�rivă din faptul consemnat înenciclopedii ca „spiritul epocii“.De�a lungul vremii și de�a latulTerrei, diferite perioade ale crea �ției artistice, nutrite din același

n Mexicanul Guillermo del Toroare șansa să își realizeze un vis: săscrie și să regizeze un remakedupă Pinocchio, desenul animatDisney. Versiunea lui va fi „o co�medie muzicală animată cu ma�rionete“. iar filmul va fi finanțat șidistribuit de Netflix. n Peste zece librării din San Fran�cisco au primit din partea muni �cipalității câte 103.000 de dolarica ajutor într�o perioadă „în carecărțile îți sunt livrate la ușă directde pe internet“. „Nu există nimicîn online care să recreeze expe �riența intrării într�o librărie“, ex�plică Joaquin Torres, director alunui serviciu municipal.n Premiera așteptatului filmWonder Woman 1984 a fost amâ�nată cu șase luni, pentru iunie2020, iar în locul rămas astfel va�cant studiourile Warner Bros. auanunțat lansarea unui al șaseleafilm din seria Terminator și un re�boot al seriei Charlie’s Angels.n Ultimul episod al miniseriei Bo�dyguard este oficial cel mai urmă�rit program de ficțiune din istoriateleviziunii britanice –a fost vi�zionat de peste 17 milioane de te�lespectatori. Creatorul seriei, JedMercurio, a dat de înțeles că acestsucces ar putea duce la realizareaunui al doilea sezon.n Leonardo DiCaprio (foto) a ex�plicat tot ce l�a învățat MartinScorsese: „Fiind un actor tânărcare stăteam permanent în spa�tele lui în timpul realizării unuifilm, am descoperit că cinemauleste la fel de important și pertinent

ca pictura, sculptura, muzica și tea�trul. M�a învățat că filmul este formade artă totală a vremurilor noastre.Mai mult decât oricare alt cineast cucare am lucrat, el întrupează, în opi�nia mea, cinematograful“. LeonardoDiCaprio și Martin Scor sese vorlucra împreună pentru a șasea oarăla filmul Killers of the Flower Moon,despre prima investigație a FBI, dinanii ’20, după un șir de crime într�orezervație indiană.

n Disney vrea să realizeze un re�boot al francizei Pirații din Ca�raibe după 14 ani de servicii loialecare au adus venituri de 4,5 mi�liarde de dolari. Scenariștii RhettReese și Paul Wernick (Deadpool,Zombieland, 6 Underground) aufost angajați pentru a scrie un alșaselea episod din serie. Cu toatăaceastă dorință de reînnoire, pi�ratul Jack Sparrow, alias JohnnyDepp, face în continuare partedin echipaj. „Johnny este absolutesențial pentru succesul Piraților“,spune producătorul Jerry Bruck �heimer. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

„îngrășământ“ socio�cultural, augenerat un număr de artiști șiopere de valoare apropiată, pecare numai norocul și aptitudinilede impunere publică le�au ierar�hizat. E nedrept, bunăoară, ca dintoată epoca flower�power să ră�mână de referință Jefferson Air�plane, Greateful Dead sau ScottMcKenzie, iar alte nume cu piesevibrante să fie cunoscute doar depătimași. Timpul cerne și acoperăcu nisip fără vreo logică evidentă.Așa se poate întâmpla ca din acla�matul curent prog�rock să se păs�treze albume și piese viguroase,bine scrise și perfect înregistrate,iar o bucată excelentă, precumWhite Mist, de pe actualul albumPineapple Thief, să ajungă în ladacu vechituri, din care numai cău�tătorii de frumos o pot recupera șirecondiționa cu acuratețe...

Am ascultat zilele trecute, înmod repetat, cele 43 de minute defrumusețe pură, cu senzația că mădezmembrez ca după o intensăluptă cu mine însumi. Și dacă l�am bănuit puțin pe Bruce Soordcă bravează cumva când afirmă,într�un interviu, despre lumeacontemporană că se află în dez�membrare, starea de... nestare in�dusă mie de audiția straniuluialbum mă obligă să�i dau drep�tate fără echivoc! SDC

Dezmembrare

În traducere liberă, nu îți faci ne�voile pe gusturile omului.

Trebuie să lăsăm pe fiecare să îșimanifeste preferințele culinare,chiar dacă ce place unuia nu ți�arplăcea ție în veci. Din fericire,există și unele produse care neîmpacă pe toți, un fel de porum�bel al păcii în materie de mân�care. De parcă Dumnezeu a spus:ho, gata, vă fac acum un aliment

pe care să�l iubiți cu toții! Astfel aapărut conopida.

Fiindcă este sezonul ei și fiin�dcă iubim această plantă, azi văvoi împărtăși rețetele mele prefe�rate de mâncare cu conopidă șiaștept cu nerăbdare la schimb, peadresa redacției, rețetele dum�neavoastră.

Coaste de miel cu ceapă cara�melizată și conopidă. Un deliciu!Se taie cotletul de miel cu tot cuosul costal, la grosimea de undeget. Se capsulează, în tigaie, lafoc mare, pentru a păstra sucu �lența cărnii, apoi se pune la cuptor,în tavă, cu mirodenii, vin alb,câțiva căței de usturoi și jumătate

de pachet de unt. Separat, ceapase taie julien, apoi se trage la tigaiecu ulei și zahăr. OK, vă spun secre�tul meu, după ce scot ceapa, o punla înăbușit, sub capac, într�un cas�tron, cu câteva picături de oțetbalsamic. Carnea este gata camîntr�o oră și se poate scoate dincuptor, după care se presară ceapacaramel, să se ia aromele la trântă.

Plăcinte cu carne amestec șiconopidă. Sper că știți să fră mântațialuat de plăcinte, în caz contrar nuavem ce discuta. Carnea de vită șide purcel, câte 300 grame din fie�care, se dă prin mașina de tocat,apoi le amestecăm. În acest caz, euprefer să pun praz, nu ceapă. Prazul

tocat se pune la mârâit, la foc mic,să devină auriu și păstos, după care,răcorit fiind, se zvârle peste carne,împreună cu o ploaie de mărar,două ouă, piper și sare. Amestecămfrumos și punem câte o lingurăzdravănă pe fiecare pătrat de aluatîntins. Tava se unge cu puțin ulei,dacă nu aveți untură. După 45 deminute la 180 de grade, veți scoatedin cuptor un tezaur culinar.

Rețeta corporatistului grăbit:cartofi prăjiți cu ochiuri, quinoa șiconopidă. Se pune friteuza la în�cins, în timp ce tragi cu coadaochiul la episodul șapte din Houseof Cards. Se răstoarnă cam jumă�tate de pungă de cartofi congelați,

cu mare atenție la acțiunea seria�lului. Când cartofii sunt aproapearși, se basculează în farfurie, apoiouăle se sparg în friteuză și se scotdupă maximum un minut, ca săputeți urmări în liniște finalul epi�sodului. Quinoa se scoate din con�servă și se presară pe unde vi separe că a rămas loc.

Vă doresc poftă bună! SDC

16ANUL XIV NR. 621

27 OCTOMBRIE – 2 NOIEMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Autoarea, care locuiește din 2001în SUA, unde e acum assistantprofessor of film and media cul�ture la Middlebury College, statulVermont, a studiat regia de filmla UNATC, fiind colegă de an cuCristian Mungiu, Călin Peter Net�zer, Hanno Höfer, Oleg Mutu șiRăzvan Mărculescu. În 2009 asemnat unul din scurtmetrajelefilmului�omnibus Amintiri dinEpoca de Aur, produs de CristianMungiu, acesta fiind și producă�torul lungmetrajului de față, pelângă Mobra Films implicându�secompanii din Canada, Germaniași Suedia.

E un proverb american carespune: „Atunci când viața îți dălămâi, fă din ele limonadă“; la eltrimite titlul original (Lemonade),în vreme ce titlul românesc al fil�mului e Luna de miere. Amân�două sunt un comentariu la po �vestea imigrantei din film, tânăraromâncă (foarte bună Mălina Ma�novici), care luptă cu te nacitate sărămână în SUA atunci când i setermină contractul de asistentămedicală, dar care nu vrea să facăcompromisuri. Ioana Uricaru nu

descoperă apa caldă cu acest film,și nici nu�și propune. S�au făcutmulte filme despre visul ameri�can și despre imigrație, dar acestaare onestitate și un mod simplu șieficient de a te face să înțelegi nudoar că în America nu umblă câi�nii cu covrigi în coadă, dar și căgreutățile pe care le întâmpinăimigranții sunt parte a jocului.Visul american presupune tocmaisă treci printr�un fel de traseuinițiatic, pe care fiecare mică vic�torie să te facă să vrei și mai multsă reușești. (Dar de asta nu deviiconștient decât atunci când ai datla spate un hop.) Asta spune și re�gizoarea în interviuri, adăugândcă filmul e unul personal, inte�grând lucruri care i s�au întâm�plat ei sau unor apropiați.

Lemonade e un film realist,un bun film românesc realist, și einteresant cum sună plasat în altăgeografie decât cea românească,într�un decor care pentru noi artrebui să fie cel din filmele ameri�cane de la Hollywood, dar care ereprezentat, de fapt, de locuințemodeste, moteluri ieftine și au�tostrăzi unde te simți și mai

depeizat. Între a te întoarce cucoada între picioare într�o Româ�nie unde ți�ai vândut deja casa șia face tot posibilul pentru a reușipeste Ocean, eroina trebuie săfacă o alegere, ceea ce va presu�pune și să decidă dacă își vindesau nu sufletul. Finalul e un indi�ciu că și asta e parte a jocului,poate cea mai înșelătoare.

BUNĂTATE

The Shoplifters, distins cu Palmed’or la Cannes în acest an, e unfilm mult mai subversiv decât arputea părea la prima vedere. Cuumanitatea cu care HirokazuKore�eda își învăluie de obiceitoate filmele, el înfățișează o fami�lie japoneză contemporană carenu e de fapt una (pardon de ex�presie) tradițională. Povestea în�cepe când un bărbat care seîntoarce seara acasă însoțit de bă�iatul lui ia din stradă o fetiță. Oduce acasă, soția o hrănește, bu�nica o drăgălește, ceilalți copii sejoacă cu ea. Dar după câteva zile

cei doi părinți nu se simt împăcațisă ducă acea fetiță la familie, cuatât mai mult cu cât află că era bă�tută de ai ei. În plus, nici ea nuvrea să plece. Așa că o păstrează.În termeni legali, se numește se�chestrare de persoane.

Acesta e un exemplu. Fiecarepersonaj are povestea lui și lucru�rile nu sunt ce par a fi potrivit nor�melor sociale și se răstoarnă pededesubtul acestei atmosfere atâtde calde din familia respectivă,unde se râde mult, unde nu se stăînghesuit, deși nu e loc, unde eliniște și verdeață și o curticică încare se vede frumos când plouă.

Preocupat de ideea de pater�nitate, de ceea ce ne dă calitateade părinte – faptul că am conce�put un copil sau iubirea și grija cucare�l creștem (precedentul LikeFather, Like Son l�a făcut după cei s�a născut primul copil), Hiro�kazu Kore�eda răstoarnă aceastăpoveste Zen în ultimul sfert de orăși te lasă buimac, să te gândești pe

urmă singur la cât de condiționațisuntem de niște grile pe care sin�guri le�am creat.

Subversivitatea filmului mise pare mai importantă decât așa�zisa latură întunecată a naturiiumane pe care ar scoate�o la lu�mină, și această subversivitate nuprivește doar normele sociale, cichiar și preceptele biblice. TheShoplifters e unul dintre cele maiumane filme pe care le�am văzutși mi�a plăcut enorm discreția cucare ne spune că e important săfim buni, că viața poate fi fru�moasă în simplitatea ei atuncicând nu pui în față prejudecățile,dar și că în societatea modernă efoarte greu să găsești acea simpli�tate și s�o izolezi ca pe o insulă deverdeață. Filmul e subversiv maiales pentru că ne aduce aminte căiubirea e mai importantă decâtorice nor mă, tocmai de aceea artrebui să fie văzut de cât maimulți și, la modul ideal, să stâr�nească o mică revoluție. SDC

Lămâi și verdeață

IULIA BLAGAFILM

621

De gustibus non est disputandum

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Lemonade, lung metrajul de debut al Ioanei

Uricaru, a in trat în 26 octombrie pe ecranele

din Ro mânia după ce în februarie avusese

premiera mondială în secțiunea Panorama

a Festivalului de la Berlin.